Analiza evoluiei tiinei i tehnologiei în ările membre …...Croației, Finlandei și Suediei, au...

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 7 / 2018122

Analiza evoluţiei ştiinţei şi tehnologiei în ţările membre ale Uniunii Europene

Conf. univ. dr. Mădălina-Gabriela ANGHEL ([email protected])

Universitatea „Artifex” din BucureștiEc. Ștefan Gabriel DUMBRAVĂ([email protected])

Drd. Doina BUREA ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract Articolul se referă la faptul că o cooperare economică bazată pe

proiecte în științele economice reprezintă un element important. Fiecare stat ar dori să participe la aceastea pentru a-și aduce contribuția la realizarea de proiecte în domeniul economic. În același timp se poate privi acest proces și ca o dilemă. Unele state ar dori să participe la aceste proiecte de cercetare în domeniul științei și tehnologiei, dar nu pot să se angajeze plenar în proiecte datorită unor limitări. Cooperarea este singurul factor care poate să asigure o evoluție corespunzătoare în cadrul Uniunii Europene. Provocări există în fi ecare moment dar țările doresc să participe numai în momentul în care

au o înțelegere deplină asupra proiectului așa încât rezultatele să poată fi

intuite, conservate și nu în ultimul rând realizate. Cooperarea internațională

este un apanaj de regulă al statelor dezvoltate care prin nivelul tehnologic

pe care îl au acestea, concretizate în rezultatele anterioare, pot participa la

acest concurs al proiectelor viabile. Din punctul de vedere al dilemelor pe

care le ridică participarea la această cooperare putem aminti faptul că există

încă unele rețineri din partea multor state membre care neavând capacitate

fi nanciară nu se pot angrena în asemenea proiecte. Participarea la aceste

proiecte în domeniul științei și tehnologiei presupune și o situație fi nanciară

și tehnico-științifi că concretă a fi ecăruia dintre statele interesate să participe

la acestea. Autorii se axează pe a studia o serie de proiecte pentru a trage

concluzia că provocările trebuie să fi e superioare și să înlăture dilemele pe

care le resimt unele state preocupate de a participa.

Cuvinte cheie: știință, tehnologie, Uniunea Europeană, inovare, indicatori de măsurare a efectului științei Clasifi carea JEL: O32, O38

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 7 / 2018 123

Introducere În acest articol, autorii au căutat să prezinte succesiv o serie de elemente specifi ce proiectelor care se pot realiza, a condițiilor în care acestea se realizează, urmărind să identifi ce provocările care pot determina orice țară membră să adere la aceasta, dar și dilemele care apar mai ales în perioada de dinaintea inițierii acestor proiecte. Analizând date succesiv, autorii trag concluzia că provocările trebuie să fi e superioare reținerilor pe care le au

o serie de state membre de a participa la aceste proiecte și în concluzie să impună o atragere mai largă a statelor membre la astfel de proiecte de interes major în Uniunea Europeană. România poate să își analizeze în mod concret resursele pe care le are în anumite domenii așa încât să participe la inițierea și fi nalizarea unor astfel de proiecte în domeniul științei și tehnologiei.

Literature review Anghelache, Anghel, Lilea and Samson (2018) au evidențiat că evoluția are la bază rezultatele obținute din activitatea de cercetare științifi că. Anghelache and Anghel (2017) au analizat performanțele înregistrate de România în cei zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Anghelache, Anghel, Marinescu. and Mirea (2017) au studiat strategia prin care U.E. și statele membre acționează în domeniul dezvoltării științei, tehnologiei și inovării, în vederea îmbunătățirii calitative a activității economice. Barbosa and Faria (2011) au abordat aspecte ale inovării în continentul european. Buesaa, Heijsa and Baumert (2010) au examinat actorii determinanți ai inovării regionale în Europa. O temă similară este abordată de Rodríguez-Pose (2008). Cincera and Veugelers (2013) au investigat decalajul existent în Uniunea Europeană în ceea ce privește intensitatea cercetării și dezvoltării. Cruz-Jesus, Oliveira and Bacao (2012) au discutat despre diviziunea digitală din UE. Aspecte referiotare la internaționalizare sunt tratate de Dachs and Pyka (2010), precum și de Onetti, Zucchella, Jones and McDougall-Covin (2012). Moncada-Paternò-Castello et al. (2010) au realizat o analiză comparativă a performanței din cercetare și dezvoltare a întreprinderilor din UE și din afara UE.

Metodologie, date, rezultate și discuții

• Uniunea Europeană acordă o atenție deosebită științei și tehnologiei asimilate în producție. pe această cale se urmărește dezvoltarea individuală a fi ecărei țări și, în context general, a întregii Uniuni Europene. Cercetarea și dezvoltarea sunt două categorii simbiotice în sensul că numi prin cercetarea se poate ajunge la inițierea și realizarea de noi proiecte economice, în cele mai diverse domenii de activitate. Uniunea Europeană este astăzi o piață integrată în care se pot identifi ca proiecte de interes general.


• Finanțarea este unul dintre obiectivele-cheie ale strategiei Uniunii Europene în domeniul creșterii activității de cercetare și dezvoltare. În Uniunea Europeană, strategia stabilită în 2010 până în 2020 a vizat obiective pe termen lung care preconizau o creștere anuală cu 3% a fi nanțării în acest domeniu. În grafi cul 1 am prezentat, pentru studiu comparativ, evoluția ponderii cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în perioada 2006-2016 în Uniunea Europeană și alte trei țări cu dezvoltări deosebite în domeniu, respectiv: Japonia, SUA și China (fără Hong Kong).

Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare

în Produsul Intern Brut, în perioada 2006-2016

Figura 1

Sursa: Eurostat Statistics.

Prin utilizarea rezultatelor în domeniul cercetării, se asigură creșterea PIB în statele membre ale Uniunii Europene. Țările din vestul europei, cu o industrie (economie) avansată au realizat progrese remarcabile. De notat este faptul că și țările din estul europei, care au aderat mai târziu la Uniunea Europeană, au obținut rezultate notabile în domeniul cercetării, inovării și dezvoltării. Japonia, Statele Unite ale Americii și China, exceptând Hong Kong-ul, au un ritm rapid de dezvoltare în acest domeniu. Uniunea Europeană a urmat un trend pozitiv. Astfel, de la 1,7% în 2004, ajungând la 3,8% în ultimii zece ani. În fi gura 2 sunt prezentate datele în acest domeniu în perioada 2006-2016.


Ponderea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare

în Produsul Intern Brut, în anii 2006 și 2016 în Uniunea EuropeanăFigura 2


Toate țările din Uniunea Europeană se preocupă de creșterea alocărilor din PIB pentru cercetare și dezvoltare. În fi gura 2 se evidențiază evoluția alocărilor pentru cercetare și dezvoltare în anii 2006-2016. În acest sens, Suedia, Austria, Germania, Danemarca, Finlanda, Belgia și alte state au ajuns în 2016 la o pondere de 2,5-2,8% din PIB alocat pentru cercetare. Statele avansate, Coreea de Sud, Japonia, SUA, chiar și China, au o pondere a cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare cuprinsă între 4,3 (Coreea de Sud) și 2,2% (China, fără Hong Kong).


Ponderea cheltuielilor interne brute pentru cercetare și dezvoltare pe

sectoare, 2016

Figura 3


Se constată că un ritm ridicat al utilizării din PIB a unor sume pentru cercetare și dezvoltare au înregistrat aceleași state ca și în cazul analizei pe perioada 2006-2016 (Suedia, austria, Germania, Finlanda, Danemarca, Belgia, Franța sau Olanda). Rata de alocare a fost de 2,1-3,3% în aceste state în anul 2016. România a alocat în perioada supusă analizei ca și în 2016, aproximativ 0,4% din PIB pentru cercetare. În grafi c se prezintă și sectoarele în care s-au alocat aceste cheltuieli (sectorul privat non-profi t, educație, sectorul guvernamental și sectorul afaceri).În tabelul 1 am realizat o prezentare a investițiilor în capital de risc, în perioada pentru care am dispus de date defi nitive, exprimate în milioane euro


Investiția totală în capitalul de risc, în milioane de euro în perioada 2007-2015

Tabelul 1


Aproape toate statele Uniunii Europene, cu excepția Luxemburgului, Croației, Finlandei și Suediei, au alocat fonduri sporite în 2015 față de 2007.

România înregistrează un nivel constant, dar redus, fi ind clară nevoia creșterii alocărilor din PIB pentru cercetare.

• Un element esențial în realizarea îmbunătățirii cercetării și dezvoltării îl reprezintă numărul de cercetători. În Uniunea Europeană, acest indicator a crescut, existând un număr de 1.914.000 de cercetători în 2014, care a marcat o creștere față de anul 2004. În ceea ce privește personalul cuprins în activitatea de cercetare și dezvoltare, rezultă că, în Danemarca, este cuprins 2% din forța de muncă, în Finlanda 1,9%. La nivelul Uniunii Europene, cuprinderea în cercetare este de 1,1% din totalul forței de muncă active. În România, nivelul ocupării în totalul forței de muncă este de 0,3%. În fi gura 4 se prezintă ponderea personalului de cercetare și dezvoltare în echivalent normă întreagă pe sectoare de activitate. Reprezentarea are la bază procentul din totalul forței de muncă utilizat.


Ponderea personalului de cercetare și dezvoltare în echivalent normă întreagă, pe sectoare de activitate, 2015 (% din forța de muncă)

Figura 4


Ponderea cercetării în domeniul afacerilor este ridicată în Suedia, Austria, Olanda, Franța, Malta, Germania și altele, fi ind mai redusă în România, Bulgaria, Cipru, Croația, Grecia. În fi gura nr. 5 se prezintă numărul de absolvenți cuprinși în domeniul științei și tehnologiei. Dtele sunt exprimate în promile pentru grupa de vârstă 20-29 de ani.


Numărul absolvenților din domeniul științei și tehnologiei, în anul 2014

(absolvenți terțiari în știință și tehnologie la 1.000 de persoane în vârstă

de 20-29 ani)

Figura 5

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, p. 139.

• Inovația este forma de organizare cea mai concretă în cercetare. Strategia Uniunii Europene stabilită prevede sporirea inovației în domeniile de vârf ale economiei naționale. Jumătate din întreprinderi în domeniul economic (48,9%) au angajat inovații. Pe totalul Uniunii Europene cca 23,7%


din întreprinderi au introdus procesele inovative. Șase din zece proiecte de

inovații au fost folosite efi cient, fi ind implementate în activitatea marilor producători din fi ecare stat membru.

Ponderea întreprinderilor inovatoare pe tipuri de implementare, în perioada 2010-2016

Tabelul 2

Sursa: Eurostat - Key fi gures on Europe 2016, p. 141.

• Patentele refl ectă inițiativa activității și a capacității de exploatare în potențialul economic al inovațiilor. În acest context, indicatorii utilizați arată un acces sporit al tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene la patentele de fabricație. Dintre statele membre, Germania, urmată de Franța, Italia, Olanda, Suedia au utilizat cel mai mare număr de patente.


Concluzii În realizarea de proiecte în cadrul cooperării internaționale în domeniul științei și tehnologiei țările pot considera elemente care le determină să participe, dar în același timp, inconsistența unor resurse proprii conduce la unele dileme și rețineri de a participa. În fond prin directivele sale Uniunea Europeană a identifi cat un număr de proiecte în domeniul mediului, al utilizării forței de muncă, liberei circulații a persoanelor și bunurilor în Uniunea Europeană, așa încât prin studiul amănunțit al unor viitoare proiecte fi ecare

țară să își identifi ce resursele proprii pe baza cărora pot participa. Desigur țările cu o situație economică mai delicată au probleme în primul rând de ordin fi nanciar, în a se angrena în asemenea proiecte. Cu toate acestea prin eforturile

pe care fi ecare stat membru trebuie să le facă va putea asigura o participare mai largă în cadrul proiectelor de cooperare internațională în domeniul științei și tehnologiei. În condițiile actuale nu există țară care să poată să se dezvolte autarhic în condițiile actuale. De aceea provocările privind participarea la proiecte majore în domeniul științei și tehnologiei sunt relevante pentru a determina fi ecare țară să participe la acestea. Și o ultimă concluzie este

aceea că numai prin participarea la proiecte majore comunitare fi ecare țară

poate să-și asigure îmbunătățirea rezultatelor proprii dar și o participare mai

activă în cadrul Uniunii Europene. Este de dorit ca proiectele pe care Uniunea

Europeană le-a identifi cat și le-a exprimat în directive să capete contur cu o

participare cât mai largă din partea statelor membre.

Bibliografi e

1. Anghelache, C., Anghel, M.G., Lilea, F.P.C. and Samson, T. (2018). Scientifi c

research – a fundamental element of economic evolution. Romanian Statistical

Review, Supplement, 4, 73-89

2. Anghelache, C. and Anghel, M.G., (2017). România – membră a Uniunii Europene.

Zece ani de la aderare, Editura Economică, Bucureşti

3. Anghelache, C., Anghel, M.G., Marinescu, I.A. and Mirea, M (2017). Analysis

of the European Union’s science and technology strategy, Romanian Statistical

Review, Supplement, 9, 17-30

4. Barbosa, N. and Faria, A. P. (2011). Innovation across Europe: How important are

institutional differences?. Research Policy, 40 (9), 1157-1169

5. Buesaa, M., Heijsa, J. and Baumert, T. (2010). The determinants of regional

innovation in Europe: A combined factorial and regression knowledge production

function approach. Research Policy, 39 (6), 722-735

6. Cincera, M. and Veugelers, R. (2013). Young leading innovators and the EU’s

R&D intensity gap. Economics of Innovation and New Technology, 22 (2), 177-198

7. Cruz-Jesus, F., Oliveira, T. and Bacao, F. (2012). Digital divide across the European

Union. Information & Management, 49 (6), 278-291

8. Dachs, B. and Pyka, A. (2010). What drives the internationalisation of innovation?

Evidence from European patent data. Economics of Innovation and New

Technology, 19 (1), 71-86


9. Moncada-Paternò-Castello, P. et al. (2010). Does Europe perform too little corporate R&D? A comparison of EU and non-EU corporate R&D performance.

Research Policy, 39 (4), 523-536

10. Onetti, A., Zucchella, A., Jones, M. V. and McDougall-Covin, P. P. (2012).

Internationalization, innovation and entrepreneurship: business models for new

technology-based fi rms. Journal of Management & Governance, 16 (3), 337–368

11. Rodríguez-Pose, A. (2008). Research and Development, Spillovers, Innovation

Systems, and the Genesis of Regional Growth in Europe. Regional Studies, 42

(1), 51-67

12. Eurostat - Key fi gures on Europe 2017

13. Eurostat - Key fi gures on Europe 2016

Analiza evoluiei tiinei i tehnologiei în ările membre …...Croației, Finlandei și Suediei, au...

Documents

Transcript of Analiza evoluiei tiinei i tehnologiei în ările membre …...Croației, Finlandei și Suediei, au...