ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

MASTER PUTEREA EXECUTIVĂ ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂMASTER PUTEREA EXECUTIVĂ ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Anul I- 2010Anul I- 2010

REFERAT LA DISCIPLINA

ANALIZA SISTEMELOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

PROF. UNIV. DR. ANI MATEI

ANALIZA SISTEMICĂ A AGENŢIEI NAŢIONALE

PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

0

Introducere

În elaborarea prezentei lucrări am considerat că orice proces sau fenomen poate fi privit ca

un sistem, că orice activitate în concepţie modernă se comportă ca aparţinând unei tipopogii

sistemice, teoria contemporană a sistemelor confirmând vechea axiomă că unităţile întregului nu se

rezumă la cele ale părţilor sale, ci la unitatea lor organică. Sistemul a fost apreciat de Aristotel ca

fiind mai mult decât suma părţilor (compartimentelor); el reprezintă un ansamblu unitar de elemente

aflate într-o permanentă legătură, urmărind înfăptuirea unui scop.

În 2000 de ani conceptul de sistem a evoluat; la începutul secolului XX-lea, între 1928-1950

biologul german Ludwig von Bertalanffy a pus bazele teoriei generale a sistemelor. Acesta a

formulat o primă variantă a teoriei ce studiază sistemele deschise care schimbă fără discontinuitate

materie şi energie cu mediul exterior. În anii 1950-1970, alţi cercetători s-au preocupat de punerea

la punct a aparatului logic - conceptual şi matematic al teoriei generale a sistemelor.

Intenţia teoriei generale a sistemelor este a dezvălui proprietăţi, principii şi legi care sunt

caracteristice sistemelor în general, independent de varietatea lor sau de natura elementelor lor

componente. Principala consecinţă a teoriei o constituie introducerea unei noi viziuni ştiinţifice -

denumită sistemică - datorită virtuţiilor metodologice ale triadei conceptuale "sistem - structură -

funcţie", în cercetarea totalităţilor (ansamblurilor organizate).

Din perspectiva teoriei generale a sistemelor, sistemelor sociale sunt privite ca entităţi

dinamice, în interacţiune, în continuă transformare şi în permanent legătură cu mediul înconjurător

de la care se influenţează şi pe care îl modifică, la rândul lor nemijlocit1.

În reprezentarea realităţii, conceptul de sistem scoate în evidenţă, cu precădere, interacţiunea,

corelarea, relaţiile dintre elementele întregului, altfel spus, organizarea lui, iar într-un anume sens,

noţiunea de sistem este opusă haosului. Ştiinţa conducerii priveşte întreaga natură ca o ierarhizare

de sisteme care se includ şi se depăşesc, care semnifică totodată acţiunile ce concură în acest scop.

Dar crearea unui sistem nu înseamnă şi înlăturarea totală şi definitivă a dezordinii în sectorul

respectiv al mediului ci numai reducerea ei într-o măsură mai mică sau mai mare.2

Societatea este o realitate care constituie un palier distinct al lumii materiale. Ca obiect al

existenţei societatea a fost adesea concepută ca un sistem. Un model sistemic al societăţii este

posibil deoarece poate explica o serie de aspecte importante privind funcţionarea acesteia, se poate

vorbi de un sistem social, se pune totuşi întrebarea daca societatea se reduce numai la sistemul 1preluare din Ani Matei , Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2003 S. Guţu, Sisteme informatice în administraţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984, 2 Mihai Drăgănescu, Relaţia dialectică dintre puterea politică şi sistemul economic, Editura politică,

1

social. Confuzia care se face între societate şi sistemul social are la origine conceperea sistemului ca

noţiunea cea mai cuprinzătoare cu putinţă. Noţiunea de sistem se referă la o realitate complexă ,

care poate fi formalizată, iar sub forma cea mai deplină, modelată şi tratată matematic.3

În lucrarea lui Ioan Alexandru conceptul de sistemul social este definit din două perspective,

prima perspectivă este cea a analizei procesului prin care sistemul este studiat ca asamblu de

subsisteme stârns legate intre ele 4, iar cea de-a doua perspectivă este a analizei rezultatului final

prin care sistemul este tratat ca asamblu,poate fi imposibil a stabili modul în care sunt unite pentru

a forma sistemul total.5

Un sistem poate fi considerat un ansamblu de interacţiuni privilegiate între ele, actori sau grupuri

de actori şi produsele lor: efecte, acţiuni, procese6.

Categoria de sistem şi concepţia sistemică sunt legate nemijlocit de categoria de structură,

deoarece orice sistem are elemente structurate într-un anumit mod, iar structura joacă un rol

principal în determinarea sistemului. Sistemul şi structura se presupun reciproc.

Abordarea sistemică a cadrului organizaţional este general aplicabilă, impune o perspectivă

holistă, impune atenţie faţă de complexitatea organizaţiei, trasează legături între cauzele şi efectele

ineficienţei, permite o predicţie a evoluţiei viitoare şi nu în ultimul rând permite aplicarea la diferite

nivele analitice.

Abordată într-o viziune sistemică, activitatea specifică administraţiei publice se desfăşoară prin

intermediul unei multitudini de forme instituţionale ce constituie un angrenaj instituţional, ale cărui

principii de organizare variază în funcţie de problemele puse, de presiunile exterioare şi de

preocupările proprii, dar care presupune şi integrarea sa în mediul social, politic şi economic

existent cu multiple diferenţieri în spaţiu şi timp. Sistemul administrativ este un subsistem al

mediului social, aflat în interacţiune permanentă şi reciprocă cu celelalte componente ale acestuia

(sistem politic, sistem bio-social, sistem economic, sistem ecologic, sistem cultural). În acelaşi timp,

sistemul administrativ este un sistem integrator şi complex ; el poate fi definit ca un ansamblu

coerent de structuri, instituţii şi reglementări interdependente prin care se înfăptuieşte activitatea de

administraţie publică, ca proces real.

Cunoaşterea şi aprofundarea relaţiilor structurale interne ale administratile publice- instituţiile

administrative, autorităţile administrative, colectivităţilor local, regulile juridice sau nejuridice,

mijloacele materiale şi umane ale adminitraţiei publice- nu se pot realiza în bune condiţii dacă nu

3 Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006, pag4 Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006, pag 445 idem6 Ani Matei , Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag 13

2

stabilim mai întai care sunt relaţiile, pe de o parte între administraţia publica centrală sau locală

ca subsisteme ale sistemului social global şi celelalte elemente ce formează subsisteme disticte şi

care, împreună, compun mediul sau cadrul social înconjurator al administratiei publice.7

1. Scurtă introducere a instituţiei

Piaţa muncii a suferit schimbări puternice în ultimul deceniu. Modificarile apărute au creat

nevoia unei noi instituţii. Una modernă, flexibilă cu capacitatea de a răspunde acestor provocari.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a fost înfiinţată începând cu data de

01.01.1999 ca instituţie publică de interes naţional, este organizată si funcţionează potrivit

prevederilor Legii nr. 202/2006 privind organizarea si funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru

Ocuparea Forţei de Muncă.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă reprezintă din punct de vedere sistemic,

un susbsistem al sistemului Administraţiei centrale (care la rândul lui reprezintă un subsistem al

Administraţiei publice statale), este organul central al serviciului public de specialitate deconcentrat

sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei Egalităţii de Şanse cu statut de persoană juridică,

privind ocuparea forţei de munca şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de

muncă să promoveze politicile, strategiile şi programele de stat în domeniul dezvoltării pieţei forţei

de muncă, protecţiei sociale a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, prevenirii

şomajului şi combaterii efectelor lui sociale. 8

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Munca (ANOFM), împreună cu cele 42 de agenţii

judetene şi peste 180 de agenţii locale, răspunde acestor provocari. Serviciile sale se adresează

şomerilor şi agenţilor economici. Principalul său obiectiv este creşterea gradului de ocupare a fortei

de munca şi implicit scăderea ratei şomajul.

Misiunea

Acţioneaza pentru prevenirea somajului şi combaterea efectelor sociale nefavorabile ale

acestuia;

Asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege pentru creşterea şanselor de ocupare a per-

soanelor în căutarea unui loc de muncă;

Realizează măsurile privind stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a somerilor;

7 Ioan Alexandru,Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti 20088 http://www.anofm.ro

3

Orientează persoanele în căutarea unui loc de munca şi mediază între acestea şi angajatorii din

ţară.

Obiective

Instituţionalizarea dialogului social în domeniul ocupării forţei de muncă,

Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor şi programelor privind ocuparea forţei de muncă şi

formarea profesională a şomerilor,

Aplicarea strategiilor în domeniul ocuparii si formarii profesionale;

Aplicarea măsurilor de protecţie socială a persoanelor neîncadrate în muncă.

Atribuţii

Pentru realizarea obiectivelor sale, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca

are urmatoarele atributii principale:

organizează, prestează şi finantează, în condiţiile legii, servicii de formare profesională pentru

persoanele neîncadrate în muncă;

orientează persoanele neîncadrate în munca şi mediază între acestea şi angajatorii din ţară, în

vederea realizării echilibrului dintre cerere şi oferta pe piaţa internă a forţei de munca;

face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurărilor pentru somaj;

administrează bugetul asigurarilor pentru somaj şi prezintă Ministerului Muncii, Familiei şi

Egalităţii de Şanse rapoarte trimestriale şi anuale privind execuţia bugetară;

propune Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse proiecte de acte normative în

domeniul ocuparii şi formarii profesionale şi al protecţiei sociale a persoanelor neîncadrate în

munca;

organizează serviciile de stabilire, plată şi evidenşa a ajutoarelor, alocaţiilor şi indemnizaţiilor

finanţate din bugetul asigurarilor pentru somaj;

implementează programe finanţate din Fondul Social European;

elaborează, în baza indicatorilor sociali de performanta stabiliţi de Ministerul Muncii, Familiei

şi Egalităţii de Şanse ,programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministerul

Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse

2. Relaţiile instituţiei cu ale elemente

4

Analiza sistemică, aşa cum o practica Easton, distinge mediul sistemelor în două părţi: în

interiorul şi exteriorul societăţii: mediul intra-social care cuprinde sistemele- economic,cultural,

social etc., apartinând aceleiaşi societăţi ca şi în sistemul politic şi extra-societal, cuprinzând toate

sistemele situate în exteriorul societăţii luate în considerare.9

Structura desemnează modul de organizare a interacţiunilor, principalele relaţii dintre

elementele unui sistem, care determină funcţionalitatea acestuia. Structura pune în evidenţă

termenii constitutivi ai sistemului, pe baza cărora se delimitează de celelalte sisteme. În acest sens,

structura reprezintă atât o modalitate de organizare a sistemului, cât şi conţinutul său relativ stabil

şi invariabil, care determină întregul sau comportament în raport cu mediul înconjurător. Structura

este proprie tuturor sistemelor materiale şi ideale, de la cele mai simple până la cele mai

complexe.10

Comportarea sistemului poate fi definită ca fiind toate acţiunile pe care le întreprinde sistemul.

Raporturile administrative externe se stabilesc între autorităţile administraţiei publice şi

administraţi, persoane fizice şi persoane juridice, precum şi între autorităţile administraţiei publice

şi alte autorităţi publice. Aceste raporturi se bazează pe competenţa materială şi teritorială a

autorităţilor administraţiei publice şi au în vedere realizarea misiunii acestora. Raporturile externe

ale administraţiei se împart în: raporturi de subordonare, raporturi de utilizare a serviciilor publice şi

raporturi de colaborare.

Raporturile de subordonare sunt raporturile tipice care se formează între administraţie şi

administraţi. Ele sunt caracterizate prin manifestări unilaterale de voinţă ale administraţiei, chiar

dacă intervin uneori la cererea celor administraţi. În cazul nostru relaţia de subordonare se

realizează prin care faptul că cetăţenii sunt subordonaţi, întru-cât depind de rezolvarea

cerinţelor de către ANOFM.

Raporturile de utilizare a serviciilor publice sunt frecvente în activitatea administraţiei. Serviciul

public reprezintă o activitate cu caracter organizat şi continuu, desfăşurată în vederea satisfacerii

unui interes general al unei colectivităţi naţionale sau locale, supusă regimului juridic

administrativ. În cazul de faţă activitatea ANOFM poate fi considerată un serviciu public, întru-

cât utilizează toate mijloacele pentru a asigura o rată a şomajului cât mai mică prin crearea

dialogului-medierea între angajatori şi posibili angajaţi, prin furnizarea servicii de informare,

consiliere şi formare profesională.

9 Ioan Alexandru,Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2008

10Constantin Ilaş, Teoria sistemelor cu reglare automată, editura Matrixrom, Bucureşti 2006, p. 14

5

Raporturile de colaborare dintre autorităţile administraţiei publice şi cei administraţi reprezintă

categoria de relaţii pentru care legea nu prevede o poziţie supraordonată în favoarea acestor

autorităţi. Relaţia de subordonare a ANOFM faţă de cetăţeni, prin punerea la dispoziţie a

tuturor mijloacelor în vederea satisfacerii interesului general;

Există deasemea relaţii de parteneriat de colaborare a ANOFM cu cu instituţii precum :

Autorităţile administraţiei publice

o Ministerul Economiei şi Comerţului o

o Ministerul Educaţiei şi Tineretului o

o Institutul Naţional de Statistică

o Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse

o

o Casa Naţională de Asigurări Sociale şi de Sănătate o

o Inspecţia Muncii o

Parteneri sociali

ONG-ri

Agenţii private de ocupare a forţei de muncă

Organisme internaţionale

Relaţiile bilaterale cu ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul muncii şi

politicii sociale din alte state:

Albania Bulgaria Republica Moldova

Azerbaidjan Cehia Slovenia

Bavaria Egipt Turcia

Belgia Olanda Portugalia

3. Relaţiile din interiorul instituţiei 

6

Raporturile administrative interne vizează relaţiile din cadrul autorităţilor administraţiei

publice şi relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice. După natura lor, aceste raporturi pot fi:

de subordonare, de control, de colaborare şi de asistenţă.

Raporturile de subordonare sunt expresia tipică a relaţiilor ierarhice specifice administraţiei

publice, în temeiul cărora organele ierarhic inferioare se află în subordinea organelor ierarhic

superioare. Relaţiile de subordonare funcţionează şi în cadrul ANOFM, între funcţionarii de

conducere şi cei de execuţie. În ceea ce priveşte relaţia de subordonare, remarcăm în primul

rând relaţia de subordonare, o relaţie ierarhică dintre ANOFM şi Ministerului Muncii,

Familiei Egalităţii de Şanse.

În conformitate cu Legea privind organizarea şi funcţionarea Agentiei Nationale pentru

Ocuparea Fortei de Munca11 suntem surprindem încă o relaţie de subordonare de data aceasta

între agenţiile pentru ocuparea forţei de munca judeţene şi a municipiului Bucureşti, serviciile

publice deconcentrate, centrele regionale de formare profesională a adultilor şi Centrul National

de Formare Profesională a Personalului Propriu.

Raporturile de control au ca obiect verificarea unor activităţi sub aspectul legalităţii şi/sau

oportunităţii.

Există relaţia multiplă de conducere, control şi coordonare pe care ANOFM o exercită asupra

agenţiilor judeţene de muncă şi a centrelor proprii şi cele private de calificare, formare şi

perfecţionare profesională a adulţilor.

Raporturile de colaborare sunt raporturile dintre autorităţi ale administraţiei publice sau dintre

funcţionari din cadrul aceleiaşi autorităţi publice, între care nu există legături ierarhice. În cadrul

acestor raporturi părţile au poziţii egale şi acţionează împreună pentru realizarea unui obiectiv

comun. Colaborarea se concretizează în acorduri, acte juridice emise în comun şi activităţi

comune.

ANOFM , în colaborare cu celelalte instituţii competente, promovează măsuri de asigurare şi

protejare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor români care lucreaza în străinatate; un exemplu în

acest sens este Protocolul de colaborare între ANOFM cu Agenţia Naţională pentru Egalitatea de

Şanse.

Raporturile de asistenţă au ca obiect acordarea unui sprijin de natură intelectuală, materială sau

de personal. Acestea pot fi facultative sau obligatorii, după cum legea le lasă la latitudinea celor

interesaţi sau le impune. Asistenţa materială constă în punerea la dispoziţie a unor bunuri sau

valori, asistenţa de personal se concretizează prin acordarea unui sprijin în resurse umane, iar 11 LEGEA nr. 202 din 22 mai 2006 (*actualizată*)privind organizarea şi funcţionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca

7

asistenţa de natură intelectuală presupune acordarea unor avize de specialitate sau asistenţă

tehnică de specialitate.

Agenţia Naţionala asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul activităţii unităţilor din

subordine, în scopul aplicării unitare a legislaţiei în domeniul specific de activitate şi al realizării

atribuţiilor ce le revin acestora, potrivit legii.12

Conform organigramei13, Agenţia Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este compusă la

nivel central din Consiliul de administraţie, Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei

de Muncă, care are în subordine un Cabinet şi Secretarul general care este ajutat de un Secretariat

General.

Direcţiile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt:

Direcţia Analiza Pieţei Muncii şi Programe de Ocupare

Direcţia Economică

Direcţia Juridică şi Metodologie

Direcţia Resurse Umane şi Salarizare

Direcţia Managementul Bazelor de Date

Direcţia Audit Intern şi Control

Direcţia Relaţii Internaţionale

Direcţia Formare Profesională

Directia Comunicare şi Secretariatul Consiliului de Administratie

Organismul Intermediar pt. Programul Operaţional Sectorial pt. Dezvoltarea Resurselor Umane

Informare, Consiliere, Mediere privind încadrarea în Munca in Strainatate

Direcţia Protecţia Drepturilor Cetaţenilor Români care Lucrează în Strainătate

Direcţia Aplicare Instrumente Juridice Bilaterale.

În ceea ce priveşte relaţiile între direcţiile Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

putem spune că există relaţii de colaborare şi de asistenţă, având în vedere că sunt situate pe acelaşi

palier ierarhic.

O altă relaţie pe care oexpune este aceea de subordonarea a tuturor direcţiilor faţă de forul superior,

Consiliul de administraţie, faţă de Preşedintele ANOFM ( care este numit de către Guvern).

12 LEGEA nr. 202 din 22 mai 2006 (*actualizată*)privind organizarea şi funcţionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca13 H.G. nr. 1610 din 8 noiembrie 2006 privind aprobarea Statutului Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de

Muncă

8

4. Analiza din punct de vedere sistemic

O instituţie este eficienta când este capabilă să-şi restructureze orientările si să-şi

redefinească sarcinile în faţa unui mediu în schimbare.14

O intervenţie organizaţională, definită ca asistenţa procesului de adaptare la schimbare, are ca

obiect schimbarea structurii, sau restructurarea, ca raspuns la modificările mediului relevant. Din

punct de vedere al interdicţiei, adaptarea organizitională se referă la modalităţile în care membrii

instituţiei sunt capabili să opteze pentru structuri care răspund mai eficient la condiţii schimbate

ale mediului sau să creeze un mediu mai prielnic15

Cu ajutorul analizei sistemice e posibil ca efectele unor schimbări să fie modelate şi anticipate, dat

fiind că această metodă implică efectuarea unei analize foarte amănunţite a

elementelor/componentelor sistemului.

Un alt aport al analizei sistemice la studiul imaginii administraţiei, teoria persistenţei sistemelor.

Un sistem este supus unor perturbari care pot provoca tensiuni -stresul- în sistem. Asemenea

legături apar când variabilele esenţiale ale unui sistem sunt împinse dincolo de zona lor critică. Dar

de aceea, mult timp când sistemul în functiune işi păstreaza variabilele sale esenţiale în interiorul

zonei lor critice, se poate spune ca un sistem persistă intr-un fel sau altul.16

Legăturile care acţionează în interiorul sistemului asupra intrărilor şi ieşirilor variază în

timp, deci îşi schimbă mărimile.

Starea sistemului rezultă din constanţa legăturilor într-un anumit interval de timp. Deci se

poate vorbi de starea intrării, starea interioară a sistemului şi starea ieşirii. Starea interioară a

sistemului sunt de fapt mărimile care caracterizează comportarea sa. În timp, se schimbă şi, o dată

cu ele, se modifică starea sistemului. Trecerea de la o stare la alta se numeşte transformare. Cum

un sistem poate trece printr-o multitudine de stări se poate vorbi de "cicluri de viaţă" ale

sistemului.17

Cadru teoretic general pentru aplicarea în diagnoza organizaţională a teoriei sistemelor

deschise poate fi privit ca un sistem având în centru procesele organizaţiei, locul unde sunt

procesate intrările, input-urile, pentru scopul final, output-urile, totul influenţat de mediul intern sau

structura, mediul extern şi cultura organizaţională.14 Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006, pag. 4615 Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006, pag. 4716 Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex, ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006, 17 C. Ilas, op cit, p56-60

9

Sistemele deschise sunt, ca rezultat al intrărilor şi ieşirilor, al influenţelor "dinspre" şi "către"

mediul exterior şi al proceselor interne, sisteme dinamice.

Funcţionarea sistemului, procesele acestuia rezultă din preluarea intrărilor, prelucrarea internă a

acestora, conform scopurilor sistemului şi pregătirea ieşirilor, a influenţelor către exteriorul

sistemului, totul realizându-se prin permanenta "comparare" a ieşirilor cu intrările, prin feed-beeck.

În acest mod sistemele se autoreglează şi, de la caz la caz, devin capabile de autoorganizare şi

autoinstruire.

Sistemul administrativ este influenţat de factori interni şi factori externi; fiecare dintre aceştia se

divide în factori de permanenţă şi factori de evoluţie. Factorii de permanenţă cultivă rezistenţa la

schimbare a sistemului administrativ şi întreţin caracterul său conservator. Factorii de evoluţie

determină adoptarea sistemului administrativ cerinţelor mediului social aflat într-o continuă

schimbare.

Totodată, sistemul administrativ poate fi studiat prin raportare la anumite sisteme de referinţă care

oscilează între omogenitate şi eterogenitate, ierarhie şi participare, unitate şi pluralism. Aceşti poli

se constituie, totodată, în principii de organizare şi funcţionare a sistemelor administrative

A. Intrări

Intrările sistemului reprezintă o consecinţă a conexiunilor acestuia cu mediul său. Acestea au ca

obiect transferul din mediul înconjurător sau din alte subsisteme de:

1. Resurse materiale:

o bunuri imobile şi mobile;

Conform art.10, Patrimoniul Agenţiei Naţionale este constituit din bunuri mobile şi imobile aflate

în proprietate publică sau deţinute în proprietatea privată a acesteia., iar bunurile mobile şi

imobile deţinute în proprietatea privată a Agenţiei Nationale se constituie din surse proprii, donaţii

sau din alte surse.18

2. Resurse financiare:

o venituri proprii;

o subvenţii acordate de la bugetul asigurărilor pentru somaj

o chirii, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, prestări de alte servicii.

o subvenţii de la bugetul de stat

o subvenţii de la bugetul asigurărilor sociale de stat

18 LEGEA nr. 202 din 22 mai 2006 (*actualizată*)privind organizarea şi funcţionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca

10

o subvenţii de la bugetele fondurilor speciale

o subvenţii de la bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat

o subvenţii de la bugetele fondurilor externe nerambursabile

3. Resurse umane

În prezent este unanim recunoscut faptul că valoarea unei administraţii constă, nu atât în

mijloacele materiale sau financiare de care dispune, cât mai ales, în potenţialul său uman.

Consecinţele intrărilor pot fi evidenţiate prin reducerea entropiei sistemului, dar şi prin perturbaţii în

sistem care pot determina disfuncţii şi chiar dezorganizarea. Măsurile interne luate pentru protecţia

sistemului de astfel de posibile perturbaţii conduc la un proces de filtrare a intrărilor şi ca urmare

sistemele cibernetico –administrative pot fi considerate sisteme semideschise. Resursele umane

sunt:

o funcţionari publici

o personal cu contract individual de muncă.

o demnitari numiţi ( Preşedintele ANOFM, Secretarul general)

Conform art. 8 Agenţia Naţională funcţionează cu un număr maxim de 3.517 de posturi,

finanţate din bugetul asigurărilor pentru somaj, din care pentru aparatul central 260 de

posturi, 3.127 de posturi pentru agenţiile teritoriale, 115 posturi pentru centrele regionale si

15 posturi pentru Centrul Naţional de Formare Profesională a Personalului Propriu.19

4. Resurse informaţionale:

o informaţii şi tehnologii de informaţii;

o decizii;

o ordine

o legi şi alte acte normative.

Pentru a avea o vedere de ansamblu a tuturor intrărilor de resurse putem da ca şi exemplu bugetul

ANOFM pe anul 2009:20

19 H.G. nr. 1610 din 8 noiembrie 2006 privind aprobarea Statutului Agenţiei Naţionale Pentru Ocuparea Forţei De

Muncă20 www.anofm.ro

11

Denumire indicator BUGET 2009    

VENITURI TOTAL 1,677,477.00

I.VENITURI CURENTE 1,607,477.00

B.CONTRIBUTII DE ASIGURARI 1,578,093.00

CONTRIBUTIILE ANGAJATORILOR 899,472.00

CONTRIBUTIILE ASIGURATILOR 678,621.00

C.VENITURI NEFISCALE 29,384.00

C1.VENITURI DIN PROPRIETATI 21,816.00

C2.VANZARI DE BUNURI SI SERVICII 7,568.00

DIVERSE VENITURI 7,568.00

INCASARI DIN RAMBURSAREAIMPRUMUTURILOR ACORDATE

  70,000.00

B. Ieşiri

Ieşirile sistemului asigură transferul către mediul înconjurător sau alte sisteme (subsisteme) de:

1. Resurse materiale

o Bunuri mobile si imobile

o Bunuri şi servicii

Furnituri de birou Materiale pentru curatenie Materiale pentru curatenie Incalzit, luminat si forta motrica Apa, canal si salubritate Carburanti si lubrifianti Piese de schimb Transport Posta, telecomunicatii, radio, tv, internet Materiale si prestari servicii cu caracter functional Alte bunuri si servicii pentru intretinere si functionar

2. Resurse umane;

o Cheltuieli salariale in bani pentru

funcţionari publici

personal cu contract individual de muncă.

Salarii de baza

12

Salarii de baza Indemnizatii de conducere Sporuri pentru conditii de munca Fond de premii Prima de vacanta

3. Resurse informaţionale

4. Programe de acţiune;

5. Servicii publice;

6. Decizii proprii, materializaze în acte şi contracte administr

CHELTUIELI CURENTE 1,589,921

TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL 119,098

TITLUL II BUNURI SI SERVICII 62,145

TITLUL III DOBANZI -

TITLUL IV SUBVENTII 4,388

TITLUL VI TRANSFERURI INTRE UNITATI ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE 331,404

TITLUL VII ALTE TRANSFERURI 2,200 PROIECTE CU FINANTARE DIN FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE 12,391

TITLUL VIII ASISTENTA SOCIALA 960,829

TITLUL IX ALTE CHELTUIELI 97,466

CHELTUIELI DE CAPITAL 10,282 TITLUL X ACTIVE NEFINANCIARE 10,282

OPERATIUNI FINANCIARE 20,600

TITLUL XII IMPRUMUTURI 20,600 TITLUL XIII RAMBURSARI DE CREDITE -

Efectele ieşirilor asupra sistemului administraţiei publice sunt diverse, şi uneori chiar

contradictorii, ele putând contribui la creşterea /descreşterea entropiei sistemului precum şi la

reducerea/mărirea gradului de organizare şi complexitate. Aceste efecte, aparent contrare, au ca

explicaţie conexiunile din sistem. De exemplu, simpla reducere a personalului poate conduce la

creşterea entropiei sistemului, dar dacă aceasta este însoţită şi de implementarea unor tehnologii

moderne de informaţie şi comunicare efectul poate fi opus.

În concluzie, putem spune că existenţa şi dezvoltarea sistemelor cibernetico – administrative sunt

strâns legate de raportul dintre intensitatea şi varietatea intrărilor şi ieşirilor.

O problemă deosebit de importantă pentru lucrarea de faţă este aceea a reglării şi autoreglării

sistemului administraţiei publice. Pornind de la cunoaşterea nevoilor sociale generale, sistemul

administraţiei publice îşi reglează structurile şi modalităţile de acţiune potrivit cu particularităţile

care le prezintă mediul social.21

21Ioan Alexandru, Ian Popescu – Slăniceanu, Dragoş Dincă, Mihaela Cărăuşan, Drept administrativ, EdituraEconomică 2002

13

În urma celor relatate mai sus putem spune ca Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de

Muncă:

Este un subsistem deschis datorită faptului că are conexiuni (intrări/ieşiri) cu alte sisteme

şi cu

mediul său;

Este un subsistem dinamic deoarece acestea evoluează în timp, modificându- şi starea,

structura şi/sau comportamentul ca urmare a unor cauze interne sau extern

Este un subsistem complex– înţelegând aceasta prin prisma dimensiunilor, numărului

conexiunilor dintre elemente, prezenţa elementului uman

Este un subsistem autoreglabil – deoarece are capacitatea de a reacţiona la acţiunea

factorilor interni şi externi şi de a-şi păstra controlul pe diferite perioade de timp.

Abordarea sistemică a administraţiei publice s-a dovedit de mare utilitate în rezolvarea

problemelor complexe referitoare la oameni şi la mediul socio – economic.

5. Concluzii

Ar deveni utopică o societate perfectă, în care toate angrenajele sale, de la om la instituţie, să

funcţioneze perfect. Definitiile şi clasificările, de cele mai multe ori, nu fac decât sa infirme practica

şi evidentele. În funcţie de situaţia economică, militară, socială, sau istorică, sistemele işi modifică

involuntar caracteristicile, şi prin aceasta modalitatea de interacţiune. Refuzul politic de colaborare,

de cele mai multe ori privit ca un act de rebeliune împotriva liderilor globalizării, poate fi numai o

modalitate de conservare tradiţionala. Sistemul social global astfel va cuprinde nu numai

interacţiunile , dar şi interferentele acestora, integrând în structurile sale psihologii individuale şi

de masa la fel ca şi organizarea politica chiar şi ca măsură coercitivă.22

Pe fondul analizei sistemice se poate sesiza îmbunătăţirea activităţii Agenţiei Naţionale pentru

Ocuparea Forţei de Muncă, care începând cu 1991 şi până în prezent nu a făcut decât să se adapteze

la situaţiile economice fluctuante în care România s-a aflat şi încă se luptă cu criza economic

actual.

Analiza activităţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nu poate fi făcută decât

în contextul general economic, determinat de evoluţia demografică, de fenomenele legate de

21 Ani Matei, Op. cit. pag. 9422 Ani Matei, Op. cit. pag. 9422 termenul de organizare politica in acceptiunea Marxista larga a termenului.(Ov.Trasnea)

14

funcţionarea pieţei româneşti în cadrul european, pe baze competiţionale, cu repercursiuni asupra

evoluţiilor în domeniul forţei de muncă în ceea ce priveşte educaţia, costul forţei de muncă, dar şi

speranţa medie de viaţă a populaţiei, etc. Serviciul Public de Ocupare, ca unul dintre actorii

principali ai procesului de implementare a politicilor din domeniul ocupării şi formării profesionale,

şi-a adus contribuţia la dezvoltarea pieţei muncii din România numai în condiţiile în care a

colaborat cu alte instituţii reprezentative la nivel naţional şi local, fără a avea, însă, pretenţia de a

rezolva toate problemele cu care se confruntă această piaţă a muncii, caractezizată ca cea mai

dinamică dintre toate pieţele, dată fiind dependenţa de celelalte pieţe.

Trebuie avută în vedere şi manifestarea în România a crizei mondiale economice şi

financiare, în ultimele luni ale anului 2008 şi până în prezent. Anul 2009 a fost un an de stagnare a

unor activităţi economice.

În acest context, ţinând seama de rezultatele obţinute prin implementarea programelor de

ocupare, a planului de formare profesională, a proiectelor internaţionale, a celorlalte acţiuni, se

poate emite concluzia generală potrivit căreia ANOFM şi-a atins obiectivele stabilite, dacă ţinem

seama de rezervorul de forţă de muncă redus şi constant, manifestat în anul 2009, ca de altfel, în

ultimii ani, reprezentat în principal de căutătorii de loc de muncă înregistraţi, în mare parte cu

educaţie şi calificări reduse.

Cu ajutorul analizei sistemice e posibil ca efectele unor schimbări să fie modelate şi anticipate, dat

fiind că această metodă implică efectuarea unei analize foarte amănunţită a elementelor/

componentelor sistemului.

În consecinţã, mediul are un rol determinant în modelarea configuraţiein structurale şi a

comportamentelor sistemului. Procesele de autoorganizare formeazã mecanismele prin care

dinamica internã este conectatã la schimbãrile din mediu, iar crizele şi puseurile de dezordine sunt

convertite în bazele unui nou mod de organizare.

6. Propuneri de îmbunătăţire

Întregul sistem administraţiei publice, împreună cu toate subsistemele sale, trebuie să funcţioneze

pe baza principiilor “noului management public –care se bazează pe importarea unor teorii (una

din cele mai importante fiind teoria celor 3E- economie, eficienţă şi eficacitate) şi practici din

sectorul privat şi exportarea unor bunuri şi servicii.”23

23 Lucica Matei, Management public, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006

15

Pentru ca sistemul administraţiei publice să devină eficient trebuie să fie reformat pe baza unei

ample analize de sistem care presupune: analiza elementelor existente sau imaginate ale sistemului;

examinarea obiectivului sistemului; evaluarea criteriilor utilizate la stabilirea eficienţei sistemului;

examinarea validităţii tacticilor utilizate; evaluarea eficienţei soluţiilor; analiza funcţională

corespunzătoare soluţiilor aplicate; analiza obiectivelor finale şi a celor intermediare ale

programelor (durată,componente sistem, structura pe grupe de indicatori); analiza alternativelor

convenabile.

În cazul organizaţiilor publice şi implicit în cazul Agenţiei Naţională pentru Ocuparea Forţei de

Muncă, există întotdeauna influenţări/provocări ale mediului asupra instituţiei.

Influenţări ale mediului extern, dar şi intern

mediului comercial

o concurenţao exigenţele cetăţenilor

mediul economic

o modernizarea şi eficienţao limitarea mijloacelor

mediul tehnic

o informatizareo tehnologii noi

mediul cultural

o valorio cultura instituţiei

mediul juridico-politic

o descentralizareao noi politicio evoluţia sistemului Juridic

mediul structural şi strategic

o coerenţa, flexililitateo reconversie profesionalăo evoluţia nevoilor utilizatorului, cetăţeanului

mediul internaţional

o Uniunea Europeanăo Globalizareao Monopolurile

mediul social

o nevoi şi aşteptări interneo creşterea şomajuluio noile aşteptări externe24

24 Lucica Matei, Management public, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pag 149

16

Toţi factorii influenţabili ai mediilor menţionate mai sus menţionate angrenează fiecare în parte

puncte de luat în considerare. Din acest motiv, activitatea Agenţiei Nationale pentru Ocuparea

Fortei de Munca este una extrem de complexă, întru-cât trebuie să ţină seama de toţi factorii

implicaţi şi în funcţie de aceştia să realizeze cele mai bune strategii în diminuarea şomajului, în

creşterea ocupării în câmpul muncii, oferirea unei largi palete de cursuri de formare profesională.

Luând în considerare influenţa mediului social aspra activităţii ANOFM, remarcăm nevoile şi

aşteptările interne ale angajaţilor pe bază de contract, a funcţionarilor publici, aştepări care se

concretizează într-un mediu de lucru modern, eficient, prin punerea la dispoziţie a metodelor

tehnologice cele mai recente pentru desfăşurarea activităţii, se concretizează în aşteptări salariale şi

acordari de prime. În ceea ce priveşte aşteptările externe ale cetăţenilor din partea ANOFM sunt în

primul rând privite din perspectiva asigurării conform misiunii instituţiei cele mai eficiente

rezultate şi anume de a acţiona pentru prevenirea somajului şi combaterea efectelor sociale

nefavorabile ale acestuia, de a asigura aplicarea măsurilor prevăzute de lege pentru creşterea

şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, de a realizeaza măsurile privind

stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a somerilorşi de a orienta persoanele în căutarea

unui loc de munca şi a media între acestea şi angajatorii din ţară. Alte aşteptări ale cetăţenilor sunt

acelea cu privire la transparenţa activităţii ANOFM, cu privire la o mai bună comunicare între

instituţie-cetăţean şi nu în ultimul rând de a reduce formalităţile birocratice în vederea obţinerii

unui răspuns în timp util.

Activităţile de bază ale ANOFM sunt cele de organizarea a unor măsuri active de prevenire a

şomajului , printer care serviciile de informare şi consiliere, cele de formare profesională în vederea

integrării, ocupării în câmpul muncii, medierea între angajatori-şomeri, oferirea de consiliere pentru

începerea unei activităţi independente, oferirea de subvenţii pentru încurajarea angajatorilor să

integreze personae defavorizate social ( persoane cu dizabilităţi, femei- barbaţi cu vârsta peste 45

de ani, deţinuţi, apatrizi, repatriaţi).

Urmărind evoluţia şomajului din 1990 şi până în prezent expusă în figura de mai jos putem

concluziona că s-a produs o îmbunătîţirea a situaţiei şomajului în România de-a lungul anilor iar

integrarea României în Uniunea Europeanã va aduce, pe termen mediu şi lung, revigorarea şi

modernizarea economiei, cu efecte favorabile şi în plan social. De altfel, prognozele cele mai

recente indicã, pentru perioada 2006-2010, o reducere constantã a numãrului şomerilor, rata

şomajului urmând a ajunge în anul 2010 la 5,5% pentru şomajul înregistrat şi la 6,4% pentru

şomajul BIM (CNP, 2006, pp. 2-3). Pe de altã parte, natura şomajului în România s-a schimbat,

component structuralã devenind preponderentã, iar resorbţia acesteia este mult mai dificilã şi

necesitã programe şi mãsuri active din partea puterii publice, pentru a asigura atât racordarea

17

economiei româneşti la cea europeanã, cât şi transformãrile sociale necesare creãrii unui mediu de

afaceri sãnãtos şi modern.

Dacă luăm în considerare mediul intern al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

putem face următoarele propuneri:

Dezvoltarea resurselor umane prin asigurarea participării constante la cursuri/seminarii

unde se discută cele mai noi problematici ce se discută atât pe plan intern cât şi

internaţional

Cunoaşterea mai bună a problemelor interne şi corectarea lor

Crearea de instrumente de comunicare eficiente astfel încât să dispară barierele ierarhice atât

de conturate şi specifice administraţie publice în general

Instituţionalizarea practicilor inovatoare

Asigurarea unui mediu de lucru care să se conformeze cu ultimele noutăţi tehnologice

Promovarea rezultatelor obţinute şi stimarea finaciară a angajaţilor prin oferirea unui salariu

mai motivant

Înfiinţarea unui centru de documentare care ar permite accesul rapid la o informaţie

specializată;

Sporirea oportunităţi de promovare şi de dezvoltare a carierei un exemplu în acest sens este

promovarea avansării rapide.

Din punctul de vedere al îmbunătăţirii activităţii ANOFM cu mediul extern putem propune

următoarele:

Colaborarea mai intensă cu organizaţiile nonprofit şi cu celelate instituţii care au ca şi

obiect de activitate ce se intersectează cu obiectul de activitate anofm

18

Promovarea mai multor programe speciale în parteneriat pentru diminuarea şomajului de

lungă durată, atât în rândul tinerilor cât şi din rândul persoanelor care au dificultăţi de

integrare;

Prefecţionarea sistemului electronic la nivel local şi naţional şi accesul persoanelor aflate în

căutarea unui loc de muncă la acest sistem,

Formarea profesională să se organizeze astfel încât să răspundă solicitărilor de pe piaţa

muncii

Dezvoltarea cabinetelor de consiliere şi încadrarea numai a persoanelor de specialitate care

sunt capabile să presteze aceasta muncă.

Organizarea de cel puţin 4 ori pe an de bursele de locuri de muncă

Lărgirea ofertei de locuri de muncă în străinătate prin promovarea competiţiei între

agenţiile acreditate să plaseze forţă de muncă;

Descongestionarea şi fluidizarea activităţii oficiului pentru migraţia forţei de muncă în

străinătate prin subcontractare către agenţiile acreditate.

Apropierea de cetăţean.

Concluzionând, putem afirma că abordarea sistemică este de mare utilitate în rezolvarea

problemelor complexe referitoare la oameni şi la mediul socio – economic din cadrul instituţiei

publice.

7. Bibliografie

Lucrări de specialitate

Ioan Alexandru,Tratat de administraţie publică, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2008

Ioan Alexandru, Administraţie publică, teorii, realităţi şi perspective, Editura Luminalex,

ediţia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 2006

Ioan Alexandru, Ion Popescu – Slăniceanu, Dragoş Dincă, Mihaela Cărăuşan, Drept

administrativ, Editura Economică, 2002;

Emil Bălan, Drept administrativ şi procedură administrativă, Editura Universitară 2005;

Mihai Drăgănescu, Relaţia dialectică dintre puterea politică şi sistemul economic, Editura

politică

19

Constantin Ilaş, Teoria sistemelor cu reglare automată, Editura Matrixrom, Bucureşti,2006

Cezar Manda, Ştiinţa Administraţiei, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2008

Ani Matei, Introducere în analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică

2000

Ani Matei , Analiza sistemelor administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Lucica Matei, Management public, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2006;

Legislaţie

Legea nr. 202 din 22 mai 2006 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei

Naţionale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Hotârârea Guvernului nr. 1610 din 8 noiembrie 2006 privind aprobarea Statutului Agenţiei

Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă

Surse elecronice

http://www.anofm.ro

http://www.mmfes.ro

20