Andrei Plesu - Inactualitati (2014)

3
1. Avem un preşedinte care reuşeşte să piardă exact cu însuşirile care l -au făcut să ştige: autenticitate, adresare frustă (plăcută electoratului autohton), stil bătăios, ”băiat de băiat”, replică promptă şi sîngeroasă. E mereu în conflict cu propriul să u rol. Nu are (şi nu preţuieşte) calitatea distincţiei comportamentale, a nobleţii (pacificatoare. iertătoare, suverane), a reprezentativităţii echidistante. Îi plac conflictul, epitetul gros, ricanarea victorioasă, efectul isterizant al „capului în gură(„Le-arăt eu lor pe un`se ouă găina!”). S -ar zice că acest portret, luat în sine, are hazul lui. Numai că plasat acolo unde este, în vîrful piramidei naţionale, e cu totul inadecvat. Calităţile preşedintelui, pe care nici adversarii nu i le pot contesta (discurs persuasiv, talent politic, vervă competitivă, corect amplasament geopolitic) ar fi trebuit, în mod normal, să producă, după zece ani de mandat, un  bilanţ mult mai consistent. În fapt, incapacitatea lui de a asuma „fişa postului”, abuzul de temperame nt, lejeritatea limbajului, deficitul de înălţime a atitudinii au sfîrşit prin a aduce la rampa vieţii noastre politice stilul vrajbei, al îmbrîncelii de stadion, al cuvintelor mînioase şi ofensatoare. Un preşedinte nu sare, în timpul unei conferinţe de presă, la beregata unui jurnalist, doar pentru că lucrează la un trust de  presă antipatic. Un preşedinte nu ameninţă lumea, şi cu atît mai puţin un  parlamentar, într- o manieră poliţienească. Dar asta e: avem, la vîrf, pe cineva care face nefăcute şi, mai ales, se amuză să facă nefăcute. După plecarea lui,  perspectivele sunt tulburi. Şi poate fi judecat, chiar de cei care i -au ţinut partea,  pentru ce lasă în urmă: o atmosferă de incertitudine, de suspensie a oricărei alternative viabile, de marasm. Condamnarea comunismului, făcută fără convingere, a rămas o simplă piruetă retorică. Corupţia e luată în vizor, dar „nu se  predă”. Opoziţia e fărîmiţată, oamenii nu o duc substanţial mai bine, spectacolul  public e lamentabil. Singura achiziţie reală e o anumită autonomie a justiţiei, pe care, totuşi, nu o resimţim ca stabilizată. Dezagreabilă este şi siguranţa de sine pe care şeful statului o afişează cu o nonşalanţă aproape candidă. Cu el, Titanicul nu

Transcript of Andrei Plesu - Inactualitati (2014)

  • 5/26/2018 Andrei Plesu - Inactualitati (2014)

    1/3

    1. Avem un preedinte care reuete s piard exact cu nsuirile care l-au fcut s

    ctige: autenticitate, adresare frust (plcut electoratului autohton), stil btios,

    biat de biat, replic prompt i sngeroas. E mereu n conflict cu propriul su

    rol. Nu are (i nu preuiete) calitatea distinciei comportamentale, a nobleii(pacificatoare. ierttoare, suverane), a reprezentativitii echidistante. i plac

    conflictul, epitetul gros, ricanarea victorioas, efectul isterizant al capului n gur

    (Le-art eu lor pe un`se ou gina!). S-ar zice c acest portret, luat n sine, are

    hazul lui. Numai c plasat acolo unde este, n vrful piramidei naionale, e cu totul

    inadecvat. Calitile preedintelui, pe care nici adversarii nu i le pot contesta

    (discurs persuasiv, talent politic, verv competitiv, corect amplasamentgeopolitic) ar fi trebuit, n mod normal, s produc, dup zece ani de mandat, un

    bilan mult mai consistent. n fapt, incapacitatea lui de a asuma fia postului,

    abuzul de temperament, lejeritatea limbajului, deficitul de nlime a atitudinii au

    sfrit prin a aduce la rampa vieii noastre politice stilul vrajbei, al mbrncelii de

    stadion, al cuvintelor mnioase i ofensatoare. Un preedinte nu sare, n timpul unei

    conferine de pres, la beregata unui jurnalist, doar pentru c lucreaz la un trust de

    pres antipatic. Un preedinte nu amenin lumea, i cu att mai puin un

    parlamentar, ntr-o manier poliieneasc. Dar asta e: avem, la vrf, pe cineva care

    face nefcute i, mai ales, se amuz s fac nefcute. Dup plecarea lui,

    perspectivele sunt tulburi. i poate fi judecat, chiar de cei care i-au inut partea,

    pentru ce las n urm: o atmosfer de incertitudine, de suspensie a oricrei

    alternative viabile, de marasm. Condamnarea comunismului, fcut fr

    convingere, a rmas o simpl piruet retoric. Corupia e luat n vizor, dar nu sepred. Opoziia e frmiat, oamenii nu o duc substanial mai bine, spectacolul

    public e lamentabil. Singura achiziie real e o anumit autonomie a justiiei, pe

    care, totui, nu o resimim ca stabilizat. Dezagreabil este i sigurana de sine pe

    care eful statului o afieaz cu o nonalan aproape candid. Cu el, Titanicul nu

  • 5/26/2018 Andrei Plesu - Inactualitati (2014)

    2/3

    s-ar fi scufundat, funcia de premier i s-ar potrivi de minune, e mereu ndreptit i

    eficient. Nici Churchill, nici De Gaulle nu au avut despre ei nii o opinie att de

    ofensiv euforic. 2. Avem un prim-ministru care, zi de zi, confirm suspiciunea de

    total inapeten managerial pe care unii au avut-o nc de la numirea sa nfuncie. Un monument de superficialitate, imaturitate, derapaj egolatru. Grimasa de

    bun-dispoziie pe care o afieaz n orice mprejurare (un zmbet pre-puber,

    dublat de glumie anoe) nu e strategia conductorului care vrea s dea o

    dimensiune tonic ambianei naionale marcate de neliniti i greuti, ci suficiena

    efului ncntat de sine, nucit de puterea care i-a czut, spectaculos, n brae i de

    servilismul subalternilor. Nimic nu e mai ridicol dect ncpnarea insului de apractica umorul, cnd umorul de care dispune e sub-mediocru. ncet-ncet, ar putea

    ncropi i cteva idei ct de ct serioase, dincolo de hrjoana deja obosit cu

    regimul Bsescu. n manifestrile lui polemice, primul nostru ministru nu poate

    depi nivelul Ba p`a m-tii!, n deplasrile lui pe teren pare un actor de

    categoria B prost distribuit, n declaraiile sale publice cultiv schimbarea de picior

    cu o naturalee de contorsionist, n aciunea sa guvernamental e arbitrar,

    iresponsabil, manevrat strict de agenda sa electoral. Un caz de coal, s-ar zice: o

    ilustrare tipic a micului delir de care poate fi cuprins un sublocotenent dac, din

    ntmplare, se trezete pe post de general. Nu zic, omul e nc tnr, are nc spaiu

    de cretere. Dar cu condiia s fie adus rapid cu picioarele pe pmnt. Este exclus

    ca veteranii partidului su s nu realizeze indigena sa funcional. L -ar putea ajuta

    lundu-i din mn jucrica guvernamental pn n-o stric de tot i oferindu-i,

    astfel, o halt de ajustare. ncet-ncet, ar putea ncropi i cteva idei ct de ctserioase, dincolo de hrjoana deja obosit cu regimul Bsescu. 3. Avem o

    opoziie lovit grav de impopularitate. Preedintele Partidului Liberal se comport

    ca i cum s-ar fi nscut ieri. S-a trezit, carevaszic, din somnul lui dogmatic i

    acum lucreaz asiduu la recalibrarea imaginii proprii. Nu mai ine minte care a

  • 5/26/2018 Andrei Plesu - Inactualitati (2014)

    3/3

    fost, n ultimii doi-trei ani, dispoziia trupelor pe cmpul de lupt i acum ncearc

    s se repoziioneze, dansnd, fragil, ntre fronturi. Ceilali opozani se sfie mai

    curnd ntre ei i fac eforturi stingheritoare s scoat din eec ce se mai poate

    scoate n beneficiu propriu: un scaun de europarlamentar, un pic de lideripmcar pe undeva, prin provincie, sau vreo afacere sigur. Mai toi au oroare de

    intelectualii infiltrai n pepiniera lor de cadre. Oamenii care vorbesc articulat,

    tiu carte i au i ceva experien politic sunt inui la margine: avem nevoie de

    biei cu crlig la popor, biei de gac, fr fasoane, fr taif. Sau ne ocupm de

    noi i-ai notri: mpingem n fa cte un amic, cte un susintor, cte un

    veteran inamovibil, cte un specialist n conformismul de partid i de priuri. arae un simplu decor, un ornament retoric, un vag sunet de fond. Altele au politicienii

    notri n sufletul lor 4. Btlia politic se reduce, n fond, la o pugilistic

    rudimentar, demagogic, pe ringul campionatului dintre premier i preedinte. Nu

    mai conteaz, n fond, cnd are dreptate unul, cnd cellalt. Important e c au ajuns

    s fie un cuplu, c fiecare se mic n funcie, sau prin reacie la cellalt. ara e un

    simplu decor, un ornament retoric, un vag sunet de fond. Altele au politicienii

    notri n sufletul lor Inventarul de mai sus e ct se poate de sumar. Ar merita s

    trecem i la cteva roluri secundare, sau la unele detalii semnificative: primari,

    liste pentru europarlamentare, performane ministeriale specifice (de exemplu

    rigoarea luteran a Ministerului Culturii care ia msuri urgente mpotriva snilor

    prea mari ai unei statui din Craiova). Viaa palpit n mult ncercata noastr patrie!

    Suntem pe mini bune! Ne vom pune tichii roii pe cap i vom nvinge!