OCHIUL

ANATOMIA OCHIULUI

Globul ocular la om are formă sferică, un diametru de aproximativ 2,5 cm şi este

alcătuit din următoarele componente: corneea, pupila, retina, nervul optic, irisul, umoarea

apoasă, cristalinul, umoarea vitroasă.

Vederea umană se produce prin interacţiunea simultană dintre cei doi ochi şi creier,

prin intermediul unei reţele nervoase. Cristalinul este un organ care se comportă ca o lentilă

convergentă, cu distanţa focală variabilă. Imaginea obiectului este proiectată pe retină şi este o

imagine: reală şi inversată. Retina este o membrană multistrat, care conţine milioane de celule

fotosensibile, care transformă imaginea în semnal electric. Prin observarea retinei la

microscop se poate vedea stratificarea acesteia având mai multe tipuri de celule care se pot

clasifica în: celule pigmentare, celule cu conuri, celule cu bastonaşe.Celulele cu conuri

contribuie la formarea vederii diurne. Celule cu bastonaşe contribuie la formarea vederii

nocturne.

Razele de lumină, de la obiect, trec prin mediile transparente ale ochiului şi ajung la

retină, unde se formează imaginea inversată a obiectului. După formarea imaginii pe retină,

influxul nervos este condus la creier, unde iau naştere senzaţiile de văz. La nivelul scoarţei

cerebrale este analizată şi apreciată adevărata poziţie a obiectului în spaţiu.

Ochiul poate fi numit un aparat optic complicat. Anatomia sa poate fi urmărită la

adresa de Internet:

http://users.skynet.be/bd/tucunostianatomia/eye.html