ALIMENTAŢIA ANTICANCER– o terapie cu gust delicios –

Medicina oficială acceptă, în sfârşit, o realitate pe care naturismul o susţine de mult timp: alimentaţia corectă poate împiedica apariţia tumorilor. Fructele, zarzavaturile, leguminoasele, cerealele integrale şi ierburile aromate conţin substanţe active care pot preveni îmbolnăvirea de cancer. Congresul cancerului, ţinut la Paris, a confirmat capacitatea excepţională a fructelor şi legumelor de a preveni şi vindeca tumorile ucigătoare. Vegetalele au triumfat. Legătura dintre cancer şi alimentaţie a fost dovedită. Un studiu mamut, întins pe o durată de 35 de ani şi efectuat pe 500.000 de subiecţi, a dovedit fără drept de apel că alimentaţia vegetariană reduce drastic apariţia cancerului. Deşi nu e nouă, ideea că hrana joacă un rol decisiv în stoparea sau dezvoltarea tumorilor canceroase a fost multă vreme respinsă, minimalizată sau privită cu scepticism de lumea medicală occidentală. Cancerul era interpretat ca o boală în sine, declanşată prin înmulţirea necontrolată a unor celule. Un soi de „nebunie” organică. Studiile efectuate compară alimentaţia şi modul de viaţă a 500.000 de indivizi din ţările nordice şi sudice ale Europei, unii amatori de unt şi de cărnuri grase, ceilalţi, consumatori de legume, fructe şi untdelemn de măsline. Începând cu anul 1970, majoritatea subiecţilor au fost urmăriţi, fiecare în parte, timp de 5 ani. Ultimele rezultate au fost publicate în iunie 2005 şi comunicate oficial la Congresul de la Paris. A fost primul studiu combinat şi cu prelevări de sânge şi ADN, stocate în bănci biologice, pentru cercetarea indicilor nutriţionali. Concluzia este clară: schimbarea regimului alimentar poate reduce frecvenţa cancerului. Iată şi câteva recomandări:

Mâncaţi cât mai multe fructe şi legumePersoanele care consumă în medie 35 de grame de fibre vegetale pe zi (5 porţii de fructe şi legume mâncate pe parcursul unei zile) îşi reduc riscul îmbolnăvirii de cancer cu 40%. Cifra va creşte dacă, pe lângă alimentaţia vegetariană veţi face şi mişcare sau sport. În special cancerul intestinal şi cel de colon sunt ţinute în frâu printr-o alimentaţie adecvată, combinată cu exerciţii fizice. Vegetalele: barieră împotriva cancerului de colonIncludeţi în fiecare din mesele dvs. o legumă sau o salată şi un fruct la desert. Care sunt cele mai indicate? Toate fructele conţin combinaţii de substanţe protectoare. Pentru a beneficia de ele, va-riaţi culorile: după ce mâncaţi un mar roşu, gustaţi o pară aurie sau un strugure negru. La fel şi în cazul legumelor: după o tomată roşie, consumaţi un broccoli verde sau o ridiche neagră. Cel mai adesea, principiile active care opresc cancerul sunt cuprinse chiar în coloranţii din plante. Eficie-nţa lor a fost constatată nu doar în cancerul de colon, ci şi în cel de prostată, pancreas, plămâni, esofag. Uitaţi carnea, mâncaţi peşte. Se ştie de multă vreme că excesul de carne nu este sănătos. Riscul de cancer colorectal e mult mai ridicat la consumatorii de carne şi mezeluri. În schimb, nu există nici o problemă cu carnea de pasăre, cu condiţia să nu provină din crescătorii. Ca alternativă pentru carne, se recomandă peştele. Anumiţi acizi graşi, prezenţi în mare cantitate în uleiul de peşte, inhibă dezvoltarea tumorilor canceroase. Leguminoase şi cereale completeE timpul să redescoperim cerealele şi leguminoasele: grâu, orz, ovăz, mei, secară, linte, fasole, soia, seminţe de in şi susan. Bogăţia lor în fibre participă la prevenirea cancerului de colon. Ar fi bine ca pâinea să fie înlocuită cu 6 porţii de grâu încolţit, consumat pe durata unei zile. Unele le-guminoase (mai ales soia) prezintă un alt atu: conţinutul bogat în fitoestrogeni. Femeile asiatice, care consumă multe leguminoase încă de la vârsta copilăriei, sunt mult mai puţin atinse de cance-rul de sân. Ipoteza avansată: aceşti micro-constituenţi sunt capabili să blocheze efectul estrogeni-

1

lor asupra celulelor mamare. O posibilă cauză de apariţie a cancerului de sân ar fi excesul de kilo-grame acumulate după menopauză. În concluzie, puneţi linte în toate salatele, mâncaţi cu încrede-re soia, mâncaţi cereale complete. Protejaţi-vă intestinul şi controlaţi-vă greutatea. Optaţi pentru o alimentaţie variatăDecât sa mănânci un anume aliment, mai bine consumi câte puţin din toate. Şi redu consumul de alcool. De fapt, ideea ge-nerală care s-a desprins la Congresul de la Paris a fost că nu există atât alimente protectoare, cât o alimentaţie preventivă, inspirată din cea mediteraneană: legume stropite din belşug cu ulei de măsline. Un alt principiu recomandat se referă la ali-mentele crude şi proaspete, netrecute prin foc. Favorizaţi deci salatele de legume, condimentate cu ierburi şi fructe de toate gusturile şi culorile. Activitatea fizi-că reduce riscul cancerului de sân. Prin urmare, nici o zi fără plimbare în aer liber, fără câteva mi-nute de gimnastică sau de alergat. Mişcarea reduce în proporţie de 40% incidenţa cancerului, mai ales de sân şi colon, de prostată, plămâni şi uter. Diminuarea riscurilor apare şi la persoanele su-ple, care fac constant mişcare. De unde ideea că nici cei ce au o greutate normală nu sunt feriţi de teribila maladie. Un studiu american a demonstrat că densitatea sânului la mamografie se modifică radical după o oră de exerciţiu fizic. Şi la fel întreaga structură corporală. Întrebări adresate medicului specialist dr. CRISTIAN BOERESCU - Cum se explică efectul protector al vegetalelor? - Din păcate, foarte puţine vegetale din cele pe care le mâncam sunt naturale. Roadele de pe me-sele noastre sunt cel mai adesea prelucrate de tehnologiile industriei alimentare. Legislaţia actuală este mult prea permisivă cu aditivii alimentari. Rapiditatea cu care apar în fiecare an sute şi chiar mii de coloranţi alimentari spune multe despre deficienţele şi fraudele grave ale sistemului actual. „Galbenul de unt” (paradimetil-azobenzenul) ca să dau un singur exemplu, folosit până nu de mult pe scară largă, produce la animalele de laborator cancerul ficatului. Iată pe scurt o demonstraţie in-versă pentru întrebarea dvs. şi o pledoarie fierbinte pentru consumul produselor vegetale proaspe-te. Semnalul de alarmă a fost tras de specialişti de mai mulţi ani. Azi, agricultura şi alimentaţia bi-ologică tind să se afirme, iar nutriţia se conturează ca o perspectivă reală a unei noi terapii în boala canceroasă. Produsele vegetale cultivate corect sunt lipsite de toxicitate. Ele realizează un schimb firesc cu mediul intern celular şi nu blochează deloc filtrele biologice ale organismului. Dimpotri-vă, micro-constituenţii naturali din legume, fructe, cereale şi din alte plante şi-au dovedit deja ro-lul lor anticancerigen în diverse colţuri ale lumii.

- De ce să consumăm legume nefierte? - Acum 100 de ani, în oraşul Zurich din Elveţia, doctorul Bircher-Benner demonstra colegilor săi că vegetalele în stare crudă şi proaspete au o mare putere de vindecare şi reprezintă pentru oameni o hrană vie, de cea mai bună calitate. Argumentaţia se baza pe numeroasele cazuri vindecate în clinica sa, dotată cu cele mai moderne laboratoare de la acea vreme. Şi nu se descoperiseră încă vitaminele, enzimele, imunostimulatoarele sau agenţii antitumorali naturali. De-a lungul timpului, aceste adevăruri au fost afirmate răspicat de Max Gerson, Rudolf Breuss, Robert Jackson, Kristine Nolfi şi mulţi alţii dar, din nefericire, medicina actuală merge parcă prea obsesiv într-o direcţie greşită. Pentru a înţelege rolul crudităţilor în prevenirea şi tratarea cancerului, să observăm că cea mai mare frecvenţă a bolii este întâlnită la persoane în vârstă de peste 50 de ani, la care compo-nentele tisulare intră în procesele lente de degenerare, şi astfel organele nu mai fac faţă asaltului de toxine cancerigene de care vorbeam mai devreme. Intuim acum uşor de ce curele de crudităţi, posturile cu sucuri de legume şi fructe, adică hrana vie sunt o speranţă pentru cei disperaţi şi sunt confirmate de ultimele comunicări ştiinţifice.

2

- Legumele şi fructele existente pe piaţa românească au calitatea de medicament anticancer sau au suferit modificări genetice care le-au scăzut proprietăţile curative?- Puneţi această întrebare la graniţa de vest a ţării şi veţi auzi un „da” pe sute de mii de voci din pi-epturile românilor care vin de la muncă din străinătate. Veţi putea aduna relatări amănunţite des-pre parfumul, gustul, vitalitatea şi savoarea fructelor şi legumelor de la noi. Veritabile declaraţii de dragoste pentru mere, prune, gutui, roşii, ardei etc. Personal, cunosc mulţi oameni bine situaţi în Occident care vin special în România să facă o cură cu crudităţi. Dacă ministrul agriculturii ar avea inspiraţia să-i pregătească pe ţăranii români sa intre pe pieţele europene ale produselor biolo-gice, România ar mai deveni o dată în istorie grânarul Europei, iar plugul, coasa şi căruţa trasă de cai nu ar mai fi atât de ridiculizate. În Franţa, doar 7% din agricultură este biologică, în Germania şi Austria 15%, în Elveţia 23%, iar preţul la aceste produse este de 3-4 ori mai mare decât la cele-lalte. La noi, mai mult de 50% din agricultură depinde de ciclurile naturale de producţie şi de ace-ea cred că, dacă am avea azi autostrăzi, turismul rural ar relansa economia. Într-o societate bazată pe înţelepciune, cercetările care demonstrează potenţialul vindecător al dietei anticancer ar trebui utilizate la maximum în folosul bolnavilor, iar procesul de producere, preparare şi comercializare al hranei coordonat cu mai mare grijă.La mijlocul lunii februarie, la Viena s-a ţinut un congres la care au participat cercetători de pe toa-te meridianele globului. Tema conferinţei: alimentaţia şi cancerul. Concluzia unanimă: cele mai eficiente remedii pentru stoparea acestei boli cumplite se găsesc în... farfurie! Unul din doi bolnavi incurabili ar putea fi salvat printr-o alimentaţie sănătoasă. Nu numai fructele şi legumele conţin substanţe bioactive, ci şi cerealele, mirodeniile etc. Ele ne pot ajuta să trăim mai mult, în deplină sănătate. Meniul oferit participanţilor la conferinţa de la Viena a fost de-a dreptul bizar: rulouri de salată verde cu sfeclă, salată de andive cu rădăcină de tătăneasă, fileuri de peşte cu rozmarin, şar-lotă de lămâie cu sos de soc. Nu sună mai degrabă a Plafar? Bucătarul a transpus în realitate rezul-tatele cercetărilor noastre. Ingredientele folosite aveau proprietăţi anticancerigene. Acest meniul demonstrează că alimentaţia anticancer poate fi foarte gustoasă. Ştiam de mult că broccoli, ca şi alte legume, previn apariţia cancerului. Acum ştim şi cum acţionează ele: anihilează efectul cance-rigenelor, adică al substanţelor chimice din mediul înconjurător şi al conservanţilor alimentari. Substanţele existente în crucifere (varză, conopidă, broccoli etc.) şi cele din usturoi pot să împiedi-ce acest proces. Recent, s-a constatat că aceste legume activează la om o anumită enzimă din ficat (GST) care îl protejează de cancer. Nu este suficient doar să mâncăm cât mai multe legume pentru a ne apără de cancer. Ar trebui să consumăm şi mai multe cereale, mai ales soia. În cerealele inte-grale ca: ovăz, grâu, mei etc. există o multitudine de substanţe anticancerigene. Soia conţine hor-moni naturali, o mare speranţă în prevenirea cancerului de sân. - Cum acţionează aceşti hormoni vegetali?- Reduc efectul estrogenilor. Ei împiedică celulele ţesuturilor hormono-dependente (sâni, prosta-tă) să se transforme în celule canceroase. Cerealele integrale au o eficien ă deosebită, dar în niciunț caz făina albă. O mare parte a substanţelor active se află în învelişul exterior al boabelor. Acestea stopează cancerul de colon.

- Dar mirodeniile? Care e contribuţia lor la prevenirea cancerului?- În această privinţă s-au efectuat studii interesante. Mirodeniile ajută la „repararea” defectelor ereditare. Printre candidatele cu perspective strălucite se numără: vinariţa, vanilia şi scorţişoara.

- Există şi substanţe care provoacă „moartea” celulelor canceroase? - Resveratrolul din strugurii negri, în special din vinul roşu, poate induce apoptoza celulei cance-roase. În laborator, s-a descoperit că acelaşi efect îl are şi varza de Bruxelles. Deci, un pahar cu vin roşu pe zi ne apără de cancer.

- Ce rol are rădăcina de tătăneasă în meniul anticancer?- Rădăcina de tătăneasă are în proporţie de 30% din inulină, o fibră care fixează substanţele cance-rigene şi le „împinge” spre canale, reducând astfel riscul îmbolnăvirii de cancer la colon.

3

- Ce părere aveţi despre tabletele cu fibre din farmacii?- Ineficiente! Alimentele bogate în fibre conţin şi fenoli, care protejează membrana celulei. Aceştia se găsesc mai ales în cerealele integrale şi în tărâţe. Fibrelor tratate chimic le lipseşte ace-asta componentă, de aceea efectul lor este nul.

- Cum s-a descoperit, de fapt, că alimentaţia influenţează apariţia cancerului? - Prin studiile efectuate pe emigranţi. În ţara lor, bărbaţii japonezi suferă foarte rar de cancer la prostată, iar femeile japoneze nu prea fac cancer la sân. La început, oamenii de ştiinţă au crezut că acest fapt ar avea legătură cu genele. Dar, studiind emigranţii japonezi din SUA, ei au constatat că numărul japonezilor din a doua generaţie bolnavi de cancer la prostată este egal cu numărul ameri-canilor bolnavi. Japonezii eliminaseră din alimentaţia lor peştele crud, brânza de soia şi orezul, în-locuindu-le cu carnea de vită şi cartofii prăjiţi.Studiile arată că numărul vegetarienilor cu cancer digestiv este cu 50% mai scăzut decât cel al consumatorilor de carne. Să devenim, oare, vegetarieni? Din cercetări nu rezultă că boala ar fi pro-dusă de carnea în sine. Valabil este următorul principiu: carnea de porc este nocivă dacă o consu-măm grasă şi în cantitate mare. Supragreutatea sporeşte şi ea riscul îmbolnăvirii. Recomandarea este: cât mai puţină carne (maximum 80 g pe zi) sau deloc.

- Ar trebui să fim mai atenţi şi la tigaie?- Prăjitul la peste 200°C este nerecomandat, pentru că pe suprafaţa maronie a cărnii se formează substanţe cancerigene. În experimentele făcute pe animale, s-a observat că aceste substanţe produc cancerul hepatic şi cancerul glandelor intestinale şi mamare.

- Dar ele pot fi anihilate prin consumul de mirodenii?- Da, condimentând cele 80 g de carne cu rozmarin, cimbru, salvie, usturoi. Marinatele preparate cu ulei de măsline, oţet de mere, zeamă de lămâie, usturoi, muştar, sare şi zahăr brun pot împiedi-ca în proporţie de 90% formarea combinaţiilor nocive. Recomandarea mea: o felie subţire de gră-tar+cereale sau orez natural+legume verzi. Acestea conţin clorofilă, care este o substanţă antican-cerigenă.

- Există o plantă anume pe care o preferaţi?- Recomand cu căldură ceaiul verde, care ne protejează de cancer pe mai multe planuri. Cercetăto-rii americani au descoperit faptul că o substanţă din componenţa ceaiului verde poate nimici tumo-rile, privându-le de hrană. Numele ei prescurtat este GCG. Ea inhibă dezvoltarea de noi vase san-guine. Nemaifiind alimentată cu sânge, tumora moare.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

FARMACIA NATURII – UCIGAŞII CANCERULUI

- Varza şi, în general, cruciferele. Glucosinolatele, adevărate pesticide naturale, apără varza de agenţii nocivi (bacterii, ciuperci). La oameni, ele activează enzima ce previne cancerul. - Strugurii. Medicamentul anticancer din struguri, suc şi vin este resve-ratrolul, care tratează infecţiile şi calcifierea arterelor. - Roşiile. Licopenul este medicamentul natural pe care-l conţin roşiile, un antioxidant care împiedică apariţia cancerului de pancreas, intestin, prostată, plămâni. Efectul este mai puternic dacă roşiile sunt fierte.- Cerealele. Seleniul este microelementul care menţine la turaţie maximă o enzimă care împiedică dezvoltarea tumorilor. Se găseşte în grâul şi grişul nerafinate .

- Citricele. Vitamina C previne cancerul. Cei care combina la micul dejun felia de şuncă cu un grepfrut pot preveni formarea nitrosaminelor cancerigene. În pieliţa albă a citricelor se găsesc bioflavonoide, care sporesc de 30 de ori efectul vitaminei C.Fiecare om se poate apăra şi singur de cancer. Iată ce recomandă specialiştii:

4

Alcool cu măsură: bărbaţii: maximum 2 pahare/zi; femeile: maximum 1 pahar/zi. Ideal: vinul roşu, care conţine resveratrol.Carne puţină: nu mai mult de 80 g/zi. Mai multă carne de pui sau de peşte decât carne de miel sau de vită. Carnea nu trebuie prăjită prea tare şi se consumă părţile slabe. Ideal este somonul, care conţine acizi graşi Omega-3 şi vitamina D.Fără grăsimi animale! Înlocuiţi-le cu cele vegetale, mai ales cu ulei de măsline. Acesta conţine acizi graşi nesaturaţi şi vitamina E, care ne protejează de cancer.Sare, cu economie: maximum 6 g/zi. Înlocuiţi-o cu mirodenii şi verdeţuri.Multe cereale şi leguminoase: experţii recomandă 600-800 g/zi, împărţite în mai multe porţii. Optaţi pentru produsele integrale. Consumaţi zilnic produse din soia: lapte, brânză (tofu), iaurt.Multe legume şi fructe: zilnic, între 400 şi 800 g, împărţite în mai multe porţii. Substanţe bioacti-ve se găsesc mai ales în crucifere (varză, conopidă, broccoli, gulie etc.) şi în usturoi. Citricele co-nţin vitamina C, la fel şi merele (soiurile vechi), afinele, socul, caisele, morcovii. Ceaiul verde: băutura ideală.Zahăr, aproape deloc: pentru că îngraşă, iar supragreutatea sporeşte riscul îmbolnăvirii de can-cer. Înlocuiţi-l cu miere!

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

50 DE ALIMENTE CARE PREVIN CANCERUL

Mâncarea sănătoasă ajută la prevenirea cancerului. Expertul în nutriţie Sven David Müller afir-mă că există 50 de alimente care protejează şi uneori sunt capabile să lupte împotriva celule-lor canceroase. „Prin hrană nu te vindeci efectiv de cancer, dar multe alimente acţionează preventiv”, declară specialistul, citat de cotidianul Bild.

1. Ananasul – Antioxidanţii bogaţi în vitaminele C şi E prote-jează celulele atacate de diverse molecule. Conţine minerale (zinc, seleniu) ce inhibă dezvoltarea cancerului. 2. Caisele – Sunt deosebit de bogate în antioxidanţi. Vitaminele din aceste fructe cresc capacitatea de reacţie a pielii la razele ultraviolete cancerigene. 3. Usturoiul – Printre multele alte calităţi, previne dezvolta-rea cancerului. 4. Broccoli – E cea mai bună legumă împotriva cancerului. Are

cea mai mare densitate de vitamine şi minerale: vitamina C, E, betacaroten. 5. Cicoarea – Conţine fibre vegetale digerabile şi protejează împotriva cancerului de colon. 6. Căpşunile – Nu conţin nici un component cancerigen. 7. Rodiile – Conţin vitamine şi minerale care neutralizează substanţele agresive din organism. 8. Ceaiul verde – Previne cancerul de esofag şi de stomac. Promovează enzime care neutralizează substanţele cauzatoare de cancer. 9. Varza – Face parte din cele mai active alimente în vitamina C, beta-caroten şi furnizor de acid folic. De asemenea, poate proteja împotriva cancerului de sân şi cel uterin, pentru că slăbeşte efec-tele nocive ale hormonului estrogen. 10. Grepfrutul – E bogat în vitamina C şi în una dintre cele mai importante clase de pigmenţi ve-getali care previn cancerul. 11. Alunele – Conţin vitamina E naturală şi păstrează celulele înainte de expunerea la razele UV. Prin acizii graşi, vitamina E este bine absorbită. 12. Cerealele de ovăz – Conţin mulţi agenţi anticancer: zinc, vitamina E, provitamina A. Pentru pacienţii cu cancer: fulgi de ovăz cu ulei de nucă! 13. Brânza – Brânza conţine printre altele vitaminele B12 şi B6. Prima este importantă pentru creşterea celulelor normale, iar a doua pentru metabolism. 14. Măceşele – Bogate în Vitamina C, intervin în inactivarea radicalilor liberi.

5

15. Heringul – Acest peşte aprovizionează organismul deficitar de vitamină D, mai ales în tim-pul iernii. Lipsa vitaminei D favorizează dezvoltarea cancerului. 16. Afinele – Protejează vezica urinară prevenind infecţiile acesteia. Deosebit de bogate în acid folic, vitamina C. 17. Zmeura – Substanţele fitochimice protejează împotriva transformării maligne a celulelor. 18. Ouăle de găină – Sunt bogate în toate vitaminele şi mineralele. Conţinutul ridicat de vitamina D şi E protejează împotriva cancerului. 19. Fibrele – Mazărea, fasolea şi lintea în special protejează împotriva cancerului de intestin. Pro-babilitatea unei boli poate fi redusă cu până la 40% printr-o dietă bogată în fibre. 20. Coacăzele – Foarte bogate în antioxidanţi, sunt extrem de benefice împotriva cancerului. 21. Fructul de cactus – Bogat în vitaminele C şi E şi în compuşi care protejează împotriva dege-nerării celulelor şi cancerului la prostată. 22. Grâul – Important protector împotriva cancerului, este esenţial pentru sistemul imunitar. 23. Usturoiul – Scade tensiunea arterială şi colesterolul. Inhibă creşterea tumorilor. 24. Şofranul de India – Conţine curcumină, un ingredient activ care protejează împotriva cancerului de colon. Doză de prevenire: o linguriţă pe zi, în supe. 25. Cacao – Reduce riscul îmbolnăvirii de cancer prin substanţele bioactive conţinute. 26. Pesmeţii – Protejează împotriva cancerului de colon. 27. Dovleacul – Conţine vitaminele A, C, E, D şi o mare parte din vitaminele complexului B. 28. Seminţele – Conţin cantităţi mari de acizi graşi nesaturaţi (omega-3). Sunt bogate în sele-niu, dar şi în alte minerale. 29. Uleiul din porumb – Conţine cea mai multă vitamină E dintre toate uleiurile. 30. Ştevia – Combinaţie de vitamina K şi C, poate inhiba creşterea celulelor canceroase. 31. Mango – Conţine foarte multă vitamina A. Intervine în inactivarea radicalilor liberi. 32. Morcovii – Compensează radiaţiile ultraviolete şi fumatul prin conţinutul de betacaro-ten. 33. Uleiul de nuci sau alune – Este bogat în acizi graşi polinesaturaţi şi bun împotriva influe-nţelor negative ale mediului, cum ar fi poluanţii, care pot afecta sever organismul uman. 34. Papaia – Conţine papaină, o enzimă folosită în tratarea cancerului. 35. Migdalele – Proporţia ridicată de seleniu le face deosebit de importante pentru prevenirea cancerului. Sunt mult mai bune decât preparatele artificiale de selenium. 36. Cartofii – Au extrem de multe vitamine anticancer, dar le rămân în proporţie mare doar atunci când sunt fierţi în coajă. 37. Fisticul – Conţine vitamina A şi seleniu şi poate preveni cancerul la plămâni. 38. Prazul – Vitaminele şi antioxidanţii conţinuţi reduc riscul de cancer. 39. Alimentele probiotice – Iaurtul, chefirul, varza crudă contribuie la rezistenţa florei intestinale şi inhibă pătrunderea substanţelor străine în organism. 40. Pâinea de secară – Ideală în prevenirea cancerului, mai ales a celui de sân, secara este bo-gată în acid fitic, acesta prevenind creşterea celulelor canceroase. 41. Varza de Bruxelles – Conţine de două ori mai multă vitamina C decât portocalele. Acope-ră nevoia organismului de acid folic. 42. Sfecla roşie – Este bogată în acid folic, conţine betanină. 43. Cătina – Un mix de vitamine, minerale şi fitochimicale, e mai bună decât orice pilulă. 44. Susanul – Conţine fitosteroli, care reduc colesterolul şi protejează împotriva cancerului. 45. Laptele de soia – Protejează mai ales împotriva tumorilor ce apar la femei. 46. Agrişele –Sunt bogate în pectină, care distruge sursa de toxine din intestine. 47. Spanacul – Acidul folic conţinut inhibă degenerarea celulelor. 48. Roşiile – Licopenul din roşii protejează împotriva cancerului pulmonar. 49. Somonul sălbatic – Conţine în mod semnificativ mai mult Omega-3 şi acizi graşi decât so-monul de crescătorie. Aceşti acizi sunt esenţiali în prevenirea cancerului. 50. Varza creaţă – Inhibă răspândirea celulelor canceroase.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

6

CANCERUL – cele 5 legi biologice ale noii medicini –

Pe 18 august 1978, dr. Ryke Hamer M.D., la vremea aceea internist şef la clinica oncologică a Universităţii din München, Germania, a primit vestea şocantă că fiul său, Dirk, a fost împuşcat. Dirk a murit în decem-brie 1978 şi, câteva luni mai târziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului poate avea legătură cu tra-gica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu

cancerul l-au făcut pe dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi bolnavi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toţi au trecut prin experienţe extrem de stresante înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte şi organism nu a fost surprinză-toare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât şi alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacie-nţilor săi şi le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit că orice boală, nu numai cancerul, este controlată de o zonă din creier care îi corespunde în mod specific şi este legată în mod particular de un conflict-şoc, perfect identificabil. Rezultatul cercetărilor sale se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi organele şi ţesuturile or-ganismului uman.

Dr. Hamer a numit descoperirile sale Cele 5 legi biologice ale noii medicini, datorită faptului că aceste legi, valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra cauzei, dez-voltării şi procesului natural de vindecare a bolii. (Ca răspuns la numărul crescând de interpretări greşite ale descoperirilor sale şi pentru a păstra integritatea şi autenticitatea muncii sale ştiinţifice, dr. Hamer şi-a protejat în mod legal materialele de cercetare sub numele de German New Medici-ne (R) (GNM – Noua Medicină Germană). Aşadar, termenul „New Medicine” nu poate fi folosit nicăieri la nivel internaţional).

În anul 1981, dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universităţii Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totuşi, până astăzi, Universitatea a re-fuzat să testeze cercetările dr. Hamer, în pofida obligativităţii legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară. În mod similar, medicina oficială a refuzat să certifice desco-peririle sale, în ciuda a 30 de verificări ştiinţifice diferite, făcute atât de medici independenţi, cât şi de asociaţii profesionale. La scurt timp după ce dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat ulti-matumul de a renunţa la descoperirile sale, sau i se va refuza reînnoirea contractului la Clinica Universitară. În 1986, deşi munca sa nu a fost niciodată pusă la îndoială sau dezaprobată, doctoru-lui Hamer i-a fost ridicată licenţa medicală, pe motive că a refuzat să se conformeze principiilor medicinii standard. Cu toate acestea, el a rămas hotărât să-şi continue munca şi în 1987 a reuşit să-şi extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină.

Dr. Hamer a fost persecutat şi hărţuit timp de 25 ani de către autorităţile germane şi franceze. Din 1997, el locuieşte în exil în Spania, unde îşi continuă cercetările şi se luptă pentru recunoaşterea oficială a „New Medicine”. Însă, din moment ce Facultatea de Medicina a Universităţii din Tübingen îşi menţine tactica de amânare, pacienţilor din întreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revoluţionare ale doctorului Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE ÎN CREIER

Dr. Hamer a stabilit că „orice boală este provocată de un şoc emoţional, care surprinde individul total nepregătit” (Prima lege biologică). În onoarea fiului său, dr. Hamer a denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este un incident personal, condiţionat şi determinat de experienţele noastre trecute, de vulnerabilităţi, de percepţiile persona-

7

le, de valorile şi credinţele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoţional, ci şi unul biologic ce trebuie înţeles în contextul evoluţiei noastre personale. Animalele experimente-ază aceste şocuri biologice în urma pierderii bruşte a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei ameninţări neaşteptate, a unei perioade de foamete sau a unei ameninţări de moarte.Un bărbat, de exemplu, poate suferi un şoc conflictual de „pierdere a teritoriului” când îşi pierde casa sau locul de muncă pe neaşteptate; pentru o femeie, un şoc conflictual în cămin poate fi o grijă pentru binele unuia din membrii familiei. Un şoc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declanşat de un divorţ neprevăzut sau de o spitalizare de urgenţă. Copiii suferă deseori un şoc con-flictual de separare atunci când mama se întoarce la muncă, sau când părinţii se despart.Analizând mii de tomografii în relaţie cu istoricul pacientului, dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, şocul impactează o zonă specifică, predeterminată din creier, provocând o lezi-une vizibilă pe tomografie ca un set clar de inele concentrice (în anul 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcţionare a aparaturii). După impact, celulele cerebrale transmit şocul către organul corespondent care, la rân-dul lui, răspunde cu o modificare specifică. Motivul pentru care diferite conflicte sunt legate indi-solubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluţiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la anumite conflicte sau ameninţări. În timp ce „vechiul creier” (cerebelul) este programat cu instrucţiuni de bază, legate de supravieţuire, care corespund respiraţiei, hrănirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) e codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate şi de autoapreciere – încrederea şi respectul de sine. Cercetările medicale ale dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie pentru că, indiferent de felul în care organul răspunde unui con-flict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea ţesutului sau prin dereglarea funcţionării, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât şi ţesutul cerebral corespondent (A treia lege biologică).„Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul ontogenetic al tumorilor) ilustrează că organele con-trolate de „vechiul creier” (care derivă din endoderm) precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare etc. generează în-totdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tu-morile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului (iniţiată de DHS). Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un şoc de tipul „frica de moarte” deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu şocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare ce reglează respiraţia încep instantaneu să se multiplice, formând o tumoare pulmonară. Contrar păre-rilor convenţionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci ser-veşte unui scop biologic foarte bine definit, şi anume să crească capacitatea pulmonară, optimi-zând astfel şansele de supravieţuire ale organismului. Analizele tomografiilor făcute de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoană bolnavă de cancer de plămân prezintă o configuraţie clară de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier şi că fiecare pacient a suferit un şoc conflictual emoţional total neaşteptat de tipul „frica de moarte”, înaintea declanşării cancerului. În majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost declanşată de şocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimţit ca o sentinţă la moarte.

Cancerul de sân, potrivit cercetărilor dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul „mamă-copil” sau „probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeau-na vechiul creier în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mamă-copil, întrucât îşi face foarte multe griji atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăveşte grav dintr-o dată. Pe durata fazei de stres, atâta timp cât conflictul este activ, celu-lele glandei mamare continuă să se multiplice, formând o tumoră. Scopul biologic al proliferării celulare este acela de a mari capacitatea de lactaţie pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie sau femelă din lumea animală se naşte cu acest program de reacţie biologică pentru creştere şi dezvoltare. Numeroasele studii ale dr. Hamer arată că femei-

8

le, chiar şi atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare din cauza grijilor obse-sive pentru binele celor dragi (copilul care are probleme, un părinte bolnav, un prieten în necaz).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce îşi are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanşat de un conflict-şoc speci-fic, care activează un „program biologic precis” (A cincea lege biologică) ce îi permite organis-mului să depăşească obişnuinţele funcţionării zilnice şi să se confrunte fizic cu situaţia urgenţă. Pentru fiecare tip de conflict există o zonă cerebrală specifică, de unde este coordonat acest pro-gram de urgenţă. În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului-şoc, situaţia este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate or-ganele şi ţesuturile ce corespund şi sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, no-dulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, vasele coronariene, bronhiile, canalele de alăp-tare etc.) îşi au originea în ectodermul sau mezodermul noului creier. În momentul producerii con-flictului-şoc, ţesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal de exemplu sunt situaţii care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoţională de stres, relaţionată cu conflictele-şoc corespondente. Aşa cum este de aşteptat, distrugerile ţesuturi-lor respective au o semnificaţie biologică precisă. Să luăm exemplul ţesuturilor canalelor de lac-taţie. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest ţesut fiind controlat de zona mai tânără a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde ţesutului canalelor de lac-taţie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experienţe de tipul copilul meu mi-a fost luat de la sân. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict atunci când puiul ei se pier -de sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict-şoc, ţesutul canalelor de lactaţie începe să ulcereze. Scopul acestei reacţii este mărirea diametrului canalelor de lactaţie, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai uşor şi să nu se congestioneze în sân. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacţie-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, bio-logic vorbind, cu grija şi hrănirea, femeile suferă un conflict-şoc provocat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului-şoc nu există practic niciun simptom, cu exce-pţia unor puseuri uşoare în interiorul sânului.

CELE DOUĂ FAZE ALE ORICĂREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit, de asemenea, că orice conflict sau boală au şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei boli are loc în două faze (A doua lege biologică). În timpul primei faze, aceea a conflictu-lui activ (atâta timp cât acesta există) întregul organism este orientat către a face faţă conflictului. În timp ce la nivel fizic au loc dereglări celulare specifice, psihicul şi sistemul nervos vegetativ au-tonom se confruntă şi ele cu situaţii neaşteptate. Comutată într-o fază de stres, mintea devine total preocupată de conţinutul conflictului. Tulburări ale somnului şi lipsa apetitului sunt simptome spe-cifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenţiei asupra conflictului şi orele de activitate în plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia va-selor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremităţile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde în mod natural de intensi-tatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în aceasta stare prea mult timp, ur-mările pot fi fatale.Dr. Hamer a demonstrat fără nicio îndoială că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în niciun caz celulele canceroase, în sine, nu provocă moartea. În German New Medicine, distincţia dintre cancerul malign şi cel benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o construcţie artificială (la fel ca markerii tumorali) care pur şi simplu indică o activitate de reproducere celulară ce a depăşit o anumita limită, complet ar-bitrară. Dacă o persoană moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, cauza este de obicei pierderea de energie, slăbirea exagerată, lipsa de somn şi epuizarea mentală. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emoţional devastator al unui diagnostic sau al unei prognoze negative

9

de genul „mai ai doar şase luni de trăit”, impact ce aruncă pacienţi într-o stare de disperare. Cu o foarte mică speranţă sau deloc, ei sunt privaţi de forţa lor vitală, îşi consumă inutil energia, trec printr-un proces agonizant pe care tratamentele convenţionale nu fac decât să îl accelereze şi, în cele din urmă, mor. Dacă pacientul nu a făcut niciun tratament convenţional pentru cancer (chimi-oterapie sau radioterapie) GNM are o rată de succes de 95 până la 98%. Este o ironie că aceste sta-tistici ale succeselor remarcabile ale dr. Hamer au fost date chiar de autorităţi. Când dr. Hamer a fost arestat în 1997 pentru acordarea de sfaturi medicale fără a avea licenţă medicală, pentru trei pacienţi ai săi poliţia a confiscat fişele şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recu-noască în timpul procesului că, după 5 ani, 6000 din 6500 de pacienţi cu cancer în faza terminală erau încă în viaţă. În cazul tratamentelor convenţionale, cifra aceasta era inversă. Conform decla-raţiilor epidemiologului doctor Ulrich Abel (Germania), succesul majorităţii chimioterapiilor este jalnic. Nu există nicio dovadă ştiinţifică referitoare la abilitatea de a extinde în mod apreciabil viaţa pacienţilor care suferă de cele mai comune forme de cancer organic. Chimioterapiile la can-cerele maligne prea avansate pentru operaţie, care reprezintă 80% din totalul cancerelor, sunt un pustiu ştiinţific.

CORPUL SE VINDECĂ SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale, reprezintă începerea fazei a doua a progra-mului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindeca-re apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale pe perioada de vindecare. A doua fază este denumita faza caldă. În aceasta perioadă vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea. Odată cu rezolvarea conflictului, se produce o schimbare la nive-lul organelor, proliferarea celulară şi distrugerea celulară se opresc şi este declanşat procesul de reparare specific. O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflic-tului este acum regenerată şi refăcută cu celule noi. Acest proces este însoţit de regulă de infla-maţii dureroase, provocate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: mâncărimi, spasme, hipersensibilitate şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringită, bronşită, artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii.

Bazându-se pe observarea multiplicării celulare şi pe distincţia standard dintre tumoare benignă şi malignă, medicina convenţională interpretează procesul natural de producere celulară a ţesutului care se vindecă drept tumoare malignă. În GNM, distingem la fel două tipuri de tumori. Dar tumo-rile nu sunt împărţite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de ţesut şi zona cerebrală din care provin şi de unde sunt controlate. Există tumori care se dezvolta exclusiv în faza activa a conflictului-şoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uteru-lui, tumorile la prostata etc.) şi cele care apar în timpul procesului natural de vindecare.

În felul în care creierul vechi controlează cancerul, creşterea tumorală nu este nici accidentală şi nici fără sens, din moment ce proliferarea celulară se opreşte deîndată ce ţesutul este reparat. Can-cerul testicular, cancerul ovarian, limfoamele, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringeal şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vin-decare. Dacă procesul de vindecare nu este întrerupt de medicamente sau de revenirea conflictu-lui-şoc, aceste tumori dispar până la urmă în procesul de vindecare. Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ, intră de asemenea în această categorie. În timp ce un cancer de sân este un indi-cator că femeia este în faza activă a conflictului de tip grijă, un cancer in situ este un semn că pro-blema asociată conflictului de separare a fost rezolvată. O femeie nu face un cancer de sân fără motiv, aşa cum nici faptul că el se dezvoltă exact în sânul stâng nu este o coincidenţă.

IMPORTANŢA LATERALITĂŢII NOASTRE BIOLOGICE

10

Dr. Hamer a descoperit că lateralitatea determină dacă o boală precum cancerul se dezvoltă în par-tea stângă sau dreaptă a organismului. Regula este: o persoană dreptace răspunde unui conflict cu mama sau cu copilul cu partea stângă a organismului, şi cu partea dreaptă la un conflict cu tatăl sau partenerul, fraţii, rudele, prietenii, colegii etc. Pentru stângaci este invers. Există întotdeauna o relaţie inversă între creier şi organism, pentru că fiecare emisferă a creierului (mai puţin partea amigdaliană) este în relaţie directă cu partea opusă a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastră biologică este să batem din palme. Palma care este deasupra indică dacă sun-tem stângaci sau dreptaci. Astfel, un cancer în sânul drept, un chist ovarian în ovarul stâng, o pro-blemă de piele pe partea dreaptă sau stângă (sau amândouă), o paralizie motorie pe partea dreaptă (după un atac cerebral) ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat, atunci când conflictul originar a avut loc.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetărilor dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata procesului de dez-voltare a bolii. El a aflat că ciupercile, bacteriile şi viruşii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare şi maniera în care ei operează este în deplină concordanţă cu logica evolutivă (A patra lege biologică). Bacteria tuberculozei spre exemplu populează doar ţesuturile controlate de creie-rul vechi. Funcţia lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-şi mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostată, tu-morile la uter, tumorile de sân, melanoamele. Bacteriile tuberculozei sunt esenţiale pentru des-compunerea construcţiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic în timpul fazei acti-ve a conflictului. Dacă bacteriile necesare nu sunt disponibile din cauza vaccinării, a uzului exce-siv de antibiotice ori în urma chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urma-re, rămân pe loc şi sunt încapsulate în mod inofensiv. Detectate la un control de rutină, totuşi ele pot fi diagnosticate drept cancer şi noi conflicte potenţiale pot apărea în urma aflării veştii. Înţele-gând legile biologice ale desfăşurării bolilor, aceasta perspectivă poate fi eliminată. În timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, viruşii sunt implicaţi în proce-sul de vindecare al ţesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (bronhiile, membrana na-zală, mucoasa stomacală, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa indică faptul că procese virulente naturale de vindecare sunt în curs. În ceea ce priveşte rolul viruşilor, dr. Hamer preferă să vorbească de viruşi ipotetici deoarece în ultimul timp existenţa viruşilor este pusă în discuţie. Acest lucru este în concordanţă cu descoperi-rile iniţiale ale dr. Hamer, care evidenţiau faptul că procesele de reconstrucţie şi regenerare ale ţe-suturilor necrozate sau ulcerate au totuşi loc chiar şi în absenţa viruşilor specifici ţesuturilor res-pective. Dilema în care se găseşte medicina convenţională este aceea că eşuează în a recunoaşte ti-parul de evoluţie în două faze al fiecărei boli, prima fază, aceea a conflictului activ, fiind în mod obişnuit scăpată din vedere. Din moment ce microbii sunt activi doar în faza de vindecare, iar acti-vitatea acestora este în mod normal însoţită de inflamaţii, febră, puroi, supurări şi dureri, microbii sunt consideraţi răufăcători şi cauză a bolilor infecţioase. Dar microbii nu provoacă boli. Până la urmă, organismul nostru este cel care angajează microbii pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineînţeles transmişi, dar ei rămân inofensivi până în momentul în care persoana este în faza de vindecare a aceluiaşi tip de conflict.

PUNÂND LA ÎNDOIALĂ METASTAZELE

Pe 19 august 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat articolul intitulat „Cercetătorii ur-măresc testele de sânge pentru cancerele de sân”, care conţinea declaraţii revelatoare:Vânătoarea celulelor canceroase în fluxul sanguin a durat 10 ani şi până acum nicio tehnologie nu a reuşit să izoleze măcar o singură celulă tumorală dintre milioanele de celule roşii şi albe co-nţinute în orice mostră de sânge uman. În afara faptului că vânătoarea este departe de a fi în-cheiată, nu sugerează asta cumva că ipoteza metastazelor a dezinformat publicul şi a speriat de moarte milioane de pacienţi de cancer de-a lungul ultimelor decenii?Dr. Hamer nu neagă, bineînţeles, posibilitatea apariţiei celui de-al doilea cancer, dar aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se transformă, în mod miraculos,

11

într-un tip diferit de celulă, ci mai degrabă sunt urmarea noului conflict-şoc. Noul DHS poate fi declanşat de o experienţă traumatizantă adiţională sau prin şocul provocat de diagnostic. Aşa cum am menţionat mai devreme, un diagnostic neaşteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva că are me-tastaze, poate declanşa o spaimă de tipul frica de moarte, cauzând noi cancere în alte părţi ale or-ganismului. În multe cazuri, aceşti pacienţi nu supravieţuiesc până în faza de vindecare din cauza stării de stres foarte grave, care îi slăbeşte până la punctul în care mai au foarte puţine şanse de su-pravieţuire. Al doilea tip de cancer după cancerul pulmonar, este cel osos. Dr. Hamer a descoperit că oasele noastre sunt biologic legate de încrederea şi stima de sine. Spunându-i-se cuiva că are o boală care îi ameninţă viaţa, în special o boală care se presupune că se răspândeşte rapid în orga-nism, este echivalent cu: „acum sunt total inutil”. Pe lângă faptul că ne simţim inutili, oasele încep să se decalcifieze (în cazul cancerelor de sân, în zona sternului şi a coastelor). Programului biolo-gic al bolii se derulează la sfârşitul fazei de vindecare. Când faza de reparare este completă, osul va fi mult mai puternic în zona respectivă, asigurându-ne că suntem mai bine echipaţi în eventuali-tatea apariţiei unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odată ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale, împreună cu psihicul şi organul aferent, in-tră în faza de vindecare. Odată cu repararea oricărei răni, se dezvolta un edem (fluid în exces) pen-tru a oferi protecţie ţesutului cerebral ce este refăcut. În momentul de vârf al fazei de vindecare, atunci când edemul cerebral atinge dimensiunea maximă, creierul declanşează un scurt şi puternic impuls care expulzează edemul. În terminologia GNM, această reglare este denumită criză epilep-tică. În timpul crizei, organism este aruncat pentru scurt timp într-o stare de simpaticotonie (hiper-stimularea sistemului nervos simpatic) retrăind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiraţie rece, extremităţi reci, puls accelerat şi greaţă. Intensitatea şi durata acestei crize pre-programate este determinată de intensitatea şi durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, ac-cidentele cerebrale, crizele de astm şi cele epileptice sunt doar câteva exemple ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criză depinde întotdeauna de natura conflictului şi de zona cerebrală corespunzătoare implicată. După ce edemul cerebrală a fost împins în afară, ţesutul conectiv ce oferă suport structural neuronilor se reface în zona respectivă, pentru a restabili funcţiile celulelor nervoase care au fost afectate de şocul declanşat de conflict (DHS). Această acumulare naturală este ceea ce medicina convenţională numeşte „tumoare cerebrală”, veste cu consecinţe cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit în 1981 că tumoarea cerebrală nu este o boală în sine, ci un simptom al fazei de vindecare, ce se desfăşoară concomitent şi la nivelul organului afectat (controlat de la nivelul creierului, ce se află simultan în faza de reparare). Aşadar, metastazele ce-rebrale, de fapt, nu există nici ele.

TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas în terapia GNM este înţelegerea naturii biologice a simptomului, de exemplu un anu-mit tip de cancer în relaţie cu cauzele sale psihice. O tomografie şi un istoric medical complex sunt şi ele esenţiale pentru a determina dacă pacientul este încă în faza activă a conflictului, sau deja se vindecă. Dacă este în faza activă, atenţia trebuie îndreptată asupra identificării motivului şocului iniţial DHS şi dezvoltării unei strategii pentru rezolvarea lui. Pregătirea pacientului şi in-formarea lui asupra simptomelor, procesului vindecării şi eventualelor complicaţii sunt cruciale. Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile făcute de doctorul Hamer furnizează, pentru pri-ma oară în istoria medicinii, un sistem sigur, care ne permite nu numai să înţelegem, dar şi să pre-zicem dezvoltarea şi simptomele oricărei boli. Aceasta este adevărata medicină preventivă. Pre-venţia necesită înţelegerea cauzelor reale ale bolii şi aceasta este exact ceea ce furnizează în deta-liu cercetările doctorului Hamer. Înţelegând cele Cinci Legi Biologice ale cauzei şi procesului de vindecare al bolii, ne putem elibera de teama şi panica ce apar odată cu instalarea unor simptome. Această cunoaştere înseamnă mai mult decât putere. Ea ne poate salva viaţa.

Dr. Ryke Hamer - Cele 5 legi biologice ale noii medicini (RO)http://www.youtube.com/watch?v=Z57uBCcOdvI&feature=player_embedded

12

NOUTĂŢI ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI

- Cu toţii avem celule canceroase în corp. Aceste celule nu apar însă la testele standard dacă nu sunt în număr de miliarde. Când doctorii spun bolnavilor că nu mai există celule canceroase în corpul lor după tratamentele efectuate, aceasta înseamnă doar că testele sunt incapabile să le măsoare, deoarece nu mai sunt în număr detectabil.- Celulele canceroase apar în corp de 6 până la 10 ori în timpul vieţii unui om.- Când sistemul nostru imunitar este puternic, celulele canceroase sunt distruse şi astfel este împiedicată multiplicarea lor şi formarea de tumori.- Când este diagnosticat cancerul, înseamnă că persoana respectivă are deficienţe nutriţionale multiple. Aceste deficienţe pot să apară din cauze genetice sau din cauza noxelor din mediul înconjurător, a alimentaţiei şi stilului de via ă greşite.ț- Pentru a preîntâmpina deficien ele nutriţionale multiple, este necesară schimbarea dietei şiț administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la întărirea sistemului imunitar.- Chimioterapia presupune „otrăvirea” celulelor canceroase cu rată mare de creştere, dar astfel sunt distruse şi celulele sănătoase cu creştere rapidă din măduva spinării, tractul gastrointestinal etc., iar organe importante ca ficatul, rinichii, inima sau plămânii pot fi iremediabil afectate.- Radioterapia distruge celulele canceroase, dar în acelaşi timp arde, cicatrizează şi distruge celule, ţesuturi şi organe sănătoase.- Chimioterapia şi radioterapia vor reduce la început dimensiunea tumorilor. Aplicarea îndelungată a acestor tratamente nu va duce însă la distrugerea definitivă a lor.- Când în corp se acumulează prea multe „deşeuri” toxice rezultate în urma chimioterapiei şi radioterapiei, sistemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri din cauza unor infecţii banale şi a complicaţiilor lor.- Chimioterapia şi terapia cu radiaţii pot favoriza mutaţii genetice în celulele canceroase, care le fac foarte rezistente la tratament şi greu de distrus. Intervenţiile chirurgicale pot determina diseminarea (împrăştierea) celulelor canceroase la alte organe (metastaze).- O metodă foarte bună de luptă împotriva celulelor canceroase este de a le înfometa, adică a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.

Celulele canceroase se dezvoltă cu:

ZAHĂR: Eliminând din alimentaţie zahărul, se elimină una din cele mai importante surse de hrană ale celulelor canceroase. Înlocuitorii zahărului, îndulcitorii sintetici cum ar fi zaharina, au ca bază aspartamul (E-95), o substanţă chimică foarte dăunătoare. Înlocuitorii naturali al zahărului sunt mierea de albine şi melasa, în cantităţi moderate. Sarea de bucătărie este tratată chimic pentru a avea culoarea albă. Alternativa este sarea gemă (grunjoasă) sau sarea de mare.

LAPTE şi PRODUSE LACTATE: Laptele favorizează producerea de mucus în corp, în special la nivelul tractului gastrointestinal. Cancerul este hrănit de acest mucus. Renunţând la lapte şi produsele derivate, celulele canceroase „mor de foame”.

PH ACID: Celulele canceroase înfloresc în mediu acid. O alimentaţie preponderent carnivoră induce un pH acid în corp. Este mult mai bine să se consume peşte şi pasăre în cantităţi mici, în loc de carne de vită sau de porc. Carnea mai poate conţine substanţe administrate animalelor: antibiotice, hormoni de creştere sau paraziţi care dăunează în special persoanelor cu cancer.

- O dietă bazată în proporţie de 80 % pe legume proaspete, consumate ca atare sau sub formă de suc, grâu integral, seminţe, nuci şi fructe schimbă pH-ul corpului în alcalin. 20 % din hrană poate

13

fi formată din alimente gătite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din legume asigură necesarul de enzime digestive uşor absorbabile, care ajung la nivel celular în 15 minute de la consumare şi care hrănesc şi favorizează creşterea de celule sănătoase. Este bine să se bea sucuri proaspete de două-trei ori pe zi. De reţinut: enzimele sunt distruse la 40°C.

- Evitaţi cafeaua, ceaiul şi ciocolata care pot conţine cantităţi mari de cofeină. Ceaiul verde este o alternativa foarte bună, având şi proprietăţi anticanceroase. Cea mai bună băutură pentru a elimina toxinele sau metalele grele este APA! Apa distilată este acidă, deci evitaţi-o!

- Proteinele din carne sunt dificil de digerat şi necesită o cantitate mare de enzime digestive. Carnea nedigerată rămâne în intestin, intră în putrefacţie şi creşte cantitatea de reziduuri toxice.

- Celulele canceroase sunt învelite de un perete gros de proteine. Renunţarea la carne duce la eliberarea de cantităţi din ce în ce mai mari de enzime. Acestea atacă proteinele din peretele celular şi permit astfel celulelor specializate să distrugă celulele canceroase.

- Unele suplimente, cum ar fi vitamina E, produc apoptoza sau moartea programată a celulelor, metodă naturală a corpului de a scăpa de celulele bolnave, nedorite şi inutile.

- Cancerul este o boală a minţii, corpului şi spiritului. Gândirea pozitivă şi o fire activă ajută bolnavul de cancer să supravieţuiască. Furia, neiertarea şi amărăciunea construiesc un mediu stresant şi acid în corp. Trebuie să avem un spirit iubitor, să ne relaxăm şi să ne bucurăm de viaţă!

- Celulele canceroase nu se pot dezvolta în prezenţa oxigenului. Făcând exerciţii fizice zilnice şi de respiraţie, oxigenul ajunge adânc, la nivel celular. Terapia cu oxigen este foarte importantă pentru distrugerea celulelor canceroase.

= = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = = =

ALIMENTAŢIA ÎN TRATAREA BOLII CANCEROASE

Chiar dacă nu există o dietă anume care să vindece cancerul, hrana joacă un rol esenţial în tratarea bolii. Alimentaţia ideală al fi: 55% glucide, 30% lipide şi 15% proteine.

- Carnea. Ar fi bine să se consume doar de 2 ori pe săptămână; ideal - deloc. În trecut, la noi în ţa-ră oamenii mâncau carne doar duminica sau la sărbători, dar astăzi se consumă zilnic şi sunt fami-lii în care nu se găteşte fără carne. Consumul cărnii în tratarea bolii canceroase este foarte nociv, pentru că ea va furniza materie primă pentru formarea celulelor canceroase. Cu alte cuvinte, car-nea este hrană pentru cancer. Este bine deci să se consume foarte rar sau deloc. Este adevărat însă că ea furnizează proteine de calitate, uşor asimilabile de către organism. Carnea roşie este o exce-lentă sursă de fier. Nu este însă indicat consumul de carne grasă, pentru că aceasta ajută la creşte-rea colesterolului rău din organism. Cel mai bine ar fi să limitaţi consumul cărnii roşii la 100 g pe săptămână, de preferinţă la prânz. Carnea albă conţine mai puţin fier şi mai puţine grăsimi. Se poate consuma de două ori pe săptămână, în total 300 g, preferabil la prânz. Se vor evita prepara-tele cu sosuri sau carnea prăjită în ulei, preferându-se cea fiartă şi fără pieliţe. Se poate înlocui car-nea cu un ou sau o farfurie de legume, combinate cu cereale. Se va evita însă orice produs obţinut de la animalele crescute cu concentrate. Trebuie să fie bine înţeles acest lucru de către bolnav. În crescătorie, animalele primesc o serie de concentrate care duc la înmulţirea anarhică a celulelor. Trebuie cunoscut că un pui de crescătorie, în 45 de zile, ajunge la vârsta biologică de 2 ani şi are mult mai multă carne decât unul crescut în mod natural, pentru că celulele organismului lui s-au înmulţit anormal. Or, în cancer, tocmai aceasta este problema, înmulţirea anarhică a celulelor. Deci, orice om care face un tratament contra cancerului ar trebui să se ferească de produsele care

14

au în componenţa lor substanţe chimice care stimulează înmulţirea celulelor. Nimeni nu va putea, prin nici o metodă de preparare, să extragă din aceste cărnuri substanţele nocive şi deci se vor evi-ta, pentru că altfel orice tratament va fi anulat de hrana ingerată. Aici intră şi subprodusele din aceste cărnuri (mezeluri).

- Grăsimile. Este suficientă o lingură de grăsimi pe zi, adică aproximativ 30 g. Un sfert poate fi acoperit de carne şi trei sferturi de ulei vegetal. Grăsimile saturate se găsesc în unt, mezeluri, ouă şi carne. Dacă acestea se consumă în exces, provoacă creşterea colesterolului rău din organism. Grăsimile nesaturate se găsesc în uleiurile vegetale, legumele oleaginoase şi peşte. Acestea contri-buie la scăderea colesterolului rău şi fluidifică sângele. Se va evita la gătit grăsimea, cu excepţia uleiului de măsline sau palmier, care rezistă la căldură. Se poate folosi o linguriţă de unt.

Legumele proaspete. Acestea sunt surse de minerale şi vitamine şi vor constitui o parte însemnată din hrana zilnică. De asemenea, sunt foarte bogate în fibre. Ar fi bine să fie prezente la fiecare masă. Legumele de culoare galbenă sau roşie (morcovi, sfeclă, tomate, ardei) sunt foarte bo-gate în betacaroten, un element indispensabil în lupta contra bolii. Este bine ca acestea să fie consumate în cantităţi cât mai mari. Se preferă cru-de sau sub formă de sucuri, care de asemenea se vor putea consuma în orice cantitate, în funcţie de toleranţa individuală, în diferite combinaţii.

Este bine să se folosească întotdeauna legume proaspete, crescute fără îngrăşăminte chimice şi cât mai aproape de timpul când au fost culese.

Fructele. Obligatoriu, se vor consuma de cel puţin două ori pe zi. Acestea sunt bogate în vitamine, minerale şi fibre. Conţin şi zaharuri, dar aproape toate conţin vitamina C, un foarte bun antioxidant. Că-pşunile, cireşele, pepenii, piersicile conţin şi vitamina A, foarte utilă organismului, deci abuzaţi de ele. Cu cât se consumă mai multe fruc-te crude sau sub formă de sucuri obţinute în casă, la storcător (nu de la supermarket, cu conservanţi şi preambalate) cu atât se ajută mai mult la vindecare. Dacă aveţi balonări sau probleme intestinale, faceţi compot, dar fără zahăr. Este foarte bine să înlocuiţi definitiv zahărul cu mierea în alimentaţie. Siropurile de cătină, măceşe, coacăze sau afine se vor lua zilnic în doze de 2-3 linguriţe de către cei care fac tratamente medicamentoase contra cancerului (chimioterapie).

Lactatele. Bogate în proteine şi calciu sunt indicate mai ales pentru cei care fac chimioterapie. La aceştia, se indică iaurtul, care este mai uşor asimilabil şi în plus este util în lupta cu boala şi cu efectele nedorite ale chimioterapiei. Se poate consuma, în orice cantitate, în funcţie de toleranţa individuală. Este util şi în combaterea candidozei, care e din păcate deseori prezentă la cei ce fac tratamente cu multe antibiotice sau medicamente de sinteză. Dar trebuie să se facă diferenţierea între lactatele naturale şi cele care nu mai conţin nimic viu. Prin pasteurizare, laptele îşi pierde vi-taminele şi enzimele şi devine mort, nemaifiind util în tratament. Laptele fiert sau pasteurizat fur-nizează doar cazeină, care dăunează organismului.

Generalităţi: se vor elimina afumăturile, grăsimile prăjite, coloranţii, aditivii alimentari şi se va căuta ca hrana să fie biologică, fără îngrăşăminte sau chimicale.Alimente de evitat: margarina, zahărul, uleiul rafinat, alimentele aditivate, cele conservate timp îndelungat, fierte sub presiune şi în cuptoare cu microunde, abuzul de carne, în special cea de la animale de crescătorie unde li se administrează o serie de hormoni şi chimicale, băuturile răcori-toare chimizate şi, în general, tot ce conţine substanţe chimice.Trebuie să se ştie că nu toată lumea tolerează dieta exclusiv vegetariană. În unele cazuri, aceasta poate duce la agravarea bolii, mai ales dacă se renunţă brusc la carne. O alimentaţie corectă pentru unul poate să fie incorectă pentru altul. Se cunoaşte faptul că nu există doi gemeni perfect identici şi în niciun caz nu vor fi doi bolnavi care să răspundă identic la acelaşi tratament sau alimentaţie.

15

În orice caz, se vor consuma cât mai puţine grăsimi animale, fiind foarte bine ca acestea să se înlo-cuiască cu grăsimi vegetale. De asemenea, se va consuma cât mai puţină sare, sau deloc.Dintre legume şi fructe, este bine să se evite cele care produc deranjamente digestive. În toate ca-zurile, se va căuta să nu existe constipaţie, deoarece efortul la defecaţie poate agrava afecţiunea. Reglarea digestiei trebuie asigurată printr-o alimentaţie corectă.

Fructe şi legume care ajută la vindecare: căpşuni, castraveţi, cătină, ceapă, cireşe, coacăze, do-vleac, floarea-soarelui, grâu, lămâi, măcriş, nuci, orez, ovăz, pătrunjel, vinete, pepeni, prune, ridi-che neagră, roşii, salată, sfeclă, soia, spanac, ţelină, usturoi, varză, vişine. Seminţele de caise, pier-sici, prune se consumă câte 10 pe zi, perioade lungi de timp. Acestea conţin vitamina B17 sau le-tril, foarte eficientă în tratarea cancerului. De asemenea, se vor consuma cât mai multe mere cu coajă şi seminţe zilnic. Acestea conţin quercitină.

Terapia prin dietă: există din ce în ce mai multe cazuri de vin-decări datorate unei anumite diete. Boala canceroasă afectează în-tregul organism şi nu numai un anumit organ sau grup de celule, prin urmare e utilă orice dietă care ajută la refacere. Se vor elimi-na în primul rând toate grăsimile animale prăjite sau care au sufe-rit un proces termic prin care au ajuns toxice. Se vor înlocui cu uleiuri vegetale, consumate crude. Zahărul va fi eliminat din ali-mentaţie şi înlocuit cu miere.Se vor consuma cât mai multe legume şi fructe proaspete sau cu minime transformări eventual sub formă de sucuri de legume şi fructe proaspete. Nu se admit conservanţii, aditivii alimentari şi alte adaosuri sintetice. Este foarte indicat să se consume aceste alimente înainte de a se oxida. Având în vedere faptul că fructele şi legumele chiar proaspete, în momentul în care se transformă în sucuri suferă un proces rapid de oxidare, este indicat să se consume cât mai repede. Aşadar, nu se vor prepara sucuri de legume şi fructe decât în cantitatea care se va bea imediat. În cazurile în care nu se pot consuma fructe şi legume proaspete, se admit sub formă de fierturi (legumele) şi compoturi (fructele). În hrana zilnică, se indică în special: cartofii copţi sau fierţi în coajă, roşiile crude, morcovii suc sau fierţi, fasolea verde fiartă, soia sub formă de lapte, cereale germinate de orice fel (grâu, orz, ovăz, orez, secară, porumb) în orice cantitate. Meiul germinat se poate da la orice tip de cancer. Este bine ca în dietă să fie incluse cel puţin 200 g de seminţe germinate zilnic, pe perioade cât mai lungi de timp. Este una din cerinţele de bază. Acestea vor contribui la aportul de vitamine naturale, care vor ajuta la o mai rapidă redresare a organismului. De asemenea, aces-tea conţin o serie de minerale şi enzime utile organismului. Deci nu ezitaţi să le folosiţi zilnic. În cazul în care bolnavul nu dispune de o dantură sănătoasă, cerealele se pot măcina cu ajutorul unei râşniţe de cafea. Cantitatea este de minimum 200 g pe zi, administrate în cursul întregii zile. Bi-neînţeles că această cantitate se poate mări în funcţie de toleranţa fiecăruia. Se poate chiar ca anu-mite mese să fie suplinite de acestea. Se vor consuma şi seminţe oleaginoase zilnic: floarea-soare-lui, dovleac, soia, cânepă, susan. Dintre fructe, menţionăm toate fructele de pădure, fie crude, fie sub formă de sucuri sau, în caz de intoleranţă alimentară, sub formă de compot cu miere.

Apa care are un termen de garanţie mai mare de 10 zile se va exclude, pentru că aceasta conţine conservanţi. Apa plată, minerală etc. se va înlocui cu apă de la robinet sau de la izvor. La 2 litri de apă, se rad mărunt 2 morcovi, 1 rădăcină de pătrunjel şi o felie de rădăcină de ţelină. Se lasă apoi apa pentru 24 ore, acoperită doar cu un tifon şi apoi se poate consuma fără nicio teamă, pentru că rădăcinoasele absorb substanţele toxice din apă, lăsând în schimb o serie de vitamine. Se bea după 24 ore (fără legumele depuse), la temperatura camerei.

Spălarea pe dinţi. Pentru că majoritatea pastelor de dinţi conţin fluor, este indicat să se pună pe periuţa de dinţi sare de bucătărie sau bicarbonat şi să se spele dinţii, clătind apoi cu apă. Apa cu sare este de fapt ser fiziologic şi nu este nocivă. Ea vă ajută să aveţi dinţii albi şi desfundă glandele salivare din cavitatea bucală.

16

Alimente cu proprietăţi anticancerigene

Alunele - sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care creează starea de spirit optimistă.Ardeiul iute - determină secreţia endorfinei, substanţă care te face să te simţi bine.Bananele - conţin vitaminele grupei B şi minerale (potasiu, magneziu, fier) care dau energie.Ceapa - are un conţinut ridicat de herceptină (substanţă anticancerigenă) ce poate suprima celulele maligne înainte ca acestea să devină tumori.Conopida, varza, hreanul, broccoli, ridichile, ţelina, guliile - conţin carotenoizi, substanţe ce pot preveni şi reduce riscul de formare a tumorilor canceroase.Curmalele – sunt o sursă naturală de serotonină, care mai este numit şi hormonul fericirii, substa-nţă ce va crea o stare generală mai bună.Merele - un studiu american confirmă efectul benefic al merelor asupra cancerului. Ele conţin quercitină, o substanţă care împiedică transformarea canceroasă a celulelor prostatei şi încetinesc boala. Conform studiului, quercitina blochează efectul cancerigen al hormonilor masculini, iar în viitorul apropiat s-ar putea să facă parte din tratamentul clasic al cancerului, după cum afirmă cer-cetătorii de la clinica Mayo din Rochester (SUA).Morcovii, dovleceii - conţin betacaroten care, gătit, este mai uşor absorbit de organism.Pepenele galben, spanacul - surse bogate de vitamina A, betacaroten şi vitamina C, au valoare calorică scăzută şi conţin fibre vegetale utile tratamentului.Varza - scade riscul de cancer colorectal. Două linguri de varză pe zi contribuie la prevenirea ris-cului de cancer al stomacului.Tonul, somonul, sardinele, macroul – au conţinut ridicat de acizi graşi Omega-3, care ajută sis-temul imunitar, împiedicând metastazele.Tărâţele de grâu - conţin fibre alimentare, previn cancerul de colon.Tărâţele de porumb, grâu, orez ovăz - asigură protecţia împotriva agenţilor cancerigeni.Alimentele bogate în vitamina A,C, E şi seleniu - factori de prevenire a cancerului.Iaurtul - este recunoscut pentru refacerea florei microbiene din tubul digestiv, intestine. Prin fer-mentarea lui, creşte nivelul vitaminelor din grupa B. Prin acest proces, multe minerale ajung să fie mai concentrate, iaurtul fiind bogat în potasiu şi calciu uşor asimilabile. Are un conţinut mare de acid linoleic, cu importante proprietăţi anticancerigene şi imunostimulatoare. Evitaţi iaurturile tra-tate termic după fermentare. În mod normal, ele trebuie să conţină germeni vii de: Lactobacilus bulgaricus şi acidophilus şi Streptococcus thermophilus.Vitamina B17 (letril) - ajută atât preventiv cât şi la tratarea cancerului. Se găseşte în: sâmburi de caise, mere, cireşe, piersici şi prune. Se recomandă 10 sâmburi de caise pe zi.Berea fără alcool este foarte bună în tratarea cancerului, susţin cercetătorii japonezi. Dieta - pentru că este foarte important ce şi cum mâncăm în timpul tratării bolii, vom arăta cam cum ar trebui să arate o dietă pentru orice afecţiune canceroasă.

Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Este bine ca bolnavul, indiferent de starea sa, să se scoale de dimineaţă. Se va începe cu băutul unui pahar cu apă, apoi un duş cu apă caldă, urmat neapărat de o spălare rapidă de câteva secunde cu apă rece. Spălatul se va face cu un săpun cu cât mai puţi-ne chimicale, preferabil chiar un săpun de casă, iar ştergerea se va face cu un prosop moale, din fi-bre naturale. După baie, se va unge pielea cu extracte uleioase aplicate în strat fin, printr-un unui masaj blând. Eventual se pot folosi creme de gălbenele, cătină etc. Toate acestea vor ajuta la pune-rea sângelui în mişcare şi la stimularea poftei de mâncare, de multe ori perturbată la bolnavii de cancer. Cine poate, e bine să facă şi gimnastică.Masa de dimineaţa trebuie să fie cea mai importantă masă a zilei. Un vechi proverb latin spunea „Masa de dimineaţa mănânc-o singur, masa de la prânz împarte-o cu un prieten, iar masa de seară dă-o duşmanului”. Este foarte adevărat. Dimineaţa trebuie să mâncăm suficient pentru ca organis-mul să facă faţă unei zile întregi.Mulţi consumă fructe după mese, ca desert. Este recomandat ca fructele să fie mâncate cu 30 de minute înainte de mese, pentru a se asimila mai bine. Masa de dimineaţă se poate compune din ce-reale germinate: grâu, secară, porumb, hrişcă, ovăz, orz, etc. Cerealele se pot consuma în orice cantitate substanţă sub diferite forme. Nu dăm aici reţete de preparare pentru că ar cuprinde prea

17

mult spaţiu, dar putem spune că orice cereală se poate pune la încolţit şi apoi măcina. Peste aces-tea se va pune apoi miere, după gust, precum şi seminţe mărunţite sau sâmburi de caise, prune, alune, nuci, etc. Se mai pot face terciuri, adică se macină cerealele încolţite şi înmoaie în apă clo-cotită. Bineînţeles că în acest fel se distrug multe vitamine şi enzime, dar rămân foarte multe mi-nerale utile organismului. Se mai poate consuma pâine integrală, unt natural, brânzeturi, lactate (iaurt în special), ceai din plante medicinale, pâine prăjită.Se poate consuma în orice cantitate lapte de soia. Este un lapte care are gustul asemănător laptelui de vacă, dar nu are deloc colesterol şi este foarte util în tratarea bolii canceroase.Legumele se pot consuma şi ele la discreţie, preferabil crude sau, în cel mai rău caz, fierte. Nu amestecaţi legumele cu fructele!Sucurile de legume şi fructe se pot bea începând cu trezirea şi până la culcare, atât pentru calma-rea setei, cât şi ca tratament. Nu există tratament naturist care să nu indice folosirea sucurilor de legume şi fructe, pentru că ele asigură organismului vitaminele, enzimele, mineralele şi fitohormo-nii necesari. Se poate bea orice cantitate, în funcţie de toleranţă.

Prânzul. Dacă masa de dimineaţă este cea mai importantă, urmează prânzul, care de asemenea prezintă mare importanţă. Un meniu foarte bun este cel care constă doar în legume, cereale, nuci, alune sau seminţe oleaginoase. În funcţie de posibilităţi, acestea se vor combina în multe feluri şi se pot prepara în aşa fel, încât să fie cât mai atractive. Se pot folosi plante aromate, pentru a ajuta la digestie. Bătrânii noştri ştiau să facă o colivă foarte gustoasă, ce se servea de Sfântul Toader. Ei bine, puteţi face colivă acum în fiecare zi. Carnea se poate înlocui foarte bine cu soia, care are su-ficiente proteine să hrănească corpul şi să ajute la vindecare. Se mai pot adăuga supe, ciorbe de le-gume, pâine integrală, ciuperci. Carne, doar 1-2 zile pe săptămână, aşa cum mâncau strămoşii noştri. Se vor mânca paste făinoase integrale, varză, brânză, nuci. Terciuri din cereale nu trebuie să lipsească. Supa se poate face nu numai din carne de pui fără pieliţă ci din orice carne, inclusiv din cea de peşte. Este de preferat însă să se facă doar o supă din oase de vită, din care se va elimi -na grăsimea de la suprafaţă după răcire. Apoi se fierb în ea tăiţei şi se serveşte cu multe frunze de pătrunjel şi ţelină tăiate mărunt. Pâinea va fi doar integrală, uscată sau prăjită. Este interzisă pâinea caldă. Se vor prepara salate cu uleiuri vegetale nerafinate, care se vor mânca la începutul mesei, pentru ca pelicula de ulei să se aşeze pe pereţii stomacului, protejându-l. După masă, nu este bine să vă suiţi în pat. După ce aţi mâncat, mişcaţi-vă puţin. O plimbare în aer curat va ajuta la o mai bună asimilare a hranei.Hrana este bine să fie cât mai naturală şi să nu conţină substanţe chimice. Dacă doriţi neapărat să mâncaţi carne, aceasta trebuie să provină de la producători care au crescut animalele cu hrană na-turală, nu cu concentrate şi hormoni. În privinţa preparării, optaţi pentru fierbere, care este mai să-nătoasă. Ar fi bine totuşi să vă abţineţi de la consumul cărnii de orice fel, pentru că aceasta ali-mentează celulele canceroase, contribuind la înmulţirea lor.

Cina. În primul rând trebuie să se cunoască două lucruri: nu se mai consumă niciun aliment după ora 19:00, pentru a da posibilitate organismului să se odihnească. Seara se consumă doar o masă frugală, cu alimente care stagnează puţin în tubul digestiv. Se pot consuma sucuri de legume sau fructe, legume chiar fierte, cereale, soia, fructe. Se mai poate consuma pâine integrală uscată, brânzeturi slabe, paste, orez fiert la aburi, măsline, ciuperci, fructe. În orice tip de alimentaţie, se scoate zahărul şi se înlocuieşte cu miere. Cum spuneam, zahărul va fi eliminat cu desăvârşire. Consumul băuturilor alcoolice de orice fel este strict interzis. Se pot lua doar tincturi diluate, din plante medicinale. Încă un lucru important în ce priveşte alimentaţia: niciodată, când vă sculaţi de la masă, nu trebuie să fiţi complet sătui, ci să lăsaţi un pic de loc gol în stomac.

Îmbrăcămintea. Este foarte important ca îmbrăcămintea să fie lejeră şi confecţionată din fibre na-turale. La fel, pijamaua şi lenjeria de pat. Înainte de culcare, este bine să se facă o plimbare uşoară, care va contribui la un somn mai profund. Nu este bine să se obişnuiască administrarea de somni-fere pentru că, odată învăţat cu ele, organismul va cere din ce în ce mai multe. Un duş înainte de culcare, care se termină de fiecare dată cu un duş rece, scurt, este de preferat unui somnifer. De

18

asemenea, dacă este cazul, pentru un somn liniştit, se pot lua ceaiuri şi preparate din plante medi-cinale.

Somnul este foarte important, pentru că în timpul somnului organismul lucrează pentru vindecare.De aceea, este bine să fie respectat şi să se înceapă după orele 21 cel mai târziu. Cel mai bun somn este cel de dinainte de miezul nopţii.

Dezintoxicarea organismului este indispensabilă şi obligatorie înaintea oricărui tratament. În de-cursul prelucrării alimentelor, în corp, se acumulează o serie de substanţe ce trebuie eliminate înainte de a începe un tratament. Dacă nu se începe tratamentul cu o dezintoxicare serioasă, acesta nu-şi va atinge ţelul. Clismele, purificarea corpului prin alimentaţie exclusiv vegetariană 2-3 zile pe săptămână, sucurile de legume şi fructe, ceaiurile diuretice şi laxative sunt tot atâtea metode de dezintoxicare. Prin urmare, începeţi orice tratament cu dezintoxicarea organismului şi veţi avea mult mai multe şanse de reuşită.

Postul. Este foarte important pentru tratament. Un om bolnav n-are cum să se vindece dacă nu ţine din când în când post. Postul fără carne se va ţine timp de 2-3 zile, pentru ca organismul să nu pri -mească alimente de origine animală decât 2 zile pe săptămână. Un post negru, timp în care nu se consumă decât apă şi eventual sucuri de legume şi fructe, se va ţine săptămânal.

Meditaţia. Orientalii, care au studiat mai mult sufletul decât noi, europenii, au ajuns la concluzia că meditaţia este cea mai simplă metodă prin care sufletul omului poate să se cureţe de o serie de energii negative, acumulate în cursul existenţei. Meditaţi de cel puţin două ori pe zi.

Constipaţia. Chiar dacă nu este o boală, constipaţia duce la agravarea multor afecţiuni. Eforturile în timpul defecaţiei pe durata tratamentului vor trebui eliminate, pentru că şi acestea pot contribui la agravarea afecţiunii. Acest lucru se va face numai prin alimentaţiei şi prin tratamente naturiste şi niciodată cu chimicale sau medicamente de sinteză.

19