Anexa nr. 1 12 august 2020 - AmCham Romania Proiect Ghid înțelegeri verticale Legislația primară...

1

Anexa nr. 1 12 august 2020

TABEL COMPARATIV TEXT PROPUS DE CC vs. SURSĂ: GHIDUL PRIVIND ÎNȚELEGERILE VERTICALE

Proiect Ghid înțelegeri verticale Legislația primară / secundară europeană ca sursă de

inspirație pt. CC sau alte surse Comentarii

Pag. para Text Reglementare & par. / sursă

Text

3 1 Acest ghid, având ca bază legislativă Legea concurenței, Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei Europene privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate alături de Orientările privind restricțiile verticale, oferă sprijin întreprinderilor pentru a-și putea evalua singure, de la caz la caz, compatibilitatea acordurilor verticale cu normele de concurență naționale și ale Uniunii Europene (UE). Orientările descriu metoda de analiză și politica de aplicare folosite de Comisia Europeană în cazurile individuale care privesc acordurile verticale în conformitate cu articolul 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE/Tratat), ghidul sintetizând informațiile pentru o mai ușoară înțelegere și aplicare.

nu este cazul nu este cazul Textul din paragraful propus de CC stabilește scopul emiterii acestui Ghid – instrument de soft law și reprezintă o sinteză a Orientărilor Verticale ale Comisiei.

3 2 Întreprinderile trebuie să facă propria evaluare a acordurilor lor verticale, în conformitate cu normele naţionale şi europene privind concurența. Regulile stabilite în legislaţie nu pot fi aplicate mecanic, ci trebuie analizate cu atenție în funcţie de circumstanțele specifice, evaluarea fiind făcută de la caz la caz. Deşi multe

nu este cazul nu este cazul CC vrea ca acest Ghid să fie un instrument de lucru și este emis în context de prevenție și de conformare ex ante cu normele de concurență.





Text

din restricțiile verticale se utilizează în principal în distribuția de bunuri, evaluarea se efectuează atât pentru bunuri, cât și pentru servicii, indiferent că acestea sunt intermediare sau finale. Așadar, termenul "produse" folosit în cuprinsul prezentului Ghid include atât bunuri, cât și servicii.

1.1. Aspecte generale

3 3 Acordurile verticale sunt acorduri de furnizare și distribuție. Termenul "vertical" subliniază faptul că acestea sunt încheiate între societăți care operează la diferite niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție. Acordurile de distribuție între producători și angrosiști sau comercianții cu amănuntul reprezintă exemple tipice de acorduri verticale. Pentru majoritatea restricțiilor verticale, preocupările legate de concurență apar doar dacă concurența este insuficientă la unul sau mai multe niveluri comerciale, adică dacă există un anumit grad de putere pe piață la nivelul furnizorului şi/sau al cumpărătorului. Restrângerile verticale sunt, în

Broșura Comisiei Europene „Regulile de concurenţă pentru contractele de furnizare și de distribuţie”1 („Broșura Comisiei”), 2012, pag. 9

Articolul 101 se aplică, printre altele, acordurilor verticale. Acordurile verticale sunt acorduri pentru vânzarea și achiziţionarea de bunuri sau servicii care sunt încheiate între societăţi care funcţionează la diferite niveluri ale lanţului de producţie sau de distribuţie. Acordurile de distribuţie dintre producători și comercianţii cu ridicata sau cu amănuntul sunt exemple tipice de acorduri verticale. Cu toate acestea, un acord industrial de furnizare încheiat între fabricantul unei componente și producătorul unui produs care utilizează acea componentă este de asemenea un acord vertical.

Textul propus de CC este o compilație din mai multe surse, Broșura Comisiei Europene și Orientările Verticale.

1 https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/c06dce20-7a0f-4611-b767-db9a5aa77f2c





Text

general, mai puțin dăunătoare comparativ cu restricțiile orizontale (între concurenții direcți) și pot oferi posibilități substanțiale de eficiență.

Orientările verticale, par. 6

Pentru majoritatea restricțiilor verticale, pot apărea probleme de concurență numai atunci când concurența între mărci este insuficientă, într-una sau mai multe etape comerciale, și anume atunci când există o anumită putere de piață la nivelul furnizorului, al cumpărătorului sau la ambele niveluri. Restricțiile verticale sunt, în general, mai puțin dăunătoare decât restricțiile orizontale și pot crea posibilități importante de sporire a eficienței.

Partea a 2-a a acestui paragraf este o rescriere a par. 6 din Orientările Verticale.

3 4 O afectare a concurenței poate apărea dacă un acord vertical conține "restricții" în ceea ce privește furnizorul sau cumpărătorul. Aceste restricții pot lua mai multe forme, de exemplu, acordurile al căror element principal este faptul că producătorul vinde doar unuia sau unui număr limitat de cumpărători (distribuție exclusivă, distribuție selectivă) poate duce la excluderea altor cumpărători de pe piață și/sau la înțelegerea dintre cumpărători. În mod similar, obligațiile de neconcurență care interzic distribuitorilor achiziționarea și revânzarea produselor concurente pot împiedica intrarea pe piață a noilor producători și pot consolida pozițiile de piață ale producătorilor existenți.

Broșura Comisiei, pag. 9

Acordurile verticale care stabilesc pur și simplu preţul și cantitatea unei anumite tranzacţii de vânzare-cumpărare nu restrâng în mod normal concurenţa. Cu toate acestea, poate avea loc o restrângere a concurenţei dacă acordul cuprinde restricţii asupra furnizorului sau cumpărătorului (denumite în continuare „restricţii verticale”). Exemple de astfel de restricţii verticale sunt obligaţia cumpărătorului de a nu achiziţiona mărci concurente (obligaţia de neconcurenţă) sau obligaţia furnizorului de a furniza exclusiv unui anumit cumpărător (furnizare exclusivă).

Textul propus de CC pleacă de la textul Broșurii, pe care îl înglobează.

4 1 Restricţiile verticale pot să aibă nu doar efecte negative, ci şi efecte pozitive. De exemplu, ele pot ajuta un producător să intre pe o piaţă nouă, să evite situaţia în care un singur distribuitor


Restricțiile verticale pot să aibă nu numai efecte negative, dar și pozitive. De exemplu, acestea pot ajuta un producător să intre pe o nouă piață, pot evita situația prin care un

Textul propus de CC preia textul Broșurii Comisiei.





Text

„parazitează” eforturile promoţionale ale unui alt distribuitor sau pot permite unui furnizor să amortizeze o investiţie făcută pentru un anumit client.

distribuitor profită de eforturile promoționale ale unui alt distribuitor sau pot permite unui furnizor să amortizeze o investiție făcută pentru un anumit client.

4 2 Efecte negative • blocarea pieţei pentru alţi furnizori sau alţi cumpărători; • reducerea concurenţei şi facilitarea înțelegerii între furnizor şi concurenţii acestuia; • reducerea concurenţei şi facilitarea înțelegerii între cumpărător şi concurenţii acestuia; • crearea de obstacole în calea integrării pieţei unice.

CC ar trebui să vină cu exemple practice ale acestor efecte negative, constatate în activitatea sa.

4 3 Efecte pozitive • în special prin încurajarea concurenţei pe alte criterii decât cel al preţului; • stimularea creşterii calităţii serviciilor.

idem.

4 - 1.2. Terminologie

4 4 Acord vertical înseamnă un acord sau practică concertată convenită între două sau mai multe întreprinderi care acționează fiecare, în sensul acordului sau al practicii concertate, la niveluri diferite ale procesului de producție și de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii.

art. 1 lit. a, VBER2

„acord vertical” înseamnă un acord sau practică concertată convenite între două sau mai multe întreprinderi care acționează fiecare, în sensul acordului sau al practicii concertate, la niveluri diferite ale procesului de producție și de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii;

Textul propus de CC reproduce fidel definiția din VBER.

2 Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei din 20 aprilie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate





Text

4 5 Restricție verticală înseamnă restricționarea concurenței printr-un acord vertical care intră sub incidența articolului art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea concurenței) și/sau a art. 101 alin. (1) din Tratat.

art. 1 lit. b, VBER

„restricție verticală” înseamnă restricționarea concurenței într-un acord vertical care intră sub incidența articolului 101, alineatul (1) din tratat;

Textul propus de CC reproduce fidel, dar și adaptează definiția din VBER.

4 6 Întreprindere concurentă înseamnă un concurent existent sau potențial; concurent real înseamnă o întreprindere care este activă pe aceeași piață relevantă; concurent potențial înseamnă o întreprindere care, în lipsa acordului vertical, în mod realist și nu doar ca o simplă posibilitate teoretică, în cazul unei creșteri mici, dar permanente a prețurilor relative, ar putea să întreprindă, într-o perioadă scurtă de timp, investițiile suplimentare necesare sau să suporte alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă.

art. 1 lit. c, VBER

„întreprindere concurentă” înseamnă un concurent existent sau potențial; „concurent real” înseamnă o întreprindere care este activă pe aceeași piață relevantă; „concurent potențial” înseamnă o întreprindere care, în lipsa acordului vertical, în mod realist și nu doar ca o simplă posibilitate teoretică, în cazul unei creșteri mici, dar permanente a prețurilor relative, ar putea să întreprindă, într-o perioadă scurtă de timp, investițiile suplimentare necesare sau să suporte alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă;

Textul propus de CC reproduce fidel definiția din VBER. Textul propus de CC nu are în vedere detalierea termenului de întreprindere concurentă realizată în par. 27 din Orientările Verticale, potrivit cărora: Două întreprinderi sunt considerate concurenți reali, în cazul în care sunt active pe aceeași piață relevantă. O întreprindere este considerată concurent potențial al unei alte întreprinderi dacă, în absența unui acord, în cazul unei creșteri mici, dar permanente a prețurilor relative, este probabil ca această primă întreprindere, într-o perioadă scurtă de timp, în mod normal nu mai mult de un an, ar întreprinde investițiile suplimentare necesare sau ar suporta alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă pe care este activă cealaltă întreprindere. Această evaluare trebuie să se bazeze pe considerente realiste; posibilitatea pur





Text

teoretică a intrării pe piață nu este suficientă (3). Un distribuitor care furnizează unui producător caracteristici tehnice în vederea producerii anumitor bunuri sub marca distribuitorului nu trebuie considerat producător al acestor bunuri sub propria marcă.

4 7 Obligația de neconcurență înseamnă orice obligație directă ori indirectă prin care i se interzice cumpărătorului să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunuri ori servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale sau orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune cumpărătorului să cumpere de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 % din achizițiile sale totale anuale de bunuri sau servicii contractuale și de bunuri și servicii substituibile pe piața relevantă, calculate pe baza valorii achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent sau, în cazul în care există o practică într-un anumit sector de activitate, pe baza volumului achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent.

art. 1 lit. d, VBER

„obligația de neconcurență” înseamnă orice obligație directă ori indirectă prin care i se interzice cumpărătorului să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunuri ori servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale sau orice obligație directă sau indirectă prin care i se impune cumpărătorului să cumpere de la furnizor sau de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 % din achizițiile sale totale anuale de bunuri sau servicii contractuale și de bunuri și servicii substituibile pe piața relevantă, calculate pe baza valorii achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent sau, în cazul în care există o practică într-un anumit sector de activitate, pe baza volumului achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent;


5 1 Sistem de distribuție selectivă înseamnă un sistem de distribuție prin care furnizorul se obligă să vândă bunurile sau serviciile contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectați pe baza unor

art. 1 lit. e, VBER

„sistem de distribuție selectivă” înseamnă un sistem de distribuție prin care furnizorul se obligă să vândă bunurile sau serviciile contractuale, direct sau indirect, numai anumitor distribuitori selectați pe baza unor

Textul propus de CC reproduce fidel definiția din VBER





Text

criterii stabilite, și prin care acești distribuitori se obligă să nu vândă aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreați, pe teritoriul rezervat de către furnizor pentru aplicarea acestui sistem.

criterii stabilite și prin care acești distribuitori se obligă să nu vândă aceste bunuri sau servicii unor distribuitori neagreați, pe teritoriul rezervat de către furnizor pentru aplicarea acestui sistem;

5 2 Drepturi de proprietate intelectuală includ drepturile de proprietate industrială, know-how, drepturile de autor și drepturile conexe.

art. 1 lit. e, VBER

„drepturi de proprietate intelectuală” includ drepturile de proprietate industrială, know-how, drepturile de autor și drepturile conexe;


5 3 Know-how reprezintă un ansamblu secret, substanțial și identificat de informații practice, nebrevetate, rezultate din experiența furnizorului și testate de acesta; în acest context, „secret” înseamnă că know-how-ul nu este în general cunoscut sau ușor accesibil; „substanțial” înseamnă că acest know-how este semnificativ și util cumpărătorului pentru utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; „identificat” înseamnă că know-how-ul este descris de o manieră suficient de cuprinzătoare astfel încât să se poată permite verificarea condițiilor de „secret” și „substanţial”.

art. 1 lit. f, VBER „know-how” reprezintă un ansamblu secret, substanțial și identificat de informații practice, nebrevetate, rezultate din experiența furnizorului și testate de acesta: în acest context, „secret” înseamnă că know-how-ul nu este în general cunoscut sau ușor accesibil; „substanțial” înseamnă că acest know-how este semnificativ și util cumpărătorului pentru utilizarea, vânzarea sau revânzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; „identificat” înseamnă că know-how-ul este descris de o manieră suficient de cuprinzătoare astfel încât să se poată permite verificarea condițiilor de „secret” și „substanțial”;


5 4 Cumpărător se referă inclusiv la o întreprindere care, în cadrul unui acord, vinde bunuri și servicii în numele altei întreprinderi.

art. 1 lit. f, VBER „cumpărător” se referă inclusiv la o întreprindere care, în cadrul unui acord care intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din tratat, vinde bunuri și servicii în numele altei întreprinderi;


5 5 Client al cumpărătorului înseamnă o întreprindere care nu este parte la acord și care

art. 1 lit. f, VBER „client al cumpărătorului” înseamnă o întreprindere care nu este parte la acord și






Text

achiziționează bunurile sau serviciile contractuale de la un cumpărător care este parte la acord.

care achiziționează bunurile sau serviciile contractuale de la un cumpărător care este parte la acord.

1.3. Înțelegeri/practici anticoncurenţiale

5 6 Consiliul Concurenței pune în aplicare şi asigură respectarea prevederilor naţionale, precum şi a celor europene de concurenţă. Legea concurenței are ca scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor. Dispoziţiile Legii concurenţei se aplică actelor şi faptelor care au sau pot avea ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei.

art. 3 alin. (2) , art. 1, art. 2 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996

Art. 3 (2) Consiliul Concurenţei aplică dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Art. 1 Prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor. Art. 2 (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa,

Textul propus de CC compilează textele din Legea concurenței citate alăturat.

5 7 Conform art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, „Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea,

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996

Art. 5 (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea,

Textul propus de CC reproduce textul legal.





Text

restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care: a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare; b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile; c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare; d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial; e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.”

restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care: a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare; b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile; c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare; d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial; e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

6 1 Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, pentru aplicarea art. 5 alin. (1), trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: - existenţa a cel puţin două întreprinderi sau a unei asociaţii de întreprinderi; - existenţa unei înţelegeri, a unei decizii a unei asociaţii de întreprinderi sau a unei practici concertate;

Frank Wijckmans, Filip Tuytschaever, Anca Buta Mușat, Paul Buta, Manuela Lupeanu, Laurențiu

Pentru a concluziona că o înțelegere sau practică intră în sfera generală de aplicare, următorii pași trebuie parcurși:

- Primul pas: trebuie să fie implicate două sau mai multe întreprinderi,

- Al doilea pas: înțelegerea trebuie să constituie o relație pe verticală

- Al treilea pas: înțelegerea verticală trebuie să afecteze comerțul dintre

Textul propus de CC pare a induce ideea că orice înțelegere verticală conține și o restricție de concurență, ceea ce nu este cazul mereu. Poate fi necesară o reformulare a textului în sensul indicat de doctrină.





Text

- înţelegerea, decizia asociaţiei de întreprinderi sau practica concertată să aibă ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.

Răzvan Pele, Acorduri Privind Distribuția, UE – România, Ed. Universul Juridic, București, 2019, par. 2.04, pag. 97-98

statele membre (în caz contrar, se pot aplica regulile de concurență din România, care conțin prevederi similare de drept substanțial)

- Al patrulea pas: înțelegerea verticală trebuie să conțină restricționări verticale

6 - 1.4. Legislaţia aplicabilă acordurilor verticale

6 2 Acordurilor verticale li se aplică dispoziţiile din Legea concurenţei în măsura în care acestea restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa.

art 5 alin. (1) din Legea concurenței

Art. 5 (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia

6 3 Regulamentul (UE) nr. 330/2010 al Comisiei privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene categoriilor de acorduri verticale și practici concertate (în continuare Regulament de exceptare pe categorii), detaliat prin intermediul Orientărilor privind restricțiile verticale, are în vedere patru elemente importante, și anume:

pct. 24-25 din Orientările Verticale

(24) Articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de exceptare pe categorii definește „acordul vertical” ca fiind „un acord sau o serie de practici concertate convenite între două sau mai multe întreprinderi care activează fiecare, în sensul acordului sau al practicilor concertate, la niveluri diferite ale procesului de producție sau de distribuție, și care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii”. (25) Definiția „acordului vertical” de la punctul 24 are patru elemente esențiale:





Text

6 4 - Regulamentul de exceptare pe categorii se aplică înțelegerilor anticoncurențiale, însă nu şi comportamentului unilateral al întreprinderilor în cauză; asemenea comportamente unilaterale pot intra sub incidența articolului 102 din TFUE, care interzice abuzurile de poziție dominantă;

pct. 25 lit. a) din Orientările Verticale

(a) Regulamentul de exceptare pe categorii se aplică acordurilor și practicilor concertate. Regulamentul de exceptare pe categorii nu se aplică comportamentului unilateral al întreprinderilor în cauză. Asemenea comportamente unilaterale pot intra sub incidența articolului 102, care interzice abuzurile de poziție dominantă.

Textul propus de CC nu conține decât prima parte din textul pct. 25 lit. a) din Orientările Vericale. Parte omisă: Pentru a exista un acord în sensul articolului 101, este suficient ca părțile să-și fi exprimat intenția lor comună de a se comporta pe piață într-un anumit mod. Forma în care este exprimată intenția este lipsită de relevanță, atât timp cât aceasta constituie o expresie fidelă a intenției părților. În cazul în care nu există niciun acord explicit care să exprime voința concordantă, Comisia va trebui să dovedească faptul că politica unilaterală a uneia dintre părți primește consimțământul celeilalte părți. Pentru acordurile verticale, există două moduri în care consimțământul cu o anumită politică unilaterală poate fi stabilită. În primul rând, consimțământul poate fi dedus din competențele conferite părților printr-un acord general întocmit în prealabil. În cazul în care clauzele acordului încheiat în prealabil prevăd sau autorizează o parte să adopte ulterior o politică specifică unilaterală, obligatorie pentru cealaltă parte, acceptarea acelei politici de către cealaltă parte poate fi stabilită pe această bază (1). În al doilea rând, în absența unui acord explicit, Comisia poate susține existența unui





Text

acord tacit. În acest scop este necesar să se demonstreze mai întâi că o parte solicită explicit sau implicit cooperarea celeilalte părți în scopul punerii în aplicare a politicii unilaterale și apoi că cealaltă parte a executat solicitarea prin punerea în practică a acelei politici unilaterale (2). De exemplu, dacă, în cazul în care un furnizor anunță reducerea unilaterală a livrărilor în scopul de a împiedica comerțul paralel, distribuitorii își reduc imediat comenzile și nu se mai implică în comerțul paralel, atunci acești distribuitori își exprimă acordul tacit privind politica unilaterală a furnizorului. Totuși, acest lucru nu este posibil în cazul în care distribuitorii continuă să se angajeze în comerțul paralel sau încearcă să găsească noi modalități de a se angaja în comerțul paralel. În mod similar, în cazul acordurilor verticale, acordul tacit poate fi dedus din gradul de constrângere exercitat de o parte în scopul impunerii politicii unilaterale celeilalte sau celorlalte părți ale acordului, împreună cu numărul de distribuitori care pun efectiv în practică politica unilaterală a furnizorului. De exemplu un sistem de monitorizare și de penalități, stabilit de furnizor în scopul penalizării distribuitorilor care nu respectă





Text

politica unilaterală a acestuia, indică un acord tacit cu această politică dacă acest sistem permite furnizorului punerea în practică a politicii sale. Cele două moduri de stabilire a acordului descrise la acest punct pot fi folosite împreună.

6 5 - acordul are loc între două sau mai multe întreprinderi; acordurile verticale încheiate cu consumatorii finali care nu operează ca întreprinderi nu intră sub incidența Regulamentului de exceptare. De altfel, acordurile cu consumatorii finali nu intră sub incidența articolului 101 alineatul (1) din TFUE, întrucât acest articol se aplică numai acordurilor dintre întreprinderi, deciziilor luate de asociațiile de întreprinderi și practicilor concertate;

pct. 25 lit. b) din Orientările Verticale

(b) acordul sau practica concertată are loc între două sau mai multe întreprinderi. Acordurile verticale încheiate cu consumatorii finali care nu operează ca întreprinderi nu intră sub incidența Regulamentului de exceptare pe categorii. Într-un sens mai larg, acordurile cu consumatorii finali nu intră sub incidența articolului 101 alineatul (1), întrucât acest articol se aplică numai acordurilor dintre întreprinderi, deciziilor luate de asociațiile de întreprinderi și practicilor concertate. Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării articolului 102;

Textul propus de CC este identic textului din pct. 25 lit. b) din Orientările Verticale.

6 6 - acordul are loc între întreprinderi care acționează fiecare, în sensul acordului, la un nivel diferit al lanțului de producție sau de distribuție; aceasta înseamnă, de exemplu, că o întreprindere produce o materie primă pe care cealaltă întreprindere o utilizează ca bun intermediar sau că prima este un producător, a doua un comerciant cu ridicata, iar a treia un comerciant cu amănuntul; nu este exclusă situaţia în care

pct. 25 lit. c) din Orientările Verticale

(c) acordul sau practica concertată are loc între întreprinderi care acționează fiecare, în sensul acordului, la un nivel diferit al lanțului de producție sau de distribuție. Aceasta înseamnă, de exemplu, că o întreprindere produce o materie primă pe care cealaltă întreprindere o utilizează ca bun intermediar sau că prima este un producător, a doua un comerciant cu ridicata, iar a treia un

Textul propus de CC este identic textului din pct. 25 lit. c) din Orientările Verticale





Text

o întreprindere este prezentă la mai multe niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție;

comerciant cu amănuntul. Aceasta nu exclude cazul în care o întreprindere este prezentă la mai multe niveluri ale lanțului de producție sau de distribuție;

7 1 - acordurile se referă la condițiile în care părțile la acord, furnizorul și cumpărătorul, „pot să cumpere, să vândă sau să revândă anumite bunuri sau servicii”; acesta este obiectivul Regulamentului, și anume reglementarea acordurilor de achiziție și de distribuție.

(d) acordurile sau practicile concertate se referă la condițiile în care părțile la acord, furnizorul și cumpărătorul, „pot să cumpere, să vândă sau să revândă anumite bunuri sau servicii”. Aceasta reflectă obiectivul Regulamentului de exceptare pe categorii, și anume reglementarea acordurilor de achiziție și de distribuție.

Textul reproduce numai prima parte a pct. 25 lit. d) din Orientările Verticale. Parte omisă: Acestea sunt acorduri care se referă la condițiile de achiziție, vânzare sau revânzare a bunurilor sau serviciilor furnizate de către furnizor și/sau care se referă la condițiile de vânzare de către cumpărător a bunurilor sau serviciilor care încorporează aceste bunuri sau servicii. În sensul Regulamentului de exceptare pe categorii, sunt considerate bunuri sau servicii contractuale atât bunurile sau serviciile furnizate de către furnizor, cât și bunurile sau serviciile care rezultă din acestea. Sunt cuprinse aici acordurile verticale care se referă la toate bunurile și serviciile finale și intermediare. Singura excepție o constituie sectorul automobilelor, atâta timp cât acest sector rămâne reglementat de o exceptare pe categorie sectorială cum este cea acordată de Regulamentul (CE) nr. 1400/2002 al Comisiei din 31 iulie 2002 privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat categoriilor de acorduri verticale și practici concertate în sectorul





Text

autovehiculelor (1) sau de regulamentul care îi va succede. Bunurile sau serviciile furnizate de către furnizor pot fi revândute de către cumpărător sau pot fi utilizate de acesta ca bunuri sau servicii intermediare în vederea producerii propriilor sale bunuri sau servicii.

7 2 Începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, astfel că, din acel moment, regulile de concurenţă consacrate de legislaţia Uniunii Europene sunt de aplicare directă.

nu este cazul nu este cazul Nu este cazul

7 3 Astfel, Regulamentul Consiliului nr. 1/2003 din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a regulilor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din Tratat prevede că, atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul articolului 101 alineatul (1) din Tratat, care pot afecta comerțul dintre statele membre în sensul acestei dispoziții, ele aplică de asemenea articolul 101 din Tratat acestor acorduri, decizii sau practici concertate.

art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2003

Articolul 3. Raportul dintre articolele 81 și 82 din tratat și legislațiile naționale de concurență (1) Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) din tratat, care pot afecta comerțul dintre statele membre în sensul acestei dispoziții, ele aplică de asemenea articolul 81 din tratat acestor acorduri, decizii sau practici concertate. Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență oricărui abuz

Textul propus de CC reproduce fidel, cu adaptările necesare după Tratatul de la Lisabona, textul art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2003.





Text

interzis de articolul 82 din tratat, acestea aplică de asemenea articolul 82 din tratat.

7 4 Criteriul efectului asupra comerțului este un criteriu legislativ european autonom care trebuie evaluat separat în fiecare caz, avându-se în vedere Comunicarea Comisiei - Orientări privind conceptul de efect asupra comerțului din articolele 81 și 82 din Tratat (2004/C101/07). Astfel, nu este necesar ca fiecare parte din acord, inclusiv orice restrângere a concurenței ce poate decurge din acord, să fie susceptibilă de a afecta comerțul. În cazul în care acordul, în ansamblul său, poate să afecteze comerțul între statele membre, legislația Uniunii se aplică întregului acord, inclusiv părților acestuia care, luate separat, nu afectează comerțul între statele membre.

- - În doctrină, F. Wijckmans, F. Tuyschaever, A. Buta Mușat, P. Buta, M. Lupeanu, L. R. Pele, op.cit, Ed. Universul Juridic, București, 2019, par. 2.33, pag. 105, se arată că: Cerința privind afectarea comerțului nu trebuie evaluată la nivelul restricționărilor individuale de concurență ci pe baza înțelegerii verticale privite în ansamblu. Rezultă că această condiție este îndeplinită dacă înțelegerea în ansamblul ei afectează în mod suficient comerțul dintre statele membre, chiar dacă restricționările de concurență nu îndeplinesc în mod individual acest test.

7 5 În aplicarea criteriului privind efectul asupra comerţului, trebuie luate în considerare trei elemente: a) Conceptul de „comerţ între statele membre”, b) Noţiunea de „poate afecta” şi c) Conceptul de „caracter apreciabil”.

pct. 18 din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului

(18) Din formularea articolelor 81 și 82 și din jurisprudența instanțelor comunitare rezultă că, în aplicarea criteriului efectului asupra comerțului, trebuie luate în considerare trei elemente: (a) conceptul de «comerț între statele membre»; (b) noțiunea de «poate aduce atingere» și (c) conceptul de «caracter semnificativ»

Textul propus de CC reproduce, cu anumite actualizări de limbaj textul de reglementare din pct. 18 din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului.

7 6 Conceptul de „comerț” nu se limitează la tradiționalele schimburi transfrontaliere de bunuri şi servicii. Acesta este un concept mai larg, care cuprinde activități economice

pct. 19 și 22 din Orientările Comisiei privind

(19) Conceptul de «comerț» nu se limitează la tradiționalele schimburi transfrontaliere de bunuri și servicii. Acesta este un concept mai larg, care cuprinde activități economice

Textul propus de CC redă fidel conținutul pct. 19 și 22 din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului.





Text

transfrontaliere. Această interpretare este compatibilă cu obiectivul fundamental al Tratatului de a promova libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. Aplicarea criteriului efectului asupra comerțului este independentă de definiția piețelor geografice relevante. Comerțul între statele membre poate fi afectat şi în cazurile în care piața relevantă este națională sau subnațională.

conceptul de efect asupra comerțului

transfrontaliere, inclusiv stabilirea. Această interpretare este compatibilă cu obiectivul fundamental ale tratatului de a promova libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. (22) Aplicarea criteriului efectului asupra comerțului este independentă de definiția piețelor geografice relevante. Comerțul dintre statele membre poate fi afectat și în cazurile în care piața relevantă este națională sau subnațională.

8 1 Funcţia noţiunii de „poate să afecteze” este de a defini natura impactului necesar asupra comerţului între statele membre.

pct. 23 teza I din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului

(23) Funcția noțiunii de «poate să aducă atingere» este de a defini natura impactului necesar asupra comerțului dintre statele membre.

Textul propus de CC preia doar prima parte a textului din pct. 23 din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului – vezi imediat infra.

8 2 În conformitate cu criteriul standard elaborat de Curtea de Justiție, noțiunea de „poate să afecteze” presupune că trebuie să se poată prevedea cu un grad suficient de probabilitate, pe baza unui set de factori obiectivi de drept sau de fapt, dacă acordul sau practica poate avea vreo influență, directă sau indirectă, reală sau potențială, asupra structurii comerțului între statele membre. Curtea de Justiție a elaborat un criteriu bazat pe faptul de a ști dacă acordul sau practica afectează sau nu structura concurențială. În cazurile în care acordul sau

pct. 23 teza II din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului

Potrivit criteriului standard elaborat de Curtea de Justiție, noțiunea de «poate să aducă atingere» presupune că trebuie să se poată prevedea, cu un grad suficient de probabilitate, pe baza unui set de factori obiectivi de drept sau de fapt, că acordul sau practica poate avea vreo influență, directă sau indirectă, reală sau potențială, asupra structurii schimburilor comerciale dintre statele membre. Astfel cum se menționează la punctul 20 de mai sus, Curtea de Justiție a elaborat un criteriu bazat pe faptul de a ști

Textul propus de CC preia doar a doua parte a textului din pct. 23 din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului – vezi imediat supra.





Text

practica pot să afecteze structura concurențială din interiorul Uniunii, acestea cad sub incidența legislației europene.

dacă acordul sau practica aduc atingere sau nu structura concurențială. În cazurile în care acordul sau practica pot să aducă atingere structurii concurențiale din interiorul Comunității, acestea sunt sub incidența dreptului comunitare.

8 3 Evaluarea caracterului apreciabil depinde de circumstanțele relevante pentru fiecare caz, în special de natura acordului şi practicii, de natura produselor respective şi de poziţia pe piaţă a întreprinderilor în cauză.

pct. 45 teza I din Orientările Comisiei privind conceptul de efect asupra comerțului

(45) Evaluarea caracterului semnificativ depinde de circumstanțele fiecărei cauze individuale, în special de natura acordului și a practicii, de natura produselor în cauză și de poziția pe piața a întreprinderilor implicate.

Textul propus de CC preia numai prima teză a pct. 45 din Orientările Comisiei privind efectul asupra comerțului. Text omis: Atunci când, prin natura sa, acordul sau practica este susceptibil(ă) să aducă atingere comerțului dintre statele membre, pragul caracterului semnificativ este mai redus decât în cazurile în care acordurile și practicile nu sunt, prin natura lor, susceptibile să aducă atingere comerțului dintre statele membre. Cu cât este mai puternică poziția pe piață a întreprinderilor în cauză, cu atât este mai mare probabilitatea ca un acord sau practică care poate să aduce atingere comerțului dintre statele membre să o facă într-un mod semnificativ.

8 4 Articolul 101 alin. (1) din Tratat interzice toate acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociațiilor de întreprinderi și toate practicile concertate care pot aduce atingere comerțului dintre statele membre și care au drept obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței.

pct. 5 teza I din Orientările Verticale

(5) Articolul 101 se aplică acordurilor verticale care pot aduce atingere comerțului dintre statele membre și care împiedică, restrâng sau denaturează concurența („restricții verticale”)

Textul propus de CC pare a reproduce, mai degrabă, textul din Wijckmans & Tuytschaever, ediția RO, par. 1.03, pag. 57.





Text

8 5 Prin derogare de la această regulă, articolul 101 alin.(3) din Tratat (şi, în mod similar, art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei) prevede că interdicția poate fi declarată inaplicabilă pentru toate acordurile care îndeplinesc patru condiții cumulative, două pozitive și două negative: a) acordul trebuie să contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de bunuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic; b) consumatorii trebuie să primească o parte echitabilă din beneficiile obținute; c) restricțiile trebuie să fie indispensabile atingerii acestor obiective, și d) acordul trebuie să nu ofere întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența pe o parte semnificativă a pieței produselor în cauză.

pct. 34 teza I din Orientările Comisiei privind aplicarea articolului 81(3) din tratat

(34) Aplicarea exceptării în temeiul articolului 81 alineatul (3) este condiționată de îndeplinirea a patru condiții cumulative, două pozitive și două negative: (a) acordul trebuie să contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de bunuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic; (b) consumatorii trebuie să primească o parte echitabilă din beneficiile obținute; (c) restricțiile trebuie să fie indispensabile atingerii acestor obiective și, în cele din urmă, (d) acordul trebuie să nu ofere întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența pe o parte semnificativă a pieței produselor în cauză.

Numai după formulare, textul propus de CC pare a reproduce, mai degrabă, textul din F. Wijckmans, F. Tuytschaever, A. Buta-Mușat, P. Buta, M. Lupeanu, L. R. Pele, op. cit., par. 1.04, pag. 58.

8 6 Atunci când aceste patru condiții sunt îndeplinite, acordul consolidează concurența pe piața relevantă, deoarece stimulează întreprinderile implicate să ofere consumatorilor produse mai ieftine sau de mai bună calitate, fiind compensate astfel efectele nefavorabile ale restrângerilor concurenței.

pct. 34 teza II din Orientările Comisiei privind aplicarea articolului 81(3) din tratat

Atunci când aceste patru condiții sunt îndeplinite, acordul consolidează concurența pe piața relevantă, deoarece stimulează întreprinderile implicate să ofere consumatorilor produse mai ieftine sau de mai bună calitate, despăgubindu-i astfel pe aceștia din urmă pentru efectele nefavorabile ale restrângerilor concurenței.

8 - 2. Restricții grave ale concurenței – eliminarea beneficiului exceptării pe categorii

8 7 Regulamentul de exceptare pe categorii exceptează acordurile verticale cu condiția ca acestea să nu conțină nicio restricție gravă a concurenței. În cazul în care există una sau mai

pct. 70 din Orientările Verticale

(70) Regulamentul de exceptare pe categorii exceptează acordurile verticale cu condiția ca acestea să nu conțină nicio restricție gravă prevăzută la articolul 4 din respectivul

Textul propus de CC preia pct. 70 din Orientările Verticale, cu excepția textului evidențiat în galben în coloana alăturată.





Text

multe restricții grave, beneficiul aplicării exceptării pe categorii se pierde pentru acordul vertical respectiv în întregime. Nu este posibilă nicio separabilitate pentru restricțiile grave.

regulament și ca nicio astfel de restricție să nu fie exercitată prin aceste acorduri. În cazul în care există una sau mai multe restricții grave, beneficiul aplicării exceptării pe categorii se pierde pentru acordul vertical respectiv în întregime. Nu este posibilă nicio separabilitate pentru restricțiile grave.

8 8 În scopul aplicării exceptării pe categorii, cota de piață a furnizorului pe piața în care acesta vinde produsele contractuale către cumpărător și cota de piață a cumpărătorului pe piața pe care cumpără produsele contractuale, trebuie să fie, pentru fiecare în parte, mai mică sau egală cu 30 %.


(87) În temeiul articolului 3 din Regulamentul de exceptare pe categorii, cota de piață atât a furnizorului, cât și a cumpărătorului este esențială pentru a determina dacă se aplică exceptării pe categorii. În scopul aplicării exceptării pe categorii, cota de piață a furnizorului pe piață în care acesta vinde produsele contractuale către cumpărător și cota de piață a cumpărătorului pe piața pe care cumpără produsele contractuale, trebuie să fie, pentru fiecare în parte, mai mică sau egală cu 30 %. În general, pentru acordurile între întreprinderile mici și mijlocii nu este necesară calcularea cotelor de piață (a se vedea punctul 11).

Textul propus de CC reia teza a II-a a pct. 87 din Orientările Verticale. Textul nu preia și teza a III-a care este extrem de relevantă.

9 1 Totodată, Legea concurenței prevede faptul că înțelegerilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate care au un impact minor asupra pieței nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea concurenței. Conform art. 7 alin. (1) din respectivul act normativ, prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în cazul în care cota de piață

Art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea concurenței

Art. 7 (1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situații: b) în cazul în care cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată

Textul propus de CC pare a fi menit să deroge de la lege, deoarece nu reia prevederile art. 7 alin. 1 lit. a) care tratează situația înțelegerilor verticale dintre concurenți, existenți sau potențiali, potrivit căruia: Art. 7





Text

deținută de fiecare dintre părțile la o înțelegere nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante afectate de înțelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe.

între întreprinderi care nu sunt concurenți, existenți sau potențiali, pe niciuna dintre aceste piețe;

(1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: a) în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe una dintre aceste pieţe;

9 2 Cu toate acestea, există cinci restricții care duc la excluderea întregului acord de la derogarea oferită de Regulamentul de exceptare si Legea concurenței, indiferent de cota de piață. Acestea sunt considerate restricții grave ale concurenței din cauza caracterului nociv asupra concurenței. În acest sens, acestea vor fi interzise și se consideră că aceste acorduri care conțin astfel de restricții grave nu pot îndeplini condițiile articolului 101 alineatul (3) din TFUE5:


REC conține cinci restricții grave care duc la excluderea întregului acord de la beneficiul REC, chiar dacă cotele de piață ale furnizorului și cumpărătorului se situează sub 30 %. Restricțiile grave sunt considerate a avea efecte grave asupra concurenței datorită posibilului prejudiciu pe care îl cauzează consumatorilor. În majoritatea cazurilor, acestea vor fi interzise. Se consideră improbabil ca acordurile verticale care conțin astfel de restricții grave să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 101 alineatul (3), dar întreprinderile pot demonstra că în cazul lor, efectele favorabile concurenței prevalează asupra efectelor negative, pentru a anula prezumția negativă.

Textul propus de CC sumarizează prevederile art. 7 alin. (4) din Legea concurenței care reglementează restricțiile grave de concurență care elimină beneficiul exceptării, precum și la art. 4 din VBER. Cu toate acestea, se poate considera că poziția pe care dorește să o adopte Consiliul Concurenței este una mai restrictivă decât cea a Comisiei Europene și pare sa nu ia in considerare jurisprudența recentă care subliniază importanța analizei efectelor. Mai mult, prin referirea la cele 5 tipuri de hardcore restrictions din art. 7 din Legea Concurenței, este clar că Consiliul Concurenței are intenția de a de-reglementa situația acordurilor verticale dintre concurenți, în privința cărora Legea





Text

Concurenței, în art. 7 alin. (4) lit. a) stabilește un regim separat în sensul că: (4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică acordurilor care conţin oricare dintre următoarele restricţii grave: a) în ceea ce priveşte acordurile dintre concurenţi, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricţiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect: 1. fixarea preţurilor de vânzare a produselor către terţi; 2. limitarea producţiei sau a vânzărilor; 3. împărţirea pieţelor sau a clienţilor;” De asemenea, este relevant și faptul că art. 7 alin. (4) lit. c) din Legea Concurenței prevede și faptul că: „c) în ceea ce priveşte acordurile între concurenţi, astfel cum sunt definite la alin. (1), atunci când concurenţii acţionează, în sensul acordului, la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie, oricare dintre restricţiile grave enumerate la lit. a) şi b)”, reglementând astfel suplimentar situația acordurilor verticale dintre concurenți care conțin potențiale restricționări grave ale concurenței.





Text

9 ns 5

În mod similar, în situațiile în care nu este afectat comerțul între statele membre, se consideră improbabil ca acordurile verticale care conțin astfel de restricții să poată îndeplini condițiile art. 5 alin (2) din Legea concurenței.

- - Idem, aceleași argumente și aceleași considerente.

9 3 a) restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu echivaleze cu un preț de vânzare fix sau minim stabilit ca rezultat al presiunii exercitate ori al stimulentelor oferite de oricare dintre părți;

art. 7 alin. (4) lit. b) pct. 1 din Legea concurenței

1. restrângerea capacității cumpărătorului de a-şi stabili preţul de vânzare, fără a aduce atingere posibilităţii furnizorului de a impune un preţ de vânzare maxim sau de a recomanda un preţ de vânzare, cu condiţia ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preţ de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părţi sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;

9 4 b) restrângerea teritoriului în care, ori a clienților cărora, un cumpărător parte la acord le poate vinde bunurile ori serviciile contractuale fără a aduce atingere unei restricții asupra locului în care este stabilit, cu excepția: i. restrângerii vânzărilor active în teritoriul exclusiv sau către un grup de clienți rezervat furnizorului sau alocat de furnizor altui cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului; ii. restrângerii vânzărilor către utilizatorii finali de către un cumpărător care acționează pe piață în calitate de comerciant cu ridicata;


2. restrângeri teritoriale sau privind clienţii cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care fac obiectul contractului, cu excepţia cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricţii care nu sunt grave: (i) restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricţie nu limitează vânzările efectuate de clienţii cumpărătorului; (ii) restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care





Text

iii. restrângerii vânzărilor de către membrii unui sistem de distribuție selectivă către distribuitori neagreați pe teritoriul rezervat de către furnizor pentru aplicarea acestui sistem; iv. restrângerii capacității cumpărătorului de a vinde componente, furnizate cu scopul de a fi asamblate, către clienții care le-ar utiliza la producerea acelorași tipuri de bunuri ca și cele produse de furnizor;

acţionează pe piaţă în calitate de comerciant cu ridicata; (iii) restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizaţi realizate de membrii unui sistem de distribuţie selectivă; (iv) restrângerea capacităţii cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării unor clienţi care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;

9 5 c) restrângerea vânzărilor active sau pasive către utilizatorii finali de către membrii unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își desfășoare activitățile dintr-un loc neautorizat;


3. restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuţie selectivă care acţionează pe piaţă în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilităţii de a interzice unui membru al sistemului să îşi desfăşoare activităţile dintr-un sediu secundar neautorizat;

idem

10 1 d) restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în interiorul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitorii care acționează la niveluri de comercializare diferite;


4. restrângerea livrărilor încrucişate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă, inclusiv între distribuitori care acţionează la diferite niveluri ale comerţului;

idem

10 2 e) restrângerea convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care asamblează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese de schimb utilizatorilor finali, unor prestatori de reparații sau altor prestatori de


5. restricţia convenită între un furnizor de componente şi un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor

idem





Text

servicii cărora cumpărătorul nu le-a încredințat repararea sau întreținerea bunurilor sale.

prestatori de servicii care nu au fost desemnaţi de cumpărător pentru repararea ori întreţinerea bunurilor sale;

10 3 Totodată, exceptarea pe categorii nu se aplică următoarelor obligații conținute în acordurile verticale:

art. 5 alin. 1 din VBER

Articolul 5 Restricții excluse (1) Exceptarea prevăzută la articolul 2 nu se aplică următoarelor obligații conținute în acordurile verticale:

Textul propus de CC face o adaptare a textului din VBER.

10 4 a) orice obligație directă sau indirectă de neconcurență a cărei durată este nedeterminată sau depășește cinci ani, cu excepția prevăzută la art. 5 alin. (2) din Regulamentul nr. 330/2010: “(2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), limitarea temporală de cinci ani nu se aplică atunci când bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute de cumpărător din spații sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate de furnizor de la terți care nu au legătură cu cumpărătorul, cu condiția ca durata obligației de neconcurență să nu depășească perioada de ocupare a spațiilor sau a terenurilor de către cumpărător.”

art. 5 alin. 1 lit. a) din VBER

(a) orice obligație directă sau indirectă de neconcurență a cărei durată este nedeterminată sau depășește cinci ani; (2) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), limitarea temporală de cinci ani nu se aplică atunci când bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute de cumpărător din spații sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate de furnizor de la terți care nu au legătură cu cumpărătorul, cu condiția ca durata obligației de neconcurență să nu depășească perioada de ocupare a spațiilor sau a terenurilor de către cumpărător.

Ar fi fost mai utilă mențiunea în sensul că numai obligațiile de neconcurență impuse cumpărătorului pot ridica probleme din punct de vedere concurențial, nu și cele impuse sau asumate de către furnizor, aspect dezbătut pe larg în doctrină, precum clarificat, într-o măsură limitată prin punctul 66 din Orientările Verticale. De asemenea, era util ca Consiliul Concurenței să ofere îndrumare cu privire la poziția sa în problema obligațiilor de neconcurență post-termen.

10 5 b) orice obligație directă sau indirectă care interzice cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunurile sau serviciile, cu excepţia situaţiilor în care:

art. 5 alin. 1 lit. b) din VBER și art. 5 alin. (3) din VBER

(b) orice obligație directă sau indirectă care interzice cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunurile sau serviciile; (3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), exceptarea prevăzută la articolul 2 se aplică





Text

(i) obligația privește bunuri sau servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale; (ii) obligația este limitată la spațiile și terenurile de pe care a acționat cumpărătorul în cursul perioadei contractuale; (iii) obligația este indispensabilă pentru protejarea know-how-ului transferat de furnizor cumpărătorului; (iv) durata unei astfel de obligații este limitată la o perioadă de un an după expirarea acordului. De asemenea, excepţie face posibilitatea de impunere a unei restricții nelimitate în timp asupra utilizării și divulgării unui know-how care nu este în domeniul public.

oricărei obligații directe sau indirecte care interzice cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunurile sau serviciile în cazul în care sunt respectate următoarele condiții: (a) obligația privește bunuri sau servicii care concurează cu bunurile sau serviciile contractuale; (b) obligația este limitată la spațiile și terenurile de pe care a acționat cumpărătorul în cursul perioadei contractuale; (c) obligația este indispensabilă pentru protejarea know-howului transferat de furnizor cumpărătorului; (d) durata unei astfel de obligații este limitată la o perioadă de un an după expirarea acordului. Alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere posibilității de impunere a unei restricții nelimitate în timp asupra utilizării și divulgării unui know-how care nu este în domeniul public.

10 6 c) orice obligație directă sau indirectă care impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți.

art. 5 alin. 1 lit. c) din VBER

(c) orice obligație directă sau indirectă care impune membrilor unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți

-

11 - 3. Exceptarea pe categorii

11 1 Potrivit Regulamentului de exceptare, acordurile verticale în care părțile au o cotă de piață mai mică de 30% sunt considerate ca respectând, în

considerentul 8 din VBER

Se poate presupune că, atunci când cota pe care o deține fiecare întreprindere parte la acord pe piața relevantă nu depășește 30 %,

Trebuie menționat faptul că pentru aplicabilitatea art. 101 (3) din Tratat este





Text

mod normal, condițiile prevăzute la articolul 101 alin. (3) din Tratat și articolul 5 din Legea concurenței.

acordurile verticale care nu conțin anumite tipuri de restrângeri grave ale concurenței determină, în general, o îmbunătățire a producției sau a distribuției și asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiile obținute.

necesară și lipsa oricăror hardcore restrictions of competition.

11 2 În vederea calculării cotei de piață, trebuie să se determine piața relevantă în care întreprinderea vinde, respectiv achiziționează produsele contractuale. Definirea piețelor relevante se face în conformitate cu prevederile Instrucțiunilor privind definirea pieței relevante.


(88) În vederea calculării cotei de piață, trebuie să se determine piața relevantă în care întreprinderea vinde, respectiv achiziționează produsele contractuale.

-

11 3 În cazul în care un acord vertical implică trei părți, fiecare funcționând la un nivel diferit de comercializare, cota de piață a fiecărei părți nu trebuie să depășească pragul de 30 % pentru a putea beneficia de aplicarea exceptării pe categorii.


(90) În cazul în care un acord vertical implică trei părți, fiecare funcționând la un nivel diferit de comercializare, cota de piață a fiecărei părți nu trebuie să depășească pragul de 30 % pentru a putea beneficia de aplicarea exceptării pe categorii.

-

11 4 Tipurile de acorduri verticale care pot fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenței și a art. 101 alin (1) din Tratat sunt: acordurile de distribuție exclusivă, acordurile de alocare exclusivă a clientelei, acordurile de distribuție selectivă, acordurile de impunere a mărcii unice, franciza, acordurile de furnizare exclusivă, redevențe de acces inițial, acordurile de gestiune pe categorii, acordurile de vânzare legată, acordurile privind recomandarea prețurilor de revânzare sau de stabilire a unui preț de revânzare maxim.


(128) Cele mai frecvente restricții verticale și combinații de restricții verticale sunt analizate în continuarea prezentelor orientări, potrivit metodologiei de analiză prezentate la punctele 96-127. Există și alte restricții și combinații pentru care nu se prevăd îndrumări directe în prezentele orientări. Acestea vor fi totuși tratate în conformitate cu aceleași principii și acordând aceeași importanță efectului asupra pieței.

CC listează tipurile de restricții verticale specifice indicate în Orientări.





Text

11 - 3.1. Distribuția exclusivă și restricționarea vânzărilor pasive

11 5 Distribuția exclusivă reprezintă acel acord în care furnizorul acceptă să-și vândă produsele unui singur distribuitor, în vederea revânzării pe un teritoriu determinat.


(151) În cadrul unui acord de distribuție exclusivă, furnizorul acceptă să-și vândă produsele unui singur distribuitor, în vederea revânzării pe un teritoriu determinat.

-

11 6 În cadrul distribuției exclusive, se permite interzicerea vânzărilor active de către un distribuitor în afara teritoriului stabilit prin acord, în situația în care cota de piață a furnizorului și a distribuitorului (luate individual) nu depășește 30%.

pct. 151 teza a II-a din Orientările Verticale

În același timp, vânzările active ale distribuitorului în alte teritorii (alocate exclusiv) sunt, de regulă, limitate.

Textul propus de CC nu include regula că vânzările active care pot fi restricționate în acest caz privesc vânzări către teritorii alocate exclusiv altor distribuitori, sau rezervate furnizorului. Ar trebui modificat textul în acest sens.

11 7 Prin vânzarea activă se înțelege acea vânzare care se realizează prin abordarea activă a clienților de către distribuitori. Aceasta se poate face, de exemplu, prin: corespondență cu caracter publicitar directă sau vizite; abordarea activă a unei clientele determinate sau a unor clienți dintr-un teritoriu specific, alocat în mod exclusiv unui alt distribuitor, prin intermediul reclamei și al publicității în mass media sau prin alte mijloace de promovare, destinate grupului respectiv de clienți sau clienților din teritoriul dat; stabilirea unui depozit sau al unui punct de vânzare în teritoriul exclusiv al altui distribuitor.

par. 51, prima liniuță din Orientările Verticale

vânzări „active” înseamnă abordarea activă a clienților individuali prin intermediul marketingului direct prin corespondență, inclusiv trimiterea de email-uri nesolicitate sau vizite propriu-zise; sau abordarea activă a unui anumit grup de clienți sau a anumitor clienți dintr-un teritoriu determinat, prin publicitate în mass media, pe internet sau prin alte acțiuni de promovare adresate în mod special acestui grup de clienți sau clienților din acest teritoriu. Publicitate sau promovarea, care este atractivă numai pentru cumpărător dacă ajunge, de asemenea, la un grup specific de clienți sau la clienții dintr-un anumit teritoriu, se consideră vânzare activă

În ceea ce privește menționarea depozitului sau a unui punct de vânzare în textul propus de CC, considerăm că aceasta nu își regăsește corespondent în textul Orientărilor Verticale. Este adevărat că un astfel de text era întâlnit în precedentele orientări verticale ale Comisiei, însă el nu se mai regăsește în actualele Orientări Verticale din cauză că clauzele privind localizarea au fost scoase din „lista neagră” din art. 4 lit. b) din VBER (a se vedea Frank Wijckmans & Filip Tuytschaever, Vertical Agreements in EU Competition Law, Third Edition, par. 6.145, pag. 212).





Text

pentru acel grup de clienți sau pentru acei clienți din teritoriul în cauză;

11 8 În cazul vânzării pasive, clientul este cel care solicita produsul/serviciul distribuitorilor, aceştia din urmă având un rol pasiv în procesul de vânzare.

par. 51, a doua liniuță din Orientările Verticale

vânzări „pasive” înseamnă a răspunde la cereri nesolicitate de la clienți individuali, inclusiv livrarea de bunuri sau servicii unor astfel de clienți.

Textul pare a fi insuficient pentru scopul declarat de CC și ar trebui să se refere, mai ales în contextul economic actual și la faptul că și restricționarea vânzărilor prin internet poate reprezenta o restricționare a vânzărilor pasive – pentru ușurință și precizie, este recomandabil ca textul să fie modificat de CC prin referire expresă la prevederile pct. 51-54 din Orientările Verticale. Pentru siguranță, CC putea prelua textul din Broșura Comisiei, pag. 16: „Cu toate acestea, vânzările pasive, și anume vânzările ca răspuns la comenzile nesolicitate inclusiv livrarea, trebuie să rămână întotdeauna libere. Pentru a servi clienţii în mod eficient, distribuitorii trebuie să aibă libertatea de a utiliza publicitatea sau promovarea în măsura în care acestea sunt modalităţi rezonabile de atingere a propriilor lor clienţi și astfel, aceștia trebuie să fi e în principiu liberi să utilizeze internetul și să aibă un site web pentru a-și vinde produsele, chiar dacă eforturile lor de vânzare ajung și la alţi clienţi. Dacă un client vizitează site-ul web al unui distribuitor, iar acest fapt duce la o vânzare, aceasta este considerată o vânzare pasivă. Astfel, este posibil să nu i





Text

se solicite distribuitorului, de exemplu, să redirecţioneze în mod automat acest client către alte site-uri web ale unor distribuitori exclusivi.”

11 9 Spre deosebire de restricționarea vânzărilor active, interzicerea vânzărilor pasive, constituie o restricție gravă, cu efecte anticoncurențiale majore și nu poate beneficia de exceptările pe categorii aplicabile înțelegerilor verticale.

- - Textul CC nu are în vedere situația în care aceste restricții sunt asumate sau auto-impuse de către furnizor, caz în care ele sunt permise (a se vedea F. Wijckmans & F. Tuyschaever, op. cit., par. 6.208, pag. 229).

12 1 Această restricție gravă este legată de împărțirea pieței pe teritorii sau pe clienți.

- - -

12 2 Împărțirea pieței poate fi fie rezultatul unei obligații directe (ex. obligația de a nu revinde anumitor clienți sau unor clienți situați pe anumite teritorii ori obligația de a retransmite altor distribuitori comenzile acestor clienți), fie rezultatul unor măsuri indirecte menite să descurajeze distribuitorul să revândă acestor clienți (ex. refuzarea sau diminuarea bonusurilor sau a remizelor, refuzul de a livra, reducerea volumului livrărilor sau limitarea volumului livrărilor la cererea aferentă teritoriului sau grupului de clienți alocat, amenințarea cu denunțarea acordului, aplicarea unui preț mai mare pentru produsele care urmează să fie exportate, limitarea proporției vânzărilor care pot fi exportate sau obligațiilor de transfer al profitului).


Această restricție gravă este legată de împărțirea pieței pe teritorii sau pe clienți. Aceasta poate fi rezultatul unor obligații directe, cum ar fi obligația de a nu revinde anumitor clienți sau unor clienți situați pe anumite teritorii ori obligația de a retransmite altor distribuitori comenzile acestor clienți. Aceasta poate fi, de asemenea, rezultatul unor măsuri indirecte menite să descurajeze distribuitorul să revândă acestor clienți, cum ar fi refuzarea sau diminuarea bonusurilor sau a remizelor, refuzul de a livra, reducerea volumului livrărilor sau limitarea volumului livrărilor la cererea aferentă teritoriului sau grupului de clienți alocat, amenințarea cu denunțarea acordului, aplicarea unui preț mai mare pentru produsele care urmează să

-





Text

fie exportate, limitarea proporției vânzărilor care pot fi exportate sau obligațiilor de transfer al profitului.

12 3 Aceste practici sunt și mai restrictive atunci când sunt asociate cu punerea în aplicare de către furnizor a unui sistem de monitorizare a destinației efective a produselor furnizate, cum ar fi utilizarea unor etichete sau serii diferențiate, dar și de sancțiuni în cazul nerespectării acestora.

pct. 50 teza a IV-a din Orientările Verticale

Aceste practici au chiar mai multe șanse de a fi considerate ca o restricționare a vânzărilor realizate de cumpărător atunci când sunt asociate cu punerea în aplicare de către furnizor a unui sistem de monitorizare destinat verificării destinației reale a mărfurilor livrate, de exemplu, prin utilizarea de etichete sau numere de serie diferențiate.

Textul CC are în plus partea evidențiată în galben în coloana aferentă - aspect corect reținut.

12 4 Astfel de obligații, directe sau indirecte, de interzicere a vânzărilor pasive, care au ca rezultat împărțirea piețelor, sunt interzise de legislația în domeniul concurenței, fiind considerate nocive pentru un mediu concurențial normal prin însuși obiectul lor, iar efectele lor pe piețele afectate nu sunt necesar a fi demonstrate.

- - -

12 Decizia nr. 98/27.12.2011: - - Bayer AG Acest exemplu, precum și cele de mai jos sunt chestionabile din punctul de vedere al faptului că practicile investigate și sancționate de CC priveau restricții la export (interdicția exporturilor paralele) și numai în subsidiar clauze de monitorizare care, în lipsa interdicției principale, nu pot fi considerate per se anticoncurențiale.

13 Decizia nr. 51/28.10.2011: - - A&G Med, Belupo – idem

13 Decizia nr. 52/28.10.2011: - - Baxter AG – idem





Text

14 Decizia Consiliului Concurenței nr. 54/2015: Policolor

14 - 3.2. Distribuția selectivă

14 1 Acordurile de distribuție selectivă, ca și acordurile de distribuție exclusivă, limitează, pe de o parte, numărul distribuitorilor autorizați și, pe de altă parte, posibilitățile de revânzare.

Pct. 174 teza I din Orientările Verticale

(174) Acordurile de distribuție selectivă, precum acordurile de distribuție exclusivă, limitează, pe de o parte, numărul distribuitorilor autorizați și, pe de altă parte, posibilitățile de revânzare

Text preluat identic

14 2 Diferența față de distribuția exclusivă constă în faptul că limitarea numărului de distribuitori autorizați nu depinde de numărul de teritorii, ci de criterii de selecție legate, în primul rând, de natura produsului. O altă diferență constă în faptul că restricția cu privire la revânzare nu se referă la vânzările active realizate într-un teritoriu, ci la toate vânzările realizate către distribuitori neautorizați, singurii cumpărători potențiali fiind astfel distribuitorii autorizați și consumatorii finali. Distribuția selectivă se utilizează, de cele mai multe ori, pentru a distribui produse finale de marcă.

Pct. 174 teza a II-a din Orientările Verticale

Diferența față de distribuția exclusivă constă în faptul că limitarea numărului de distribuitori autorizați nu depinde de numărul de teritorii, ci de criterii de selecție legate, în primul rând, de natura produsului. O altă diferență constă în faptul că restricția cu privire la revânzare nu se referă la vânzările active realizate într-un teritoriu, ci la toate vânzările realizate către distribuitori neautorizați, singurii cumpărători potențiali fiind astfel distribuitorii autorizați și consumatorii finali. Distribuția selectivă se utilizează, de cele mai multe ori, pentru a distribui produse finale de marcă.

Text preluat identic

15 1 Posibilele riscuri în domeniul concurenței sunt reducerea concurenței intramarcă și, în special în cazul efectului cumulativ, excluderea unuia sau mai multor tipuri de distribuitori și slăbirea concurenței, precum și facilitarea înțelegerii între furnizori sau cumpărători. Pentru a evalua eventualele efecte anticoncurențiale ale distribuției selective, trebuie să se facă distincția

pct. 175, teza I din Orientările Verticale

(175) Posibilele riscuri în domeniul concurenței sunt reducerea concurenței intramarcă și, în special în cazul efectului cumulativ, excluderea unuia sau mai multor tipuri de distribuitori și slăbirea concurenței, precum și facilitarea coluziunii între furnizori sau cumpărători. Pentru a evalua eventualele efecte anticoncurențiale ale distribuției selective în temeiul articolului 101 alineatul

text preluat identic





Text

între distribuția selectivă pur calitativă și distribuția selectivă cantitativă.

(1), trebuie să se facă distincția între distribuția selectivă pur calitativă și distribuția selectivă cantitativă.

15 2 Distribuția selectivă calitativă și cantitativă beneficiază de aplicarea exceptării pe categorii atâta timp cât cota de piață, atât a furnizorului, cât și a cumpărătorului nu depășește 30%, chiar dacă este combinată cu alte restricții verticale, altele decât restricțiile grave, cum ar fi obligația de neconcurență sau distribuția exclusivă, cu condiția ca vânzările pasive între distribuitorii autorizați și către consumatorii finali să nu fie restricționate.


(176) Distribuția selectivă calitativă și cantitativă beneficiază de aplicarea exceptării pe categorii atâta timp cât cota de piață, atât a furnizorului, cât și a cumpărătorului nu depășește 30%, chiar dacă este combinată cu alte restricții verticale, altele decât restricțiile grave, cum ar fi obligația de neconcurență sau distribuția exclusivă, cu condiția ca vânzările active ale între distribuitorii autorizați și către consumatorii finali să nu fie restricționate.

Textul propus de CC reproduce cu precizie textul pct. 176 teza I din Orientările Verticale, însă precizează aparent eronat vânzări pasive în loc de vânzări active, cum se menționează în Orientările Verticale. De altfel, și textul în limba engleză prevede că „provided active selling by the authorised distributors to each other and to end users is not restricted”.

15 - Hotărârea din 6 decembrie 2017, Coty Germany

16 - 3.3. Restricții privind prețul de vânzare (IPR/RPM8)

16 1 Impunerea prețurilor de revânzare (IPR), adică acordurile sau practicile concertate al căror obiect direct sau indirect este stabilirea unui preț de revânzare fix sau minim sau a unui nivel fix sau minim al prețului pe care cumpărătorul este obligat să îl aplice, este considerată o restricție gravă. În cazul în care un acord include IPR, acel acord este prezumat ca restrângând concurența și astfel intrând sub incidența articolului 5 din Legea concurenței și respectiv articolului 101 alineatul (1) din TFUE. Aceasta conduce, de asemenea, la prezumția că este puțin probabil ca acordul să îndeplinească toate

Pct. 223 teza I din Orientările Verticale

(223) Astfel cum s-a explicat în secțiunea III.3, impunerea prețurilor de revânzare (IPR), adică acordurile sau practicile concertate al căror obiect direct sau indirect este stabilirea unui preț de revânzare fix sau minim sau a unui nivel fix sau minim al prețului pe care cumpărătorul este obligat să îl aplice, este considerată o restricție gravă. În cazul în care un acord include IPR, acel acord este prezumat ca restrângând concurența și astfel ca intrând sub incidența articolului 101 alineatul (1). Aceasta conduce, de asemenea, la prezumția că este puțin probabil ca acordul

Text preluat integral.





Text

condițiile articolului 101 alineatul (3), de aceea Regulamentul de exceptare pe categorii nu este aplicabil.

să îndeplinească toate condițiile articolului 101 alineatul (3), de aceea Regulamentul de exceptare pe categorii nu este aplicabil.

16 2 Sintagma „impunere a prețurilor de revânzare” se referă la un anumit tip de acord vertical prin care o firmă din amonte controlează sau restricționează prețul (sau uneori termenii și condițiile) pe care o firmă din aval îl practică atunci când își vinde produsul sau serviciul, de obicei consumatorilor finali. Această impunere (inclusiv prețul recomandat, în situația în care se transformă în preț fix) poate avea următoarele efecte negative potențiale asupra concurenței:

pct. 48 teza I din Orientările Verticale și pct. 224 teza I din Orientările Verticale

(48) Restricția gravă prevăzută la articolul 4 litera (a) din Regulamentul de exceptare pe categorii se referă la impunerea prețurilor de revânzare, adică la acordurile sau practicile concertate al căror obiect direct sau indirect este stabilirea unui preț de revânzare fix sau minim sau a unui nivel fix sau minim al prețului pe care cumpărătorul este obligat să îl aplice. (224) IPR poate restrânge concurența în mai multe feluri.

În prima parte a textului propus de CC se pare că se face un sumar al prevederilor tezei I din pct. 48 al Orientărilor Verticale. Se continuă apoi cu teza I a pct. 224 din Orientările Verticale.

17 1 • facilitarea coluziunii între furnizori (în special într-un oligopol) prin accentuarea transparenței prețurilor pe piață; • facilitarea coluziunii între cumpărători ca urmare a concurenței intra-marcă a prețurilor, anumiți distribuitori putând să forțeze / să convingă unul sau mai mulți furnizori să-și stabilească prețul de revânzare și, prin urmare, să favorizeze stabilizarea unui echilibru coluziv; • diminuarea concurenței între producători și / sau între comercianți, de ex. în cazul unor producători care aplică IPR unor distribuitori comuni; • creșterea generalizată a prețurilor; • scăderea presiunii asupra marjei producătorului/furnizorului;


În primul rând, IPR poate facilita coluziunea între furnizori prin creșterea transparenței privind prețurile pe piață, ceea ce permite mai ușor detectarea unui furnizor care deviază de la echilibrul de coluziune prin reducerea prețurilor. IPR reduce și motivația furnizorului de a reduce prețurile pentru distribuitorii săi, deoarece prețul de revânzare fix îl va împiedica să beneficieze de creșterea vânzărilor. Acest efect negativ este plauzibil în special în cazul în care piața este predispusă la coluziune, de exemplu, în cazul în care producătorii formează un oligopol strâns și o parte semnificativă a pieței este reglementată de acorduri IPR. În al doilea rând, prin eliminarea concurenței intramarcă

Textul propus de CC sintetizează conținutul pct. 224 din Orientările Verticale.





Text

• stagnarea dinamismului și inovării la nivelul distribuitorului din cauza lipsei concurenței prețurilor.

prin intermediul prețurilor, IPR poate facilita și coluziunea între cumpărători, adică la nivelul distribuției. Distribuitorii puternici sau bine organizați pot forța/convinge unul sau mai mulți furnizori să fixeze prețul de revânzare peste nivelul concurențial, contribuind astfel la atingerea sau stabilizarea unui echilibru de coluziune. Acest rezultat de reducere a concurenței între prețuri pare problematic în special în cazul în care IPR este sugerată de cumpărători, ale căror interese colective pot avea efecte negative asupra consumatorilor. În al treilea rând, IPR poate duce în general la atenuarea concurenței între producători și/sau între comercianții cu amănuntul, mai ales atunci când producătorii utilizează aceiași distribuitori pentru produsele lor și IPR este aplicată de către toți sau de către mulți dintre aceștia. În al patrulea rând, efectul imediat al IPR va fi împiedicarea tuturor sau a anumitor distribuitori să reducă prețurile de vânzare proprii pentru marca în cauză. Cu alte cuvinte efectul direct al IPR este creșterea prețurilor. În al cincilea rând, IPR poate reduce presiunea asupra marjei producătorului, în special atunci când producătorul are o problemă de angajament, adică atunci când are interes să reducă prețul aplicat celorlalți





Text

distribuitori. Într-o asemenea situație, producătorul poate prefera să accepte IPR în scopul de a-l ajuta să se angajeze să nu reducă prețurile pentru ceilalți distribuitori și să reducă presiunea asupra propriei sale marje. În al șaselea rând, IPR poate fi pusă în aplicare de către un producător cu putere de piață pentru a exclude rivalii mai mici. Creșterea marjei ca urmare a IPR poate convinge distribuitorii să favorizeze o anumită marcă împotriva altor mărci rivale atunci când aceștia oferă consiliere clienților, chiar și în cazul în care o astfel de consiliere nu este în interesul acestor clienți, sau să nu vândă deloc aceste mărci rivale. În ultimul rând, IPR poate reduce dinamismul și inovarea la nivelul distribuției. Prin împiedicarea concurenței prin intermediul prețurilor între diferiți distribuitori, IPR poate descuraja intrarea pe piață a unor comercianți cu amănuntul mai eficienți și/sau îi poate împiedica să atingă o dimensiune suficientă cu ajutorul prețurilor mici. De asemenea, poate descuraja sau împiedica intrarea și extinderea metodelor de distribuție bazate pe prețuri mici, precum discounterii.

17 2 Se disting forme diferite de IPR: „IPR maxim” care plasează o limită superioară sau plafonul

- - Textul propus de CC nu are echivalent în reglementare și nici în doctrină (e.g. F.





Text

prețului pe care îl poate percepe vânzătorul pentru produs, „IPR minim” care plasează prețul sub un plafon mai mic la care retailerul poate vinde produsul și „IPR fix”, cel minim și cel fix reprezentând restricții grave ale concurenței.

Wijckmans & F. Tuytschaever, op. cit., par.6.50-6.88). Mai mult, denumirea prețurilor recomandate și maxime prin sintagma IPR care înseamnă, practic, „impunerea prețului de revânzare” este imprecisă Solicităm modificarea textului și renunțarea la sintagma „IPR”. Mai mult, în secțiunea relevantă din Orientările Verticale se observă că sintagma „IPR” se folosește exclusiv în legătură cu practica anticoncurențială a impunerii (și nu recomandării) unui preț re revânzare.

17 3 În cazul IPR maxim, practica de a recomanda un preț de revânzare la un revânzător sau care solicită revânzătorului să respecte un preț maxim de revânzare intră sub incidența Regulamentului de exceptare pe categorii, în cazul în care cota de piață a fiecăreia dintre părțile la acord nu depășește pragul de 30 %, cu condiția ca aceasta să nu ducă la un preț minim de vânzare sau la un preț fix, ca rezultat al presiunii sau al stimulentelor oferite de oricare dintre părți.


(226) Practica de a recomanda un preț de revânzare la un revânzător sau care solicită revânzătorului să respecte un preț maxim de revânzare intră sub incidența Regulamentului de exceptare pe categorii în cazul în care cota de piață a fiecăreia dintre părțile la acord nu depășește pragul de 30 %, cu condiția ca aceasta să nu ducă la un preț minim de vânzare sau la un preț fix, ca rezultat al presiunii sau al stimulentelor oferite de oricare dintre părți.

Același comentarii și solicitări ca și mai sus privind sintagma imprecisă și inadecvată „IPR” propusă de CC. Este necesară eliminarea ei. În rest, textul este preluat identic din pct. 226 din Orientările Verticale.

17 4 Orientările europene fac referire la următoarele eficiențe ca fiind relevante pentru evaluarea articolului 101 alineatul (3) în ceea ce privește impunerea prețurilor de revânzare:

pct. 225 din Orientările Verticale și pct. 229 din Orientările Verticale

(225) Cu toate acestea, IPR poate nu numai restricționa concurența, dar poate, de asemenea, în special în cazul în care este decisă de furnizor, să conducă la creșteri de eficiență, care vor fi evaluate în conformitate cu articolul 101 alineatul (3). Mai ales în cazul

Textul CC sintetizează prevederile pct. 225 și 229 din Orientările Verticale.





Text

în cazul în care un furnizor introduce o nouă marcă sau intră pe o nouă piață, IPR poate fi util să inducă distribuitorii să dezvolte cererea; • într-o rețea de franciză sau un sistem similar de distribuție, IPR poate fi util pentru a facilita promovarea prețurilor pe termen scurt; • marja suplimentară oferită de IPR poate permite comercianților cu amănuntul să ofere servicii (suplimentare) de pre-vânzare, în special în cazul unor produse complexe; • pentru prețurile maxime de revânzare, evitarea dublei marginalizări poate fi o eficiență relevantă.

în care un producător introduce un nou produs, IPR pot fi de ajutor în timpul perioadei introductive de la extindere a cererii pentru a convinge distribuitori să ia cu adevărat în considerare interesul producătorului de a promova produsul. IPR poate oferi distribuitorilor mijloace de mărire a eforturilor de vânzare și, în cazul în care distribuitorii de pe această piață sunt supuși unei presiuni concurențiale, îi poate motiva să dezvolte cererea globală pentru produsul în cauză și să obțină succes la lansarea pe piață, satisfăcând în același timp consumatorii (1). În mod similar, prețurile de revânzare fixe și nu numai prețurile de revânzare maxime pot fi necesare în cazul organizării, în cadrul unui sistem de franciză sau de distribuție similar, a unei campanii coordonate de prețuri mici pe termen scurt (în cele mai multe cazuri între 2 și 6 săptămâni), care va aduce, de asemenea, beneficii consumatorilor. În unele situații, marja suplimentară furnizată de către IPR poate permite vânzătorilor să furnizeze servicii (suplimentare) de prevânzări, în special în cazul produselor de experiență sau complexe. În cazul în care un număr suficient de clienți beneficiază de astfel de servicii pentru a face alegerea lor, dar apoi cumpără la un preț mai mic de la comercianții cu





Text

amănuntul care nu furnizează astfel de servicii (și, prin urmare, nu suportă aceste costuri), comercianții cu amănuntul care oferă servicii de înaltă calitate pot reduce sau elimina aceste servicii care sporesc cererea pentru produsul furnizorului. IPR poate ajuta pentru a preveni un astfel de parazitism la nivel de distribuție. Părțile vor trebui să demonstreze în mod convingător că se poate aștepta ca acordul IPR nu numai să asigure mijloacele, dar și stimulentele pentru a depăși posibil problema parazitismului între comercianții cu amănuntul pentru aceste servicii și faptul că serviciile prevânzare sunt în avantajul consumatorilor în general, ca parte a demonstrației privind îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute la articolul 101 alineatul (3). (229) Atunci când se determină existența unor efecte anticoncurențiale semnificative pentru prețuri de vânzare maxime sau recomandate, se ridică problema unei eventuale exceptări în temeiul articolului 101 alineatul (3). Pentru prețuri de revânzare maxime, creșterea eficienței descrisă la punctul 107 litera (f) (evitarea dublei marginalizări) poate fi esențială. Un preț maxim de revânzare poate contribui, de asemenea, la garantarea faptului că marca în





Text

cauză intră în competiție cu mai multă fermitate cu alte mărci, inclusiv produse sub marcă proprie, distribuite de către același distribuitor.

18 - Decizia Consiliului Concurenței 13/2015 (Retail 1):

18-19 - Decizia Consiliului Concurenței 71/2018 (Retail 2):

19 - 3.4. Franciza

19 1 Unul din tipurile de acorduri verticale în care nu este permisă fixarea prețurilor este acordul de franciză. Un acord de franciză este acela în care o întreprindere (francizorul) acordă altei întreprinderi (francizatul) licențe asupra drepturilor de proprietate intelectuală referitoare, în special, la mărci de comerț, semne comerciale sau know-how în vederea utilizării și distribuției de bunuri sau servicii.

(pct. 48 din Orientările Verticale și) pct. 189 teza I din Orientările Verticale

(189) Acordurile de franciză presupun licențe asupra drepturilor de proprietate intelectuală referitoare, în special, la mărci de comerț, semne comerciale sau know-how în vederea utilizării și distribuției de bunuri sau servicii. În afară de licența privind drepturile de proprietate intelectuală, francizorul acordă, în general, francizatului asistență comercială sau tehnică pe durata aplicării acordului. Licența și asistența fac parte integrantă din metoda comercială francizată.

Prima propoziție din textul propus de CC se întemeiază pe prevederile pct. 48 din Orientările Verticale și este corectă numai la nivel general. Cu toate acestea, textul propus de CC nu pare să reflecte prevederile pct. 225 din Orientările Verticale, potrivit cărora, exclusiv în scopuri promoționale, pot fi agreate prețuri fixe, cu condiția unor durate

reduse a promoțiilor: „În mod similar, prețurile de revânzare fixe și nu numai prețurile de revânzare maxime pot fi necesare în cazul organizării, în cadrul unui sistem de franciză sau de distribuție similar, a unei campanii coordonate de prețuri mici pe termen scurt (în cele mai multe cazuri între 2 și 6 săptămâni), care va aduce, de asemenea, beneficii consumatorilor. ”





Text

În rest, textul propus de CC sumarizează textul pct. 189 din Orientările Verticale.

19 2 În general, francizorul percepe o redevență de la francizat pentru utilizarea metodei comerciale în cauză și acordă asistență comercială sau tehnică pe durata aplicării acordului. Franciza poate permite francizorului să-și creeze, cu investiții limitate, o rețea uniformă de distribuție a produselor sale.


În general, francizorul percepe o redevență de la francizat pentru utilizarea metodei comerciale în cauză. Franciza poate permite francizorului să-și creeze, cu investiții limitate, o rețea uniformă de distribuție a produselor sale.

text preluat identic de către CC

19 3 Pe lângă cesionarea metodei comerciale, acordurile de franciză conțin, de obicei, o combinație de diferite restricții verticale cu privire la produsele care se distribuie, în special distribuție selectivă și/sau obligații de neconcurență și/sau distribuție exclusivă sau forme atenuate ale acestora. Acest tip de restricții sunt permise de legislația în domeniul concurenței în măsura în care nici cota de piață a francizorului nici cea a francizatului nu depășește pragul de 30%.

pct. 189 teza a III-a din Orientările Verticale și pct. 190 teza a II-a din Orientările Verticale

189. (...) Pe lângă cesionarea metodei comerciale, acordurile de franciză conțin, de obicei, o combinație de diferite restricții verticale cu privire la produsele care se distribuie, în special distribuție selectivă și/sau obligații de neconcurență și/sau distribuție exclusivă sau forme atenuate ale acestora. 190 (...) În ceea ce privește restricțiile verticale referitoare la achiziția, vânzarea și revânzarea de bunuri și servicii în cadrul unui acord de franciză, cum ar fi distribuția selectivă, obligația de neconcurență sau distribuția exclusivă, Regulamentul de exceptare pe categorii se aplică atunci când cota de piață a francizorului sau a furnizorului desemnat de acesta nu depășește pragul (1) de 30 %.

texte preluate identic de către CC

20 1 Însă, indiferent de cota de piață a părților la acord, NU ESTE PERMISĂ FIXAREA PREȚURILOR de revânzare.

- - Text redundant în contextul textului propus în începutul secțiunii 3.4





Text

20 - Decizia Consiliului Concurenţei nr. 65/2012: Fornetti

21 - 3.5. Contractele de agenţie

21 1 Unul din tipurile de acorduri verticale în care este permisă fixarea preţurilor este contractul de agenţie. Acesta este un contract de intermediere care se încheie între o întreprindere (societate reprezentată/comitent) şi o altă persoană juridică (numită reprezentant sau agent), în temeiul căruia acesta din urmă îşi asumă obligaţia ca, în schimbul unui comision, să trateze afaceri comerciale în numele şi pe seama celui dintâi.

pct. 49 teza I din Orientările Verticale și

(49) În cazul contractelor de agenție, comitentul stabilește, în mod normal, prețul de vânzare, deoarece agentul nu devine proprietar al bunurilor.

Prima propoziție din textul propus de CC este o referire la teza I din pct. 49 din Orientările Verticale. A doua propoziție este, cel mai probabil o definiție doctrinară (nu reproduce textul art. 2072 C.Civ.). Consiliul Concurenței ar trebui să arate, cf. pct. 13 din Orientările Verticale, că este irelevant pentru determinarea unui contract ca fiind de agent pentru scopurile dreptului concurenței că agentul acționează pe seama unuia sau mai multor comitenți. De asemenea, trebuie clarificat că înțelegerile privind activitatea agentului pe piața de prestare a serviciilor de agenție (deci în afara scopului contractului de agent propriu-zis) pot încălca normele de concurență.

21 2 Practic, agentul este împuternicit să negocieze şi/sau să încheie contracte pe seama altei persoane (comitentul), fie în nume propriu, fie în numele comitentului, în vederea: • achiziționării de bunuri sau servicii de către comitent sau • vânzării de bunuri sau servicii furnizate de comitent.


(12) Agentul este o persoană fizică sau juridică împuternicită să negocieze și/sau să încheie contracte pe seama altei persoane (comitentul), fie în nume propriu, fie în numele comitentului, în vederea: — achiziționării de bunuri sau servicii de către comitent sau — vânzării de bunuri sau servicii furnizate de comitent.

Text preluat identic de CC.





Text

21 3 Acordul este considerat un contract de agenție propriu-zis și, astfel, este permisă fixarea prețului de revânzare, în cazul în care agentul nu suportă niciun risc financiar sau comercial sau suportă numai o parte nesemnificativă a acestor riscuri în legătură cu activitățile pentru care a fost desemnat ca agent de către comitent.

pct. 49 teza I din Orientările Verticale și pct. 13 din Orientările Verticale

(49) În cazul contractelor de agenție, comitentul stabilește, în mod normal, prețul de vânzare, deoarece agentul nu devine proprietar al bunurilor. (13) Factorul determinant în definirea unui contract de agenție în temeiul articolului 101 alineatul (1) este riscul financiar sau comercial suportat de agent în legătură cu activitățile pentru care a fost desemnat ca agent de către comitent (1). În acest sens, faptul că agentul acționează pe seama unuia sau al mai multor comitenți este irelevant. La fel de irelevantă este evaluarea calificativului dat acordului acestora de către părți sau de legislația națională.

Textul compilează cele 2 citate din Orientările Verticale. Noțiunea de „agent propriu-zis” apare în pct. 16 din Orientările Verticale.

21 4 Trei tipuri de risc financiar sau comercial sunt relevante pentru definirea unui contract de agenție propriu-zis: • riscurile direct legate de contractele încheiate și/sau negociate de agent pe seama comitentului, cum ar fi finanțarea stocurilor; • riscurile legate de investiții specifice pieței; acestea sunt investițiile cerute în mod special de tipul de activitate pentru care agentul a fost desemnat de către comitent, și anume cele care sunt necesare pentru a permite agentului să încheie și/sau să negocieze acest tip de contract; astfel de investiții sunt în general irecuperabile,


(14) Trei tipuri de risc financiar sau comercial sunt relevante pentru definirea unui contract de agenție în temeiul articolului 101 alineatul (1). În primul rând, sunt riscurile direct legate de contractele încheiate și/sau negociate de agent pe seama comitentului, cum ar fi finanțarea stocurilor. În al doilea rând, sunt riscurile legate de investiții specifice pieței. Acestea sunt investițiile cerute în mod special de tipul de activitate pentru care agentul a fost desemnat de către comitent, și anume care sunt necesare pentru a permite agentului să încheie și/sau să negocieze acest

Textul propus de CC sintetizează pct. 14 din Orientările Verticale.





Text

ceea ce înseamnă că, la abandonarea domeniului respectiv de activitate, ele nu pot servi altor activități sau nu pot fi vândute fără a înregistra pierderi considerabile; • riscuri legate de alte activități desfăşurate pe piaţă, în măsura în care comitentul cere agentului să întreprindă astfel de activități, dar nu ca agent în numele comitentului, ci pe propriul său risc (ca, de exemplu, asumarea responsabilităţii față de terți pentru prejudicii provocate de produsul vândut, asumarea răspunderii pentru neexecutarea contractului de către clienți, plata acţiunilor de promovare).

tip de contract. Astfel de investiții sunt în general irecuperabile, ceea ce înseamnă că, la abandonarea domeniului respectiv de activitate, ele nu pot servi altor activități sau în cazul în care nu pot fi vândute fără a înregistra pierderi considerabile. În al treilea rând, există riscuri legate de alte activități desfășurate pe aceeași piață de produse, în măsura în care comitentul cere agentului să întreprindă astfel de activități, dar nu ca agent în numele comitentului, ci pe propriul său risc.

21 5 Această listă nu este exhaustivă. Cu toate acestea, în cazul în care partenerul comercial își asumă unul sau mai multe din riscurile sau costurile menționate anterior, ACORDUL ÎNTRE ACESTA ȘI COMITENT NU SE CONSIDERĂ CONTRACT DE AGENŢIE ŞI, în consecinţă, NU ESTE PERMISĂ FIXAREA PREŢULUI DE REVÂNZARE.

(17) Această listă nu este exhaustivă. Cu toate acestea, în cazul în care agentul își asumă unul sau mai multe din riscurile sau costurile menționate la punctele 14, 15 și 16, acordul între agent și comitent nu se consideră contract de agenție. Problema riscului trebuie analizată de la caz la caz, ținând seama mai degrabă de realitatea economică a situației decât de forma juridică. Din motive operaționale, analiza de risc poate începe cu evaluarea riscurilor specifice contractului. În cazul în care riscurile specifice contractului sunt suportate de către agent, este suficient pentru a concluziona că agentul este un distribuitor independent. În caz contrar, dacă

Textul propus de CC extrage și sintetizează pct. 17 din Orientările Verticale. Propunerea de Ghid din partea CC nu consideră relevante mențiunile exemplificative de la pct. 16.





Text

agentul nu suportă riscurile specifice contractului, trebuie continuată analiza prin evaluarea riscurilor legate de investițiile specifice pieței. În cele din urmă, în cazul în care agentul nu suportă niciun risc specific contractului și investițiilor specifice pieței, este posibil să fie necesară analizarea riscurilor legate de alte activități necesare pe aceeași piață de produse.

22 - Decizia Consiliului Concurenței nr. 56/2015 - - Hollywood Multiplex

22 1 O decizie similară, ce viza fixarea de comun acord între distribuitori şi cinematografe a prețului de intrare la spectacolele de cinema, a fost emisă şi în anul 2017, fiind sancționate un număr de 8 întreprinderi cu o amendă totală de aprox. 122.000 lei, trei dintre părțile implicate recunoscând faptele constatate prin Raportul de investigație.

Decizia Nr. 73/15.12.2017 privind sancționarea întreprinderilor New Films International Romania S.R.L., Transilvania Film S.R.L., RO Image 2000 S.R.L., Parada Film S.R.L., Aco S.R.L., Ecran Cinema Management S.R.L., Light Cinema București S.R.L., Quality Cinema București S.R.L., Chicago Tour S.R.L. și Shopping City Oradea S.R.L. pentru încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

23 - 3.6. Alte tipuri de acorduri verticale - - -

23 - Tipuri de acorduri verticale care nu intră, în general, în sfera de aplicare a art. 101 din TFUE si/sau art. 5 alin. (1) din Legea concurenței:

- - -

23 1 Acordurile de importanță minoră Acordurile care nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerțului dintre statele membre sau care nu pot restrânge în mod semnificativ


(8) Acordurile care nu pot aduce atingere în mod semnificativ comerțului dintre statele membre sau care nu pot restrânge în mod semnificativ concurența, prin obiectul sau

Text preluat integral de CC.





Text

concurența, prin obiectul sau efectul lor, nu intră în sfera de aplicare a articolului 5 alin. (1) si/sau a art. 101 alin. (1). Regulamentul de exceptare pe categorii se aplică acordurilor care intră în sfera de aplicare art. 5 alin. (1) din Legea concurenței și/sau art. 101 din TFUE.

efectul lor, nu intră în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1). Regulamentul de exceptare pe categorii se aplică numai acordurilor care intră în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1).

23 2 IMM-urile Acordurile verticale dintre întreprinderile mici și mijlocii, sub rezerva efectului cumulativ și al restricțiilor grave, sunt rareori în măsură să aducă atingere în mod semnificativ comerțului dintre statele membre sau să restrângă semnificativ concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) din Tratat și, prin urmare, nu intră, în general, în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1). Excepția acestei situații este reprezentată de cazul în care aceste întreprinderi dețin, în mod colectiv sau individual, o poziție dominantă pe o parte semnificativă a pieței interne.


(11) De asemenea, Comisia consideră că, sub rezerva efectului cumulativ și al restricțiilor grave, acordurile verticale dintre întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite de anexa la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definiția microîntreprinderilor si a întreprinderilor mici si mijlocii, sunt rareori în măsură să aducă atingere în mod semnificativ comerțului dintre statele membre sau să restrângă semnificativ concurența în sensul articolului 101 alineatul (1) și, prin urmare, nu intră, în general, în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1). În cazurile în care astfel de acorduri îndeplinesc totuși condițiile pentru aplicarea articolului 101 alineatul (1), Comisia se va abține, în mod normal, de la inițierea procedurii, datorită lipsei unui interes suficient pentru Uniunea Europeană, cu excepția cazului în care aceste întreprinderi dețin, în mod colectiv sau individual, o poziție dominantă pe o parte semnificativă a pieței interne.

Textul propus de CC sintetizează textul din pct. 11 al Orientărilor Verticale.





Text

23 3 Acorduri de subcontractare Prin subcontractare, contractantul furnizează tehnologie sau echipament unui subcontractant care se obligă să fabrice anumite produse (în exclusivitate) pentru contractant pe baza acestei tehnologii. Acestea nu intră, în general, în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1) din Tratat, cu condiția ca tehnologia sau echipamentul să fie necesare subcontractantului pentru fabricarea acestor produse. Cu toate acestea, alte restricții impuse subcontractantului, cum ar fi obligația de a nu desfășura sau exploata propriile activități de cercetare și dezvoltare pot, în general, intra în sfera de aplicare a articolului 101.

(22) Prin subcontractare contractantul furnizează tehnologie sau echipament unui subcontractant care se obligă să fabrice anumite produse (în exclusivitate) pentru contractant pe baza acestei tehnologii. Subcontractarea este reglementată de Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 1978 privind evaluarea anumitor acorduri de subcontractare in temeiul articolului 85 alineatul (1) din Tratatul CEE (1) (denumită în continuare „Comunicarea privind subcontractarea”). Potrivit acestei comunicări, care rămâne aplicabilă, acordurile de subcontractare prin care subcontractantul se angajează să producă anumite produse exclusiv pentru contractant nu intră, în general, în sfera de aplicare a articolului 101 alineatul (1), cu condiția ca tehnologia sau echipamentul să fie necesare subcontractantului pentru fabricarea acestor produse. Cu toate acestea, alte restricții impuse subcontractantului, cum ar fi obligația de a nu desfășura sau exploata propriile activități de cercetare și dezvoltare pot, în general, intra în sfera de aplicare a articolului 101.

Text simplificat de CC.

23 - Tipuri de acorduri verticale care pot fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei și/sau art. 101 din TFUE:

Trebuie clarificată abordarea CC. Dacă ar fi să ne raportăm la conținutul și structura Orientărilor Verticale, am vedea că această categorie include, de fapt, și





Text

franciza, și IPR, de exemplu, deoarece, în optica de analiză a Comisiei, toate aceste practici se cataloghează în funcție de posibilitatea de exceptare individuală.

23 4 Acordurile de alocare exclusivă a clientelei Sunt acele acorduri în cadrul cărora furnizorul se obligă să-și vândă produsele unui singur distribuitor în vederea revânzării către un anumit grup de clienți. În același timp, sunt limitate, de regulă, vânzările active ale distribuitorului către alte grupuri de clienți alocați exclusiv. Regulamentul de exceptare pe categorii nu limitează modul în care se poate defini un grup de clienți exclusivi; ar putea fi, de exemplu, un anumit tip de clienți definit de ocupația acestora, dar, de asemenea, o listă de clienți specifici selectați pe baza unuia sau mai multor criterii obiective. Printre principalele riscuri posibile pentru concurență se numără reducerea concurenței intramarcă și împărțirea pieței, care facilitează în special discriminarea prin prețuri.

pct. 168, teza I din Orientările Verticale

(168) În cadrul unui acord de alocare exclusivă a clientelei, furnizorul se obligă să-și vândă produsele unui singur distribuitor în vederea revânzării către un anumit grup de clienți. În același timp, sunt limitate, de regulă, vânzările active ale distribuitorului către alte grupuri de clienți alocați exclusiv. Regulamentul de exceptare pe categorii nu limitează modul în care se poate defini un grup de clienți exclusivi; ar putea fi, de exemplu, un anumit tip de clienți definit de ocupația acestora, dar, de asemenea, o listă de clienți specifici selectați pe baza unuia sau mai multor criterii obiective. Printre principalele riscuri posibile pentru concurență se numără reducerea concurenței intramarcă și împărțirea pieței, care facilitează în special discriminarea prin prețuri.


24 1 Acordurile de impunere a mărcii unice Sunt acele acorduri caracterizate în principal prin obligarea sau stimularea cumpărătorului de a-și concentra comenzile pentru un anumit tip de produs către un singur furnizor. Această componentă este întâlnită, printre altele, în clauzele de neconcurență și în cotele de achiziție

Pct. 129 din Orientările Verticale

(129) În categoria de „impunere a mărcii unice” intră acordurile caracterizate în principal prin obligarea sau stimularea cumpărătorului de a-și concentra comenzile pentru un anumit tip de produs către un singur furnizor. Această componentă este întâlnită, printre altele, în clauzele de






Text

impuse cumpărătorului. O clauză de neconcurență se bazează pe o obligație sau un mecanism de stimulare care determină cumpărătorul să se aprovizioneze, în proporție de peste 80 % din nevoile sale, de pe o anumită piață, de la un singur furnizor. Aceasta nu înseamnă că respectivul cumpărător poate să se aprovizioneze numai direct de la furnizor, ci înseamnă că acesta nu va cumpăra și nu va revinde sau nu va integra în produsele sale bunuri sau servicii concurente.

neconcurență și în cotele de achiziție impuse cumpărătorului. O clauză de neconcurență se bazează pe o obligație sau un mecanism de stimulare care determină cumpărătorul să se aprovizioneze, în proporție de peste 80 % din nevoile sale, de pe o anumită piață, de la un singur furnizor. Aceasta nu înseamnă că cumpărătorul poate să se aprovizioneze numai direct de la furnizor, ci înseamnă că acesta nu va cumpăra și nu va revinde sau nu va integra în produsele sale bunuri sau servicii concurente.

24 2 Acordurile de furnizare exclusivă Reprezintă acele restricții care au ca element de bază faptul că furnizorul este obligat sau convins să vândă produsele contractuale exclusiv sau în principal unui singur cumpărător, în general sau în particular pentru utilizare specifică. Astfel de restricții pot lua forma unei obligații de furnizare exclusivă, limitând furnizorul astfel încât acesta să vândă unui singur cumpărător cu scopul de a revinde sau de a utiliza produsele în mod specific, dar poate lua, de exemplu și forma unei limitări a cantității, în ceea ce îl privește pe furnizor, stimulentele fiind convenite între furnizor și cumpărător, care să-l convingă pe furnizor să își concentreze vânzările în principal către un singur cumpărător.


(192) În categoria furnizării exclusive intră acele restricții care au ca element de bază faptul că furnizorul este obligat sau convins să vândă produsele contractuale exclusiv sau în principal unui singur cumpărător, în general sau în particular pentru utilizare specifică. Astfel de restricții pot lua forma unei obligații de furnizare exclusivă, limitând furnizorul astfel încât acesta să vândă unui singur cumpărător cu scopul de a revinde sau de a utiliza produsele în mod specific, dar poate lua, de exemplu și forma unei limitări a cantității, în ceea ce îl privește pe furnizor, stimulentele fiind convenite între furnizor și cumpărător, care să-l convingă pe furnizor să își concentreze vânzările în principal către un singur cumpărător.






Text

24 3 Redevenţe de acces iniţial Acele acorduri în cadrul cărora furnizorii plătesc taxe fixe distribuitorilor în cadrul relațiilor verticale la începutul unei anumite perioade, cu scopul de a obține acces la rețeaua de distribuție a acestora și de a remunera serviciile oferite furnizorilor de către comercianții cu amănuntul. Redevențele de acces inițial beneficiază de aplicarea Regulamentului de exceptare în măsura în care atât cota de piață a furnizorului cât și cea a cumpărătorului nu depășesc 30 %.

Pct. 203 tezele I și III din Orientările Verticale.

(203) Redevențele de acces inițial sunt taxe fixe pe care furnizorii le plătesc distribuitorilor în cadrul relațiilor verticale la începutul unei anumite perioade, cu scopul de a obține acces la rețeaua de distribuție a acestora și de a remunera serviciile oferite furnizorilor de către comercianții cu amănuntul. Această categorie cuprinde diverse practici precum bonificațiile comerciale de intrare (1), așa-numitele taxe de menținere (2) (pay-to-stay fees), plăți în scopul obținerii accesului la campaniile de promovare ale distribuitorului etc. Redevențele de acces inițial beneficiază de aplicarea Regulamentului de exceptare pe categorii în măsura în care atât cota de piață a furnizorului cât și cea a cumpărătorului nu depășesc 30 %.

Textul nu preia teza a II-a. CC ar trebui să explice care a fost abordarea.

24 4 Acordurile de gestiune pe categorii Prin acest tip de acorduri este redată situația în care distribuitorul încredințează furnizorului („căpitanul categoriei”) comercializarea unei categorii de produse care include, în general, nu numai produsele furnizorului, dar și produsele concurenților acestuia. Acordurile de gestiune pe categorii beneficiază de aplicarea Regulamentului de exceptare pe categorii, atunci când cota de piață atât a furnizorului cât și a cumpărătorului nu depășește 30 %.

Pct. 209, tezele I și III din Orientările Verticale

(209) Acordurile de gestiune pe categorii sunt acordurile prin care, în cadrul unui acord de distribuție, distribuitorul încredințează furnizorului („căpitanul categoriei”) comercializarea unei categorii de produse care include, în general, nu numai produsele furnizorului, dar și produsele concurenților acestuia. Prin urmare, căpitanul categoriei poate avea o influență, de exemplu asupra poziționării și promovării produselor în magazin, precum și asupra selecției de

Textul preluat parțial.





Text

produse a magazinului. Acordurile de gestiune pe categorii beneficiază de aplicarea Regulamentului de exceptare pe categorii, atunci când cota de piață atât a furnizorului cât și a cumpărătorului nu depășește 30 %.

25 1 Acordurile de vânzare legată Acele acorduri în cadrul cărora clienții care cumpără un produs (produsul care leagă) trebuie să cumpere și alt produs distinct (produsul legat) de la același furnizor sau de la un furnizor desemnat de acesta. Vânzarea legată poate constitui un abuz în sensul articolului 102 atunci când ne aflăm în prezența unei poziții dominante.


(214) Vânzarea legată se referă la situații în care clienții care cumpără un produs (produsul care leagă) trebuie să cumpere și alt produs distinct (produsul legat) de la același furnizor sau de la un furnizor desemnat de acesta. Vânzarea legată poate constitui un abuz în sensul articolului 102 (2). Vânzarea legată poate, de asemenea, să constituie o restricție verticală care intră sub incidența articolului 101, atunci când determină o obligație de tipul impunerii mărcii unice (a se vedea punctele 129-150) pentru produsul legat. Numai această din urmă situație este tratată în cadrul prezentelor orientări.

Textul propus de CC omite să ofere contextul în care este analizat acest tip de acord pentru a se vedea dacă intră sau nu sub incidența art. 101 TFUE / art. 5 din Legea Concurenței. CC ar trebui să explice care a fost abordarea.

25 - 4. Exceptarea individuală - -

25 2 Există două cazuri în care exceptarea pe categorii nu se poate aplica și, în aceste cazuri se verifică posibilitatea acordării exceptării individuale: I. acordul vertical conține restricții grave ale concurenței. În acest caz este puțin probabil (dar nu exclus) să se aplice exceptarea individuală.





Text

II. acordul vertical nu conține restricții grave ale concurenței, dar cotele de piață ale fiecărei dintre părți depășesc 30%.

25 - Cazul I - restricții grave ale vânzărilor care pot să nu intre în sfera de aplicare a art. 5 alin. (1) și/sau art. 101(1) TFUE, întrucât pot îndeplini condițiile de la art. 5 alin. (2)

25 3 Restricțiile grave pot fi în mod obiectiv necesare în cazuri excepționale în ceea ce privește un acord de un anumit tip sau natură și, prin urmare, să nu intre sub incidența legii concurenţei. De exemplu, atunci când este necesar să se asigure respectarea unei interdicții publice privind vânzarea de substanțe periculoase pentru anumiți clienți din motive de siguranță sau de sănătate, o restricție gravă poate fi în mod obiectiv necesară. În plus, întreprinderile pot să invoce o apărare pe bază de argumente de eficiență în conformitate cu art. 5 alin. (2) într-un caz individual.


(60) Restricțiile grave pot fi în mod obiectiv necesare în cazuri excepționale în ceea ce privește un acord de un anumit tip sau natură (1) și prin urmare să nu intre sub incidența articolului 101 alineatul (1). De exemplu, atunci când este necesar să se asigure respectarea unei interdicții publice privind vânzarea de substanțe periculoase pentru anumiți clienți din motive de siguranță sau de sănătate, o restricție gravă poate fi în mod obiectiv necesară. În plus, întreprinderile pot să invoce o apărare pe bază de argumente de eficiență în conformitate cu articolul 101 alineatul (3) într-un caz individual.

25 - Cazul II - depășirea pragului cotei de piață de 30 %

25 4 La evaluarea cazurilor în care se depășește pragul cotei de piață de 30%, se realizează o analiză completă a situației din perspectiva concurenței. Următorii factori sunt în mod special relevanți pentru a stabili dacă un acord vertical determină o restrângere semnificativă a


(111) La evaluarea cazurilor în care se depășește pragul cotei de piață de 30 %, Comisia realizează o analiză completă a situației din perspectiva concurenței. Următorii factori sunt în mod special relevanți pentru a stabili dacă un acord vertical determină o restrângere

text preluat integrat de CC.





Text

concurenței în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei /art. 101 alin. (1) din Tratat: (a) natura acordului; (b) poziția părților pe piață; (c) poziția concurenților pe piață; (d) poziția cumpărătorilor de produse contractuale pe piață; (e) barierele la intrare; (f) maturitatea pieței; (g) nivelul de comercializare; (h) natura produsului; (i) alți factori.

semnificativă a concurenței în temeiul articolului 101 alineatul (1): (a) natura acordului; (b) poziția părților pe piață; (c) poziția concurenților pe piață; (d) poziția cumpărătorilor de produse contractuale pe piață; (e) barierele la intrare; (f) maturitatea pieței; (g) nivelul de comercializare; (h) natura produsului; (i) alți factori.

26 1 Importanța diferiților factori poate să difere de la un caz la altul și depinde de toți ceilalți factori. De exemplu, faptul că părțile dețin o cotă de piață ridicată constituie, în general, un bun indicator al puterii lor de piață, în afara cazului când barierele la intrare sunt reduse. Nu este, așadar, posibilă precizarea unor reguli fixe privind importanța acestor factori individuali.


(112) Importanța diferiților factori poate să difere de la un caz la altul și depinde de toți ceilalți factori. De exemplu, faptul că părțile dețin o cotă de piață ridicată constituie, în general, un bun indicator al puterii lor de piață, în afara cazului când barierele la intrare sunt reduse. Nu este, așadar, posibilă precizarea unor reguli fixe privind importanța acestor factori individuali.

text preluat integrat de CC.

26 5. Sancţiuni - - -

26 2 Sancţiunea pentru încheierea unui acord vertical ce încalcă art. 5 din Legea concurenţei este de până la 10% in cifra de afaceri totală realizată de contravenient în anul financiar anterior aplicării sancţiunii.

art. 55 alin. 1 lit. a) din Legea concurenței

Art. 55 (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 0,5% la 10% din cifra de afaceri totală realizată în anul financiar anterior sancţionării următoarele fapte, săvârşite cu intenţie sau din neglijenţă de întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi:

-





Text

a) încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

26 3 În general, acordurile verticale sunt considerate fapte de gravitate medie, ceea ce înseamnă că sancţiunea porneşte de la 2% până la 4% din cifra de afaceri totală realizată de contravenient în anul financiar anterior aplicării sancțiunii, nivel ce poate crește / scădea în funcție de circumstanțele agravante / atenuante identificate în fiecare caz în parte și de durata încălcării.

pct. 11 lit. b) din Instrucțiunile din 2019 privind individualizarea sancțiunilor

11. În evaluarea gravităţii încălcării se iau în considerare, printre altele, natura faptei săvârşite, dimensiunea şi importanţa pieţei relevante, cotele de piață cumulate ale tuturor întreprinderilor participante, impactul concret al încălcării pe piață, atunci când acesta poate fi măsurat, probabilitatea ca o operațiune de concentrare economică să fi fost interzisă dacă ar fi fost notificată. În funcție de gravitate, aceste fapte se împart în 3 categorii: (...) b)fapte de gravitate medie În această categorie se încadrează, de regulă, restricționările pe orizontală sau pe verticală, dar a căror modalitate de realizare este mai complexă și mai riguroasă decât în cazul celor de gravitate mică și care au un impact mai mare pe piață, producând efecte pe zone întinse ale acesteia. În această categorie se includ, de regulă, și restricționările de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. b) din lege.

Considerăm ca este importantă corelarea cu Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru a se explica diferența între gravitate mică și medie prevăzută în aceste Instrucțiuni.

26 4 Totodată, cuantumul final al sancțiunii este influențat de decizia contravenientului de a aplica la politica de clemență sau de a recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzat,

pct. 57 din Instrucțiunile din 2019 privind

57. La determinarea procentului cu care se va reduce cuantumul amenzii, ca urmare a recunoașterii faptei, Consiliul Concurenței are în vedere, de la caz la caz, momentul în





Text

situații în care amenda este, în general, mult diminuată.

individualizarea sancțiunilor

care intervine recunoașterea, dacă recunoașterea este totală sau parțială, precum și posibilitatea ca în respectiva investigație o întreprindere să beneficieze de clemență.

26 5 În cazul în care nu există compatibilitate între regulile de concurență și acordurile verticale la care întreprinderile iau parte, autoritatea de concurență pune la dispoziție o serie de instrumente de reducere sau exonerare de la plata amenzilor, precum politica de clemență și recunoașterea săvârșirii faptei.

- - Textul necesită reformulare, dar poate fi chiar și înlăturat cu totul.

26 6 Politica de clemență Întreprinderile pot colabora cu autoritatea de concurență conform prevederilor Instrucțiunilor privind politica de clemență. Prin aplicarea unei politici de clemență, Consiliul Concurenței încurajează întreprinderile care descoperă un comportament anticoncurențial sau în cadrul contractelor încheiate, clauze care conțin clauze restrictive să contacteze Consiliul Concurenței și să aducă informații și probe în legătură cu activitatea ilicită respectivă, în scopul obținerii imunității la amendă sau reducerii amenzii ce urmează să fie aplicată odată cu finalizarea investigației și constatarea încălcării.

- - -

26 6 Recunoașterea participării la încălcare În cadrul investigațiilor, întreprinderile au opțiunea recunoașterii participării la încălcarea investigată, putând obține o reducere de maxim

- - Text ar trebui reformulat în lumina prevederilor privind recunoașterea faptei anticoncurențiale din Instrucțiunile din 2019 privind individualizarea sancțiunilor.





Text

30% a amenzii. În această situație, întreprinderea trebuie să furnizeze doar o declarație de recunoaștere, fără a aduce și dovezi pentru probarea încălcării, spre deosebire de situația declarațiilor de clemență, care sunt însoțite și de elemente probatorii.

De exemplu, textul nu face referire la procedura de recunoaștere nici măcar pe scurt, inducându-se ideea că aceasta constă exclusiv într-o simplă declarație, fără alte formalități.

27 - 6. Aspecte practice

27 1 Consiliul Concurenței încurajează cetățenii, întreprinderile și asociațiile de protecție a consumatorilor să i se adreseze pentru a semnala posibile încălcări ale regulilor de concurență.

- - -

27 2 Părțile interesate pot realiza acest lucru având la dispoziție două metode: prima modalitate de denunțare a posibilelor încălcări ale regulilor de concurență constă în transmiterea unei plângeri, iar cea de-a doua modalitate constă în furnizarea unei sesizări.

- - -

27 3 Pentru ca o adresă primită de Consiliul Concurenței să poată fi tratată din punct de vedere procedural ca plângere, în sensul Legii concurenței, trebuie să conțină anumite informații specifice și să respecte o anumită formă. În cazul primirii unei sesizări, Consiliul Concurenței analizează dacă există suficient temei de fapt și de drept în vederea declanșării din oficiu a unei investigații, având în vedere atât datele și informațiile prezentate în sesizare, cât și alte informații deținute de autoritatea de concurență.

- - -





Text

27 4 Cu titlu exemplificativ, este prezentată, schematic, modalitatea de analiză a unui acord ce conține restricții verticale:

- - -

27 schema Trebuia ca schema să fie mai detaliată, eventual, se poate prelua cea din Broșura Comisiei, pag. 38. Se menționează eronat art. 5 alin. (3) din Legea concurenței.

28 1 Trebuie subliniat faptul că toate aspectele semnalate de cetățeni, întreprinderi şi asociații de protecţie a consumatorilor sunt reţinute de Consiliul Concurenţei în acţiunea permanentă de supraveghere a pieţelor, acesta având rezervat dreptul de a se autosesiza în cazul în care informațiile obținute din diverse surse vor oferi suficient temei de drept şi de fapt pentru declanşarea unei investigaţii.

- - -

28 - 7. Recomandări

28 2 Legislația în domeniul concurenței și principiile aferente acesteia trebuie avute în vedere la încheierea unui acord vertical. Astfel, departamentul juridic al întreprinderii ar trebui consultat întotdeauna înainte de încheierea unui contract ce poate conţine restricţii verticale.

- - -

28 3 Sintetizând cele de mai sus: În ceea ce priveşte preţul de revânzare

28 3.1 Risc minim: - să fie fixat prețul de revânzare în cadrul contractelor de agenție propriu-zise; - să fie recomandat distribuitorilor un preț de revânzare, cu condiția ca această recomandare

Precizări necesare: - se poate recomanda un preț maxim sau chiar fix în contracte de franciză, pentru perioade determinate, scurte, între 2-6 săptămâni





Text

să nu fie însoțită de vreo formă de presiune care să conducă la un preț minim sau fix; - să fie fixat un preț maxim de revânzare, cu condiția ca această recomandare să nu fie însoţită de vreo formă de presiune care să conducă la un preţ minim sau fix.

- la a treia liniuță, recomandăm folosirea alternativei: „fixat / recomandat”

28 3.2 Risc major: - să fie fixat preţul de revânzare în cadrul contractelor de distribuţie; - să fie stabilit un preţ minim de revânzare; - să fie încetat contractul cu un distribuitor dacă acesta refuză să adere la preţurile „recomandate”; - să se instituie interdicţii care vizează acordarea de discounturi sau rabaturi clienţilor distribuitorului; - să se stabilească marja de profit a distribuitorului; - să se monitorizeze sistematic preţul de revânzare al distribuitorului.

Precizări necesare: - să fie fixat prețul de revânzare în cadrul contractelor de distribuție, cu excepția contractelor de franciză, pe perioade promoționale scurte și bine determinate. - monitorizarea este permisă atunci când are un obiectiv legitim și când vizează datele cu privire la vânzările produselor furnizorului.

28 4 În ceea ce priveşte exclusivitatea teritorială

28 4.1 Risc minim: - să fie acordată exclusivitatea teritorială în cadrul unui acord verical în măsura în care cota de piaţă a produsului la care se referă exclusivitatea nu depăşeşte 30% pe piaţa în discuţie; - să se interzică distribuitorului efectuarea unei politici de marketing activă în afara teritoriului alocat; cu toate acestea, nu se poate interzice

Precizare necesară: - vânzarea prin internet nu include publicitate direcționată în mod activ către un anumit grup de clienți.





Text

promovarea pe internet sau onorarea comenzilor ce nu au fost solicitate expres de partener (vânzarea pasivă).

28 4.2 Risc major: - să fie împiedicați angrosiștii sau detailiștii să accepte comenzi din afara teritoriului alocat; - să se interzică distribuitorului să furnizeze produsul pe alte canale de distribuție în urma primirii unor astfel de comenzi; - să se refuze comenzile efectuate de distribuitorii care vor să exporte produsele respective, pe motivul că există restricții teritoriale; - să se interzică unui distribuitor acțiunile de promovare pe internet.

Precizare necesară: promovarea prin internet trebuie să fie limitată la promovare, și să nu conțină targetarea unui clienți sau grupuri de clienți.

29 1 În ceea ce priveşte clauzele de neconcurenţă

29 1.1 Risc minim: - să se interzică fabricarea și vânzarea de produse concurente în primii cinci ani ai contractului de distribuție sau a unui contract de licență.

Precizare necesară: - clauzele de neconcurență asumate de către furnizor

29 1.2 Risc major: - să se împiedice fabricarea și vânzarea produselor concurente într-un acord de distribuție pe o durată mai mare de cinci ani (cu excepția renegocierii contractului) sau pe o perioadă nedeterminată;

excepție = dacă bunurile sau serviciile contractuale sunt vândute din spații sau terenuri aflate în proprietatea furnizorului sau închiriate

Precizare necesară: - „cu excepția renegocierii contractului”, de la care moment poate curge o nouă perioadă de valabilitate de 5 ani a clauzei de neconcurență.





Text

de furnizor de la terți independenți de cumpărător, iar durata nu depășește perioada de ocupare a spațiilor. - să se impună interdicții cumpărătorului, după încetarea acordului, să producă, să cumpere, să vândă sau să revândă bunurile sau serviciile similare cu cele din acord;

excepție = dacă bunurile sau serviciile concurează cu bunurile contractuale, obligația este limitată la spațiile din perioada contractuală, este indispensabilă, durata este limitată la un an; - să se împiedice ca membrii unui sistem de distribuție selectivă să nu vândă mărcile anumitor furnizori concurenți.

29 2 În ceea ce priveşte interdicțiile de export / comerț paralel

29 2.1 Risc minim: - să se interzică o politică activă de marketing în afara teritoriului convenit, în situația în care una dintre părți are o cota de piață sub 30%; - să fie informat partenerul acordului despre orice aspect în ceea ce privește afectarea acceptării produsului într-un alt stat sau cerințele legale ale altui stat; - să limiteze unilateral cantitatea de produse vândute unui partener.

29 2.2 Risc major:





Text

- să se impună partenerului să nu exporte un produs la solicitarea unui client situat în afara teritoriului; - să se refuze comenzile partenerilor care exportă produse pe baza argumentului teritorial.

30 1 În ceea ce priveşte acordurile de furnizare

30 1.1 Risc minim: - un acord de furnizare exclusiv dacă cota de piață atât a furnizorului cât și a cumpărătorului nu depășește pragul de 30 %, chiar dacă este combinată cu alte restricții verticale, altele decât restricțiile grave, cum ar fi obligația de neconcurență; - să se stabilească cerințe în ceea ce privește calitatea, specificațiile, controlul calității, materia primă, materialele de ambalare, cantitatea, condițiile de livrare și altele asemenea; - să se impună furnizorului să nu folosească know-how-ul și/sau mijloacele tehnice în alte scopuri decât pentru furnizarea către cumpărător, doar dacă protejarea know-how-ului cumpărătorului este unicul scop al restricției.

30 1.2 Risc major: - un acord de furnizare exclusivă dacă una dintre părți are o poziție dominantă pe piața din aval (atunci orice obligație a acesteia de a-și vinde produsele exclusiv sau preponderent





Text

cumpărătorului dominant poate să genereze cu ușurință efecte anticoncurențiale semnificative); - un acord de furnizare exclusivă a unui produs dacă furnizorul este capabil să producă produsul în cauză fără know-how-ul cumpărătorului; - să existe orice influență asupra prețurilor de revânzare percepute de către cumpărător.

30 2 În situația în care întreprinderile sau persoanele fizice descoperă un comportament anticoncurențial sau, în cadrul contractelor deja încheiate, clauze care conțin elemente restrictive, au posibilitatea de a sesiza în scris Consiliului Concurenţei prin intermediul următoarelor metode: • formularea unei plângeri; • accesarea platformei avertizorilor de concurenţă; • completarea formularului „Petiţii şi sesizări”; • via e-mail, la adresa [email protected] sau prin poștă, la adresa Piaţa Presei Libere nr. 1 corp D1, Sector 1, Cod Poştal 013701, Bucureşti.

Anexa nr. 1 12 august 2020 - AmCham Romania Proiect Ghid înțelegeri verticale Legislația primară...

Documents

Transcript of Anexa nr. 1 12 august 2020 - AmCham Romania Proiect Ghid înțelegeri verticale Legislația primară...