Tema 10: Ambalarea, marcarea, transportarea mărfurilor.

1. Ambalajul mărfurilor: semnificaţia, clasificarea, funcţiile, caracteristica

grupurilor şi tipurile

2. Metode de ambalare

3. Marcarea mărfurilor: rolul şi funcţiile.

4. Clasificarea mărfurilor

5. Transportarea mărfurilor: tipuri de transport, metode şi condiţii

-1-

Ambalajul mărfurilor este alcătuit dintr-un ansamblu de materiale, destinat

protecţiei calităţii şi integrităţii mărfurilor, facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică a

mărfurilor.

Un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, să fie eftin, iar

caracteristicile sale tehnice să faciliteze operaţiile de manipulare, transportare.

Funcţiile ambalajului sunt:

1. Conservarea şi păstrarea, intactă a calităţii produselor contra acţiunii

factorilor interni şi externi.

2. Înlesnirea transportului, manipulării şi stocării.

3. Promovarea vînzării produselor.

În funcţie de poziţia pe care o au şi de rolul lor, materialele de ambalare se

împart în trei categorii:

- pentru ambalaje exterioare (de transport);

- pentru ambalaje de protecţie interioară;

- pentru ambalaje de prezentare;

În dependenţă de natura materiei prime din care sunt obţinute ambalajele, por fi

din: lemn, hîrtie, textile, metal şi materiale polimerice.

Ambalajul din lemn este reprezentat de lăzi, containere, butoaie, coşuri, care

sunt pe larg utilizate în comerţ datorită caracteristicilor de rezistenţă, sunt uşoare şi

ieftine. Dezavantajul acestor categorii de ambalaj este proprietatea de absorbţie şi

desorbţie ceea ce duce la deteriorarea lor. Lăzile din lemn sunt confecţionate din tesă

şi foi de lemn capacitatea de la 4-35 kg. Sunt utilizate pentru ambalarea borcanelor,

conservelor, ceai, cafea, paste făinoase, produse de tutungerie şi pîine.

Butoaiele din lemn sunt utilizate pentru păstrarea produselor lichide sau

uscate. Pot avea capacitatea 15-250 l. Pentru a reduce din proprietatea de

higroscopicitate, suprafaţa interioară a butoaielor este acoperită cu parafină sau cu

diferite pelicule. Sunt utilizate pentru păstrarea legumelor murate, dulceţurilor,

vinului, berei, peştelui sărat.

Coşurile din lemn sunt utilizate pentru fructe.

Ambalarea din carton (hîrtie).

Lăzi de carton sunt mai uşoare, mai ieftine dar nu sunt rezistente la umezeală.

Lăzile cu capacitatea pînă la 40 kg sunt utilizate pentru transportarea produselor

de cofetărie, margarinei, untului, ouălor, sării, pastelor făinoase.

Ambalajul din materiale textile este prezentat de saci din iută, in cu capacitatea

de 25-100 kg sunt utilizate pentru ambalarea şi transportarea produselor pulverulente:

făină, crupe, amidon.

În dependenţă de calitatea lor se împart în 4 categorii:

I categorie – saci noi, utilizaţi pentru prima dată, uscaţi curaţi şi fără găuri.

II categorie – care au mai fost utilizaţi, curaţi şi uscaţi şi care au nu mai mult de

3 pete.

Ambalajul din sticlă (sticle şi borcane) este utilizat pentru ambalarea produselor

din fructe şi legume, lapte, produce alcoolice şi slab alcoolice, răcoritoare.

Ambalajul din sticlă este rezistent la acţiunea sărurilor, acizilor şi alte substanţe,

însă este fragil şi greu.

Ambalajul din metal este prezentat de borcane, lăzi, bidoane, cisterne, butoaie.

Neajunsul acestor ambalaje este predispunerea la procesul de coroziune. De aceea

uneori aceste ambalaje sunt acoperite cu o peliculă de email sau alt tip de lac. Aceste

tipuri de ambalaje sunt utilizate pentru ambalarea conservelor şi preservelor din

peşte, produse din carne, pastă de roşii, gemuri etc.

Ambalajul din materiale polimerice sunt reprezentate din diferite materiale:

polietilenă, polipropilenă, polivenilclorhidric, polistirol, poliamide, plicarbonat,

polietilenteraftalat.

Sunt uşoare, rezistente la uzură şi în ultimul timp sunt pe larg utilizate.

Ambalajul din materiale naturale sunt reprezentate de celuloză (peliculă de

viscoză), pelicula celulozacetată.

-2-

Principalele metode de ambalare a mărfurilor sunt:

1. Ambalarea celulară – este folosite sub formă de casete comprimate.

2. Ambalarea cu pelicule aderente – constă în aplicarea pe produs a unui strat

rezistent şi impermiabil din material pelicologen, care după uscare protejează

suprafaţa acestuia.

3. Ambalare cu gaze inerte – se realizează pentru extragerea oxigenului din

interiorul ambalajului şi introducerea în locul lui a unor gaze inerte.

4. Ambalarea sub vid – consta în înlăturarea acţiunii degradante a oxigenului

asupra produsului pentru reducerea presiunii aerului din interiorul ambalajului cu

ajutorul unei instalaţii speciale

5. Ambalarea în sistem Cryovac – consta în introducerea produselor în pungi

din folii de material plastic, iridate anterior şi scufundare lor în apă fierbinte, care

determină contragerea foliei cu 50-85%.

6. Ambalarea în sistem “aerosol” – constă în introducerea unui produs

împreună cu un gaz lichifeant sau comprimat, într-un recipient rezistent, de unde

poate fi evacuat pentru deschiderea unei valve, datorită suprapresiunii din interior

(lacuri, prafuri, deodorante etc.).

-3-

Marcarea este o procedură de utilizare a diferitor mijloace indicate pe ambalaj

pentru identificarea produselor în scopul informării consumatorului referitor la

caracteristice cantitative şi calitative ale acestora.

Principalele funcţii ale marcării sunt:

- Informaţională;

- De identificare;

- De motivare (de concurenţă);

- Emoţională (de reclamă).

În dependenţă de locul amplasării putem diferenţia marcarea de producere şi

marcarea comercială. Marcarea trebuie efectuată în corespundere cu cerinţele

documentelor normativ tehnice. Cerinţele specifice marcării sunt: claritatea textului

sau imaginii grafice, perceperea realităţii, utilizarea materialelor care au o culoare

care nu se spală.

Marcarea de producere – este procedura de utilizare a unui text sau imaginii

grafice de către producător, indicate pe ambalaj. Aceste surse de informare pentru

consumator sunt: etichete, instrucţiuni, ştampile.

Marcare comercială - este utilizarea unui text sau imagini grafice, indicate pe

produs sau pe cecurile de plată.

Obiectul marcării este marca care reprezintă un element fundamental al strategiei

comerciale a întreprinderii.

Marca este un semn care permite unei persoane fizice sau juridice să distingă

produsele, lucrările sau serviciile sale de acele ale concurenţelor prin garanţia unei

calităţi superioare şi constante.

Semnele care pot fi folosite ca mărci sunt următoarele: text, litere, cifre,

reprezentări grafice plane sau în relief, combinaţii ale acestor elemente una sau mai

multe culori, forma produsului sau ambalajului acestuia, reprezentarea sonoră, etc.

Pentru ca aceste semne să formeze obiect de protecţie în cadrul legislaţiei

naţionale şi internaţionale ele trebuie sa îndeplinească o serie de condiţii de fond şi

formă.

Astfel numele poate constitui o marcă numai în măsura în care are un aspect

exterior caracteristic fie datorită combinării de anumite elemente figurative, fie

datorită graficii, culorii sau aşezării literelor care îl compun.

Denumirea – cuvinte inventate sau luate din limbajul curent, pot constitui

această categorie pentru ca să impună mai uşor publicul, sunt acelea care evocă în

mod indirect calitatea produsului aferent. De ex.: jaguar pentru autoturisme).

Literele sau cifrele – literele propuse în marcă sunt iniţiale unui nume sau a

unei firme. De ex.: FIAT (Fabrica Italiana Automobile Toniro), BMW (Bayerische

Modern Werke).

Reprezentări grafice – sunt o mare varietate de embleme, peisaje, monumente,

desene, simboluri.

Forma produsului şi ambalajului, ca şi culoarea produsului.

Marca sonoră – este mai puţin utilizată şi considerată ca o obligabilă mai

multor servicii. Este utilizată datorită tehnicii moderne: radioului, televizorului.

Combinaţii de elemente – nume şi denumiri, diferite reprezentări grafice sau

denumiri combinate cu reprezentări grafice, care sunt utilizate frecvent în mărfuri.

Pentru a fi competitivă o marfă trebuie să îndeplinească mai multe condiţii:

- să fie clară, expresivă;

- să aibă caracter distinctiv şi de noutăţi;

- să nu fie deceptivă şi să nu inducă publicul în eroare;

- să fie uşor de memorat;

- să fie semnificativă şi prezentată integrator.

-4-

Mărcile se pot clasifica după mai multe criterii:

1. După destinaţii:

- Mărci de producere – este aplicată pe produs de către producător.

- Mărci de comerţ – este aplicată pe produs de către întreprindere de comerţ.

2. După obiectul lor:

- Mărci de produse.

- Mărci de servicii.

3. În funcţie de titlurile dreptului la marfă:

- Individuale.

- Colective.

4. Din punct de vedere a naturii normelor care le reglementează mărcile pot

fi:

- Facultative.

- Obligatorii.

5. După compoziţia lor mărcile pot fi:

- Simple.

- Compuse.

6. În funcţie de natura lor:

- Verbale.

- Figurate.

- Scurte.

7. După caracterul informaţie mărcile pot fi:

- Mărci pentru identificarea originii indicatorului (Made in USA, Made in

URSS, Fabricat în MOLDOVA).

- Mărci de conformitatea calităţii – este un semn utilizat şi elaborat în

corespundere cu regulile sistemului de certificare, care asigură încrederea ca

produsul, procesul sau serviciul respectiv corespunde cerinţelor DNT.

Ex:

Moldova Germania Franţa Marea Britanie

Polonia

DINSM N

FS

B

- Mărci de componente – semne destinate pentru informarea consumatorului în

privinţa adaosurilor alimentare în mărfuri. Cele mai utilizate pentru informare în

privinţa adaosurilor este litera E un cod numit numeric.

E 100 – E 182 - coloranţi

E 200 – conservanţi

E 300 – antioxidanţi

E 400 – stabilizatori (menţin consistenţa)

E 500 – emulgatori (menţin structura)

E 600 – aromatizatori

E 700 – indicatori de rezervă

E 800 – antiporozitate (reduc porozitatea)

E 1000 – agenţi de glazurare, înlocuitori ai temperaturii.

- Mărci de măsurare – sunt destinate pentru informarea în privinţa unor mărimi

fizice concrete (masa neto).

- Mărci de exploatare sunt semnele destinate pentru informarea constată despre

regulile de exploatare semnele indicate pe toate articolele textile:

Spălare:

- care rezistă la spălare şi la fierbere.

- spălare la 60 °C.

- spălare la 40 °C.

- spălare în apă caldă cu detergent neutru.

- nu se spală cu maşina de spălat.

- nu se spală cu curăţătorie chimică, înălbire.

Înălbirea:

- se înălbesc cu clor.

- nu se supun înălbirii.

Călcatul:

- la temperatura înalte (max. 200 °C).

- la temperatura medii (max. 150 °C).

- la temperaturi joase (max. 110 °C).

- nu se calcă.

Curăţătorie chimică:

- toate metodele de curăţătorie.

- curăţătorie cu percloretilin.

- curăţătorie cu diluanţi speciali.

- este necesitate în utilizare unei îngrijiri speciale.

- nu se supune curăţătoriei chimice.

Uscare:

- uscare normală.

- uscare sub supraveghere şi nu se usucă electric.

- mărci de manipulare – semne destinate pentru informarea în privinţa metodelor

de comparare cu mărfurile.

- mărci de preîntîmpinare – mărci desinate pentru asigurarea protecţiei

consumatorului şi mediului ambian de potenţialele mărfurilor dăunătoare.

Опасно, осторожно, atent.

- mărci ecologice – inofensivitatea produselor pentru mediul ambian, gradul de

puritate ecologic al produselor.