Filiala din Chişinău Institutul Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismului

şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării Interparlamentare CSI

Alegerile şi dreptul electoral în Republica Moldova

Chişinău 2014

Alegerile şi dreptul electoral în Republica Moldova = Выборы и избирательное право в Республике Молдова / Filiala din Chişinău, Inst. Intern. de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării Interparlamentare CSI. – Chişinău : Princeps, 2015. – 150 p.

Tit. paral.: lb. rom., rusă. – Pag. var. – Carte-valet (inversă). – 100 ex.

ISBN 978-9975-3037-1-2.

342.8:324(478)=135.1=161.1

A 36

3

Cuprinsul

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

Eugeniu ȘTIRBU Cuvînt de deschidere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

Alexandr STOIANOGLO Cuvînt de salut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

Andrei BARANOV Cuvînt de salut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

Victor JUC Cuvînt de salut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Victor MOCANU Cuvînt de salut. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Eugeniu ȘTIRBU Alegerile în Republica Moldova: realităţi, tendinţe,

perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Victor JUC Probleme ale modernizării politice a Republicii Moldova în platformele

concurenţilor electorali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

Victor MOCANU Calitatea procesului electoral și diminuarea

absenteismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27

Vladimir BLAJKO Autoidentificarea politică a populaţiei în perioada campaniilor

electorale din Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .34

Petru RAILEAN Rolul jurisprudenţei în asigurarea legalităţii scrutinelor

electorale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

Iurie CARAMAN Particularităţi ale consumului cultural în localităţile urbane din

Republica Moldova. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Tamara CHIȘCĂ-DONEVA Examinarea litigiilor electorale de către instanţele de

judecată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52

Alexei CARȚOV Observaţia electorală externă. Aspecte juridice . . . . . . . . . . . . . . 59

Ion MOCANU Analiza comparată a legislaţiei Republicii Moldova și a altor ţări în

organizarea campaniilor electorale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Dmitri BARÎȘNIKOV Observarea internaţională a alegerilor ca instrument al

diplomaţiei parlamentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68

4

PREFAŢĂBroşura de faţă cuprinde textele rapoartelor şi alocu-

ţiunilor prezentate la Conferinţa Internaţională ştiinţifi-co-practică pe tema „Alegerile şi dreptul electoral în Re-publica Moldova”, desfăşurată la Chişinău pe data de 18 noiembrie 2014.

Conferinţa a fost pregătită de Filiala din Chişinău a In-stitutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării De-mocraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor din statele-membre ale Adunării Interparlamentare a CSI, Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Știinţe a Moldovei şi Asociaţia So-coiologilor şi Demografilor din Republica Moldova, cu par-ticiparea Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova.

La lucrările conferinţei au luat parte reprezentanţi ai Parlamentului RM, directorul Institutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismu-lui şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetăţenilor state-lor-membre ale Adunării Interparlamentare CSI (IIMDD AIP CSI), experţi ai IIMDD AIP CSI, reprezentanţi ai partidelor politice, societăţii civile, judecători, savanţi, cercetători şti-inţifici, mass-media.

Obiectivele conferinţei s-au axat pe analiza dezvoltării partidelor şi organizaţiilor social-politice, proceselor elec-torale desfăşurate în perioada 1990-2014, proceselor de democratizare a societăţii, aspectelor sociale, socio-juridice şi juridico-penale ale democratizării sistemului politic, ten-dințelor actuale ale stratificării politice, influenţei culturii în sporirea activismului politic al populației, reflectării proce-selor de democratizare în mass-media din Republica Mol-dova şi altele. În baza rezultatelor obținute în urma efectuă-rii studiilor ştiințifice şi sociologice pe parcursul ultimilor 22 de ani şi ale sondajului de opinii „Calitatea procesului elec-toral în Republica Moldova: abordare sociologică”, efectuat în perioada 1-10 noiembrie 2014 pe un eşantion de 1591 de respondenţi din 72 de localităţi.

Sperăm că materialele acestei conferințe vor fi de folos în activitatea colegilor noştri, a tinerilor cercetători, precum şi a tuturor celor ce se interesează de procesele electorale şi democratice care au loc în societatea noastră.

5

ALEGERILE ȘI DREPTUL ELECTORAL ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Discurs la inaugurarea lucrărilor Conferinței Internaționale ştiințifico-practice

Eugeniu ȘTIRBU,Director al Filialei din Chişinău a IIMDD AIP CSI

Mun. Chişinau. Institutul Muncii, sala polivalentă 18 noiembrie 2014, ora 10.00

Buna ziua!Onorată asistență!Sincere mulțumiri pentru că ați dat curs invitației noastre şi sînteţi prezenți la acest

eveniment, în cadrul căruia vom pune în discuție rezultatele studiului şi cercetărilor efec-tuate împreuna cu Institutul de Cercetari Juridice şi Politice al Academiei de Științe a RM (ICJP AȘM) cu tema „Alegerile şi dreptul electoral în Republica Moldova”, precum şi a stu-diului sociologic efectuat de Asociția Sociologilor şi Demografilor din Moldova (ASDM) privind corectitudinea acțiunilor tuturor participanților la acest proces.

Totodată, aş dori să menționez faptul că anume astăzi, prin desfăşurarea acestui eveni-ment, este finalizată a treia etapă în activitatea comună, începută în luna februarie a anului curent, a filialei din Chişinău a IIMDD AIP CSI, Instiutului de Cercetari Juridice şi Politice al Academiei de Științe a Republicii Moldova şi Asociației Sociologilor şi Demografilor din Moldova.

Cu această ocazie, aduc sincere mulțumiri tuturor celor care au fost implicați în aceste cercetări şi studii şi, în mod deosebit, conducătorilor acestor instituții – domnului director Valeriu Cuşnir şi domnului peşedinte Victor Mocanu.

După cum am menționat mai devreme, tema pusă în discuție este foarte importantă şi actuală pentru Republica Moldova, mai cu seamă, în această perioadă.

Însă, înainte de a trece la agenda propriu zisă, aş dori să vi-i prezint pe toți acei care sînt alături de mine. Voi începe, binențeles, cu mine – mă numesc Eugeniu Știrbu şi sunt Directorul Filialei din Chişinău al IIMDD AIP CSI; în dreapta se află excelența sa Ion Lipciu, reprezentantul Parlamentului la AIP CSI; domnul Andrei Baranov – directorul IIMDD AIP CSI; domnul Alexei Carțov – doctor habiltat în drept, expert al IIMDD AIP CSI. În stînga

6

mea se află: domnul Alexandr Stoianoglo – preşedinte al Comisiei parlamentare Securitate Nationala, Apărare şi Ordine Publică, membru al delegației parlamentului RM la AIP CSI; domnul Victor Juc – vice-director al ICJP, domnul Victor Mocanu – preşedintele Asociației Sociologilor şi Demografilor din Moldova.

La conferință au fost invitați savanți, cercetători ştiințifici, tineri cercetători, reprezen-tanți ai Procuraturii Generale, Curții Supreme de Justiție, Comisiei Electorale Centrale, ju-rişti, precum şi reprezentanți ai concurenților electorali, societații civile, partidelor şi orga-nizațiilor social-politice, mass-media. În total – circa 70 de persoane.

Majoritatea invitaților sînt prezenți, deci, am putea trece la agenda propriu zisă, pe care dumneavoastră ați primit-o la înregistrare. Nu ne rămîne decît să stabilim regulamentul conferinței.

Propun următorul regulament: Rapoarte – pînă la 15 minute;Duscursuri – pînă la 7 minute;Întrebări-răspunsuri – 20 minute;Durata conferinței – circa 4 ore (cu pauză de cafea, după toate rapoartele, – 15 min.). Există alte propuneri? Nu! Aprobăm.Iar acum, vor adresa mesaje de salut: 1. Domnul Alexandr Stoianoglo – preşedintele Comisiei parlamentare Securitate Nati-

onala, Apărare şi Ordine Publică, membru al delegației parlamentului RM la AIP CSI;2. Domnul Andrei Baranov – directorul IIMDD AIP CSI; 3. Domnul Victor Juc – vice-directorul ICJP AȘM;4. Domnul Victor Mocanu – directorul ASDM.

7

CUVÎNT DE SALUT

Alexandr STOIANOGLO,Preşedintele Comisiei parlamentare Securitate, Apărare şi Ordine Publică, Parlamentul RM

Bună ziua tuturor!Vreau să-i salut pe toţi participanţii la conferinţă, precum şi pe oaspeţii noştri din

Federaţia Rusă, care reprezintă Institutul Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării De-mocraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetățenilor din ţă-rile-membre AIP CSI.

Conferinţa, care are ca temă alegerile, drepturile electorale şi procesele electorale, este foarte actuală, şi asta nu numai din cauza că ne aflăm în ajunul alegerilor parlamentare. Cunoaşteţi faptul că procesul electoral şi dreptul electoral sînt supuse unor schimbări di-namice, deoarece se schimbă societatea în ansamblu, se schimbă clasa politică şi coaliţia de guvernare.

Considerăm că, pe parcursul ultimilor ani, alegerile din ţara noastră au fost transparen-te şi libere. În acest sens, am adoptat şi am ratificat mai multe convenţii internaţionale şi am pus în aplicare diverse modele progresiste din experienţa altor ţări. Anume la Chişinău, la 7 octombrie 2002, a fost adoptată convenţia cu privire la standardele alegerilor demo-cratice, drepturilor şi libertăţilor electorale din ţările-membre ale CSI.

Cu toate acestea, ne confruntăm iar şi iar cu utilizarea resurselor administrative. Ne confruntăm cu faptul că în procesul electoral sînt antrenate resursele publice ale statului, precum şi reprezentanţii business-ului. Toate acestea reprezintă rezervele care urmează să fie valorificate pentru a schimba nu numai legislaţia, ci şi practica de aplicare a legislaţiei, deoarece de multe ori se întîmplă să adoptăm legi remarcabile, pe care, însă, nu le respec-tăm.

Nu putem spune că actualul Parlament n-a făcut nimic pentru ajustarea legislaţiei electorale. Vă amintiţi că au fost operate diverse modificări în legislaţia în vigoare, legate de sporirea responsabilităţii pentru coruperea alegătorilor. De asemenea, a fost lansat un proiect scandalos care viza trecerea la sistemul mixt de alegere a deputaţilor în Parlament. Proiect care, de altfel, a fost votat în Parlament, dar într-un timp foarte scurt a fost anulat.

Sper că aceste probleme vor fi incluse pe ordinea de zi şi vor fi supuse analizei. Este îmbucurător faptul că la evenimentul nostru participă nu numai politicieni, ci şi

oameni de ştiinţă, reprezentanţi ai societăţii civile şi judecători. Nu este un secret faptul că, de multe ori, procedînd la operarea unor modificări în legislaţie, deputații nu fac decît să

8

resolve anumite probleme urgente. Oamenii de ştiinţă, însă, abordează aceste probleme din punct de vedere conceptual, deoarece studiază nu numai experienţa deruilării proce-selor electorale în ţara noastră, ci ţin cont şi de erorile şi realizările înregistrate în alte ţări.

Este bine că la întîlnirea noastră de astăzi participă reprezentanţii corpului judecăto-resc, care au o mare responsabilitate şi contribuie plenar la realizarea dreptului electoral. Uneori, ei trebuie să identifice soluţii pentru aplanarea unor conflicte foarte serioase, să modeleze o anumită conduită judiciară, abordînd propunerile foarte inventive ale partici-panţilor la procesul electoral.

Am certitudinea că formatul în care se desfăşoară conferinţa va permite să ne apro-piem cît mai mult de soluţionarea problemelor abordate. Totodată, acesta ne va permite să elaborăm o “foaie de parcurs” pentru ulterioara optimizare a legislaţiei. Aş vrea foarte mult ca rezultatele conferinţei de astăzi să fie puse pe masa viitorilor parlamentari, inspirîndu-i să introducă anumite corective în legislaţie şi să adopte standardele existente curent în dreptul electoral şi în procesul electoral.

Vă urez să aveţi discuţii interesante şi utile.

9

CUVÎNT DE SALUT

Andrei BARANOV,directorul Institutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale (IIMDD) al AIP a CSI

Bună ziua, stimaţi participanţi și oaspeţi ai conferinţei!Mulţumim tuturor celor care au manifestat interes faţă de rezultatele activităţii comu-

ne a Filialei noastre din Chişinău, Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Știinţe a Moldovei şi Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova.

Aceste cercetări au fost efectuate în ajunul alegerilor în Parlamentul Republicii Mol-dova şi au ca scop informarea opiniei publice şi a politicienilor despre felul în care sînt percepute alegerile de populaţia Moldovei.

De peste de 20 de ani, Adunarea Interparlamentară a CSI monitorizează alegerile pe teritoriul Comunităţii. În aceşti ani a fost acumulată o experienţă bogată în domeniul studierii proceselor electorale, ceea ce ne permite să tragem şi anumite concluzii. Prima ar fi aceea că, în decurs de 20 de ani şi ceva, ţările noastre au străbătut acel drum al con-solidării democraţiei, pe care ţările din aşa zisa democraţie tradiţională l-au parcurs în mai bine de un secol. Actualmente, putem afirma fără rezerve că, din punct de vedere al suportului juridic şi organizării tehnice, alegerile din ţările noastre sunt desfăşurate la nivelul (sau chiar la un nivel superior) ţărilor dezvoltate. Dacă ne raportăm la asigura-rea suportului organizaţional, constatăm că nu sîntem mai prejos de pionierii mişcării electorale, iar în astfel de domenii ca, de exemplu, procesarea listelor electorale depăşim multe standarde internaţionale. În ţările CSI au fost înregistrate succese remarcabile în lupta cu furtul de voturi şi în asigurarea dreptului general şi egal la vot.

În ţările CSI a fost elaborat şi este utilizat un sistem calitativ de identificare a alegătorilor în timpul votării, au fost legiferate regulile procedurale de identificare a alegătorului, lista actelor necesare pentru identificarea alegătorului şi mecanismele de neadmitere a votării repetate. Aceste realizări sînt extrem de importante, deoa-rece anume ele fac să sporească încrederea electoratului faţă de alegeri. Pe de altă parte, trebuie să conştientizăm că scrutinul este o simplă procedură, dar că acesta, implicit, reflectă starea culturii politice în ţară.

Tradiţiile luptei politice, coabitarea unor partide politice stabile cu viziuni diferite se formează pe parcursul unei perioade destul de îndelungate. Mai multe ţări din Europa Occidentală au străbătut anevoie acest drum, confruntîndu-se cu probleme serioase şi înfruntînd perioadele sumbre ale istoriei. Studiind experienţa lor în dezvoltarea sisteme-

10

lor de partid şi politice, ţările CSI trebuie să încerce să evite aceste probleme şi să obţină rezultate pozitive în termeni mai restrînşi.

Școlarizarea cetăţenilor în domeniul procesului politic, studierea opiniilor referitoare la calitatea alegerilor şi a mecanismelor de funcţionare a sistemelor de partid şi politice ne-ar permite să evităm anumite greşeli. În acest sens, este de remarcat activitatea filialelor noastre din Baku, Erevan, Kiev, Chişinău şi Bişkek.

Noi studiem, generalizăm, acumulăm şi popularizăm experienţa pozitivă pe care o po-sedă ţările noastre.

Sperăm că studiul prezentat astăzi va servi la soluţionarea mai multor probleme, deoa-rece reflectă starea actuală a opiniei publice a cetăţenilor din Republica Moldova în privin-ţa apropiatelor alegeri.

Vă mulţumesc mult!

11

CUVÎNT DE SALUT

Victor JUC,dr. h. în ştiințe politice,profesor cercetător, ICJP al AȘM

Stimați colegi!Dați-mi voie, în primul rînd, să vă transmit sincere salutări, urări de bine şi de bună des-

făşurare a lucrărilor acestui simpozion ştiințific de anvergură din partea domnului doctor habilitat Valeriu Cuşnir, directorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Științe a Moldovei, care stă să vină şi avem speranța că ne va prezenta raportul pe care l-a elaborat.

Cercetarea pe care am efectuat-o este importantă şi de actualitate. În primul rînd, re-amintesc că articolul 38 din Constituție garantează tuturor cetățenilor dreptul activ de a alege şi dreptul pasiv de a fi ales. În al doilea rînd, fiecare vot contează şi am văzut prin exemplul scrutinului prezidențial din România că, printr-o mobilizare exemplară, pot fi răsturnate unele rezultate, care erau considerate incontestabile. Experiența României din ultimul timp denotă că a apărut o nouă valoare la care oamenii țin cu adevărat – dreptul de a alege.

Cercetarea pe care am realizat-o demonstrează că, pe tot parcursul procesului elec-toral, trebuie să fie asigurată onestitatea şi transparența. Tuturor concurenților electorali trebuie să li se acorde posibilități egale pentru a-şi desfăşura campania. Tuturor alegătorilor trebuie să li se creeze condiţii pentru a-şi exercita dreptul de vot, iar în final să nu se admită ca rezultatele să fie furate; ele trebuie să reflecte stările de spirit existente în societate. Cred că trebuie depăşită păguboasa idee cum că nu este important cine votează, important este cine numără voturile. În Republica Moldova, după părerea noastră, s-a constituit o democrație electorală care complementează democrația reprezentativă şi, în acest sens, subiectul pe care l-am pus în valoare, pe care l-am supus cercetării, cred eu, ne va permite să clarificăm anumite momente, iar obiectivele trasate vor fi atinse.

Mulțumesc!

12

CUVÎNT DE SALUT

Victor MOCANU,dr. în sociologie, preşedintele ASDM

Stimați colegi, vă salut din partea conducerii Consiliului Național al Asociației Sociologilor din Republica Moldova şi urez succes participanților la conferința noastră.

Este o conferință internațională, o conferință ştiințifică cu o conotație deosebită. Asta, deoarece se desfăşoară anume în perioada campaniei electorale şi avem posibilitatea să urmărim cu toții în mass-media dezbaterile, discuțiile care se desfăşoară pe marginea pro-gramelor electorale. Aş dori ca noi, cei care sîntem prezenți aici, inclusiv reprezentanții partidelor politice, ai Comisiei Electorale Centrale, sociologilor, politologilor, demografilor, să nu urmăm exemplul păgubos al unor politicieni, ci să avem o discuție concretă în baza cifrelor concrete, a faptelor concrete, a unor analize serioase, profunde, ştiințifice, ca, în baza celor discutate astăzi, noi, organizatorii conferinței, să putem elabora anumite reco-mandări, concluzii practice pe care le vom oferi organizațiilor cointeresate.

Eu reprezint Asociația Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, care a fost fondată în 1972, adică avem o istorie de 42 de ani, timp în care am reuşit să ne manifestăm prin numeroase studii ştiințifice, inclusiv prin cercetări consacrate procesului electoral din Republica Moldova. Cu această ocazie, aş vrea să mă adresez şi oaspeților, mai bine zis, partenerilor noştrii din Federația Rusă:

Stimate Andrei Baranov, stimaţi experţi Alexei Carţov și Dmitri Barîșnicov, noi, sociologii din Republica Moldova, sîntem recunoscători pentru posibilitatea conlucrării cu Institutul d-stră prin intermediul Filialei din Chișinău și Asociaţiei Sociologilor și Demografilor din Republica Moldova. Această colaborare va contribui la dezvoltarea știinţei sociolgice, la conlucrarea mai avansată între sociologii din Republica Moldova și Federaţia Rusă. Ne onorează mult prezenţa la conferinţă a d-lui Andrei Baranov, directorul IIMDD AIP CSI, unul dintre cei mai buni specialiști in domeniul monitorizării în spaţiul CSI.

Mult stimate domnule preşedinte Știrbu, odinioară, a fost stabilită o tradiție: la orice simpozion ştiințific vă aducem în dar o monografie. Să ştiți că n-am încălcat tradiția, o respectăm şi deja avem o monografie elaborată, care se află la tipografie – “Stratificarea socială în Republica Moldova: abordare sociologică”.

Sper că discuțiile ne vor ajuta să elaborăm metodologii de cercetare şi materiale care vor fi de folos Comisiei Electorale Centrale şi celor antrenați în procesul electoral.

13

ALEGERILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA: REALITĂȚI, TENDINȚE, PERSPECTIVE

Eugeniu ȘTIRBU,Director al Filialei din Chişinău IIMDD AIP CSI

Onorată asistență! Doamnelor și domnilor!Stimați colegi!După cum menționam mai devreme, astăzi finalizăm proiectul Evaluarea proceselor

de democratizare în Republica Moldova. Termen de realizare: 2 aprilie – 18 noiembrie 2014. Proiectul a demarat în luna februarie şi la el sînt parte Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Științe şi Asociația Sociologilor şi Demografilor din Moldova. Aşadar, prima etapă a studiului a abordat tema Procese de democratizare în Republica Moldova: realități, tendințe, perspective. Rezultatele au fost prezentate la conferința sti-ințifico-practică din luna mai curent.

A doua etapă a studiului a avut ca scop principal constatarea și, nu în ultimul rînd, determinarea factorilor sociali obiectivi și subiectivi ai diminuării abstenționismului și sporirii calității procesului electoral din Republica Moldova. Materialele acestui stu-diu au fost publicate într-un barometru de opinii, mediatizat şi repartizat mass-media şi publicului larg la conferința de presă desfăşurată la 17 septembrie curent.

Astăzi, după cum ați aflat din agendă, vom pune în discuții tema Alegerile și dreptul electoral în Republica Moldova.

Stimați colegi !Statul de drept este de neconceput fără respectarea drepturilor şi libertăților funda-

mentale ale omului, supremația legii şi un sistem democratic, care poate fi asigurat, în primul rînd, prin desfăşurarea alegerilor în corespundere cu anumite standarde şi principii democratice.

Unul din drepturile şi libertățile fundamentale ale omului este dreptul de a alege şi de a fi ales, care asigură persoanei dreptul de a lua parte la guvernarea țării sale. În regimurile democratice, sistemul politic şi societatea civilă trebue să fie integrate prin intermediul a trei instituții, şi anume: democrația reprezentativă, votul universal şi partidele politice. Potrivit art. 2 alin. (1) din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului Republi-cii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele

14

stabilite de Constituție, iar potrivit art. 38 din Legea Supremă voința poporului constituie baza puterii de stat.

Această voință se exprimă prin alegeri libere, care se desfăşoară periodic prin sufragiu universal, egal, secret şi liber exprimat.

Dreptul de a alege şi de a fi ales, mecanismul juridic de organizare şi de desfăşurare a alegerilor, precum şi de apărare a drepturilor electorale ale cetățenilor sînt reglementate de Constituție, acte internaționale, Codul electoral, Legea cu privire la partide şi alte orga-nizații social-politice, Legea cu privire la administrația publică locală, Legea contenciosului administrativ şi alte acte legislative.

Constituția a creat condiții nu numai pentru dezvoltarea mecanismului național de asigurare a drepturilor şi libertăților electorale, dar a reglementat şi dreptul de a aplica standardele şi principiile democratice internaționale în domeniul electoral.

Astfel, art. 4 din Constituție stipulează: (1). „Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile omului se interpretează

şi se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2). Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fun-damentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile interne, prioritate au reglementările internaționale”.

De asemenea, art. 8 din Constituție stipulează că Republica Moldova se obligă să res-pecte Carta Organizației Națiunilor Unite şi tratatele la care este parte.

Alegerile, ca cea mai înaltă formă a democrației, prevăd, în primul rînd, participarea binevolă a cetățenilor cu drept de vot la acțiunile întreprinse de conurenții electorali – cetățenilor, partidelor, organizațiilor social-politice, blocurilor electorale, organelor elec-torale şi ale altor organe de stat abilitate cu întocmirea listelor electorale, desemnarea şi înregistrarea candidaților, efectuarea agitației electorale, votarea şi constatarea rezultatelor votării, precum şi alte acțiuni electorale întreprinse în conformitate cu legislația în vigoare.

Onorată asistență!Constituirea sistemului multipartid în Republica Moldova a început în luna au-

gust 1989, cînd Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM a adoptat Decretul privind pro-cedura de înregistrare a asociaţiilor publice de cetăţeni ai RM, care legalizează astfel existenţa numeroaselor grupuri de mișcări informale din acea perioadă. Decretul a fost urmat imediat de o Hotărîre a Cabinetului de Miniștri al RSSM (nr. 254-256), emi-să pe 26 octombrie 1989, prin care se intenţiona aplicarea decretului menţionat mai sus și înregistrarea corespunzătoare, conform legislaţiei nou-adoptate, a primelor 4 grupuri politice: Frontul Popular din Moldova (FPM), Interfrontul Unitatea-Edinstvo, Mișcarea Populară „Gagauz Halkî” și Societatea Culturală a Bulgarilor „Vizrojdenie”.

Prin aceste acţiuni, conducera RSSM nu a făcut decît să accepte ceea ce devenise deja o stare de fapt – grupurile de informali, apărute în contextul unor disfuncţii economice şi politice tot mai accentuate în URSS, începuseră să fie privite ca o reală contrapondere în raport cu conducerea politică a statului sovietic. Mişcările social-politice proaspăt înre-gistrate puteau deja să conteste deschis în justiţie acțiunile şi deciziile regimului sovietic, inclusiv ale celor de represiune şi propagandă ale RSSM, care era parte a statului sovietic. În mai puţin de doi ani de la acest decret, care consacra termenul de „asociaţii publice”, în

15

RSSM au fost înregistrate circa 130 de organizaţii, 14 dintre care declarau ca obiectiv ime-diat „acţiuni cu caracter politic”. Marea majoritate a liderilor acestor 130 de asociaţii încă nu se declarau deschis politicieni, deşi majoritatea acţiunilor întreprinse de ei se înscriau perfect în logica competiţiei politice.

Datele obţinute pe parcursul cercetării noastre confirmă faptul că alegerea unor instituţii „corecte” poate ajuta sistemele de partide să depăşească influenţa structurilor negative şi a moştenirilor istorice, contribuind astfel la consolidarea transformărilor democratice în socie-tăţile aflate în tranziție.

Analiza ce reflectă atît apariția partidelor, cît şi dispariția lor de pe scena politică este reflectată în graficele de mai jos:

Numărul partidelor care au fost înregistrate în 1989-2014

După cum ştiți, la începutul anului 1990 (în februarie-martie) a fost ales Sovietul Su-prem al R.S.S. Moldova (de legislatura a XII-a), organ reprezentativ format din deputați aleşi pe circumscripții uninominale, care ulterior (la 23 mai 1991) a decis schimbarea denu-mirii statului “R.S.S. Moldova” în “Republica Moldova” şi, respectiv, a “Sovietului Suprem” – în “Parlamentul Republicii Moldova”.

La 12 octombrie 1993, în scopul creării unui Parlament profesionist pe bază de pluri-partidism, Parlamentul de legislatura a XII-a s-a autodizolvat, stabilind pentru data de 27 februarie 1994 alegeri anticipate în Parlament, în temeiul unei noi legi privind alegerea legislativului.

Începind cu anul 1994, Parlamentul funcționează pe baza permanentă, calitatea de deputat fiind incompatibilă cu exercitarea oricarei alte funcții retribuite, cu excepția activi-tății didactice şi ştiințifice. Alegerile parlamentare din 27 februarie 1994 au fost organizate

16

în baza unei Legi special adoptate, iar ulterior reglementările privind alegerea organelor puterii de stat şi desfăşurarea referendumurilor au fost concentrate într-un singur docu-ment – Codul electoral, adoptat la 21 noiembrie 1997.

Numărul partidelor care și-au încheiat activitatea în 1989-2014

Din noembrie 1997, Comisia Electorală Centrală activează ca organ permanent, înfiin-țat pentru realizarea politicii electorale în scopul bunei desfăşurări a alegerilor în limitele Codului Electoral.

Conform legislației electorale, începînd cu anul 1994, alegerile parlamentare se desfă-şoară în baza sistemului proporțional, întreg teritoriul țării constituind o circumscripție electorală, în cadrul căreia sînt aleşi cei 101 deputați. Alegerile se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Rezultatele alegerilor parlamentare sînt confirmate de Curtea Constituțională a Republicii Moldova. Și aici este necesar de menționat faptul că una dintre consecinţele luptei politice pen-tru implementarea sistemului proporţional a fost adoptarea unui şir de acte normative ce au accelerat procesul de dezvoltare a partidelor politice în Republica Moldova. Devenind actori politici principali ai procesului electoral, conştientizînd responsabilitatea ce le revi-ne, partidele politice moldoveneşti au înțeles (mai repede decît în alte state ex-sovietice, membre ale CSI) oportunitatea constituirii unor organizaţii social-politice bine fundamen-tate şi orientate ideologic.

Analizînd situația politică din Republica Moldova, am obținut următoarele date:Analizind activitatea participativă a cetățenilor în alegeri în majoritatea țarilor din Eu-

ropa, constatăm că aceasta este mult mai redusă decît în Moldova, mai ales, la alegerile parlamentare. De altfel, este necesar să accentuăm faptul că în multe țări nu există prag de participare. În Republica Moldova, după cum ştiți, teama politicenilor de a exclude pragul de participare a provocat doar micşorarea acestuia:

17

– de la 50% + 1 – la 1/3 de alegători înscrişi în listele electorale pentru alegerile par-lamentare şi referendumuri;

– de la 1/3 – la 1/4 de alegători înscrişi în listele electorale la alegerile locale generale şi parțiale.

Reeşind din cele menționate mai devreme, scopul etapei a doua şi, mai ales, a studiului efectuat, a constat prioritar în determinarea factorilor sociali obiectivi şi subiectivi de dimi-nuare a abstenționismului şi sporirii calității procesului electoral din Republica Moldova, analiza gradului de corelare a diverşilor factori sociali cu activismul electoral.

Reprezentativitatea partidelor extra-parlamentare în administrația publică locală după alegerile din 2010 și 2011

PPCD

PNL

PSD

PPR

P. Republi-

can

P. Popular

Alte partide

(11)ere

Primari 6 4 2 – 4 – 4

Consilieri raionali,

municipali5 1 3 2 4 1 4

Consilieri locali 75 38 58 39 60 – 147

Reprezentativitatea partidelor în Parlament și în administrația publică locală după alegerile din 2010 și 2011

PCR

M

PLD

M

PDM

PL PLR

PSRM

Renaștere

PAD

Indepenenți

Deputați 34 31 16 5 7 3 3 1 8

Primari 327 287 220 97 – 2 – – 69

Con-silieri

raionali, munici-

pali

408 301 241 130 – 11 – 3 9

Consili-eri locali 4 027 3 039 2 238 1 162 – 22 – 28 336

18

Această analiză ne-a permis să stabilim că cei mai importanţi factori cu impact asupra activitații participative a cetățenilor, în ordine descrescătoare, sunt următorii:

• sociodemografici (în special, statutul socioeconomic, vîrsta),• politici,• economici,• mass-media,• psihologici,• geopolitici,• proiecţiile pe viitor,• calitatea vieţii,• factorul religios.Rezultatele obţinute confirmă ipoteza de lucru că statutul economic, social şi de-

mografic, caracteristicile psihologice individuale ale alegătorilor influenţează direct ac-tivismul electoral al acestora. Probabilitatea participării la scrutin este mai mare în rîn-dul persoanelor cu un venit mai mare, nivel de educaţie, statut social mai înalt, precum şi a persoanelor în etate. Sexul, vîrsta, educaţia, statutul social ş.a. nu doar influenţează asupra activismului electoral, ci servesc şi drept bază pentru elaborarea unor mecanis-me sociale şi tehnologii efective de influenţare în scopul sporirii participării electorale.

A fost confirmată doar parţial ipoteza că gradul de informare a populaţiei (prin intermediul televiziunii, internetului, radioului, ziarelor) influenţează direct nivelul activismului electoral, deoarece utilizatorii internetului sînt în mare parte tineri, care manifestă un activism electoral scăzut. Este confirmată ipoteza că nivelul de activism electoral este mai redus în cazul nemulţumirii de calitatea organizării pro-cesului electoral. S-a confirmat şi ipoteza că nivelul de activism este condiţionat de importanţa alegerilor. Cea mai mare prezenţă se atestă în cadrul alegerilor parla-mentare, iar în cadrul alegerilor locale şi, mai ales, la referendumuri constatîndu-se o prezenţă foarte redusă. Cei mai numeroşi şi mai importanţi factori sociali cu impact asupra activismului electoral sunt factorii caracteristici modelului votului rațional. În Republica Moldova, cele mai active persoane din punct de vedere electoral sunt bine informate despre procedura de vot, ştiu cu cine vor vota înainte de a începe campania electorală, manifestă un vădit interes faţă de politică, faţă de ştirile cu privire la campaniile electorale, consideră că votul lor contează mult (condiţie im-portantă pentru ca alegătorii să iasă la vot). Totodată, sînt importanţi şi factorii caracteristici modelului identificării partinice, atît la nivel de partid, cît şi la nivel ideologic, deoarece afilierea la un anumit partid sau curent ideologic sporeşte pro-babilitatea prezentării alegătorilor la urnele de vot.

Este necesar să menționăm faptul că, în cadrul democratizării societăţii moldoveneşti, legislaţia electorală naţională se perfecţionează permanent în direcția armonizării cu nor-mele europene.

Problema, însă, ţine nu atît de cadrul legal, cît de însuşi procesul de aplicare a legislaţiei. Este necesar să elaborăm instrumentele şi mecanismele de implementare a actelor norma-tive, acestea fiind condiţionate de dificultăţile de ordin socio-economic, cultural şi politic cu care se confruntă societatea noastră. Rolul campaniilor electorale în democratizarea societăţii este unul major.

19

Evoluția prezenței alegătorilor din Republica Moldova la scrutinele electorale (1991-2011)

Analiza grafică a modificărilor Codului Electoral 1997-2014

O societate aflată în tranziţie de la sistemul politic totalitar, în care persistă cultura politică patriarhală, spre statul de drept, cu un sistem democratic, trece prin mai multe etape evoluţioniste. Campaniile electorale desfăşurate periodic reflectă dezvoltarea cul-turii politice la moment, fiind vorba nu numai de clasa politică, ci şi de alegători, cetăţeni.

Un factor decisiv pentru realizarea unei campanii electorale corecte şi echitabile, în cadrul căreia tuturor partidelor le sunt oferite şanse egale de a-şi prezenta programul şi

20

de a transmite propriul mesaj alegătorilor, îl reprezintă finanţarea partidelor. Și aici aş dori să menționez că este regretabil faptul că, pînă în prezent, nu s-a găsit o soluție pentru problema-cheie – problema finanțării partidelor din bujetul de stat, ceea ce ar permite un control mai riguros din partea statului a cheltuelilor şi transparentizarea acestui proces. De menționat, că şi în cele mai dezvoltate state candidaţii şi partidele politice identifică po-sibilităţi de acumulare a surselor financiare adiţionale, utilizarea cărora nu poate fi oprită prin limitări sau interdicții. Pe lîngă aceasta, în toate ţările se manifestă corupţia în procesul electoral, prin acceptarea de către partidele politice şi candidaţi a susţinerii financiare în schimbul promisiunii de a oferi susţinere politică acelor organizaţii şi sponsori pe viitor.

Datorită noilor tehnologii comunicaţionale, orientate spre mobilizarea populaţiei, trebuie să menționăm că au evoluat şi metodele marketingului politic. Această aborda-re presupune o concepţie strict economică, în care alegătorii îşi dau voturile în schimbul promisiunilor electorale ale politicienilor. În societăţile occidentale persistă o concurenţă aprigă în perioada alegerilor, iar lupta se dă pentru un segment îngust al electoratului, opi-niile cărora variază de la un scrutin la altul. Aceste condiţii au contribuit la formarea unei atitudini foarte serioase faţă de tehnologiile electorale.

În caz că promisiunile electorale ale partidelor ajunse la guvernare nu sunt realizate, oamenii pierd încrederea în formaţiunile politice. Deziluzia populaţiei conduce la nihilism şi absenteism politic.

De obicei, absenteismul apare atunci cînd dispare convingerea necesităţii de a fi activ din punct de vedere politic, de a susţine o formaţiune politică, atunci cînd fiecare persoană se abţine de la participare în viaţa politică. Pe de o parte, lipsa de la urnele de vot indică faptul că individul are dreptul de a alege acel tip de comportament care corespunde pro-priilor lui interese. Pe de altă parte, absenteismul electoral este, în mod evident, o dovadă a indiferenţei oamenilor faţă de liderii politici, de alegeri şi de alte evenimente social-politice.

Reformele efectuate de-a lungul anilor deseori au fost lipsite de obiective strategice clare, de o idee naţională a dezvoltării ţării, cauze care creau în societate confuzii. În econo-mie, ele au condus la demolarea sectorului agricol, la reprofilarea şi închiderea mai multor întreprinderi. Situaţia economică gravă, la rîndul ei, influenţează asupra sferei sociale. În cadrul structurii sociale s-a intensificat divizarea în bogaţi şi săraci, s-a instaurat un proces de migrare masivă peste hotare şi de mobilitate descendentă masivă a muncitorilor instru-iţi şi calificaţi.

Nemulţumirea populaţiei faţă de situaţia socioeconomică aprofundează nemulţumi-rea faţă de instituţiile sociale (inclusiv faţă de Guvern, Parlament şi partide politice). Popu-laţia manifestă cea mai mare încredere faţă de biserică, aceasta fiind de patru ori mai mare decît încrederea faţă de partidele politice. Situaţia denotă faptul că cetăţeanul a rămas singur în faţa problemelor de subzistenţă.

Încrederea în partidele politice depinde de felul cum acestea ştiu să-şi promoveze ima-ginea, să educe şi să instruiască politic societatea. În societate se acumulează permanent un potenţial energetic care poate fi exploatat atît în scopuri sociale, cît şi antisociale. Dez-voltarea socioeconomică a Republicii Moldova este dependentă în mod direct de conţinu-tul democraţiei. În ţară edificarea politică este în derulare.

Electoratul este multifracţionat, programele electorale ale partidelor politice sunt ne-clare, generalizate, nu au indicatori şi scopuri finale reale. Din aceste considerente, pentru

21

alegători ele rămîn neînţelese.Problema principală a electoratului este creşterea economică, reducerea şomajului,

crearea unor noi locuri de muncă, majorarea salariilor şi a pensiilor. Pentru a obţine aceste deziderate, electorii trebuie să poată citi şi înţelege programele electorale ale partidelor. Prin urmare, apare încă o problemă importantă – cea care ţine de iniţierea alegătorilor în procesele economice, de creştere a culturii economice şi sporirii gradului de cultură gene-rală. Fără aceste aspecte programele electorale se transformă în instrumente de manipu-lare a populaţiei. Promisiunile electorale creează iluzii. Neîndeplinirea promisiunilor elec-torale conduce la deziluzii. Deziluziile alimentează apatia socială şi absenteismul politic.

Alegerile din Republica Moldova se desfăşoară într-o atmosferă de atitudine negativă a cetăţenilor faţă de nivelul de trai. Această situaţie poate servi drept motiv pentru apariţia unor reacţii protestatare, atît active (mitinguri, demonstraţii, violenţe etc.), cît şi pasive (absenteism electoral). În societatea noastră sînt destul de rare cazurile cînd predispoziţiile protestatare capătă expresii violente. De cele mai multe ori manifestările iau forme pasive: refuzul de a participa la vot, violenţă verbală. Rezolvarea problemei privind activizarea po-litică a cetăţenilor nu rezidă doar în schimbarea şi perfecţionarea procedurii de alegeri. Mai degrabă, refuzul de a se prezenta la urnele de vot înseamnă incapacitatea gestionării reale a situaţiei politice de către populaţie.

Deşi în Republica Moldova se atestă o prezenţă la urne relativ înaltă, comparativ cu alte state europene, totuşi, cercetările ne demonstrează că o mare parte din alegători nu fac o alegere întemeiată. Campaniile electorate sunt dominate de tehnologii electorale mai puţin ortodoxe, însă scopul lor rămîne atingerea unui scor electoral mai înalt.

Referindu-ne la impactul pe care îl are mass-media asupra sporirii activismului electo-ral, putem menționa că acesta are un caracter cumulativ. Influenţa surselor de informare în masă creşte atunci cînd sînt aplicate în continuu şi pe parcursul unei perioade îndelungate de timp. Oamenii sînt influenţaţi de întregul cîmp informaţional şi nu de o sursă unică. Cu cît mai uniforme sunt mesajele obţinute de către persoană din diferite surse, cu atît mai eficientă este influenţa asupra acestuia. Datorită faptului că mass-media este principala filieră de transmitere a informației către alegători, activitatea surselor de informare în masă în perioada campaniei electorale trebuie reglementată astfel, încît concurenții electorali să aibă drepturi egale în promovarea imaginii şi a programelor de partid. În acest mod, campaniile electorale vor deveni mai informative, ceea ce va contribui şi la sporirea acti-vismului electoratului.

Un rol deosebit în monitorizarea procesului electoral îl joacă observatotii naționali şi internaționali. Rolul observatorului este de a monitoriza ce se întîmplă pe parcursul pro-cesului electoral, de a urmări dacă acesta decurge în conformitate cu legea şi de a raporta public rezultatele. Prezența observatorului trebuie să aducă mai multă transparență asupra modului în care se desfăşoară scrutinul electoral, să asigure un grad mai înalt de informare şi deschidere pentru cetățeni, partide şi blocuri electorale, să întărească încrederea electo-ratului în procesul electoral.

Observatorii naționali pot contribui la sporirea încrederii față de alegeri prin prevenirea eventualelor încălcări în perioada electorală şi în ziua alegerilor. De regulă, organele electo-rale permit observatorilor să supravegheze procesul electoral pe principii de neutralitate. Observatorii naționali şi străini se călăuzesc în activitatea lor de prevederile Constituției

22

Republicii Moldova, de Codul electoral şi legislația internațională, de alte acte legislative în vigoare. La cererea concurenților electorali, consiliul electoral de circumscripție acreditea-ză cîte un observator pentru monitorizarea alegerilor în secțiile de votare.

Persoanele de încredere ale candidaților, de asemenea, pot fi acreditate ca observatori, iar pentru monitorizarea alegerilor în secțiile de votare constituite în afara Republicii Mol-dova observatorii sînt acreditați de către Comisia Electorală Centrală (art. 63 Cod electo-ral).

Îmi permit să trag şi cîteva concluzii pe marginea celor expuse mai sus:• problema alegerilor este o problemă a culturii politice;• alegerile reprezintă sensul existenței partidelor politice;• campaniile electorale constitue un eveniment deosebit în viața politică a socie-

tății;• apariția şi dezvoltarea partidelor politice demonstrează eficiența sistemului poli-

tic;• partidele poltice reprezintă un factor principal al consolidării societății, statului

democratic, al asigurării drepturilor politice ale cetățeanilor;• în baza dreptului electoral au fost elaborate principiile care stau la baza organizării

procesului electoral.Și, la final: rezultatele studiului efectuat ne permit să facem un şir de propuneri pentru

diferiţi actori şi participanți la acest proces, care, ulterior, ar putea fi adoptate ca reco-mandări în scopul perfecționării intregului proces electoral şi impulsionării activismului electoral.

La nivel legislativ:1) Întroducerea zilei constante a alegerilor după expirarea mandatelor:• pentru alegerile parlamentare – (de exemplu) prima zi de vineri a lunii martie;• pentru alegerile locale generale – (de exemplu) a doua zi de vineri a lunii iunie.2) Întroducerea taxei obligatorii de participare pentru concurenții electorali:în alegerile parlamentare:pentru partide politice – 50 000 de lei;pentru candidații independenți – 5 000 de lei;

în alegerile locale generale (în fiecare circumscripție):pentru partide politice – 2 000 de lei;pentru candidații independenți – 200 de lei.3) Întroducerea în buletinul de vot a rubricii: Împotriva tuturor.4) Membrii CEC–ului, fiind funcționari cu demnitate publică, urmează să activeze per-

manent şi fie aleşi în bază de concurs.5) Revizuirea sistemului electoral actual prin înlocuirea cu unul mixt pentru a asigura,

pe de o parte, prezenţa aleşilor din teritoriu, iar pe de alta, pentru a consolida partidele. Cercetările ştiințifice şi sociologice ne demonstrează că această măsură va stimula creş-terea potenţialului liderilor politici, va dezvolta competenţa, capacitatea de comunicare, controlul social asupra politicului. Alegerile mixte obligă partidele să-şi perfecţioneze per-manent resursele umane, să dezvolte politicul la nivel local, iar societatea să obţină un grad mai înalt de transparenţă a procesului politic. Alegerile pe circumscripţii mixte creează condiţii pentru a mări responsabilitatea clasei politice.

23

La nivel executiv:MAI urmează să aplice prevederile art. 69 din Codul electoral în ceea ce priveşte pre-

zentarea materialelor privind anularea înregistrării candidaţilor în cazul depistării fraudării alegerilor.

Pentru instituțiile mass-media:Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Comisia Electorală Centrală în colaborare cu

Asociația Presei Independete şi Uniunea Jurnaliştilor:a) să organizeze în cadrul instituţiilor de informare în masă a trainingurilor în scopul

ridicării nivelului profesional în domeniul mediatizării şi monitorizării procesului electoral;b) să monitorizeze permanent conţinutul informaţiei preelectorale şi electorale pusă în

circulaţie prin mass media, imparţialitatea şi echidistanţa informaţiei prezentate.Pentru concurenții electorali-lideri de partid:

Concurenții electorali trebuie să convingă alegătorii printr-un program social, în care urmează să fie menționate şi argumentate mecanismele concrete, prin intermediul cărora programul poate fi pus în aplicare;

Să utilizeze mai activ mijloacele moderne de comunicare interactivă cu electoratul, în special, internetul.

Pentru organizațiile non-guvernamentale:Elaborarea, promovarea şi implementarea unor programe de educație electorală a ale-

gătorilor pe diferite categorii şi anume:– tineret;– pensionari;– persoane cu dizabilități;– diverse grupuri etnice.

Pentru instituțiile de învățămînt și cercetare științifică:1) Instituțiile de învățămînt superior urmează să acorde o atenție sporită formării cul-

turii politice a activismului politic al tinerilor, prin desfăşurarea cursurilor speciale de edu-cație electorală;

2) Instituţiile sociologice de cercetare, în perioada campaniilor electorale, trebuie să-şi orienteze activitatea spre analiza programelor electorale ale partidelor politice, perceperea de către populaţie a acestor programe, explicarea cauzelor de nerealizare a acestor progra-me şi nu doar să prezinte sondaje electorale de moment;

3) Comunitatea ştiinţifică trebuie să elaboreze metodologii pentru studierea factori-lor care influențează activismul electoral, să desfăşoare cercetări ştiințifice şi sociolojice periodice, în cadrul cărora să stabilească motivaţia cetăţenilor de a participa la scrutine şi evoluţia acesteia şi să înainteze recomandări pentru organele de resort.

Vă mulțumesc pentru atenție!

24

PROBLEME ALE MODERNIZĂRII POLITICE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎN PLATFORMELE CONCURENȚILOR ELECTORALI

Victor JUC,dr. h. în ştiințe politice,profesor cercetător, ICJP al AȘM

Distinsă asistență!Scrutinul ordinar parlamentar din 30 noiembrie a fost aşteptat cu nerăbdare, deşi data

desfăşurării acestuia era cunoscută încă de acum aproximativ o jumătate de an şi, prin urmare, cei care doreau să se angajeze în cursa electorală au avut posibilitatea să elaboreze platformele electorale, să perfecteze listele şi să-şi determine formatul de participare.

Miza acestui scrutin este una crucială, în special, din două motive: în primul rînd, ur-mează să se determine dacă va fi continuat cursul european de modernizare prin valorifi-carea opțiunii europene a Republicii Moldova sau se va produce o stagnare prin încetinirea acestui parcurs şi tentativele de a identifica o nouă direcție strategică. În al doilea rînd, au trecut deja două decenii şi jumătate de aşa zisă tranziție şi trebuie pus punctul final acestei tranziții, chiar dacă a fost inventată şi o nouă disciplină ştiințifică – tranzitologia, dar care, în ultima instanță, nu mai este actuală, şi-a pierdut din relevanță. Nu a fost inventat un apa-rat categorial ideatic şi se impune identificarea unei soluții fezabile pentru modernizarea Republicii Moldova. În caz contrar, acea tendință, care este sesizabilă timp de două decenii, va continua şi Republica Moldova, chiar în pofida unei conjuncturi geopolitice favorabile, îşi va permanentiza naufragiul în această stare de subdezvoltare, cu consecințe nocive pen-tru stat, societate, economie şi individ.

O abordare generală a concurenților electorali denotă următoarele: în primul rînd, mai multe partide politice (din cele 42 înregistrate) – circa jumătate, nu s-au înscris în cursa electorală. Dată fiind această situație, s-ar impune ca, în toamna anului 2015, după alegeri-le locale, să fie operată reînregistrarea partidelor politice. Unele dintre ele de mult nu mai participă la procesul electoral, iar altele figurează doar pe hîrtie; mai mult decît atît: unii preşedinți de partid au tupeul să candideze în calitate de independenți.

În al doilea rînd, constatăm că a fost înregistrat un singur bloc electoral. Analiştii po-

25

litici pretindeau că vor fi mai multe. Cel mai îndrăzneț (şi firesc) format ar fi fost un bloc al actualei coaliții de guvernare, dar, în ultima instanță, s-au coalizat numai două sau trei partide, care se află la periferia conştiinței politice a electoratului; atestăm că pe segmentul de centru-stînga-stînga sînt mai multe partide politice, care, de fapt, urmează să împartă acelaşi segment îngust de susținători cu principalul partid de opoziție, acesta beneficiind în continuare de un suport electoral consistent.

În al treilea rînd, fapt îmbucurător pentru mine, în cursă s-au înscris numai cîțiva can-didați independenți, care, de fapt, vehiculează aceleaşi idei din trecut: nu votați partidele politice, votați candidații independenți, deoarece ei sînt pentru popor, pentru binele po-porului. Nimeni, însă, nu le ripostează că un legislativ compus din o sută şi unu de candi-dați independenți ar fi unul atomizat, cu coaliții şubrede, de durată scurtă. În general, un asemenea legislativ este practic nefuncțional, în special, în contextul Republicii Moldova.

Referitor la procesul de modernizare, despre care am spus că urmează să fie unul de-terminant: în fond, s-au cristalizat trei opinii generale, complementare, dar care scot în evidență opțiunile geopolitice sau opțiunile interne ale concurenților electorali. În primul rînd, vectorul politic determinant a devenit factorul edificator al modernizării. Pe acest segment s-au constituit două opțiuni: aprofundarea integrării europene sau aderarea la uniunea vamală, urmată de integrarea în uniunea asiatică, uitîndu-se că funcționalitatea uniunii vamale expiră la 31 decembrie 2014, şi aceasta urmează sa cedeze locul unei forme mai aprofundate de cooperare, care este şi nu este uniunea euroasiatică.

În al doilea rînd, se pedalează pe oligarhizarea şi oportunitatea de a contracara atît oligarhia, cît şi corupția din Republica Moldova, acestea fiind considerate impedimentul de bază în realizarea dezvoltării şi, implicit, a modernizării. Și, în al treilea rînd, atestăm unele glasuri mai firave care se pronunță pentru identificarea unor surse interne de dezvoltare şi modernizare, dar care, şi acestea, sînt complimentate pe un factor geopolitic.

Referitor la direcțiile de dezvoltare strategică, atestăm, iarăşi, două componente: în primul rînd, opțiunile despre care am vorbit: uniunea europeană – uniunea vamală. În al doilea rînd, există unele platforme electorale care presupun fie unirea Republicii Moldova cu România, fie devenirea Republicii Moldova a unui subiect al Federației Ruse. Este pentru prima dată în Republica Moldova, cînd se propune o asemenea modalitate de dezvoltare. Cei cu propunerea nu prea cunosc realitățile din Federația Rusă, în sensul că acolo, spre de-osebire de Uniunea Sovietică, există gubernii, regiuni, ținuturi – nu şi state. Or, în mod curi-os, cei care trasează această cale de dezvoltare optează pentru păstrarea statului Republica Moldova... În cazul celeilalte extreme, se vorbeşte clar că Republica Moldova urmează să devină o provincie, poate cu statut special, a României. Această idee a fost complementată şi de campania prezidențială din România, în sensul că nu este exclus ca în 2018 să se reali-zeze reunirea, cu ocazia a 100 de ani de la actele din 27 martie şi 1 decembrie 1918. Cele mai credibile idei, însă, presupun că Republica Moldova poate să se modernizeze prin realizarea vectorului european, care este unul fezabil în contextul semnării şi ratificării Acordului de Asociere.

Referitor la a doua opțiune – realitatea oligarhizării şi oportunitatea luptei cu corupția –, desigur, este una fezabilă şi vizează mai mult resursele interne. Dar, practic, nimeni nu a propus o modalitate eficientă de contracarare şi de stîrpire a oligarhizării.

Dacă-i să vorbim despre mesaje, cred că cel mai nereuşit, dar care nu caracterizează

26

acest concurent, este mesajul Partidului Liberal-Reformator. În acelaşi context, aş vrea să subliniez că uimitor este următorul fapt: unii concurenți care, în perioada preelectorală, au vorbit mult despre oligarhizare şi corupție, în cadrul campaniei electorale glasul lor practic nu s-a făcut auzit, probabil, din cauza că au conştientizat că în forul legislativ suprem, după 30 noiembrie, vor accede patru sau cinci concurenți electorali. Aceasta este opinia mea, dar realitățile din teritoriu denotă că mulți concurenți electorali, multe partide politice s-au înscris în cursă, pur şi simplu, pentru a participa, pentru a spune că, iată, şi-au valorifi-cat potențialul. Plus la toate, pe listele unor concurenți electorali nu se regăsesc nici măcar cei 103 candidați prevăzuți de lege.

Și, în fine, a treia opțiune: vizează creşterea Republicii Moldova prin valorificarea resur-selor interne. Fireşte, trebuie mobilizate şi acestea, deoarece nici cei din UE, nici cei din UV nu prea sînt predispuşi şi pregătiți să facă ordine în Republica Moldova.

În opinia mea, aceste trei modalități generale se complementează, dar, totuşi, întîie-tatea îi revine vectorului strategic, fie că e vorba de Uniunea Europeană sau de Uniunea Vamală. Referitor la aceste două opțiuni. Cei care se pronunță pentru aderarea la Uniunea Europeană prezintă proiecte fezabile, care presupun atragerea investițiilor, accesarea de fonduri europene. Aş indica, în special, ”Fondul pentru dezvoltare agricolă” şi ”Fondul pen-tru dezvoltare rurală”, care ar putea să contribuie la modernizarea agriculturii şi la dezvolta-rea rurală a Republicii Moldova. Cei care optează pentru Uniunea Vamală vorbesc despre o Rusie puternică. Această idee nu este pusă la îndoială de nimeni, dar nu mai mult. În afară de scăderea politică a prețului la gazele naturale, alte idei şi oportunități nu sînt propulsate

Stimați colegi, iată aceste trei direcții sau aceste trei modalități de modernizare şi-au găsit reflectarea în platformele electorale ale concurenților electorali. Însă miza este una mare, pentru că de rezultatul alegerilor depinde dezvoltarea strategică a Republicii Mol-dova.

Vă mulțumesc!

27

CALITATEA PROCESULUI ELECTORAL ȘI DIMINUAREA

ABSENTEISMULUI

Victor MOCANU,dr. în sociologie, preşedintele ASDM

Stimați colegi!Studiul sociologic „Vox Populi – noiembrie 2014”, desfăşurat de Asociaţia Sociologilor

şi Demografilor din Republica Moldova, este dedicat cercetării factorilor sociali care con-tribuie la sporirea calității procesului electoral şi diminuarea absenteismului electoral în ţara noastră, precum şi influenței diferitor caracteristici social-demografice şi personale asupra formării orientărilor sociale şi politice ale populației.

Cercetările de teren în cadrul sondajului de opinie cu genericul „Calitatea procesului electoral în Republica Moldova: analiză sociologică” au fost efectuate în perioada 1-10 no-iembrie 2014 pe un eşantion de 1591 de respondenţi din 72 localităţi, reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova, exclusiv regiunea transnistreană, cu o eroare ma-ximă de + 2,6%.

Permiteți-mi să vă prezint rezultatele studiului sociologic „Vox Populi – noiembrie 2014. Calitatea procesului electoral în Republica Moldova: analiză sociologică”, la care vor fi anexate cîteva considerații de ordin general.

Factorii sociali determinanţi ai calităţii și corectitudinii alegerilor din Republica Moldova

1. Factorii psihologici• Doar fiecare al cincilea respondent (20,2%) consideră că campania electorală pentru

alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 decurge fără încălcări. Mai mulți, 31,4%, au o părere opusă, iar circa o jumătate din cei chestionaţi (48,5%) nu s-a putut expune în acest sens, deoarece nu urmăresc campania electorală şi dezbaterile la acest subiect.

• Circa ¼ dintre respondenţi au afirmat că rezultatele alegerilor parlamentare din 28 noiem-brie 2010 din localitatea lor au fost legitime, 29 la sută împărtăşesc această opinie doar într-o anumită măsură. În acelaşi timp, fiecare al zecelea intervievat nu este de acord, iar 3 la sută cate-goric nu sunt de acord cu această opinie. De asemenea, există un grup mare de cetățeni (31%) care s-a arătat indiferent faţă de rezultatele scrutinului parlamentar din 28 noiembrie 2010.

28

• În continuare, cetățenii au fost rugați să aducă probe care ar dovedi că alegerile din lo-calitatea lor au fost sau nu au fost legitime. Astfel, cei care le consideră legitime au motivat prin următoarele: 34,7% sunt de părere că oamenilor le-a fost permis să voteze liber, fără intimidări; 27,3% motivează afirmaţia prin prezența în timpul alegerilor a observatorilor electorali, 22,7% – că, în genere, nu au existat fraude electorale, 16,1% – că a fost asigurată securitatea alegerilor, 14,9% – că au cîştigat partidele care au meritat, 12,1% – că procedu-rile electorale au fost clare, 11,9% – că partidul favorit a luat numărul necesar de voturi, 11,3% – că secțiile de vot au fost accesate uşor, 10,2% – că procesul de vot a fost desfăşurat conform legii. 13,5 la sută din cei intervievaţi nu au fost în stare să dea explicații plauzibile la tema abordată.

• La rîndul lor, cei care consideră că alegerile din localitatea lor nu au fost legitime expli-că această opinie prin următoarele: 8,7% – că au cîştigat partidele care nu au meritat încre-derea poporului; 8,0% – că politicienii au comis acte de corupție şi au cumpărat voturile; 7,6% – că au existat fraude electorale; 5,7% – că nu au existat candidați merituoşi pentru care ar vota; 5,3% – că oamenilor nu le-a fost permis să voteze liber, au fost intimidări; 4,8% – că nu a fost asigurată securitatea alegerilor; 4,7% – că partidul lor favorit nu a acumulat numărul necesar de voturi; 4,0% – că observatorii electorali nu au fost prezenți; 2,6% – că procedurile electorale au fost neclare; 2,0% – că procesul de vot nu a fost desfăşurat con-form legii; 0,9% – că secțiile de vot nu au fost accesate uşor. 17, 7% dintre respondenți nu s-au putut pronunța clar pe marginea acestui subiect.

• 34 la sută dintre respondenţi consideră că fraudele electorale influenţează mult rezul-tatul final al alegerilor, 31% – foarte mult, fiecare a şaptea persoană intervievată – puţin, doar 2 la sută cred că fraudele electorale nu influenţează deloc rezultatul final al alegerilor. 18 % nu s-au putut pronunța în acest sens.

• Fiecare a cincia persoană chestionată consideră că în ziua votării se fraudează cel mai mult alegerile. 18,4% sunt de părerea că se comit cel mai frecvent infracțiuni sau contra-venții electorale cu mult timp înainte de ziua votării, în perioada preelectorală, 16,4% – în timpul numărării voturilor, 16,0% – în perioada campaniei electorale şi în procesul per-fectării listelor alegătorilor, 7,1% – la etapa elaborării rapoartelor. Un grup important de respondenți nu şi-au format o opinie clară în acest sens.

• 2/3 dintre respondenți consideră că cetățenii care îşi vînd votul trebuie să fie traşi la răspundere (contravențională, penală), 16% sînt de părerea că ei nu trebuie pedepsiţi, iar 17 la sută n-au ştiut ce să răspundă la această întrebare importantă.

• 4 din 10 intervievați sînt de părerea că concurenții electorali care corup alegătorii trebuie eliminaţi din cursa electorală şi traşi la răspundere penală, ¼ – că ei trebuie doar eliminați din cursa electorală. Fiecare al cincilea consideră că ei trebuie traşi la răspundere penală şi doar 2% sînt convinşi că lor nu trebuie să le fie aplicată vreo pedeapsă, ei şi aşa sunt bătuţi de soartă. 11 la sută nu ştiu ce sancțiuni trebuie aplicate persoanei sau concu-renților electorali care corup alegătorii.

• În procesul cercetării, 2/3 dintre cei chestionaţi au relatat că mulţi alegători nu mani-festă activism civic în lupta cu încălcările legislației, deoarece nu cunosc acţiunile de com-batere a acestora; 61% – au menționat că fraudele electorale au loc sub influența actorilor politici sau a instituțiilor de stat; 59% – că fraudele electorale sînt suficiente în unele ra-ioane pentru a schimba rezultatele alegerilor; 48% – că în țară nu există mecanisme legale

29

clare care ar contracara fraudele electorale; 47% – că comisiile electorale locale deseori lucrează neprofesional, comit încălcări ale procedurilor de vot; 46% – că pe parcursul cam-paniei electorale nu se efectuează controlul respectării legislației electorale.

• 3/4 din populație consideră că motivul principal al comiterii fraudelor electorale este dorința concurenților electorali de a obține puterea sau de a se menține la putere cu orice preţ; 1/3 optează pentru reducerea influenței forțelor din opoziție şi diminuarea posibili-tăților acestora de a accede la putere; 28% – pentru tăinuirea încălcărilor legislației comi-se anterior în cadrul campaniei electorale, 27% – pentru dezvoltarea relațiilor în cadrul structurilor de stat (inclusiv a relațiilor de corupție), 24% – pentru demonstrarea puterii şi consolidarea resurselor administrative (partidelor/grupurilor mari etc). Și de această dată, un număr important, 12 la sută, n-a fost în stare să se pronunţe în acest sens.

• 60 la sută dintre intervievați s-au dat cu părerea că principalii generatori ai fraudelor electorale sînt partidele de guvernământ şi doar 1/3 consideră că aceştia ar fi partidele de opoziție. 29% menționează că generatorii principali ai fraudelor electorale ar fi personalul electoral, 18% – alegătorii, 17% – sistemul judecătoresc, 16% – alte organe de stat, 14% – elementele criminale, 10% – mass-media. Fiecare al şaselea cetăţean nu şi-a format o opinie în problema dată.

• 2/3 dintre cetățeni consideră că votul lor poate influenţa mult sau foarte mult rezul-tatul alegerilor şi doar 1/3 sunt sceptici în acest sens.

• Mai puțin de 1/3 dintre persoanele chestionate (29%) sunt de părerea că în Republica Moldova alegerile sunt libere şi corecte. Mai mulţi, 39 la sută, nu sunt de acord cu aceasta, iar 32% n-au ştiut ce să răspundă.

2. Factorii mass-media• Doar 4 din 10 intervievați consideră că populaţia Republicii Moldova are acces într-o

măsură mare la informaţie, 9 la sută – într-o măsură foarte mare. Totodată, 38% dintre respondenți sînt de părerea că accesul este limitat, iar 4 la sută consideră că cetățenii n-au acces la informaţie.

• Sursa cea mai importantă de informare a populaţiei este televiziunea – 88%, pe locul doi se situează reţeaua Internet cu 47% , pe locul trei – radioul cu 35%. Urmează presa scri-să – 32%, familia – 28%, prietenii şi vecinii – 24%, colegii de serviciu – 20%, zvonurile – 11%, sondajele de opinie – 5% şi biblioteca – 3%.

• Doar fiecare a cincia persoană chestionată consideră că mass-media oferă candidaţi-lor posibilităţi egale de a-şi prezenta programele electorale. Circa o jumătate (47%) crede că unii candidaţi sînt favorizaţi, 1/3 – nu ştie, deoarece nu urmăreşte electorala.

3. Factorii culturali• 42% dintre cetățeni decid înainte de campania electorală cu ce partid să voteze, fi-

ecare al treilea face o alegere în timpul campaniei electorale, iar 22 la sută îşi determină alegerea cu doar cîteva zile înainte de ziua votării sau chiar în acea zi.

• Informaţia privind procedura de votare este destul de bine cunoscută de alegători, 63% din cei chestionaţi au răspuns afirmativ, 6% nu au fost informaţi, iar 27% au fost in-formaţi insuficient. Numărul celor neinformaţi este cu mult mai mare printre cei care nu au participat la alegeri, decât printre alegătorii activi. Este clar că absenteismul electoral, pasivitatea socială este o urmare a neinstruirii cetăţenilor privind procedura de votare şi importanţa, în ansamblu, a alegerilor în viaţa social-politică a ţării.

30

• Sondajul a demonstrat că, în cazul în care alegerile s-ar desfăşura în prima duminică (care urmează după sondaj), cu siguranţă ar merge la votare 59% din respondenţi; probabil, se vor prezenta – 20%; nu se vor prezenta – 12%; sînt siguri că nu vor merge la scrutin 3%; nu s-au determinat 6% din cei chestionaţi. Aceste date reflectă tendinţa de participare, destul de mică, la alegerile în organele puterii.

• Analizînd cele expuse mai sus, vom menţiona că marea majoritate a respondenţilor (78%) sesizează semnificaţia participării cetăţenilor ţării noastre la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 şi doar 5 la sută nu s-au putut pronunța asupra acestui subiect de mare actualitate pentru viitorul ţării noastre.

4. Factorii economici și calitatea vieţii• Pentru 30% din populaţie veniturile disponibile nu sînt suficiente nici pentru strictul

necesar, iar 38% abia reuşesc să se descurce. Fiecare a cincia persoană consideră că veni-turile sînt suficiente pentru un trai decent, dar nu le permit cumpărarea unor bunuri mai scumpe. 10% din cei intervievați reuşesc să procure şi unele bunuri costisitoare, dar cu anu-mite sacrificii pe alte poziţii ale vieţii lor. Doar 2 la sută dintre respondenți îşi pot permite să cumpere tot ce-şi doresc, fără a-şi impune limite.

• Conform cercetării noastre, doar 4% din cei chestionați s-au autoidentificat cu grupul social înalt (oameni bogați, care au de toate, fără restricții de consum), 43% – cu grupul social mediu (oameni înstăriți, dar care nu-şi permit achiziționarea obiectelor de lux), 27% – cu grupul social mai aproape de mediu (oameni nu prea înstăriți, nevoiți să facă econo-mii), 19% – cu grupul social care are un nivel de trai scăzut şi se află la limita supravieţuirii, 7% – cu grupul social de oameni foarte săraci, care permanent duce lipsa celor necesare. Aceste rezultate ne confirmă încă o dată faptul că, în lipsa unei clase de mijloc înstărite, societatea moldovenească rămîne a fi una instabilă.

• 38% dintre respondenţi susţin că viaţa oamenilor din localitatea lor a devenit mai proastă comparativ cu cea de acum un an, 8% o apreciază ca fiind mai bună, iar 54% n-au sesizat nici un fel de schimbări.

• Circa 1/3 dintre respondenţi (32%) nu este în stare să răspundă dacă este sau nu mulţumită de modul de viaţă. Prevalează acei care nu sunt satisfăcuţi de viaţa lor – 38% şi doar fiecare a cincia persoană a notat că este mai mult sau mai puţin mulţumită de felul cum trăieşte. Persoanele tinere instruite, cele cu o situaţie materială bună îşi apreciază mai înalt nivelul de viaţă.

5. Factorul Proiecţii pe viitor • Respondenţilor li s-a propus, de asemenea, o întrebare de pronostic cu privire la ca-

racterul modificărilor situaţiei economice a propriei familii peste un an de zile. Aproape fiecare a treia persoană consideră că peste un an familia sa va trăi mai bine, 5% – mult mai bine. 20% din cei chestionaţi sînt de părere că familiile lor o vor duce mai rău,16% – foarte rău. Deşi mai mult de 1/5 dintre respondenţi (22 la sută) n-a fost în stare să răspundă clar la întrebarea cum se va schimba viaţa familiilor lor peste un an, totuşi, în rîndul celor care au răspuns cu certitudine se observă o parte impunătoare de persoane optimiste. Speran-ţele pentru o viaţă mai bună a familiilor lor sunt proprii mai mult bărbaţilor, persoanelor cu studii superioare, tinerilor şi, bineînţeles, celor a căror situaţie materială este bună deja astăzi. Și, totuşi, respondenţii nu sînt destul de coerenţi în gîndirea lor: o mare parte dintre aceştia consideră că ţara se dezvoltă pe un făgaş greşit, dar speră la un viitor mai bun.

31

6. Factorii politici • Mai mult de o jumătate dintre respondenţi (57%) consideră că evenimentele din in-

teriorul ţării se desfăşoară într-o direcţie incorectă, aproximativ fiecare a treia persoană – într-o direcţie corectă, alte 15% – nu ştiu. O asemenea distribuire a răspunsurilor denotă mai degrabă o atitudine negativă privind direcţia de dezvoltare pentru care pledează au-torităţile Republicii Moldova.

• Rezultatele studiului ne demonstrează şi de această dată că interesul faţă de viaţa politică în rîndul locuitorilor din ţară continuă să fie destul de scăzut. Doar 27% din cei chestionaţi au menţionat că sînt interesaţi de politică, 7% – sînt foarte interesaţi, 47% – pu-ţin se interesează de politică, iar alte 17% – nu se interesează deloc. Prin urmare, numărul persoanelor care nu se interesează de politică este cu mult mai considerabil, decît al celor interesaţi.

• Cercetarea a confirmat din nou nivelul scăzut de încredere a populaţiei în diferite instituţii sociale şi politice. În biserică au încredere, într-o măsură mai mare sau mai mică, 62% din respondenţi (respectiv 29% şi 33%). Nu au încredere în lăcaşele sfinte 9% din cei chestionaţi.

Pe locul doi la acest compartiment s-a plasat presa. Cred în cuvîntul scris 48% din cei intervievaţi (6% au încredere totală şi 42% – într-o anumită măsură). Pe locul trei, conform nivelului de încredere, se află primăria din localitatea natală. Au confirmat acest lucru 44% din respondenţi, dintre care 6% au încredere totală, iar ceilalţi 38% – într-o anumită măsură.

Pe locul patru se află armata. Susţin acest deziderat 34% din respondenţi, dintre care doar 5% au încredere totală, iar ceilalţi 29% – într-o anumită măsură.

28% din populaţie au încredere în Guvern, 27% – în organizaţiile internaţionale cu sediul în RM şi în organizaţiile neguvernamentale, 26% – în Comisia Electorală Centrală, 22% – în Parlamentul ţării şi în poliţie, 19% – în sistemul bancar şi Președintele ţării. Cea mai mică încredere a populaţiei le revine partidelor politice şi sindicatelor (18%), justiţiei (16%) şi patronatelor (14%). În contextul dat, vom sublinia că partidele politi-ce şi justiţia inspiră încredere doar într-o anumită măsură – situaţie îngrijorătoare pentru societatea moldovenească în prag de alegeri; totodată, aproape nimeni nu şi-a exprimat încrederea totală în ele.

• În procesul cercetării, au fost identificate numele liderilor politici din ţară, cărora po-pulaţia le acordă cea mai mare încredere. Unele rezultate sînt surprinzătoare. Întrebarea a fost formulată tranşant, ca de fiecare dată. Cel mai mare număr de voturi a acumulat Vladi-mir Voronin – 18,6%, Iurie Leancă – 17,4%, Marian Lupu – 11,5%, Vlad Filat şi Renato Usatîi – cîte 9,8%, Igor Dodon – 9,6%, Dorin Chirtoacă – 5,4%, Zinaida Greceanîi – 3,7%, după care urmează Mihai Ghimpu – cu 2,3%, Alexandru Oleinic – 2,2%, Sergiu Mocanu – 1,6%. Pentru alţi politicieni (Vlad Plahotniuc, Iurie Roşca, Nicolae Chirtoacă, Ion Hadîrcă, Nicolae Timofti, Ruslan Popa, Vitalia Pavlicenco, Victor Șelin, Mihail Formuzal, Vasile Costiuc, Vasi-le Tarlev, Vadim Mişin, Mihai Godea, Alexandru Tănase, Iurie Muntean, Valeriu Munteanu, Grigore Petrenco, Gheorghe Sima ş.a.) au optat mai puţin de 1% din respondenţi. Cel mai frecvent răspuns înregistrat la întrebarea privind credibilitatea politică a fost nu am încre-dere în nimeni – 33,2% din respondenţi. E o situaţie gravă ce trebuie abordată cu multă atenţie şi seriozitate de către politicienii noştri în preajma alegerilor parlamentare.

32

• Respondenţilor li s-a propus, de asemenea, să estimeze nivelul de încredere faţă de politicienii de cel mai înalt rang, incluşi în lista din faţa lor. Nici unul dintre liderii politici nu se bucură de încrederea majorităţii populaţiei. Evaluarea ne-a demonstrat că se bucură de cea mai mare simpatie a alegătorilor prim-ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, cu 40% din respondenţi (respectiv 12% au încredere totală şi 28% – într-o anumită măsu-ră). În preşedintele Partidului Comuniştilor, Vladimir Voronin, au încredere 35% (respectiv 13% şi 22%) din cei intervievaţi. În preşedintele Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, au încredere, de asemenea, 35% (respectiv 6% şi 29%). Continuă să rămînă în top primarul general al mun. Chişinău, Dorin Chirtoacă, cu 33% de voturi ale celor chestionaţi (9% au încredere totală, 24% – într-o anumită măsură). Urmează preşedintele Partidului Demo-crat, Marian Lupu, față de care şi-au exprimat încrederea 32% (respectiv 9% şi 23%) din respondenţi. A apărut în acest clasament şi politicianul Renato Usatâi – au încredere în el 31% (respectiv 10% şi 21%) din cei intervievaţi. În preşedintele Partidului Socialiştilor, Igor Dodon, au încredere 27% din cei intervievați (8% – încredere totală şi 19% – într-o anumită măsură). În Zinaida Greceanîi au încredere 25% (respectiv 4% şi 21%) de respondenţi. În raport cu preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, acest indicator constituie 23% (5% – încredere totală şi 18% – într-o anumită măsură). Clasamentul încrederii politice în ordinea descreşterii îl continuă Ion Hadârcă cu 19%, Nicolae Timofti – cu 17%, Nicolae Chirtoacă – 15%, Mihai Godea – 14%, Sergiu Mocanu – 13%, Vlad Plahotniuc şi Alexandru Oleinic – cîte 12%, Vasile Tarlev şi Vitalia Pavlicenco –cîte 10%, Vadim Mişin, Iurie Roşca şi Mihail Formuzal – cîte 9%, Victor Șelin – 8%, Ruslan Popa – 5%, Vasile Costiuc – 4%.

• Încrederea în partide. În ţară nu există nici un partid politic, care s-ar bucura de încrederea majorităţii populaţiei. De cel mai înalt rating se bucură Partidul Comuniştilor – 36% din respondenţi au confirmat acest lucru în sondaj. Indicatorul pentru celelalte par-tide constituie: 33% pentru Partidul Liberal Democrat, 32% pentru Partidul Democrat, 26% pentru Partidul „Patria”, 25% pentru Partidul Socialiştilor, 23% pentru Partidul Liberal, cîte 14% pentru Mişcarea Populară Antimafie, Partidul Liberal Reformator şi Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, cîte 13% din voturi au acumulat Partidul Popular din Republica Moldova şi Partidul Comunist Reformator din Moldova, 11% – Partidul Na-ţional Liberal, 9% – Partidul Popular Creştin Democrat, 8% – Partidul Forţa Poporului, cîte 6% – Partidul Acţiunea Democratică, Partidul „Democraţia Acasă” şi Partidul „Renaşterii”. Celelalte partide au fost creditate sub 6% din voturile electorilor.

• O altă problemă care ar trebui să ne pună în gardă: dacă duminica ce urmează după sondaj vor avea loc alegerile parlamentare, fiecare al zecelea respondent nu ştie cu cine să voteze. Alte 4% nu au dat un răspuns concret. Pentru Partidul Comuniştilor din Republica Moldova sînt gata să voteze 19,4% dintre persoanele intervievate, pentru Partidul Liberal Democrat din Moldova – 15,1%, pentru Partidul Democrat din Moldova – 12,4%, pentru Partidul Socialiştilor din Republica Moldova – 11,6%, pentru Partidul Patria – 8,1%, pen-tru Partidul Liberal – 7,1%, pentru Mişcarea Populară Antimafie – 2,5%, pentru Partidul Popular din Republica Moldova – 2,1%, pentru alt partid/bloc electoral – 6,2%, candidat independent – 1,6%.

• Dintre respondenţii ce împărtăşesc anumite convingeri politice, cei mai mulţi au ple-dat în favoarea Partidului Comuniştilor – 22,5%. Urmează, conform numărului de voturi acumulate, Partidul Liberal Democrat din Moldova – cu 17,5%, Partidul Democrat din

33

Moldova – 14,4%, Partidul Socialiştilor din Republica Moldova – 13,5%. Partidul Patria – 9,4%, Partidul Liberal – 8,2%, Mişcarea Populară Antimafie – 2,9%, Partidul Popular din Republica Moldova – 2,4%, alt partid/bloc electoral – 7,2%, candidat independent – 1,8%.

7. Factorii geopolitici• Potrivit sondajului nostru, Republica Moldova are cele mai bune relaţii cu România şi

Uniunea Europeană – cîte 82%, Ucraina – 72%, SUA – 68% şi Federația Rusă – 25%.• Dacă duminica următoare ar avea loc un referendum privind aderarea Republicii Mol-

dova la NATO, doar 21% din respondenţi s-ar pronunţa pozitiv, 41% – împotrivă. Este mare şi numărul celor care nu sesizează dacă este necesar ca Moldova să adere la NATO (26%). Există, totodată, un grup de persoane care, în general, nu ştiu ce reprezintă NATO (4%).

• Referitor la opțiunile pentru Uniunea Europeană şi Uniunea Vamală Rusia–Belarus–Kazahstan, prevalează cele în favoarea Uniunii Vamale. Astfel, 41% din respondenţi optea-ză pentru aceasta, iar 38% – pentru Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc pentru atenție!

34

AUTOIDENTIFICAREA POLITICĂ A POPULAŢIEI ÎN PERIOADA CAMPANIILOR ELECTORALE

DIN MOLDOVA

Vladimir BLAJCO,dr. h. în sociologie,col. șt. principal la Secţia de sociologie a ICJP al AȘM

Autoidentificarea reprezintă procesul alegerii de către cetăţean a unei sau altei identi-tăţi, precum şi procesul de formare a acesteia. Autoidentificarea politică este alegerea mul-tietajată de către indivizi sau de întregi grupuri sociale a identităţii politice, identificarea cu o comunitate politică distinctă. Ea presupune adoptarea de către individ sau de grup a unui complex de reprezentări, valori, a unui anumit curs şi preferinţe, mai mult sau mai pu-ţin adecvate în raport cu una dintre ideologiile politice actuale (naţionalism, conservatism, liberalism, socialism, comunism, fascism).

Autoidentificarea ideologică şi politică presupune autoincluderea individului sau a grupului într-un sistem de valori politice şi ideologice existente în societatea dată, ade-rarea la un partid sau la un grup politic, care, deşi nu în mod exclusiv, determină com-portamentul politic şi, înainte de toate, alegerea electorală a cetăţenilor. Una dintre cele mai răspîndite, în cadrul procesului politic actual, este autoidentificarea pe scara “stînga -dreapta”, atribuirea propriei persoane la “de stînga”, “de dreapta”, “de centru-stînga”, “de centru-dreapta”, “de centru” ş. a. m. d. O împărţire cît de cît evidentă în “de dreapta” şi “de stînga”, în “democraţi” şi “comunişti” sau de alte orientări s-a manifestat la noi abia în actuala campanie electorală, deşi nici de astă dată, după părerea noastră, n-a fost vorba de o divizare categorică.

În societatea moldoveană actuală poate fi evidenţiată “stînga” şi “stînga convenţională”, la care aderă cei “de centru-stînga”, care optează pentru un stat orientat social puternic, precum şi susţinătorii comuniştilor şi ai altor forţe de stînga. În total, după cum reiese din datele sociologilor, aceştia reprezintă peste 40% din populaţia Moldovei.

La celălalt pol se situează “dreapta convenţională” şi “centru dreapta”, care pledează pentru dezvoltarea pieţii şi a relaţiilor de piaţă, reducerea intervenţiilor statului în econo-mie şi susţin univoc un singur vector de dezvoltare a ţării – aderarea la Uniunea Europeană şi adoptarea standardelor şi valorilor politice ale acesteia. Ei reprezintă circa 50% din totalul electoratului.

Pe lîngă aceştia, pot fi menţionaţi “unioniştii” (cei care pledează pentru reunirea Mol-

35

dovei cu România), care, judecînd după datele sociologilor, reprezintă cam 8-10 % din po-pulaţia ţării.

Autoidentificarea clară pe scara “stînga – dreapta” demonstrează existenţa unei orien-tări politice clare, care influenţează puternic comportamentul politic şi scopurile urmărite de individ. În societatea moldoveană actuală, însă, peste 65 % din respondenţi, de obicei, sunt indecişi şi nu-şi determină orientarea social-politică pe scara “stînga – dreapta”. În linii mari, faptul acesta este determinat de ambiguitatea şi caracterul echivoc în diferenţierea partidelor de stînga şi de dreapta în actuala campanie electorală din ţară. După părerea noastră, explicaţia este simplă: partidele politice nu reprezintă fidel diferenţierea politică existentă şi interesele electoratului, avînd legături slabe cu acesta.

Aici am vrea să ne oprim la doi factori foarte importanţi, care influenţează autoiden-tificarea politică: este vorba despre activitatea partidelor, ca fiind cele mai active institute politice, şi de dezvoltarea culturii politice a populaţiei, în ansamblu.

Oamenii aderă la partide în baza evaluării orientării sociale a programelor, ideologiei, formelor şi metodelor de implementare a reformelor ş. a. Partidele trebuie să exprime în-tr-o formă concentrată interesele, scopurile şi idealurile unor sau altor asociaţii sau grupuri sociale. Cu părere de rău, de multe ori, caracterul şi influenţa acestor partide nu este de-terminată de orientarea lor politică, program, ideologie, ci de relaţia cu puterea, charisma liderilor (leaderism). După părerea multor analişti, construcţia de partid în ţara noastră a avut şi are un caracter spontan, de tipul “de sus în jos”. La baza ei se află structurile în care predomină relaţiile de familie. Multe partide au un “caracter de buzunar”, adică n-au avut (şi nu au) o reţea largă de organizaţii. Platformele lor politice nu sînt orientate spre grupuri-le sociale concrete. Constituirea partidelor se desfăşoară după principiul “prinde-i pe toţi” (O. Kirkhaimer). De exemplu, cazul înscrierii masive a cetățenilor în Partidul Democrat, care s-a desfăşurat în perioada campaniei electorale.

Programele politice incorecte din punct de vedere ideologic, populiste, parcă trase la xerox, nu beneficiază de o susţinere stabilă şi de un electorat consecvent. Alegătorii, după cum arată studiile sociologice, nu sunt la curent cu programele partidelor. Drept exemplu poate servi subiectul unui program informativ de la un canal de televiziune. Corespondentul îl întreabă pe un cetăţean în vîrstă dintr-o localitate rurală: –Urmăriţi cu atenţie desfăşurarea campaniei electorale? – Da, fireşte, cunosc şi programele lor. – Și ce propun ele? – Păi, socia-liştii ne cheamă în uniunea vamală, democraţii promit locuri de muncă şi grijă faţă de familie, liberalii – reunirea cu România, comuniştii – prietenie cu toată lumea. Iar pe ceilalţi este mai greu să-i înţelegi, repetă una şi aceeaşi poveste: ba luptă cu oligarhii, ba luptă cu mafia, ba îmbunătăţesc viaţa, dar nu explică cum au de gînd s-o facă. Evident, în campanile de PR ale multor partide nu sînt puse în valoare programe concrete de îmbunătăţire a vieţii oamenilor, ci sînt vehiculate lozinci care reflectă problemele actuale ale societăţii.

Iată încă un exemplu. Conform studiilor sociologice, despre astfel de partide ca “Rav-nopravie”, “Partidul umaniştilor”, “Moldova Unită” nu ştiau absolut nimic peste 30% din respondenţi. Și asta în pofida faptului că unele dintre ele participă de mai bine de un dece-niu la alegerile de diferite niveluri, fapt care ne sugerează că acestea sînt absolut inutile în contextual electoral. În campanile electorale ele nu acumulează nici măcar 1% din opțiuni. Liderii lor, însă, încearcă să obţină anumite dividente din această “politică de dragul politi-cii” (Dările de seamă, 2014).

36

Trebuie să remarcăm că actualul sistem politic al societăţii, ca şi mai înainte, se află în process de formare şi starea lui este extrem de instabilă. Deocamdată, în societate încă nu s-a format o structură socială bine conturată, orientările politice ale grupurilor sociale sînt amorfe şi schimbătoare, adică partidele nu au un fundament solid de susţinere politi-că. Dacă analizăm răspunsurile din anchetă referitoare la atitudinea faţă de partide, vom observa aspecte obiective şi subiective în aprecierile date activităţii lor. Obiectiv vorbind, oamenii consideră că partidele sînt create “pentru realizarea unor programe politice, pe care le consideră juste şi eficiente” – 18,9%, “ca să-i ajute pe oameni să-şi soluţioneze pro-blemele” – 8,5%, “oamenii se înscriu în partid pentru a contribui în măsura posibilităţilor la procesul de schimbări pozitive în ţara noastră” – 8,2%. Opiniile “subiective” sînt mult mai neomogene şi sînt corelate cu nevoile personale ale politicienilor: “oamenii se înscriu în partide pentru a ajunge la putere şi pentru a obţine un statut social mai înalt” – 40,2%, “pentru îmbogăţirea materială” – 48,4%, “oamenii sunt ademeniţi de posibilitatea de a fi în văzul tuturor, să ocupe un loc prestigious, să apară frecvent la televizor” – 7,6% (au fost selectate cele mai frecvente formulări).

Este de remarcat faptul că procentual răspunsurile “subiective” sînt mai mari decît cele “obiective”. Această comparaţie ar putea servi drept indicator al dinamicii încrederii şi atitudi-nii faţă de liderii de partid şi partide. În cazul dat, este necesar să menţionăm alte cîteva par-ticularităţi: în primul rînd, cercetările sociologice de monitorizare confirmă că în ultimii patru ani gradul de încredere în partide este în scădere, iar gradul de încredere în liderii acestora nu s-a diminuat semnificativ. Acesta din urmă este oarecum “rupt” de ratingul partidului. În ratingul liderilor rămîn, deşi cu un procentaj variabil, aceleaşi persoane: V. Voronin, I. Leancă, M. Lupu, V. Filat. I. Dodon ş. a.

Acest proces poate fi interpretat ca o “criză a vîrstei”, a maturizării. Sistemul multipartit (iar noi avem peste 36 de partide) nu este întotdeauna un indicator al maturităţii demo-cratice a societăţii, deoarece “provoacă” formarea unei numeroase elite de partid, care, destul de frecvent, nu este capabilă să reflecte adecvat şi rapid în activitatea sa necesităţile şi evoluţia proceselor în societate. Astfel, scopurile şi sarcinile lor ideologice “se pierd” în procesele politice, adică nu mai au priză la cetăţeni, şi încrederea în lideri se diminuiază.

Cultura politică a societăţii. Anterior menţionam că procesul de stratificare este in-fluenţat considerabil de politică, în calitatea ei de sferă a practicilor sociale de exercita-re a puterii. Politica, după cum se ştie, prin caracterul ei universal şi atotcuprinzător, are posibilitatea de a penetra în profunzime toate sferele vitale ale societăţii. Concomitent, ea depinde în mare măsură de mediul social, care este format din diverse subsisteme din structura societăţii (economic, educaţional, sociocultural ş. a.). Astfel, legătura dintre toate elementele are un caracter interdependent, ceea ce înseamnă că particularităţile politicii sînt determinate atît de tendinţele de dezvoltare a relaţiilor interne, cît şi de influenţa me-diului extern.

Cultura politică reprezintă o parte organică a culturii naţionale. În stratificarea politică, cultura politică, conform spuselor unui clasic al sociologiei, S. Verba, “este ceea ce mo-delează forma manifestării legăturii dintre evenimentele din politică şi comportamentul indivizilor ca reacţie la aceste evenimente... Putem spune că asta nu-i decît manifestarea felului în care oamenii percep politica şi interpretează ceea ce văd”.

În progresul social, după cum se ştie, dezvoltarea de succes a societăţii este obţinută

37

în măsura în care elita aflată la putere este capabilă să răspundă operativ şi flexibil la no-ile provocări. Dacă cetăţenii simpli nu văd rezultate concrete în schimbarea vieţii lor, ei manifestă indiferenţă şi neîncredere faţă de institutele puterii şi politică. Și în cazul dat se manifestă încă un paradox al campaniei electorale actuale. Cercetările ştiinţifice de moni-torizare scot în evidenţă o tendinţă importantă pentru societatea noastră: sporirea intere-sului cetăţenilor faţă de politică. Dacă acum cinci ani numărul celor care se interesau activ de politică era de 25,6%, astăzi sînt “interesaţi” şi “foarte interesaţi” de politică 34,5% din respondenţi. Ce-I drept, interesul locuitorilor din mediul rural s-a diminuat în patru ani cu 6,5% (Dările de seamă, 2014).

Totodată, trebuie să menţionăm că numărul celor antrenaţi în viaţa politică activă este destul de mic. Cauzele pot fi aflate din răspunsurile respondenţilor: “nu accept actuala situ-aţie politică din ţară” (26,6%), “nu am încredere în niciun partid” (9,5%), “există alte lucruri, mult mai importante” (9,1%), “consider că am un caracter nepotrivit pentru a mă ocupa de politică” (10,6%) (au fost selectate cele mai frecvente formulări). Este o confirmare a faptului că interesul faţă de politică are un caracter pasiv-cognitiv şi nu unul activ-eficace.

Analiza datelor sociologice arată că răspunsurile respondenților sînt determinate în mare măsură de situația economică din țară, care a fost apreciată ca fiind în curs de re-cesiune în ultimii zece ani de către 51,5% din respondenți. Și, în consecință, în calitate de motive de neîncredere față de putere şi pasivitate politică au fost indicate: “protest împo-triva situației social-economice nesaticfăcătoare din țară” (35,2%), “neglijarea intereselor cetățenilor de către persoanele responsabile ale puterii”, “pierderea încrederii în partidele politice şi candidați” (68,3%) ş. a. m. d. (Dările de seamă, 2014). După cum se vede, rezulta-tele punerii în aplicare a politicii, realizările reale în dezvoltarea calității şi nivelului de viață sînt proiectate asupra aprecierilor date activității politice a partidelor.

Un indicator important al dezvoltării procesului politic, al maturității civice şi autoi-dentificării politice a membrilor societății este, de asemenea, participarea cetățenilor la activitatea organizațiilor obşteşti nestatale (OON).

Organizațiile obşteşti nestatale au un rol foarte important în antrenarea cetățenilor în politică, familiarizarea cu formele democratice de guvernare la nivel local şi central ş. a. m. d. Datele sociologice obținute de noi certifică existența, după părerea noastră, a două probleme importante: în Moldova există foarte puține organizații obşteşti care activează în domeniul politic, iar mass-media aproape că nu scrie despre activitatea lor. După cum arată cercetările, doar 7,9% din respondenți participă la activitățile OON. Numeroşi res-pondenți consideră că activitatea organizațiilor obşteşti nestatale este ineficientă – 7,6%, nu ştiu despre existența lor – 15,7% sau această sferă a vieții sociale nu-i interesează cate-goric – 15,5% (au fost selectate cele mai frecvente formulări).

Un rol foarte important în autoidentificarea politică are şi mass-media. Analizînd cîm-pul informațional-politic, activitatea mass-media, constatăm că cea mai solicitată este te-leviziunea (vizionată zilnic de 63,6% din respondenți), radioul (ascultat zilnic de 21,6%) şi internetul (accesat zilnic de 29,5%). Anume aceste surse de informare (într-o măsură mai mare decît altele – ziare, reviste, propagandă orală) formează opinia publică, influențează aprecierea şi atitudinea oamenilor față de activitatea institutelor sociale ale societății; prin urmare, şi activismul politic al cetățenilor. Cu părere de rău, în țara noastră, după cum au constatat experții internaționali, mass-media încă n-a devenit exponentul părerilor multi-

38

polare ale alegătorilor, nu asigură accesul echitabil al diverselor partide la sursele de infor-mare în masă.

Și o ultimă cauză, care, după părerea noastră, încetineşte foarte mult procesul de au-toidentificare politică a populației: lipsa înțelegerii univoce a cursului dezvoltării viitoare a țării. Tocmai din această cauză orientările politice ale societății sînt instabile şi amorfe, iar autoidentificarea grupurilor sociale este, deocamdată, instabilă.

Literatură:1. Dările de seamă privind cercetările sociologice de monitorizare pe temele: “Calitatea

procesului electoral în Republica Moldova: analiză sociologică” și “Procesele democratice în Republica Moldova: realități, tendințe, perspective”, a. 2014. Cercetările au fost făcute de Filiala din Chișinău a IIMDD AIP CSI, ICJP al AȘM, ASDM.

2. Almond G., Verba C. Гражданская культура. Политические установки и демократия пяти наций».//Антология политической мысли. М. 1977, т.2, с.451.

39

ROLUL JURISPRUDENŢEI ÎN ASIGURAREA LEGALITĂŢII SCRUTINELOR ELECTORALE

Petru RAILEAN,dr. în drept

În ultimele două decenii, practic în toate campaniile electorale, una din principalele probleme care au suscitat interesul specialiştilor, politicienilor, savanţilor şi al cetăţenilor de rînd a fost şi rămîne problema legalităţii desfăşurării scrutinului electoral. Evident, temeiuri în acest sens sunt mai mult decît suficiente.

E de la sine înţeles că legalitatea scrutinului electoral constituie o garanţie fundamen-tală a exercitării în condiţiile legii a suveranităţii poporului, a exprimării voinţei acestuia pe marginea constituirii autorităţilor sale reprezentative, care urmează să-i realizeze interesele şi aspiraţiile.

În general, exprimarea liberă, corectă şi democratică a voinţei cetăţenilor în cadrul scrutinelor electorale este asigurată de doi factori:

– cadrul juridic în vigoare, care trebuie să corespundă tuturor cerinţelor democraţiei constituţionale;

– sistemul autorităţilor statului chemate să-l execute.În viziunea noastră, legalitatea este necesară în ambele cazuri, mai ales ţinînd cont de

faptul că legalitatea procesului electoral poate fi privită sub un dublu aspect: – constituţionalitatea legislaţiei electorale (constituţionalitatea fiind nucleul legalităţii

într-un stat de drept[1]) – moment asigurat de unica jurisdicţie constituţională în stat – Curtea Constituţională şi

– legalitatea procesului de aplicare a legislaţiei electorale în cadrul scrutinului electoral (la realizarea raporturilor juridice electorale) – asigurată atît de către Curtea Constituţio-nală, instanţele judecătoreşti, organele electorale, cît şi de alte autorităţi.

Referindu-ne la rolul Curţii Constituţionale în asigurarea legalităţii scrutinelor elec-torale, după cum se poate observa, acesta vizează două momente importante: asigura-rea constituţionalităţii legislaţiei electorale şi confirmarea constituţionalităţii desfăşurării scrutinului electoral. Sunt relevante în acest sens atribuţiile Curţii stabilite de legislaţia în vigoare. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale[2], în exercitarea jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională:

– efectuează, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului,

40

decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte – în acest caz este evident că de competenţa Curţii ţine şi controlul constituţionalităţii legislaţiei electorale, revenindu-i responsabilitatea de a aprecia dacă modificarea, completarea acesteia este compatibilă cu Constituţia.

– confirmă rezultatele referendumurilor republicane, a alegerii Parlamentului şi a Pre-şedintelui Republicii Moldova (în urma examinării raportului Comisiei republicane pentru efectuarea referendumului sau al Comisiei Electorale Centrale), validează mandatele depu-taţilor şi al Preşedintelui Republicii Moldova.

În acest sens şi art. 69 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova[3] prevede că de-putaţii intră în exerciţiul mandatului cu condiţia validării alegerilor. Conform art. 62 din Constituţie, Curtea Constituţională, la propunerea Comisiei Electorale Centrale, hotărăşte validarea mandatului de deputat sau nevalidarea lui în cazul încălcării legislaţiei electorale.

Prin urmare, pentru validarea mandatelor de deputat, Curtea Constituţională analizea-ză actele ce confirmă legalitatea includerii candidaţilor în listele concurenţilor electorali (sub aspectul corespunderii criteriilor legale necesare pentru a putea candida la funcţia de deputat) şi, totodată, verifică dacă aceştia nu au admis încălcarea legislaţiei electorale.

Sub acest aspect se poate susţine că Curtea Constituţională este ultima instanţă care confirmă dreptul deputaţilor de a reprezenta poporul, precum şi constituţionalitatea dele-gării puterii de către popor forului legislativ al statului pentru un mandat de 4 ani.

Revenind la problema generală a asigurării legalităţii scrutinelor electorale, trebuie să reiterăm că, în scopul asigurării alegerilor libere şi corecte, legislaţia în vigoare, în special, Codul electoral, reglementează mecanismul de control al procesului electoral, de apărare a drepturilor electorale ale alegătorilor şi ale concurenţilor electorali. Prin urmare, controlul legalităţii actelor electorale constituie o parte indispensabilă a procesului electoral.

În acelaşi timp, este important faptul că, deopotrivă cu organele autorităţilor publice, legalitatea actelor administrative electorale emise de către organele electorale este veri-ficată şi de către autoritatea judecătorească în vederea asigurării respectării drepturilor constituţionale ale cetăţenilor de a alege şi de a fi ales, a dreptului general la alegeri libere şi corecte. Din acest punct de vedere, instanţele de judecată reprezintă un mecanism legal de supraveghere a procesului electoral, fiind un garant al asigurării alegerilor libere, demo-cratice, echitabile şi transparente.

Contribuţia concretă a instanţelor judecătoreşti la asigurarea legalităţii scrutinului elec-toral derivă, în viziunea noastră, din următoarele împuterniciri pe care i le stabileşte legea:

– examinarea materialelor privind confirmarea legalităţii alegerilor;– validarea mandatelor candidaţilor;– examinarea litigiilor în timpul campaniei electorale etc.Potrivit unor cercetători, instanţele judecătoreşti dispun în acest scop de instrumente,

precum: afirmarea sau infirmarea legalităţii alegerilor; validarea mandatului de consilier şi a primarilor aleşi; confirmarea listelor candidaţilor; recepţionarea, păstrarea şi nimicirea materialelor electorale; examinarea litigiilor, a contestaţiilor electorale şi post-electorale[4].

În general, trebuie să recunoaştem că instanţele judecătoreşti constituie un important barometru, care ne arată la ce nivel se află procesul de dezvoltare a democraţiei, cum sunt apărate drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, cît de protejaţi sînt partici-

41

panţii la procesul electoral – concurenţii electorali, alegătorii, cît de obiectiv este aplicată legislaţia electorală în cadrul examinării litigiilor cetăţenilor în perioada electorală şi mai cu seamă în ziua alegerilor.

În viziunea noastră, o atenţie specială merită, în acest context, competenţa instanţelor de a examina şi soluţiona litigiile electorale, moment care, în esenţă, reprezintă unul dintre mijloacele principale de protecţie a drepturilor constituţionale exclusiv-politice ale cetă-ţeanului: de a alege şi de a fi ales.

Dezvoltînd acest aspect, precizăm că desfăşurarea alegerilor implică exercitarea unui şir de drepturi şi obligaţii ale actorilor electorali, a căror realizare trebuie să fie garantată de stat. Respectiv, în cazul în care o persoană se consideră lezată în drepturile sale, ea poate contesta în condiţiile legii faptele pe care le presupune a fi ilegale[5].

Examinarea contestaţiilor reprezintă o instituţie importantă în cadrul procesului elec-toral şi o responsabilitate, atît a organelor electorale, cît şi a instanţelor judecătoreşti. Anu-mite situaţii de conflict între participanţii la relaţiile de drept electoral sînt inevitabile în cursul oricărei campanii electorale. Motivele apariţiei litigiilor electorale pot fi diverse: de exemplu, comiterea unor încălcări cu caracter electoral sau interpretarea neunivocă a legii electorale de către diferiţi subiecţi de drept[6]. Raporturile juridice generate de conflictele electorale implică declanşarea unui mecanism legal de soluţionare a acestora, reglementat de dispoziţiile Codului electoral, Legii contenciosului administrativ şi ale Codului de pro-cedură civilă.

Sub acest aspect, trebuie să recunoaştem că contestaţiile şi, implicit, litigiile în procesul electoral sînt lucruri fireşti şi nu înseamnă că ceva nu ar merge bine, ci, dimpotrivă, acest lucru denotă existenţa transparenţei, libertăţii de exprimare şi că soluţionarea corectă şi la timp a acestora va contribui la desfăşurarea unor alegeri democratice şi la realizarea actului justiţiei în general[7].

În calitate de subiecţi ai raporturilor juridice menţionate pot fi: organele electorale, concurenţii electorali şi reprezentanţii acestora, observatorii, mijloacele de informare în masă, autorităţile publice centrale şi electorale, precum şi cetăţenii. Drept obiect al litigi-ilor electorale pot fi actele electorale, acţiunile şi inacţiunile, precum şi orice procedeu şi operaţie electorală realizate de organele electorale, concurenţii electorali sau alţi subiecţi ai procesului electoral.

Codul electoral asigură în acest sens cadrul general pentru apărarea drepturilor electo-rale încălcate în perioada electorală. Astfel, în capitolul 12, intitulat „Procedurile judiciare”, sînt stipulate cerinţele pentru depunerea contestaţiilor cu privire la încălcarea prevederilor ce ţin de organizarea şi desfăşurarea alegerilor. În baza art. 65 din Cod, alegătorii şi con-curenţii electorali pot contesta acţiunile (inacţiunile) şi hotărîrile consiliilor şi birourilor electorale, acţiunile (inacţiunile) concurenţilor electorali în organele electorale, respectînd ierarhia sistemului organelor electorale, precum şi în instanţele judecătoreşti.

Indiscutabil, rolul de bază în asigurarea restabilirii drepturilor electorale încălcate apar-ţine organelor electorale, care soluţionează operativ un număr mare de conflicte elec-torale, fapt deosebit de important în condiţiile timpului limitat al campaniei electorale. Totodată, arsenalul posibilităţilor cetăţeanului, ale cărui drepturi au fost încălcate, nu ar fi complet, dacă el nu ar avea posibilitatea de a contesta hotărîrile şi acţiunile altor subiecţi pe cale judiciară.

42

În general, apărarea judiciară a drepturilor electorale ale cetăţenilor asigură funcţiona-rea corespunzătoare a instituţiilor democratice, care se ocupă de procesul electoral, repre-zentînd un mecanism legal de realizare a drepturilor electorale.

Un important aspect al activităţii judiciare, în general, şi a participării instanţelor ju-decătoreşti la examinarea şi soluţionarea litigiilor electorale, în special, constă în faptul că puterea judecătorească, de fapt, se află în afara luptei electorale a concurenţilor politici. Dat fiind faptul că organizarea şi funcţionarea acesteia diferă radical de organizarea şi func-ţionarea celorlalte ramuri ale puterii, ea este chemată să fie garant al legalităţii desfăşurării scrutinelor electorale[8]. Prin urmare, instanţelor judecătoreşti le revine rolul important de corectare a erorilor admise în cadrul desfăşurării alegerilor, confirmării legalităţii acţiunilor subiecţilor procesului electoral.

O particularitate distinctă a protecţiei judiciare a drepturilor electorale constă în uni-versalitatea acesteia: cu ajutorul mecanismului judiciar poate fi apărat nu doar dreptul su-biectiv al unui participant concret al procesului electoral, dar pot fi luate şi măsuri eficiente orientate spre apărarea drepturilor electorale a unui număr nedeterminat de participanţi ai raporturilor electorale[9].

Rezultatele examinării problemelor referitoare la asigurarea drepturilor subiecţilor procesului electoral în practica judiciară permite să conchidem că protecţia judiciară în condiţiile contemporane este unul dintre cele mai eficiente şi credibile instrumen-te de restabilire a drepturilor electorale încălcate sau contestate ale cetăţenilor, iar practica judiciară în această sferă contribuie activ la elucidarea neajunsurilor la nivelul reglementării juridice a relaţiilor electorale şi perfecţionării legislaţiei electorale[10].

Din acest punct de vedere, instanţele de judecată au un rol important atît pentru so-luţionarea litigiilor electorale, cît şi pentru constatarea lacunelor în actele normative care reglementează procesul de pregătire şi desfăşurare a alegerilor[11], înregistrînd astfel o con-tribuţie notabilă la îmbunătăţirea legislaţiei electorale.

Din cele expuse mai sus, putem deduce destul de clar că rolul autorităţilor judecăto-reşti în asigurarea legalităţii scrutinelor electorale este unul substanţial şi determinant. Cu toate acestea, după cum susţin unii specialişti, acest rol al puterii judecătoreşti la moment este insuficient cercetat în arealul ştiinţific autohton. Prin aceasta, practic, este ignorată in-terdependenţa dintre modul de organizare şi desfăşurare a apărării judiciare a drepturilor şi libertăţilor electorale ale cetăţenilor, eficienţa utilizării altor funcţii ale justiţiei, realizate la pregătirea şi desfăşurarea alegerilor şi respectarea principiilor fundamentale ale dreptu-lui electoral – inclusiv a principiilor ce garantează alegeri universale, egale şi libere într-un stat de drept.

Ţinînd cont de aceste momente, în studiile de specialitate este susţinută ideea că apă-rarea judiciară a drepturilor şi libertăţilor electorale, protecţia juridică a legislaţiei electora-le, realizarea eficientă de către instanţele judecătoreşti a altor funcţii în procesul electoral într-un stat de drept trebuie să devină o direcţie de sine stătătoare a cercetărilor ştiinţifice, concluziile cărora ar urma să fie folosite pentru perfecţionarea legislaţiei electorale şi acti-vitatea de aplicare a dreptului în sfera dată.[12]

Evident, o asemenea propunere este pe deplin justificată. Mai mult, în viziunea noastră, ea este necesară şi oportună şi din considerentul că autorităţile judecătoreşti din Republica Moldova sînt încă în aşteptarea realizării unei misiuni importante în asigurarea legalităţii

43

scrutinelor electorale, şi anume contracararea (prin condamnare reală) a unor asemenea fenomene precum coruperea electorală şi fraudele electorale. Sub acest aspect, cel puţin se cer unele interpretări ştiinţifice a paradoxului creat de lege şi realitate – în condiţiile în care asemenea conduite sînt criminalizate în Codul penal, ele sînt pe larg admise în perioadele electorale, fiiind tolerate atît de autorităţi, cît şi de cetăţeni, chiar dacă au un impact destul de negativ asupra formării şi exprimării voinţei generale a poporului.

Desigur, succesul ruinării acestui paradox depinde în mare parte de colaborarea strînsă, în limitele legii, dintre organele electorale, organele de drept, cetăţeni şi instanţele judecă-toreşti. În acelaşi timp, însă, nu vom reuşi mare lucru, dacă doctrina nu va propune soluţii fundamentate ştiinţific, iar legiuitorul nu le va da forţa juridică necesară, asigurînd tran-spunerea lor în viaţa societăţii.

Bibliografie1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,

12.08.1994, nr.1.2. Codul jurisdicţiei constituţionale,nr. 502 din 16.06.1995. În: Monitorul Oficial nr. 53-54 din

28.09.1995.3. Railean P. Esenţa şi importanţa activităţii jurisdicţionale în asigurarea legalităţii în statul de drept.

Teză de doctor în drept. Chişinău, 2014.4. Urîtu Şt. Locul şi rolul concurenţilor electorali, al organelor electorale şi al instanţelor judecătoreşti

în asigurarea alegerilor libere şi corecte în Republica Moldova. În: Rolul instanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 29 octombrie 2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografi a Centrală”), p. 40-45.

5. Novac S. Examinarea litigiilor electorale de către instanţele judecătoreşti. În:Rolul instanţelor judecă-toreşti în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practi-ce, 29 octombrie 2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografi a Centrală”), p. 46-54.

6. Волков В.П. Проблемы обеспечения конституционной законности избирательного процесса в интересах укрепления российской государственности / В. П. Волков, О. В. Дамаскин. М.: РЦОИТ: Крона, 2009. 262 p.

7. Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Republica Moldova. În: Rolul in-stanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Republica Moldova, Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 29 octombrie 2013, Chişinău. Chişinău: s. n., 2013 (Î.S. F.E.-P. “Tipografia Centrală).

1 – Railean P. Esenţa…2 – Codul jurisdicţiei constituţionale. 3 – Constituţia Republicii Moldova.4 – Urîtu Şt. Locul…5 – Novac S. Examinarea litigiilor electorale…6 – Novac S. Examinarea litigiilor electorale…7 – Novac S. Examinarea litigiilor electorale…8 – Волков В.П. Проблемы обеспечения…9 – Волков В.П. Проблемы обеспечения…10– Волков В.П. Проблемы обеспечения…11– Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti…12– Ştirbu E. Rolul instanţelor judecătoreşti…

44

PARTICULARITĂȚI ALE CONSUMULUI CULTURAL

ÎN LOCALITĂȚILE URBANE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Iurie CARAMAN dr. în sociologie, ICJP al AŞM

Din perspectivă socială, una dintre problemele urbane specifice secolului XX a con-stituit-o atomizarea societății, exprimată prin crearea de cartiere ale anumitor fabrici şi uzine, cu cămine, cantine, creşe muncitoreşti, care într-un fel sau altul orientau activitățile populației pe interese private (viața de familie din propriile cămine, cumpărături omogene, odihnă, turism, activități şi concursuri specifice anumitor unități economice şi desfăşurate în instituțiile de cultură teritoriale). Pentru înțelegerea acestor procese putem invoca teo-riile clasice, precum „lumile separate” şi „contactele secundare” ca relații specifice oraşului ori „anonimitatea” şi „superficialitatea” identităților urbane[1].

Începutul sec. XXI introduce unele schimbări şi transformări în viața socioculturală a comunităților urbane din Republica Moldova. În ultimele două decenii, construcția caselor de locuit şi a edificiilor culturale nu se mai subordonează deciziilor statale şi unităților economice (fabrici, uzine, asociații de producție), care de la finele anilor ’90 şi-au pierdut ponderea în viața socio-economică a țării, ci unui grup de oligarhi, care dispun de capital-uri financiare şi au putere decizională – unde, ce şi cum să construiască.

Stratificarea culturală devine tot mai importantă în stabilirea distincţiilor dintre indiv-izi, pe măsură ce societatea trece de la modernitate la post-modernitate. Pentru studierea stratificării socioculturale din Republica Moldova a fost realizat şi un studiu sociologic, în care a fost antrenat un grup de experți, format din 119 persoane, ce activează în domeniile învățămîntului şi culturii. Grupul de experți a fost compus din specialişti cu vechime în muncă de la 15 ani şi mai mult, reprezentînd diverse nivele structurale – ministerele Cultu-rii şi al Educației, direcțiile municipale Educație şi Cultură din Chişinău şi Bălți, universități, biblioteci, muzee.

În pofida procesului de globalizare la care este supusă (cu toate consecințele de rigoare), anume cultura oferă cheia înțelegerii modului de structurare a societății, iar di-versitatea culturală rezultă în mod necesar din diversitatea structurilor sociale existente.

45

Cultura este un fenomen complex, dependent de baza societăţii din care face parte. Această dependenţă are două aspecte fundamentale:

a) Cei care produc şi cei care consumă bunurile culturale sunt membri ai societăţii, fac parte din diferite comunități (oraş, sat, naţie etc.) şi pături sociale şi, ca atare, participarea lor la cultură – atît în calitate de producători, cît şi în calitate de consumatori de bunuri culturale – este determinată de legile sociale;

b) Sistemul culturii este încorporat în cadrul unei reţele largi de relaţii cu alte sisteme ale societăţii, între care: sistemul producţiei materiale (economic), sistemul conducerii sociale (politic), sistemul comunicaţiei sociale şi sistemul reproducerii biologico-sociale (familia).

Ținînd cont de caracteristicile socioeconomice şi culturale ale comunităților urbane, spre deosebire de cele rurale (ponderea capitalului economic şi financiar, densitatea popu-lației, numărul agenților economici, numărul instituțiilor culturale şi de învățămînt, genuri-le, formele şi frecvența activităților culturale, diversitatea modului de petrecere a timpului liber), stratificarea socioculturală urbană este mult mai diversă ca ofertă şi posibilități.

Cultura de consum urbană, cu nişele sale ocupaționale şi de divertisment, create în ultimele două decenii, provoacă un proces continuu de dezimplicare a locuitorilor oraşu-lui, dezinteresul tot mai vădit al acestora față de problemele urbei, cum ar fi starea igieni-co-sanitară, a mediului vegetal, a peisajului vizual luat în ansamblu.

Se cer menționate schimbările din ultimele decenii ale sec. XX ce țin de dezvoltarea oraşelor din Republica Moldova – „zonificarea”, suburbanizarea, formarea şi crearea unor activități speciale determinate de privatizări, evenimente specifice oraşului (propagandă politică, mitinguri, reclamă a băuturilor, produselor alimentare şi farmaceutice, a tehnicii, călătoriilor, turismului, zonelor de odihnă şi agreement).

O altă fațetă specifică comunităților urbane este prezența şi implicarea municipalității – primării, direcții de cultură, sport, educație, companii manageriale, diverse firme şi or-ganizații interesate în promovarea diverselor evenimente culturale – concerte publice în “piața publică” cu diverse ocazii sărbătoreşti sau comerciale, săptămîni dedicate teatrului, filmelor, culturii etniilor, constituirea zonelor pietonale şi de „agrement urban” în centrul istoric, revitalizarea spațiilor verzi.

Alte aspecte ale urbiilor ar fi refacerea fațadelor clădirilor istorice şi reîmprospătarea informației culturale despre locul şi ora manifestărilor culturale din muzee, cinematografe, universități, librării, cafenele cu „istoria”/„cultura” oraşului – toate acestea reprezintă un spectru al imaginii specifice oraşelor, care se înscrie în diversitatea şi multitudinea fațetelor şi imaginilor culturale urbane.

În luna octombrie 2013, Secția Sociologie a ICJP al AȘM a efectuat în comunitățile urbane din Republica Moldova studiul sociologic „Statusul şi rolul omului în societatea contemporană”. Reieşind din spectrul componentelor socioeconomic şi cultural existente în aceste comunități şi a rezultatelor empirice ale cercetării date, cît şi a opiniilor unor sa-vanți notorii de peste hotare (Mălina Voiku, Chan şi Goldtorpe, Featherstone, Bourdieu), putem conchide că stratificarea culturală urbană diferă de cea rurală, dar nu atît de semni-ficativ cum ar părea la prima vedere.

Infrastructura culturală urbană are mult mai multe opțiuni şi oferte pentru consumul cultural, care este şi cauza diferenței dintre consumul cultural urban şi cel rural. Chiar dacă există părerea că, chipurile, “cultura se naşte la țară”, totuşi, posibilitățile de folosire a pro-

46

ducției culturale materiale şi spirituale ale indivizilor din comunitățile urbane este mult superior pe mai multe poziții decît ale celor din comunitățile rurale. Cu excepția fenomen-ului vecinătății din comunitățile rurale, care mai continuă să aibă pondere, dar nu cu in-tensitatea de altădată.

Datele cercetărilor noastre confirmă că sătenii sînt mai religioşi decît orăşenii. Din totalul celor intervievati, 84,4% se consideră religioşi. Dacă, însă, analizăm rezultatele cercetării după viza de reşedință, observăm că în comunitățile rurale 84% din respon-denți sînt religioşi, iar în comunitățile urbane aceştia reprezintă 83%.. De-a lungul vea-curilor persoanele cu reşedință în comunitățile rurale au fost mult mai religioase decît cele din comunitățile urbane. Rezultatele demonstrează că diferența de un procent este nesemnificativă. Diferențele clare dintre sat şi oraş sînt legate de practica privată a rugăciunii. Sătenii, de obicei, se roagă mai mult decît orăşenii. În rest, diferențele de credință în Dumnezeu, iad, rai, nemurire, păcat şi de frecvență a mersului la biserică nu sînt semnificative.

Afirmația dată are în vedere efectul specific, de ordin cultural, al mediului rezidențial. La prima vedere, s-ar părea că traiul la sat generează un mai mare conform-ism religios şi respectarea sporită a normelor religioase. De fapt, diferența menționată nu este una care ține de cultura comunitară, ci de compoziția socială a populației. În al doilea rând, în imaginea publică sunt confundate efectele sau diferențele legate de componentele specifice ale religiozității. După cum menționam anterior, cultura ru-rală duce la o mai puternică manifestare a rugăciunii private, dar nu şi la o mai accen-tuată manifestare de credință şi de practică religioasă publică. Acest gen de greşeală – de a pune pe seama culturii ceea ce, pînă la urmă, ține de compoziția socială – se face destul de frecvent.

E necesar să subliniem faptul că religiozitatea orăşenilor este de o intensitate mai re-dusă decît a sătenilor. Se pare însă că, avînd în vedere şi acest aspect, diferența dintre sat şi oraş se reduce. Prezența televiziunii şi a conectării la cablu, plecării şi a locuirii temporare în străinătate, acumulării capitalului material şi financiar fac ca diferențele dintre sat şi oraş să se reducă treptat.

Opiniile exprimate de experți în cadrul studiului din anul 2011confirmă rezultatele studiului cantitativ efectuat în mediul populației urbane şi rurale în ceea ce priveşte tendința de diminuare a interesului populației față de consumul cultural teatral şi cin-ematografic, care de fapt este un rezultat al lipsei edificiilor culturale de acest gen în comunitățile rurale. Astfel, mai mult de jumătate dintre experți considerau că activitatea teatrală şi cinematografică se afla în declin. Dacă în comunitățile urbane s-au mai păstrat sălile de cinematograf şi locuitorii urbelor au posibilitatea de a viziona filme cu diverse tematici şi conotații, atunci locuitorii comunităților rurale practic au fost lipsiți de acest consum cultural.

Aceasta se referă în aceeaşi măsură şi la situația consumului teatral. Teatrele, fiind amplasate, de regulă, doar în oraşe, plecările lor în turnee prin comunitățile rurale din an în an devenind tot mai rare, iar locuitorii comunităților rurale rămîn doar cu dorul şi dorința de a consuma produsul cultural teatral. Aceasta ne-o confirmă şi rezultatele cercetării noastre – 72,4% din totalul celor intervievați au relatat că nu au mers la teatru niciodată.

47

Aprecieri ale valorilor sociale

Fig. 1. Sursa: Studiu sociologicÎn Fig.1 sunt amplasate aprecierile valorilor sociale de către respondenți. Chiar dacă în

ultimul timp se vorbeşte mult despre partea materială a vieții, rezultatele cercetării noas-tre demonstrează că realitatea este alta. Respondenții plasează pe primele poziții familia (95,5%), sănătatea (95,3%), serviciul bine plătit (89,4%), iar banii se află doar pe poziția a patra (89%). E îmbucurător faptul că, din cele nouă valori sociale, în topul primelor cinci se află şi nivelul de studii şi cultură (85,5%), care este foarte apreciat de tinerii din grupa de vîrstă de 18-24 ani (85,5%).

O analiza fragmentară a culturii urbane din Chişinău ne duce la unele concluzii precum că are loc o cartografiere a spațiului cultural urban independent. În ultimii ani, în Chişinău, numeroase baruri, terase, restaurante au început sa desfăşoare activități culturale, con-certe, expoziții, spectacole de teatru. În paralel, unele teatre încearcă sa-si apropie publicul prin asocierea cu agenți economici pentru organizarea unui spațiu de “loisir” în proximi-tatea lor. Recent, acest fenomen ridică o serie de întrebări atît specifice, privind identitatea acestor spatii, profilul publicului consumator sau relația artist-public-spațiu, cît şi mai gen-erale, privind relația dintre spațiul economic şi cel artistic.

Spațiile analizate sunt spații destinate relaxării şi odihnei, socializării şi împărtăşirii ideilor şi gusturilor comune. Profilul publicului consumator este acela al tinerilor, adoles-cenți şi tineri de vîrsta medie; există şi persoane de vîrsta a treia, care, de rînd cu tineretul, sînt în căutare de locuri publice pentru întîlniri şi pentru a vedea persoane notorii, avînd speranța că vor reuşi să comunice cu aceştia.

În literatura care tratează relaţia dintre stratificarea socială, gusturile culturale şi consumul cultural putem identifica trei linii de argumentare:

1. Argumentul homologiei de clasă: Indivizii din straturile sociale superioare preferă şi consumă cultură de elită, iar indivizii din straturile inferioare preferă şi consumă predomi-nant cultură de masă. În variante ale argumentului[2] se susţine că distincţia dintre gusturile

48

culturale este utilizată de membrii claselor sociale dominante pentru a-şi confirma şi demonstra superioritatea.

2. Argumentul individualizării. Neagă argumentul homologiei. În societăţile mod-erne, bogate şi puternic consumeriste, diferenţele în gusturile culturale şi în consum nu mai au legătură cu stratificarea socială. Vîrsta, sexul, etnia sau sexualitatea sunt variabile mai puternice decît clasa socială. În formele cele mai radicale de argumentare[3] se susţine că indivizii sînt capabili să se elibereze de toate influenţele sociale şi să-şi formeze propriile identităţi şi stiluri de viaţă.

3. Argumentul omnivor – univor: le combate pe ambele anterioare. Faţă de indi-vidualizare, consideră că gusturile şi consumul cultural sunt determinate de stratificarea socială, dar, faţă de homologie, nu priveşte în termeni de consum cultural de elită. Mai degrabă susţine că consumul cultural din straturile sociale superioare diferă de al celor din straturile sociale inferioare, în sensul că este mai bogat şi mai divers, adică nu mai include componenta evaluativă a homologiei.

Statutul social, ocupațional al persoanei poate fi inclus alături de grupa socială ca fac-tor explicativ al comportamentului cultural, iar diferenţierea socială deja include în sine capitalul cultural, care este compus din capitalul educaţional şi capitalul simbolic. Pentru Bourdieu, poziţia de clasă este în funcţie de volumul capitalului (economic sau cultur-al) deţinut[4], iar un factor esenţial în identificarea grupelor sociale este educaţia. Pe lîngă educaţia măsurată ca număr de ani de şcoală absolviţi sau ultima diplomă dobîndită, ar putea fi incluşi şi indicatori precum existenţa unor atestate educaţionale obţinute în afara sistemului normal de educaţie.

Tabelul 1. Aprecierile centrelor de divertisment, case de cultură din țară

APRE-CIERI

%

SEXULDOMICI-

LIULVÎRSTA

F. M. Rur. Urb.18–24

25–29

30–39

40–49

50–63

64<

1.Foarte bine

5,8 7,7 5,7 8,2 7,9 7,3 7,6 5,5 8,1 2,6

2. Bine 15,8 15,0 10.1 23,4 14,2 14,0 17,0 14,4 16,3 15,5

3.Satisfă-cător

24,2 23,6 22,2 26,6 29,9 25,3 25,6 24,7 16,7 26,7

4. Rău 21,2 18,8 19,8 20,5 19,7 21,3 17,3 22,0 21,3 18,1

5.Foarte

rău32,9 34,9 42,1 21,3 28,3 32,0 32,5 33,3 37,6 37,1

Sursa: Studiu sociologicÎn cercetările realizate în comunitățile urbane şi rurale ne-am propus să aflăm care este

situația instituțiilor culturale în opiniile respondenților. După cum se vede din Tabelul 1, centrele de divertisment şi casele de cultură, cluburile nu prea sunt apreciate cu califica-

49

tivul foarte bine. Cu acest calificativ au fost apreciate doar instituțiile urbane – 8,2% din re-spondenți. Cel mai pozitiv din punctul de vedere al vizei de reşedință apreciază activitatea acestor instituții respondenții din comunitățile urbane – 63,2%, față de respondenții din comunitățile rurale – 38,0%.

Această discrepanță se datorează în cea mai mare parte existenței centrelor de diver-tisment în comunitățile urbane şi lipsa lor în cele rurale. Dacă analizăm aprecierile acestor instituții din punctul de vedere al sexelor, observăm că opiniile bărbaților coincid cu cele ale femeilor – 46,3%. Analizînd opiniile din perspectiva vîrstei, observăm că cei mai activi şi pozitivi în aprecieri sînt respondenții din grupa de 18-24 de ani – 52,0%.

Un indicator important care ne ajută la determinarea stratificării culturale este cu-noaşterea limbii de stat şi a limbilor străine. Poporul are multe aforisme, proverbe şi slo-gane despre limbă, care ne vorbesc despre importanța acestui instrument sociocultural. După felul cum vorbeşte un om, putem să-l clasăm ca reprezentant al unei anumite grupe sociale. De aceea n-am putut să nu acordăm atenție unui asemenea indicator cum este cunoaşterea limbilor.

Fig.2. Sursa: Studiu sociologicDacă e să luăm opiniile respondenților după viza de reşedință, observăm că 79,3% din

membrii comunităților rurale se identifică drept cunoscători buni şi foarte buni ai limbii de stat, pe cînd în mediul urban aceştia constituie 74,5%. Din grupele de vîrstă, care se autoidentifică drept cunoscători ai limbii de stat, 84,0% reprezintă grupa de 18-24 de ani. Aceasta este generația nouă, născută după anii 1990, care a crescut în statul independent şi suveran Republica Moldova, unde limba română a fost decretată limbă de stat.

Datele din Fig. 5 denotă că doar 25,3% din respondenți se autoidentifică în calitate de buni cunoscători ai unei limbi străine, alți 22,1% din respondenți cunosc bine o limbă şi parțial mai cunosc una-două limbi străine. Doar 8,0% declară că cunosc bine două-trei lim-bi străine. O parte dintre respondenți (15,8%) recunosc că nu cunosc nici o limbă străină, iar 26,2% cunosc o limbă străină doar parțial.

Rezultatele cercetărilor şi analizei efectuate ne permit să conchidem că etapa de tran-ziție şi procesul de transformare a societății moldoveneşti are un impact direct asupra

50

stratificării socioculturale, în urma cărora se formează noi grupe, straturi sociale, care formează o nouă structură a societății, diferită de cea de pînă la declanşarea tranziției.

Și dacă ar fi să vorbim despre patrimoniul cultural al statului nostru, cine ar trebui să se ocupe de întreținerea edificiilor, instituțiilor culturale, monumentelor naturale, de pro-movarea operelor care reprezintă o valoare culturală? Răspunsul ar fi doar unul: în primul rînd, statul trebuie să aibă grijă de valorile sale, de patrimoniu, iar oamenii de cultură şi cetățeanul de rînd – să-şi manifeste interesul şi dragostea faţă de ele.

În final am putea spune că o parte a consumatorilor de cultură (în deosebi, cei cu vârsta de peste patruzeci de ani) este marcată de contextul politic şi economic de azi şi de ieri. După ce a fost nevoit ani buni să digereze produse culturale sovietice, care i-au modelat într-un mod defectuos fondul aperceptiv, astăzi, cînd este invadat de un boom informațional, în care coexistă deopotrivă kitsch-ul şi produsul cultural calitativ, este pus în situația de a alege. Alegerea, însă, de cele mai multe ori, nu e cea mai fericită. Asta ar fi din cauza contextului politic, dar şi din motive economice: cît de mulţi consumatori de cultură îşi pot permite să cumpere cărţi bune, să meargă în călătorii, la un spectacol de teatru? Nu prea mulţi. Prin urmare, consumatorul de astăzi este marcat de incertitudine şi confuzie valorică, precum şi de lipsa modelelor formative.

Analizînd mai multe opinii, am ajuns la concluzia că raportul individului cu sine în-suşi şi cu ceilalţi nu s-a redus întru totul la activităţi consumeriste, contrar criticilor care caracterizează noua umanitate dependentă tot mai mult de sistemul de piaţă. De fapt, toate încercările hiperconsumatorului îşi au sursa în ceea ce Nietzshe numea putere de voinţă – a se autodepăşi, a reuşi, a încerca, a inventa, a crea etc sunt imbolduri care nu vor înceta să se reafirme, probabil, şi în următoarele etape consumeriste[5].

Concluzia ar fi doar una: ordinea comercială nu domină integral existenţa umană şi nu am devenit consumatorii propriei noastre vieţi. Problema cea mare constă însă în altceva – de ce, odată cu tot mai multe satisfacţii materiale, cresc şi insatisfacţiile personale, decepţiile şi angoasele? Lipovetsky defineşte această societate ca fiind una a fericirii paradoxale, în care şi condiţia hiperconsumatorului devine una profund par-adoxală[6]. Autorul susţine că această nemulţumire generală nu se datorează decepţiilor legate de consum, ci mai degrabă de cele din existenţa individuală – viaţa profesională şi cea afectivă.

Procesele socioculturale derulate în ultimele două decenii ne permit să afirmăm că statul nu are o politică de dezvoltare şi reorganizare a edificiilor culturale, în deosebi a celor rurale, iar unele reforme rău administrate şi lipsa finanţelor au dus la distrugerea multora dintre ele.

Alocaţiile pentru cultură în bază de normativ pe cap de locuitor nu ţin cont de necesităţile concrete ale localității, de interesul manifestat faţă de activitatea culturală de către populaţie, de realizările culturale ale localităţii.

Multe dintre administrațiile publice de nivel raional au deficit de buget ori chiar datorii față de agenții economici aflați în subordinea lor. De aceea este necesară implicarea politi-cilor economico-financiare de nivel guvernamental, intervenția lor şi susținerea culturii prin subvenții suplimentare etc.

Comparativ cu anul 1990, numărul edificiilor culturale s-a redus cu o treime – de la 1790 la 1228, dintre care astăzi continuă să activeze (în condițiile propuse de politica cul-

51

turală) doar 476 (37%). Fondul de carte al bibliotecilor a scăzut atît în mediul rural (de la 10,0 la 9,4 mil. ex.), cît şi în cel urban (de la 8,4 la 7,7 mil. ex.).

Totuşi, trebuie să menționăm şi partea bună a schimbărilor survenite în domeniul cul-turii în perioada respectivă. Astfel, se atestă o creştere a editării de carte, reviste şi ziare, s-a mărit considerabil numărul formațiilor artistice – de la 7293 în anul 1990 la 7341 în anul 2013, iar numărul membrilor acestor formații s-a mărit de circa sapte ori – de la 16.700 în anul 1990 la 116.253 în anul 2013. Actualmente, în Republica Moldova activează circa 200 de studiouri TV şi circa 50 de stații radio, față de cele cîteva unități de pînă în anii ’90 ai secolului trecut.

1 – Old World TraitsTransplanted: the Early Sociology of Culturewith.2 – Herbert A Miller, & Kenneth Thompson, New York: Harper&Brothers. 1921.3 – Cercetare sociologică națională “Statusul și rolurile omului în societatea contemporană”, în comunitățile urbane din Republica Moldova, realizată de Secția Sociologie a ICJP AȘM, iunie-iulie 20134 – Bourdieu, P. Distinction: A Social Critique of the Judgement of Taste. Harvar: Harvard University Press, 1984.5 – Featherstone Mike. Theory, Culture& Society Ltd.. Allrightsreserved. Not for commercialu-se or unauthorized, 1987.6 – Robert B. Pippin. Nietzsche. Psychology and First Philosophy, 2010.

52

EXAMINAREA LITIGIILOR ELECTORALE DE CĂTRE INSTANȚELE DE JUDECATĂ

Tamara CHIȘCĂ-DONEVA,judecător al Curții Supreme de Justiție

Unul dintre principiile pe care Uniunea Europeană le-a pus la baza relației cu Republica Moldova ține de organizarea şi desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte, care pot fi gesti-onate doar de persoane bine instruite. Un sistem modern şi eficient de administrare şi des-făşurare a alegerilor se bazează pe competența funcționarilor electorali, ceea ce presupune un proces eficient de instruire şi un cadru instituțional consolidat.

Un rol important în desfăşurarea alegerilor libere şi corecte revine instanțelor de jude-cată, în sarcina cărora este pusă examinarea raporturilor juridice generate de conflictele electorale.

Desfăşurarea alegerilor implică exercitarea unui şir de drepturi şi obligații ale actorilor electorali, realizarea cărora trebuie să fie garantată de stat. Astfel, în cazul în care o persoa-nă se consideră lezată în drepturile sale, ea poate contesta faptele pe care le presupune ilegale.

Examinarea contestațiilor reprezintă o instituție importantă în cadrul procesului elec-toral. Responsabilitatea revine atît organelor electorale, cît şi instanțelor de judecată. Situ-ațiile de conflict între participanții la relațiile de drept electoral sunt inevitabile în cursul oricărei campanii electorale. Motivele apariției litigiilor electorale pot fi diverse: de exem-plu, comiterea unor încălcări cu caracter electoral sau interpretarea neunivocă a legii elec-toarele de diferiți subiecți de drept.

Raporturile juridice generate de conflictele electorale implică declanşarea unui meca-nism legal de soluționare a acestora, care are ca fundament Constituția Republicii Moldo-va, Codul electoral, Legea contenciosului administrativ şi Codul de procedură civilă.

Conform izvoarelor de drept electoral, în calitate de subiecți ai raporturilor juridice menționate pot fi:

– organele electorale,– concurenții electorali şi reprezentanții acestora,– observatorii mijloacelor de informare în masă, autoritățile publice electorale şi ce-

tățenii.Drept obiect al litigiilor electorale pot servi actele electorale, acțiunile şi inacțiunile,

53

precum şi orice procedeu şi operație electorală realizată de organele electorale, concurenții electorali sau alți subiecți ai procesului electoral.

Capitolul 12 Cod electoral, denumit „Proceduri judiciare”, conține cerințele pentru de-punerea contestațiilor cu privire la încălcarea prevederilor ce țin de organizarea şi desfăşu-rarea alegerilor.

Norma specială, şi anume art. 65 din Codul electoral, reglementează că instanța de judecată poate fi sesizată printr-un act de procedură denumit contestație; concomitent, în Codul electoral, pentru sesizarea instanței de contencios administrativ se utilizează şi noțiunea de cerere.

Legea contenciosului administrativ şi Codul de procedură civilă utilizează noțiunea de cerere de chemare în judecată.

Prin urmare, atît „Contestaţia», cît şi „Cererea», în cazul dat, sînt sinonime ale cererii de chemare în judecată şi, indiferent de faptul cum este numit actul de procedură prin care este sesizată instanţa de contencios administrativ, acesta trebuie să corespundă condiţiilor de formă şi conţinut ale cererii de chemare în judecată, reglementate în art. 166 şi 167 CPC, precum şi cerinţelor stabilite în art. 65 alin. (5) din Codul electoral.

Potrivit art. 65 din Codul electoral, alegătorii şi concurenții electorali pot contesta ac-țiunile/inacțiunile, hotărîrile consiliilor şi birourilor electorale, acțiunile/inacțiunile concu-renților electorali în organele electorale, respectînd ierarhia sistemului organelor electo-rale, şi în instanțele de judecată. În sensul art. 66, 67 alin. (l) Codul Electoral, reclamantul poate contesta hotărîrile organului electoral care a examinat cererea prealabilă în termen de 3 zile calendaristice de la data adoptării hotărîrii respective sau în acelaşi termen de la data expirării termenului de examinare a cererii prealabile. Conform art. 18 alin. (3), 65, 68 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală şi organele electorale ierarhic inferioare emit acte administrative cu caracter individual sau normativ care pot fi supuse controlului legalității, în ordinea contenciosului administrativ.

De asemenea, pot fi contestate, în ordinea contenciosului administrativ, acțiunile con-curenților electorali, ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului, ale radiodifuzorilor şi mijloacelor de informare în masă scrise privind reflectarea campaniei electorale (art. 65 din Codul electoral).

Prin urmare, prevederile art. 65 din Codul electoral condiționează soluționarea litigiilor electorale de către instanțele de contencios administrativ, printr-o procedură prealabilă, care se realizează în fața organelor electorale ierarhic superioare, cu excepția contestațiilor ce se referă la exercitarea drepturilor la vot sau la administrarea alegerilor depuse la biroul electoral în ziua alegerilor (completat prin Legea nr. 64 din 01. 04. 2011).

În context, menționăm că actele Comisiei Electorale Centrale şi ale Consiliului Coor-donator al Audiovizualului cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerilor se contestă în instanța de contencios administrativ fără respectarea procedurii prealabile (art. 66 alin. (3) şi art. 65 alin. (4) din Codul electoral).

Conform art. 65 alin. (3) din Codul electoral, actele radiodifuzorilor (în sensul Codului audiovizualului al RM, aprobat prin Legea nr. 260-XVI din 27. 06. 2006), aflați sub jurisdic-ția Republicii Moldova, cu privire la reflectarea campaniei electorale pot fi contestate cu cererea prealabilă a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, iar actele mijloacelor de informare în masă scrise se contestă direct în instanța de contencios administrativ.

54

La 5 iulie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 155 pentru mo-dificarea şi completarea Codului procedurii civile, care a intrat în vigoare la data de 30 noiembrie 2012. Conform Legii invocate, competența de judecare a cauzelor în fond a fost atribuită judecătoriilor. Pînă la acel moment (art. 33-36 din Codul de procedură civilă), atît judecătoriile cît şi Curțile de apel au fost competente de a examina în fond pricinile.

Modificările importante menționate au fost axate pe recomandarea Consiliului Euro-pei privind introducerea şi îmbunătățirea funcționării sistemelor şi procedurilor de apel în materia civilă şi comercială care statuează că „Chestiunile litigioase trebuie stabilite la nivelul primei instanțe. Toate cererile, faptele sau dovezile trebuie prezentate în fața primei instanțe”.

Totodată, modificările adoptate fiind coordonate şi cu practica altor state europene, care împărtăşesc pe larg sistemul în care Curților de Apel li se atribuie doar competența de examinare a cauzelor în apel, lăsînd examinarea cauzelor în primă instanță în sarcina instanțelor de fond.

Astfel, în susținerea acestor modificări reținînd-se că „examinarea litigiilor care au fost atribuite în competența Curților de Apel pot fi efectuate cu absolut acelaşi succes în ca-drul judecătoriilor de fond, fără a aduce prejudicii calității sau termenelor de examinare. Preluarea de către judecătorii a competențelor de examinare în fond în calitate de primă instanță a tuturor cauzelor civile şi de contencios administrativ, va contura în mod evident rolul fiecărei instanțe în sistemul judecătoresc şi va consolida statutul Curților de apel, în calitate de a doua verigă în ierarhia instanțelor judecătoreşti prin exercitarea deplină de către acestea a unui control judiciar”.

În continuarea celor spuse, menționăm că, pînă la modificările în cauză, competența de examinare a contestațiilor cu caracter electoral o aveau judecătoriile, ca instanțe de contencios administrativ, şi Curtea de Apel Chişinău, care judeca în primă instanță litigiile privind contestarea actelor Comisiei Electorale Centrale şi ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului cu privire la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, litigiile privind contesta-rea actelor (hotărîrilor) Comisiei Electorale Centrale şi ale Consiliului Coordonator al Au-diovizualului în cazul luării unor decizii noi în baza cererii prealabile a persoanei interesate, al refuzului radiodifuzorilor naționali de a difuza sau, respectiv, de a publica publicitatea electorală în campania electorală pentru alegeri parlamentare şi referendumuri naționale, cererile de anulare a înregistrării concurenților electorali în cazul alegerilor parlamentare (art. 26 lit. p) şi art. 69 alin. (4) din Codul electoral). După modificările operate în Codul de procedură civilă în conformitate cu art. 331 CPC, competente să judece au devenit judecătoriile.

Cu toate acestea, problema jurisdicțională nu a fost rezolvată, deoarece nu au fost mo-dificate şi aduse în concordanță dispozițiile Codului de procedură civilă, prevederile referi-toare la competență într-un şir de legi speciale, inclusiv în Codul electoral.

Dar, avînd în vedere existența unor dificultăți nu numai la capitolul legat de competen-ță, ci şi la cel ce ține de modul şi termenele de atac ale hotărîrilor judecătoreşti cu caracter electoral, legislația electorală impune calea recursului şi un termen restrîns de contestare a acestora în instanța ierarhic superioară.

Curtea Supremă de Justiție, prin Recomandarea nr. 24, a oferit unele reglementări în acest sens. Astfel, s-a stabilit că, în conformitate cu art. 33 CPC, judecătoriile examinează şi

55

soluționează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Însă, deocamdată, nu au fost modificate prevederile referitoare la competență din următoarele legi: Codul electoral, Legea privind partidele politice şi altele. Or, în consecință, problemele acestea vor rămîne de competența Curților de apel, ca instanță de fond, pînă vor fi operate modi-ficările corespunzătoare.

Referitor la termenele de examinare a litigiilor electorale; menționăm că, în sensul art. 66 din Codul electoral, reclamantul poate contesta hotărîrile organului electoral, care a examinat cererea prealabilă în termen de 3 zile calendaristice de la data săvîrşirii acţiunii/identificării inacțiunii sau adoptării hotărîrii. Termenul depunerii se calculează începînd cu ziua următoare zilei în care a fost săvîrşită acțiunea, au fost identificate inacțiunile sau a fost adoptată hotărîrea. În cazul alegerilor locale, hotărîrile consiliilor electorale asupra contestațiilor ce vizează acțiunile/inacțiunile concurenților electorali pot fi atacate în in-stanța de judecată în raza teritorială a căreia se află consiliul respectiv. Contestațiile privind acțiunile şi hotărîrile Comisiei Electorale Centrale se depun la Curtea de Apel Chişinău.

Conform art. 67 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul electoral, contestațiile privind acțiunile şi hotărîrile Comisiei Electorale Centrale în perioada electorală se examinează în termen de 5 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai tîrziu de ziua alegerilor. Contestațiile pri-vind acțiunile şi hotărîrile comisiilor electorale de circumscripție şi ale birourilor secțiilor de votare se examinează în termen de 3 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai tîrziu de ziua alegerilor. La examinarea contestațiilor şi litigiilor, organele electorale/instanțele de judecată vor acorda prioritate acelor litigii ce se referă la înregistrarea concurenților electorali şi corectitudinea întocmirii listelor electorale. Contestațiile depuse în instanțele de judecată în ziua alegerilor se examinează în aceiaşi zi, iar contestațiile împotriva hotărîrii organului electoral cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor şi atribuirea mandatelor se examinează de către instanța de judecată concomitent cu confirmarea legalității şi vali-darea mandatelor. Programul instanțelor de judecată se organizează în aşa fel încît contes-tațiile să poată fi depuse şi examinate fără întîrziere. Contestațiile depuse la instanțele de judecată se examinează în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Legii contenciosului administrativ.

Cererile depuse în instanțele de judecată în ziua alegerilor se examinează în aceeaşi zi, iar cele depuse împotriva hotărîrii organului electoral privind totalizarea rezultatelor ale-gerilor şi atribuirea mandatelor se examinează de către instanța de judecată concomitent cu confirmarea legalității alegerilor şi validarea mandatelor; aceasta se referă la alegerile locale generale.

În cazurile în care sînt contestate hotărîrile organelor electorale, în calitate de pîrît par-ticipă organul electoral ale cărui acțiuni/inacțiuni sau hotărîri se atacă, precum şi organul ierarhic superior care a examinat cererea prealabilă, dacă a fost adoptată o decizie nouă de către organul ierarhic superior.

La examinarea cererii cu privire la refuzul de a înregistra grupul de inițiativă pentru desfăşurarea referendumului local privind revocarea primarului, primarul nu va fi atras în proces, deoarece înregistrarea grupului de inițiativă nu presupune încălcarea unor drepturi şi interese ale primarului, ci constituie un drept constituțional al alegătorului de a alege şi de a fi ales.

Ținînd cont de termenele restrînse de examinare a litigiilor electorale, judecătorul de-

56

cide primirea cererii de chemare în judecată în ziua depunerii ei. În aceeaşi zi se înmînează pîrîtului copia cererii şi a actelor anexate la cererea reclamantului, iar în caz de imposibilita-te – a doua zi, cu excepția cazurilor cînd pricina se examinează în ziua primirii ei. În sensul art. 67 din Codul electoral, părțile sînt chemate la prima înfățişare, de regulă, în ziua fixată pentru dezbaterile judiciare.

Pentru confirmarea (infirmarea) legalității alegerilor locale şi validarea mandatelor, în sensul art. 59, 62 şi 135 din Codul electoral, consiliile electorale de circumscripție de nive-lul întîi şi doi, inclusiv consiliul electoral de circumscripție al mun. Chişinău, vor prezenta judecătoriei din raza lor de activitate următoarele documente:

buletinele de vot valabile;cîte un exemplar al proceselor verbale cu privire la rezultatele alegerilor şi rapoartelor

consiliilor electorale de circumscripție şi ale birourilor electorale ale secțiilor de votare;formularul special de numărare a voturilor;toate contestațiile însoțite de hotărîrile adoptate şi nota informativă cu privirela soluționarea lor, iar în cazul alegerilor locale generale – şi listele consilierilor aleşi, lis-

tele candidaților supleanți, şirurile descrescătoare pentru fiecare circumscripție electorală;buletinele de vot nevalabile şi anulate;consimțămîntul candidatului în scris.Conform art. 135 alin. (2) din Codul electoral, instanța judecătorească, în termen de 10

zile de la data primirii rapoartelor consiliilor electorale de circumscripție şi documentelor menționate în punctul anterior, confirmă sau infirmă printr-o hotărîre legalitatea alegerilor din fiecare circumscripție electorală şi transmite, în termen de 24 de ore după adoptarea hotărîrii, cîte o copie a acesteia Comisiei Electorale Centrale şi consiliilor electorale de cir-cumscripție respective, care publică rezultatele definitive.

În cazul în care instanța judecătorească a stabilit legalitatea alegerilor, dar în procesele verbale au fost depistate greşeli de calcul, instanța, din oficiu sau la cererea părților pro-cesului judiciar, anulează – integral sau parțial – procesul verbal şi exclude concurentul electoral care a obținut un număr mai mic de voturi valabil exprimate, înlocuindu-l cu alt concurent electoral care a obținut un număr mai mare de voturi valabil exprimate în şirul descrescător (art. 68 alin. (3) din Codul electoral).

Conform art. 249 CPC, instanța judecătorească, din oficiu sau la cererea participanților la proces, este în drept să corecteze greşelile de calcul evidente comise în hotărîre, prin adoptarea unei încheieri, iar în cazul în care nu s-a pronunțat asupra validării primarului, consilierilor sau candidaților supleanți, în ordinea prevăzută de art. 250 CPC, adoptă o hotărîre suplimentară.

Instanța de contencios administrativ din raza consiliului electoral de circumscripție, în termen de 10 zile de la data primirii raportului privind efectuarea referendumului, la care se anexează procesele verbale ale consiliului electoral de circumscripție şi ale birourilor electorale ale secțiilor de votare, precum şi toate contestațiile, însoțite de note cu privire la modul de soluționare a lor, confirmă sau infirmă legalitatea desfăşurării referendumului local şi rezultatele acestuia.

Conform art. 197 alin. (l) din Codul electoral, legalitatea referendumului local din mun. Chişinău şi rezultatele acestuia se examinează de Curtea de Apel Chişinău.

Instanța de judecată în a cărei rază teritorială s-a desfăşurat referendumul local îl poate

57

declara nul în toată circumscripția respectivă sau în anumite secții de votare, dacă în tim-pul votării sau a numărării voturilor au fost comise încălcări grave ale legislației electorale, care au influențat rezultatele referendumului (art. 200 din Codul electoral).

Hotărîrile instanțelor judecătoreşti cu privire la confirmarea sau infirmarea legalității alegerilor şi la validarea mandatelor, precum şi cele cu privire la confirmarea sau infirmarea legalității efectuării referendumului local sînt definitive şi executorii din momentul pro-nunțării.

Articolul 18 alin. (4) din Codul electoral reglementează că hotărîrile Comisiei Electorale Centrale se plasează, în termen de 24 de ore de la adoptare, pe pagina web a Comisiei Elec-torale Centrale şi se publică, în termen de 5 zile, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar art. 28 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ prevede că hotărîrea irevocabilă a instanței de contencios administrativ privind anularea, totală sau parțială, a actului admi-nistrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiționată de publicarea în sursa oficială, precum şi hotărîrea irevocabilă asupra excepției de ilegalitate, se publică în aceeaşi sursă.

Prin urmare, în cazul anulării hotărîrii Comisiei Electorale Centrale, instanța obligă Co-misia Electorală Centrală să plaseze pe pagina sa web şi să publice în Monitorul Oficial al RM hotărîrea instanței de judecată în termenul stabilit.

Hotărîrea instanței judecătoreşti poate fi atacată în ordine de recurs în instanța ierarhic superioară de către participanții la proces în termen de 3 zile de la data pronunțării.

Recursul se examinează în termen de 3 zile de la primirea dosarului în cauză. Părțile în proces sînt anunțate despre locul, data şi ora examinării recursului, însă prezența lor în şedința de judecată nu este obligatorie.

Cît priveşte jurisprudența Curții Supreme de Justiție în aspect electoral, ținînd cont de faptul că instanțele de judecată se confruntă cu litigiile electorale doar în perioadele elec-torale, se va face referire doar la anumite date ce țin de ultima perioadă electorală.

Astfel, în cadrul electoralei din 2009, potrivit unor date statistice, Curtea Supremă de Justiție a examinat, ca instanță de recurs, aproximativ 19 cauze, dintre care 14 au fost res-pinse. În cazul a trei pricini a fost menținută hotărîrea Curții de Apel Chişinău de respingere a acţiunii. În cazul a două pricini recursul a fost admis, hotărîrea Curții de Apel a fost casată cu pronunțarea unei noi hotărîri. A existat un caz de admitere parțială a acţiunii şi un caz de respingere a acţiunii. Or, aceste fapte confirmă adevărul că, la acest compartiment al practicii judiciare, instanțele de judecată, în principiu, aplică corect şi uniform legislația electorală.

Partidul Liberal a considerat ilegale hotărîrile CEC şi ale Consiliului Electoral de cir-cumscripție din mun. Chişinău. Acesta a fost avertizat despre încălcarea art. 47 alin. (1) Cod electoral şi pct. 24 din Regulamentul Comisiei Electorale Centrale privind reflectarea campaniei electorale la alegerile parlamentare în mijloacele de informare în masă, obligîn-du-1 să-şi retragă spotul publicitar, în care, pe fundalul unor imagini de război, deportări, cadavre, oameni escortați, fără indicarea datei filmărilor, sînt inserate diferite sloganuri electorale. Prin hotărîrea Curții de Apel Chişinău, menținută de Curtea Supremă de Jus-tiție, acțiunea a fost respinsă. Instanțele au stabilit că spotul publicitar electoral prezintă materiale de arhivă, fără ca acestea să fie însoțite de comentariul obligatoriu şi fără indi-carea datei filmării. Prin urmare, este incontestabil faptul că materialele de arhivă folosite în spotul publicitar electoral difuzat în mijloacele de informare în masă conține insinuări

58

nepermise ce afectează grav imaginea concurentului electoral, care, de fapt, nu are nici o legătură cu aceste imagini. Respectiv, instanțele de judecată au ajuns la concluzia că, prin conținutul său, spotul electoral difuzat a răspîndit informații despre concurentul electoral ce nu corespund realității, astfel fiind încălcate prevederile Codului electoral privind agi-tația electorală.

După cum s-a menționat, obiect al litigiilor electorale pot servi actele electorale, acți-unile şi inacțiunile, precum şi orice procedeu sau operație electorală realizată de organele electorale, concurenții electorali sau alți subiecți ai procesului electoral. În cadrul campani-ei electorale pentru desfăşurarea referendumului republican constituțional din 5 septem-brie 2010, Curtea Supremă de Justiție a examinat 7 pricini în care au fost contestate numai actele electorale, adică hotărîrile Comisiei Electorale Centrale. În majoritatea cazurilor acți-unile au fost respinse cu menținerea hotărîrii instanței de fond (la acel moment Curtea de Apel Chişinău), iar două pricini au fost remise spre rejudecare. Acest fapt certifică practica univocă a instanțelor de judecată la soluționarea litigiilor electorale.

Și, în final, țin să menționez că atît contestațiile, cît şi, implicit, litigiile sînt lucruri fireşti în procesul electoral şi nu înseamnă că ceva nu ar merge bine, ci, dimpotrivă, acest lucru vorbeşte despre existenta transparenței, libertății de exprimare şi că soluționarea corectă şi la timp a acestora contribuie la desfăşurarea unor alegeri democratice şi la realizarea actului de justiție.

De corectitudinea examinării litigiilor electorale depinde cum vor fi taxate alegerile, adică dacă vor fi sau nu considerate libere şi corecte.

Astăzi, aflîndu-ne în pragul unor noi alegeri parlamentare, trebuie să fim conştienți de faptul că societatea noastră resimte acut nevoia unei Justiții veritabile, independente şi, mai ales, eficiente, inclusiv pentru a avea alegeri libere şi corecte.

59

OBSERVAȚIA ELECTORALĂ EXTERNĂ. ASPECTE JURIDICE

Alexei CARȚOV, profesor, doctor în ştiințe juridice

Desfaşurarea procedurilor de observație electorală externă, în mod global şi la înalte standarde de calitate, depinde în mare măsură de aplicarea unei metodologii corecte, care presupune, inclusiv, un suport juridic solid şi aplicarea consecventă a legislației.

În activitatea lor, observatorii de la organele interstatale ale Comunității se spri-jină pe o bază juridică solidă, care se regăseşte în Convenția privind standardele alegerilor democratice, adoptată de majoritatea statelor din CSI (Armenia, Belarus, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova, Rusia şi Tadjikistan). Prin semnarea si ratificarea Convenției, aceste state şi-au asumat obligațiile cu privire la respectarea standarde-lor de desfăşurare a alegerilor şi referendumurilor, inclusiv cele referitoare la statu-tul observatorilor internaționali.

Convenția CSI reprezintă unicul acord internațional din lume care consfințeşte angajamentele juridice în sfera electorală. Soluționînd extrem de complicata proble-mă a alegerii reperelor, care permit “măsurarea” gradului de democrație al sistemu-lui electoral național, convenția se raliază la standardele internaționale. Convenția CSI cuprinde, printre altele, lista drepturilor pe care statele-membre sînt obligate să le acorde observatorilor, inclusiv celor internaționali. Astfel, observatorii au posibi-litatea să ia cunoştință de activitatea comisiilor electorale de toate nivelurile şi să acumuleze informațiile necesare, să comunice cu candidații la funcțiile electorale, cu reprezentanții mass-media, să viziteze fără restricții sectoarele electorale.

Pe baza prevederilor convenției, au fost adoptate şi sînt aplicate Recomandările pentru observatorii internaționali din CSI la alegeri şi referendumuri (actualmente este în vigoare documentul în varianta a treia de redactare, adoptată de AIP CSI din 2011). În cuprinsul acestora sînt descrise scrupulous nu numai funcțiile ob-servatorului, ci şi procedura pe care trebuie s-o respecte conducerea misiunii de observatori la totalizarea materialelor şi formularea concluziilor. Luînd în conside-rare prevederile noului Ghid pentru acordarea asistenței la desfăşurarea alegerilor, elaborate de Departamentul pentru probleme politice al Secretariatului ONU şi de

60

Programul de dezvoltare al ONU, precum şi de experiența ONU în acordarea asis-tenței la desfăşurarea referendumurilor, din 2004 Recomandările au fost extinse şi asupra referendumurilor desfăşurate în țările Comunității.

La elaborarea Recomandărilor pentru observatorii internaționali s-a ținut cont de faptul că acestea trebuie să conțină sfaturi practice pentru aplicarea unor docu-mente adoptate anterior şi funcționale în prezent (în primul rînd, Convenția CSI) şi nu o simpla reiterare a acestora. Cu alte cuvinte, scopul Recomandărilor este explicitarea unor anumite împuterniciri pe care le presupune statutul de obser-vator internațional (consacrate în actele ierarhic superioare) şi nu construirea sau modificarea acestora.

Corespunzător, Recomandările pentru observatorii internaționali din CSI con-țin, în primul rînd, un anumit ”algoritm” de evaluare a gradului de respectare de că-tre țara care desfăşoară alegeri/referendumuri a angajamentelor din Convenție şi, în al doilea rînd, a regulilor de organizare a activității observatorilor. Recomandările, concentrînd tot ce este mai valoros în experiența de monitorizare din Comunita-te, au satisfăcut necesitatea de asigurare a suportului metodologic al observațiilor electorale externe, cerințele față de acestea sporind după adoptarea Convenției CSI[1].

Printre altele, deşi Recomandările pentru observatorii externi fac parte din cor-pul documentelor care fixează cumulativ standardele alegerilor democratice, de obicei, observatorii Comunității nu fac trimitere la ele în documentele de totali-zare. Cu toată importanța pe care o au, Recomandările, rămînînd în esența lor un document intern al unei organizații internationale, nu consolidează angajamentele statului (ca, de exemplu, Convenția CSI) şi nici măcar nu se adresează direct statului sau organelor supreme ale puterii de stat ale unor anumite state (ca, de exemplu, Recomandările pentru legislatori adoptate de AIP CSI; rezoluția APCE sau concluzi-ile asupra unor proiecte legislative ale Comisiei de la Veneția.

Alte aspecte ale procesului de observație electorală sînt dezvăluite în Regula-mentul privind Misiunea observatorilor CSI, care îi permite observatorului să se conducă de criteriile fixate în Convenție în procesul de evaluare şi aplicare a legis-lației.

Recurgerea la experiența unor organizații internaționale care activează în do-meniul observării electorale confirmă faptul că unele elaborări ale structurilor bi-rocratice nu fac decît să substituie lipsa unor convenții interstatale sau, cel puțin, a unor acorduri convenite la nivel interparlamentar. În acest context nu putem să nu remarcăm faptul că toate documentele CSI cu caracter programatic sau reco-mandabil privind problematica electorală sînt adoptate de Adunarea Interparla-mentară a statelor-membre ale CSI. Adoptarea unor astfel de acte este precedată de o analiză scrupuloasă a proiectelor actelor în cadrul parlamentului, a organelor puterii publice responsabile de administrarea electorală, comunităților academice şi organizațiilor neguvernamentale.

Este de remarcat faptul că, în procesul observărilor, reprezentanții Comunității, acordînd prioritate stabilirii conformității între prevederile Convenției CSI, pe de o parte, şi aplicarea legislației electorale naționale, pe de alta, stabilesc, de asemenea,

61

dacă desfăşurarea alegerilor şi referendumurilor sînt conforme şi cu alte documente internaționale importante, adoptate în cadrul ONU, CSCE / OSCE, Consiliului Euro-pei etc. Cu toate că angajamentele asumate în cadrul OSCE şi a Consiliului Europei, inclusiv Principiile guvernatoare ale Comisiei de la Veneția, au fost reiterate (cu anumite particularități, fireşte) în Recomandările privind perfecționarea legislației, adoptate la şedința plenară a AIP CSI, teza privind faptul că documentele Comuni-tății, consacrate problemelor electorale, consolidează toate abordările organizații-lor europene nominalizate în domeniul perfecționării dreptului electoral nu pare să fie evident pentru partenerii nostri occidentali.

Și, dimpotrivă, argumentele în favoarea legitimității desfăşurării alegerilor sau referendumurilor li se par cu atît mai convingătoare cu cît analiza legislației este pusă în concordanță cu documentele OSCE şi ale Consiliului Europei.

Un loc aparte în setul de instrumente juridice, utilizate de observatorii CSI la alegeri şi referendumuri, îl au actele soft law (instrumente juridice neobligatorii). Importanța în continuă ascensiune a acestor documente reprezintă o caracteristică definitorie a dreptului internațional actual[2]. Termenul soft law defineşte în mod curent actele adoptate la nivel internațional (de obicei, în cadrul unor organizații interstatale) care, deşi au caracter facultativ, exercită o influență importantă asupra dreptului național. Instrumentele soft law, în sensul larg al cuvîntului, îl constituie actele din programele politice (declarative) sau cele care concretizează documen-tele normative, dar care nu au o natură juridică bine definită. Însă, atunci cînd este vorba de sensul restrîns al cuvîntului soft law, acesta se referă doar la actele din ultima categorie, prevederile cărora, nefiind juridic obligatorii, exercită o influență majoră asupra reglementării problemelor corespunzătoare[3].

Ca parte a mecanismului de reglementare națională a proceselor electorale, soft law se conține în declarații, recomandări, rapoarte, concluzii şi alte acte. Mai mult decît atît: o analiză sumară relevă faptul că actele soft law constituie partea cea mai voluminoasă a acestui mecanism. Or, cu cît mai mare este importanța politică a unui act soft law, cu atît mai mare este probabilitatea că acesta, nefiind obligatoriu din punct de vedere formal, de facto să aibă această calitate[4].

Rolul pe care îl au actele de soft law, în cadrul mecanismelor de drept interna-țional ce asigură desfăşurarea democratică a alegerilor şi referendumurilor, creşte permanent. Ca exemplu poate servi, inclusiv, totalitatea documentelor consultative consacrate dreptului electoral şi aplicării acestuia, elaborate atît de AIP CSI, cît şi de Comisia europeană pentru democrație (Comisia de la Veneția).

De regulă, prevederile cuprinse în diverse Recomandări şi Comentarii, consa-crate procesului electoral în ansamblu sau doar unor aspecte ale acestuia, conduc la dezvoltarea normelor din acordurile internaționale cu tematică electorală (cum se întîmplă, spre exemplu, cu Recomandările pentru observatorii CSI referitoare la Convenția CSI despre standardele alegerilor democratice) sau ale normelor conven-țiilor generale privind drepturile omului (drept exemplu ar putea servi documen-tele Comisiei de la Veneția referitoare la Convenția Europeană privind protejarea drepturilor omului). Uneori, însă, interpretarea lărgită a directivelor convenționale, realizată prin actele soft law, pregăteşte terenul pentru transformarea ulterioară a

62

formulelor de recomandare în directive obligatorii – prin revizuirea convenției sau prin adoptarea unor protocoale adiționale la aceasta. Acest fapt se produce atunci cînd actul soft law conține prevederi strategice generale, care ulterior se transformă în noi acorduri internaționale sau prin actualizarea celor adoptate anterior.

Mecanismele soft law, create de Comisia de la Veneția, contribuie la soluționa-rea coliziunilor determinate de coexistența cîtorva regimuri supranaționale, bazate, respectiv, pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Funda-mentale a Uniunii Europene, Convenția CSI despre drepturile şi libertățile funda-mentale ale omului (a se vedea, de ex., Concluziile “Privind problemele juridice le-gate de existența concomitentă a Convenției Europene pentru drepturile omului şi Convenția CSI despre drepturile şi libertățile fundamentale ale omului”, Concluziile “Privind impactul Cartei obligatorii din punct de vedere juridic a drepturilor fun-damentale a Uniunii Europene asupra sistemului de protejare a drepturilor omului în Europa”).

În acest context, remarcăm faptul că actele adoptate de Adunarea Interpar-lamentară a CSI, inclusiv cele care vizează problemele electorale, combină două trăsături distincte ale principalelor tipuri de soft law (legi-modele, recomandări), fapt care crează condiții favorabile pentru coordonarea şi implementarea la scara Comunității a abordărilor legislative naționale.

Observatorii CSI şi experții centrelor de cercetare din subordinea organelor sta-tutare ale Comunității au operat o inventariere a actelor soft law care vizează pro-blemele electorale, ceea ce este firesc, dat fiind efectul pe care actele respective îl au în reglementarea supranațională a proceselor electorale. Importanța acestora este determinată în mare măsură de calitățile conceptuale şi juridico-tehnice ale acestor documente, care conțin elemente soft law şi permit nuanțarea, precizarea particularităților acțiunii prescripțiilor cu caracter internațional în cadrul sisteme-lor electorale naționale[5].

În afară de cele afirmate mai sus, abordarea aceasta, care presupune respecta-rea în procesul observării electorale externe de către reprezentanții Comunității a cerințelor şi recomandărilor conținute în actele soft law, elaborate în afara cadrului CSI, crează premize pentru dezvoltarea dialogului dintre organele statutare ale Co-munității şi organizațiile europene, precum şi a statelor din Comunitate cu statele care nu fac parte din aceasta, dar care participă la activitatea OSCE şi a Consiliului Europei de elaborare a unui act normativ general aplicabil la nivel european, de-dicat standardelor electorale internaționale. Această abordare demonstrează exis-tența unui spațiu comun şi posibilitatea de a identifica noi puncte de interferență şi compatibilitate. Cît timp acesta va prevala în actele de totalizare redactate de misiunile de observare a Comunității, atîta timp concluziile lor se vor deosebi in mod pozitiv de documentele de monitorizare emise de alte organizații internațio-nale. Prin urmare, tot pînă atunci reprezentanții Comunității care participă la mo-nitorizarea alegerilor vor avea dreptul moral să supună criticii aceste documente. Însă, aspectele atractive se estompează şi dispar în cazul unei abordări “izolaționis-te”. La ora actuală, în cadrul institutelor Comunității, responsabile de desfăşurarea monitorizării electorale există opinia că o concentrare excesivă pe “autocitare” nu

63

contribuie la consolidarea contactelor dintre statele Comunității şi a organelor sale cu alți subiecți ai monitorizării electorale externe.

Centrul nostru de expertizare – Institutul Internațional de Monitorizare a Dez-voltării Democrației a AIP CSI contribuie, în măsura competențelor, la opera de conformare a reglementării naționale la standardele electorale internationale. Gra-ție investigațiilor sale, în legislația statelor din Comunitate au fost depistate diverse imperfecțiuni şi probleme. Credem că ar trebui analizata oportunitatea crearii unui Organ de control, care ar monitoriza executarea de către statele-membre ale Con-venției a angajamentelor asumate prin examinarea unor rapoarte anuale.

Fiecare concluzie (expusă în Opinia juridică privind conformitatea legislației electorale cu standardele electorale internaționale (în curs de pregătire la Institu-tul Internațional de Monitorizare) despre gradul corespunderii unor prevederi ale dreptului național cu cerințele valabile la nivel internațional, urmează să fie susți-nute prin trimiteri exprese la capitolul, paragraful şi articolul din textele de lege în cauză. La rîndul lor, Opiniile formulate de Grupul de observatori ai AIP CSI în baza totalurilor alegerilor şi referendumurilor conțin observații, precum şi recomandări legate organic de acestea care vizează perfecționarea legislației. Aceste observații şi recomandări reproduc în parte pozițiile analoage ale Opiniei juridice (dacă obser-vatorii sînt de acord), iar parțial sînt cele inițiate de observatorii înşişi.

În ansamblu, observarea electorală realizată în numele Comunității dispune ac-tualmente de instrumente juridice eficiente. Este de menționat faptul că toate pre-vederile au fost adoptate de statele din Comunitate sau de organele statutare ale acestora (or, majoritatea documentelor OSCE care vizează monitorizarea alegerilor sînt adoptate de subdiviziunea administrativă a acestei organizații, fără coordona-rea cu statele-membre ale OSCE şi chiar cu organele statutare ale acesteia).

1 – Acum cîțiva ani, documentul privind standardele electorale, avînd aplicabilitate europeană, era aprobat în linii mari. Ulterior, proiectul Convenției europene privind standardele, drepturile și libertățile electorale a rămas în suspensie, deoarece Cabinetul de Miniștri al Consiliului Europei a considerat că este un docu-ment prematur. Actualmente, Adunarea interparlamentară a CSI a inițiat tratative cu Adunarea parlamen-tară a Consiliului Europei și Adunarea parlamentară a OSCE privind coordonarea pozițiilor în domeniul observării alegerilor în scopul fixării ulterioare a înțelegerilor într-un document comparabil ca grad de elaborare și obligativitate cu Convenția CSI.2 – Abbott Kenneth; Snidal Duncan. Hard and Soft Law in International Governance // International Organization. Vol. 54, Nr. 3, Legalization and World Politics. (Summer, 2000); Cohen Amichai. Burea-ucratic Internalization: Domestic Governmental Agencies and the Legitimization of International Law // Georgetown Journal of International Law. Summer, 2005.3 – Abordările doctrinare ale fenomenului soft law, în ultimii zece ani, au evoluat de la negarea deschisă pînă la recunoașterea aspectelor lui pozitive și chiar a avantajelor în raport cu dreptul „dur”. Vezi, de ex.: Колодкин Р. А. Критика концепции „soft law” // Советское государство и право. 1985. № 12; Лукашук И. И. Международное „мягкое” право // Государство и право. 1994. № 8-9; Кашлач О. В.

64

Нормы „мягкого” права: понятие и признаки // Журнал международного права и международных отношений. Минск. 2006. № 2.4 – Черниченко С. В. Теория международного права: в 2 т. Т. 2: Старые и новые теоретические проблемы. М., 1999. С. 292-294.5 – Criteriile de apreciere a calității alegerilor, care sunt aplicate de experții Institutului Internațional de Monitorizare, în afară de Convenția CSI și a documentelor derivate din aceasta, se regăsesc, de asemenea, în următoarele acte adoptate fie cu participarea statelor din CSI, fie de subdiviziunile de profil ale organiza-țiilor internaționale la care participă majoritatea țărilor din Comunitate: Declarația Uniunii Interparla-mentare privind alegerile libere și echitabile (Paris, 26 martie 1994), Codicele normelor recomandate în desfășurarea alegerilor (elaborat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, adoptat la sesiunea a 52-a a APCE, Strasbourg, 30 octombrie 2002); Documentul Biroului pentru institutele democratice și drepturile omului al OSCE „Angajamentele existente în domeniul desfășurării alegerilor democratice în statele-mem-bre ale OSCE” (Varșovia, 30 iunie 2003).

65

ANALIZA COMPARATĂ A LEGISLAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA ȘI A ALTOR ȚĂRI ÎN ORGANIZAREA

CAMPANIILOR ELECTORALE

Ion MOCANU, dr. în sociologie, ICJP al AȘM

Procesul electoral, care are menirea de a promova în instituţiile de guvernămînt cei mai competenţi cetăţeni din sfera politică, economică, culturală etc., trebuie să reprezinte un mecanism eficient de circulaţie a elitelor şi un garant al stabilităţii societăţii. Deseori, însă, la procesul electoral participă anumiţi actori politici care reprezintă doar interesele unor cercuri economice sau politice restrînse, utilizînd diverse tehnologii de manipulare a maselor.

Lipsa unei culturi politice participative, att în rîndul actorilor politici, cît şi în rîndul electoratului, duce la apariţia unor fenomene negative în perioada electorală. Printre astfel de fenomene vom enumera: activitatea politică scăzută, apatia politică, lipsa unei poziţii civice, lipsa concurenţei reale pe piaţa politică, nerespectarea normelor de drept şi a legis-laţiei electorale, incompetenţa consultanţei politice etc. În acest context, rolul campaniilor electorale este cel de educare civică, servind ca instrument de socializare politică a cetă-ţenilor. Dacă pe parcursul campaniei electorale apare un ansamblu de astfel de fenome-ne, atunci rezultatele alegerilor pot să nu fie acceptate de către societate. În acest sens, P. Buchanan consideră că orice formă de guvernămînt, care nu este înrădăcinată în cultură, este sortită să dispară[1].

Referindu-ne la unele aspecte ale legislației electorale naționale, vom aduce anumite exemple din legislația altor state, care ar putea fi luate în considerație pe viitor de către legiuitori.

În primul rînd, ne vom referi la pragul electoral în cadrul alegerilor din 30 noiembrie 2014, atît pentru partide, cît şi pentru candidații independenți. Deci, pragul electoral de 6% pentru partide şi organizații social-politice este destul de înalt, comparativ cu media euro-peană – de 4%. Spre regret, majorarea pragului electoral în acelaşi an în care se desfăşoară scrutinul nu este un exemplu bun de democrație; or, regulile nu pot fi modificate în timpul jocului. Nu este clar rostul pragului de 2% pentru candidații independenți; atîta timp cît un mandat în parlament reprezintă 0,99% din voturi.

De asemenea, există state precum Finlanda, Olanda, Portugalia, Macedonia, cu un sis-

66

tem reprezentativ proporțional fără un prag electoral stabilit prin lege. În acest context, o soluție binevenită, care merită să fie discutată, ar fi excluderea pragului electoral. Astfel, fiecare partid, candidat independent sau bloc politic va primi cîte un mandat pentru fie-care procent de voturi acumulat. Prin adoptarea unei asemenea modificări, vor fi excluse cazurile cînd un partid sau un bloc, obținînd mai puțin de jumătate din voturi şi, deci, reprezentînd doar un segment al populației, conduce țara în numele întregului popor.

Un alt aspect important al procesului electoral îl reprezintă legislația în domeniul fra-udelor electorale. Articolul 181 al Codului Penal ”Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale” a fost inspirat din Codul Penal al României, cu excepția faptului că la noi a fost stabilită o sancțiune mult mai blîndă (pedeapsă cu închi-soarea pe un termen de 3 ani, în comparație cu pedeapsa pe un termen de la 2 la 7 ani apli-cată în România. În acelaşi timp, în Codul Penal al Republicii Moldova este stabilită o pe-deapsă mai dură pentru Coruperea alegătorilor (art. 181 prim) – pînă la 5 ani de închisoare, în Codul Penal român – pînă la 3 ani. Un avantaj al Codului Penal din Republica Moldova îl reprezintă stipularea expresă a bunurilor care nu sunt considerate drept mijloace de coru-pere electorală. Este mai blîndă şi pedeapsa pentru falsificarea documentelor şi evidențelor electorale (pedeapsă de pînă la 3 ani – în Republica Moldova şi pînă la 5 ani – în România.

Odată cu implementarea sistemului electronic de vot sau chiar înainte de aceasta, ar fi binevenită adoptarea unei prevederi similare aliniatului 3 al art. 391 din CP al României – ”Introducerea în uz sau folosirea unui program informatic cu vicii care alterează înregistrarea ori însumarea rezultatelor obținute în secțiile de votare sau determină repartizarea man-datelor în afara prevederilor legii se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitării unor drepturi”.

Și în Codul Penal al Federației Ruse este prevăzută o pedeapsă mai aspră pentru ”Împie-dicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale” – pînă la 5 ani de închisoare. Mai mult decît atît: sînt prevăzute unele circumstanțe agravante, precum comiterea faptei menționate mai sus de către o persoană cu funcție de răspundere sau de către un grup organizat (art. 141 din Codul Penal al Federației Ruse).

Spre deosebire de legislația națională, în Codul Penal al Federației Ruse sînt prevăzu-te pedepse pentru finanţarea directă şi indirectă, susţinerea materială sub orice formă a campaniilor electorale ale candidaţilor la alegeri şi ale concurenţilor electorali de către alte state. Normele naționale, însă, prevăd doar posibilitatea excluderii din cursa electorală a partidelor care beneficiază de un astfel de sprijin.

În legislația penală națională nu se regăseşte o normă care prevede o pedeapsă pentru violarea secretului alegerilor. Spre exemplu, legislația penală germană, art. 107 c., prevede o pedeapsă de pînă la 2 ani de închisoare pentru persoanele care încalcă o clauză menită să asigure secretul votului cu scopul de a afla pentru cine a votat un anumit alegător. De asemenea, legislația penală germană prevede o pedeapsă de pînă la 10 de ani de închisoare pentru persoanele care, beneficiind de dependența profesională sau economică a unor alegători, îi constrînge să voteze într-un anumit fel sau să nu se prezinte la urnele de vot. Pe lîngă faptul că este prevăzută (ca şi în alte state) pedeapsa penală pentru cumpărarea voturilor, legislația penală germană prevede sancțiuni şi pentru cetățenii care îşi vînd votul (pînă la 5 ani de închisoare).

Cu toate că legislația penală privind fraudele electorale se cere perfecționată, şi mai

67

important este ca prevederile actuale să fie aplicate în practică; or, nu asprimea pedepsei micşorează numărul infracțiunilor, ci frecvența cu care este aplicată. După cum ştim, nici unei persoane bănuite că ar fi comis o fraudă electorală în Republica Moldova încă nu i-a fost aplicată o pedeapsă penală.

Cu siguranță, legiuitorul din Republica Moldova trebuie să urmărească atent practica internațională în domeniul electoral, în vederea perfecționării legislației naționale. Dificul-tatea situaţiei la acest capitol constă în faptul că experienţa internaţională acumulată de statele occidentale pe parcursul secolelor se doreşte a fi implementată în Republica Mol-dova în cîţiva ani. Unul dintre fondatorii Uniunii Europene, Robert Schuman, menţiona că ”democraţia nu poate fi construită dintr-o singură lovitură, deoarece, pentru crearea acesteia, Europa a avut nevoie de mai multe milenii”[2]. În decursul unei mari perioade istorice, civilizaţia occidentală a reuşit să creeze asemenea valori ca libertatea individuală, responsabilitatea personală, gîndirea şi acţiunea raţională, justiţia, egalitatea în şanse, ceea ce a contribuit la crearea statului de drept şi a culturii participative, spre care tindem şi noi.

1 – Бьюкенен П. Смерть Запада. Москва: АТС, 2003. 444 с.2 – Шуман Р. За Европу. Москва: МШПИ, 2002. 96 с.

68

OBSERVAREA INTERNAȚIONALĂ A ALEGERILOR CA INSTRUMENT

AL DIPLOMAȚIEI PARLAMENTARE

Dmitri BARÎȘNIKOV, prodecan al facultății de relații externe a US din St. Petersburg, expert al IIMDD AIP CSI

La începutul secolului XXI, diplomația, rămînînd instrumentul principal al poli-ticii externe a statului, trece printr-o transformare cardinală, cauzată de schimbările rapide în structura social-economică, politică şi informațională a societății la nivel global. Deşi rolul diplomației profesioniste (departamentele de politică externă) în domeniul dirijării şi coordonării politicii externe rămîne neschimbat, guvernele sta-telor îşi sporesc eforturile de atragere a diverselor structuri interguvernamentale, neguvernamentale şi de business pentru rezolvarea unor probleme specifice de pe agenda de politică externă şi globală.

În acest sens, parlamentele naționale şi organizațiile interparlamentare internați-onale au un rol deosebit, deoarece statutul şi activitatea lor sunt caracterizate ab ini-tio de o largă reprezentativitate şi un grad diminuat al reglementării funcțiilor com-parativ cu organele puterii executive şi structurilor interguvernamentale. Fireşte, sub aspectul luării deciziilor în numele statului, participarea la acordurile internaționale şi responsabilitatea juridică de executare a acestora, parlamentul nu se compară cu şeful statului sau cu structurile executive. Or, sub aspectul cuprinderii sferelor de colaborare, flexibilității şi transparenței discuțiilor, contactele interparlamentare re-prezintă o nişă foarte confortabilă pentru discuții şi, tot mai frecvent, pentru luarea unor decizii importante favorabile parteneriatului internațional. Astfel, diplomația interparlamentară, definită ca o activitate comună a organelor puterii legislative a statelor în domeniul promovării colaborării interstatale şi dezvoltării parteneriatu-lui multilateral în diverse sfere, poate fi atribuită la una din formele moderne ale aşa zisei paradiplomații – colaborarea interstatală bilaterală şi multilaterală, care se efectuează prin intermediul organelor nespecializate în domeniul politicii externe ale puterii de stat centrale şi regionale.

Una dintre manifestările constante ale colaborării interparlamentare în spațiile euroatlantic şi euroasiatic (aşa zisul „spațiu OSCE”) a devenit, în ultimele două dece-nii, observarea regulată a alegerilor, consecința şi continuarea firească a căreia este

69

perfecționarea legiclației electorale naționale, schimbul de experiență internațional în domeniul administrării alegerilor, formarea şi difuzarea standardelor electorale.

Terminul „diplomație electorală” este utilizat tot mai frecvent în contextul cola-borării internaționale cu participarea unor organizații interparlamentare şi s-a mani-festat prin prezența regulată a unor observatori de bună credință la alegerile din di-verse țări. În mod firesc, printre acestea se regăsesc organizațiile interparlamentare din „spațiul OSCE”, deoarece anume în Europa de după Al Doilea Război Mondial au fost create şi s-au dezvoltat abordările universale moderne ale drepturilor alegători-lor ca parte inseparabilă a drepturilor politice civile. După cum se ştie, încă în 1952, în Protocolul № 1 la Convenția Europeană a drepturilor şi libertăților fundamentale se constata angajamentul părților contractante „de a desfăşura cu o periodicitate rezonabilă alegeri libere în condiții care ar asigura, prin vot secret, exprimarea liberă a voinței poporului la alegerea organelor puterii legislative” (articolul 3).

Printre cele mai prestigioase organizații interparlamentare, care participă cu re-gularitate la observarea alegerilor, se numără Adunarea Parlamentară a Consiliului European (APCE), Parlamentul European (PE) şi Adunarea Interparlamentară a sta-telor-membre ale CSI (AIP CSI). Fiecare dintre aceste organizații îşi are istoria pro-prie de observare a alegerilor, dispune de o experiență unică în domeniu, elaborează propriile norme şi metode de diplomație electorală.

APCE, ca organ statutar al Consiliului Europei, fondat în anul 1949, este cea mai veche organizație interparlamentară de pe continent. Acesteia îi aparține întîietatea organizării monitorizării alegerilor de către parlamentari – reprezentanții institu-tului supranațional multilateral: în 1974 deputații-membri ai APCE au desfăşurat monitorizarea plebiscitului din Grecia în problema revenirii pe tron a regelui Con-stantin al II-lea.

O realizare remarcabilă a APCE în domeniul monitorizării alegerilor a fost înre-gistrată la sfîrşitul războiului rece, cînd rolul Consiliului Europei (calitatea de mem-bru al acestuia servind ca permis de acces în familia statelor europene pentru fostele țări socialiste) a crescut considerabil. Întroducerea statutului de „stat invitat special” şi a procedurilor de verificare a îndeplinirii de către statul-candidat la accederea în CE a angajamentelor asumate au transformat APCE în primul institut european care a corelat calitatea de membru al organizației internaționale cu desfăşurarea alegeri-lor libere şi corecte. Din 1989 numărul statelor-membre ale APCE a crescut de la 23 la 47. Anume în anii 1990 Adunarea Parlamentară a CE a desfăşurat continuu moni-torizarea alegerilor în țările-candidate, transformînd institutul observației electorale într-un mecanism eficace şi permanent al diplomației parlamentare. Pe parcursul a 25 de ani APCE a participat la monitorizarea a circa 140 de scrutine parlamentare şi prezidențiale în diferite țări ale Europei cu participarea a peste 1800 de parlamentari din majoritatea statelor-membre.

AP OSCE reprezintă, începînd cu 1970, rezultatul evoluției mecanismelor Confe-rinței pentru securitate şi colaborare în Europa (CSCE), care, în 1994, a obținut sta-tutul de organizație internațională (OSCE). AP CSCE a fost fondată în 1992 ca un al doilea institut al Organizației, după Consiliul Miniştrilor afacerilor externe (în 1992 CMAE CSCE). Este evenimentul care a contribuit la consolidarea interacțiunii dintre

70

cele două organe importante ale OSCE.În calitatea sa de observator al alegerilor, AP OSCE se conduce de aşa zisele „Cri-

terii de la Copenhaga” – un set de parametri consacrați în Documentul conferinței de la Copenhaga a OSCE din 1990, care certifică dacă alegerile au fost libere şi de-mocratice. În baza acestui document țările-participante şi-au asumat angajamentul să desfăşoare alegerile cu o periodicitate rezonabilă, să respecte dreptul electoral universal şi egal pentru populația adultă, să numere corect şi echitabil voturile, să asigure accesul partidelor şi candidaților la mass-media ş. a. m. d. Acesta poate fi considerat primul pas important în direcția elaborării standardelor electorale co-mune în spațiul OSCE.

Începînd cu anul 1993, circa cinci mii de parlamentari şi colaboratori adminis-trativi ai AP a OSCE au participat la monitorizarea a 127 de scrutine din 30 de țări. Misiunile de monitorizare a alegerilor ale Adunării Parlamentare a OSCE se disting prin procedurile clare de constituire a corpurilor de obserbatori, experiența bogată de interacțiune cu alte structuri internaționale care participă la monitorizare, în par-ticular, cu APCE şi Parlamentul European.

Aprecierea rolului important pe care AP OSCE o are în dezvoltarea democratică şi observarea alegerilor s-a produs peste doar şase ani de la lansarea sa în diploma-ția electorală parlamentară. La sumitul de la Istanbul din 1999 şefii de guverne din țările-membre ale OSCE au remarcat trendul ascendent al Adunării Parlamentare în sfera dată.

Parlamentul European desfăşoară observarea alegerilor în statele ne-membre ale Uniunii Europene în baza Declarației privind principiile observării internaționale şi a propriului Cod privind comportamentul observatorilor, ambele adoptate în anul 2007. Grupul de coordonare a alegerilor, creat în baza rezoluției Conferinței Preşe-dinților parlamentelor țărilor din UE în 2001, este instituția care se ocupă nemijlocit de planificarea, organizarea şi aprecierea activității misiunilor PE de observare a ale-gerilor. În anul 2012 s-a decis lărgirea competențelor grupului şi acesta a fost redenu-mit – Grupul de promovare a democrației şi coordonare a alegerilor (GPD). GPD îşi organizează activitatea în baza rezoluției Conferinței Preşedinților parlamentelor ță-rilor UE din 2012, în care sînt formulate clar criteriile şi procedurile de monitorizare a alegerilor pe care trebuie să le aplice observatorii-parlamentari. Sarcina principală a observatorilor PE la alegeri şi referendumuri este sporirea legitimității procesului electoral național, crearea atmosferei de încredere în societate, prevenirea falsificării alegerilor şi apărarea drepturilor electoratului. În perioada de observare a alegeri-lor, misiunea PE îşi coordonează activitatea, în primul rînd, cu observatorii Uniunii Europene şi ai OSCE. În perioada activității Parlamentului European de legislatura a VII-ea din anii 2009-2014, misiunile PE de monitorizare au participat la observarea alegerilor în circa 40 de campanii electorale, iar din 1999 şi pînă în prezent PE a orga-nizat peste 140 de misiuni de observare a alegerilor în întreaga lume.

AIP CSI este cea mai cunoscută organizație interparlamentară din spațiul post-sovietic, care participă cu regularitate la monitorizarea alegerilor, în principal în propriile țări-membre. Creată în 1992, Adunarea Interparlamentară a CSI a obținut statutul de organizație internațională plenipotențiară la adunarea Consiliului Șefilor

71

de stat CSI din 1995 de la Minsk. Observarea alegerilor, fiind una dintre cele mai importante direcții de activitate

a Adunării, este coordonată de o subdiviziune specială a Secretariatului AIP – Insti-tutul Internațional de Monitorizare a Dezvoltării Democrației, Parlamentarismului şi Respectării Drepturilor Electorale ale cetățenilor statelor-membre ale AIP CSI (IIM-DDP AIP CSI). Institutul de Monitorizare a fost organizat în baza rezoluției şedinței în deplasare a Consiliului AIP CSI (Kiev, 2006), ca organ permanent, şi are în gestiune problemele schimbului de informație cu privire la respectarea drepturilor omului în spațiul CSI şi a altor regiuni, generalizarea experienței în domeniul dezvoltării demo-crației şi parlamentarismului, instruirea observatorilor internaționali şi, bineînțeles, desfăşurarea monitorizării alegerilor cu participarea deputaților parlamentelor nați-onale ale statelor-membre şi colaboratorilor aparatului AIP CSI.

Observatorii AIP CSI se conduc în activitatea de organizare a observării interna-ționale a alegerilor de „Convenția privind standardele alegerilor democratice, drep-turile şi libertățile electorale în statele-membre ale Comunității Statelor Indepen-dente” din 2002, în articolul 15 al căreia sînt expuse exhaustiv principiile, scopurile şi metodele de observare internațională a alegerilor, drepturile şi obligațiile obser-vatorilor. Din momentul adoptării şi ratificării acestei Convenții, în 2003, de şapte state-membre ale AIP CSI, experții în domeniul dreptului electoral au menționat în repetate rînduri importanța ei ca prim document normativ în practica mondială, care nu numai defineşte, ci şi fixează juridic criteriile alegerilor democratice.

În perioada cuprinsă între 1994 şi 2014 AIP CSI a organizat peste 90 de deplasări ale misiunilor şi grupurilor de observatori internaționali la alegerile din țările CSI şi alte regiuni, a desfăşurat circa 10 seminare şi conferințe pentru observatori.

Fireşte, în afară de institutele interparlamentare menționate, în spațiul european şi postsovietic activează în număr impunător de organizații interguvernamentale şi neguvernamentale internaționale în domeniul observației electorale, printre care şi cele specializate în monitorizarea alegerilor, cum ar fi OSCE, CIS-EMO, Rețeaua Europeană de observare a alegerilor (ENEMO), Platforma europeană pentru alegeri democratice (EPDE) ş. a.

Cu toate acestea, am impresia că experiența participării parlamentarilor-membri ai misiunilor interparlamentare de observare a alegerilor are mai multe particulari-tăți şi avantaje, capabile să exercite o influență de lungă durată asupra sistemului diplomației electorale globale în devenire.

În primul rînd, parlamentul, ca organ reprezentativ, în virtutea statutului şi pre-destinării, este intermediarul natural între stat şi societatea civilă. La nivelul colabo-rării interparlamentare multilaterale această intermediere este capabilă să se mani-feste printr-o interacțiune între organizațiile interparlamentare cu OPN de drept şi umanitare internaționale, comunitățile de experți, inclusiv cele din sfera electorală.

În afară de asta, spre deosebire de structurile interguvernamentale, organizațiile interparlamentare, oricît ar părea de paradoxal, pot fi mai puțin angajate politic la totalizarea rezultatelor monitorizării alegerilor. Dat fiind că nu sînt subordonați cur-sului politic extern al unui guvern şi reprezentînd în cadrul aceleiaşi misiuni (grup) de observatori diverse partide politice, parlamentarii pot ajunge la o concluzie co-

72

mună echilibrată, de compromis şi, eventual, la o părere obiectivă despre desfăşura-rea şi totalurile campaniei electorale.

În sfîrşit, practica interparlamentară de observare a alegerilor este un remarcabil laborator de cercetare pentru schimbul de experiență şi îmbunătățirea calităților profesionale, ceea ce este foarte important pentru parlamentarii-politicieni, de care depinde perfecționarea legislației electorale naționale, participarea la elaborarea mecanismelor şi procedurilor în domeniul administrării electorale.

Am impresia că interacțiunea permanentă, ținînd cont de experiența fiecăru-ia, dintre Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Adunarea Parlamentară a OSCE, Parlamentului European şi Adunării Interparlamentare a CSI, acestea fiind cele mai importante organizații interparlamentare în domeniul monitorizării elec-torale, este unicul reper în vederea creării unor norme electorale comune „în spațiul OSCE” şi, poate, cel mai important pas în direcția elaborării standardelor electorale democratice globale.

73

74