Comentați următorul afiș, care poate fi citit la un restaurant turc din Paris: "Dumnezeul tău este evreu. Mașina pe care o conduci este japoneză. Pizza este italiană. Iar cousse cousse-ul este algerian. Democrația pe care o practici este grecească, cafeaua ta este braziliană. Ceasul îți este elvețian. Cămașa este indiană. Radioul tău este coreean. Vacanțele tale sunt turcești, tunisiene și marocane. Cifrele tale sunt arabe. Scriitura îți este latină, și ... reproșezi vecinului tău că este străin".

Încă de la o primă citire, mesajul trimite cu gândul la diferențe. Diferențe ce apar atât la propria persoană, cât și în relație cu alte persoane.

De cele mai multe ori noi nu conștientizăm ceea ce ne aparține, în schimb dacă altcineva se deosebește de noi, observăm imediat.

Interesant este faptul că atâta timp cât o altă persoană ne seamănă în lucrurile pe care noi le considerăm calități sau ca fiind bune, acceptabile, importante pentru propria persoană ne bucurăm și chiar o apreciem. În schimb, dacă diferă în legătură cu acestea, există probabilitatea, într-un procent destul de mare, să apară o oarecare reticență, implicit discriminare.

Faptul că acest mesaj se află într-un restaurant turcesc din Paris, nu este întâmplător. Prin acesta se subliniază ideea de acceptare a celorlalți. Faptul că suntem diferiți nu ar trebui să ne împiedice să ne acceptăm între noi.

Extinzând, există tendințe de a respinge din start aspecte ale unor anumite culturi, ce nu corespund culturii din care facem parte, tocmai datorită diferențelor care există (cum ar fi lumea arabă și lumea occidentală).