ANEXA CUPRINZAND

TEHNICILE DE INGRIJIRE A BOLNAVULUI

EFECTUATE IN CUSUL INGRIJIRILOR DE NURSINGANEXA 1: MASURAREA SI INREGISTRAREAFUNCTIILOR VITALE.

A. TEHNICA MASURARII SI NOTARII RESPIRATIEI.

Respiratia este functia organismului prin care se realizeaza aportul de O2, necesar proceselor vitale, in paralel cu eliminarea in atmosfera a CO2, rezultat al acestora.

Materiale necesare : ceas cu secundar, foaie de temperatura, pix cu pasta albastra.

Timpii de excutie:

- se pregatesc materialele necesare;

- nu se anunta bolnavul, pentru ca acesta poate influenta ritmul respirator;

- se numara miscarile inspiratorii ale toracelui, prin asezarea mainii nursei pe suprafata toracelui timp de 1 minut;

- se noteaza rezultatul in foaia de temperatura cu un punct de culoare albastra si se uneste cu valoarea anterioara, pentru fiecare linie orizontala se socotesc 2 respiratii.

B. TEHNICA MASURARII SI NOTARII PULSULUI. Pulsul este senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale, comprimata incomplet pe un plan osos rezistent.

Materiale necesare: ceas cu secundar, foaie de temperatura, pix cu pasta rosie.

Timpi de executie: - se pregatesc materiale necesare;

- se pregateste bolnavul psihic si fizic, explicandu-i tehnica si mentinandu-l in repaus fizic 5-10 minute;

- se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului;

- se fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei si se uneste cu valuarea anterioara, pentru fiecare linie orizontala se socotesc 4 pulsatii.

C. MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII.

Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare de caldura, prin metabolizarea alimentelor energetice.

- Materiale necesare: termometru maximal, individual casoleta cu tampoane de vata si comprese de tifon, prosop, sapun, pahar cu solutie de cloramina 1-5%, tavita renala, foaia de temperature, creion albastru. - Timpi de executie: - se pregatesc materialele necesare si se verifica termometrul, apoi se sterge termometrul de solutia dezinfectanta;

- se pregateste bolnavul psihic explicandu-i tehnica si fizic asezandu-l in decubit confortabil;

- se sterge axila bolnavului prin tamponare cu prosopul;

- se aseaza termometrul in axila cu rezervorul de Hg pe pielea centrului axilei;

- se apropie bratul de trunchi cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui;

- se scoate termometrul dupa 5-10 minute;

- se sterge cu o compresa uscata si se citeste gradatia;

- se scutura termometrul, se spala cu apa si detergenti si se aseaza in solutie dezinfectanta (bromocet 2%) in borcanul umplut ; - se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura cu un punct albastru, unindu-se apoi cu valoarea obtinuta anterior, obtinandu-se curba termica;

- pentru fiecare linie orizontala se socotesc 2 diviziuni de grad.

D. MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE.

Tensiunea arteriala este presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.

Materiale necesare: tava pentru instrumente medicale, tensiometru cu Hg, stetoscop biauricular, creion albastru si rosu, foaia de temperatura, tampon cu alcool.

Timpi de execute:

se pregatesc materialele necesare;

se pregateste bolnavul explicandu-i scopul masuratorii si se mentine in repaus timp de 10-15 minute;

se aseaza manometrul pe noptiera sau intr-un loc fara vizibilitate pentru bolnav la nivelul cordului;

se aplica manseta pe bratul bolnavului;

se fixeaza membrana stetoscopului sub manseta pe artera humerala;

se pompeaza aerul in manseta cu ajutorul perei de cauciuc pana la o valoare mai mare decat cea masurata anterior sau pana la 300 mml la prima determinare a T.A.;

se decompima progresiv aerul din manseta; privind manometrul se memoreaza valoarea tensionala obtinuta la auzirea primului zgomot pulsatil (tensiunea maxima) si apoi se decoprima in continuare pana la disparitia ultimei inde pulsatile cand se memoreaza din nou valoarea obtinuta (tensiunea maxima);

se scoate manseta tensiometrului;

se dezinfecteaza stetoscopul;

se noteaza valoarea obtinuta in foaia de temperatura in chenarul albastru hasurat cu culoare rosie, socotind pentru fiecare linie orizontala o unitate coloana de mercur.

E. MASURAREA SI NOTAREA DIUREZEI.

Diureza este procesul de eliminare a urinei din organism in 24 h.

-Materiale necesare: vase cilindrice gradate, creion albastru, foaia de temperatura;

-Tipii de executie:

- se pregatesc materialele necesare, etichetand vasele cu numele bolnavului, salonul, sectia unde este internat, denumirea probei cerute;

- se educa bolnavul sa urineze numai in urinar;

- se colecteaza urina pe 24 h, se citeste gradatia de pe vas;

- se noteaza in foaia de temperatura valoarea obtinuta, pentru fiecare linie orizontala, socotindu-se 100 ml urina.F. OBSERVAREA SI NOTAREA TRANZITULUI INTESTINAL. Scaunul este format din resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate prin anus, prin actul defecatiei.

Urmarirea tranzitului intestinal se face urmarind caracteristicile scaunului: frecventa, orar, cantitate, consistenta, forma, culoare miros, aspect si notarea lor in foaia de temperatura din diverse semne grafice: normal = linie verticala; moale = linie oblica; diareic = linie orizontala; mucus = X; mucogrunjos = MZ; puroi = P; sanguinolent = S; melena = M.

ANEXA 2: TEHNICA ADMINISTRARII INJECTIILOR. A. TEHNICA INJECTIILOR INTRAMUSCULARE.

-Materiale necesare: manusi sterile, seringi de unica folosinta in ambalaj propriu original, intact cu termenul de valabilitate, 2 ace de calibru diferit, tampoane de vata sterile; solutii dezinfectante (alcool sanitar rectificat), solutie de injectat sterila cu termen de valabilitate, trusa antisoc, lampa de spirt.

-Timpi de executie:

- se pregateste bolnavul asezandu-l in pozitie de decubit ventral;

- nursa se spala pe maini;

- se aspira solutia de injectat in seringa dupa ce gatul acesteia a fost flambat inainte si dupa taierea fiolei;

- se dezinfecteaza locul de electie pentru injectat (cadranul supero-extern al fesei).

- se scoate aerul din seringa, tinand-o in pozitie verticala, pana ce aparitia primei picaturi de solutie in varful acului;

- se introduce acul atasat atasat la seringa in muschi;

- se aspira penru verificarea pozitiei acului fata de vasul de sange;

- se introduce lent solutia de injectat;

- se extrage acul prinr-o miscare ferma;

- se comprima locul respective cu un tampon steril imbibat in alcool sanitar de 70;

- nursa se spala pe maini;

- reorganizarea locului de munca;

- urmarirea bolnavului pentru a surprinde eventualele reactii adverse la medicamente.

B. TEHNICA INJECTIEI INTRAVENOASE. Tehnica injectiei intravenoase consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism direct in torentul circulator prin intermediul unui ac adaptat la seringa.

Scopul:

- terapeutic la diferita substante;

- explorator pentru administrarea substantelor de contrast radiologic.

Tehnica: pregatirea bolnavului:

- psihica: explicandu-i necesitatea acestei tehnici pentru tratarea bolii sale, locul injectarii si eventualele reactii pe care le va prezenta in timpul injectiei.

- fizica: se aseaza bolnavul in pozitie confortabila de decubit dorsal sau pe scaun cu spatar protejat de un prosop si o aleza.

Materiale necesare:

- seringi de unica folosinta in amblaj original, integru, steril cu termenul de valabilitate;

- ace sterile de unica folosinta pentru aspirarea medicamentelor ( L=38 mm, D=1 mm, cu bizou lung) si injectarea solutiei medicamentoase cu L=25 mm, diametrul = 6/10 7/10 si bizou scurt;

- solutie sterile de injectat, izotona sau hipertona ce se resorb instantaneu in circulatie, in fiole integer, care mai intai se identifica;

- garou, tampoane sterile din vata si tifon, manusi sterile;

- solutii dezinfectante sterile (alcool sanitar rectificat la 70);

- pile din metal pentru deschiderea fiolelor;

- lampa de spirt pentru flambare;

- tavita renala;

- musama si aleza;

- prosop;

- trusa antisoc.

Tehnica propriu-zisa:

- se spala mainile cu apa si sapun;

- se verifica ambalajul seringii si acului;

- se verifica termenul de valabilitate al sterilizarii seringii;

- se verifica integritatea fiolelor sau flaconul, eticheta, doza, termenul de valabilitate si aspectul solutiei;

- se indeparteaza ambalajul seringii, se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu mansonul de protectie si se aseaza pe o compresa sterile.

- se procedeaza la aspirarea continutului fiolelor dupa: golirea lichidului din varful fiolei prin miscari de rotatie, dezinfectarea gatului fiolei prin flambare sau stergere cu tamponul imbibat in alcool, dupa care se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei. Apoi se deschide fiola astfel: cu mana stanga se tine fiola, iar cu policele si cu indexul mainii drepte protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei; se trece gura fiolei deschise deasupra flacarii, apoi se introduce acul in fiola deschisa tinuta intre police, indexul si degetul mijlociu al mainii stangi, seringa fiind tinuta in mana dreapta.

- se aspira solutia din fiola, retragand pistonul cu indexul si policele mainii drepte, avand grija ca bizoul acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat, fiola rasturnandu-se progresiv cu orificiul in jos.

- se indeparteaza aerul din seringa tinuta inpozitie vericala acu acul in sus, prin impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin varful acului;

- se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectarea solutiei medicamentoase.

Perntru dizolvarea pulberilor se procedeaza astfel:

- se aspira solventul in seringa (ser fiziologic, apa distilata, sau solvent special);

- se indeparteaza capacelul metalic al flaconului, se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolului;

- se patrunde cu acul prin dopul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa;

- se scoate acul din flacon si se agita pana la completa dizolvare a pulberii.

Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc se procedeaza astfel;

- se dezinfecteaza dopul de cauciuc si se asteapta evaporarea alcoolui;

- se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantiatea de solutie ce urmeaza a fi espirata;

- se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon pana la nivelul dopului si se introduce aerul;

- se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub actiunea presiunii din interiorul flaconului;

- acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectarea solutiei medicamentoase;

- se alege locul punctiei venoase;

- se aplica garoul pe bratul bolnavului la unirea a doua treimi superioare cu treimea inferioara a acestuia pentru a evita vena de punctionat;

- se dezinfecteaza locul injectiei;

- se efectueaza punctionarea venei cu acul introdus in directia fluxului sanguine, perforarea tegumentului facandu-se in directie usor oblica, pana simtim senzatia unui gol elastic, dupa care se schimba directia acului in sensul axului longitudinal al venei si se inainteaza in interiorul ei inca 1 1,5 cm;

- se controleaza daca acul este in vena prin aspirare;

- se desface garoul;

- se injecteaza lent, sprijinind seringa cu mana stanga si impingand pistonul seringii cu policele si indexul mainii drepte;

- se verifica periodic prin aspirare, daca suntem in vena;

- la terminarea injectarii solutiei se retrage brusc acul din vena pe directia pe care l-am introdus;

- se aplica tamponul imbibat cu alcool pe locul injectarii, efectuand o usoara compresiune, dar fara a flecta bratul;

- se supravegheaza bolnavul un timp variabil dupa injectare in raport cu starea lui generala si solutia injectata.

Incidente si accidente: - flebalgie prin introducerea rapida a solutiei sau a unor substante iritante;

- periflebita prin inflamatia tesutului perivenos;

- hematom;

- embolie gazoasa prin introducerea aerului in vena;

- embolie gazoasa prin introducerea de substante uleioase, ambele ducand la embolie pulmonara si deces;

-soc alergic;

- lipotimie pana la soc dureros;

- colaps.

ANEXA 3. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU RECOLTAREA DE SANGE PENTRU EFECTUAREA ANALIZELOR DE LABORATOR.

CONDITII GENERALE DE RECOLTARE: recoltarea probelor se face in general dimineata, pe namancate, cu exceptia urgentelor medico-chirugicale.

Materiale necesare: - ace de punctie venoasa, cu mandren, steril;

- seringi sterile de diverse capacitati, de unica folosinta, in ambalaj propriu, integru, original cu termenul de valabilitate;

- garou, vata si tampoane sterile;

- substante dezinfectante si degresante sterile (alcool sanitar 70, alcool iodat, eter sau benzina iodata);

- stativ cu eprubete sterile, uscate, goale sau cu substanta anticoagulanta in functie de tipul analizei cerute;

- musama, aleza, prosop pentru spijinirea bratului si protejarea patului;

- trusa anti-soc.

- Timpi de executie: - se informeaza bolnavul privind necesitatea recoltarii analizelor de laborator pentru stabilirea diagnosticului;

- pregatirea materialelor pe o masuta acoperita cu camp steril si aducerea masutei la patul bolnavului;

- spalarea mainilor nursei cu apa calda si sapun;

- se pozitioneaza bolnavul in decubit dorsal cu bratul in usoara abductie si in extensie maxima;

- se fixeaza acul pe amboul seringii cu ajutorul pensei;

- se fixeaza garoul pe bratul bolnavului;

- se dezinfecteaza tegumentele la locul ales pentru punctie venoasa;

- cu mana stanga se fixeaza vena, exercitand o compresiune usoara si o tractiune in jos, cu ajutorul policelui, a tesutului vecin;

- seringa cu acul atasat se tine in mana dreapta, bine fixat intre police si restul degetelor;

- acul se introduce in directia fluxului saguin, perforarea tegumentului facandu-se in directie usor oblica pana simtim sezatia de gol elastic, dupa care se schimba directia acului in sensul axului longitudinal al venei si se inainteaza in interiorul ei inca 1 1,5 cm;

- se aspira pentru verificarea pozitiei acului in vena;

- se recolteaza sangele necesar pentru analizele cerute;

- dupa recoltare se extrage acul si se scoate garoul, recoltandu-se mai intai analizele care necesita staza;

- se comprima locul punctiei cu un tampon cde vata sau tifon steril imbibat in alcool sanitar 70;

- se spune bolnavului san u flecteze bratul dupa scoaterea acului, ci doar sa exercite o usoara compresiune pe tampon;

- se noteaza eprubetele cu proba recoltata si se duc la laborator etichetate astfel: numele si prenumele bolnavului, sectia si salonul unde este internat, precum si analiza solicitata;

- nursa se spala pe maini;

- reamenajarea locului de munca;

Recoltarea sangelui s-a facut pentru urmatoarele analize uzuale:

- Hemoleucograma completa: are ca valori normale urmatoarele:

Hb = 11 14 g/dl sange; Ht = 40 43%; H = 4,5 5,5 mil./mmc; R = 0,5 1,8 din valoarea hematiilor; Tr = 150000 300000 /mmc; L = 5000 8000/mmc; Formula leucocitara: NS = 60 %; NNS = 3%; L = 27 30%; E = 1 4%; B = 0 1%; M = 15%.

- VSH: se recolteaza cu seringa de 2 ml in care s-au aspirat 0,4 ml citrat de sodiu 3,8% si 1,6 ml sange. Valori normale:

- 1 h barbati: 5 8 mm; femei: 8 12 mm;

-2 h barbati: 10 14 mm; femei: 12 -20 mm.

- Uree: se recolteaza 5 ml sange fara anticoagulant; Valoarea normala: 20 40 mg/dl;

- Glicemie: se recolteaza 2 ml de sange pe florura de sodium, iar valoarea normala variaza cu metoda de determinare; in medie este de 80 120 mg/dl;

- Fibrinogenul: se recolteaza in seringa de 5 ml, recoltand 4,5 ml sange venos pe 0,5 ml florura de sodiu 3,8%; Valuarea normala este intre 200 400 mg/dl;

- Colesterolul: se recolteaza 5 ml sange venos; Valuarea normala: 160 220 mg/dl;

- Bilirubinemia: BT = 1 1,2 mg/dl din care: BD = 0,25 mg/dl: BI = BT BD .

- Teste de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange pe 0,5 ml oxat de potasiu 2%, amestecandu-se rapid; TQ = 10 18 secunde. Valuarea medie = 14 secunde.

- VDRL-ul se recolteaza astfel:

Materiale necesare:

- seringa de unica folosinta, in ambalaj propriu cu termenul de valabilitate;

- ac steril sigilat in ambalaj propriu;

- garou;

- eprubete uscate, sterile, acoperite cu dop de vata.

Prin evitarea hemolizei se vor folosi o seringa si o eprubeta uscata si spalata cu ser fiziologic steril. Rezultate foarte bune se obtin prin recoltarea directa in eprubeta cu acul, fara seringa.

Se recolteaza 5 ml sange, se lasa sangele sa coaguleze, dupa coagulare se desprinde chegul cu o bagheta de sticla de peretele eprubetei si se lasa la tempertura camerei 30 minute, pentru a se produce retractia cheagului: se decanteaza apoi serul aspirandu-l cu o pipeta Pasteur, curata, uscata si sterilizata, avand grija ca serul decantat sa nu ajunga resturi din cheag.

Un ser nehemolizat are o culoare verzuie si este complet transparent o coloratie roz denotand ca serul este hemolizat sau contine eritrocite.

Rezultatul se exprima prin notare cu + sau - , astfel:

+++ = intens pozitiv;

++ = pozitiv;

+ = slab pozitiv;

- = rezultat normal.

ANEXA 4. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINA.

CONDITII GENERALE DE RECOLTARE: Analiza se efectueaza din jetul mijlociu al primei emisii de urina din ziua respectiva, colectata intr-un recipient curat.

Timpi de executie: - se anunta bolnavul in seara dinaintea examinarii privind modul de recoltare si importanta acestei examinari;

- dimineata inainte de recoltare, se efectueaza toaleta organelor genitale cu apa si sapun;

- recoltarea se face din jetul mijlociu al primei emisii de urina;

- se trimite recipientul la laborator insotit de urmatoarele date: nume si prenumele, sectia, denumirea analizei cerute.

Examenul sumar de urina cuprinde determinarea urmatorilor parametri:

- densitate = normal 1012 1027;

- albumina = normal absenta;

- glucoza = normal absenta sau urme;

- pigmenti biliari = normal absenti ;

- urobilinogen = normal absenti;

- corpi cetonici = normal absenti;

In sediment se cerceteaza :

- epiteliile = normal rare;

- numarul hematiilor = normal absente sau rare, pana la 1000/ml;

- numarul leucocitelor = normal absente sau rare, pana la 2000/ml;

- cilindrii = normal absenti;

- cristale = normal absente;

- flora microbiana = normal absenta sau rara.

ANEXA 5. PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMEN MRF

- Pregatirea psihica: se explica bolnavului conditiile in care va fi efectuata examinarea si importanta acestui examen pentru diagnosticarea bolii sale.

- Bolnavul va fi condus de catre nursa la serviciul de radiologie, impreuna cu foaia de observatie.

- Se va explica bolnavului cum sa se comporte in timpul examinarii (va efectua cateva miscari de respiratie, iar radiografia se va face in apnee, dupa un inspire profound);

- Pregatirea fizica: - se dezbraca complet regiunea toracica;

- se indeparteaza obiectele radioopace;

- se aseaza bolnavul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta ce protejaza filmul;

- dupa inregistrare bolnavul va fi ajutat sa se imbrace si va fi condus in salon;

- se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat, data si cine l-a efectuat.

ANEXA 6.PREGATIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMENUL EKG. Pregatirea bolnavului:

- psihica:

Pentru indepartarea factorilor emotionali se va transporta bolnavul cu 10 15 minute inaintea inregistrarii pentru a se adapta cu sala de inregistrare si i se va explica in ce consta tehnica, precum si faptul ca este o tehnica infensiva necesara pentru precizarea diagnosticului;

fizica: Bolnavul va fi ajutat sa se dezbrace si va pastra repausul fizic 10 -15 min. inaintea inregistrarii.

Tehnica:

- bolnavul va fi culcat comod pe canapea, dezbracat si va fi rugat sa-si relaxeze musculature;

- se verifica impamaintarea aparatului;

- se monteaza electrozii de inregistrare pe member si regiunea precordiala;

- se efectueaza etalonarea aparatului si apoi se efectueaza inregistrarea propriu-zisa a traseului EKG.

- se imbraca bolnavul dup ace in prealabil se indeparteaza electrozii si se sterg tegumentele de solutia electroconductoare si se transporta la salon;

- pe traseul EKG se noteaza: numele si prenumele bolnavului, varsta, inaltimea, eventuala medicatie folosita in timpul examinarii, data si ora inregistrarii, viteza de derulare a hartiei si semnatura celui care a inregistrat traseul;

- se inregisreaza rezultatul in foaia de observatie (F.O.)

ANEXA 7. TEHNICA TUSEULUI VAGINAL

Tuseul vaginal este procedeul clinic de exminare cel mai utilizat in Ginecologie, executat intotdeauna dupa o prealabila asigurare a asepsiei pentru bolnava si medic sau asistente. Este examinarea obligatorie pentru bolnavele aflate la varsta genitala activa ca si cele care au intrat in menopauza.

Material necesar: manusi de cauciuc, substante lubrefiante.

Examinarea se face in pozitie ginecologica in sala de tratament sau la patul bolnavei.

Tehnica: medical sau asistenta va fi plasat alaturi de bolnava sau intre gambele ei. Se executa cu 1 sau 2 degete (index sau index cu medius).

Se face un tuseu combinat abdomenogenital, prin care se exploreaza toate segmentele aparatului genital, descriind modificarile anatomice, dupa ce in prealabil s-a efectuat o inspectie vizuala a organelor genitale externe.

Tuseul vaginal cuprinde 5 timpi d.p.d.v. didactic, in realitate el efectuandu-se in mod continuu.

Timpul I timpul de explorare al vaginului, cu degetul inmanusat, lubrifiat cu substanta sterila, introdus in vagin, se parcurge si apreciaza supletea peretilor acestuia si regularitatea lor. In caz de vaginism apare o contractura dureroasa.

Prin acest timp se apreciaza gradul de dezvoltare, lungimea, latimea, existenta unei atrofii, inflamatii sau tumori vaginale.

Timpul II timpul de explorare al colului: se excuta o miscare circulara in jurul colului apreciind situarea si directia lui. Normal este situat in axul vaginal L = 8 cm cu consistenta ferma, de organ musculos dens, fiind moale si ramolit in sarcina, si dur lemnos in cancer de col. Se retrage degetul pe extremitatea libera a colului, apreciindu-se orificiul extern al canalului cervical care este punctiform la nulipare, transversal la multipare sau cu eroziuni in cervicite sau displazii cervicale.

Timpul III timp de explorare corpului uterin: prin miscare circulara inalta in jurul colului se exploreaza profunfimea fundurilor de sac vaginale si se obtin relatii asupra istmului si corpului uterin. Normal, fundul de sac posterior este mai profund si liber iar in cel anterior se simte unghiul de flexiune al corpului p ecol in caz de antreflexie uterina. Aici se gaseste si corpul uterin. In retroflexie uterina corpul uterin si unghiul vor fi spre sacul posterior.

Timpul IV de explorare al corpului uterin: plasma mana abdominala pe fundul uterului, iar cea vaginal ape orificiul extern al colului. Rolul principal revine celei abdominale care obtine relatii asupra pozitiei uterului, formei, volumului, regularitatii, consistentei, sensibilitatii la presiune si mobilizare.

Timpul V de explorare a anexelor in care rolul principal il au degetele plasate in fundul de sac lateral drept sau stang, ce tind sa se intalnasca cu cele plasate in fosa iliaca respectiva. Se apreciaza distanta ce se interpune intre uter si peretele abdominal si pelvian.

Normal sunt suple, iar trompele si ovarele sunt subtiri si fara sensibilitate. Incepand cu timpul al doilea al examinarii intervine mana abdominala ce are rol sa impinga in jos organele genitale interne, facandu-le mai accesibile mainii vaginale. Daca este necesar pentru completare se poate face examenul posibil pentru cercetarea afectiunilor ginecologice la copii si virgine.

CAPITOLUL V

CONCLUZII Hepatitele virale acute sunt boli infecto-contagioase ce se manifecta cu o frecventa variata in toate regiunile globului sub forma sporadica, endemica si uneori epidemica.

Azi, prin larga lor raspandire, indeosebi in tarile in curs de dezvoltare, constituie o problema majora de sanatate publica in ciuda dezvoltarii mijloacelor de diagnostic si imunizare de ultima ora.

In etiologia HVB rolul esntial il are virusul hepatitei B, virus ADN, identificat sub forma unor particule virale particule DANE, continand componenta centrala si un invelis glucido-lipido-proteic la exterior. El are in componenta trei antigeni: Atg HBs (de suprafata), Atg HBc (central), Atg HBe ce face parte tot din componenta de centru si care are existenta temporara.

Dintre acestia Atg HBs de suprafata se poate afla si liber in sange, secretii si excretii si se utilizeaza pentru diagnosticul HVB si are mare rol in evolutia infectiei cu hepatia virala tip B.

Astfel, in 90% din cazuri, apare in sange la 7-14 zile de la infectie, dupa care apar complexele immune ce se manifesta clinic prin artragii, febra, eruptii urticariene iar in perioada de stare a bolii datorita citolizei pe care o produce duce la cresterea aminotransferazelor TGP si TGO sau ALAT si ASAT.

In 10% din cazuri se produce infectie persistenta rezultand fie o stare de purtator cronic asymptomatic, fie cronicizarea hepatitelor, fie ciroza hepatica.

Fiind o boala infecto-contagioasa are o evolutie ciclica in cadrul unui proces epidemiologic cuprinzand: sursa de infectie, calea de transmitere si masa receptiva.

Sursa de infectie: rezervorul de virus este reprezentat de om prin: bolnavi cu hepatita virala A si B, bolnavi cu hepatita cronica, purtatori de antigen HBs, cu ciroza hepatica post-hepatita B, cancer primitive hepatic si purtatori cronici apparent sanatosi de Atg HBs, produsele umane pot contine virusul VHB fiind: sangele si derivatele lui, sangele menstrual, bila, sperma, lapte uman, saliva.

Caile de transmitere: Sunt parenterale, medicale, injectii, transfuzii, tratament stomatologic, tatuaje, punctii, manevre chirurgicale, acupunctura, etc. si nemedicale: autoinjectii, punctia lobului urechii, ventuze, barbierit, manichiura, escoriatii sau plagi, precum si cai neparenterale: transmitere fecal-orala, prin saliva, urina, pe cale sexuala, transmitere verticala (transplacentara) etc.

Masa receptiva o reprezinta intreaga populatie nevaccinata.

Factori favorizanti care intervin: factori profesionali, subnutritia, bolile cronice, handicapurile neoro-psihice si indeosebi contactul familial cu purtatorii apparent sanatosi.

Leziunile anatomo-patologice sunt reprezentate de leziuni hepato-celulare, degenerative, ajungand uneori pana la necroza, leziuni inflamatorii, interstitiale ale spatiilor periportale cu limfocite, plasmocite si rar granulocite si modificari pana la peace male necrosis.

Tabloul clinic al bolii este variabil: cu incubatia, forma de debut, varsta, complicatiile posibile si instituirea tratamentului.

Incubatia este variabila de la 30 120 zile dar oricum mai lunga decat la tipul A; perioada prodromala dureaza 2-3 saptamani si are un debut insidios in comparatie cu tipul A, cu o simptomatologie digestiva mai discreta si cu manifestari articulare, urticariene sau purpurice si cu manifestari psihice: astenie, ameteli, cefalee, insomnie, irascibilitate, stare de rau general.

Perioada icterica se instaleaza lent si dureaza mai mult ca la tipul A, Durand cateva saptamani, avand uneori character de icter colestatic, putand exista forme clinice anicterice, forme prelungite simple cu recrudescenta si forme simple prelungite ca si forme severe: forma fulminanta sau forma cu debut comatos.

Se mai intalnesc mai rar la copii in timp ce la varstnici imbraca forme grave.

Diagnosticul pozitiv se suspicioneaza pe anamneza si examenul clinic si se confirm ape datele obiective de laborator prin care se evidentiaza modificarile biochimice si histologice, evidenta antigenului HBs, HBc, HBe.

Diagnosticul diferential se realizeaza cu celelalte hepatite virale acute si cu celelalte boli icterice.

Evolutia este greu previzibila dar in general favorabila, iar prognosticul este rezervat in raport cu prezenta Atg HBs si a coplicatiilor, care pot fi si grave: cronicizare, ciroza hepatica, cancer hepatic primar, stare de purtator cronic de Atg, glomerulonefrita cronica prin complexe immune, poliartrita nodoasa, etc.

Tratamentul HVB se bazeaza pe masuri nespecifice cu rol patogenic, de sustinere si simptomatice cu spitalizare si declarare obligatorie nominala si numerica pentru asigurarea repausului la pat si izolarea bolnavului, iar in conditiile tratamentului curative pe langa tratamentul medicamentos hepato-protector un rol major il joaca regimul igieno-dietetic.

O deosebita importanta in aceasta boala o are profilaxia ce cuprinde masuri specifice fata de sursa de infectie ( interdictia de a dona sange si de a imprumuta obiecte de toaleta si orice obiect personal, izolare obligatorie in spital, masuri de asepsie si antisepsie) fata de calea de transmitere (sterilizarea instrumentarului si a altor materiale necesare in practica medico-chirurgicala, controlul diferitelor manevre nemedicale: cosmetica, frizerii, educatie sanitara) si masuri fata de masa receptive prin vaccinarea anti-hepatica, cu vaccin ENGERIX TMB introdusa si in Romania din octombrie 1995 pentru nou-nascutii dupa aceasta data.

Din punct de vedere al prognosticului de nursing am urmarit 3 cazuri de HVB la pacienti de diferite varste, care au reperat boala in urma unor manevre medicale incorrect effectuate, ce au necesitat ingrijiri pentru satisfacerea urmatoarelor nevoi: de a respire si a avea o buna circulatie, de a se alimenta si hidrata, de a elimina, de a se misca si de a avea o buna postura, de a dormi si a se odihni, de a se imbraca si dezbraca, de a-si mentine temperatura corpului constanta, de a fi curat si a-si proteja tegumentele, de a evita pericolele si de a invata despre boala sa.

Urmarind aceste cazuri mi-am imbunatatit cunostintele teoretice si am invatat sa ingrijesc sis a inteleg mai bine bolnavii diagnosticati cu HVB.

BIBLIOGRAFIE

1. BALTA G. - Ingrijiri generale si speciale ale bolnavilor. Vol. I-II.

Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1994.

2. BOCARNEA C. Boli infectioase si Epidemiologie.(manual pentru

Scoli Sanitare).

3. BULIGESCU L. Bolile ficatului si cailor biliare. Vol. I, Ed. Medicala

Bucuresti 1982.

4. MORARU I. Anatomie patologica. Vol. II. Ed. Medicala 1980.

5. MOZES C. Tehnica ingrijirii bolnavului. Vol. I-II. Ed. Medicala

Bucuresti 2001.

6. REPCIUC E. Anatomia omului. Viscere. Ed. Medicala. Bucuresti

1958.

7. TITIRICA L. Urgente medico-chirurgicale pentru cadre medii, Ed.

Viata medicala romaneasca, Bucuresti 2000.

8. TITIRICA L. Ghid de Nursing. 2001.

9. TITIRICA L. Tehnici de evaluare si ingrijire a bolnavilor, Ed.

Viata medicala romaneasca, Bucuresti 2001.

10. TITIRICA L. - Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale

ale bolnavilor. Ed. Viata medicala romaneasca,

Bucuresti 2000.

11. VOICULESCU M. Boli Infectioase, Vol I-II. Ed. Medicala,

Bucuresti, 1990. CUPRINS CAPITOLUL I INTRODUCERE SI ISTORICUL BOLII .1

CAPITOLUL II DATE DIN LITERATURA .. .5

A. DEFINITIA SI CLASIFICAREA HEPATITELOR VIRALE

ACUTE. .5

B. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI SI CAILOR

BILIARE... .7

C. EPIDEMIOLOGIA HEPATITELOR VIRALE ACUTE.. .13

D. ETIOPATOGENIA HVB.. .16

E. ELEMENTE DE ANATOMIE PATOLOGICA.19

F. TABLOUL CLINIC SI FORMELE CLINICE DE BOALA. 21

G. DIAGNOSTICUL POZITIV SI DIFERENTIAL IN HVB.26

H. EVOLUTIA, COMPLICATIILE SI PROGNOSTICUL IN HVB..30

CAPITOLUL III TRATAMENTUL SI PROFILAXIA HVB...31

CAPITOLUL IV PLANURI DE INGRIJIRE ALE CAZURILOR

STUDIATE40

CAZUL I ..47 CAZUL II.53 CAZUL III ....59 ANEXE CUPRINZAND TEHNICILE DE INGRIJIRE ALE

BOLNAVULUI UTILIZATE IN LUCRARE.65CAPITOLUL V CONCLUZII 80BIBLIOGRAFIE .83CUPRINS 84PAGE 84