Alexander Graham Bell, un profesor a carui ocupatie includea si instruirea unor specialisti care le predau oamenilor surzi si muti, era familiarizat cu nuantele de sunet si natura lui. Bell, voia initial sa inventeze un telegraf modificat care ar fi putut sa trimita mai multe mesaje sau semnale in acelasi timp. In timpul experimentarilor, lui Bell i-a trecut prin minte conceptul de a crea un dispozitiv care ar putea transmite un discurs prin energie electrica. In 1875, in timp ce experimenta, Bell a auzit prin fir sunetul unui ceas de perete. Acest lucru l-a incurajat si, impreuna cu asistentul sau, electricianul Thomas A. Watson, a continuat sa experimenteze neobosit pentru a construi un aparat care putea transmite sunetul. In cele din urma, pe 10 martie 1876, Bell a rostit primele cuvinte printr-un telefon, („Dle Watson, vino aici, vreau sa te vad"), si au fost auzite clar la capatul cealalalt al firului. Aceste cuvinte au fost imortalizate in istorie, iar data mentionata mai sus este marcata ca fiind data oficiala a inventarii telefonului de catre Alexander Graham Bell.

Descoperirea istorică a telefonului în 1876 care după introducerea în sistemul de comunicație internațional fiind la

început firma "Bell Telephone Company", devenind ulterior un concern gigant de comunicație A & T. În anul 1876

se căsătorește cu fiica surdă a unui partener de afaceri Hubbard, căsătorie din care va avea două fiice și doi fii

care mor în copilărie.

În anul 1882 primește cetățenia americană (a SUA), până la moartea sa se ocupă mai ales cu studiul eugenic al

surzenieiFrancis Galton (1822-1911) care este de fapt o fază preliminară a studiilor genetice la om.

Alexander Graham Bell și telefonul[modificare]

Bell vorbeşte la Telefon

Deja în 1861 profesorul german Johann Philipp Reis a descoperit un "aparat de vorbit la distanță" care funcționa,

mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui. La scurt timp după aceasta, Elisha Gray și Antonio

Meucci experimentează in USA transmiterea sonoră prin cabluri electrice.

In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu

la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.

Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de

cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că

nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu

solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de

profesorului german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" si este inventatorul initial

a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14. Februar 1876

cererea de patent in America. Dupa patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata.

Un fapt care a dus la mari controverse.

Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat

perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in

stare de funcționare. Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare mult mai târziu dupa acordarea oficiala

a patentului, dar acest aparat nu era construit dupa patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după

patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci si acordarea patentului si denumirea de inventator al

telefonului este gresită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas

Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company".