Analiza factorială a productivităţii muncii

În vederea desprinderii unor concluzii aprofundate, temeinic fundamentate cu

privire la situaţia productivităţii muncii, este necesară, în continuare, efectuarea analizei factoriale a productivităţii muncii.

Obiectul analizei factoriale a productivităţii muncii constă în esenţă în explicarea şi aprecierea variaţiei nivelului acestui indicator (faţă de criteriul de comparaţie stabilit) prin prisma acţiunii factorilor care au determinat-o, în scopul identificării rezervelor interne menite să contribuie în perspectiva apropiată sau îndepărtată la accelerarea ritmului de creştere a eficienţei economice a muncii vii.

Analiza factorială a productivităţii muncii poate fi efectuată atât la nivelul indicatorilor calculaţi pe baza producţiei în expresie valorică – pe întreaga activitate, cât şi la nivelul indicatorilor calculaţi pe baza producţiei fizice pe fiecare produs – în ambele cazuri sfera investigării fiind exploataţia agricolă sau o structură organizatorică din cadrul acesteia.

Modelele utilizate în analiza factorială a productivităţii muncii pot fi grupate în felul următor:

1. bazate pe relaţia matematică de calcul al acestui indicator, care practic permite explicarea variaţiei nivelului eficienţei economice a muncii vii prin prisma acţiunii factorilor specifici unei asemenea corelaţii de eficienţă: producţia – ca expresie a efectului economic util şi timpul de muncă ca expresie a efortului uman consumat pentru realizarea acestui efect;

2. bazate pe o serie de relaţii matematice cu caracter probabilist, de tipul funcţiilor de producţie, care surprind în dinamică pe o perioadă mai îndelungată de timp însăşi relaţia cauză-efect, respectiv dependenţa dintre productivitatea muncii ca variabilă rezultativă şi o serie de factori ai resurselor umane şi tehnico-materiale ca variabile independente.

Modelele din prima grupă pot fi separate în următoarele subgrupe: a. modele care se utilizează în analiza factorială a productivităţii muncii, la

nivelul întregii activităţi productive, calculate pe baza producţiei valorice; b. modele care se utilizează în analiza factorială a productivităţii muncii, la

nivel de produs, calculate pe baza producţiei fizice. Modelele din prima subgrupă (a), sfera investigării putând fi exploataţia

agricolă sau o structură organizatorică a acesteia, se axează pe următoarele relaţii matematice:

:care în ; P

T Wsau

T

P W ========

W – productivitatea muncii la nivelul întregii activităţi productive a

exploataţiei sau a unei structuri organizatorice; P – producţia totală a exploataţiei sau a unei structuri organizatorice în

expresie valorică (valoarea producţiei exerciţiului, valoarea producţiei vândute, valoarea adăugată);

T – timpul total de muncă consumat de exploataţie sau de o structură organizatorică pentru obţinerea producţiei valorice (numărul mediu anual de persoane, total zile-persoane, total ore-persoane).

Prin urmare, conform primei variante de calcul al productivităţii muncii, nivelul acestui indicator este o funcţie de doi factori cu acţiune directă (în ordinea de analiză): (1) timpul total de muncă, (2) producţia valorică totală.

Iar conform celei de-a doua variante de calcul al productivităţii muncii, nivelul acestui indicator este o funcţie de doi factori cu acţiune directă (în ordinea de analiză): (1) producţia valorică totală, (2) timpul total de muncă.

Oportunitatea acestor modele în analiza factorială a productivităţii muncii (ca de altfel şi a modelelor din cea de-a doua subgrupă – b) rezultă din însuşi specificul agriculturii, unde, cum se ştie, nivelul productivităţii muncii este o rezultantă finală a corelaţiei dintre producţia obţinută – ca efect economic şi fondul de timp consumat – ca efort, între cei doi termeni menţionaţi ai corelaţiei de eficienţă neexistând o relaţie de tipul proporţionalităţii directe – ca în industrie, de pildă.

Modelele din cea de-a doua subgrupă (b) – sfera investigării putând fi exploataţia sau o structură organizatorică a acesteia – se bazează pe următoarele relaţii matematice şi respectiv scheme sinoptice:

b.1) când producţia fizică obţinută luată în calculul productivităţii muncii este exprimată în unităţi naturale:

;qNup

tNup

Q

TW

⋅

⋅=−=

b.2) când producţia fizică obţinută luată în calculul productivităţii muncii este

exprimată în unităţi stas sau în unităţi convenţionale de calitatea extra:

;kqNup

tNup

Q

TW

r⋅⋅

⋅=−=

W

Q T

Nup q Nup t

W

rQ T

Nup k Nup t q

în care: W – productivitatea muncii pe produs calculată pe baza producţiei fizice

obţinute la nivel de exploataţie (ca medie) sau de structură organizatorică (fermă); Q – volumul producţiei fizice obţinute exprimate în unităţi naturale; rQ – volumul producţiei fizice obţinute exprimate în unităţi stas (producţia

fizică în expresie naturală recalculată în funcţie de o serie de parametri stas ai calităţii producţiei respective – de regulă cei stabiliţi prin contract cu clienţii cărora le este destinată această producţie) sau în unităţi convenţionale de calitatea extra (producţia fizică în expresie naturală recalculată ca producţie de calitatea extra cu ajutorul coeficienţilor de echivalenţă);

T – timpul total de muncă (exprimat în ore-om) consumat pentru obţinerea producţiei respective;

Nup – numărul unităţilor de producţie (hectare, animale); q – producţia medie fizică pe unitatea de producţie (la hectar sau pe animal); t – timpul de muncă (în ore-om) consumat în medie pe unitatea de producţie

(la hectar sau pe animal); k – coeficientul mediu al calităţii producţiei calculat ca raport între volumul

producţiei fizice obţinute exprimate în unităţi stas sau în unităţi convenţional de calitatea extra (rQ) şi volumul producţiei fizice obţinute exprimate în unităţi naturale (Q).

Pentru ilustrarea metodologiei de analiză factorială a productivităţii muncii pe produs, în cazul celui de-al doilea model de analiză (b.2.), se are în vedere situaţia productivităţii muncii aferentă producţiei de porumb-boabe în expresie stas dintr-o exploataţie agricolă.

Nr. crt.

Indicatori u/m Sb. Realizat în anul anterior

Realizat în anul curent

1 Suprafaţa cultivată ha S 800 850

2 Producţia medie fizică la hectar kg q 5200 5800

3 Producţia fizică totală (rd. 1x2) to Q 4160 4930

4 Coeficientul mediu al calităţii producţiei – k 0,95 0,93

5 Producţia stas totală (rd. 3x4) to rQ 3952 4584,9

6 Timpul de muncă consumat în medie pe 1 ha ore-om t 82 80

7 Timpul de muncă consumat total (rd. 1x6) ore-om T 65600 68000

8 Productivitatea muncii (rd. 7:5) ore-om pe 1 to stas

W 16,59 14,83

Prin urmare, utilizând modelul

,kqS

tS

Q

TW

r⋅⋅

⋅==

explicarea şi aprecierea dinamicii productivităţii muncii aferentă producţiei de porumb-boabe presupune, în primul rând, cuantificarea acţiunii factorilor direcţi şi indirecţi asupra nivelului acestui indicator:

∆W = W1 – W0 = 14,38 – 16,59 - –1,76 ore-om pe o tonă stas

din care, datorită:

1. acţiunii volumului producţiei stas totale

( ) =−=−=∆3952

65600

9,4584

65600

Q

To

Q

ToQW

0r

1r

r

= 14,30 – 16,59 = –2,29 ore-om pe o tonă stas

din care:

a) acţiunii suprafeţei cultivate

=⋅⋅

−⋅⋅

=∆000001 kqS

To

kqS

To)S(W

=⋅⋅

−⋅⋅

=95,05200800

65600

95,05200850

65600

=−=−= 59,1662,153952

65600

4199

65600

= –0,97 ore-om pe o tonă stas b) acţiunii producţiei medii fizice la hectar

( ) =⋅⋅

−⋅⋅

=∆001011 kqS

To

kqS

ToqW

=⋅⋅

−⋅⋅

=95,05200850

65600

95,05800850

65600

=−=4199

65600

5,4683

65600

= 14,00 – 15,62 = –1,62 ore-om pe o tonă stas c) acţiunii coeficientului mediu al calităţii producţiei

( ) =⋅⋅

−⋅⋅

=∆011111 kqS

To

kqS

TokW

95,05800850

65600

93,05800850

65600

⋅⋅−

⋅⋅= =

=−=5,4683

65600

9,4584

65600

= 14,30 – 14,00 = +0,30 ore-om pe o tonă stas

( ) ( ) ( ) ( )kWqQSWQW r∆+∆+∆=∆

–2,29 = (–0,97) + (–1,62) + 0,30

2. acţiunii timpului total de muncă consumat

( ) =−=−=∆9,4584

65600

9,4584

68000

Q

T

Q

TTW

1r

0

1r

1

= 14,83 – 14,30 = + 0,53 ore-om pe o tonă stas

din care: a) acţiunii suprafeţei cultivate

( ) =⋅

−⋅

=⋅

−⋅

=∆9,4584

82800

9,4584

82850

Q

tS

Q

tSSW

1r

00

1r

01

=−=9,4584

65600

9,4584

69700

= 15,20 – 14,30 = + 0,90 ore-om pe o tonă stas

b) acţiunii timpului de muncă consumat în medie pe un hectar

( ) =⋅

−⋅

=⋅

−⋅

=∆9,4584

82850

9,4584

80850

Q

tS

Q

tStW

1r

01

1r

11

=−=9,4584

69700

9,4584

68000

= 14,83 – 15,20 = –0,37 ore-om pe o tonă stas ∆W(T) = ∆W(S) + ∆W(t); +0,53 = 0,90 – 0,37; ∆W = ∆W(rQ) + ∆W(T); –1,76 = (–2,29) + 0,53; Consemnate sinoptic, rezultatele cuantificării acţiunii factorilor asupra

nivelului productivităţii muncii se prezintă astfel:

∆W = –1,76 ore-om

pe o tonă stas

∆W(rQ) = –2,29

∆W(T) = +0,53

∆W(S) = –0,97

∆W(q) = –1,62

∆W(k) = +0,30

∆W(S) = +0,90

∆W(t) = –0,37