1

Anexa nr.1

STRATEGIA NAŢIONALĂ

PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

PENTRU PERIOADA 2008 – 2013

1. INTRODUCERE. CONTEXT NAŢIONAL ŞI EUROPEAN

Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre domeniile cele mai

importante şi mai dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forţei de

muncă şi afaceri sociale1.

Acest domeniu este parte integrantă a conceperii organizării şi desfăşurării proceselor de

muncă şi are rolul ca prin măsuri şi mijloace specifice să prevină disfuncţiile din cadrul

sistemului de muncă astfel încât acesta să se desfăşoare în condiţii de maximă eficienţă.

Scopul final al activităţii de securitate şi sănătate în muncă este protejarea vieţii,

integrităţii şi sănătăţii lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire

profesională care pot apărea la locul de muncă şi crearea unor condiţii de muncă care să le

asigure acestora confortul fizic, psihic şi social.

La nivelul Uniunii Europene problematica securităţii şi sănătăţii în muncă a constituit şi

constituie un domeniu foarte important, cu un impact deosebit, care, de-a lungul timpului, a

făcut obiectul mai multor strategii.

În acest sens, relansarea politicii de securitate şi sănătate în muncă, prin abordarea

globală a stării de bine la locul de muncă a fost realizată cu ocazia aprobării „Strategiei

comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006”2. Acest

lucru s-a impus în contextul evoluţiilor înregistrate în sfera muncii, precum şi apariţiei unor

noi categorii de riscuri, în special a celor de natură psihosocială. Principalele provocări ale

acestei strategii au fost reprezentate de:

a) evoluţia demografică şi îmbătrânirea populaţiei active;

b) noile tendinţe pe piaţa muncii, inclusiv dezvoltarea activităţilor independente, a

subcontractării precum şi creşterea numărului de lucrători lucrători în IMM-uri;

c) noile fluxuri de lucrători migranţi, semnificative pe teritoriul Uniunii Europene;

d) aspectele de securitate şi sănătate în muncă specifice femeilor;

e) dezvoltarea cu precădere a unor tipuri de boli profesionale (afecţiuni musculo-

scheletice, infecţii şi afecţiuni legate de presiunile psihologice);

f) manifestarea unor noi factori de risc cum sunt violenţa la locul de muncă, inclusiv

hărţuirea sexuală şi morală;

1 Politică fondată pe articolul 137 din Tratatul CE

2 Strategia comunitară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2002-2006 a fost aprobată

prin Rezoluţia Consiliului din 3 iunie 2002

2

g) nivelul de punere în aplicare concretă a legislaţiei comunitare, care diferă în mod

semnificativ de la un Stat membru la altul.

Obiectivele strategice s-au realizat printr-o mai bună înţelegere a evoluţiilor din sfera

muncii şi a riscurilor noi - un rol important în acest scop revenind Observatorului European al

Riscurilor3 - prin intermediul unei cercetări specializate, pentru a identifica măsurile eficiente

de prevenire.

Continuând liniile directoare stabilite prin strategia anterioară, a fost lansată „Strategia

comunitară în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2007-2012”4,

document care invită Statele membre să identifice strategii coerente şi măsuri practice pentru

promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.

Putem afirma fără echivoc faptul că strategia comunitară de securitate şi sănătate în

muncă pentru perioada 2007-2012, adoptată prin Rezoluţia Consiliului din 25 iunie 2007 şi documentele programatice din domeniu, constituie atât punctul de pornire pentru relansarea

politicii de securitate şi sănătate în muncă, cât şi instrumentul ce va sta la baza stabilirii

cadrului general al strategiei la nivel naţional. Strategia comunitară 2007-2012 privind

sănătatea şi securitate în muncă” are ca obiectiv „reducerea continuă, durabilă şi omogenă a

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale”. Comisia Europeană consideră că, în

această perioadă, rata totală de incidenţă a accidentelor de muncă la 100.000 de lucrători în

UE-27 ar trebui să fie redusă cu 25%.

Strategia naţională privind securitatea şi sănătatea în muncă 2008-2013, stabileşte

principalele priorităţi şi obiective la nivel naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,

pe termen scurt şi mediu şi este elaborată în concordanţă cu necesităţile identificate în

contextul dezvoltării României şi cu obiectivele strategiei comunitare.

Obiectivul principal al acestei strategii este reducerea în mod constant şi semnificativ

a numărului de accidente de muncă şi boli profesionale şi îmbunătăţirea în mod continuu

a nivelului de securitate şi sănătate în muncă.

Îndeplinirea acestui obiectiv presupune o mai bună cunoaştere şi înţelegere a riscurilor

de la locurile de muncă dar şi identificarea măsurilor adecvate şi eficiente de prevenire şi

protecţie şi de creştere a nivelului de securitate.

Având la bază liniile directoare ale strategiei comunitare din domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei5 şi Ministerul Sănătăţii

6

au elaborat „Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru

perioada 2004 – 2007”7, focalizată pe realizarea următoarelor obiective:

3 Observatorul European al Riscurilor a fost creat urmare a strategiei comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru

perioada 2002-2006 şi funcţionează în cadrul Agenţiei Europene pentru Securitate şi Sănătate în Muncă 4 „Strategia comunitară de securitate şi sănătate în muncă pentru perioada 2007-2012” a fost adoptată prin Rezoluţia Consiliului din

25 iunie 2007 5 Denumirea a fost schimbată ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.381/2007

6 Denumirea a fost schimbată ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.862/2006

7 Politica şi strategia României în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2004 – 2007 a fost aprobată prin ordinul

comun al ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ministrului Sănătăţii nr.674/1140/2003.

3

Preluarea acquis-ului comunitar în domeniu, până în anul 2006;

Dezvoltarea şi consolidarea instituţiilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

Dezvoltarea activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale prin

formarea unei culturi de prevenire a riscurilor profesionale şi combinarea eficientă a

elementelor teoretice cu cele practice;

Dezvoltarea şi lărgirea structurilor de dialog social în vederea implicării într-o mai

mare măsură a partenerilor sociali atât la nivelul decizional cât şi la cel de

implementare;

Dezvoltarea culturii de prevenire a riscurilor şi a unei comunicări eficace, în sprijinul

activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale a reprezentat o direcţie

strategică importantă pentru perioada 2004 – 2007. La realizarea acesteia au contribuit

acţiunile de conştientizare - sesiuni de informare, mese rotunde, dezbateri etc. - şi de

sensibilizare a angajatorilor, lucrătorilor, membrilor comitetelor de securitate şi sănătate în

muncă, responsabililor cu securitatea si sănătatea în muncă din întreprinderi, medicilor de

medicina muncii, reprezentanţilor patronatelor şi sindicatelor.

O experienţă pozitivă ce a contribuit la o mai bună comunicare între instituţiile cu

atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, la dezvoltarea unor acţiuni împreună cu

partenerii sociali şi angajatori, la promovarea culturii de prevenire a riscurilor şi a bunelor

practici a fost reprezentată de organizarea, în parteneriat, a „Săptămânii Europene pentru

Securitate şi Sănătate în Muncă”.

Fără a nega elementele de progres înregistrate - scăderea numărului accidentelor de

muncă şi a cazurilor noi de îmbolnăvire profesională – totuşi cifrele rămân ridicate, iar

indicele de durată medie 8

a accidentelor înregistrează o uşoară creştere : 66,5 în 2004 şi 71,7

în 2007, conform statisticilor prezentate în graficele 1- 6.

DATE STATISTICE PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ

PERIOADA 2003 – 2007

Graficul nr.1 Graficul nr.2

8 Număr de zile pierdute, în medie, de un accidentat

4

DATE STATISTICE PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ MORTALE9

PERIOADA 2003 – 2007

Graficul nr.3 Graficul nr.4

DATE STATISTICE PRIVIND INDICELE DE GRAVITATE ŞI DE DURATĂ MEDIE -

ACCIDENTAŢI 10

PERIOADA 2003 – 2007

Graficul nr.5 Graficul nr.6

Sectoarele economiei naţionale în care au fost înregistrate cele mai multe accidente sunt

construcţiile, extracţia şi prepararea cărbunelui, producţia de mobilier şi alte activităţi

industriale, industria alimentară şi a băuturilor, industria construcţiilor metalice şi a produselor

din metal.

Conform celor mai recente statistici ale Centrul Naţional de Coordonare Metodologică

şi Informare privind Bolile Profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti,

în anul 2007 pe primul loc, în ierarhia factorilor de risc, se situează factorii de suprasolicitare a

9 Frecvenţa de accidentare (indice de frecvenţă) - numărul de accidentaţi care revine la 1.000 de lucrători

10 Indicele de gravitate – numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1.000 de lucrători

5

aparatului locomotor – 428.593 lucrători expuşi - 14,42% din totalul lucrătorilor expuşi,

urmaţi de zgomot – 333.938 lucrători expuşi - 11,24 % din totalul lucrătorilor expuşi.

Expunerea la noxe fizice, biologice şi suprasolicitare reprezintă 67,94% din numărul

total al lucrătorilor expuşi. Totodată, un procent de 16,58% din totalul celor expuşi îl

reprezintă lucrători expuşi la noxe chimice, şi 15,48% expuşi la pulberi.

Pe sectoare de activitate, construcţiile ocupă primul loc, cu 136.660 de lucrători expuşi -

7,15% din totalul celor expuşi, urmate de confecţii textile, 130 946 lucrători expuşi - 7,15%

din total şi agricultură, 121.289 lucrători expuşi, respectiv 6, 63% din total.

În perioada 2006- 2007 s-a înregistrat o creştere a incidenţei morbidităţii profesionale

aşa cum reiese din graficul nr.7 şi tabelul nr.1. Pe primele locuri se situează următoarele cazuri

noi de boli profesionale: pierderi de auz cauzate de zgomot - 302, silicoză - 268, bronşită

cronică - 152, intoxicaţii cauzate de agenţi chimici - 122, boli ale aparatului locomotor - 117,

astm bronşic - 119.

Distribuţia cazurilor noi de boli profesionale pe sectoare de activitate se prezintă astfel:

industria metalurgică - 204, extracţia şi prepararea minereurilor metalifere - 196, industria de

maşini şi echipamente - 169, industria mijloacelor de transport rutier - 130, sănătate şi

asistenţă socială - 50.

Totodată, trebuie menţionat şi faptul că în anul 2007 au fost înregistrate 390 de boli

profesionale la femei, pe primele locuri situându-se afecţiuni precum bronşitele, astmul,

afecţiunile aparatului locomotor, bolile infecţioase şi intoxicaţiile. Tendinţe de creştere faţă de

anii anteriori au bolile prin suprasolicitarea aparatului locomotor, bronşitele şi bolile de piele.

DATE STATISTICE PRIVIND INCIDENŢA BOLILOR PROFESIONALE

PERIOADA 2003 – 2007

Tabelul nr.1

Graficul nr.7

Anul Număr total

de cazuri

Incidenţa

2003 1376 87,95

2004 990 54,90

2005 1002 55,19

2006 910 51,22

2007 1353 73,9

6

La nivel naţional, programul de medicina muncii are ca obiectiv general protejarea stării

de sănătate a populaţiei active în relaţie cu factorii de risc profesionali. Dacă în infrastructura

sistemului pentru securitate şi sănătate în muncă, serviciul de medicina muncii este un pilon

principal alături de instituţiile administrative de sănătate publică, inspectorate teritoriale de

muncă, spitale, clinici de boli profesionale, comitete de securitate şi sănătate în muncă din

întreprinderi, sistemul informaţional de specialitate este focalizat asupra supravegherii stării

de sănătate a lucrătorilor.

Activităţile de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor şi monitorizare a factorilor de risc şi

a expunerii profesionale au furnizat indicatorii statistici: morbiditate, mortalitate etc.

Datele statistice existente reflectă faptul că există în continuare condiţii de muncă în

care se manifestă riscuri profesionale şi o cultură de prevenire a riscurilor insuficient

dezvoltată la nivelul întreprinderilor.

Aproape în fiecare zi a anului 2007 şi-a pierdut viaţa un lucrător în accident de muncă

(344 accidentaţi mortal) şi s-au îmbolnăvit câte 2-3 lucrători (cazuri noi de boli profesionale).

Fiecare accident înseamnă suferinţe fizice si psihice, pierderi de venituri s.a. pentru cei

implicaţi – victime, familie, prieteni, dar şi o pierdere de timp de muncă pentru întreprinderea

în care are loc evenimentul şi pentru societate în general.

Accidentele de muncă pot avea un impact financiar major, în special pentru

întreprinderile mici. Unele costuri sunt evidente, de exemplu pierderile de producţie şi

venituri, sau numărul de zile de lucru pierdute prin concedii medicale şi pot fi exprimate cu

uşurinţă în termeni financiari. Cu toate acestea, o mare parte a consecinţelor accidentelor de

muncă pe plan economic nu sunt vizibile imediat sau nu pot fi uşor cuantificate.

Îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă prezintă importanţă nu numai din punct

de vedere uman, în sensul reducerii suferinţei lucrătorilor, ea fiind de asemenea un mod de a

asigura succesul şi durabilitatea întreprinderilor, printr-o dezvoltare economică mai bună pe

termen lung.

În contextul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană, Comisia Europeană a

sprijinit România prin programele PHARE derulate în cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi

Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin Inspecţia Muncii şi prin Casa

Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale. Alocarea de fonduri a dus la

consolidarea şi întărirea capacităţii instituţionale a autorităţilor cu atribuţii în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă: Inspecţia Muncii, autoritate de control a implementării

legislaţiei din domeniu şi furnizarea de informaţii privind cele mai eficiente mijloace de

respectare a legislaţiei muncii şi CNPAS- instituţie cu atribuţii în ceea ce priveşte asigurarea

pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Conform strategiei comunitare, Statele membre sunt invitate să-şi elaboreze propria

strategie referitoare la securitatea şi sănătatea la locul de muncă, care să fie implementată în

următorii ani, respectiv până în anul 2013.

7

Spre deosebire de ceea ce s-a propus în strategiile anterioare, prezenta strategie

urmăreşte să realizeze în principal două obiective : să reducă în mod constant şi semnificativ

numărul de accidente de muncă şi boli profesionale şi să îmbunătăţească în mod continuu

nivelul de securitate şi sănătate în muncă.

În vederea elaborării prezentei strategii s-au avut în vedere, în principal:

- impactul socio-economic al noii legislaţii asupra activităţii angajatorilor români şi

asupra companiilor în general, în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

Programarea activităţii administraţiei centrale prin intermediul unei strategii pe termen

mediu, pentru perioada 2008-2013, va avea un efect pozitiv asupra angajatorilor în sensul

planificării activităţilor şi investiţiilor în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de

muncă.

De asemenea, documentul prevede un set de măsuri şi acţiuni concrete menite să

contribuie la îmbunătăţirea calităţii ocupării şi la crearea de locuri de muncă mai sigure şi

sănătoase.

- situaţia actuală în ceea ce priveşte prevenirea riscurilor şi rolul principalilor

actori la nivel naţional

Strategia stabileşte obiectivele perioadei următoare, care trebuie atinse prin participarea

activă a tuturor actorilor implicaţi la acţiuni coerente şi raţionale, derulate în scopul prevenirii

riscurilor profesionale.

- nevoia de dezvoltare a culturii de prevenire.

Prin măsurile ce vor fi promovate, prezenta strategie în domeniul securităţii şi sănătăţii

îşi propune să implice activ toţi actorii la nivel naţional, în scopul mobilizării societăţii

româneşti, în sensul conştientizării pe deplin a conceptului de prevenire a riscurilor la locul de

muncă.

Acest aspect va contribui cu siguranţă la consolidarea culturii de prevenire la nivel

social general, ca mecanism al societăţii, în ansamblul său, în scopul prevenirii evenimentelor

nedorite cum sunt decesul, incapacitatea de muncă şi afecţiunile produse ca urmare a

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale.

- recunoaşterea rolului pe care îl au locurile de muncă sigure şi sănătoase la

creşterea productivităţii,şi competitivităţii companiilor, precum şi la asigurarea stării de

bine la locul de muncă

În acest context, strategia subliniază contribuţia pe care o bună sănătate la locul de

muncă o poate aduce la sănătatea publică în general. Locul de muncă este cadrul adecvat

pentru activităţile de prevenire şi de promovare a securităţii şi sănătăţii în muncă. Este evident

că prin sporirea productivităţii şi calităţii la locul de muncă, se poate realiza încurajarea

creşterii şi competitivităţii la nivel european.

- evoluţiile înregistrate la nivel european şi importanţa deosebită pe care Comisia

Europeană, o acordă acestui domeniu, atât la nivel comunitar, cât şi la nivelul fiecărui stat

membru.

8

Prin strategia naţională sunt stabilite obiective şi indicatori în conformitate atât cu

strategia comunitară cât cu necesităţile identificate în plan intern, cât şi cu evoluţiile socio-

economice şi mijloacele specifice ţarii noastre.

De asemenea, sunt reglementate, pe baza consensului tuturor părţilor implicate, cadrul

comun şi unitar de abordare a securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi acţiunile privind

prevenirea riscurilor profesionale pe care Guvernul urmează să le deruleze în viitor prin

instituţiile responsabile împreună cu partenerii sociali.

Prezenta strategie a fost elaborată în cadrul unui grup de lucru constituit din

reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, ai instituţiilor cu atribuţii

de securitate şi sănătate în muncă aflate în subordine sau în coordonare (Inspecţia Muncii,

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Institutul Naţional de Cercetare

Dezvoltare pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont”), ai Ministerului Sănătăţii Publice

şi ai Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului.

Procesul de consultare publică a fost asigurat atât prin consultarea cu partenerii sociali şi

discutarea proiectului în cadrul Comisiei de dialog social din cadrul Ministerului Muncii,

Familiei şi Egalităţii de Şanse, cât şi cu societatea civilă, prin publicarea proiectului acesteia

pe site-ul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.

2. CADRUL GENERAL AL ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII SISTEMULUI

NAŢIONAL PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

2.1. Cadrul legal

Perioada 2004-2007, a adus numeroase schimbări în plan legislativ aferente domeniului

securităţii şi sănătăţii în muncă, generate în principal de necesitatea alinierii la legislaţia

comunitară.

Astfel, prin Legea nr.319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă a fost transpusă

integral Directiva Cadru a Uniunii Europene 89/391/CEE, care stabileşte principiile generale,

precum şi drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi lucrătorilor în vederea asigurării condiţiilor

de securitate şi sănătate în muncă precum şi măsurile pe care trebuie să le ia angajatorii în

acest scop.

Apariţia acestei legi, a determinat schimbări importante în abordarea securităţii si

sănătăţii în muncă, sub aspectul înlocuirii sintagmei „protecţia muncii” cu cea de „securitate şi

sănătate în muncă”, combinându-se astfel două elemente definitorii în vederea realizării stării

de bine la locul de muncă.

Totodată principiile prevăzute de această lege au constituit baza pentru reglementarea

mai detaliată a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi pentru definirea

măsurilor în vederea asigurării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă.

9

De asemenea, reglementările legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprind

o serie de acte normative care asigură compatibilitatea legislaţiei naţionale cu legislaţia

comunitară în materie, prin transpunerea directivelor specifice elaborate în aplicarea Directivei

Cadru şi care se referă la riscuri şi activităţi specifice.

Intrarea în vigoare a Legii nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi

boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, care se află în domeniul legislaţiei

conexe securităţii şi sănătăţii în muncă, a creat un sistem specializat, parte a sistemului de

securitate socială, existent în toate ţările membre ale Uniunii Europene.

În vederea completării cadrului legal, au fost elaborate acte normative privind condiţiile

de introducere pe piaţă a maşinilor industriale, echipamentelor individuale de protecţie,

echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive şi

explozivi de uz civil.

Toate aceste realizări legislative11

, precum şi rezultatele obţinute în aplicarea strategiei

aferente perioadei 2004-2007, au fost posibile ca urmare a implicării tuturor actorilor din

domeniu: Guvern, instituţii cu atribuţii în domeniu şi parteneri sociali.

2.2. Cadrul instituţional:

Principalele instituţii responsabile de gestionarea domeniului securităţii şi sănătăţii în

muncă sunt:

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (MMFEŞ) - instituţie publică care

elaborează politicile Guvernului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi

monitorizează implementarea acestor politici;

Ministerul Sănătăţii Publice (MSP) - autoritatea publică centrală în domeniul asistenţei

de sănătate publică

Inspecţia Muncii (IM) – autoritatea competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării

legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;

Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) – asigurător

reprezintă autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi

boli profesionale;

Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecţia Muncii "Alexandru

DARABONT"(INCDPM) fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii

de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu

2.3. Parteneriatul social în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

Având în vedere faptul că această strategie propune o transformare a valorilor,

atitudinilor şi comportamentelor tuturor părţilor implicate în prevenirea riscurilor la locul de

11

Lista actelor normative în vigoare care reglementează domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este prezentată în Anexa nr.1 la

prezenta strategie.

10

muncă - Guvern, organizaţii patronale, sindicate, întreprinderi, lucrători, entităţi care

desfăşoară activităţile de prevenire – rezultă faptul că parteneriatul social, fie el tripartit sau

bipartit, este deosebit de important.

La nivel de elaborare de politici şi legislaţie în domeniu are loc un dialog social tripartit

– Guvern, sindicate, patronate – organizat într-un cadru deja instituţionalizat sub forma

comisiilor de dialog social şi a Consiliului Economic şi Social, organisme în cadrul cărora sunt

luate în discuţie şi analizate propunerile de reglementare a domeniului.

Securitatea şi sănătatea în muncă este tratată de partenerii sociali şi la nivel bipartit cu

ocazia negocierilor pentru contractele colective de muncă (la nivel naţional, de ramură etc.)

acestea conţinând clauze specifice referitoare la acest domeniu.

Punerea în practică, la nivel de unitate, a reglementărilor privind securitatea şi sănătatea

la locul de muncă precum şi a clauzelor contractelor colective de muncă se face de către

angajator prin lucrătorul desemnat/Serviciul Intern de Prevenire şi Protecţie/Serviciul Extern

de Prevenire şi Protecţie, cu consultarea reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor sau după caz, a Comitetului de

securitate şi sănătate în muncă.

2.4. Finanţarea securităţii şi sănătăţii în muncă

Securitatea şi sănătatea în muncă este un domeniu complex, finanţat din mai multe surse

care implică bugetul de stat, bugetul asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli

profesionale ca parte a bugetului asigurărilor sociale de stat, fonduri proprii ale angajatorilor,

dar şi Fondul Social European sau alte fonduri comunitare.

Astfel, activitatea de reglementare a securităţii şi sănătăţii în muncă este finanţată de la

bugetul de stat prin bugetele ministerelor implicate în domeniu şi bugetul asigurărilor sociale

de stat.

Punerea în practică, la nivel de unitate, a măsurilor de asigurare a sănătăţii şi securităţii

la locul de muncă se face cu finanţare din fondurile angajatorului.

Fondul Social European (FSE) este unul din instrumentele care pot fi utilizate pentru

finanţarea dezvoltării unei culturi de prevenire a riscurilor. În mod concret din acest fond pot fi

dezvoltate proiecte de formare a angajatorilor şi a lucrătorilor în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă.

Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă încurajează

toate Statele membre să utilizeze potenţialul oferit de FSE şi de alte fonduri comunitare pentru

promovarea programelor de formare, cu accent deosebit asupra pregătirii tinerilor

întreprinzători în domeniul managementului securităţii şi sănătăţii în muncă şi a pregătirii

lucrătorilor în ceea ce priveşte riscurile din întreprindere şi mijloacele pentru prevenirea şi

combaterea acestora. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri şi în ceea ce îi

priveşte pe lucrătorii migranţi.

11

În acest context, FSE, dar şi alte fonduri comunitare, ca de exemplu programul

PROGRESS, pot fi considerate ca importante surse de finanţare a activităţilor în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă, surse ce pot fi utilizate atât de instituţiile publice care

gestionează domeniul cât şi de partenerii sociali sau alte entităţi implicate.

De asemenea, va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de

şanse, „Planul sectorial de cercetare – dezvoltare din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

pentru 2009-2011”, care conţine programe şi proiecte de interes prioritar pentru acest

domeniu.

2.5. Analiza SWOT:

PUNCTE TARI

- instituţii conştiente asupra importanţei

problematicii de securitate şi sănătate în

muncă

- existenţa legislaţiei armonizate cu

prevederile directivelor europene din

domeniu;

- existenţa cadrului legislativ privind

asigurarea pentru accidente de muncă şi boli

profesionale;

- derularea de campanii şi activităţi de

informare

- capital uman calificat - formarea de

formatori;

- cadrul reglementat de organizare şi

funcţionare a serviciilor externe de prevenire

şi protecţie

- utilizarea fondurilor de asistenţă tehnică

PHARE în scopul elaborării de ghiduri,

broşuri şi alte materiale informative;

- utilizarea de către toate instituţiile a

mijloacelor de informare şi comunicare

electronică ceea ce duce la accesarea mai

uşoară a informaţiilor de către cei interesaţi;

- organizarea şi funcţionarea în cadrul

INCDPM a Punctului Focal al Agenţiei

Europene pentru Securitate şi Sănătate în

Muncă care are rolul de asigurare a

informării şi de diseminare a informaţiilor în

domeniu.

PUNCTE SLABE

- deficienţe atât la nivelul angajatorilor cât şi la

nivelul instituţiilor privind implementarea

legislaţiei;

- insuficienta dezvoltare a culturii de prevenire

în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

- deficienţe în comunicarea inter-instituţională

cu atribuţii în domeniu;

- insuficienta colaborare între partenerii sociali

- prestaţii necorespunzătoare oferite de unele

servicii externe de prevenire şi protecţie

- procedură ineficientă a activităţii de abilitare

a serviciilor externe de prevenire şi protecţie;

- absenţa ghidurilor în domeniu necesare

pentru abordarea unitară a procesului de

aplicare a actelor normative;

- nivelul scăzut al conştientizării de către

angajatori a responsabilităţilor în domeniu

- existenţa unor domenii de activitate

insuficient acoperite prin legislaţia din

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

- persistenţa unor angajatori in utilizarea de

tehnologii de lucru învechite, cu grad mare de

risc profesional.

12

AMENINŢĂRI

- constrângeri bugetare care limitează

finanţarea activităţilor de securitate şi

sănătate în muncă;

- tendinţele demografice şi fluxurile

migratoare;

- noile tendinţe pe piaţa muncii, inclusiv

dezvoltarea activităţilor independente, a

subcontractării unor lucrări şi creşterea

numărului de lucrători angajaţi în IMM-uri;

- manifestarea unor noi riscuri profesionale

la locul de muncă.

OPORTUNITĂŢI

- posibilitatea de a accesa fonduri comunitare;

- schimbul de experienţă cu Statele Membre în

cadrul grupurilor de lucru, seminariilor,

conferinţelor organizate la nivelul instituţiilor

europene;

- dezvoltarea culturii de prevenire:

- schimbul de date şi informaţii între instituţii,

precum şi cu partenerii sociali;

- utilizarea mass-media în scopul promovării

activităţilor de securitate şi sănătate în muncă;

- existenţa unui institut de cercetare ştiinţifică în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

- experienţa acumulată în acţiunile derulate

anterior;

- folosirea normelor generale de protecţia

muncii, a normelor specifice şi a ghidurilor

europene ca bază de pornire pentru elaborarea

instrumentelor necesare unei mai bune

implementări.

3. DEFINIREA PROBLEMEI

Deşi există numeroase aspecte pozitive, în ceea ce priveşte cadrul legislativ, acţiunile

desfăşurate de către instituţiile cu atribuţii în domeniu precum şi schimbarea atitudinii

angajatorilor şi a lucrătorilor, totuşi rezultatele sunt încă departe de a corespunde aşteptărilor

generate de adoptarea Legii nr.319/2006 – legea securităţii şi sănătăţii în muncă.

În acest sens, prezenta strategie propune adoptarea unui set de măsuri care să dezvolte şi

să consolideze importanţa promovării principiilor şi regulilor de bază ale securităţii şi sănătăţii

în muncă.

În decursul scurtei perioade de implementare a noii legislaţii, la nivelul autorităţilor şi al

angajatorilor au fost sesizate unele dificultăţi generate pe de o parte de schimbarea principiilor

fundamentale introduse de noua legislaţie, de numărul redus al acţiunilor de conştientizare şi

informare, raportat la situaţia naţională în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, iar

pe de altă parte de neîndeplinirea criteriilor de performanţă de către serviciile externe de

prevenire şi protecţie, datorate în special dezvoltării insuficiente a cadrului privind formarea

în domeniu.

13

4. PRINCIPII GENERALE

Principiile generale propuse de prezenta strategie trebuie să guverneze activităţile

derulate în contextul ameliorării securităţii şi sănătăţii la locul de muncă:

4.1.Principiul proporţionalităţii – soluţiile oferite trebuie să nu depăşească ceea ce

este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite prin reglementările adoptate, ele trebuie să

fie pe măsura problemelor sau riscurilor identificate.

4.2.Principiul fundamentării – în cadrul procesului de elaborare, reglementările

trebuie să fie fundamentate ştiinţific, făcându-se economie de mijloace şi optimizându-se

soluţiile normative.

4.3.Principiul responsabilităţii – iniţiatorii reglementărilor trebuie să justifice, în mod

transparent, soluţiile propuse.

4.4.Principiul consecvenţei – reglementările trebuie să fie aplicate în mod unitar şi

coerent.

4.5.Principiul transparenţei – atât reglementările, cât şi raţiunile care stau la baza

elaborării acestora, precum şi obiectivele urmărite trebuie să fie clare, uşor de înţeles şi trebuie

aduse la cunoştinţă părţilor interesate.

4.6.Principiul specificităţii – reglementările trebuie să urmărească rezolvarea unei

probleme; efectele secundare, precum şi consecinţele negative ale acestora trebuie diminuate.

4.7.Principiul compatibilităţii cu legislaţia comunitară – reglementările trebuie să

respecte legislaţia comunitară.

5. OBIECTIVE ŞI ACŢIUNI

5.1. Obiectivele generale

În conformitate cu strategia comunitară pentru perioada 2007-2012, obiectivele

„Strategiei naţionale privind securitatea şi sănătatea în muncă pentru perioada 2008-2013”

sunt următoarele:

reducerea în mod constant şi semnificativ a numărului de accidente de muncă şi boli

profesionale;

îmbunătăţirea în mod continuu a nivelului de securitate şi sănătate în muncă.

5.2. Obiective specifice

A. Îmbunătăţirea continuă a nivelului de securitate şi sănătate în muncă;

ACŢIUNI:

a) analizarea legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în vederea

soluţionării problemelor identificate în cadrul procesului de implementare.;

14

b) elaborarea cadrului legal pentru înfiinţarea şi funcţionarea comisiei pentru aplicarea

HG nr.1093/2006 şi HG nr.1218/2006 în vederea stabilirii valorilor minime de

expunere la riscuri pentru agenţi chimici, cancerigeni şi mutageni şi elaborării

ghidurilor necesare în utilizare;

c) măsuri legale pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor psihosociale;

d) completarea cadrului legislativ din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru

lucrătorii independenţi;

e) analizarea necesităţii adoptării unor măsuri suplimentare faţă de legislaţia existentă,în

scopul creşterii nivelului de securitate şi sănătate în muncă;

f) îmbunătăţirea sistemului de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor;

f.1) îmbunătăţirea permanentă a sistemului de supraveghere a expunerii lucrătorilor

la agenţi cancerigeni;

f.2) îmbunătăţirea sistemului de raportare a bolilor profesionale şi actualizarea listei

bolilor profesionale.

g) creşterea calităţii serviciilor externe de prevenire şi protecţie;

h) creşterea calităţii şi competitivităţii furnizorilor de servicii pentru sănătate în muncă;

i) reglementarea statutului inspectorului de muncă, în conformitate cu cerinţele noului

cadru legislativ.

B. Îndrumarea angajatorilor, din punct de vedere metodologic, în vederea realizării

activităţilor de prevenire şi protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

ACŢIUNI:

a) dezvoltarea de instrumente şi ghiduri practice în sprijinul implementării legislaţiei

din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) sprijinirea activităţii de prevenire a angajatorilor în vederea creşterii performanţelor

acestora în îndeplinirea măsurilor de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor

profesionale;

c) identificarea celor mai potrivite metode de stimulare a activităţii de prevenire a

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, în mod special pentru întreprinderile

mici şi mijlocii;

d) formarea lucrătorilor cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

e) monitorizarea morbidităţii profesionale la nivel naţional.

C. Conştientizarea actorilor implicaţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

ACŢIUNI

a) asigurarea derulării unui set de măsuri necesar dezvoltării culturii de prevenire;

b) realizarea de materiale informative în scopul dezvoltării culturii de prevenire;

c) creşterea eficienţei activităţii de reintegrare profesională prin lărgirea

posibilităţilor de a accede pe piaţa muncii.

D. Integrarea securităţii şi sănătăţii în muncă în programele de învăţământ şi de

formare profesională

15

ACŢIUNI

a)măsuri necesare integrării securităţii şi sănătăţii în muncă în procesul educaţional.

E. Intensificarea colaborării între instituţiile şi autorităţile cu atribuţii în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă şi partenerii sociali

ACŢIUNI

a) organizarea şi funcţionarea unui Comitet Naţional tripartit de Securitate şi Sănătate în

Muncă;

F. Dezvoltarea şi consolidarea continuă a capacităţii instituţionale

ACŢIUNI

a) îmbunătăţirea continuă a performanţelor profesionale a personalului instituţiilor cu

atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) asigurarea interoperabilităţii serviciilor de sănătate profesională.

G. Dezvoltarea şi consolidarea continuă a cercetării ştiinţifice în domeniul securităţii

şi sănătăţii în muncă

a) elaborarea şi finanţarea planului sectorial de cercetare dezvoltare în domeniul securităţii

şi sănătăţii în muncă.

6. REZULTATELE POLITICII

Prin promovarea acestei Strategii se urmăreşte dezvoltarea sistemului de securitate şi

sănătate în muncă astfel încât să fie creat un mediu propice necesar consolidării culturii de

prevenire şi, ca o consecinţă, reducerea în mod constant şi semnificativ a numărului de

accidente de muncă şi boli profesionale şi îmbunătăţirea în mod continuu a nivelului de

securitate şi sănătate în muncă.

7. REZULTATELE ACŢIUNILOR ŞI INDICATORI

7.1. Elaborarea reglementărilor în vederea îmbunătăţirii implementării.

7.1.1.Publicarea actelor normative

7.2. Stabilirea valorilor minime de expunere la riscuri pentru agenţi chimici, cancerigeni şi

mutageni şi elaborarea ghidurilor necesare în utilizare

7.2.1 Număr de ghiduri elaborate

16

7.3 Stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la riscurile

psihosociale.

7.3.1.Publicarea actului normativ

7.4. Asigurarea cadrului legislativ care ia în considerare noua tendinţă pe piaţa muncii –

dezvoltarea muncii independente

7.4.1. Publicarea actului normativ

7.5. Asigurarea unui cadru legislativ eficient în domeniul securităţii şi sănătăţii la locurile

de muncă şi îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderilor, în special

din sectoarele cu riscuri mari şi IMM-uri.

7.5.1. Număr de domenii de activitate economică reglementate

7.6. Depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale cauzate de agenţi cancerigeni

7.6.1. Reducerea morbidităţii profesionale;

7.6.2 Depistarea precoce a îmbolnăvirilor profesionale cauzate de agenţi cancerigeni

7.7. Îmbunătăţirea sistemului de raportare a bolilor profesionale

7.7.1 Numărul de boli profesionale raportate;

7.8. Îmbunătăţirea cadrului legislativ privind abilitarea serviciilor externe de prevenire şi

protecţie.

7.8.1. Publicarea actului normativ

7.9. Creşterea accesului la servicii medicale de medicina muncii

7.9.1. Creşterea cu 10% a procentului de lucrători beneficiari ai acestor servicii.

7.10. Creşterea calităţii actului de control

7.10.1 Întărirea capacităţii instituţionale a Inspecţiei Muncii

7.11.Facilitarea implementării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi

publicarea ghidurilor şi metodologiilor pe pagini web

7.11.1. Număr de ghiduri şi metodologii elaborate

7.11.2. Număr de accesări ale site-urilor

7.12. Îmbunătăţirea sănătăţii lucrătorilor

7.12.1. Număr de ghiduri elaborate

7.13. Creşterea performanţelor întreprinderilor în activitatea de prevenire a accidentelor de

muncă şi bolilor profesionale

7.13.1. Indicatori de performanţă privind prevenirea;

7.13.2. Reducerea numărului accidentelor de muncă şi bolilor profesionale

17

7.14. Stabilirea de competenţe pentru lucrătorii cu atribuţii în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă

7.14.1. Numărul de lucrători formaţi

7.15. Cunoaşterea evoluţiei bolilor profesionale şi fundamentarea politicilor de

prevenire a acestora

7.15.1 Număr boli, incidenţa morbidităţii profesionale

7.16. Informarea partenerilor sociali

7.16.1. Număr de seminarii şi reuniuni desfăşurate

7.16.2. Număr de angajatori care au fost antrenaţi în acţiunile campaniei;

7.16.3. Număr de sesiuni de informare şi conştientizare desfăşurate;

7.16.4. Număr de evenimente şi acţiuni, număr de persoane antrenate în evenimente

şi acţiuni;

7.16.5. Număr de accesări ale site-urilor;

7.16.6. Numărul de materiale informative.

7.17. Îmbunătăţirea situaţiei privind reintegrarea lucrătorilor care au suferit accidente de

muncă sau boli profesionale

7.17.1.Creşterea numărului celor care se reintegrează pe piaţa muncii

7.18. Pregătirea teoretică de bază şi conştientizarea la nivelul tuturor formelor de

învăţământ privind securitatea şi sănătatea în muncă, pentru responsabilizarea în viaţa

profesională

7.18.1. Numărul de cadre didactice pregătite şi numărul de şcoli implicate în proiect;

7.18.2. Numărul de discipline unde sunt introduse aceste noţiuni;

7.18.3. Numărul de discipline sau capitole introduse;

7.18.4. Numărul de masterate de securitate şi sănătate în muncă;

7.18.5. Numărul de persoane formate.

7.19. Îmbunătăţirea comunicării inter-instituţionale şi a dialogului social, schimbul

tripartit de informaţii privind conţinutul strategiilor naţionale, al acţiunilor întreprinse şi

monitorizarea progreselor.

7.19.1. Număr de reuniuni, număr de acţiuni propuse.

7.20. Creşterea calităţii pregătirii profesionale a personalului autorităţilor şi instituţiilor

cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

7.20.1.Numărul persoanelor perfecţionate.

7.21. Îmbunătăţirea comunicării inter - instituţionale în domeniul sănătăţii în muncă

7.21.1. Flux informaţional unic, număr de persoane instruite

18

7.22. Creşterea calităţii cercetării, asigurarea finanţării pentru proiectele de interes

naţional şi realizarea suportului ştiinţific necesar obiectivelor strategice.

7.22.1. Numărul de soluţii şi măsuri de prevenire în sprijinul implementării

legislaţiei.

8. IMPLICAŢII BUGETARE ŞI JURIDICE

8.1 IMPLICAŢII BUGETARE

Implicaţiile bugetare necesare realizării obiectivelor prezentei strategii sunt prezentate

în anexa nr.2 şi sunt în valoare totală de 20.693.685lei lei, din care :

a) 8.193.685 lei sumă care aparţine bugetului de stat pentru Ministerul Muncii,

Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ministerul Sănătăţii Publice, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi

Tineretului şi Inspecţia Muncii;

b) 12.500.000lei lei sumă care aparţine bugetului asigurărilor sociale de stat pentru

Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Cheltuielile au fost estimate avându-se în vedere preţurile medii pentru cazare, diurnă,

transport etc. la nivelul trimestrului 3 al anului 2008. Nu au fost incluse în cheltuieli şi sumele

reprezentând salarizarea personalului pentru acţiunile care se realizează în cadrul programului

de lucru. Totodată nu au fost efectuate estimări care să ţină cont de inflaţie, modificări în ceea

ce priveşte mărirea cuantumului diurnei etc. şi ceilalţi factori care pot influenţa sumele

prevăzute.

8.2.IMPLICAŢII JURIDICE

În vederea implementării prezentei strategii, autorităţile competente şi instituţiile cu

atribuţii în domeniu vor elabora următoarele acte normative:

a) ordonanţă de urgenţă privind modificarea Legii securităţii şi sănătăţii în muncă

nr.319/2006;

b) hotărâre de guvern privind modificarea HG nr.1425/2006 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă

nr.319/2006;

c) ordin comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi a ministrului

sănătăţii publice pentru înfiinţarea şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare al

comisiei pentru aplicarea art.33 din HG nr.1093/2006 şi art.44 din HG 1218/2006;

d) elaborarea act normativ privind cerinţele de securitate şi sănătate în muncă

referitoare la riscurile psihosociale;

e) elaborare act normativ privind cerinţele de securitate şi sănătate în muncă pentru

lucrătorii independenţi, în conformitate cu Recomandarea 2003/134/CE;

f) legea privind statutul inspectorului de muncă;

g) modificarea cadrului legislativ din domeniul asigurării pentru accidente de muncă

şi boli profesionale astfel încât să permită punerea în practică a stimulentelor economice;

19

h) modificarea cadrului legislativ care reglementează invaliditatea datorată

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

i) ordinul comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi ministrului

sănătăţii privind organizarea şi funcţionarea unui Comitet Naţional tripartit de Securitate şi

Sănătate în Muncă.

Faţă de cele prezentate mai sus, vor fi elaborate acte normative în urma analizării

necesităţii elaborării unor măsuri suplimentare faţă de legislaţia existentă în scopul creşterii

nivelului de securitate şi sănătate în muncă.

9. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

9.1.Instituţii responsabile

În scopul implementării prevederilor prezentei strategii, instituţiile responsabile sunt:

a) Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - asigură cadrul legislativ în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi elaborează politicile şi strategiile în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă;

b) Ministerul Sănătăţii Publice - asigură cadrul legislativ privind îmbunătăţirea

sistemului de supraveghere a stării de sănătate a lucrătorilor;

c) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – asigură realizarea măsurilor

necesare integrării securităţii şi sănătăţii în muncă în procesul educaţional.

d) Inspecţia Muncii – asigură controlul implementării legislaţiei şi desfăşoară

acţiuni în vederea conştientizării angajatorilor;

e) Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale – Direcţia

Generală Accidente de Muncă şi Boli Profesionale – desfăşoară acţiuni în vederea

stimulării /sprijinirii activităţii de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, în

mod special pentru întreprinderile mici şi mijlocii;

f) Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Muncii

„Alexandru Darabont” - realizează suportul ştiinţific necesar obiectivelor strategice.

Instituţiile menţionate sunt responsabile cu realizarea acţiunilor şi măsurilor prevăzute

în „Planul de acţiune”, anexa nr.2 la prezenta strategie.

9.2. Monitorizare şi evaluare

Monitorizarea îndeplinirii măsurilor prevăzute de prezenta strategie va fi realizată

Comitet Naţional tripartit de Securitate şi Sănătate în Muncă, cu suportul tehnic al Direcţiei

Sănătate şi Securitate în Muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse,

iar o eventuală evaluare va fi realizată de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare

pentru Protecţia Muncii „Alexandru Darabont”.

10. Anexe

10.1. Anexa nr.1 – Legislaţia din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

10.2. Anexa nr.2 – Planul de acţiune

20

Anexa nr.1

LEGISLAŢIA DIN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

1. Constituţia României

2. Legea nr.53/2003 Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare;

Legea nr.319/2006 – legea securităţii şi sănătăţii în muncă, a intrat în vigoare la 1

octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 646 din 26 iulie 2006. Legea transpune

integral prevederile Directivei 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea

îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. În baza art.51 alin.(1) lit.a)

din legea-cadru menţionată anterior, a fost elaborată Hotărârea Guvernului nr.1425/2006

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii securităţii şi sănătăţii în

muncă nr.319/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 882 din 30 octombrie 2006.

De asemenea, transpunerea directivelor specifice referitoare la securitate şi sănătate în

muncă, s-a materializat prin elaborarea de Hotărâri de Guvern, în perioada 1 ianuarie 2005 –

31 decembrie 2007.

1. Hotărârea nr. 1218 din 06/09/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate si

sănătate în munca pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de

prezenta agenţilor chimici, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 octombrie

2006;

2. Hotărârea de Guvern nr. 1146 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate şi

sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă,

publicată în Monitorul Oficial nr. 815 din 3 octombrie 2006;

3. Hotărârea de Guvern nr. 1136 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri

electromagnetice, publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din 11 septembrie 2006;

4. Hotărârea de Guvern nr. 1135 din 30/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate în munca la bordul navelor de pescuit, publicată în Monitorul Oficial nr. 772

din 12 septembrie 2006;

5. Hotărârea de Guvern nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerinţelor minime de

securitate si sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de

expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă, publicată în Monitorul

Oficial nr. 757 din 6 septembrie 2006;

6. Hotărârea de Guvern nr. 1092 din 16/08/2006 privind protecţia lucrătorilor împotriva

riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în muncă, publicată în Monitorul

Oficial nr. 762 din 7 septembrie 2006;

7. Hotărârea de Guvern nr. 1091 din 16/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate pentru locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 739 din 30 august

2006;

8. Hotărârea de Guvern nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru

îmbunătăţirea securităţii si protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui

21

potenţial risc datorat atmosferelor explozive, publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din

29 august 2006;

9. Hotărârea de Guvern nr. 1051/9.08.2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate pentru manipularea manuala a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în

special de afecţiuni dorsolombare, publicată în Monitorul Oficial nr. 713 din 21 august

2006;

10. Hotărârea de Guvern nr. 1050 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru

asigurarea securităţii si sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de foraj, publicată

în Monitorul Oficial nr. 737 din 29 august 2006;

11. Hotărârea de Guvern nr. 1049 din 09/08/2006 privind cerinţele minime pentru

asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafaţa sau

subteran, publicată în Monitorul Oficial nr. 727 din 25 august 2006;

12. Hotărârea de Guvern nr. 1048 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la

locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 722 din 23 august 2006;

13. Hotărârea de Guvern nr. 1028 din 09/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,

publicată în Monitorul Oficial nr. 710 din 18 august 2006;

14. Hotărârea de Guvern nr. 1007 din 02/08/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor, publicată în Monitorul

Oficial nr. 696 din 15 august 2006;

15. Hotărârea de Guvern nr. 971/26.07.2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea

de securitate si/sau de sănătate la locul de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr.

683 din 9 august 2006;

16. Hotărâre de Guvern nr. 300/02.03.2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, publicată în Monitorul Oficial nr.;

17. Hotărâre de Guvern nr. 1876 din 22 decembrie 2005 privind cerinţele minime de

securitate si sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii,

publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 30 ianuarie 2006;

18. Hotărâre de Guvern nr. 493 din 12/04/2006 privind cerinţele minime de securitate si

sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, publicată

în Monitorul Oficial nr. 380 din 3 mai 2006;

19. Hotărâre de Guvern nr. 1875 din 22 decembrie 2005 privind protecţia sănătăţii si

securităţii lucrătorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest, publicată în

Monitorul Oficial nr. 64 din 24 ianuarie 2006;

20. Hotărârea de Guvern nr. 600 din 13/06/2007 privind protecţia tinerilor la locul de

muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 473 din 13 iulie 2007;

21. Hotărâre de Guvern nr. 601 din 13 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea unor

acte normative din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul

Oficial nr.470 din 12 iulie 2007;

22. Hotărâre de Guvern nr. 557 din 6 iunie 2007 privind completarea măsurilor destinate să

promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă pentru salariaţii

încadraţi în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată şi pentru

22

salariaţii temporari încadraţi la agenţi de muncă temporară, publicată în Monitorul

Oficial nr. 407 din 18 iunie 2007;

23. Ordin nr. 706 din 26 septembrie 2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate

referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de radiaţiile optice artificiale,

publicat în Monitorul Oficial nr. 915 din 10 noiembrie 2006;

24. Ordin nr. 754 din 16 octombrie 2006 pentru constituirea comisiilor de abilitare a

serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter

tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, publicat în

Monitorul Oficial nr. 887 din 31 octombrie 2006;

25. Ordin nr. 25 din 12 ianuarie 2007 privind modificarea anexei nr. 2 la Ordinul

ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei nr. 754/2006 pentru constituirea

comisiilor de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a

documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi

sănătăţii în muncă, publicat în Monitorul Oficial nr. 48 din 22 ianuarie 2007;

26. Ordin nr. 3 din 3 ianuarie 2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea

accidentului de muncă - FIAM, publicat în Monitorul Oficial nr. 70 din 30 ianuarie

2007;

27. Ordin nr. 242 din 23 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind formarea

specifică de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării

proiectului şi/sau a realizării lucrării pentru şantiere temporare ori mobile, publicat în

Monitorul Oficial nr. 234 din 4 aprilie 2007;

28. Ordin nr.1256/443 din 9 iulie 2008 pentru aprobarea componenţei şi atribuţiilor

Comisiei de experţi de medicina muncii acreditaţi de Ministerul Sănătăţii Publice şi de

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, publicat în Monitorul Oficial nr.

531 din 15 iulie 2008.

LEGISLAŢIE CONEXĂ

29. Hotărâre de Guvern nr.355 din 11 aprilie 2007 privind supravegherea stării de sănătate

a lucrătorilor; publicată în Monitorul Oficial nr. 332 din 17 mai 2007

30. Legea nr.346/2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale,

publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 27 iunie 2002;