Amânarea executării pedepsei

C.P.

ART. 83 Condiţiile amânării aplicării pedepsei (1) Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. (2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. (3) Amânarea aplicării pedepsei închisorii atrage şi amânarea aplicării amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii în condiţiile art. 62. (4) Sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei şi atenţionarea infractorului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

ART. 84 Termenul de supraveghere (1) Termenul de supraveghere este de 2 ani şi se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. (2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.

ART. 85 Măsurile de supraveghere şi obligaţiile (1) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă;

1

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

(2) Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională; b) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă cuprinsă între 30 şi 60 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor; c) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate; d) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală; e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea; f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă; g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă; h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei; j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii. (3) Pentru stabilirea obligaţiei prevăzute la alin. (2) lit. b), instanţa va consulta informaţiile puse la dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate. (4) Când stabileşte obligaţia prevăzută la alin. (2) lit. e) - g), instanţa individualizează, în concret, conţinutul acestei obligaţii, ţinând seama de împrejurările cauzei. (5) Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Legea 253/2013

ART. 47

Punerea în executare a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă

(1) În cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei, judecătorul delegat cu executarea transmite o copie de pe hotărârea instanţei serviciului de probaţiune, cu menţiunea că toate măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se execută integral, potrivit legii.

(2) În situaţia în care instanţa a stabilit în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute la art. 85 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii şi persoanelor sau instituţiilor prevăzute la art. 29, după caz.

2

Legea nr. 252/2013

ART. 53 (1) Pentru fiecare caz, consilierul de probaţiune manager de caz întocmeşte un dosar de probaţiune. (2) Dosarul de probaţiune cuprinde: a) copia de pe hotărârea judecătorească prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau liberarea condiţionată; b) documentele referitoare la contactarea, informarea şi evaluarea persoanei supravegheate; c) documentele referitoare la planificarea şi derularea activităţii de supraveghere, control şi asistare; d) documentele referitoare la colaborarea cu instituţii din comunitate şi cu alte autorităţi sau instituţii publice; e) documentele justificative privind situaţia persoanei; f) documentele referitoare la modul de respectare a măsurilor şi executare a obligaţiilor; g) înştiinţările adresate instanţei de executare sau judecătorului delegat cu executarea, după caz; h) orice alte documente relevante pentru caz.

(3) Pe durata supravegherii, persoana supravegheată şi judecătorul delegat cu executarea au dreptul de a consulta conţinutul dosarului de probaţiune. Oricare altă persoană poate consulta conţinutul dosarului de probaţiune, la cerere şi numai cu acordul scris al persoanei supravegheate. (4) Consultarea documentelor prevăzute la alin. (2) se face în prezenţa consilierului de probaţiune manager de caz sau, în lipsa acestuia, în prezenţa unei persoane desemnate de către şeful ierarhic superior. (5) Persoanele prevăzute la alin. (3) pot solicita fotocopii din dosarul de probaţiune într-un număr justificat de exemplare. Cheltuielile ocazionate de fotocopierea documentelor sunt suportate de persoanele solicitante. (6) În cursul unui proces penal, la solicitarea organelor judiciare, consilierul de probaţiune responsabil de caz pune la dispoziţia acestora informaţii din dosarul de probaţiune, fără ca acordul expres al persoanei supravegheate să fie necesar în acest sens.

ART. 54 (1) În cadrul primei întrevederi, consilierul de probaţiune manager de caz informează persoana condamnată cu privire la măsurile de supraveghere şi obligaţiile pe care trebuie să le execute şi cu privire la consecinţele respectării sau nerespectării acestora. (2) În cazul în care persoana supravegheată are de executat obligaţii a căror îndeplinire este verificată de către alte organe abilitate decât serviciul de probaţiune, consilierul informează persoana despre acestea.

ART. 55 (1) Organizarea şi desfăşurarea activităţii de supraveghere se efectuează în baza unui plan de supraveghere întocmit de către consilierul de probaţiune manager de caz, ţinând seama de evaluarea iniţială şi cu implicarea persoanei supravegheate. (2) Planul de supraveghere se întocmeşte în cel mult 30 de zile de la prima întrevedere şi este revizuit ori de câte ori este necesar, în funcţie de schimbările intervenite în situaţia persoanei şi evoluţia cazului.

3

ART. 56 (1) Consilierul de probaţiune manager de caz controlează nemijlocit respectarea de către persoana supravegheată a măsurilor de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1), din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, pe toată durata termenului de supraveghere. ART. 57 În exercitarea controlului respectării măsurilor de supraveghere, consilierul stabileşte şi derulează întrevederi cu persoana supravegheată la sediul serviciului de probaţiune, efectuează vizite anunţate sau inopinate la locuinţa persoanei sau în alte locuri, în funcţie de specificul situaţiei, solicită documente privind structura familiei, a persoanelor care se află în întreţinerea sa sau în a căror întreţinere se află, documente privind situaţia locativă, a locului de muncă şi a mijloacelor de existenţă, verifică periodic datele furnizate de persoana supravegheată şi îndeplineşte orice alte măsuri de control adaptate cazului.ART. 58 Consilierul de probaţiune manager de caz stabileşte conţinutul concret al obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a) – c) din Legea nr. 286/2009 (adică curs/calificare, MFC, programe), cu modificările şi completările ulterioare, în funcţie de evaluarea iniţială a persoanei supravegheate şi de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul comunităţii.ART. 60 (1) În vederea punerii în executare a obligaţiei de a urma un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională, consilierul de probaţiune manager de caz, în funcţie de situaţia şi de nevoile persoanei (evaluare inițială), identifică un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională în cadrul unei instituţii din comunitate dintre cele înscrise în baza de date constituită la nivel naţional. (2) În urma identificării cursului de pregătire şcolară ori de calificare profesională şi a stabilirii instituţiei din comunitate, consilierul de probaţiune emite o decizie prin care referă cazul către instituţia din comunitate stabilită pentru executarea obligaţiei. (3) Decizia prevăzută la alin. (2) şi o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care a fost dispusă executarea obligaţiei se comunică instituţiei din comunitate stabilite. Decizia se comunică şi persoanei supravegheate. (4) Pe parcursul executării obligaţiei, consilierul de probaţiune manager de caz monitorizează derularea cursului de pregătire şcolară ori de calificare profesională. (5) La finalizarea cursului, documentul eliberat de către instituţia din comunitate în cadrul căreia a fost derulat şi care atestă urmarea acestuia este ataşat, în copie, dosarului de probaţiune.

În cazul în care persoana supravegheată va urma un curs de calificare, aceasta va începe cursul în termen de maximum 6 luni de la data primei întrevederi, iar, dacă va urma un curs de pregătire şcolară, aceasta se va înscrie în anul şcolar următor.

Legea 253/2013

ART. 51 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind

4

copia hotărârii judecătoreşti, decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) În cazul în care executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărâre, consilierul de probaţiune sesizează judecătorul delegat cu executarea, care va desemna o altă instituţie din comunitate pentru executarea muncii. (3) După evaluarea iniţială, pentru emiterea deciziei prevăzute la alin. (1), persoana supravegheată prezintă un certificat medical eliberat, după caz, de medicul său de familie sau de un medic de medicină generală, care confirmă faptul că persoana este aptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele propuse de consilierul de probaţiune şi nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane. Pentru persoanele care nu pot suporta costurile evaluării medicale, acestea sunt suportate de la bugetul de stat. (4) Persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii este obligată să prezinte medicului ce efectuează examinarea, în vederea eliberării certificatului medical prevăzut la alin. (3), toate datele privind starea sa de sănătate relevante pentru această examinare. (5) Pe parcursul executării, persoana are obligaţia de a informa consilierul de probaţiune cu privire la apariţia unor modificări referitoare la starea sa de sănătate. (6) În cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispoziţiilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă. (7) În cazul constatării incapacităţii de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, zilele de muncă neremunerată în folosul comunităţii rămase neexecutate nu se mai execută, cu excepţia situaţiei în care, pe durata termenului de supraveghere, starea de incapacitate temporară de muncă încetează. Dispoziţiile alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător. (8) Persoana supravegheată care, în timpul prestării muncii neremunerate în folosul comunităţii, a devenit incapabilă de muncă în urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile legii. (9) Îndrumarea şi verificarea modalităţii efective în care persoana supravegheată desfăşoară muncă neremunerată în folosul comunităţii se realizează de către un reprezentant al instituţiei din comunitate stabilite prin decizia prevăzută la alin. (1). (10) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de executare a muncii neremunerate în folosul comunităţii, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.

ART. 52 Executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii (1) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6 luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere. (2) Două ore de activitate prestată efectiv echivalează cu o zi de muncă. (3) În cazul persoanelor supravegheate care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori de calificare profesională, durata muncii prestate în aceeaşi zi calendaristică poate fi de maximum două ore. La solicitarea persoanei supravegheate,

5

durata muncii prestate poate fi prelungită de către consilierul de probaţiune cu până la două ore de muncă. (4) În zilele nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu urmează cursuri de învăţământ sau de calificare profesională, durata muncii prestate într-o zi calendaristică nu poate depăşi 8 ore. (5) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se execută în timpul nopţii sau în zilele de duminică şi în zilele declarate, potrivit legii, sărbători legale, decât la solicitarea persoanei şi în măsura în care acest lucru este posibil. (6) Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor religioase legale din care fac parte, au altă zi de repaus decât duminica. (7) Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută cu respectarea prevederilor legale privind cerinţele minime de securitate şi sănătate la locul de muncă. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi executată în locuri vătămătoare, periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor. (8) După executarea obligaţiei muncii neremunerate în folosul comunităţii, instituţia din comunitate unde persoana supravegheată a executat munca neremunerată în folosul comunităţii are obligaţia de a emite şi de a comunica serviciului de probaţiune şi persoanei supravegheate un document care atestă că munca neremunerată în folosul comunităţii a fost executată.Pe parcursul executării obligaţiei, consilierul de probaţiune manager de caz monitorizează derularea activităţii de prestare a muncii neremunerate în folosul comunităţii.

Legea nr.252/2013

ART. 62 (1) În vederea punerii în executare a obligaţiei de frecventare a unui program de reintegrare socială, consilierul de probaţiune manager de caz, în funcţie de situaţia şi de nevoile persoanei, identifică un program de reintegrare socială potrivit, fie la nivelul serviciului de probaţiune, fie în cadrul unei instituţii din comunitate dintre cele înscrise în baza de date constituită la nivel naţional. (2) În situaţia în care programul de reintegrare socială stabilit este disponibil la nivelul serviciului de probaţiune, consilierul de probaţiune manager de caz fie derulează programul, dacă are pregătire specifică, fie asigură transmiterea cazului către consilierul de probaţiune specializat în acest sens, din cadrul serviciului de probaţiune. (3) În situaţia în care programul de reintegrare socială stabilit nu este disponibil sau nu poate fi derulat la nivelul serviciului de probaţiune, consilierul de probaţiune manager de caz identifică o instituţie din comunitate în cadrul căreia persoana supravegheată poate urma programul dintre cele înscrise în baza de date constituită la nivel naţional. (4) În urma stabilirii instituţiei din comunitate potrivit alin. (3), consilierul de probaţiune emite o decizie prin care referă cazul către instituţia din comunitate stabilită pentru executarea obligaţiei. (5) Decizia prevăzută la alin. (4) şi o copie de pe dispozitivul hotărârii prin care a fost dispusă executarea obligaţiei de frecventare a unui program de reintegrare socială se comunică instituţiei din comunitate stabilite. Decizia se comunică şi persoanei supravegheate. (6) Pe parcursul executării obligaţiei, consilierul de probaţiune manager de caz monitorizează derularea programului de reintegrare socială. (7) La finalizarea programului, documentul eliberat de către instituţia din comunitate în cadrul căreia a fost derulat programul care atestă urmarea acestuia este ataşat, în copie, dosarului de probaţiune.

6

Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a urma unul sau mai multe programe de reintegrare socială, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent.

ART. 54 Supravegherea executării obligaţiei prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (1) Consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care trebuie să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, primind copia hotărârii judecătoreşti, comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii instituţiei în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală, menţionate în hotărâre. În cazul în care instituţia nu este menţionată în hotărâre, consilierul de probaţiune decide instituţia în care urmează să aibă loc controlul, tratamentul sau îngrijirea medicală şi comunică acesteia copia de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. (2) Supravegherea şi controlul respectării obligaţiei de a se supune măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, atât cu privire la persoana supravegheată, cât şi cu privire la instituţia din comunitate stabilită, se efectuează de serviciul de probaţiune competent. (3) Instituţia prevăzută la alin. (1) sesizează serviciul de probaţiune atunci când constată că persoana supravegheată nu îşi respectă îndatoririle stabilite în cadrul controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale. Sesizarea serviciului de probaţiune poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată. (4) Costurile controlului, tratamentului sau îngrijirii medicale sunt acoperite de la bugetul de stat.

Legea nr. 253/2013

ART. 55

Supravegherea executării obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) - j) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal

(1) În cazul impunerii faţă de persoana supravegheată a obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) - j) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii, după caz, autorităţilor, instituţiilor sau persoanelor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. g) - j), m) şi n).

Detaliere:

Obligații art. 85 alin. 2, lit. e-j Cod Penal:

e) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea; f) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă; g) să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;

7

h) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; i) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei; j) să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Instituții prev. la art. 29 alin. 1, lit. g-j, m, n din legea 253/2013:

g) pentru interzicerea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, comunicarea se face persoanei juridice în cadrul căreia persoana exercită respectiva funcţie, profesie, meserie sau activitate, precum şi, dacă este cazul, persoanei juridice care asigură organizarea şi coordonarea exercitării profesiei sau activităţii respective ori autorităţii care a învestit-o cu exercitarea unui serviciu de interes public;

h) pentru interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul;

i) pentru interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul;

j) pentru interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României, comunicarea se face Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, Direcţiei Generale de Paşapoarte şi Inspectoratului General pentru Imigrări, în situaţia cetăţenilor străini;

m) pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă, comunicarea se face inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul şi, pentru cazurile în care s-a dispus interdicţia pentru locuri, manifestări sau adunări în afara acestei circumscripţii, Inspectoratului General al Poliţiei Române;

n) pentru interzicerea dreptului de a comunica cu victima ori cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele care au comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori de a se apropia de acestea, comunicarea se face persoanelor cu care condamnatul nu are dreptul să intre în legătură ori de care nu are dreptul să se apropie, inspectoratului judeţean de poliţie în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, celui în care îşi are locuinţa condamnatul şi, pentru cazurile în care victima sau persoanele stabilite de instanţă nu domiciliază în aceeaşi circumscripţie, inspectoratelor judeţene de poliţie de la domiciliul acestora;

(2) În situaţia în care constată încălcarea uneia dintre obligaţiile impuse, autorităţile sau instituţiile prevăzute la alin. (1), abilitate să supravegheze modul de îndeplinire a acestor obligaţii, sesizează serviciul de probaţiune.

8

(3) Sesizarea serviciului de probaţiune cu privire la nerespectarea obligaţiilor impuse poate fi făcută, după caz, şi de persoana vătămată sau de altă persoană interesată.

Legea nr. 252/2013

ART. 64 (1) În vederea punerii în executare a obligaţiilor a căror îndeplinire este verificată de către alte organe abilitate decât serviciul de probaţiune, consilierul de probaţiune manager de caz informează organele competente stabilite potrivit Legii nr. 253/2013, cu privire la obligaţia pe care acestea o au de a oferi informaţiile solicitate de către consilierul de probaţiune cu privire la persoana supravegheată şi modul de executare a obligaţiilor şi de a sesiza serviciul de probaţiune dacă persoana supravegheată încalcă obligaţiile. (2) La solicitarea organelor abilitate prevăzute la alin. (1), consilierul de probaţiune pune la dispoziţia acestora informaţiile necesare verificării respectării obligaţiei de către persoana supravegheată. (3) Consilierul de probaţiune informează organele abilitate prevăzute la alin. (1) cu privire la permisiunile acordate în executarea obligaţiilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 253/2013, respectiv cele de mai jos:

Legea nr. 253/2013

ART. 45

Acordarea de permisiuni în executarea obligaţiilor

1. În mod excepţional, consilierul de probaţiune, prin decizie, poate acorda persoanei supravegheate, la cererea motivată a acesteia, permisiunea în executarea obligaţiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) - să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea şi f) - să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanţă din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele cazuri:

a) participarea persoanei supravegheate la căsătoria, botezul sau funeraliile unui membru de familie, dintre cei prevăzuţi la art. 177 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare ( prin membru de familie se înţelege:ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, soţul; persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc; în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti);

b) participarea la un concurs, în vederea ocupării unui loc de muncă;

c) susţinerea unui examen;

d) urmarea unui tratament sau a unei intervenţii medicale.

(2) Permisiunea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepţia situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. d) când, în mod excepţional, permisiunea poate

9

fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a intervenţiei medicale. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

(3) Despre acordarea permisiunii prevăzute la alin. (1), consilierul de probaţiune încunoştinţează persoanele sau instituţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. m) şi n), precum şi judecătorul delegat cu executarea.

ART. 46

Acordul instanţei de părăsire a ţării

(1) În cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată doreşte să părăsească teritoriul ţării, în condiţiile în care prin hotărârea judecătorească are impusă obligaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, solicită instanţei de executare încuviinţarea în acest sens.

(2) Cererea persoanei supravegheate se soluţionează în camera de consiliu, după ascultarea acesteia şi a consilierului de probaţiune. Instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă. Durata părăsirii ţării nu poate depăşi 30 de zile într-un an. Durata permisiunii se include în termenul de supraveghere.

(3) O copie a încheierii definitive se comunică, de îndată, serviciului de probaţiune competent, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi Direcţiei Generale de Paşapoarte.

ART. 49 – Legea nr. 253/2013 și art. 65 – legea nr. 253/2013

Persoana supravegheată trebuie să îndeplinească integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În scopul verificării îndeplinirii de către persoana supravegheată a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea judecătorească, cu 6 luni înainte de împlinirea termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune manager de caz solicită persoanei informaţii privind demersurile efectuate în vederea îndeplinirii acestor obligaţii.

În situaţia în care persoana supravegheată a îndeplinit obligaţiile civile, consilierul de probaţiune manager de caz solicită dovada îndeplinirii acestora, care se ataşează la dosarul de probaţiune cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

În cazul nedepunerii dovezii de îndeplinire a obligaţiilor civile în termenul prevăzut mai sus, consilierul de probaţiune, din oficiu sau la cererea judecătorului delegat, solicită persoanei supravegheate informaţii cu privire la motivele care au condus la aceasta.

10

În situaţia neîndeplinirii în sau în parte a obligaţiilor civile de către persoana supravegheată cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune manager de caz întocmeşte un raport de evaluare conform art. 44 din legea nr. 252/2013 (este vorba despre raportul de evaluare întocmit majorilor din evid. SP), în care consemnează motivele neîndeplinirii, şi sesizează instanţa.

Sesizarea instanţei de executare se poate face şi de către procuror sau de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea părţii civile, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.

Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea obligaţiilor civile, instanţa va solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului.

Îndeplinirea obligaţiilor civile de către persoana supravegheată după sesizarea instanţei, potrivit celor de mai sus, nu atrage revocarea amânării aplicării pedepsei, dacă s-a făcut înainte de împlinirea termenului de supraveghere.

ART. 48

Modificarea sau încetarea obligaţiilor

(1) În situaţia în care, pe parcursul termenului de supraveghere, consilierul de probaţiune constată că se impune modificarea conţinutului unora dintre obligaţiile stabilite în sarcina persoanei supravegheate, impunerea unor noi obligaţii sau încetarea executării unora dintre cele dispuse, sesizează instanţa de executare, potrivit art. 87 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Sesizarea instanţei poate fi făcută şi de către judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei supravegheate sau a persoanei vătămate, după consultarea raportului întocmit de consilierul de probaţiune.

ART. 88 Revocarea amânării aplicării pedepsei

11

(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. (2) În cazul când, până la expirarea termenului de supraveghere, persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei, afară de cazul când persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. (3) Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârşit o nouă infracţiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunţat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării şi pedeapsa pentru noua infracţiune se calculează conform dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni. (4) Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, instanţa poate menţine sau revoca amânarea aplicării pedepsei. În cazul revocării, dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

ART. 89 Anularea amânării aplicării pedepsei (1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară. (2) În caz de concurs de infracţiuni, instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei rezultante dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 83. Dacă se dispune amânarea aplicării pedepsei, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat anterior amânarea aplicării pedepsei.

ART. 90 Efectele amânării aplicării pedepsei (1) Persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa şi nu este supusă niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită, dacă nu a săvârşit din nou o infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare. (2) Amânarea aplicării pedepsei nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărâre.

12