Alexandru Cel Bun

11
Alexandru cel Bun- primul mare domnitor al Moldovei (se proclamă domn la 23 aprilie 1399) domneşte efectiv din 29 iunie 1400 – 1 ianuarie 1432 Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Am spus spre norocul nostru deoarece într- adevăr fericită a fost domnia lui. A durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor, a mărit temelia statului, l-a apărat când a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție celei bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai 1

description

prezentare generala

Transcript of Alexandru Cel Bun

Alexandru cel Bun- primul mare domnitor al Moldovei

(se proclam domn la 23 aprilie 1399)

domnete efectiv din 29 iunie 1400 1 ianuarie 1432Dintre toi cei care n jurul anului 1400 rvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului romn, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Am spus spre norocul nostru deoarece ntr-adevr fericit a fost domnia lui. A durat mult, condiie indispensabil pentru propirea instituiilor, a mrit temelia statului, l-a aprat cnd a trebuit, a organizat temeinic viaa economic, a dat atenie celei bisericeti, a cutat s pstreze linite i pace, lucru rar ntr-o epoc de necontenite rzboaie i nvliri. A fost o domnie cum puine au mai fost n zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rmas n istorie cu numele cel Bun.

mprejurrile n care a ocupat tronul nu sunt bine tiute. Dup cum ne spune Letopiseul anonim de Bistria, el a fost ajutat de Mircea cel Btrn. n felul acesta trebuie neleas tirea conform creia Mircea l-a luat pe Iuga (fostul voievod) la sine. Data suirii pe tron a lui Alexandru nu poate fi stabilit cu exactitate. Primul act al su dateaz din 29 iunie 1400. Sub raport teritorial, Alexandru a stpnit de la Ceremu (afluent al Prutului, azi n Ucraina) la limanul Nistrului i de la Milcov la Hotin. nc de la nceputul domniei posed Cetatea Alb, iar dup moartea lui Mircea, i Chilia. Cetatea Crciuna, de pe rposul mal stng al Milcovului, deci n Moldova, era totui a muntenilor. Doar n timpul lui tefan, teritoriul a fost mai ntis, cnd Moldova avea i Crciuna plus posesiunile transilvane Ciceiul i Cetateta de Balt.

Ca i naintaii si, a pstrat relaii bune cu Polonia. n 1402 ncheie un tratat cu Vladislav Jagello, recunoscndu-i suzeranitatea. Acest tratat a fost renoit de mai multe ori, ultima dat n 1411. Din vechea datorie de 3000 de ruble de argint, contractat n timpul domniei lui Petru al Muatei, mai rmsese o mie. Vladislav recunoate faptul i i d un nscris la mn n 1411. Dac restul datoriei nu va fi pltit n doi ani, moldovenii puteau ocupa Pocuia, i s o pstreze pn la stingerea datoriei, ceea ce s-a i ntmplat n 1413.

Vladislav JagelloCa urmare a tratatului din 1402, Alexandru i va trimite trupele n ajutorul polonezilor. La 15 iulie 1410 n una din cele mai cunoscute lupte din evul mediu, la Grunwald, un corp de oaste moldovean ajut armata polonez s i nfng pe trufaii cavaleri teutoni. Cea mai frumoas victorie este ns cea de la Marienberg din 1422, tot mpotriva teutonilor. Germanii erau superiori numeric. Moldovenii se retrag n ordine ntr-o pdure apropiat, descalec i se dau fiecare dup un copac, ateptnd cu arcurile pregtite atacul teuton. Cnd acetia, siguri de victorie, se npustesc asupra pdurii, sunt primii cu o ploaie deas de sgei. Muli teutoni sunt ucii sau rnii, ceilali se retrag n dezordine, urmrii de modoveni care iau o bogat prad. Astfel, povestete cronicarul polon, Dlugosz- ntr-un chip minunat, moldovenii cu o ceat de puini oameni au btut o oaste mare a dumanului i s-au ntors ncrcai cu o prad uria.

Oteni moldoveniNu tot aa leal s-a purat regele Poloniei. Vladislav Jagello ncheie la Lublau, pe 15 martie 1422 un tratat cu regele Ungariei. ntr-un articol secret se prevedea c dac Alexandru nu i ajut pe maghiari mpotriva turcilor, urma s fie detronat iar Moldova s fie dezmembrat: estul i nordul cu Iai i Cetatea Alb s intre n componena Poloniei iar vestul i sudul, cu Brlad i Chilia s fie ale Ungariei. Acest articol secret nu va fi cunoscut de Alexandru dect spre sfritul domniei,n 1431, cnd va rupe relaiile cu polonezii. Se aliaz cu lituanienii nemulumii i ei de lei (ntemeietorul legendar al Poloniei este Lech, de unde i numele de lei). Rzboiul ncepe n var, iar oastea moldovean avanseaz vertiginos, prdnd Liovul. Pn la sfritul conflictului, n care Polonia biruie Lituania, Alexandru moare.Relaiile cu ungurii au fost mai rezervate, dar nu s-a ajuns la conflict. Spre sfritul domniei, cnd rupe reaiile cu Polonia, chiar se apropie de maghiari. Cu Mircea a avut cele mai bune relaii dup cum am vzut. Cu fii acestuia, Mihail, Radu Praznaglava (Chelul) i Alexandru-Aldea a fost n raporturi bune. Doar cu Dan al II-lea, adversar al urmailor lui Mircea, a avut dou rzboaie victorioase n 1429 i 1430. Tot Dan al II-lea provoac i atacul nereuit al turcilor mpotriva Cetii Albe n 1420,aceasta fiind prima lupt dintre moldoveni i turci. Cu ttarii n-a avut conflicte. Chiar a fost ajutat de ei n expediia anti-polon din 1431. Astfel, politica extern a lui Alexandru cel Bun a fost unadefensiv, singura excepie fiind ocuparea Chiliei, port de o importan strategic deosebit n istoria economic a romnilor.

Alexandru cel Bun i soia sa, doamna Ana, fresc la mnstirea Suceviai n domeniul acesta Alexandru a fost un conductor priceput. D negustorilor din Liov i inuturile nvecinate un privilegiu n 1408, stabilindu-le tarife vamale prefereniale. Taxele se luau i la hotar, dar i n unele trguri din interior. Postavul care se aducea din Polonia i era destinat Transilvaniei pltea cea mai mare vam la Suceava, la Baia o a doua iar la Moldovia ultima. Dei erau multe, totalul nu era prea mare. Cuantumul vmii varia, pentru mrfurile de export, n raport cu ara de destinaie. La Suceava, pentru o vit, dac se ducea la ttari, se plteau patru groi (moneda curent din Moldova), dac la Liov, doar unul. Pentru o sut de oi, aizeci dac se duceau la ttari, doar zece pentru Liov. Mai d privilegii braovenilor i bistrienilor. Prin aceste acte se impulsioneaz viaa economic. iruri lungi de mrfuri de export sau import strbteau drumurile: turme de oi, cirezi de vite, tamazlcuri de cai. Veniturile vistieriei erau mari, circulaia monetar- adic bani de argint btui de Alexandru, bani strini din aur, argint i aram- intens.n domeniul bisericesc domnitorul pune capt conflictului cu patriarhia din Constantinopol, nceput pe vremea lui Roman I. La 1401 Iosif este recunoscut mitropolit al Moldovei. Organizarea se desvrete prin nfiinarea episcopiilor de la Rdui, pentru partea de miaznoapte a Moldovei, i la Roman pentru miazzi. Alexandru este ctitorul a dou vechi i frumoase mnstiri, Bistria i Moldovia. Ele primesc numeroase odoare cu sate, venituri i robi. La Bistria este i nmormntat, dar lespedea nu ni s-a pstrat. A facut danii i altor lcae de cult: Neam, Sfntul Nicolae din Poiana Siretului, numit mai trziu Pobrata (azi Probota), biserica sfnta Vineri din Roman- unde azi se nal cldirea episcopal, mnstirile de la Vnev, acea a lui Vrzar, Humor, ntemeiat de un dregtor al lui Alexandru, i Horodnic. La 1429, mnstirea Zografos de la Muntele Athos, a primit i ea importante venituri.

Viaa cultural se dezvolt. Activitatea i scrierile clugrului Grigore amblac sunt marcante, acesta era un bulgar din Trnovo. n 1401 este trimis de Patriarhia din Constantinopol pentru a pune capt conflictului bisericesc i dup ce i termin misiunea rmne n Moldova. Domnul l face stare al Neamului i prezviter al marii biserici al Moldovlahiei. La Suceava, amblac ine n slavon- limba oficial a rii- 21 de predici, copii fiind n Rusia i n sudul Dunrii. Este autorul hagiografiei (biografiei) Viaa Sfntului Ioan cel Nou (negustor martirizat de ttari pe la 1300, fiindc nu dorea trecerea la Islam). Dup ceva vreme, amblac se duce n Lituania i este ales chiar mitropolit al Kievului. Pentru episcopul catolicilor, s-a zidit o frumoas biseric la Baia, iar armenilor le-a dat n 1401 un hrisov prin care le recunotea episcopatul de la Suceava.Din documente reiese c Alexandru cel Bun fost cstorit n cinci rnduri. Prima soie, Margareta era fiica Voievodului Transilvaniei, tefan de Lozon, Margareta desfoar propagand catolic n Moldova, dar domnul, cu unele aspecte tolerante, lupt pentru aprarea ortodoxismului. A doua soie a lui Alexandru cel Bun este Neaca sau Ana. Moartea acesteia se petrece n 1418. Dac Margareta fusese nmormntat la biserica catolic din Baia (1410), Ana este nmormntat la mnstirea Bistria (1418). ntruct Ana nu-i putea drui copii, Alexandru cel Bun are din relaia neoficial cu Stanca (ce a purtat formal titlul de doamn) pe tefan i o fiic necunoscut ca nume, cstorit n 1442 cu Basarab II, fiul lui Dan II, Domnul Munteniei. A treia cstorie cu Ringala sau Maria, vara regelului Vladislav al Poloniei i sora marelui duce al Lituaniei, Vitold n-a inut mult. Ringala, nfocat catolic se lovete de tradiia ortodox aprat de Alexandru cel Bun cere papei Martin al V-lea desfacerea cstoriei, fapt care s-a ntmplat (1421). A patra soie, doamna Marina, fiica boierului Marin i sora boierului Bratu i-a druit lui Alexandru cel Bun pe Petru i ali civa urmai, ntre care, Alexandru i Bogdan, care se sting de tineri i o fiic, Cheajna (dup numele de botez Ana). Din relaia cu numita doamn Stanca, a cincia soie, au mai rezultat, pe lng tefan, ali trei biei: Bogdan (al II-lea), Petru (al III-lea) i probabil Roman (al II-lea).La 1 ianuarie 1432, Alexandru cel Bun moare i este nmormntat la mnstirea Bistria. n urma lui au rmas mai muli fii care s-au luptat ani de-a rndul pentru tron. Nu s-au dat ndrt nici la cele mai grozave crime. ara, care nflorise sub lunga domnie a lui Alexandru, va decdea n timpul nevrednicilor si fii. Doar peste un sfert de veac va fi restabilit ordinea, prin tefan cel Mare.

Locul de veci al lui Alexandru cel BunBibliografie:

Constantin C. Giurescu,Dinu C. Giurescu, Istoria romnilor din cele mai vechi timpuri pn astzi, Vol II,editura Albatros, Bucureti, 1971; Neagu Djuvara, O scurt istorie a romnilor povestit celor tineri, editura Humanitas, Bucureti 2002.PAGE 7