ALERGIILEALERGIILE

A efectuat: Ceban Tatiana Grupa 253,ecologie

Alergia este o reacție anormală, disproporționată, exagerată și excesivă a sistemului imunitar al unui organism, față de antigene exogene care sunt bine tolerate de subiecții normali. Specialitatea medicală care se ocupă cu studiul bolilor în care sunt implicate procese alergice se numește Alergologie și Imunologie Clinică.

Alergiile sunt produse, la organismele sensibilizate, de antigene exogene (provenite din mediul extern) numite alergene. Majoritatea alergenelor sunt proteine, glico-proteine și, mai rar, glucide pure, substanțe chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel).

Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern: factori fizici: căldura, frigul (crioalergene) factori chimici: substanțe chimice, substanțe folosite în

industria alimentară, medicamente, produse cosmetice, veninuri de animale și insecte, latex etc.

factori biologici: bacterii, virusuri, paraziți, toxine microbiene, insecte, polen, fructe (căpșuni, zmeură, kiwi, ananas, etc.) praf, fulgi, păr și scuame de animale, seruri heterologe, vaccinuri etc.

Alterarea stării generale: cefalee, febră, vertij, stare de rău.

Simptome cardio-vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, stop cardio-respirator.

Alergiile alimentare Alergiile medicamentoase Alergiile la insecte

Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment, mediat de sistemul imun. In mod obișnuit, sistemul imun contribuie la menținerea sănătății prin apărarea organismului împotriva atacului dăunător al bacteriilor si virușilor. In cazul unei alergii alimentare, sistemul imun identifică anumite alimente ca fiind dăunătoare si produce o reacție alergică în momentul ingestiei lor.

Alergiile alimentare apar atunci când sistemul imun reacționeaza anormal la substanțele conținute în alimentele ingerate, producând o reacție alergica. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copiii mici decât la adulți. Aceasta poate fi din cauză ca sistemul imun și aparatul digestiv al copiilor nu sunt complet dezvoltate.

Ouăle, laptele, arahidele, grâul, soia si peștele sunt cauzele majorității reacțiilor alergice la copii. Unii sugari sunt atat de sensibili la aceste alimente încât dacă acestea sunt consumate de catre mamă, alaptarea produce sugarului o reacție alergică. Majoritatea copiilor se vindeca de alergiile la lapte, grâu, ouă si soia între vârsta de 3 și 5 ani. Copiii, rareori, se vindecă de alergia la arahide sau pește.

Arahidele, nucile si migdalele, peștele si crustaceul produc majoritatea reacțiilor alergice la adolescenți și adulți. In cazul in care o persoană este extrem de sensibilă la o anumită mâncare, ea poate dezvolta o reacție alergică prin simpla prezență a alimentului respectiv in jurul persoanei.

Cu cât este un aliment mai comun, cu atâta este mai mare probabilitatea ca oamenii sa fie alergici la el. De exemplu, alergia la orez se intalnește in Japonia, iar cea la cod, in Scandinavia. Pe măsură ce disponibilitatea alimentelor din diferite zone ale lumii a crescut, numarul reacțiilor alergice la fructe exotice, cum ar fi kiwi și papaya și la semințe, precum susan și mac, a crescut. 

Multe persoane sunt alergice la alimente similare sau înrudite într-un anumit fel. Acest fenomen se numește reactivitate încrucișată. De exemplu, daca o persoană este alergică la creveți, ea poate fi alergică si alte crustacee, cum ar fi crabul sau homarul. De asemenea, in cazul alergiei la arahide, reactivitatea încrucișată se poate extinde si la nivelul altor reprezentanți ai familiei leguminoaselor, cum ar fi mazărea si fasolea.

Sindromul de alergie orală este un tip de reacție încrucișată. In cadrul acestui sindrom, persoanele care au alergie la polen (de exemplu alergia la iarbă) pot dezvolta prurit (mancarime), roșeață si tumefiere a buzelor și gurii la ingestia de fructe și vegetale care conțin o proteină ce reacționează cu polenul. Aceste simptome dispar de obicei rapid și nu implică alte părți ale corpului.

Sindromul de alergie orala apare la urmatoarele polenuri si alimente: - cruciulița (plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene), banane sau pepeni cum ar fi pepenele verde sau cantalupul - mesteacan, migdale, mere, caise, morcovi, țelina, cirese, alune, kiwi, nectarine, piersici, pere, prune sau cartofi - arbuști, avocado, castane - ierburi roșii. 

Riscul de a dezvolta o alergie alimentară este mai mare în cazul in care: Există in familie cazuri de alergie. Alergiile alimentare sunt

întalnite cel mai frecvent in cazul personelor care au un teren atopic, adica au o tendinta moștenita de a face astm bronșic, diverse reacții alergice si dermatită atopică. Daca ambii părinți fac alergii, probabilitatea ca și copilul sa facă alergii este de 75%.

Există afecțiuni alergice asociate, cum ar fi dermatita atopica sau astmul bronșic.

Pacientul este tânar. Nou născuții si copiii fac mai multe alergii alimentare dacat adulții.

Pacientul are o afecțiune care faciliteaza absorbția alergenului de la nivel gastric si intestinal și trecerea sa in sânge. Printre aceste afecțiuni se numără bolile gastrointestinale, malnutriția, prematuritatea si bolile care afectează sistemul imun.

Simptomatologia alergiilor alimentare poate afecta multe parți ale corpului, inclusiv: Aparatul digestiv. Printre simptome se numara crampele,

greața, vomă, diareea, prurit (mâncărimi) la nivelul gurii și gâtului. Aceste simptome apar mai frecvent la copii decât la adulți.

Pielea. Simptomele sunt urticarie, tumefacție, prurit, roșeată și dermatitș atopicș. Reacțiile cutanate sunt mai frecvente la copii.

Aparatul respirator. Simptomatologia include: tuse; wheezing (șuierat ce se aude in expir si care are drept cauza obstrucția căilor respiratorii, îndeosebi a bronhiilor); mâncărimi la nivelul nasului și secreții nazale abundente și consistente; strănut și dificultați de respirație.

Copiii au de obicei aceleași simptome ca și adulții. Simptomatologia alergiei la lapte sau soia la copii poate include eczeme, secreșii nazale abundente si wheezing. Totuși, cateodată, singurele simptome sunt plânsul puternic (datorită colicii), voma, prezența sângelui in materiile fecale, diareea, constipația si retardul de creștere.

Severitatea simptomelor variază de la moderată la amenințătoare de viață și poate apărea într-un interval cuprins de la câteva minute la zile de la ingestia unui aliment. Cea mai severă reacție este anafilaxia, care afecteaza multe sisteme ale organismului si poate duce la exitus (deces). Anafilaxia apare de obicei în câteva minute sau într-o oră de la ingestie și poate reapărea la o oră sau două mai târziu.

Când un aliment care generează o reacție alergică este ingerat pentru prima data, sistemul imun nu recunoaște substanța respectivă și o consideră strainș (alergen). Organismul reacționează prin formarea de anticorpi specifici îimpotriva alimentului respectiv. In momentul in care acel aliment este din nou consumat, anticorpii atacă alergenul, eliberând histamina și alte substanțe chimice care provoacă simptomele unei reacții alergice.

Simptomele se dezvolta adesea in câteva minute, deși este posibil ca ele sa nu fie evidente timp de o ora sau chiar mai mult. In unele cazuri, pot trece zile pana la apariția simptomelor. In general, reacția este cu cât mai severă cu cât debutează mai devreme.

In reacțiile severe, in organism se elibereaza cantități mari de histamină și alte substanțe chimice care declanșează reacția anafilactică amenințătoare de viață. Aceasta se poate întampla în câteva minute sau într-o oră. Simptomele anafilaxiei cedează de obicei rapid la administarea de epinefrină și antihistaminice. Epinefrina, administrată injectabil, oprește eliminarea substanțelor ce produc reacția severă și ameliorează simptomele.

Pentru a pune diagnosticul de alergie alimentară, doctorul va începe cu efectuarea anamnezei şi a examenului fizic. Doctorul va pune pacientului întrebări detaliate în legătură cu simptomele şi cât de repede apar după ingestia alimentului incriminat. Este important ca medicul să descopere dacă pacientul are alergie sau intoleranţă la un anumit aliment. El poate solicita pacientului să ţină evidenţa tuturor alimentelor consumate şi eventualelor reacţii.

Se pot face, de asemenea, teste pentru identificarea alergiilor. Acestea sunt: - Intradermoreacţii. Lichidul ce conţine alergenul respectiv este introdus la nivelul dermului. Dacă pielea reacţionează cu apariţia unei tumefacţii pruriginoase, înseamnă că există alergie la alergenul respectiv. Intradermoreacţiile sunt rapide, simple şi relativ sigure, dar rezultatele pot fi fals pozitive, ceea ce înseamnă că nu există alergie la alergenul respectiv, chiar dacă rezultatele sunt pozitive. În cazul în care pacientul este extrem de alergic, intradermoreacţiile nu pot fi efectuate. - Testul pentru detectarea imunoglobulinelor E. Se recoltează dintr-o venă o mostră de sânge şi se testează pentru existenţa imunoglobulinelor E (anumiţi anticorpi), care se produc ca răspuns la diferite alergene. Acest test se poate efectua în locul sau asociat cu intradermoreacţia. El este mai scump, rezultatele sunt gata în cel puţin o săptămâna şi poate, de asemenea, da rezultate fals pozitive.

Tratamentul optim pentru alergiile alimentare este evitarea alimentelor care stau la baza producerii alergiei respective. Când acest lucru nu este posibil, se pot încerca medicamente, precum antihistaminicele în cazul alergiilor uşoare, şi medicamente conţinute în trusa de prim ajutor pentru alergii, în cazul reacţiilor severe.

Tratamentul iniţial al unei alergii alimentare constă în identificarea alimentului care produce alergia şi deprinderea unui mod de abordare, atât a reacţiilor alergice uşoare, cât şi a celor severe;Cel mai eficient tratament al alergiilor alimentare este evitarea consumului alimentului respectiv, sub orice formă ar fi el;

Pacientul trebuie să citească ambalajele alimentelor şi să fie conştient de faptul că uneori alergenele alimentare au alte denumiri pe diferitele ambalaje. Pacientul trebuie să se adreseze doctorului în vederea alegerii medicaţiei optime pentru alergia sa. El trebuie să se asigure că dispune întotdeauna de medicamentele necesare;

O alergie la medicamente apare atunci când sistemul imunitar reacţionează anormal la unul din medicamentele utilizate. Multe dintre substanţele medicamentoase pot provoca alergii, atât cele eliberate cu prescripţie medicală cât şi cele eliberate fără prescripţie medicală. Cele mai frecvente semne de alergie la medicamente sunt: urticaria, erupţiile cutanate sau febra. O persoană poate manifestă oricând o reacţie la un medicament, chiar dacă în trecut nu a manifestat vreo alergie la acelaşi medicament.

Cele mai multe dintre reacţiile rezultate în urmă consumului de medicamente nu sunt alergii reale şi nici nu implică acţiunea sistemului imunitar. Deseori sunt confundate alergiile cu reacţiile non-alergice ale medicamentelor, întrucât acestea pot avea simptome similare. Uneori ar putea fi vorba doar despre reacţii adverse.

Multe dintre reacţii debutează la câteva minute după ce a fost administrat un medicament. Cu toate acestea, este posibil ca o persoană să prezinte manifestări alergice la o substanţă medicamentoasă chiar şi la câteva săptămâni după ce a utilizat-o.

Printre simptomele alergice ale medicamentelor se enumeră: - erupţiile cutanate - urticaria - mâncărimea - edemul facial - scurtarea respiraţiei - anafilaxia

Anafilaxia nu este prea des întâlnită dar este una dintre cele mai grave reacţii alergice, o urgenţă medicală. Semnele anafilaxiei apar de obicei, la doar câteva minute după expunerea la medicament şi includ: - constricţie la nivelul cailor respiratorii şi a gâtului, fapt ce provoacă probleme de respiraţie - şoc însoţit de scăderea severă a tensiunii arteriale - puls slab şi rapid - greaţă, vărsături sau diaree - ameţeli sau pierderea conştienţei.

Dacă o persoană are o reacţie anafilactică la un medicament, sistemul imunitar percepe acel medicament ca un invadator nociv. Acest lucru duce la eliberarea de histamină şi alte substanţe chimice care determină simptome alergice.

O alergie la medicamente apare atunci când sistemul imunitar identifica greşit un medicament ca fiind o substanţă dăunătoare pentru organism, în loc de un remediu util şi reacţionează ca atare. Substanţele chimice eliberate, în timpul acestei reacţii provoacă semne şi simptome specifice unei alergii.

Nu este clar de ce unele persoane dezolta alergii la medicamente sau alte reacţii adverse, în timp ce altele, nu. Se presupune că şi moştenirea genetică poate juca un rol, alături de factorii de mediu sau consumul de medicamente de-a lungul timpului.

Alergiile la medicamente sunt cel mai des cauzate de penicilină, antibioticele înrudite cu penicilină sau cele care conţin sulfonamide. Antibioticele pot provoca inclusiv reacţii nonalergice cum ar fi greaţă sau diareea.

Vaccinul pentru alergiiRareori apar reacţii alergice după vaccinare.

În anumite cazuri, reactile alergice pot fi cauzate de vaccin în sine şi cel mai adesea de celelalte componente din vaccin cum ar fi neomicină. Reacţiile nonalergice la vaccinuri, cum ar fi roşeaţa sau mâncărimea sunt frecvent întâlnite şi în majoritatea cazurilor acestea nu sunt grave şi se ameliorează rapid.

De-a lungul timpului orice persoană poate dezvolta o reacţie alergică sau nonalergica la un medicament. Printre factorii care pot creşte riscul apariţiei alergiilor pot fi incluşi: - manifestarea în trecut a unei reacţii alergice la acelaşi medicament sau la alt medicament. Chiar dacă reacţiile anterioare au fost uşoare, există pericolul declanşării în prezent a unei reacţii mult mai severe. - utilizarea unui medicament similar cu unul care a provocat în trecut o reacţie alergică. De exemplu, dacă în trecut s-a manifestat o reacţie la penicilină poate fi prezenţa sensibilitatea la anumite antibiotice. - un sistem imunitar slăbit de anumite condiţii medicale, cum ar fi virusul Epstein-Barr sau HIV/SIDA. - un istoric medical care include şi alte alergii cum ar fi febra fânului. - utilizarea a mai multor medicamente în acelaşi timp sau folosirea frecventă a unor medicamente.

Complicaţiile reacţiilor grave ale medicamentelor pot include: - anafilaxie - Această reacţie alergică severă poate pune în pericol viaţă unei persoane şi este o urgenţă medicală - anemie indusă de medicamente - Acest lucru se întâmplă atunci când un medicament provoacă o reacţie a sistemului imunitar prin care sunt distruse celule sanguine. - boală serului - Poate provoca simptome grave şi poate afecta organele. Semnele şi simptomele includ dureri şi erupţii cutanate în zona articulaţiilor. Afecţiunea, de obicei debutează la o săptămâna sau chiar mai târziu după ce a fost administrat un medicament.

Dacă o persoană are o reacţie neaşteptată la un medicament, etapele pe care medicul le indică pentru stabilirea unui diagnostic includ:

- examen fizic- alături de examenul fizic, specialistul va adresa pacientului mai multe întrebări legate de adminstrarea de medicamente şi alergii.

- analize de sânge- se va recolta o proba de sânge în scopul detectării alergiei la anumite medicamente, cum ar fi antibiotice, miorelaxante, insulină, etc. În general, sunt preferate testele cutanate întrucât acestea au o acurateţe mai mare în detectarea alergiei la medicamente. Analizele de sânge pot fi recomandate atunci când o persoană a manifestat o reacţie severă în trecut, întrucât testele cutanate ar putea provoca o astfel de reacţie.

- teste cutanate - sunt indicate în cazul unora dintre medicamente, inclusiv antibiotice. În acest caz, se va injecta o cantitate mică de medicament în pielea antebraţului sau a spatelui. Dacă persoană este alergică la medicamentul testat, va dezvoltă o umflătură roşie sau alte tipuri de reacţii cutanate.

- teste de provocare - se referă la o testare prin care este provocată declanşarea alergiei, care implică creşterea treptată a dozelor de medicamente la care o persoană are manifestări alergice. În timpul testului, medicamentele pot fi administrate în diverse moduri: pe cale orală sau subcutanată.

Tratamentul alergiilor presupune, în general, oprirea administrării medicamentului. Poate fi necesară administrarea unor medicamente pentru ameliorarea simptomelor sau de îngrijire de urgenţă în cazul reactilor serioase. Reacţiile minore cum sunt erupţiile cutanate sau urticaria se pot ameliora cu ajutorul antihistaminicelor eliberate fără prescripţie medicală.

Totuşi înainte de a se folosi orice fel de medicament se va cere sfatul medicului pentru a există certitudinea că tratamentul este corect. Reacţiile adverse grave pot necesită tratament cu corticosteroizi administraţi pe cale orală sau injectabilă la spital. Se va solicită tratament de urgenţă dacă sunt prezente erupţii cutanate severe sau urticarie, umflături, dificultăţi de respiraţie, ameţeli sau alte semne sau simptome ale unei reacţii severe.

Pentru cei mai mulţi oameni, înţepătura unei albine sau unei viespi înseamnă o iritaţie temporară. Această zonă se poate umfla şi deveni pruriginoasă sau dureroasă pentru mai multe ore, dar după aceea îşi revine.

La 1-2% dintre oameni asemenea înţepături de insecte pot produce simptome grave. Aceste persoane sunt foarte sensibile la anumite veninuri de insecte, mai ales la acelea de albine, de viespi sau de furnici roşii. Apare un răspuns al anticorpilor imunoglobulinici, cu eliberare de histamină. Păianjenii, căpuşele, ţânţarii şi alte insecte sunt doar câteva exemple de creaturi care pot produce o reacţie nonalergică.

Urticarie, prurit ocular, senzaţie de constricţie în gât şi în piept, semne şi simptome de alarmă, umflarea gâtului care poate produce dificultăţi de respiraţie, tuse sau wheezing, urticarie severă, confuzie mentală, vorbire incoerenţă, crampe abdominale, greaţă şi vărsături, scăderea tensiunii sangvine care poate conduce la pierderea conştiinţei.

Reacţiile la inţepăturile de insecte variază de la cele uşoare la cele ameninţătoare de viaţă. Dacă ştiţi că sunteţi sensibil la înţepături de insecte cereţi o investigare medicală pentru orice înţepătură. Multe persoane nu ştiu că sunt foarte sensibile şi experienţele trecute nu prezintă importanţă totdeauna, deoarece sensibilitatea lor sedezvoltă doar uneori.

O dată ce alergia la înţepături de insecte a fost confirmată prin teste, se poate folosi imunoterapia pentru a creşte toleranţa la veninul agresor. în fiecare săptămână se administrează injecţii cu mici cantităţi de venin pentru că să ajungeţi să toleraţi cantitatea de venin dintr-o înţepătură.

Simptomele unei alergii la înţepături de insecte apar la câteva minute după producerea înţepăturii. Pe lângă durere şi mâncărime puternică în zona înţepăturii, o reacţie uşoară mai poate include urticarie şi prurit ocular. Persoanele foarte sensibile pot avea semne şi simptome mai serioase cum ar fi urticaria severă şi şocul anafilactic. Reacţiile severe la înţepătura de insecte pot apărea în 2-3 minute, în general, cu cât reacţia apare mai devreme, cu atât va fi mai severă. Pentru a verifica un răspuns alergic la o anumită insectă, medicul va poate face teste cutanate la câteva săptămâni după incident.

În caz de reacţii severe, se poate administra o injecţie cu adrenalină (epinefrină) pentru deschiderea cailor aeriene îngustate, corticosteroizii, care acţionează o perioadă mai lungă de timp decât adrenalina, sunt prescrişi adesea pentru a reduce urticaria şi alte tumefieri. Dacă persoana nu mai respiră, resuscitarea cardiopulmonară poate fi necesară. Uneori, dacă tumefierea gâtului este prea mare încât să blocheze trecerea aerului, se va practica o traheoctomie şi tubul va fi introdus direct în trahee. Dacă reacţia este mai puţin severă, puteţi reduce simptomele având grijă ca veninul să nu se extindă. Îndepărtaţi insecta care a produs înţepătura, dacă este prezentă acolo, şi puneţi o compresă rece pe rană pentru a reduce umflătura şi pruritul.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alergie http://www.divahair.ro/sanatate/alergologie_si_imunologie/

alergiile_-_simptome,_diagnostic_si_tratament http://www.sfatulmedicului.ro/Reviste-pentru-pacienti/

alergiile_3733 http://www.helpnet.ro/alergiile-stresul.html http://www.sanatateatv.ro/ghid-terapeutic/intepaturi-de-

insecte/