Alexandru Mihalcea l
2
Salcia- un lagăr al morţii Pe Alexandru Mihalcea l-am cunoscut, student fii nd, cu mai bine de patruzeci de ani în urmă. Ne-a făcut cunoştinţa admirabilul nostru asistent de i storia filosofiei antice şi medievale, astăzi distins academician, care a ţinut să îmi spună de la bun început: „ Mihalcea este un om care a suferit multe lucruri dureroase şi nemeritate”. L-am revăzut pe Alexandru Mihalcea ori de câte ori îndatoririle gazetăreşti mă aduceau prin Constanţa, domnia sa lucrând în redacţia revistei „Tomis”, iar, după 1990, i-am citit, în ziar, câteva răscolitoare pagini de memorialistică. Astăzi, ele au devenit carte: „Salcia, un lagăr al morţii”(*) Carte pe care publicistul Stelian Ţurlea o numeşte „o rememorare aproape greu de suportat”. Poate că, la prima vedere, Salcia este doar numele unei localităţi din Insula Mare a Brăilei, într-un teritoriu străin ba chiar ostil vieţii omului. Dar, pentru cei ce au trăit şi îndurat acei ani ai „începuturilor vremii noi”, Salcia a luat, în mod atâtde dramatic, numele unei colonii penitenciare „la o bătaie de puşcă de Dăieni, dincolo de apele Dunării Vechi”. O colonie despre care Weiss Ştefan, fostul deţinut într-unul dintre cele mai crunte „Lagăre ale morţii” avea să declare fără reţinere: „Eu, care am fost în lagărul de la Auschwitz, apreciez că tratamentul de la „Salcia” nu era departe”. Alexandru Mihalcea a avut puterea de a readuce la lumină amintiri şi dovezi, cele mai multe dintre ele necunoscute până azi, despre lagărul de la Salcia. Face asta cu o precizie a reconstituirii cu totul aparte, dar, mai ales, cu rar talent scriitoricesc. Aşa încât, dimpreună cu reconstituirea documentară, găsim în carte pagini de evocare de-a dreptul memorabile. Iată, de pildă, cum îşi aminteşte fostul „educator” de la Salcia, plutonierul Bojoacă Aurel, felul în care l-a tratat pe un deţinut care „li se părea” gardienilor că a fi un recalcitrant: „ Pe urmă (după ce deţinutul fusese bătut de un alt miliţian n.n.) l-am luat şi eu şi l-am dus în birou unde am început cercetările cum a evadat şi motivul, însă el nu a vrut să spună adevărul, căutând să nege adevărul, după care am început să-i dau şi eu câteva palme şi nici după asta n-a recunoscut. L-am legat cu mâinile la spate şi a fost predat sentinelei, iar a doua zi după ce a fost legat mai serios (s.n.) cu mâinile la spate a spus să-i dăm drumul că declară tot şi adevărul”. Tot în galerie sumbră a po rtretelor de torţionari din cartea lui Alexandru Mihalcea a mintesc portretele aşa-zişilor „brigadieri”, în realitate călăii coloniei, recrutaţ i dintre criminali. Iată-l pe Tudor Prunescu „agricultor necăsătorit(…) condamnat la 8 (opt) ani pentru tentativa de crimă” care îşi povesteşte cu sânge rece isprăvile:„ Au dat cu parul apoi „2 din ei iau (sic!) trimis la Centru nu ştiu dacă mai trăiesc deoarece erau bătuţi foarte rău. Ştiu că în urma bătăilor rămâneau vânătăi rămâneau vineţi , plini de sânge ect(sic)”. Dar amintirile supravieţuitorului din iadul de la Salcia reprezintă numai una dintre temele cărţii lui Alexandru Mihalcea. Autorul merge mai departe şi, pe baza unui amplu material documentar până acum necercetat, bună parte aflat în arhive, î ncearcă şi reuşeşte- să dea răspuns la întrebarea-cheie:„Cum au fost po sibile aceste atrocităţi?” Pentru a răspunde acestei întrebări, Alexandru Mihalcea ia în calcul, alături de reconstituirea complexului de factori (şi de interese!) care s-au înfruntat în viaţa politică a României în deceniul însângerat 1950-1960, acele evenimente care au avut rolul determinant în declaşarea coşmarului. Ajungând, până la urmă, la rădăcina răului, adică la faimoasa „jumătate de coală de hârtie” pe care Churchill îi scrisese lui Stalin: „România (:)Rusia 90%, ceilalţi 10%.” Mai departe, se citează şi cele consemnate de către „autorul acestei abjecte propuneri” în ale sale „Memorii de război”:„Totul s-a tranşat în mai puţin decât ar fi fost necesar să t e aşezi pe un sc aun”. Teribil avertisment, mai ales pentru cei care, încă, mai visează la protecţia unor alt fel de „licurici” providenţiali! Sunt, în cartea lui Al exandru Mihalcea, multe alte mărturii r ăscolitoare care atestă, fără putiinţă de tăgadă, scopul profund anti-uman al „lagărelor de reeducare”, pentru a căror instituire şi funcţionare vina tuturor celor care le-au slujit, este şi va rămâne imprescriptibilă, De aici, forţa morală a acestei concluzii care ne urmăreşte cu mult după ce am închis şi ul tima filă:„Răul pe care l-au f ăcut poporului româna, în numele căruia au pretins cu cinism că diriguiesc ţara spre un viitor luminos, suferinţele pricinuite nenumăratelor victime ale comunismului nu pot fi exprimate în cuvinte”. Şerban CIONOFF
-
Upload
florin-sova -
Category
Documents
-
view
185 -
download
0
Transcript of Alexandru Mihalcea l
5/10/2018 Alexandru Mihalcea l - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/alexandru-mihalcea-l 1/3
Salcia- un lagăr al morţii Pe Alexandru Mihalcea l-am cunoscut, student fiind, cu mai bine de patruzeci de ani în
urmă. Ne-a făcut cunoştinţa admirabilul nostru asistent de istoria filosofiei antice şi medievale,astăzi distins academician, care a ţinut să îmi spună de la bun început: „ Mihalcea este un om
care a suferit multe lucruri dureroase şi nemeritate”. L-am revăzut pe Alexandru Mihalcea oride câte ori îndatoririle gazetăreşti mă aduceau prin Constanţa, domnia sa lucrând în redacţiarevistei „Tomis”, iar, după 1990, i-am citit, în ziar, câteva răscolitoare pagini de memorialistică.Astăzi, ele au devenit carte: „Salcia, un lagăr al morţii”(*) Carte pe care publicistul Stelian Ţurlea o numeşte „o rememorare aproape greu de suportat”.
Poate că, la prima vedere, Salcia este doar numele unei localităţi din Insula Mare a Brăilei, într-un teritoriu străin ba chiar ostil vieţii omului. Dar, pentru cei ce au trăit şi îndurat acei aniai „începuturilor vremii noi”, Salcia a luat, în mod atâtde dramatic, numele unei coloniipenitenciare „la o bătaie de puşcă de Dăieni, dincolo de apele Dunării Vechi”. O colonie desprecare Weiss Ştefan, fostul deţinut într-unul dintre cele mai crunte „Lagăre ale morţii” avea sădeclare fără reţinere: „Eu, care am fost în lagărul de la Auschwitz, apreciez că tratamentul dela „Salcia” nu era departe”.
Alexandru Mihalcea a avut puterea de a readuce la lumină amintiri şi dovezi, cele mai multedintre ele necunoscute până azi, despre lagărul de la Salcia. Face asta cu o precizie a
reconstituirii cu totul aparte, dar, mai ales, cu rar talent scriitoricesc. Aşa încât, dimpreună cureconstituirea documentară, găsim în carte pagini de evocare de-a dreptul memorabile. Iată,de pildă, cum îşi aminteşte fostul „educator” de la Salcia, plutonierul Bojoacă Aurel, felul încare l-a tratat pe un deţinut care „li se părea” gardienilor că a fi un recalcitrant: „ Pe urmă(după ce deţinutul fusese bătut de un alt miliţian n.n.) l-am luat şi eu şi l-am dus în birou undeam început cercetările cum a evadat şi motivul, însă el nu a vrut să spună adevărul, căutândsă nege adevărul, după care am început să-i dau şi eu câteva palme şi nici după asta n-arecunoscut. L-am legat cu mâinile la spate şi a fost predat sentinelei, iar a doua zi după ce afost legat mai serios (s.n.) cu mâinile la spate a spus să-i dăm drumul că declară tot şiadevărul”.
Tot în galerie sumbră a portretelor de torţionari din cartea lui Alexandru Mihalcea amintescportretele aşa-zişilor „brigadieri”, în realitate călăii coloniei, recrutaţi dintre criminali. Iată-l pe Tudor Prunescu „agricultor necăsătorit(…) condamnat la 8 (opt) ani pentru tentativa de crimă”care îşi povesteşte cu sânge rece isprăvile:„ Au dat cu parul apoi „2 din ei iau (sic!) trimis laCentru nu ştiu dacă mai trăiesc deoarece erau bătuţi foarte rău. Ştiu că în urma bătăilor
rămâneau vânătăi rămâneau vineţi , plini de sânge ect(sic)”.Dar amintirile supravieţuitorului din iadul de la Salcia reprezintă numai una dintre temele
cărţii lui Alexandru Mihalcea. Autorul merge mai departe şi, pe baza unui amplu materialdocumentar până acum necercetat, bună parte aflat în arhive, încearcă şi reuşeşte- să dearăspuns la întrebarea-cheie:„Cum au fost posibile aceste atrocităţi?” Pentru a răspundeacestei întrebări, Alexandru Mihalcea ia în calcul, alături de reconstituirea complexului defactori (şi de interese!) care s-au înfruntat în viaţa politică a României în deceniul însângerat1950-1960, acele evenimente care au avut rolul determinant în declaşarea coşmarului.Ajungând, până la urmă, la rădăcina răului, adică la faimoasa „jumătate de coală de hârtie” pecare Churchill îi scrisese lui Stalin: „România (:)Rusia 90%, ceilalţi 10%.” Mai departe, secitează şi cele consemnate de către „autorul acestei abjecte propuneri” în ale sale „Memorii derăzboi”:„Totul s-a tranşat în mai puţin decât ar fi fost necesar să te aşezi pe un scaun”. Teribilavertisment, mai ales pentru cei care, încă, mai visează la protecţia unor alt fel de „licurici”providenţiali!
Sunt, în cartea lui Alexandru Mihalcea, multe alte mărturii răscolitoare care atestă, fărăputiinţă de tăgadă, scopul profund anti-uman al „lagărelor de reeducare”, pentru a cărorinstituire şi funcţionare vina tuturor celor care le-au slujit, este şi va rămâne imprescriptibilă,De aici, forţa morală a acestei concluzii care ne urmăreşte cu mult după ce am închis şi ultimafilă:„Răul pe care l-au făcut poporului româna, în numele căruia au pretins cu cinism cădiriguiesc ţara spre un viitor luminos, suferinţele pricinuite nenumăratelor victime alecomunismului nu pot fi exprimate în cuvinte”.
Şerban
CIONOFF
5/10/2018 Alexandru Mihalcea l - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/alexandru-mihalcea-l 2/3
(*) Alexandru Mihalcea „Salcia, un lagăr al morţii” Ex Ponto, Cosntanţa, 2009.
5/10/2018 Alexandru Mihalcea l - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/alexandru-mihalcea-l 3/3
