Andrei Velea - ORGOLIUL

1

andreivelea

orgoliul

CJGEditura Centrului Cultural

Dunărea de Jos- Galaţi 2013-

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

2

Director CCDJ:Sergiu DumitrescuCoordonator cArtESENŢE:Florina ZahariaCopertă:Eugen UngureanuInstalaţia cărţii:Ştefan Olimpia Manuela



3

andreivelea

orgoliul

-proză-

Colecţia ”cArtESENŢE”

-



4



5

*

În momentul încare intri pe terasa„Bubu”, Gheorghe, celcare vinde toatenimicurile în piaţa din„Ţiglina”, te salutăprotocolar, cu „Să trăiţi,domn’ avocat!”, încontrast căutat cu



6

atmosfera leneşă, decartier moleşit decăldură. Te aşezi în celmai intim loc, la o masăde lemn cu picioare demetal aruncată în colţulopus străzii, sub oumbrelă verde, bineînfiptă într-un suport debeton. Când Tanţa teîntrebă ce vrei săcomanzi, îi răspunziîntr-atât de sec „O bere”,



7

că nici nu maiîndrăzneşte să teadmonesteze că ai adusproduse din altă parte(imediat cum te-aiaşezat la masă, ai trântitîn faţa ta, ostentativ, aşacredea chelneriţa, opungă mare de seminţede la consignaţia dincolţ). Nici Gheorghe numai are curaj să-ţi cearăo ţigară , ba chiar,



8

vorbind cu cei trei câinicare-l înconjoară, îşiface procese deconştiinţă cum că te-aisupărat şi nu ai gustatgluma. Îl lămureşte,scurt, Tanţa: „Lasă-l înpace pe Cristi, nu vezi căi s-au înecat corăbiile?”.

Peste nici cinciminute, pe terasa„Bubu” îşi face apariţiaprietenul tău, Mişu.



9

Gheorghe nu maiîndrăzneşte să aplice ocoregrafie similară, ci îlabordează direct,sentimental, cu „Mişule,tată, n-ai şi tu o ţigarepentru un bătrânpezevenghi ca mine?”.Mişu îi întinde grăbit oţigară, comandă scurt:„O bere, Tănţelu’!”, apoite căută cu privirea peîntreaga terasă. Se



10

apropie de tine, grav,bătându-te uşor,condescendent, peumăr „Ce faci, omule?Arăţi aiurea, pe cuvântulmeu! Mă aştepţidemult? Cum am primitmesajul, am şicoborât!”, încearcă el săo dreagă. Mişu se aşezălângă tine, fidel ca uncâine, nemaiştiind cesă-ţi spună, cum să-ţi



11

ridice moralul. Ştie căabia te-ai despărţit deMirela, încercă să-ţi fieaproape, însă de tine nuse mai prind sfaturilegenerice de viaţă ,jignitoare într-un fel printrivialitatea lor şi prinlipsa de utilitateimediată.

„Ce-ai zice dacămi-aş face un credit labancă şi m-aş duce în



12

Cipru după Mirela?”,întrebi cu un zâmbetmisterios ivit brusc încolţul buzelor.Nedumerit atât de idee,cât şi de schimbarea tade mimică , Mişuînlemneşte cu ţigaraaprinsă între degete: „Aicăpiat?”. Fumul urcă şise strânge sub umbrelă,devenind verzui, ca unfel de mătasea broaştei,



13

însă cu mult mai fină.De sub umbrelăcoboară spre voi,învăluindu-vă , parcăascunzând celorlalţicomeseni planurile pecare le puneţi la cale.„Repet: ce-ai zice dacămi-aş face un credit labancă şi m-aş duce înCipru? Să fiu de ziua eiacolo, să o conving săvină înapoi. M-ai crede



14

în stare?” „Păi joi e ziuaei, omule, iar azi e luni.Găseşti aşa de uşor locîn avion? Ai impresia căe simplu, baţi din palmeşi gata? Stai să-ţi acceptecreditul banca, să vezibanii... Uite şi tu în cebodegă umbli şi îţi facicredit să te duci până înCipru pentru o femeiede care abia te-aidespărţit?...” „Nu ştiu



15

dacă mă crezi în starede un asemenea gest...Mi-a fost uşor să-ipropun să ne despărţim,da... Însă o iubeam!O iubesc în continuare!Orgoliul m-a împiedicatsă nu-mi retrag cuvinteleatunci. Credeam că e deacord doar din ambiţie,însă n-a fost aşa. Acumrealizez, omule: amdezamăgit-o profund…



16

A plecat din ţară doar casă uite de mine. O vreauînapoi, crede-mă ,m-am schimbat! Mi-aufost suficiente douăsăptămâni fără eapentru a deveni alt om!”Zâmbetul îţi pierise,de-a lungul confesiunii,din colţul buzelor. Razeleuscate de soarestrăpunseseră aura defum din jurul vostru,



17

câinii lui Gheorgheadormiseră la unison.

Doar Tanţa, parcăintenţionat (meditaţia nue punctul ei forte),sparge câteva pahareexact lângă masavoastră. Ca adunat dintrecioburi, îţi revii: „Am orugăminte la tine,Mişule. Lansez un zvoncum că merg cu tine şicu grupul tău în Delta



18

Dunării. Voi plecaţi joi,parcă. Nu negi nimic,eşti ferm: Cristi vine cunoi. Asta oricine arîntreba, bine?” „Bine,omule, bine...” „Câtdespre unde o să fiu joi,va urma să te convingisingur!...”, anticipezi,parcă , întrebareacare-l roade pe Mişu,făcându-i vioi cu ochiul,născând mai multe



19

nedumeriri în mintea luidecât o fi avut în primazi când a deschis ochiicătre lume.

Apoi îţi schimbi dinnou privirea cu unagravă , încruntată ,coborâtă. Nebărbierit,sălbatic parcă, te afunziîn halba de bere. Mişurămâne bulversat, cuochii pierduţi în mătaseabroaştei care se tot ţese



20

împrejurul vostru,pornind din ţigărileaprinse. Gheorghe îşitrezeşte câinii şi pleacăsă-şi vândă nimicurile,iar Tanţa abia aşteaptăpatronul: intenţioneazăsă vă pârască pentruseminţele cumpăratedin altă parte.

*Ieşită la o pauzăscurtă de ţigară şi cafea,



21

undeva într-un colţ intimal terasei restaurantului,sub un palmier uriaş,imediat după masa deprânz, atunci când totpersonalul respiră uşuratdupă agitaţia abiaîncheiată, priveşti lung,de la nici două sute demetri, Mediterana. Peşezlongurile albastre,lângă piscina hoteluluiMaistrali, la umbra unor



22

palmieri pitici, câţivaturişti leneşi se bucurăde soarele umed alCiprului. Venită de abiao săptâmănă, aceastăprivelişte e cam tot ceeace ai văzut din staţiuneaProtaras.

Ai ajuns noaptea,târziu, cu un zbor directdin Bucureşti.Taximetristul trimis decătre recepţia hotelului,



23

un turc scund, vorbăreţşi curios, te-a iscodit totdrumul într-o englezăstricată de unde eşti şi cuce ocazie în Larnaca.Erai într-atât de binedispusă şi dornică dedialog încât te uimeai petine însăţi. Plecată de laopt dimineaţa din oraşulnatal, abia părăseaiaeroportul din Larnacaşi ceasul de la mână ţi-a



24

arătat că ai trecut într-onouă zi.

Cristi nu a ştiutnimic despre oportuni-tatea de a te angaja caospătăriţă într-un hoteldin Cipru. De fapt, niciunprieten de-al tău n-a ştiutnimic despre discuţiilepe care le-ai purtat peinternet şi la telefon cufirma care a mediatrecrutarea ta. În seara



25

dinaintea plecării ţi-aiinvitat apropiaţii în oraş,le-ai făcut cinste, şi abiaspre sfărşitul serii,emoţionată, le-ai spus căurma să vă mai vedeţiabia peste un an,povestindu-le undepleci.

Era singura posibili-tate de a-l uita cuadevărat pe Cristi.Certurile dintre voi



26

deveniseră din ce în cemai ascuţite, acuzelereciproce din ce în cemai dure, ca un fir alcărui capăt nu mai existademult. Învăţaseşi dinexperienţele anterioarecă orice împăcare nuînsemna decât reluareapunctului mort în cares-a ajuns. La ultimaceartă nu ai mai refuzatpropunerea lui Cristi de



27

a încheia relaţia, lucrucare l-a uimit, obişnuitfiind ca tu să refuzi cuînverşunare asta.

Tocmai arunci lacoş mucul de ţigarăcând telefonul începesă sune. Este Ioana, bunata prietenă din ţară .Probabil că vrea să aflecum îţi merge, care eatmosfera în Cipru,dacă ai reuşit să te



28

integrezi, aşa că îirăspunzi relaxată ,cordială: „Bună, bună,dragă! Te ascult!”Întrucât Ioana îţiadresează numaiîntrebări previzibile, îlarunci automat laînaintare pe invaria-bilul „Desigur”. Dupădouă-trei minute, Ioana,scăzând tonul vocii, caşi cum e pe cale să-ţi



29

împărtăşească un maresecret, schimbă totalmersul discuţiei:„Mirela, am să-ţi spunceva delicat... Nu şiudacă e bine să-ţi spun saunu, m-am tot gândit. Însăam ajuns la concluzia căe mai bine, totuşi, săştii...” O mirare se căscădeodată între tine şiMediterana, ceea ceface să-i răspunzi altfel



30

Ioanei, înghiţindzgomotos ultima gură decafea. „Sunt numai ochişi urechi. Ce s-aîntâmplat?”

„Cristi se pregăteştesă vină la tine de ziua ta.Am aflat de la mama luiasta...” „Poftim?” „Crezică am sunat aiurea, crezică te mint? Am sunat-ope mama lui într-una dinzilele trecute pentru



31

nişte produse cosmeticeşi mi s-a plâns la telefoncum că şi-a făcut creditla bancă să vină dupătine în Cipru, să teconvingă să văîmpăcaţi…” „Dar nuvreau asta, chiar nu maivreau, mi-a ajuns!”„Ştiu foarte bine, doar mite-ai plâns de atâtea ori...Totuşi Mişu susţine că auun grup organizat şi



32

merg pentru osaptămână în DeltaDunării, iar Cristi vinecu ei. Nu ştiu, sincer, cesă cred... Am vrut doarsă te pun în gardă şi nimicmai mult.” „E clar,Ioana. E doar o bravadăde-a lui. E foarte uimitcă nu m-am mai opusdespărţirii şi că amplecat departe, în Cipru,să uit de tot şi de toate.



33

E clar: merge în Deltă,însă, pentru a face peinteresantul, a spus căvine de ziua mea aici...”„Tu îl cunoşti maibine...”

Cineva te strigă şieşti nevoită să închizidiscuţia. Mai târziu,aranjând mesele dinrestaurant, reflectezi laavertismentul Ioanei.Nu, nu avea cum să fie



34

adevărat, îl ştii prea bine.E mult prea slab pentrua-şi călca în picioareorgoliul exacerbat; nueste capabil de unasemenea gest, singurulcare, trebuie să admiţiîn timp ce roboteştiprintre mese, ar fi pututface ca, în ochii tăi,amintirea lui să maiînsemne ceva.



35

*În dimineaţa zilei

tale de naştere priveştide la înălţimea CapuluiGreco cum valurileMediteranei se sparg destânca mult avântată înmare. Îţi spui: ce poatefi mai frumos decât săprimeşti telefoanele şimesajele de felicitare încel mai interesant loc delângă Protaras? Apa



36

extrem de limpede lasăsă se vadă clar bolovaniide origine vulcanicăprăbuşiţi în mare, avândurme de corali, ca niştetatuaje acvatice,încrustate în ei. Tegândeşti că dacă arexista cu adevărat acelmonstru marin de carevorbesc localnicii, aceaarătare între delfin şidragon, ar fi imposibil să



37

nu o vezi cu ochiul liber.Tocmai urmăreşti

cu privirea coamaînspumată a unui valcare se pierde într-unadin peşterile de la bazaCapului Greco atuncicând primeşti primulmesaj pe telefon.Numărul nu figurează înagendă . Totuşi îlrecunoşti imediat cafiind al lui Cristi. Trecuse



38

prea puţin timp ca să îlpoţi uita, chiar dacăprimul pas fusese făcut:ştergerea din agendă.Urarea generică şiformală „La mulţi ani!Cristi.” te face săzâmbeşti. Semnase canu cumva să-i încurcinumărul! Nu, nu vreisă-i răspunzi... Ţi-aipromis că-i vei respingetoate apelurile şi semnele



39

de împăcare. Singurăîntre stâncile CapuluiGreco, continui să-l cauţicu privirea printre valuripe blândul monstru carenu a rănit niciodatăvreun marinar.

Totuşi, curiozitateade a afla dacă el chiar avenit după tine sau nu teroade, nu îţi dă pace...Îţi spui că oricum nu ştieunde eşti: ai lansat un



40

zvon prin prietena taIoana cum că de ziua tapleci în Grecia. Erai îndeplină siguranţă, aşacă, peste zece minute, îirăspunzi, însă la fel desec şi formal, cu unbanal „Mulţumesc”.Când, la nici câtevaminute, prin intermediulunui alt mesaj, Cristi îţipropune să te felicite înpersoană, îţi spui că da,



41

într-adevăr, a venit înCipru de ziua ta! Asta teface să te simţi într-unfel flatată, mulţumită cănu se alegea praful deamintirea lui, însă, înacelaşi timp, te cuprindeun fel de teamă că vatrebui să dai ochii cu el.Nu mai puteţi fiîmpreună, exclus asta!Apoi te gândeşti că loculacela, atât de departe de



42

ţară, ca un teren neutru,te-ar ajuta să-i faci faţă.În plus: te roade o marecuriozitate, aceea de avedea dacă a venit cuadevărat sau e doar unsimplu joc psihologicprin intermediultelefonului... Te simţisuficient de puternică,aşa că, de la înălţimeaCapului Greco, îirăspunzi că da, eşti de



43

acord să vă vedeţi, însăcu o condiţie: „Să nu faciscene!”

Răspunsul lui Cristiîţi risipeşte orice urmăde îndoială. „Te-am iubitenorm, adio. Nu potsuporta atâta ură şirăceală.” E clar: nu avenit în Cipru! Totulfusese doar o bravadăieftină. Nu şi-a pututcălca pe orgoliu. Era în



44

Delta Dunării cuprietenii şi doar te-apus la încercareprintr-un schimb demesaje. Zâmbeştiinspirând adânc brizaMediteranei. E doar oiluzie deplasarea lui aici,la fel ca şi existenţablândului monstrumarin din Ayia Napa,cel pe care îl cauţizadarnic, în această



45

dimineaţă frumoasă ,bizară, printre valuri, depe faleza CapuluiGreco.

*Tocmai treci prin

faţa terasei „Bubu”, pititsub cozorocul unei şepciadânc trase pe ochi,când Mişu şi alţi câţivaamici te strigă de peterasă . Pitiţi sub o



46

umbrelă din cauzasoarelui aprig şi uscat,fac semne agitate cumâinile ca să-i reperezimai uşor. Parcă au eşuatcu o plută pe mare şi aunevoie de ajutor.Trebuie să intri, nu existăalternativă! Ei îţi fac locpe pluta lor, vizibilîncântaţi de apariţia ta.Comandă chiar şi ohalbă de bere pentru tine,



47

fără să te întrebe dacăai de gând să stai, ceeace-ţi îngreunează şi maimult misiunea...

Tocmai cândîncerci să propui osubiect banal pentru a nurisca să fii în mijloculatenţiei, Mişu aruncă „operlă”: „Păi ce faci, cuma fost în Cipru?” Toţiîşi aţintesc brusc pri-virile asupra ta,



48

aşteptând amănunte.„Care Cipru?”, îngaimipierdut… „Păi noi toţi ceide la masă am fostîmpreună în Deltă şin-ai apărut. Te-amsunat şi n-ai răspuns latelefon. Doar nu staiînchis în casă de douăsăptămâni?!?” Vizibilîncurcat, bâigui niştecuvinte pe care doar tule înţelegi. Apoi mimezi



49

seriozitatea şi un tonhotărât: „Ei, nu pot să-ţispun de faţă cu toţi. LasăCiprul, chestia aia... Îţispun eu mai încolo caree secretul...” Trebuie săfaci faţă insistenţelorvecinilor tăi de plută,care ţin morţiş să afledespre ce este vorba.Te descurci onorabil.Termini cât poţi derepede halba de bere



50

(date fiind condiţile defaţă) şi dai să pleci.Gestul tău e dezaprobatîn cor. „Am cevaimportant de rezolvat, numai pot sta, plec.” Şipentru că nici acestmesaj nu prinde, trebuiesă inventezi ceva care săle închidă gura: „Am deplătit o rată la bancă şi eultima zi.” Aici nu maiare nimeni ce să mai



51

comenteze şi poţi evada,graţie acestui tertipinspirat, de pe pluta înderivă.

*La nici câteva zile

după ce l-ai cunoscut peplaja din Protaras peCristos Tomu, un cipriotcare locuieşte înLarnaca şi care ţi-adeclarat toată seara sub



52

smochinul uriaş dinmijlocul plajei că ai ceimai frumoşi ochi pecare i-a văzut vreodată,o întâlneşti, la obişnuitapauză de ţigară, pe Crina,o româncă recepţionerăla acelaşi hotel.Vă salutaţi cordial,aprinzându-vă reciprocţigările, după care ea îşiaminteşte că trebuiasă-ţi transmită ceva:



53

„Mirela, am uitat să-ţispun: a întrebat un tip detine la hotel!”

O priveşti uşorsurprinsă, zâmbind. Cerimai multe detalii:„Brunet, cu ochi verzi şimediu de înălţime?”„Da!”, îţi confirmăbănuielile Crina. Apoiadaugi, gândind cu vocetare: „Al naibii cipriotul,a şi aflat la ce hotel



54

lucrez!” Însă Crina vineimediat cu noi precizări,transformând zâmbetultău într-o uimire mută:„Care cipriot, că eraromân!” „Dar când s-aîntâmplat asta?” „Joi, deziua ta. Îmi pare sincerrău că nu ţi-am spus deatunci, dar nu ne-ammai nimerit pe aceeaşitură.”

Brusc devii încrun-



55

tată, curioasă: „Păi şi ceai vorbit cu el, ce te-aîntrebat?” „Am începutîn engleză, nedescurcam greu, dupăcare ne-am dat seamacă suntem româniamândoi. M-a întrebat,fâstâcit, de tine. Ştii, înlimba natală emoţiilesunt mai greu deascuns... I-am spus călucrezi la restaurant şi,



56

la insistenţele lui, amsunat să văd dacă eştiacolo. Însă mi-aureplicat că ai zi liberă,mesaj pe care i l-amtransmis întocmai.Mi-a mulţumit, azâmbit crispat, chiarpărea că se forţează săfacă asta, după care afăcut stânga împrejur.”„Dar cum îl chema?Ţi-a spus?” „Da. Cristi îl



57

chema.” „A mai între-bat şi altceva?” „Nu.Mi-a mulţumit şi aplecat.”

Încruntarea ta setransformă în nostalgie,nostalgia într-un zâmbetenigmatic pe care Crinanu-l observă (sau poatecă se preface). Nu te maipoţi concentra lasubiectul pe care ea l-aschimbat între timp. Eşti



58

absentă, transparentă,ca alcătuită din fumulţigării, din aburiiMediteranei sau dintr-opânză extrem de subţire.O sclipire stranie îţiluceşte în ochi, apoi,încet, încet, revii lângăCrina, prezentă ,concretă. Sub palmierulcare ţine loc de fumoar,la nici două sute de metride Marea Mediterană,



59

eşti nevoită să recunoştică amintirea lui Cristiînseamnă, totuşi, cevapentru tine.



60

andrei velea-data naşterii: 3 februarie1980, Galaţi-debut publicistic:„Şcoala Gălăţeană”,nr.91, februarie 2001Cărţi de poezie publicate:-„Lumea e o pisicăjigărită”, ed. Brumar,Timişoara, 2012-„Hotel în Atlantida”,



61

Ed. Fundaţiei culturaleAntares, Galaţi, 2011-„Gimnastul fărăplămâni”, ed.CentruluiCultural „Dunărea deJos”, Galaţi, 2010Premii şi distincţii literare(doar proză):-Premiul special alediturii Rafet în cadrulFestivalului Interna-ţional de Creaţie Lite-rară „Titel Constanti-



62

nescu”, 2012-Menţiune specială laConcursul Internaţional“STARPRESS 2012”,-Premiul I la ConcursulNaţional „TextConstruct”, 2011-Menţiune la Concursul„Mihail Sadoveanu”,Iaşi, noiembrie 2011-Premiul al III-lea şiPremiul Revistei„Caligraf” la cea de-a



63

XII-a ediţie aConcursului Naţional„Marin Preda”, 2011-Marele Premiu„Eusebiu Camilar” şiPremiul revistei„Ateneu”, Festivalulnaţional de literatură„Eusebiu Camilar–Magda Isanos”, 2011



64

Au apărut în colecţiacArtESENŢE-proză:

1. Gambit - DimitrieLupu

*Va apărea:3: Ion Avram



Andrei Velea - ORGOLIUL

Documents

Transcript of Andrei Velea - ORGOLIUL