AMICULl FAMILIEI. ^RxS^"

wm&Mm m SI

ENCICLOPEDICII-LITERARIU

uu

IUUSTRATIUNI.

£3-°

ANJJLU VIII. - 1 8 8 4 .

PROPRIETARIU, REDACTORD si EDITORU:

NICULAE FEKETE NEGRUTIU.

Bibi. Univ. Cluj Nr {&.L.ML

-o+e= s+o

CJHEBL'i IMPRIMARI'A „AUROR'A" p. A. TODORANU.

1884.

Vorbiţi, scrieţi romancsce. Pentru Domneclicu!

279056

G. Sionu.

SUMARIULU „AMICULUI FAMILIEI." 1 nulii V I I I . 1 8 8 1 .

/. Novele Romdnuri. Schitie. Piese teatrali. Florile Co­drului 2. 22. 38. 54. 70, 85.

Părintele Carthausi . . 14. 32. 02. 79. 92. 129. 149. 194. 208. 282.

Proscrksulu 16. Pprti-ete , 29. O intelnire cnriosa 46. Icone 98. Pădurea miseriei 105. Cearta pentru uimica . 1 1 1 . Luculus . . 114. 126. 135. 146. 155. 167. 178. 187.

199. 215. 213. - 34. Recunoseinti'a 119. Disputa intre condeiu si sabie 148. Domniţi'a Elena, fiic'a lui Stefauu celu mare . . 154.

175. 203. Cousolatorea prietinului mieii 170. Fecioruiu de imperatu 182. Unu amoru vechiu si altulu nou . . . . 197. 221. Berin'a fidantiata 238. In butu 245. 261. Una confessiune 254. Cordeli'a 275.

II. Poesii. — La Elisabet'a Regin'a României — cu illustratiune 1.

Rug'a copilei romane — cu illustratiune. — Pre cor-nulu vetrei 8.

Aveam. Marcuisulu si poetulu. De"ca 9. Dedicatiune D-rei „%. Rîulu plânge. Ce-am patîtu 10. De-ajunsu 14. Rogatiunea de demiuetia a micului copilasiu — cu

illustratiune 27. Fâ-me domne 27. Te-am vediutu 29. Frundia verde de trifoiu 34. O ani de dulce poesia . 4 5 . Revederea 52. Candu tardiu 54. Nu potu se caută Florea si caletoriulu . . . . 61. Mi-ar' place 63. Lumea crede 67. Demineti'a 72. Impecarea. Numai odată. Asiu vre 73. La mortea riiului mieu Emilianu 77. Sihiatiunea 84. La sosirea primaverei 94. Biauu vitezulu 100. In albuinulu sociei mele 103. Libertatea 107. La inuiormentarea Leontinei Colceriu 117. O rogatiune. Tie. Desierta e silinti'a 123. Paserica mititica 129. Sdrele au asfiintîtu 139. Te iubescu . 143

Catra damele romane 144. Tablou incantatoriu 149. Silinti'a desiarta 150. Rogatiunea prunciloru pentru patentii loru — cu

illustratiune 157. Primulu cuventu 159. Sociului mieu 173. La dragostile ce s'au stinsu 176. Valsulu „Fantome" lbO-La umbr'a lui Tudoru Vladimirescu. Fericirea . . 190. Mortea copilei ) . . . . 194. Logoduic'a calarasiului Gorjanu 202. Deca ' 206. Unde mergi frumos'a mea? 214. Sonetu — Sociei miele . . , 220 Ei. Me iutrebi 226. Fetior'a in rogatiune. La ce'a ce iubescu . . . . 230. Candu 233. Nehotarîrea 239. Copilei ce iubescu 247. Timpurile dispărute 266. Ospetiulu scheleteloru. Main'a si copilnlu. Animiore

iubitore 270. Oda — la Beiusiu. Tu de cându. . . Foisiore ... Amin­

tiri. Câta dorere , . . . 280. Gure rele 282.

III. Studii, sociali, literari, scientijici. Femei'a. . 6. 26. 43. 58. 74. 87. 97. 109.

Renascerea linibei romaneşti iu vorbire si scriere. înnoiri in scriere 10.

28.44 75. 191. 219. 236. 251. 266. Despre căsătoria — Observatiuni satirice . . . 17.

5P. 93. 106. Corsetulu 34. Tesaurulu dela Petros'a seu Cloşca cu puii ei de

auru 59. 77. 90. 102. 118. 12b. 139. Casatori'a . . 122. 134. 142. 165. 173. 185. 213. 231.

247. 274. Intimitatea 180.

IV. Biografii. Portrete. IUustratiuni. Elisabet'a Re­gin'a României — scriendu „Poveştile Pele-siului 1.

Rug'a Copilei române 4. Christosu in midiloculu prunciloru 5. Capitolulu din Rom'a 12—13 Demetriu Sturdia 21. Rogatiunea de deminetia a micului copilasiu 24—25. Pe ghiatia 32—33. Petru S. Aurelianu 37. Gafa de baiu 40—41. Pe ghiatia 48. Unu baiu alu lucraşi loru din Paris 49. Constantinii A. Rosetti 53.

Frumos'a satului 56. O frumsetia din Româui'a. O frumsetia din Bulgari'a 57. La venatore 64. Palatulu de erna alu tiarului 65. Ionu C. Brateanu . • 69. In lun'a de miere 72—73. Descoperirea unei Tipografia a Nihilistiloru , . . 80. Prinderea unui Nihilista 81. Mic'a benefacatoria 88. Muierea grauitiariului 89. Diutre micile bucurii ale mamei 100—101. Micele spălătorie 104. Bunii prieteni 112. In reverie 113. Regele si Regin'a României . . . . 121. 124. 125. Michailu Cogalniceanu 133. Somnambul'a 137—138. Titu Maiorescu 141. Prospectu dela Sinai'a — Romani'a 144. Castel ulu Regelui României — la Sinai'a . . . 1 4 5 . Din fericirile miciloru copilaşi 153. Dintre bucuriele de t6te dîlele ale mameloru 156—157. Cultulu la Negrii 160. Selbateci inchiuatori la arbori 161. Pe gânduri . . . . 169. La umbr'a arboriloru 177. La scald'a de mare 181. Colib'a din Malaesci (Bucea) a reun. carpatine din

Transilvani'a 189. Cancelaria portativa de epistole — in Itali'a . . 1 9 2 . Baia calda in insul'a Seeland 193. Pictorulu diligentu 201. Momentulu bene-venitu 205. Depărtarea Nihilistiloru in Siberi'a . . . . 208—209. Primulu jocu lângă pianu . . . . . . . . . 216.

Coutidentia 217. Madon'a sixtina de Rafaelu 225. Basiliu Născu 229. Dintre ocupatiunile de t6te dîlele ale mamei 232—233. Agat'a Barsescu 237. 238. Ospetiulu iu Cairo 240. Beduinu la venatore 241. Fabric'a de papiru din Zernesci 248. Lebede 249. Unu june sasu in vestmentu de serbat6re . . . 252. FrumoVa artista 253. Antilopulu in gona 256—257. Vulturulu — simbolu alu Romei vechi •— . . . 264. Fet'a din Selisce •. 265. Jlustratiuni umoristice 272. Isaia Bosco 273. Cucon'a 'si face toalett'a 277. Lupt'a cu ursulu maritimu 281

V. Diverse. — Corespondentie. Sciri. Glume s. a. 18. 35. 51. 66—68. 83—84. 107. 120. 130. 162. 164. 184. 195. 207. 220. 227—228. 260.

271. 283. Capitolulu din Roma vechia — cu illustratiune . 12. Bibliografia — recensiuni 18. 50. 82. Mominte de distractiune 19. 140. 272. Gafa de baiu — cu illustratiune 40—41. In lun'a de miere — cu illustratiune 72. Cugetări 172. 183. 196. Apelu 172. Unu apelu 182. -O lipsa semtîta 226. Consacrarea basericei rom. gr.-c. din Naseudu . . 242. Loteri'a reuniunei femeiloru rom. din Sibiiu. . . 244. Gâcituri si alte amenunte . .-'.20. 36. 52. 68. 96. 132.

" * 152. 212.

-*$-<$zm®m^z~~<i*~

ELISABET'A Regin 'a României scriendu „Poveştile Pelesiului."

u si '« virtute eşti o regina, Premergi la tâte cu-alu tierii-amoru:

Cu diadema sublimii se 'nbina Pre frunte-ti gricjia sî de poporu !

Candu alte capuri încoronate Cerca '« ala lumei trona fericiri,

Tu-aceste tâte le puni la o parte Si npleti cunmi'a de nemoriri,

S'o puni pre fruntea cea eroiesca A patrii Tale, ce te-a primitu;

Că vrei că tier'a multu se 'nfloresca Iubindu-o si Tu, cumu te-a iubltu. —

Crddinti'a vechia de glorii plina Tu din colibe o 'nalţi la tronu,

Si-o faci se 'nvia că-o stea serina Cu luciu vecinicu pe orizonu.

2

FLORILE CODRULUI. — Novela originala. —

Belciulu e unu satu mare, imprastiatu intr'o dis-ordine pitor^sca sub d6ue pitidre de munte.

Cei doi munţi se redica de-asupr"a lui tiepisi, for-mându o decoraţie imposanta; drjosu spre tiera se vedu cdste cu păduri, cu poeni,poeni cu erburi grase, — si mai departe in josu siesuri cu holde, că o mare undu-latdre.

Unu satu mare romanescu, cu case mari de bârne, cu siuri inalte si tiutiuiate, si cu grădini pline de pomi.

Unu rîu d« munte, ce curge limpede câ cristalulu, împarte satulu in ddue: spre facia si spre dosii; de unde apoi si sătenii se deosebescu in „Fecieni" si „Do-seni.tt

La midiloculu satului intr'unu locu redicatu e be-seric'a. Cu paretii mici, cu ferestile iuguste, si cu tur-nulu inaltu si ascutîtu câ o chivera uriesie.

La cornulu besericei se vede acatiata tdc'a. Din lemnu de fagu, cu ciocaae de cornu. — Lâuga tdca o cruce mare de lemnu — crăcea preotului celui betrânu — fia iertatu, — si pe cruce o crdnga de molidu.

Usciorii besericei si cinirimulu impestritiate de susu pana josu. Pe usi scobiţi angeri cu aripi, paseri cu c6de incarligate, rdte si impletituri vapsite.

Mergilndu pe rîu in susu, ajungi intre munţi. — Cele ddue pitidre de munte se strimtă dince-iuce, si in urma, loculu riului devine o gârla afunda si intunecata.

Din-josu de satu fenatie largi, impartîte in del-nitie. Ici-cold târle, impresurate cu drba grasa, staure de oi, meredie *) de boi, — semne învederate de bună­starea dmeniloru din satu.

Dela fenatie insusu incepe pădurea. — La pola fagu si carpanu, apoi mesteacanulu cu cdj'a lui alba, si spre vSrvu molidulu, negru si intunecosu.

Pe unulu dintre cele ddue petidre de munte, la o inaltîme se deschide unu platou romanticu, câ-sî care numai in munţi a facutu Ddieu.

Pe platou ftinatie grase câ josu la tidra. — De-asupr'a platoului se redica o stanca inalta, câ o bese-rica resipita, — fara de usie, fara de turnu, si fâra de ferestri.

Stânc'a aedst'a o numescu dmenii: „Pdtr'a scrisa." Nu mai afli dieu pe aceea nici o scrisdre. Pdte câ

a fostu, dar' astâdi nu-i nimica. Timpulu, veacurile scriu pe ea litere de a loru.

— Ploi'a le faoe cirade de muschiu, furtun'a le face umbre, — apoi viue fulgerulu, si cu o trăsura nebu­natica şterge totu ce au scrisu veacurile sute de ani.

Se mânca si ele un'a pe alfa. Preste midiloculu poenei trecu ddue plaiuri de munte; unulu de josu iu susu, altulu curmedîsiu. In midilocu se taie unulu pe altulu, facflndu o cruce — crucea drumuriloru.

In crucea plaiuriloru se afla unu bradu mare, si pe lângă bradu unu vravu ingramaditu de vrdscuri. De desuptu mai uscate, deasupr'a mai verdi.

Spune traditi'a câ aici e ingropatu Codreanu, unu voinicu de codru, ce a ingrozitu lumea.

Eră vitddiu mare, si nu-lu prindea arm'a; — si eră frumosu Ddmne, fete mari cu parint:, ne-

*) Meredi — mcridies—stanisce, unde stau vitele de m6-diadi.

| veste tfiuere cu prunci mici 'si lasâu cas'a si mds'a, tieYa si părinţii, si alergau după elu.

Avea farmecu, cu care luâ vederea ochiloru; si farmecu cu care fura anim'a din sSnu.

Ddieu scie câudu a moritu, pdte de o suta de ani, I pdte de ddue; dar mormeutulu i stâ impeuatu si astaili,

si vâ stâ pŞna va trai pastoriu in munte, si anima buna si dragoste pe pam^ntu.

Câ vai de multe bdle moru dmeuii! Pe unulu 'Iu dore capulu, pe altulu anim'a. Si morimu unulu intr'o forma altulu intr'alt'a. —

Unulu mdre pe patu asternutu, mâugaiatu cu vorbe bune, spoveditu crestiuesce si cuminecatu ; cu luiniu'a in mâna, cu crucea pe peptu; — pe altulu 'Iu alunga sdrtea cea rea, pena Vajunge si 'Iu lovesce iu fuga, pre cum lo-vesce vulturulu pe porumbu, — si pica, si mdre, — fârâ preotu, fârâ spovedanie, fârâ iertatiuni. — Nimeni nu-i tieue mân'a su capu, nimeni nu-i inchide ochii.

Moru unii in câmpu, pe drumu, iu codru, — si acdle" 'Iu si ingropa dreptu semnu câ acdld a moritu.

Evlavi'a crestindsca, câm de obiceiu, face atât'a, câ-i caută unu locu frumosu, deschisu de — regula in crucea drumuriloru — se-lu afle cine vrd, —• si-lu in-grdpa acdle".

Unu timpu stâ crucea de semnu, dar' mai târdiu cade si ea, si remâne mormentulu pustiu.

Dar atunci vinu pastorii si asculta traditi'a despre morm6atu. Totu iusulu vdrsa o lacrima, si totu insulu rumpe o ramura verde si o arunca pe mormentu.

Obiceiu vechiu romanescul Câţi Jcaletori, câţi trecători — vedifindu vravulu

de vrdscuri in crucile drumuriloru — totu insulu 6ci câ acolo ddrme cinev'a, si totu insulu pune unu ramu verde pe celelalte. Ast'feliu de mormeuturi nu se uita iu veci.

Povestea trece in tradiţie, si pastorii o povestescu clin neamu in noamu, si nu o mai uita.

Si ddca a moritu acolo unu fetioru teneru, sdu o fdta fecidra, sdu a moritu doi drăguţi dragi prigoniţi de sdrte — oh aceea poveste se o audi!

O spunu fetele in siedietdre, si cdle vdr'a candu âmbla după fragi tdta fdt'a duce o pdna verde si-o crdnga de molidu, se 'ncunune pe cei ce nu i-a cunu-natu nimone in vidtia.

Ore vravulu celu mare de vrdscuri diu midiloculu poenei ce poveste are?

PoeVa e liniscita, stâncele tăcu — — numai bra-dulu celu mare se 'uddie din câudu in câudu. 'Si închina crengile a giele, apoi si-le ldgana a durere, si pare câ ar' di^e cev'a.

Cine scie, dre nu ratacescu iutr'adeveru sufletele mortiloru aici pe pamentu ? — Sufletulu este o scânteie din suflarea lui Ddieu, trupulu e locuinti'a lui, — dre se nu aibă ele o inrîurire preste o planta, preste unu arbore ce resare din cdj'a sufletului omenescu?

Trece o bdre lina de vdra, liua si domdla, - nici plopulu nu-si mişca frundi'a; dar' acelu bradu 'si ldgana

; pletele, si incepe a plânge, si asia plânge... Crengile se atingu un'a de alfa si dau sidpte, nesce

I sidpte tăinuite, si suspina si plângu. Ore ce spune crdng'a câadu sioptesce, dre ce spmw

1 bradulu cându piâuge.

3

I. Dela satu in dfe"pt'a preste unu pitioru de munte,

apoi preste altulu, la pdl'a unei păduri, era o casulie rore&.

Din facia eră acoperita de uuu teiu mare si stu-fosu, din dosu de o stânca cumplita.

Poteai trece pe lângă ea in susu si in josu, ca nu o aflai. Cei ce sciâu de ea, o sciâu; cei ce nu sciâu, mai bine nici se-o scie.

Cas'a eră. tăcuta, numai giurulu ei resunâ de o suta de glasuri ale naturei; de sidpt'a vSntului, de frd-metulu frundieloru, de murmurulu rîului, Je cânteculu paseriloru.

In casa erau d6ue femei: un'a betrâna, alfa t6-nera; cea betrâna era alba si sbercita, cea tenera ru­mena si verde ca o fldre.

Cea betrâna alegea untu intr'unu vasu de lemnu, cea tenera cu pitiorulu leganâ, cu mân'a cosea.

— Ce cosi tu Mari6ra puiulu mamei ? intrebâ be-trâu'a.

— Impcnu, mama. Mai am sîrele preste umeru — pumnusieii 'su gata — si asiu vrd se-o gatu pe sdra ?

— Pe se'ra? Ddra nu-i luna noua? — Cum se nu mama, rogute. La ndpte se-a ivi

luu'a, si pe mddiulu nopţii e aci. — Cosa puiulu mamei, cdsa; câ Ddieu grigesce

de paserea ceriului, de fdr'a de pădure — — se aibă si Codreanu sermanulu pe 6re-cine.

Copilulu se mişca in ldganu, nevdst'a incepii o doina adormi t6re.

Acestea se intemplâu dela satu departe preste doi munţi, cale o diumatate de dî.

Dela satu iu stSug'a spre munţi se lungiâ o vale 'ncâutatdre, până se pierdea intre cele doue coste de ddlu. Aici apoi se forma o gârla de munte, cu păduri mari, cu umbre negre si cu stânci.

La gur'a acelei gârle erâ unu vadu, unde trecea drumulu preste rîu. Si in giurulu vadului o pdla de munte, frumdsa câ o p61a de raia

Lângă vadu erâ o casa, cu curtea larga si bătuta; lângă casa siura iualta si grajduri lungi, dr' dela siura iu susu o gradina mare plina de pomi.

Aici siede „Fldrea dela vadu." F16rea dela vadu erâ o nevasta frumosa, la ca-

re-i trecuse vestea până josu la tiera. Xumele i erâ fldre, si erâ si flore.

Erâ tâuera câ florile, inflorita câ florile, si iubita câ florile.

Dar' mai avea ea farmece si pod6be, ce n'are flore pe pamentu: in ochi doru, in senu comori. — Si avea dragu de fdta mare, vorba dulce de dragutia, si doru tai­nicii de nevasta. :«' ' ,„*:;

.Şi o iubiâ câta lume o 'vedea. — Si o vedeau mulţi; câ se coboreâu pastorii difemunte se vdda pe Fldrea cea frumosa, si stătea tergulu in calea ei, câ si in calea unei imperatese.

Ea priviâ si rîdea. Si rîdea si amagia. — Vorbiâ câ porumbii si rîdeâ câ turtureau'a. Vorbe de dragoste; risu de amagîre.

' Si âmblâ falnica câ o imperatdsa, frumdsa câ o dîna, — si vesela si sglobie câ o copila resfaciata.

Asia nevasta erâ F16rea dela vadu.

* *

Erâ se'ra. La cas'a de lângă vadu erâ tăcere, numai o cloşca

mai făcea toiu in curte chiamandu-si puii la culcusiu. Câ si in cas'a de preste munte, asemenea si aci

[ in casa erau doue femei — un'a betrana, alfa tenera. I Cea tenera erâ florea dela vadu, cea betrana erâ sd-

cr'a s'a. — O socra si o nora, si le incapeâ o casa. S6cr'a siedea pe vdtra si torcea lâna, Fldrea se

cautâ in oglinda si se impenâ. Betrân'a torcea cugetatdre, se părea câ nu mai

grigiesce ce face puicuti'a ei de nora. Dar' bab'a erâ baba. Prefăcuta si sîreta. O mîtia alba stătea la pitidrele ei, si-i făcea pe-

deca din caudu in caudu. — Dute 'n haramu, tu mîtia betrâna si nebuna!

— dîcea bab'a cu vorba buna. Dar mîti'a luâ vorb'a de dragoste si continua cu

ale ei. Se punea lângă fusu in ddue pitidre, si dra se in-

tindea pe fole, si pândea fusulu cum se iutdrce. Apoi sariă repede, si prindea fusulu in bragie, 'Iu punea josu, se punea cu peptulu pe elu sî 'Iu tienea.

Bab'a rîdea cu plăcere de mîti'a ei nebuna. Dar' cu ochii la nevasta. Mîti'a se scolâ si se trageâ inde-reptu, si dra se punea la pânda. Fusulu inse nu se mişcă, deci mişcă ea atingundu-lu cu pitiorulu.

Bab'a rîdeâ —• rîdeâ de mîţia cea nebuna. — Dar cu c6d'a ochiului tienea pânda după nor'a ei cea scumpa.

Apoi se punea ea, si tragundu de firu mişcă fu­sulu. Mîti'a se repediâ la fusu, 'Iu prindea cu gur'a si se intdrcea preste capu dincolo de fusu.

Bab'a rîdea câ o copila. Dar' Fldrea nu rîdea. Ea se impenâ. Si se cautâ, si se chichiâ, si se 'mpenâ, si se fă­

cea frumdsa, mai frumosa decâtu cum o făcuse Ddieu. Si se impenâ si se întorcea, — câ si candu s'ar

gata de nunta. Bab'a vedea, si nu vedea. — Tu Fldre, ce serbatdre e astadi puiulu mamei ?

intrebâ sdcr'a cascându a somnu. Fldrea se intdrse, puputiata câ o pâunitia, si rî-

dîtore ca o veselie. — Uita-uita! Ddra nu-i uită dilele mama draga? Eri a fostu Dumineca, astadi e Luui, mâne e

Marti... — Ei ei, — me ingaimacisemi, câ vedeâmu câ faci

gatdla câ si Duminec'a. — Face-o fdfa pădurii gateTa de ea. Dar' scii

mama draga, me-asiu aruncă până la cumetr'a se-i ajutu | se-si pună pândi'a.

— Acumu sdr'a? — Ei până in sdra trecu o tidra. Ddra amu se

mulgu, se strecuru laptele,, se inchidu vitieii — ddra nu te-oiu la6â pe dta singura si betrana.

Nevdst'a se imbuniâ, — bab'a 'si mai stringea fuio-rulu pe furca.

— Tu Fldre, nu te temi tu, asia seVa, trecundu pe plaiuri sîngura? Buna-miute colo intre fagi, apoi pe la valea sdca si — ddmne apară — pe la rîp'a dra­cului ?

— Da de ce se me temu rogu-te? — De ce — de ce! Da de rele puiulu mamei, de

rele, de pacoste — si ce mai sciu io de ce. — Ei, da de Codreanu.

4

Eug'a Copilei române. (V«di pe pagina 8)

5

Chrîstosu in midiloeulu prunciloru. (C»»U • • • • •r«ml«U fFr««tmlttl I U M U . ' )

c — De Codreanu? — De Codreanu dieu! — Ei drag'a mamei, nu scii tu

cine-i Codreanu. Ce scii tu o nevasta tenera si nepatîta ca tine? Tu mânci merulu câ e rosiu, dar nu scii ce e in elu; tu rumpi fl6rea câ e frumdsa, dar nu scii câ la trupina siede sierpele culcatu. Ce scii tu? Codreanu e Codreanu ?

— Rogute mama draga ce omu e Codreanu? — Hm, ce omu e Codreanu! Audît'ai tu povesti

de tâlhari mari, hoţi de codru, haiduci iuferecati in arme? Si calea tier'a, si bătu codrii, si tieuu cărările, — si rapescu, si fura, — fura bani si comori, si fura ce e mai scumpu pe lume — fete mari si neveste cu prunci mici. — Asia omu e Codreanu!

Bab'a vorbiâ de Codreanu cu o sfiire de baba; eY Fldrea rumeniâ si infloria.

„Si s'a sculatu tier'a, si a înarmata panduri si tiSnuturi intregi — si a pornitu se prindă pe Codreanu. Si au batutu munţi, si au strabatutu codri, si au in-chisu drumurile si plaiurile, — si au âmblatu si au cautatu si au sciricitu si au pusu in pânda — dar' pe Codreanu mâu'a nu au pusu. Câ diavolulu e diavolii, dar' Codreanu e Codreanu!

Bab'a 'si unse fusulu pe cer'a dela furca, si era continuă :

Câ trece mânce-lu hâramuln se-lu mance, — trece prin păduri, scapă printre gonaci câ sierpele; se vîresce, aluneca, sare, alerga, — si nu este omu se pună mân'a pe elu. — Cum potopu se-lu prindă, deca e facutu pe hotîe! e facutu la dîle rele, iuvelitu câ nasiravenii si slobodîtu pe hotîe.

Bab'a suspina un'a câ si cându ar' proba se fiuere, er' Fdrea zîmbia.

— Si apoi unde siede Codreanu mama draga ? ce lânca, ce bd si ce pdrta?

—• Unde siede! Da de ce-i bunu codru puicuti'a mamei? Siede in codru, siede in munte, siede in bradi si — siede in bratiu de fete mari — mânâncelu fet'a pădu­rii. Câ spunu cum câ e frumosu câ peunulu, si strumeuu si vitediu, câtu i-a mersu vestea in lume. Si prada tidr'a si tiene cărările si cutriera munţii, — ucide domni si bogaţi si iufrica totu tienutulu. Nu-lu prinde puşc'a, nu-lu taie sabi'a, nu-lu invinge farmeculu

; Fldrea asculta si infloria. Bab'a nu-sf dâ de gura. Domnii i-au facutu furci, i-au sapatu grdpa, i-au

pusu cursa, — dar' cine l'a prinde ? Hm, credu dio io! Si preste codru se audî o siueratura aspra, ce

trecii din culme in culme, pana se sfersl departe in munţi

Fldrea tresari. Bab'a priviâ hicldna, 'si prinse vorba cu mîti'a.

Sdrele erâ aprdpe de ddlu. Nevest'a 'si luâ furc'a in brâu, 'si sufuleâ zadi'a apoi mai privi odată in oglinda, si esî.

i Bab'a se uita după ea cu cdd'a ochiului pana esî pe usia. =

• ] — ^#<vrnânes't&.:hâf,ajaulur nevdsta nebuna! sus-• -.pinjt bab'a si-si radîmâ furc'a de părete, si merse si ea ""afara.

Betrâu'a sciâ ce o ddre pe Floric'a, dar' merse se-i deie iu cale. Floric'a sciâ câ bab'a se uadaesce dar, nu avea ce face. Mergea câ o ducea dragostea, si unu doru nebunu. ' " " *

Si dădu pe unu plaiu de munte, si dupa-ce intra in pădure incepii a hori.

Si doin'a se leganâ prin păduri câ unu cântecu de amăgire.

Bab'a puse lemnu in usia *) si porni in urm'a ei. „Ascepta tu cotiofana se-ti impletescu io tîe cu-

nun'a!" — vorbiâ bab'a incetu. (Va urma.)

Y. R. BUTISESCU.

— Studiu socialu premiata cu ÎOO franci. —

Fâr' a mai face nici unu exordu trecemu de-3 dreptulu la subiectulu ce preocupa acesta modesta lu­crare, — subiecţii vastu, forte vastu iu reportu cu slabele ndstre cuusocieutie; si de atâtea ori scriau si rescrisu de pene geniali.

Ce este femei'a? S'au întrebata multîme de cuge­tători : poeţi, legisti, filosofi, scrietori iu geneve; si fio-care a definitu-o după capriciu, după tempuri si după impregiurari. — Ce este femei'a?

Femei'a este Regin'a căminului si „Caminulu —• dîce Michellet — este temeli'a pe care se edifica socie­tatea." „Caminulu este rampartulu civilisatiunei si alu viitoriului."

„Caus'a femeiei este caus'a omenirei!" syune ne-moritoriulu Salvator Morelli catra udu'a generatiune, ce din culmea rîdienda a sperantiei privesce vesela spre unu viitoriu mai demnii.

„Femeia" cuventu inisticu si sublimu totu-de-o-data! câ-ci „elu cuprinde —dîce Massias — totu ce inim'a ome-nesca are mai sacru, mai dulce, mai curatu si mai ma-retiu : socia, fiica, sora, muma, bunica." — Si iutr'adeveru in aceste dulci cuvinte sufletulu 'si gasesce tdta afec-tî'a si mărirea lui.

Se vedemu der' care este originea cuventului fe­meia, cuventu ce 'Iu gasimu la leganulu omenirei si in cartea marirei si decadentiei popdreloru.

Suutu etimologisti cari pretindă câ cuventulu fe­meia ar' deveni din grecesculu Pheo, Pheno latinesce Feo, Findo si in O r i g i n e l e lui Isidoru se gastsca scrisu: „ F e m i n a a p a r t i b u s d i c t a nb i s e x u s s p e c i e s a v i r i b u s d i s t i n g u i tur." Suntu altii cari 'Iu deriva dela latinesculu Fetus, ce si elu vine din grecesculu Fetome ce insemneza a apare; altii er 'iu deriva totu din grecesculu PhoUon si altii dela latines­culu Familia. Vinu înse altii cari au cugetatu mai adâncu si ardta câ cuventulu femea se trage din Fe­mina si câ pe acesta Femina vechii Romani, strămoşii noştri, o pronunciâu hemina;'(hoemwa.) si se vede lămu­rită ca hemina nu e altu ce-va de câtu. femiuinulu lui homo. Asia dar' dmJfomo s'a facutu hemina si din acest'a Femina trecutu apoi intdteidiomele latine: femeia roma-nesce, f&mme frantiosesce, femina italienesce, — hombra span.iolesce, limba iu care omu se dîce hombre. •*' Acum o scurta privire asupr'a conditiunei femeiei

si culturei ei la diferite popdre si in diferite epoce si bine intielesu nu vomu discuta drepturile ei civile si politice. Acest'a e o cestiune de tempu menita a se ocupa

*) RomanuUi din Transilvani'a candn merge dcacasa ra­dîmâ cu unu lemnu usi'a, semnu ca nu e acasă; si trecătorii res-pecteza acestu semnu cu santienie.

7

cu dens'a si a se resolvâ de bărbaţi luminaţi, eampionii progresului in areu'a civilisatiunei.

Bibli'a inca de la creatiune ne <prestata pre femeia ci. pe-unu geniu reu, tentatdrea bărbatului si i imputa căderea lui. Din caus'a ei Atotupotintele i gonesee pe amendoi; prin ea intra pecatulii in lume, de si suntu popdra cari ne ardta pe Adamu alu loru, elu celu de-antaiu ascultaudu de sierpe si apoi elu dându si femeiei se mânâuce din fructulu opritu.

Aci pdte câ femei'a avii la iuceputu acelea-si drep­turi ca-si barbatulu, după cum credu unii, p6te câ la spuntarea radieloru efemere ale unei aurori pierduta in ndptea tSmpuriloru, femei'a se fi gustatu, la lumin'a splendida a candidei dreptăţi, impreuna cu barbatulu din cup'a divina a egalităţii. Pdte câ ecoulu aceloru timpuri prd depărtate se fi strabatutu până la urechi'a lui Mânu si se-i fi dictatu fârâ voi'a lui: „Femei'a e cas'a, femei'a e fericirea, unde nu e femeia nu e casa, mum'a pretiuesce câtu o mie de taţi," — frase frumdse ce se gasescu in cartea de legi a acestui Legislatoru In-dianu numita Manava-Dharma-Sastr'a, care de altmintrea consacra legalft si iu tdte chipurile sclavi'a femeiei, după cum vomu vede mai iucolo.

De la iuceputu primându forti'a, dic6ndu-se apoi şi câ femei'a e făcuta din cdst'a bărbatului, — de si in Genesa e scrisu câomulu facutu după chipulu lui Ddieu a fostu „barbatu si femeia," — barbatulu câ mai tare îsi însusî femei'a câ proprietate, câ unu obiectu alu seu de care dispuse după plăcu, — ast'feliu Ebreii cumperâu pe femeia; aci soci'a nu avu nici o insemuatate. Ddca gasimu la Abrahamu pe Sarra. e alături cu ea si Agar, concubiu'a lui; to-tu asia vedemu la Jacobu de-o data si pe Lia si pe llacliiU'a; deci lipsesce unitatea familiei, lipsesce femei'a stimata, lipsesce soci'a respectata si cu ea sanctitatea căsătoriei, majestatea familiei, farmeculu căminului. La Chaldei, Asirieni, Babilonieni, Perşi, Egip­teni etc. femei'a nu se bucura de nici o consideratiune, nu avii nici o importantia, nu fu privita decâtu câ unu midilocu de reproiucatdre a speciei. Se nu se iea câ generalitate câte o fericita csceptiune. La Chinezi, Ja­ponezi si Indieni ea si pana adi chiaru e nu numai mi­nora in tdta accepţiunea cuventului ci adeverata sclava. Torturarea picidreloru Chinezeloru ne iuvedereza starea loru morala.

S3 dîce câ obiceiulu straniu iu privinti'a incaltia-mintei loru, care le face incapabile de mersuri lungi si iu voia, ara data diutr'o epoca cându bietele Chineze, amarîte de injosit'a loru posithme si de tirani'a sub care gem6u, s'aru fî revoltatu in contr'a stării lucruriloru, in contr'a barbariei la care erau espuse si câ resplata stă­pânii loru au introdusu pentru ele incaltiamiiitea, sdu mai bine dîsu catusile ce li-se impunu si adi spre a nu se mai pote mişca cu înlesnire dintr'unu locu intr'altulu, spre a nu se mai gândi la posibilitatea unoi revdlte sdu unei încercări de reforma iu injosit'a loru positiune.

Pomeuiramu pe femei'a indiana. Se vorbimu pu-ejnu despre dfins'a, fiiudu-câ ea ne invederddia starea femeiei la mai tdte popdrele, ea uatî'a din care sî ea face parte. Câ si cea Chineza, Japoneza si a altora aseme­ne pop6ra ea, femei'a indiana, a iucetatu de-a fi o per­sana, cu atâtu mai multu femeia si muma; ea nu e de ciîtu unu obiectu de puţina insemnatate. Ddca suntu in cartea lui Manii câte-va passage in aparintia maguli-ţdre pentru ea, ddca păru a-i dâ 6re-care importantia ia sfer'a m/;nagiu!ui, ele suntu nisce minciuni poleite

sub cari se ascunde starea de miseria sociala ia care se gasesce femei'a Indiana; ea e aci linguşită dre-cum câ reproducatdria a genului, alt'feliu nu pdte niinicu se facă, nimicu se voidsca in caminu, in familia, unde rolulu fe­meii e atâtu de mare, atâtu de nobilu, atâtu de sublimu! „O fdta, o femeia tânera ori betrâna, se dîce în Ma-nava-Dharma-Sastra, nu trebue nici odată se facă cev'a după voi'a ei nici chiaru in casa." Se vede de-aci câtu de nimicu pretiuesce femei'a Indiana si câ socia si câ fiica si câ muma. Legea lui Manii consacra nu inferio­ritatea ci nulitatea ei. Barbatulu e stapânu pe dens'a, pe vidti'a ei si pe-a copiiloru, câ si pe-a sclaviloru sei, câ si pe ori-ce lucru; legea 'lu-a facutu Domnu pe totu dinpregiurulu seu si elu nu usdza decâtu pre" in largu de drepturile lui fâra margini si fâra scrupulu. Precum odiniora acelu resboinicu ingâmfatu striga: „Justiti'a e lancea mea," totu asia pentru barbatulu Indianu Justi­ti'a e forti'a, si legea si obicieiulu 'Iu autorisa, si legea si obiceiulu î-i permitu orori. Cine nu scie barbari'a grozava contr'a carei'a lupta cu potere missiuni civili-satdre si abia ici-cdlea in possesiile Englese a inceputu a se inlaturâ! cine, dîcu nu scie câ la mdrtea soţiului Indianu soci'a lui se omdra impreuna cu densulu, pre­cum la Zagasi si alte popdra barbare, ne spunu caleto-

I rii câ se ingrdpa de via, cu mai mulţi sclavi, alături cu elu, spre a-i face parad'a cuvenita in lumea cea alalta?!

O! sermane femei a acestora monştri cu chipu de omu, candu ore vâ sosi timpulu se sciţi si voi câ sun­teţi fiiutie omenesci, câ aveţi dreptulu la vietia, drepturi sânte si detorii sublime?!

Despre cultur'a femeii la aceste poprire nu e nici vorba. „Poddbe frumdse, — dta ce ne are"ta distinsnlu dnu Rossetti Tezcanu intr'o interesanta opera a dsale, — câ cere Mânu pentru femei'a Indiana, „câ se se inveseldsca inim'a bărbatului seu si astu-fe!iu uniunea loru se nu remâna stdrpa." Ce importantia si ce rolu are femei'a in Indi'a câ se se mai cugete la cultur'a ei. Aci câ si in Chiu'a, Japoni'a, Persi'a, Egiptu si Turci'a, unde fe­mei'a injosita si fârâ vidtia vescediesce in atmosfer'a infecta a nelegiuiriloru si a coruptiunei haremuriloru.

La Arabi se bucura de dre-care consideratiune câ muma, asia Arabulu 'ti dîce la nevoe: „Bate-me dar' nu-mi înjura pe mam'a!" Asia dar' gasimu pre femeia

I la Mânu degradata, la Confucius desconsiderata, la Ma-hometu maltratata in rusiuds'a instituţia a poligamiei, instituţia immorala ce curendu se'u mai tardîu vâ sdrun-cinâ amarnicu edificiulu cu base putrede deja, in senulu căruia se practica si in care iujosindu-se femei'a, batjo-curindu-se soci'a, se nimicesce famili'a si unde nu e fa­milia societatea lîngediesce sî statulu dispare. Erâ datu Legislatorului universalii, Domnedieu-omului de-a aprinde intre dmeni facli'a dreptăţii. E1 u care a proclamatu

i doctriu'a umanitatei, elu care a dîsu câ „Nu este Domnu ] sdu slavii, ci toţi dmeni," elu a proclamatu susu si tare ! egalitatea sexeloru. Erâ datu Christianismului de-a re-| genera femei'a facendu-o adeverata socia, adeverata fiica, j adeverata muma, adeverata companidna a bărbatului. i Alături cu Christu se addra mam'a lui, alături cu Con­

stantinii se ondra mam'a lui. Soci'a devine tovărăşia bărbatului, femei'a 'si reia rolulu ei maretiu iu inaltîmea missiunii sale; si ddca au venitu limbi rele, scrietori în­dărătnici cari au intervertitu ordinea lucruriloru, reacţio­nari cerbicosi, ddca s'a dîsu si s'a facutu acte si epi­grame muşcatdre in contr'a femeiei, a itorii loru au uitatu c'au fostu născuţi, nutriţi, crescuţi, iubiţi de f*-

8

«aeia; au mtatu pe mama lom, si ori n'aa iubitu o sora, ori n'au avutu o soţia.

Ori-ce s'aru dîce Christianismulu a facutu multu pentru femeia, si adi chiaru tînt'a, tiermurulu catra care se aventa civilisati'a nu e decâtu doctrin'a Marelui Legis-toriu, divinului Christu.

Dar* se aruncamu o mica ochire asupr'a antichi­tăţii classice, — se vedemu pe femeia la Greci si la Ro­mani, la aceste popdre ce si-au scrisu pe secoli mărirea si glori'a loru.

Aci gasimu pe femeia divinisata in Diee, Nimfe, Muse, Graşii etc. Scimu cu toţii ce se spune despre in-fluenti'a Vestaleloru, cum numai intelnindu-se c'unu con­damnata trebuia prin acest'a iutemplare se i se ierte vi6ti'a si se i se dea libertatea. „Chiaru cei mai insem-nati Magistraţi, spune Preller, trebuia se se oprdsca in faci'a loru si se le lase se tre'ca ele inainte. De si co-dulu tîne pe femei'a Romana încă minora, sub tutel'a tatălui, a fiiului chiaru, de si n'are dreptulu de-a potea se fia tut6rea copiildru sei, de si e pusa sub patria po-testas, sub poterea maritala, cari amendoue erau de-o potriva cu poterea d o m i n a e , in casa inse, in societate, in familia fu Ddmna, fu matrdna venerata, fu fiica, fu soţia, fu muma.

A nu potea fi femei'a tuttfrea minoriloru ei fii fu si la noi in vigore până mai deuna-di, căci numai in urm'a resolutiunei Domnesci cu Nr. 1590 din 28 Novembre anulu 1850. publicata in Buletinulu oficialu din acelu anu Nr. 108 cu circular'a departamentului Justiţiei din 8 Decembre Nr. 8976 fu data mumeîoru si chiaru bu-niceloru facultatea de-a potea fi tutore ale minoriloru loru fii s6u nepoţi.*)

DeY se revenimu la femei'a Romana. Câ fiica o vedemu câtu pote: — cându istori'a ne spune câ Amu-liu iărta viâti'a Silviei, — fe"t'a frate-seu Numitoru, — numai in urm'a rugaminteloru fiicei sale. Eta dar' fe­mei'a Romana, fiica iubita si considerata.

O se ni-se obiectedie p6te câ fiic'a lui Amuliu nu eră o Romana, deâra-ce Rom'a nu erâ încă fondata, Ro­mulu fiindu abia pruncu. Apoi asta-di se scie mai de t6ta lumea culta câ atribuirea fondării Romei lui Romulu e o fabula, o alegoria frumosa, o tiesetura magica ornată de imaginati'a poetica. Romulu a fostu unu organisatoriu, acel'a care a datu Romei primele ei institutîuni politice si sociali, dar ea esistâ inainte de elu. Eta ce dîce Phi-larghirius, unulu din comentarii lui Virgiliu pe care De-mangeat ni-lu arela citatu de Walter (in Gesch. des Rom: Rechts t. 1. p. 15): „Roma ante Romulum fuit et ah ea sibi Romulum nomen adquisivisse Marianus Lwpercaliorum poeta ostendit." Numele Romei i-e datu tocmai forte de demultu încă de Pelasgi si deriva din grecesculu romi (gtofuf) ce insemnâdia fortia f), si fiindu-câ din cea mai depărtata anctichitate populatî'a Romei se gaseâ impartîta in Luceres, Ticienses si Ramnes seu Ram-nenses, de la acesti'a din urma, dîce Lariche câ se de­riva numele de Romani. Der se ne iutorcemu la subiectu.

(Va urma.) Eufrosina Homorieenu Stcenescu.

*) A se vede Not'a dela pag. 125. din Legea lui Caragea publicata de Clucerulu C. N. Bailoiu in 1854 ari. 12. cap. XXI. „Despre Epitropia."

• f) Demaugeat Drept. Rom. t. I. pag 23. Not'a 2.

I£3"u.gr'a, copilei romane. (Vedi illustratiunea de pe pa», i.) Imperate bune, sânte,

Plinu de mila 8i 'ndurari, Iâ si rug'a mea aminte, Candu me rogu Tie fierbinte

Intre lacremi 8i oftării Tu şeii bine Prea'ndurate,

Yedi curatu sufletulu mieu, Scii ca cu sinceritate Si fie3ca bunătate

Alergu adi la tronulu Teu I

Ca eu nu ceru avuţia, Nu ceru rangu, marire-averi ;

Alt'a-i ce-mi lipsesce mie : " Se-mi scapi tier'a de robia

Si anim'a de doreri.

Multe rele si fortune A-'niuratu naţiunea mea ;

Erâ apr6pe de-a apune Ci-a scapatu că prin minune,

Din a sortii mana grea.

Deci te rogu Preaindurate, Cauta-acumu cu ochiulu teu

Plinu de daru si bunătate: Frânge nâgr'a nedreptate

Si-alina cumplitulu reu! r

Fa Preabune se lucâeca Sire mândru stralucitu

Preste gintea romanesca, — Că se nu o mai strivesca

Reulu, ce l'a suferitul

Du-i nalti'a sventurata Din turbatulu oceanu,

Câ se scape neder'mata De furtun'a furiata —

La-alu doririloru limanu.

Ca dorerea ce-o semtieace Alu meu sufletu fetiorescu,

Si cumplitu se chinuesce, E dorerea ce strive3ce

Neamulu mieu celu romanescu. Eta ce-asceptu dela Tine,

Ce cere sufletulu meu: Da-i natiunei mele bine, —

In acestu anu care vine, Si o scapă dela reul

!F>re comulu -vetrei-Steu'a noptîloru frumâse — ce cu dulcea ei lumina Pare câ-'nsufietiâ câmpii si tufisiele 'n gradina, Si făcea umbra se joce pre cărările întinse, Au peritu, lasandu pojarulu in mii anime aprinse, Au peritu, se-au stinsu cu t6te, si-au lasatu in a loru urm» Unu disgustu.

De o dî apr6pe vijeli'a nu ee cura», Pe ferestra se form6za in cristale mici figurc

9 •

Incâtu par' ci vedi aievea: aici o verde pădure, Dincolo ce flori frumdse — uite par' ca-su viorele, Si privighitorea fura dorulu loru sborându la stele . . . Periti năluciri frumâse! — dâra numai nu mi-ti face Se me credu in mediulu verei . . .

p Totu ce 'n astea vremi 'mi place

K se siedu pre cornulu vetrei se privescu afundu in para Si Re-o vedu cum pâlpaesce si se-arunca dreptu afara, Si ascunsu in unu părete grieriulu alu mieu tovărăşia Me mai descepta din visuri, si de 'nceta 'ncepe erasi; Si 'n aliii cântu melancolicu gândurile me 'mpresdra, Suvenirile prunciei — câte un'a 'n giuru-mi sbâra. . . Cându la senulu scumpii alu mamei infocat'a mea credintia Mi-a promisu ceriulu cu stele, dîle fâra de dorintie, Si mi-a 'ntinsu se beu pocalulu amarei desamagire . . . . Cadeti fulgisiori de neua I

Unde-esci dulce fericire ? ! — Tc-amu cautatu o vietia 'ntrega : in petreceri sgomotâse, In colib'a solitara, in palatele pompase —• Si-ai fugitu in veci de mene, far' câ baremi unu momentu Se te întâlnescu vre-odata, se te gusta pre-acestu pamentu; Fericita e cela ce singurii in casuti'a lui vis£dia . . . . Cade ti fulgisiori de neua !

Lamp'a fumega pre mesa Imprasciendu in casutia-mi o lumina albăstrie, Ce escita 'n a mea mente o 'nfocata fantasie ; De pre ceriu se fnrisieza lun'a — vecinicu caletâria, Alergându preste campi'a alba si strălucitori» — Si 'n ferestra-mi se opresce amintindu-mi cu multu doru, De o dulce primavera, de unu scumpu si sântu amoru. . . . Cadeti fulgisiori de neua !

Lamp'a-mi fumega, se stinge, Pre campi'a întristata fără mila ceriulu ninge . . .

Cadeti fulgisiori de neua! urla cruda vijelia ! Mai diutratî-me 'n aceste clipe de melancolie ! !!

Y. B. MUN7EHESCU.

Aveam . . . Aveam odată, aveam si eu

O anima de june, — Si-aveâm si doru in sinulu meu.

Si n'aveăm cui ilu spune I

Nepriceputa si tainuitu Au ar-su dorulu in mine ;

Si de-a lui para sau topi tu O anima 'n suspine I . . .

Adi asiu avea, adi am gasitu Unu sinu ce me-'ntieîege, —

Si dorulu meu nemărginita Din versuri l'aru culege.

Dar' e tardiu . . . nu mai am doru, Si n'am nimica a-i spune,

In 3inu am recsle fioru, — Nu-i anim'a de j u n e i . . .

T. Y. FACA7IANU.

Iv^sirc'a.is'U.l-u. s i IFoet-aJL-u.. „Salute astadi tîe, cerescule profetu, „Scumpu secretariu dieescu : — iubitul11 poete t . . . „Salute tfe, cârui ti-a pusu Mus'a (jivina „Sârutulu ei cu farmeci pre fruntea t'a serina!

„Tu eşti preotulu sacru alu Museloru din ceru, „Cântarea t'a vibrâdia cu dulce prin Eteru ; „Tu ai de sceptru lir'a, de tronu ai armoni'a, „Er' Visulu, Idealulu 'ti suntu imperatî'a.

„Poterea t'a cea mare, ce 'nvinge-ori-ce poporu, „E cântecu-ti ce misica, sunându cu "dulce doru.. „Unu rege eşti poete, cu fala si mândria, „Sî lumea, si-omenimea cu dragu se 'nchiua tîe.

„Ferice e poporulu, ce are vre-unu poetu, „Prin elu primesce densuîu alu Dieului secretu; „Poetulu da signalulu, cu lir'a s'a iubita, „Cându tier'a e se cadia-'n sclavi'a învechita ; . . .

„Te juru pre Apollone, aci la cas'a mea „Cântavei cu a t'a l i r a . . . . la mine vei siedi; „Si semne si vestminte portavei câ si mine : „Marcuisu vei trece de-astadi in ochi la ori si cine!"

Asia dîse Marcuisulu. — Poetu-i da respunsu : — Ce ai vorbitu Marcuise, ah! tare m'a pâtrunsu ! Marcuisu voiesci a face de astadi tu din mine ?! De ce-ai dîsu dar' câ ;su rege ferice cum nu-i nime ?

De ce-ai dîsu câ am sceptru, de ce-ai dîsu câ am tronu., Potere mare forte —• a lirei mele tonu ? . . . De ce-ai dîsu câ surn rege cu fala si mândrie De ce-ai dîsu câ chiar' lumea se 'nchina cu dragu mie ?

— O! nu, eu nici odată la cas'a t'a voiu stâ, In codrulu mândru, verde află-votn cas'a mea ; Câ-ci rîulu, umbr'a, frundi'a si radiulu dela sore Voru fi, dieu ! pentru mine dragi servi si servifore ?

— Amici fideli ce-'n lume cu greu mai poţi află Voru fi mândrele paseri, cu cari voiu conversa ; Er' aerulu celn prospetu, acel'a-'mi vâ fi vinulu, Si r6u'a, scaldatorea, si patu 'mi vâ fi crinulu.

— De-acolo eu domnivoiu retrasa de-a lumii greu, Iubime-voiu cu Mus'a, câatâ !du cântându mereu . , . Me dueu si nici-odata nu voiu siedâ la tine, Unu rege la Marcuisulu se sieda nu stâ bine! —

Asia dîse poetulu si harf'a-'si incordâ Unu cântu de despărţire se sune elu lasă; Apoi se duse, duse din tiera si din tiera, Usioru, cum merge gândulu menatu de animiâra !

In nordu lucesce „Lir'a" cu „Veg'a" flacarâsa Si ambele suntu stele pre bolt'a maiestosa : Dar' Veg'a e poetulu ce 'n codru s'a pierdutu, Apollo inse-'n steua pre elu la prefacutu.

Er' Lir'a ce lucesce cu Veg'a d'impreuna A fostu cându-va chiaru Lira, toţi voru asie se spună, A fostu Lir'a lui Veg'a ce dâ divinulu cântu Apollo a schimbat'o in stea pre ceriulu sântu.

Si adi privesce ochiulu spre nordu dâue lumine, Doi Sori frumoşi de n6pte, stele, doue, divine, Ce tainicii lânga-olalta zîmbescu si stralucescu Si cari: „Lir'a" si „Veg'a" de lume se mimeseu.

1883. Vis Maia. S. P . SIÎ.îONU.

IDecei . _ . 2)c'ca ainotw i ncituiiie, cum an3n |xs inu-fti 'veitUtidu^ Sltunci intie-fepfu in twne câ pe fi« en nu -pictinSi*; (?i n o vecinica^ama <j.vse se ic stina-a viiti'a încă St ittvffeptii te ptivoca, cum. ne&tinu su-m. Stt ii Sa.

GEORGIU SIMU.

10

Oeciicativine ID.-rei *** Suntn minute pentru mine, cându nu sciu de mai traescu, Ca-ci pierdutu in visuri de-auru eu la Tine me gândescu; Si lasându cu gândulu lumea, me inaltiu de pre pamentu In unu ceriu unde domnesce unu amoru sublimu si santu.

Sdre, luna, stele d'albe, schînteiaza 'n giuru de mine, Angeri albi apăru in ochi-mi, printre feerice lumine, Si 'ntoneza pe-aloru harfa, viersuri dulci si rapitdre, Ce din vieti'a mea pierduta, făcu o vietia 'ncântatore.

Angerasi cu-aripi usi<5re ! cântulu vostru-'mi place multu Si-asiu trai o vecinicie se ve vedu si se v'ascultu ; Dar' lipsesce vedu prea bine din alu vostru choru cerescu Celu mai dulce si mai fragedu, angerasiulu ce iubescu.

Eta inse, că prin farmecu, angerii aripi intindu, Si me lasa-'n intristare părăsita si suspinându ; Ochii miei se 'neca 'n lacrimi, anim'a-mi se rumpe 'n peptu, După visuri aurite, erasi me trediescu desceptu.

Si cându crud'a desperare era mai se me invinga Cându a vieţii miele barca s'a lovitu de-o negra stânca, — Dintre valuri furiose, ângpru dulce ce marescu Tu m'ai scosu, dîcundu-'mi dulce : „Me iubesci si te iubescu!"

Auditâm angerasii cântându viersuri de iubire, Si-am semtîtu in alu mieu sufletu o ceresca fericire, — Dar asiu dâ o vecinicie pentru viersu-'ti ângeiescu, Cându 'mi dîce cu ardore: „Me iubesci si te iubescu!"

GEORGIU SIMU

ZESiiolio. p l â n g e . _ Riu lu plânge josu in vale, Dorulu, m a n i r o , mi-e pe cale Se afle urmele t 'ale.

Dar' candu sor tea e v i t rega . Cine sci- 'ntelnite-a draga — Se- 'ncungiure lumea- 'ntrega.

Mandra , de te-a- 'ntalni dorulu, Sterge-i de pe f runte norulu, Desmerda-lu cu s i n i s i o r u l u ;

Mi-lu pr imesce sf-lu alina, Mi-lu ad ia si-lu legăna, De-i vede ca greu suspina .

Candu s'a re 'n tornâ , fa bine Da-i u n u s a r u t u p e n t r u mine , Durer i le se-mi a l ine .

Candu se duce dorulu june . Menatu de durer i nebune . Nu sci capulu unde-si pune.

Doru-i câ ven tu r i l e , N'alege cărăr i le , Candu I u menu durer i le .

Ce-ara pat i tu . Sftîaîca 3:aaa cc-cnu pat i tu . , , ifc-t'me MM ti-a pomeniiii t .— cTlm vecKutu wm* ana«xa>vu tlmo:o»u >» dxaaaiaii» ;

Si de -foeu ct ni-a-imt telniti* SlZe-a ptoiv potc'a -fa vot-Gitu; Si pstcum ne-amu intitita* S)c 3taanti ni-am»v »i a((V*.

ftnatMt-fu cu ?u<fci {«mini & fetiţi a cin vecini . . ,

maica- 'n c<a$ a t 'a Ga-s:i nevunu faza de ea.

fSwş&ftn*-

JASON BIANO.

RENASCEREA LIMBEI ROMANESCI in vorbire si scriere.

PARTEA A DOU'A.

î n n o i r i i n scr iere. XIII. Starea ortografiei romane cu litere latine intre

aa. 1780-1321.

116. Intre sistemele etimologice loculu de antâiu lu-merita, atâtu după autâietatea tempului câtu sî după renumele autoriului, sistem'a lui Claiuu-Micu de Sadu.1) Samuele Clainu este etimologistu rigorosu, in une­le prea rigorosu, prea departe mergutoriu. Trebue inse se concedemu, câ dinsulu câ primulu gramatistu romanu, ca­rele altcumu a petrunsu aduncu iu legile limbei nostre, pr6 usioru potîi fi prerapitu la câti-va ultraismi in res-pectulu scrierei ei etimologice.

Asia elu afla pre" nimeritu unele legi fonetice mai generali ale limbei romane, cari apoi le stabilesce câ regule pentru cetirea sî scrierea ei cu litere străbune. Dîce, câ a f6ra accentu are sunetu oscuru, pr. in lu­mina ; a, o, i, înainte de n, mb, mp are sunetu nasale, pr. pane, câmp, fen, imperat, e sî o urmate in silab'a urmatoria de a seu e suna câ e, o, pr. lege, p6rta; consunele e, g suna in regula generale câ la Italiaui pr. cornu, cruce, cine, fuga, legi, geme,; d, s, t, inainte de i câ g\, sî, ti, pr. dieu, ruşine, tiene, toţi; cele a-lalte consunatorie se pronuncia câ iu limb'a latina, si k, x sî y se usita numai in cuveute străine.

Vedemu din acestea, câ acumu nemoritoriulu S. Clainu cu sociulu seu G. Sîucai, intru câtu adecă Sîn-cai pote a colaboratu sî la acesta parte a gramaticei ain 1780, statorise sî fipsase punctele fundamentali ale scripturei romane etimologice, acele puncte, cari intempinara buna primire din partea toturoru partini-toriloru sî aperatoriloru acestui modu de scriere roma­na cu litere lat. pana in dîu'a de asta-di. De mai par­ţiale iinbraciosiare se bucura ortografl'a romano-latina etimologica a lui Clainu in alte puncte, unde dinsulu iu adeveru merge ceva cam prea departe cu etimologis-mulu. Se relevâmu sî dintre aceste puncte câteva, câci din ele unele sî altele de asemenea fure imbraciosiate candu de unu gramaticii alu nostru candu de altulu diu cei următori, ori celu puţinu li se fecera prospecte de a fi adoptate intr'unu venitoriu mai apropiaţii au mai depărta tu.

s) Elem.cn.tae linguae Daco-Romanae sive Valachicae. «om-posita ab Som. Klein de Szad, S. Ord. Basilii M. etc, locupletata vero et in hune ordinem redacta a G. G. Sincai, ejusdem Ordini*, AA. LL. Pb.il. et SS. Theol. D. Vindobonae 1780; iu 8-vu.

Atari suutu, câ a duplicaţii au cu accentu acutu Buua câ in latina, pr. capraa, nds; vedi bine câ aice nu e pi-e" nimerita regul'a de a pune pre a intonatu sî chiaru totdeauu'a acceutulu ascuţiţii, de 6race legea ne-obscurarei lui a intonatu e unu corelaţii alu legei obscurarei lui, candu e fora de tonu. Atari suutu mai incolo, ca e iuaiute de n simplu urmandu in silab'a ur-matdria e seu i, suna câ t, pr. curente, denti; la diu contra se se'mna cu doue puncte, pr. vmen; câ o, afora de numele proprie, suna câ u inainte de mb, mp si n, pr. bombac, compar, monte, inse Antonie; câ u, care in rinele cuveutului se rostesce numai de diumetate, pr. reu, intre doue vocali nu se pronuncia, pr. oue (=6e) laudauam, cantaui.

Incâtu pentru consunanti Clainu mai sustiene, câ c inainte de h suna câ % grecescu, inainte de t câ p, 6ra cu cedila câ la Francesi, pr. Christos, Iade, jagie; g inainte de n se rostesce câ m, pr. pugn, gnell; h se rostesce numai in vorbe nelatine, in latine nu, pr horn, hoste, inse hdina; l la inceputu, după ori inainte de consune, au reduplecatu suna câ 1 lat., pr. larg, fiore, selbdtuc, cavall; l simplu la finele euventeloru au la mediuloculu acestor'a intre d6ue vocali, afora de supine sî de articli, suna câ r lat., candu apoi se cade a-Iu semna cu spiretu aspru, pr. angef, moţa, inse umilit, tatăl, dcld: daca după l urmedia i sî lu-precede au urmedia alta vocale ori diftongii, suna câ j lat., pr. muliere, filiu, eli. Mai departe qu se pronuncia k, pr. quand, quale. (--candu, care:) sî in fine ss se rostesce câ s lat., se inainte de i câ st germanu, pr. folossitore, scientia.

Mai insemuâmu, câ S. Clainu, după cumu s'a potutu vede din cele precedenţi, usita accentele acutu sî cer-cutlesu; de acceutulu greu nu spune nemica, inse cumu câ vre se sune câ â, demustra esemplele ce ocuru in gra-matica-i p. e. la perfectulu cojug. I. dl laudk.

117. Presto unu patrariu de seclu G. Sîucai edita denou gramatic'a din 1780, inse acuinu numai sub nu­mele seu,*) totodată emendandu-o, facilitandu-o sî in mai bunu ordine dispunendu-o. Maicusema multe scaim-bâri fece in ortografia, regulele acestei-a mai scurtan-du-le, impucinaudu-le sî simplificaudu-le.

Asia pentru vocali pune de regula generale, câ e, i, o, u sî y suna câ in limb'a latina; totu asemenea sî a semnatu cu acceutulu ascutîtu, ci fora nici unu accentu câ â, oY cu accentu cercuflesu, precumu sî e sî î, câ suuetulu vocalicu nasale romanescu. Aic3 oserva, câ Clainu sî Molnar voru a se scrie acestu sunetu na­sale cu ae, ci ore pe dereptu ? lasă in judecat'a lecto-riului; pentru câ iu tote cuveutele, in cari voru a se pune ae, se depărta dela radecin'a latina.3) Despre e cu accentu acutu seu diftongulu ea dîce, câ se rostesce câ e ungurescu fora accentu, seu câ e in penultim'a in-fiuitiviloru lat. de conjugatiuuea III.

Ilegul'a lui generale pentru consune e, câ b, d, f, h, k, l, m, n, p, r, x, z, v se pronuncia câ in latina; c, g câ in italiana; c câ i simplu in italiana; qu, de usitatu numai in pronumene sî adverbie, câ k; s (ro-

') Elementa linguae Daco Romanae sive Valachicae, emen-data, facilitata et in meliorem ordiaem redacta per G. G. Sinkay de eadem etc. Budae 1805, in 8-u.

8) „Itdmus Klein et 1. Molnar literam î cupiunt exprimi. per ae; num justum habeant, lector dijudicet; quia in omnibus vo cibus, in quibus ae adhibitum volunt, recedunt a rădice Latina."

1

tundu) câ in latina, in mediulocu s lungu (după forrn'a celui din ortografi'a germana) au la iuceputu sî in fine sh suna câ sch nemtiescu; t câ la Latini, ci inaiute de i câ tz magiaru, afora de candu inainte de ti stâ pusu unu sh seu s lungu ; in fine j se rostesce câ in limb'a fraucesa.

In respectulu accenteloru statoresce, câ acu-tulu se pune deasupr'a lui d, e sî deasupr'a lui i, candu e a se prolungl penultim'a; cercufiesulu deasupr'a lui â, â, î, candu adecă au suuetulu nasale; greulu deasu­pr'a lui â, i, ii, candu vinu a se prolungi iu finele ver--beloru. Mai adaugemu, câ sî elu, câ sî S. Clainu, omite cu totulu pre u finale.

E invederatu din acestea, câ Sîncai inca vre" se remania sî remane etimologistu, in unele anca mai eti-mologistu decâtu S. Clainu, bunaora in priviuti'a scrie-rei sunetului nasale, cum aretar^mu. Inse nesuinti'a lui de a usiorâ scriptur'a romana cu litere lat. lu-impinge la nescari arbitrarietăţi, p. e. cu s lungu, incâtva după modulu nemtiescu, sî cu sh după modulu anglesescu, sî cu alte asemeni, cari nu se potu numf nice stricţii fo­netice, nice etimologice.

118. In acelaşi anii, in care apăru gramatic'a sîn-caiana, publiculu capetâ cunoscientia despre esistenti'a altoru doue gramatice romaue, cu testu latinii sî orto­grafia latino-romanesca: un'a scrisa de Joane Budai-De-lenu, consiliariu in Leopole, alfa de profesoriulu iu colegiele reformate diu Clusiu bî Tergulu-Muresiului, Samuele Korosi-Crisianu. Ortografiele, ce le propunu sî recomanda aceşti doi gramatisti, s'aru pot6 considera sî numi ortografiele etimologice romanesci latino-italiane. La totu casulu ele suutu unu non-plus-ultra alu etimo-logismului sî alături alu curioseloru arbitrarietâti intru scrierea limbei n6stre cu litere străbune.

Se aducemu una alta, câ de mustra, sî din aceste curi6so ortografie etimologice. Firesce câ ameuddue nu­mai iusemnatate istorica mai posiedu.

Sistemele ortografice etimologice ale lui Sam. Ko­rosi-Crisianu sî J. Budai-Delenu suntu mai estreme de­câtu tote, sî autorii loru păru a fi avutu in vedere sî limb'a sî scriptur'a italiana, asia câtu ortografiele loru cu oresicare cuventu le-amu pote" numi romano-italiane. Deorace inse numai Tractatulu de ortografia latino-rom. a lui S. Crisiauu fu tiparitu iu 1805,x) era gramatic'a sî dictiunariulu lui romano-latino-magiaru, cumu sî gra­matic'a sî dictiunariulu romano-latinescu a lui Dele'nu pana in dîiel • uostre remasera netiparite sî pucinu cu­noscute, se pote afirma, câ cestiunatii bărbaţi cu lucrâ-rile sale multu mai neinsemnata inriurintia au esercitatu asupr'a desvoltârei ortografiei romano-latiue sî preste totu a culturei limbei romanesci, decâtu nemoritorii loru contempurani sî respective predecesori S. Clainu-Micu sî G. Sîncai. Cu tote acestea, fia macara pentru curio-sitate, se producemu aice din sistemele loru ortografice câteva puncte mai peculiari.

Dr. GEEGORIU SILASI.

_') Sam. Kdrdsi Ortographia Latino-Valachica, Claudiopoli 1805, typis Collegii reformatorum, in 8o (In fine, câ mustra de ortogra­fi'a sa, adauge sî una nov?la: „Luntre a de ante a, intona dopa Gesner in românie pr'in S. Chr." = Sam. Chrisianu.)

12

CAPITOLIULU DIN ROM'A VECHIA. (La illustratitmea de facia.)

MAS!

m v, ^;'..v

/ '

I

Se interapla adese-ori câ la redicarea uuui evene-mentu in domeniulu istoriei pop6reloru si la intiparirea lui in memori'a omenimei, se contribue in mesura mai insemnata unu lucru ore-carele, care consideraţii iu de bine, abia ar merita luarea in se"ma a dmeniloru.

Eveneraeutulu, ce ni-lu representa illustratiunea de facia inca este unulu din acele interesante eveaemente ale anticitatii, — la care a contribuita unu lucru care in Bene consideraţii ar' fi de totu fâra insenmatate. Si acestu evenementu, care din tempulu aprope mitologicii, treciiudu pre-ste sfer'a idealităţii, străbate pana la noi preste uuu intervalu de 2300 de ani — este cu atâtu mai momeutosu, cu câtu elu ne recbiama in memoria loculu, pre carele poetulu cu unu pre-semtiu profeticii l'a numitu

rTerrarum dea gentiumque Borna," de unde, — d6ca no mai este iertaţii, — ne tra-gemu si noi. •— Ci noi i-damu insenmatate si din acelu punctu de vedere că o causa in sene atâtu de neiusemnata a produsu unu efectu atâtu de monientosu si instructivu. •— Dar' nici loculu nici tempulu nu ne permite a deduce isto-riculu intregu alu evenemen-tului, pe care illustratiunea de facia ui-Iu rev6ca iu memoria din adâncimea trecutului, in-togui'a precum visulu ne revoca chipulu iubitiloru noştri pre cari de multu i-arau petrecuţii la eternele locasiuri. Yomu reflecta aici pe scurtu numai la acele trasuri ale aceste iillustratiuni, cari imprima urme nedelebil: in anim'a privitoriuliu umblaţii câtu de câtu pe terenulu isto­ricii atâtu alu evoneminteloru, câtu si alu naturei.

Illustratiunea acest'a ne pu­ne înainte loculu acel'a din care o mica părticica, trecuta prin straformari, mai stâ si astadi iu o parte a Romei sub numele de campidoglio — in vechime capi-tolium.

Rom'a precum ne spune istori'a, edificata prin Ilomulu deunde si-a luatu si numele, — se estiuse cu tempulu pre siepte dealuri seau coline — din cari unulu se numea mons capito-linus — muntele capitolinu. Pre acest'a se afla capitolivlv huiltiatu si iutaritu atâtu dela natura prin stânci câtu si prin

arta. Fundamentulu i-la puBe regele Tarquiniu Priscu in anulu 9. alu domairei sale, câm la 136 dela urdîrea Ro­mei, 614 ani inainte de Christ. Cetatea asia numita arx era redicata la 51 metri de-asupr'a matei, si de-asupr'a in vervu stâ lup'a mitologica nutriudu pe cei doi gemeni. A dearsu de doue ori: pre tempulu bătălii civili sub Sulla, si cu resbelulu lui Viteliu si Vespasianu, inse totu-de-a-un'a s'a restauratu.

illllll

«fflfflfflalifflPiiu wsii^^^&^s^SMă.

13

In partea de susu a capitoliului se află templulu Iu Joe I Jupiter Capitolinus) cu 3 celle (despartiamente) — un'a a lui Joe, alt'a a Junonei si a trei'a a Miner-vei. Acest'a eră celu de ântâiu santuariu alu regatului, con-sideratu de garanti'a favorii dieiloru, Coperisiulu si porţile lui erau de metalu si aurite; statu'a dieului din auru si osu de elefantu. Aci in capitoliu se afiâu archivele mai întomnate, tesaurulu statului, cartîle sybiline s. a. Astadi se afla pucine remasitie din elu. Campidoglio de astadi, straformatu după plauulu lui Michaelu Augelo — e cas'a senatului cetatianescu din Rom'a.

In seclula alu IV. de la fundarea Romei si cam totu la atât'a tempu inainte de Christosu unu poporn cu numele Gali dela Gali'a vechia (Franci'a si Belgi'a de adi) incepii a se trage spre am6dia-di catra Itali'a si trecundu preste munţi, se latî, despartîtu in mai multe semeutîe, si prin Itali'a. Acesti'a se incaierara in lupta si cu Romanii până candu mai pre urma, cam pre la anulu 365 inainte de Christosu, precumu spune Dyonisiu, ajun­seră in apropiarea Romei. La apropiarea loru de Rom'a o parte dintre cetatieni erau retraşi pre la Veji si prin locurile iuvecinate, e"ra cei remasi constâudu in cea mai

mare parte din magistraţi betrarii si teneri pucinu capaci de arme si din muieri si prunci — vediendu apropiarea penelului au clecisu a se retrage in capitoliu dimpreună cu averile si cele mai preti6se ale sale. Galii venindu dreptu-ace'a si ocu-pându cele alalte parti ale Romei le pradara si pre cei afiaii acolo i uci-sera. In urma 'si propuseră a stră­bate si iu capitoliu, carele fiindu acuma bine încuiaţii, le caută se se engete la alte eâi.

Illustratiunea de fada ne arata chiaru acelu momentu cându Galii se apuca de acâsta incercare.

Intre cei retraşi in capitoliu muieri, prunci, femei si betrani, erau si pucini ostaşi teneri si intre aces­ti'a si Marcu Manliu, fostu consulu in ainte cu trei ani, e"ra intre lucru­rile pretinse se aflau si gâscele con­sacrate Junonei, dar nu lipsiău neci cânii, că unu animalu fidelii, care ur­mează pre stăpânii sei pretutindenea. Cei din capitoliu se vedea câ nu pdrta mare frica câ d6ra Galii ani pote" se ajungă si in capitoliu, fiendu acest'a biue intaritu ei incuiatu. — Dar' ce se vedi! — Galii au datu de o atare cale pe unde si-au propusu a-si probă noroculu iu tempu de nO'pte. Ei observându p6te urma de omu pre stânci, pre unde adecă s'au fostu Îndatinaţii cei din capitoliu a hainite câte unu teneru curagiosu la Yejeui si la cei de pre de laturi, cu cari stăteau in legătura, — se"u p6te incercându-se ei insî-si de sene a-si face cale pe stâncile carmentine: in liuiscea si mtunereculu nopţii,— candu nu numai păzitorii si cânii dor-miâu ci togm'a si dieii (pre cumu se spune), — au apucaţii a se urcă pe stânci ajutaudu-se unulu pre al-tulu. Pro candu inse, neobservaţi de nemene, — câ-ci păzitorii dormiâu si cânii nu latrâu, — erau [aprdpe se dee navala in capitoliu, gâscele Junonei, pre cum le e datin'a, înce­pură a face strigare mare, in câtu se desceptarâ cei ce dormiâu, si ob­servându periclulu Marcu Manliu pasî

>•

14

in frunte si alţii după elu si ajunguudu la Galulu celu de-antaiu, care stâ de-asupr'a neannatu, 'Iu străpunse; acest'a cadiu pre celu mai de-apr6pe, acest'a erasi pre cei alalti, si asia mai departe unulu preste altulu. — In estu modu minunatu a scapatu capitoliulu de furi'a Galiloru!

Dupa-ce s'a facutu diua, adunându-se cei din ca-pitoliu cu militarii, ce erau acolo la unu locu, de­liberară preste cele intemplate cu bucuria mare. Intre bucuria a fostu mestecată inse si 6re-care întristare, ca-ci pre candu pre Marcu Manliu 'Iu lăudară si 'Iu incarcarâ de donuri, pre atunci pre păzitori î-i jude­cară la ped^psa grea; ae6sta judecata se restrinse mai in urma asupr'a celui de âutâiu pazitoriu, care se arunca cu capulu in josu de pre stânc'a, de unde se aruncau apoi pre tempulu republicei, toţi cei osenditi la morte pentru crime publice mari. Ba neci cânii nu au remasu fârâ pedâpsa, pentru-câ, precum spune Plutarchu, iu totu anulu omoriâu câti-v'a câni, — precându gâscele le nutriâu in temple, intru aducerea aminte a acestui eve-nementu.

Casulu acest'a 'Iu făcu credibile, afara de spusale istoriciloru (mai alesu Liviu si Plutarchu) — si alte trei momente, anume câ: păzitorii incrediuti in tari'a ei neaccesibilitatea capitoliului au potutu se dorma, avendu pucina grigia, — cânii, precum dîce Plutarchu, aruncânduli-se mâncare au tacutu, de 6ra-ce acesti'a pre lângă tota fidelitatea loru, nu latră nici pre inhnicu, deca i-arunca de mâncare, — era gâscele pentru caldur'a cea multa, care se afla in corpulu loru, intrecu in tre­zia si pre câni: ele se trediescu la cea mai mica miş­care si nu potu tace' nici pre câtu tempu mânâuca, ci striga si pre acel'a ce le-a datu mâncarea. — Unu ce tristu cu care inchiamu acesta schitia este, câ acelu Marcu Manliu care a mantuitu capitoliulu, mai târdîu, in urm'a unoru păreri greşite si a datinei introdusa pre atunci, fu insusi aruncaţii de pe stânc'a tarpeia. — Asia este resplat'a omeniloru ! Vorb'a poporului: „Fâ bine si-as-c4pta reu !tt

De-ajunsu mi-a fostu iubita Antâi'a ta privire, Se sci'u ce e 'n vietia Curat'a fericire.

Dar' chiaru in acea clipa O presemtire-mi spuse, Ca 'n viitoriulu nostru In cale ni suntu puse ;

Dureri, nevoi, necasuri, Dusimane uneltiri — Menite se ingrâpe A nostre fericiri.

Si presemtirea-mi trista Incetu s'adeveresce : Din dî in dî furtun'a Ne 'ncungiura si cresce.

Si eu gândescu adese Cu jele la treciitu, Atunci ckndu prim'a data Iubita te-amu vediutu.

•' C. MORARII!.

i PĂRINTELE CARTHAUSI. — ROMANU t r aduau din T. magiara- —

Introducere. Dernan6ti'a morosa a unei dîle de Octomvre 'si

revărsa lumiu'a s'a negurdsa asupr'a Dauphinei, cându ' eu, abatendu-me dela drumulu tierei, ajunsei la comun'a Vaureb si conducundu-mi numai decâtu unu caleuzu st unu catâru, purcesei mai departe catra Grande Char-treuse.

Arborii in mare parte erau deja lipsiţi de frundie, si pucine câte mai remasese, galbiue ori mohorîte, ater-nâu de ramure, asceptându se scape si ele in urm'a so-cieloru loru; — 6rb'a prin care 'mi sierpuiâ cărarea era imbracata in vestmentulu albu alu brumei; si de catra munţi trageâ uuu vântu ghiaciosu de t6mna, câ sî cum ar voii se reflecteze pre locuitorii din vale la ern'a ce se apropia. •— Totulu erâ tristu iu giurulu mieu, mo-roşu câ tomn'a, si parasitu.

Invelindu-me bene in manteVa mea, purcesei mai departe, cându calare pre catâru, caudu, din caus'a fri­gului, pre josu; si asi6 ajunsei la port'a asi6 numitei pus t e i ' a mare .

Astadî lângă zidulu ce desparte acestu locu po-somorîtu de ce'alalta lume, se afla o mora, lângă ea o casutia mica si acea capela simpla in care 'si servesce miss'a s'a de tote dîlele părintele Carthausi, care câsciga aici pentru monastire — altmintrea totulu e parasitu si desiertu. — De departe se aude vuetulu micului riu-letiu, ce curge prin ângust'a crepatura de munte, sî se vedu munţii acoperiţi de bradetu, asia câ, iudata-ce tre-cemu dela porta, usioru ne-amu potea socoti in pustie­tate, ddca sunetulu clopoteloru micei capele nu ar' re­flecta pre caleuzu la rogatiune si pre noi la ace'a câ amu ajunsu la loculu unde atâti'a pătimind!, cari nu aflaseră in senulu civilisatiunei nostre aventate decâtu chinuri, 'si cercară aici locu de asilu.

Potrivitu nume s'au datu acestui loeu, câci intru adeverii e pusteiu. — Bradetulu care întuneca totu te-ritoriulu muntîloru, prin sîrulu sen neîntrerupta, im-preuna cu numerosele stânci cari se iutindu ici in masse mari pre cost'a muntelui, colo resfirate iu cale, după cum le-au lasatu cea din urma ploia torenţiala: — in-facisi^za caletoriului ic6n'a celei mai inniense pustâia-tati; — câtu au trebuiţii dara se sufere ori se spereze acel'a, care pentru prim'a data 'si cerca aici asilulu, câ se pauseze după atâtea chinuri, ori câ prin abstiuentia si suferintia se se facă demnu de imperativa ceriului; si câtu 6ra acei'a, cari au pasîtu in urm'a lui preste acestu pragu, cu propusulu câ uici-câudu se nu mai re'ntorca in lume, — nici-cându se nu re'ntorca acolo,

I unde au vediutu cadiendu un'a câte un'a tote florile, undo

*) Acest'a este celu mai interesantn R o m a n o ce a apa-rutu in limb'a magiara. — Elu, este scosu diu vietia si cu­prinde invetiaturi pentru vietia. Eca motivulu care ni-a îndem­naţii a-lu prelucra in limb'a nostra romanesca. — Anctomln Iui, Br. J o s i f u E f t t v o s , a ocupatu iu anii din urma ai vietiei s'ale, fotoliuln de ministru alu culteloru si instrnctiunei publice in Un-gari'a. In limb'a magiara, in care inca forte pucine opuri ajungu abia dâue-trei editinui, acestu R o m a n a a ajunsu in puţini ani mai bine de d i e c e e d i t i u n i — dintre cari unele edi-tiuni eftine pentru poporu in mai multe dîeci de mii esemplare.

Traducatoriulu.

15

au disparutu pentru ei tdta fruraseti'a sperantiei — ne-remânendu-le decâtu un'a singura sperantia: posomorita si seridsa ca si verdeti'a acestui bradeiu, dara totu-odata veciuica câ si acdst'a — credinti'a.

Ddra aici lângă acestu riuletiu, care curge fara de a se obosi, au cercatu ei unu asilu, — ori dâra numai unu locu in care sunetulu valuriloru se amutiesca vaierarea desperata a durerei loru, si suspinulu creagiloru se-i facă a uita rîsulu sarcasticu cu care lumea crudela au pri-niitu jaluirea loru. — Si dre aflatâu ei acăsta bucuria mormentala, acesta odichna pentru care si-au jertfitu totulu, pana chiaru si sfarimaturile vietiei loru; si după care au oftatu ani indelungati, si au plânsu si s'au ro-gat.u in singurătatea loru. — Cene scie ? — Inca nici ace'a nu se sci, ca dre pdte-se odichui acel'a care se subtrage dela tdte impressiunile din afora; câ-ei anim'a omului sdmena cu marea, carj ddca incita tempestatea, ce î-i sbatea. valurile, se redica si de fluxu-i propriu.

In ast'feliu de cugstari aeufuudatu ajunsei la mo-nastire, care in grandeti'a s'a derangiata se redica în­aintea mea, de diumatate coperita iu velulu misteriosu alu negurei. Amu suuatu si mi-se descinse. Nu preste multu amblâniu in susu si in josu prin spacids'a sala burguudesa, iu care nu fara toţi scrupulii ine conduse santulu pariate câ pre unulu care fiendu maghiarii, nu eram nici francesu nici italiauu si cu atâtu mai pucinu voiâmu a fi germauu. Preste pucinu tempu unulu dintre părinţi veni la mene, — unu bărbatu blandu, cu facia palida, •— care se oferi a-mi aretâ localulu monastirei; — dar' s'a întunecaţii iuainte de ce amu fi potutu stră­bate prin atâtea coriddre si sale si asiu fi potutu privi bene tdta pomp'a" cu care vanitatea omeneasca împodo­bise acestu grandiosu mormentu alu viiloru. — Paren-tele Carthausi, conducuudu-me iudereptu in sala, se de­părta, si eu me aflăm drasiu singurii.

O lăture a salei eră deplinu întunecata, dr in ce'a-lalta lăture foculu diu camiuu respaudia o lumina in cercu acusiu mai mare acusiu mai micu, după cum cresoeâ ori se domoliâ flacar'a acelui'a; eu asiediendu-me langa focii, me dedei cu totulu cugeteloru mele. — Din fantasarea acest'a me desceptâ uuu servitorii!, care aducuudu lumiue cu sene, conduse doi străini in sal'a comuna. — Ei au sositu inaintea mea la monastice, si acum chiaru se reintorceâu dela locuiuti'a eremitara a Slui Bruno, si obosiţi de calea loru se asiediara lângă mene la caminu. — Unulu poteâ-fi in etate câm de 50 ani, — lat'a lui frunte eră brasdata de crdtie si pe-rulu incepu-se a-i caruntî, dara trasurile fâşiei lui tră­dau sănătate si tăria barbatdsea, si faptur'a-i vigurdsa părea a contradîce periloru sei cărunţi. — Celu-alaltu se află inca in primavdr'a vietiei; dara pe faei'a-i pa­lida se vedeau urmele mai multoru esperintie amare, de­câtu in trasurile liniştite ale sociului seu, si ori cene ar' fi priviţii pe aceşti doi bărbaţi unulu lângă altulu, usioru ar' fi potutu observă câ aici nu acel'a inibetranise carui'a incepeâ a-i caruntî perulu. — Ei se asemenâu eu o fldre sî unu stejarii; ce'a traii numai câtev'a dîle si si incepe a se vescedî, cest'a a traitu veacuri dara tara câ se-i soadia poterea si se i-se usce crengile cele verdi. — Celu teneru siedeâ lângă caminu cu indife-rintia mordsa, acufundaţi! in privirea flacariloru, până candu betranulu din tem[>u in tempu aruncă câte o privire plina de ingrigire spre sociulu seu, câ si cum ar' voii se afle, din schimbările, faciei lui palide, cu­getele cari î-i sbuciuma in acestu momeutu sufletulu. —

In urma tenerulu, suprimându-si dre-cum fantaslarea, dîse: — Eu me semtiescu bene aici amice! — Mâne po-temu reniane aici; respunse celu alaltu, — câ-ci cu tote câ nu e iertatu nemenu-i se petreca aici mai multu de 24 dre, usioru ne vomu potd câscigâ concesiune pen­tru o dî.

— Mâne, si poimâne, si pentru totu-de-a-un'a — respunse cu viersu tristu tenerulu, intorcundu se catra ferestra, câ-sî cum ar voii se incungiure privirea ami­cului seu, — cându acest'a dîse:

— Pentru totu-de-a-un'a ! . . . greu, amara cuventu e acest'a, mai alesu iu verst'a t'a, in care acel'a in-sdnina o vidtia intrega.

Ddca ni-a pieritu noroculu, ddca iu urma ni-amu pierduţii până si speranti'a de mângâiere, — nu mai avemu trebuintia decâtu de odicbua, si de acea apathia care ne curma tdte passiunile si de-odata cu ele si tdta machuirea; numai nimicirea o oftdza atunci anim'a, — si acdst'a e ce sperezu eu a află aici.

Tenerulu se redica si, radîmându-se pre parcamulu ferestrei caută in afara prin intunereculu negurosu, până câudu sociulu seu, privindu cu tristdtia in urm'a lui, taceă. In urma redicandu-se sî acest'a urma pre teneru si 'Iu agraii. Acest'a i respunse cu passiuue si de-acl se încinse intre densii o convorbire lunga, care eu fiendu departe, nu o potui audî din cuventu iu cuventu. dar' cumcâ ace'a a avutu unu sensu câtu se pdte de durerosu, precepîii usioru din espressiunile loru. Asid trecură aprdps ddue dre, in care restempu eu scrisei epistole, petrecundu totusiu cu cea mai încordata aten­ţiune pre cei doi convorbitori, cari se preâmblâu iu susu si in josu. —. In urma tenerulu opriudu-se, câ si suprimaţii de dorerea s'a, dîse: — Credu câ se potu află individi cari se fie multiemiti cu sdrtea loru, desî pana acum eu unulu puciui amu aflatu: — d. e. prun-culu, care a petrecutu câtev'a dre adunându petricele, ddca a isbutitu a-si umpld caciul'a ori palari'a, obositu se asiddia si cu anim'a indestulita 'si numera tesaurii; — si pentru-ce se nu se multiemesca si omulu care in de-cursulu vietiei sale a sapatu, sdu a calculatu, ori a câr-pitu caltiuui, sdu a scrisu o carte, ddca la betranetie odichnindu-se caută iudereptu la vidti'a-i trecuta si crede câ de-dre-ce a lucraţii si s'a osteniţii, a si ispravitu cev'a. Vidti'a celoru mai mulţi dmeui se petrece in câsciga-garea nutrementului; stomachulu e câ sî butea danai-deloru, umplerea carui'a dâ de lucru fârâ intrerumpere : si acelui'a care se indestulesce cu acdst'a: î-i poftescu apetitu bunii! elu se vă semtî multiemitu, avendu-si pâ-nea si hran'a s'a aldsa; si pdte va crede câ nu si-a pe­trecuţii inzadaru vieti'a, pentru-câ a capatatu plata pen­tru ostenel'a lui, — si câ a satisfăcuţii legiloru de ne­curmata inaintare si perfectiunare, pentru-câ a isbutitu a-si urcă salariulu seu anualii dela 500 franci chiar' la atâte mii; acel'a a cărui spiritu nici candu nu l'au sbu-ciumatu intrebarea câ pentru-ce traiesce ? acel'a dîcu pdte se fia indestulitu; si eu i-asiu pote' invidia starea, dar' a-lu urmă nu potu, chiar' asia precum nu potu urmă nici pre albina in serguinti'a ei, nici pre ursu in som-nulu lui Je drna — ne deosebimu la natura. — Eu sum securu, câ alta fericire nu se afla pre acestu pamentu, si câ eu nu voiu fi nici-caudu fericitu. — Nu este nici o stare pre pamentu in care nu amu pote" fi fericiţi; dara se afla dmeni, cari nici intr'uu'a nu se semtiescu multiemiti, si pentru acesti'a nu remâne alfa decâtu

| detorenti'a: de a nu alergă după ace'a ce nu potu

16

ajunge, ci a se retrage din lume si a-si suferi in singu­rătate chinulu loru.

Acel'a care nu-si afla multiemirea s'a in cerculu timeniloru, casluua neplăcere si durere tuturoru acelo-r'ă cu cari se associaza; femei'a, care cu iubire se alli-pesce de senulu lui, prunculu care se lega de genuuchii sei, amiculu care î-i strînge dre"pt'a: toţi se afficiaza de monotoni'a lui. Detorimu multiemire facia de toţi acei'a cari se allipescu de noi cu iubire, si acel'a care nu e in stare de acest'a — retraga-se in singură­tate, si pria acCst'a baremi 'si va scuti coascienti'a de imputarea ca au facutu pre alţii nefericiţi! — Nu pri-maveVa, nu radiale caldur6se ale stirelui, nici lin'a ploi-tia de vtira: acoperu cu frundie crengile arboriloru ; in lontrulu loru se afla poterea care î-i face se inverdies-ca, — fârâ de acest'a sorele inca mai tare le usca cren­gile, eY ploi'a î-i putrediesce.

Tenorulu se redicâ, si cu fâşia iuvapaiata se apro­pia de ferâstra. Chiaru clopotiâu la Ore. —• Audi . aceste sonuri? dîse elu, intorcundu-se catra compauio- I nulu seu. — Tempestatea a incetatu, bradulu nu se i mişca si lunc'a e liniştita: singurii aceste tonuri sânte ! vjbreza in universu, câ si cându ar' benecuventă natur'a ; donnitânda; părintele carthausi se descâpta din visu-rile-i posomorite, caută afora pe ferestra, si vediendu I ceriulu instelatu, inaltia o ruga evlavidsa, si se semtiesce fericitu, pentru-câ sa rtiga. — O nopte lunga si plina

Me câiutie fii si vi6ti'a mea; si. eu avui cele mai gros-nice visuri, acum au sunatu viersulu care me chiaula la ruga •— trebue se me rogu. Cadieiidu in ge.iun-clii înaintea crucei Salvatorelui, voiu cere consolare, yoiu ajuna, 'mi voiu chinuii trupulu, si voiu su­feri cum n'a mai suferiţii nici unu omu in lumea ast'a; si de"ca iu urma o radia de sperautia va străbate anim'a mea întunecata, — deca ia ochii mei desecati se va ivi o lacrima, — d6ca busale miele se vom des­chide la cea de-ântâia ruga: voiu fi fericiţii, mai feri­citu de cum poteti ff voi in lumea vdstra.

*, * *

Nu sum in stare a descrie, câtu de adencu m'a patruusu iutr6ga convorbirea ast'a, la care din intem-plare fusei martore. — Amu cutrieratu intriga Franci'a, dar' nicairi n'amu potutu uită pe tenerulu palidu si vor- ; bele-i triste. — Convenindu din intemplaie la Paris cu com- ! panionulu lui, dupa-ce î-i faciii cuuoscieuti'a mai adese-ori 'iu întrebai despre starea tenerului, dara cu puciuu re-sultatu. — Casulu acest'a intr'atât'a m'a iuteresatu, iucâtu mai tardîu, dupa-ce m'amu indepartatu din Fran­ci'a, me pusei in corespoudentia cu cunoscutulu mieu, cu care me facuse-mi apr6pe amicu; si asi6 ajunseră in mâuile miele scriptele acestea, caii voiu se le publicu aici. — Acest'a e diuariulu si iu parte memorialulu te­nerului, care densulu l'a scrisu in mănăstire si după mdrte l'a lasatu amicului seu. — Acei'a care c6rea numai lectura de petrecere, pună la o parte aceste foi, cari nu suntu ordinate asie" câ se corespunda cerintieloru artistice, — duiosî'a monotona a acestor'a l'aru pote face se se ur6sca. — Dara acel'a pre care uu-lu lasă rece durerile unui sufletu bunu sî creatu pentru fapte nobili, acel'a pre care 'Iu interes^za mai multu istori'a misteriosa a unei anime, decâtu poveştile bene-tiesute ale r o iu a n e 1 o r u: — acel'a cetesca pana in capetu aceste foi, si se p<3te câ se afle cbiar' iu vie"ti'a ş'a pro­

pria uuu momentu, la care recugetându 'si va aduce aminte câ durerea de care e vorba aici, nu e singuru numai oper'a fantasiei poetice.

(Va urmi.) Br. JOSIFU ECTYSS.

Ratacindu pe drumuri, invinsu de fdme si de obo-s61a, adormise-mi sub umbr'a unui tufisiu, ale cărui crengi selbatice se îmbinau de-asupr'a capului meu for-mându o cortina câ de spini; si pentru unu omu, flamendu si obosîtu, diumariu de câte-va septemani, care adi de-junasemi numai câtev'a pome si o mâna de alune, aviii unu visu fdrte placutu: incliipuiudu-mi câ plecasemi iu cercarea celei mai frumose femei diu lume...

* * *

Abia plecasemi, zării in marginea drumului o casa vesela la privitu.

înaintea usiei o femeia de-o frumsetia rara, cu privire simpatica si dulce, allaptâ unu copilu. Alti co­pii se jocâu in nesipulu auritu de sore la pociorele unui betrauu care i priviă cu dragoste. Impregiurulu caso, incungiurate de-unu gardu viu iufloritu, se inaltiâu plopi mari prin cari trecea sioptulu linu alu borei.

In vii'a vecina, unu barbatu turna intr'o tocitore cosiuri pline cu struguri aurii, si de-asupr'a capului seu, treceau paserile cântându ariele loru vesele

* * Me «prii... — Unde te duci! — 'mi dîse femei'a cu copii fru­

moşi. Me ducii se cautu femei'a C3a mai frumosa din

lume, si mi-se pare câ nu voiu merge mai departe, de-6re-ce te-amu inteluitu. — Cum te nuinesci ?

— Me numescu Familia. Eta cas'a mea, tatalu meu, barbatulu meu, copii mei, si colo, sub acesta sal­cia betrâna, dorme mam'a mea, precumu, mai tardîu: vdru dormi acolo si copii mei. F6tr'a i negrită a vetrei este totu-:le-a-un'a si temeli'a societăţii si întărirea na-tiuniloru; este altariulu nestramutatu si sâutu alu po-ptireloru.

— Oh! esci in adeverii femei'a cea mai frumosa din lume: pre tiue, Familia, te cautâmu, pre tine voiescu se te iubescu Ascâpta, me ducu se culegu flori pen­tru t ine. . . .

* * Si plecai, si trecui prin câmpie si prin păduri,

prin dealuri si prin văi. Nu găsii flori; dar' la marginea unui mare fluviu,

la polele unui munte inaltu, intelnii o femeia cu privirea impunetdre si blânda, cu iufacisiarea nobila si fruntea maiesttisa.

Ea nu allaptâ nici unu copilu; deY in cutele tu-nicei ei se ascundea o spada, si in mân'a ei lucia o cheia de auru

Unde te duci me agrari ea, cu o v6ee petrundie-t6re si impuuetore, care me facii se tresaru.

— Me ducu se cautu femei'a cea mai frumosa din lume.

. — Si-ai intelnîtu-o ?

17

— Da; ea se numesce Famili'a; si me ducu se eulegu flori pentru dfins'a. — Dar' care este fluviulu acest'a? Care este muntele acest'a?

— Este h o t a r u 1 u. — N'ai copii? — Eu? dîse ea zîmbindu, amu preste patru-dieci

de milidne pe cari î-i iubescu de-o potriva cu acel'a-si affectu; si toţi bogaţi sdu seraci, mari sdu mici, slabi sdu potemici, toţi 'mi suntu devotaţi! Fie-care din ei lucrdza, după potinti'a lui, la binele meu, la progresele melo, la securanti'a mea, la bogati'a mea, la fal'a mea; fie-care adauge o fldre cordnei mele, unu margaritariu diademei miele; si candu suntu in primejdie, e destulu de-a rosti numai numele meu, si indata toţi copii mei «e scdia peutru a me aperă sdu pentru a muri.

— Si cum te numesci? — Patria] — O, Patria! tu esci inca mai frunidsa de câtu

Famili'a. 'Mi pari mai mare, mai nobila, si cându vor-besci sfimtu ca anim'a-mi bate mai tare. Ascdpta,... me ducu se eulegu flori pentru t ine. . . .

* * Si me dusei din nou pvin livedi si prin păduri. Nu gasli flori; dar', dincolo de dealuri si de rîuri,

de fluviuri si de munţi, de cetatîle sgomotdse si de pustiile mute, zarli o femeia de-o talia uriasia, de-o frumsetia diedsea, care mergea, cu o stea in frunte, cu-o făclia in mâna, zîmbindu la lume cu-o nespusa dulcdtia. Pe esiarp'a ei cu mii de fâşie, ce părea a fi unu cucur-beu si ale cărei capete felfaiâu in ventu, se cetia acestu cuventu: FratVa \

Oprindu-se in mersulu ei, sdu mai bine in sborulu ei, ea me intrebâ: unde me ducu.

— Me ducu se cautu femei'a cea mai frumdsa din lume. Si ai gasitu-o? — Am gasftu ddue: Famili'a si Patri'a. Dar' care

este imperiulu teu ? — N'amu nici imperiu nici regatu; domeniulu meu

se întinde de la unu polu la celu-alaltu, si toţi dmenii suntu copii mei. Nu făcu deosebire intre neamu si neamu, si n'am de câtu unu steagu — aedsta esiarpa!

Ori-care ar' fi iimb'a si faşi'a loru, civilisatiunea seu barbari'a loru, decadinti'a sdu mărirea loru, tdte pop6rele 'mi suntu de-o potriva scumpe, si in cdt'a cea mai umila precum si in naţiunea cea mai poternica, vedu o fiica! Japonesului si Cafrului, Eschimocului si Nubia-nului, le dîcu: — Copilulu meu!

Nu cunoscu alte hotare de câtu valurile marii si norii din ceriu, si vdtr'a mea e lumea!

— Si cum te numesci? — Omenirea! O, omenire! tu cu dulcdti'a Familiei si nobldti'a

Patriei, îmbiui cerdsc'a frumsetia a unei dieitie. Ah! tu, tu esci intru-adeveru minunea ce cautâmu.

Voiescu se te iubescu, si pentru tine asiu uita Famili'a, asiu uită Patri'a, ddca n'ai fi totu de-odata si Patria si Familia; pentru tine me ducu se eulegu flori...

* * *

întinsei mân'a... si pe candu credeam câ adunu flori pentru omenire, me lovii de-uu spinu si sângele meu curse...

Me desceptâi, scotiendu unu tîpetu de durere, si atunci 'mi adusei aminte câ Famili'a me uitase, câ Patri'a me isgouise si câ Omenirea me lasă se moru de fdme. — F. D.

„Amicolo riuaiiîeî^rABrÎ884rN? 1,

DESPRE CĂSĂTORIA. — Observatinnl satirioe. *) —

Casatori'a este o institutiune onorabila si vechia, — pdte chiar' asie" de vechia câ si arfa resboiului, pen­tru ace'a cei căsătoriţi se afla intr'unu resboiu conţi­nu — pe vidtia si morte.

Casatori'a este grdp'a liberului amoru, iar' femei'a e crucea cea de-asupr'a grdpei.

Casatori'a se inchia in ceriu, pentru ace'a căsăto­riţii, după cununia, suntu câ si cadiuti din ceriu.

Casatori'a este o gluma; câ-ci arfa unei bune-casatorie, precum si ace'a a unei bune-glume consta in impreunarea a ddue lucruri divergente.

In vechime bărbaţii aveau multîme de femei, — dara pe urma se convinseră câ li-e de-ajunsu si numai un'a singura.

Barbatulu si femei'a prin căsătoria devinu o pa-rechia, pre cându fie-care de seue-si singuru formdza numai câte o diumetate. — Se intempla inse adese-ori, si acdsfa nu fora de tdta caus'a, câ uuu barbatu se considera numai câ o pătrime; si s'au probatu ca intra căsătoriţi fdrte usioru se operdza o frâagare.

Casatori'a se basdza pre unu contractu reciprocu, de si adese-ori nici nu pdte fi vorba de contractu.

O parechia care se armonieze pe depliuu e totu asie" de rara câ si unirea intre Romani. — Atâtea im-pregiurari concurgu pentru de-a desbinâ pre doi soci, incâtu pote mu fi convinşi câ abia esjstu câtev'a parechi cari 6e trăiască in deplina armonia. — Cu tdte acestea este o alegoria cu totulu neadeverata cându se dîce câ sdrele si lun'a ar' fi parechi'a cea mai fericita, — de dre-ce lun'a se duce de-acasa indata ce sdrele vine acasă.

Căsătoriile fericite se inchia in ceriu. — Fericita este parechi'a ace'a, a carei'a căsătoria e inchiata in ceriu; si vai de acei'a caror'a după cununia li-se si in-chide ceriulu.

In o căsătoria pre care o inchia ceriulu: femei'a sg afla in alu sieptelea ceriu, barbatulu sbdra cu angerulu seu de femeia câ prin nori; si e cadiutu din nori, in» data-ce femei'a lui incdta de-a mai fi angeru.

Ace'a căsătoria e fericita care are devis'a Napo-leonidiloru, adecă: pacea . Cu părere de reu inse se observa adese-ori câ: frumds'a aliantia nu este sfersî-tulu, ci din contra e inceputulu unui resboiu lungu.

Starea casatoritîloru trebue se fia câ si a unui ace-

aflatu femei'a care le erâ de trebuintia, dar' in curundu se

stătu costitutionalu, in care ambe partîle au ace lea-si drepturi. — Mulţi bărbaţi credu a fi femei'a care le erâ de trebuintia, dar' in curuuuu se incredintidza câ ace'a apartiâne stângei estreme. — Acestea suntu căsătorie in cari barbatulu gândesce, iar' femei'a ocârmuiesce; — si pentru ace'a adese-ori se intempla câ unu barbatu, pre care mai înainte 'Iu en-tusiasmâ demnitatea femeiloru, mai târdîu e silitu a incercâ lupfa cu leulu.

Starea absoluta a regimului câitialoru nu va face fericita nici o căsătoria; si mii de bărbaţi din caus'a câitialoru aii fugitu de-acasa cu capulu golu.

*) Observatiunile acestea suntu estmse din discursulu advo­catului E. S e v a 1, rostitu înaintea juratîloru cari aveau de-asiu pronunciâ verdictulu loru asupr'a densului, pentru ca 'si băgase in monastire pre soşi'a necredintiâsa si risipitdre, care î-i amarîsb prea multu vieti'a, după cum vomu ved6 mai la vale din confes-siuuea densului.

18

In unele căsătorie esiste starea pacei inarmate, in altele stapen'a feminina e impinsa la cuceriri in afora de casa, ast'feliu ca politic'a esterua e multu mai im­portanta pentru ea decâtu politic'a interna. Si cu Wte acestea in politic'a casei jace germiuile celei mai secure garanţie a ecuilibriulni casei europene, precumu si a pacei netulburate, si pentru ace'a nu potemu recomendâ iu de-ajunsu fie-carei femei se se tiena de politic'a ca­sei; câ-ci numai acolo uude fericirea se caută in casa, numai acolo dîcu fericirea vâ fi a-casa. (Va urma.)

BIBLIOaE^PIA. însemnătatea sciintieloru naturale si reformele ce le re­

clama studiulu loru in scalele nostre. — Disertatiune tienuta la 5 Juniu 1881. in adunarea generale a Reuniuuei mariane in Borgo-Prundu de Dr. A. P, A 1 e x i prof.

Sub titlulu de mai susu a apărata la Bucuresci, in tipografi'a Academiei romane, uu'a brosiura interesanta.

Auc'orulu acestei brosiure e bene-cunoscutu pub­licului românu din diverse scrieri publicate prin revistele n6stre literarie, scieutifice si beletristice. Ideile sale de comunu suntu concise si chiare, ce'a ce se vede si in brosiur'a presenta retipărită din diuariulu „Educatoriulu" din Bucuresci, uude s'a publicatu mai ântâiu. — Dar' se cercamu punctele de vedere ale dlui auctoriu in stu­diulu acest'a. Eca-le: I. Introducere, iu care cu pucine cuvinte arata ca pentru lămurirea tesei suscepute i-ar' trebui o carte volumi.i6sa seau baremi unu ciclu intregu de prelegeri. — Cuprinsulu capeteioru urmatorie se vede din titulaturele loru. Asia are sub II. Scopulu sc61ei si definitiunea ei. Misiunea scolei. III. Economi'a politica recomendata poporeloru ce voru se progreseze, — câsciga-rea de averi. Acestea se potu câscigâ mai usioru cu ajutoriulu sc6lei. IV. Sctilele de lucru, scolele Frobeliane. ScOpulu scolei de a invetiâ pre copii la iubirea si de­prinderea pentru munca. Necesitatea introducem sciin­tieloru naturali iu scolele ntfstre. V. Disproportiuuea in impartîrea si predarea materiiloru de iavetiamentu din scolele primare, ginmasiali seau liceali. VI. însemnăta­tea sciintieloru naturali in agricultura si folosale ce Ie procura. Rolulu agriculturei in cultur'a unui poporu. AII. însemnătatea sciintieloru naturali in crescerea vi-teloru si a imbunatatîrei loru. VIII. însemnătatea padu-riloru. Imporlanti'a sciintiei botanice cu privire la es-ploatarea paduriloru si a industriei de lemne. IX. în­semnătatea sciintieloru naturali din punctu de vedere igienicu. X. Couclusiuue. — Din acestea dîcu, cetitoriulu va vede" iudata ca dlu Alexi se mişca pe terenulu vie-tiei practice, si nu âmbla după fantdme. Dauna ca ne lipsescu conferiutiele generali profesorali reclamate de-atât'a-amaru de tempu, in cari senguru sar' pot6 des-bate si aduce concluse valide relativu la atari chestiuni de suprema necesitate peutru poporulu romanu! Desî se afla in cărticica câtev'a neesactitati neiusemnate si de sî nu me unescu intru t6te cu autoriulu, dar' trebue se dîcu in genere, ca studiulu seu e lucratu cu multa pri­cepere si cu destula diligintia. La percurgerea acestei cărticele, mai alesu dela p. VI. pana iu fine am fostu silitu a dîce in mine la fie-care pagina: Baremi de ar' cuuosce si scl toti docenţii roniaui, ce'a ce se scrie aci; baremi de s'ar conduce toti bărbaţii de scdla ai popo­

rului romanu de acestu spiretu practicu, ce transpira din carticic'a acest 'a!. . . Aci se dă in mân'a invetiato-riului de ori-ce categoria o inviatiune nu prefăcuta, nu măiestrita, ci o inviatiune lămurită, concreta asiu poto dîce, de carea lasaudu-se iadreptatu iu dirigerea scolei sale, o va face pre acesta sc61a viua, sc61a carea unie'a de securu vâ midilocl eliberarea poporului romanu din jugulu sclaviei spiretuali, materia.'i si in parte si morali, sub carele 'Iu vedemu astadi imbrâucindu-se. Deci nu potu decâtu se, recomendu carticic'a acest'a cu tdta cal-dur'a toturoru barbatiloru noştri, dela cari midilocitu seau nemidilocitu aterna esistintia scoleloru nostre.

V. GR. BORGOVANU.

^

IESE,

Deschidemu abonamentu pre anulu 1884 la tdte trei diuariale nostre. —• Deviugundu deja t5te greută­ţile inceputului, de-acum inaiute tâte trei diuariale nostre voru apare regulaţii si in editiune multu, mai eleganta si mai voluminosa decâtu fana acum. — Afora de ace'a acestu diuariu va apare bogatu illustratu cu portretele celoru mai distiusi bărbaţi ai Natiuaei ro­mane ; — afara de ace'a cu: mulţime de prospecte pit-toresci din Transilvani'a Romani'a, Ungari'a si de pre airea, — tipuri din istori'a vechia si u6ua, intre cesto din urma si illustratiuaile eveueminteloru curente din lumea mare, — aventuri din viâti'a sociala s. a. Apoi numerulu celu mare alu celoru mai buni scriitori ro­mani pre cari i-amu angagiatu de collaboratori, ordi­nari salarisati, pentru diuariale nostre, precumu si cele mai alese scrieri premiate din partea nostra, cari au se fie publicate iu decursulu anului curente: ne puuu in placut'a positiune de a pote apromite cetitori-loru noştri — pre lângă celu mai moderaţii pretiu de abo­namentu — cea mai buna lectura de instrucţiune si dis-tractiune. Apelamu dreptu ace'a la bunavoienti'a publi­cului romanu câ se ne spriginesca in iutreprinderile n6s-tre literarie.

Amicidu Familiei. Va apare" bogatu si frumosu illustratu in numeri câte de 2 Va—3 cjle si vâ coBtâ pe anu numai 4 fl.

„Preotulu Romanu," Va apare" in numeri de l ' / i—2Vi c61e si va costa pe anu numai 4 fl.

„Cariile Sateanidui Romanu." Voru apare" in nu­meri de câte 1 cola si mai bine si voru costa pe anu numai 1 fl.

T6te trei de-odata abonate voru costa pre unu anu numai 8 fl.

Cei ce voru abona baremi doue (ori care) din diua­riale n6stre voru primi câ premii de totu gratuite patru portrete fârte frum6se, — cari pe alta cale nici nu se voru pote câscigâ.

Pena de auru celui mai bunu şeriitoriu beletris-ticu romanu. Administratiunea diuariului nostru „AMl-CULU FAMILIEI " a destinaţii un'a pena de auru pen­tru premiarea celei maibune scrieri beletristice (poesia, novela, piesa teatrala) publicânda in acestu diuariu. — Se voru preferi scrierile acelea acaroru sujetu vâ fi scosu din istori'a n6stra naţionala, ori din viâti'a sociala a po-

15

porului romaau. Terminulu concurBului e 18/so Octomvre a. c, pre câudu manuscrisale, — nesubscrise de auctoru, provediute cu 6re-care devisa, suntu a se tramite la CancelaH'a Neqrutiu ia Gker/'a (Sz.-ujvâr — Transilva­nia), allaturându la ele si o epistola sigilata cu sigilu strainu, care in loatru se arete numele auctorului 6r' din afora se p6rte devis'a operatului.

Fia-ne iertata a însemna aici ca pen'a acest'a este o lu­crare de arta a unei deintre cele de ântâie firme din Paris. Co-torulu intrpgu e luoratu din auru in form'a penei de gâscă, er' verfulu ponei e din diamantu. După adjudecarea premiului, se va taiâ in cotoru o inscriptiune potrivita impreuna cu numele pre­miatului.

M. S Regin'a Ramaniei a dăruita dâue desemnuri fă­cute cu mân'a s'a propria spre a se vinde in Bazarulu de caritate ce s'a deschisu ia salinele ambasadei ru­seşti diu Coastantiiopole. Ambe desemnurile acestea cu-prindu iuca si câte o cugetare profunda scrisa de Ma­iestatea S'a Regiu'a.

Dlu TeolUu B a ' j d a n n — românii din Transi lvania — a fostu promovatu de doctoru in medicin'a universale la facultatea de medicina din Vien'a. Ot'camu tenerului doctoru cele mai stră­lucite succese in carifr'a ce si-a alesu.

Dn'a ved. Ifigeni'a Br. d3 Sin'a a dăruita pentru clădirea unui soml varia pedagogicu-teologicu romanu in Aradu, din unu i n t r a v i 1 a n u alu seu aflatoriu in ce­tatea 1. r. Aradu, apr6pe unu jugeru; si prin ac^st'a a facutu posibila iufientiarea acestui seminariu, proiectatu de P. S. S. Dlu episcop alu Aradului Joanu Metianu, care si insu-si a conferitu spre acestu scopu insemnat'a suma de 5000 (cinci mii) floreni v. a.

Socie tatea academica . .Romani a-Jnna'- ii» Vien'a s'a constituitu alegîindu-si pe annlu a.dmiuistrativu 188% comitetulu seu precumu urmeza: Presiedinte^pt. med. J. J. Mera, v.-pre3. st. med. P. Germanu, secr. st. jur. S. Petroviciu si st. techn. A. Di-aconu, cassariu st. techn. A. Cupsia, contr. st. med. Em. Doctoru, bibi. st. med. Jos. Turcu, econ. st. techn. N. Maximii. — In co-misiunea l i terara s'au alesu următori i : Drd. E. Codru-Dragu-sianulu, st. med. Al. Pop'a. st mod. Val. Telescu, st. med. V. Roş­ea, st. med. Enoa Nicolae ; er in comisiunea revedietoria: Drd. med. G. Dobreanu, st. techn. Corneliu Romanu, st. jur. Val. Petco.

Femeile medice. Antipati'a dameloru din Indi'a de a fi tractate de medici bărbaţi a produsu o agitaţiune ca scopu de a indemna pre femeile medice a se muta cu practic'a loru in Indi'a, unde li s'ar' garanta unn venitu anualu securu. Spre acestu scopu s'au subscrisa in I'ombay 50,000 rupie, — eY uuu banebiru bogatu a daruitu 12,000 lire sterling pentru unu spitalu de femei si copii, in care se fia aplecate de medice numai femei.

Cu Î n c e p e r e a a n u l u i tragemu atenţiunea publicului nos­tru cetîtoriu asupr'a diariului politicu, national-economicu si li-terariu „ O b s e r v a t o r i u l u " care apare, acum in anulu alu 7-lea, de doue ori pe septemana — Mercuri'a si Sambat'a — in Sibiiu, sub direcţiunea si redactiunea fundatoriuliu diaristicei româ­n c e i in Transilvani'a, a veteranului publiciştii, dlui Georgiu Baritiu. — Pretiulu abonamentului la acestu diariu e 8 fl. v. a. pe anu, — 4 fl. v. a, pe 6 luni. A se adresă de-a dreptulu la redactiune Sibiiu strad'a Urediului Nr. 25. Etagiulu I.

H i g i e a ' a p o p o r a l a cu privire la satenulu romanu de Dr. G. V u i ' a a esitu de su tipariu si se pote procura dela dlu auc­toru din Aradu — esemplariuln cu 1 fl. si 5 cr. portopostalu.

w I » v e n i t o r i u ace s t a r u b r i c a va aduce, pe câtu ne va îi ia potentia, tote scirile din vieti'a sociala romanesca, precumu si altele de interesu pentru cetitorii nostrii. Si spre a pote face arest'a rogamu pre toţi abonantii si cetitorii noştri se benevo-iesca a ne comunica totu de vom află demnii de notatu pre la d-loru. Z Z D e l a nrulu urmatoriu incependu vomu deschide o rubrica noua su numirea „Locu deschisu" in care cetitorii nostrii voru pote corespunde liberii unii cu alţii , precum si a cere infor-matiuni in cestiuni de interesu publicu ori privatu s. a. Afara de âcc'a din candu in candu vomu aduce si rubric'a „Notitie si refie-siHni" in care vomu publică notitie mai scurte din t6te scintiele, mai alrsu inse uotitie si reflesiuni pentru vi^tia, idei si principia s. a.

MOMINTE DE DISTRACTIUNE. Seraculu tataru. Pe cându tătarii infestau Moldov'a, una

capu de 6rde tataresci intra cu violentia in cas'a unui moldovanu, care avea o nevesta de totu frumo-a.

— Bre ! striga densulu, ca frumosa e nevast'a ta. Ti-o ian. Nici o inpotrivire din partea bărbatului, nici din a femeiei. Numai moldovanulu ese in urm'a loru si privesce cu me­

lancolie parechi'a ce se ducea. Apoi r°dicandu din umeru murmura : — Sera ulu tataru ! . . . va vedâ elu cu cine mi-amu mân-

catu eu vieti'a trei ani de dîle. * * *

Chiar'' se subscrid contractulu de căsătoria cândU eca intra unn betrânu.

Presentarea. — Amiculu meu, — dîse mireVa — viitoriulu d.-tale unchia. — Ah ! Domnule, mai adineori mi se vorbia de d-ta, că de-

un'a din cele mai bune s p e r a n t i e , l a c a r i a m s e c o n ­t e z u.

* * * Unu respunsu nimerit.n. Conductor ulu unui trenu-omnibus

cercă biletele, O dama î-i presenta biletulu seu si unu biletu de copii, pentru fiiu'u seu câm marisioru. Conductorulu se uita la biletu apoi la copilu.

— Acestu baiatu e căm mare. Dam'a respunse: — Da. inse nu eu sum de vina ca, trev.ilu dv. merge asie de

incetu, incâtu fiiulu meu a avutu tempu se credea de cându ne-amu urcatu in elu.

Pasagerii incepura a rîde cu hohotu, iar ' conductorulu se retrase, facunduse a nu intielege reflesiunea.

* * * Cunoscientie vechi. — Judele de instrucţie, catra unu pre-

venitu, (care fusese condamnaţii mai de multe-ori): — „Credu ca ne-amu mai intelnitu amendoi in acestu locu ?"

Acusatulu : — „ D a , . . . adecă nu sciu . . . inse totu mi-se pare ca te-asiu cunosce V

* * * Procur or ulu si marlor'a — La o secţiune corecţionala a unui

tribunalu, o domna citata că martora, refusâ de a respunde la întrebările procurorului.

— De ce nu respundi ? — o întreba elu. — Pentru ca ace'a ce ar' trebuii se ve spunu cu, nu o p6te

audî unu omu onorabilu. — Ei bine dar' — dîse procurorulu, — spune-o incetu d.-lui

preşedinte. *

* * In amoru; Virtu6s'a dîce : Ba ! Pasionat 'a dîce : Da ! Capriciâs'a dîce : Da si ba ! Cochet'a dîce : Nici da, nici ba !

* * La ce se reduce amorulu astadi ? Unu prietenu dîcea unui nenorociţii amorisatu : — Pentru-ce te mai ostenesci a-i scrie ? Cu unu pre-

sentu de 100 fl. poţi totului cu slovele tale nimic'a. D6ca iubesci: d a ! — deca nu vrei a dă bani, nu me mai scâte din răbdare cu plângerile t a l e !

* * *

î n a i n t e a u n e i e s e c n t i n n i . înainte de a fi dusu dclicuen-tulu X. la spendiuratâre i-se infacisieza preotulu si-i dîce :

„Este detori'a mea a ve întrebă înainte de a face ultimulu pas iu : — Aveţi vre-o rugăminte pe acâsta lume, vre-o dorintia — se se implinesca voi'a d.-vostre.

— Da părinte, lasati se se spendiure judele in loculu mieu !

20

G-acit-uxsi d.e s e m n e . D a E M I L I U F . N E G R U T I U .

DaDa - f â = ; = u n a i ai §ieXe=i - f â = ; !-aXii Xe

?d==e*-fe - f â = ; *0-a ==u Xe :e;e -f-â=; XaXa,u Xe u-e*-fe - f â = ; Xi6-a iXi ruQ^u - f â = ; î=*u*i ;uQ=e;ieu X - Q i X e §e *aXa=a i*§iXa = ;-u[>,u Xeu AXu=-f i =e=o-o-fiXe ,a Qai-fa Xa a,6-?a -fa = i n e = e a §e ,uQj = u :a §uX6 *e Xi *X<S-?a *î-6ie,e + u ,a-f-iQi ;e -f-a-e e*-f i *-f a,;aXu Iu—i-e -fa ,a Q a Q a ,a = i Q e = i = a O a!,aXu §a,aXu,u *6\i -fo,i—a *e Xi !ia ,o-f ui=Xia *e Q>-i i = ,a=Xiu-i ?-e,e *e Qoi -fu —i-ui=Xia *e !ii *<5u -f || -i*Xu *6u Ju;a *6u -e?e *<5u -f a.eu O QaQa =i-}-i o;aXa = u *i ,a*a !iiu,u *eu

ru :

sta­

ta

Iu

ci

a-

mor-

bi-

a-

ce

De-

ni-

men-

lu-

Da-

ti

ge,

ma-

teu

cres-

mi

ma­

no-

teu

si

tun-

a-

ca-

GACITU de siac

ce

res-

RA u

de MarVa L. Puscariu.

Se d

eslă

ga

după

sar

itur'a

ca

lulu

i.

ro-

iar

tri-

na, 1 /

Iu

Dâ-i

căi­

te.

pa-

ma-

ci

re

pe-

li

unu

ai-

ca-

a-

bu-

va

su­

le

dra-

Si-

ma-

tu

fe-

le-

na

fi

a-

san-

taru.

te,

Terminulu de deslegare la ambele Gacituri e 19i31 Janu-ariu,— Intre deslegatori se voru sor t i i ic6ne, cârti si alte ob-jecte de pretiu.

Posta Redactiunei.

A n u n o u f e r i c i t u t u t u r o r u a m i c i o ru s i b i n e v o i t o r i l o r u n o ş t r i , s i i n deoeeb i g a n l i l e l o r u c e t i t 5 r e s i o n o r a b i l i l o r u

c e t i t o r i a i d i u a r i u l u i n o s t r u T Ce i ce dorescu a ave d i u a r i u l n n o s t r u suntu rogati se

ne aviseze farâ amenare, câ-ci alt 'mintrea nu-i potemu assecurâ de esemplare complete, — pentru-câ editiunea diuariului nostru costându forte mul tu. la nici unu ca=u nu vomu tipări esemplare superflue. — Amu luatu tote dispositiunile de lipsa câ diuariulu nostru se apară câtu mai frumosu si bogatu i l l n s t r a t u , in editiunea cea mai eleganta si cu unu contienutu interesantu si amusantu ; — si t6te astea cu unu pretiu de abonamentu la noi ne mai pomenitu da micu, care usioru 'Iu pote solvi si celu mai seracu carturariu dela sate, care numai are voia a ceti in limb'a romanesca cev'a bunu, interesantu si amusantu. — In numerii următori vomu începe publicarea unoru articlii forte interesanţi din higien'a poporale si economi'a de casa.

V. B . M. in D., G. S. in Bl., C. M. in T., J . J . A . in K. e. g. a. Poesiile tramise le vomu publică pe rSndu — dispunendu acum'a pe de doue-ori de a tâ t ' a spaciu câ in anii trecuţi.

l R . in 5. P r i m i m n ca p l ă c e r e o o r e a p o n d e n t i e d i» r i e -t i ' a socia le , d e p r e l a d v o a t r a ; ai d e ace s t ea p r i m i m n e a m a l t i e m i t a s i d i n a l t e t i e n u t n r i l o c u i t e d e r o m u i

Susu p e c u l m e a c a r p a t i n a . . . Remâi frate in odichna, Câ-ci pe tempu, câ est'a, rece Nu-i bene-'n munţi a petrece.

Ouce-m'o in s i n 'o lu r e n t o r c e . . . ^~ Cale buna mergi in pace!

S a r u t a t e - a s i a m a n d r a d r a g a . . . Nu graii vorba de siaga, Câ-a luâ-o intr'adinsu Si-i crede ca ai invinsu ;

Precându or ice s'a-'ntSmpli Versuti nu s'a publica.

F m u d i a v e r d e câ i a r o ' a . . . Pân'-a desprimavăr'a Versuti nu s'a publica; Si-atunci numai indreptatu Va pot6 fi publicatu.

Safla Tfentulu p r i n t r e f o i . . . Vini câtu de desu la noi, Si cu prosa si cu versu, Câ-ci ai unu condeiu alesu.

)

+o<xzCJ; o o

3 Ui O

CU Ol 3 u Cj

•o

Uj o 3

«3

o 3~ O

x/i 3

3 a 3 w

H 0

sa

3 3

»i-H 6D a a t* a

•IM ^ t -r* 03 2 ** fe - a 35 3

•3 u, p , . . g cS .S O)

'•3 € 1.2 a

=5 ^

3 '5 * J d) 3 ° t? "-2

CU

U i

a o S

«

§ 5 e

u,

ai ° 3 M

rt a g 3

3 • — 1

O co O a 3 o

-3 câ 3 —' Ui 0>

• O

3 ea • ^ fe o s

^^ x/l ei 03 3 S a fe bc S câ B Ui O

<j I 00

IQ 3

^3 3

ci '-C "3 3 3 3 I 3 tu I • s i -

O P " "

3 ^ . 2 -S e» o

15.* 111 ^ 03 Jr<

"* 3 ^ .-. ho 2 u! £ c «a

p..-g 3

*.s . 7 3 p

U . H 3 03 3 «2 S=BhH •? ^3 >-H U i U, « « 'H S C/2 CU - "

3 3 •3 5 5 5 o3

k

Ui U CO

3

3 S ei *i o _, •n 'u câ - " l~H ~

c u P M*il

P i O Ui P.

=̂3 "io

co 3 O

u> 'câ

a 3 N

c73

Ui O

. 3

V I 8

î l 1 1

o s 5r s f« 9 ^a 3 T3 9 U u

D̂ Proprietariu, Redactoru respundietoiiu sj Edjtoru: N i c u l a e Fek8 te i r« ISÎBt iu .

Imprimări'» „Auror'a' ' p- A. Todoranu in Gherl 'a.