Aderarea rii Romneti la "Liga Sfnt" a condus la izbucnirea (13 sepembrie 1594) unei revolte antiotomane soldat cu suprimarea creditorilor levantini i a ntregii garnizoane otomane staionat n Bucureti. Pe acest fundal, Mihai pornete o ofensiv general mpotriva naltei Porii, atacnd cetile turceti de pe ambele pri ale Dunrii (Giurgiu, Hrova, Silistra .a.). Urmeaz o serie de victorii mpotriva ttarilor i turcilor (Putineiu, Stneti i erpteti) culminat cu incendierea Rusciukului. Dup modelul victorios al lui Mihai, Aron Vod pornete o campanie similar. Datorit recunoaterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de ctre Aron Vod i succesorul su, Rzvan tefan, Mihai trimite o delegaie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relaiile munteano-transilvnene. Nerespectnd porunca domnitorului, delegaia de boieri condus de mitropolitul Eftimie semneaz un trat cu Bathory prin care Mihai devenea lociitorul acestuia pe propriul su tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alctuit din 12 boieri de rang nalt. Comandnd o armat de cca. 16.000 de ostai, la care se adugau cei 7.000 de transilvneni condui de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obine victoria la Clugreni - 13/23 august 1595(evocat n mod strlucit n poemul "Paa Hassan" de George Cobuc). Constraofensiva otoman l foreaz s se retrag n muni, ateptnd sprijinul lui Sigismund. ntre timp, tefan Rzvan este nlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movil, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul ncepe (cu sprijin transilvnean i moldovean) eliberarea oraelor Trgovite (5-8 octombrie 1595), Bucureti (12 octombrie 1595) i Giurgiu (15-20 octombrie 1595).Negocierile de pace cu nalta Poart Pierderile suferite n urma campaniilor antiotomane, precum i dezastrele provocate de ostaii sultanului, au adus ara Romneasc n pragul colapsului financiar. Cu visteria golit, Mihai se vede silit s aplice o soluie pe ct de nepopular, pe att de vital supravieuirii statale: "aezmntul" sau "legarea ranilor de glie" prin care rumnii (ranii fra pmnt din Valahia) erau silii s rmn pe moia pe care se aflau n acel moment. Dup cteva confruntri pe linia Dunrii, Mihai decide nceperea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, n schimbul acceptrii suzeranitii otomane i a plii tributului, nalta Poart recunotea domnia voievodului pe ntreaga durat a vieii sale. n paralel, domnitorul valah ncheie un tratat i cu Casa de Habsburg (Mnstirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat mpotriva turcilor. Prin dubla suzeranitate (otoman i habsburgic) se anula practic tratatul dezavantajos al boierilor cu Sigismund Bathory.Situatia interna a Tarilor Romane La sfarsitul secolului XVI Tarile Romane s-au confruntat cu o agravare a dominatiei otomane, atat politic cat si economic. Oprirea cuceririlor otomane a avut drept efect cresterea dominatiei asupra Tarilor Romane, imperiul fiind tot mai interesat de resursele lor, ceea ce explica instalarea unui regim politic controlat de Poarta care incalca actele ce reglementau raportul ramano-otoman. Ultima treime a secolului XVI, dupa infrangerea rascoalei antiotomane a lui Ioan Voda (1572-1574) a fost marcata de instabilitatea domniei prin faptul ca sultanul numea domnitori in schimbul unor sume exorbitante, fapt care a destabilizat gospodaria taraneasca libera si a accentuat Rumania (tarani rumani/ dependenti), servajul.

In conditiile inexistentei unui drept ereditar, care sa reglementeze succesiunea la domnie, scoaterea la mezat a tronurilor a determinat, paralel cu instabilitatea politica, si cresterea obligatiilor financiare. La acestea s-a adaugat monopolul comercial impus de Poarta, prin care isi rezerva prioritatea in cumpararea produselor. In acest context, marasmul politic s-a intalat in Tarile Romane, provacat fiind de schimbarile frecvente de domni, in conditiile incalcarii statutului juridic ce reglementa raporturile suzerano-vasalice.

Gravitatea situatiei este exprimata de faptul ca cuantumul obligatiilor finaciare depasea capacitatea economica a Tarilor Romane, iar patrunderea elementelor levantine si grecesti in caliatate de camatari a determinat un transfer de proprietate, fapt ce a concurat cu boierimea pamanteana. In plus, prezenta garnizoanelor otomane crea imaginea unui regim care anunta o posibila anuntare a pasalacului. In acest context, boierimea romana si-a manifestat ostilitatea fata de elementele grecesti, recurgand la o colaborare cu domnitorul.

Context international La sfarsitul sec. XVI, Tarile Romane, prin pozitia lor geopolitica, inregistreaza efectele imperialismului habsburgic si o presiune agresiva a celui otoman. Dupa victoria de la Lepanto 1571, s-a dovedit ca invincibilitatea Imperiului Otoman era de domeniul trecutului, imperiul avea inca resurse importante. Scena politica a Europei Central Orientale a fost dominata la sfarsitul sec. XVI de Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia si mai tarziu Rusia.

Domnia lui Mihai Viteazul a coincis cu relansarea de catre Papa Clement VIII a unei aliante antiotomane numita "Liga Sfanta" la care au aderat Spania , Austria, Statul papal si ducatele italiene Toscana, Mantua si Ferara. Un loc aparte in planurile antiotomane trebuia sa-l detina Tarile Romane, care prin pozitia lor erau interesate de Liga Sfanta. La Liga a aderat Principatul Transilvaniei, condus de Sigismund Bathory, considerat un element cheie in atragerea Tarilor Romanesti si a Moldovei. In urma presiunilor diplomatice ale Papei si habsburgilor, domnul Moldovei Aron Voda, a aderat la coalitia antiotomana. Adeziunea Tarilor Romane s-a datorat initiativei domnului care avea acordul boierilor pamanteni pentru declansarea conflictului cu turcii. Integrarea Tarilor Romane in alianta crestina a dus foarte curand la rascoala antiotomana, care a izbucnit la 13 nov. 1594 la Bucuresti prin suprimarea creditorilor levantini si a garnizoanei otomane. In iarna anului 1594-1595, Mihai Viteazul a atacat si a cucerit cetatile otomane de pe linia Dunarii, cu exceptia Giurgiului, eveniment echivalent cu declansarea ostilitatilor impotriva Imperiului Otoman. In aceste conditii, fiind previzibila reactia otomana, Mihai Viteazul a incheiat la Alba Iulia prin intermediul unei delegatii boieresti la 20 mai 1595 un tratat cu Sigismund Bathory, potrivit caruia Tara Romaneasca se subordona Transilvaniei, iar domnitorul boierilor. Potrivit tratatului, domnului i se retrag prerogativele domniei, tara ramanand sa fie guvernata de un Sfat al boierilor, iar domnul devenea "loctiitor" al Principelui Ardealului. Vasalizarea T.R fata de Transilvania.

Mihai Viteazul il accepta datorita ajutorului militar in fata pericolului otoman care se prefigura. Era la urma urmei un tratat antiotoman. Un tratat asemanator a fost incheiat de catre Aron Voda, astfel ca Sigismund a devenit suzeranul celor 2 tari, alcatuindu-se un organism politic si militar in stare sa se opuna Imp. Otoman. Amenintarea otomana s-a materializat in vara lui 1595, atunci cand confruntarea decisiva a avut loc la Calugareni, 23 aug. 1595. Batalia s-a incheiat cu victoria moderata a lui Mihai Viteazul, care este nevoit sa se retraga spre N, datorita superioritatii numerice a armatei otomane, in asteptarea interventiei ardelene. Campania condusa de Sinan-Pasa avea drept obiectiv transformarea T.R in pasalac. Astfel, turcii au initiat primele masuri de organizare a pasalacului la Bucuresti si Targoviste. Reactia crestina a fost prompta, astfel actiunea militara a celor 3 Principate a recucerit Targoviste, iar turcii au fost alungati peste Dunare. In toamna anului 1596, Poarta a reluat ofensiva reusind sa obtina la 26 oct. 1596 o victorie impotriva habsburgilor la Keresztes. La 20 iulie 1597 sultanul Mahomed III recunostea lui Mihai domnia pe viata, iar tributul era redus la jumatate. In paralel, Mihai Viteazul, s-a orientat catre habsburgi cu care a semnat un tratat antiotoman la 9 iulie 1598 la Manastirea Dealu, potrivit caruia imparatul Rudolf II oferea ajutor militar impotriva turcilor, se garanta domnia ereditara in Tara Romaneasca. Prin aceasta dubla suzeranitate, otomana si imperiala, Mihai Viteazul se emancipa de consecintele tratatului din 20 mai 1595. Frontul romanesc antiotoman se destramase inca din 1595, atunci cand a fost impus de catre Polonia ca domn al Moldovei Ieremia Movila care accepta suzeranitatea otomana. In primavara anului 1599, Sigismund Bathory a renuntat la tron in favoarea varului sau Andrei Bathory, un adept al pacii cu turcii.

Iesirea Moldovei si a Transilvaniei din frontul romanesc antiotoman si interventiile Poloniei de a-l inlatura pe Mihai Viteazul de la conducerea T.R l-au determinat sa actioneze pentru realizarea "planului dacic" (restituo daciae) = unirea romanilor sub o singura autoritate pentru a contracara planurile expansioniste ale Marilor Puteri. La 18 oct. 1599, Mihai Viteazul a obtinut victoria de la elimbar impotriva lui Andrei Bathory, ocupand Transilvania. Prin cucerirea Ardealului cu sprijinul boierimii, s-a inversat directia unuficarii celor 2 state, in acest caz dinspre Tara Romaneasca. Niciodata pana atunci un domn roman nu a cucerit Transilvania.

Politica lui Mihai Viteazul in Transilvania a fost dependenta de planurile habsburgilor care urmareau incorporarea Principatului.Dieta Transilvaniei l-a recunoscut pe Mihai ca loctiitor al imparatului,iar acesta nu a modificat sistemul starilor privilegiate.Ceea ce a nemultumit profund Dieta au fost donatiile de domenii facute boierilor munteni in detrimentul nobilimii maghiare. In mai 1600, Mihai a cucerit Moldova,invocand ca motiv alianta lui Ieremia Movila cu turcii.Prin cucerirea Transilvaniei,Mihai Viteazul si-a consolidat stapanirea in Transilvania,iar prin cucerirea Moldovei a refacut frontul antiotoman.Titulatura,actul oficial cuprindea titlul de domn al Tarii Romanesti,al Ardealului si Moldovei. Desi Principatele ramaneau politic si administrativ separate, cu toate ca nu ideea unitatii nationale a determinat unificarea ci ideea solidaritatii crestine, creatia de o clipaa devenit in timp un ideal.Unirea nu a rezistatdatorita puternicilor competitori. Astfel, Imperiul Otoman dorea restaurarea suzeranitatii sale, Polonia urmarea propria hegemonie si nu accepta pierderea Moldovei,Austria viza cucerirea Transilvaniei iar nobilimea maghiara era ostila unei suprematii romanesti.In aceste conditii, starile privilegiate din Transilvania s-au rasculat, iar habsburgii au considerat ocazia favorabila pentru preluarea stapanirii Transilvaniei. Astfel, oastea imperiala condusa de generalul Basta s-a alaturat rasculatilor ardeleni,invingandu-l pe Mihai Viteazul la 18 septembrie 1600 la Miraslau, fapt ce a avut drept consecinta pierderea Transilvaniei. In acelasi timp,armata poloneza a patruns in Moldova impunandu-l domn pe Ieremia Movila. Dupa infrangerea de la Bucov in fata armatei poloneze,a fost inscaunat domn al Tarii Romanesti Simion Movila,iar Mihai a fost obligat sa ia drumul exilului spre Viena. Defectiunea intervenita in Transilvania unde nobilimea l-a alungat pe Basta si l-a reinstaurat domn pe Sigismund Bathory, l-a readus in scena pe domnul Tarii Romanesti. Acesta a primit resurse financiare de la Rudolf II pentru echiparea unei armate, care impreuna cu cea a generalului Basta obtin victoria la 13 august 1600 la Giuraslau impotriva lui Sigismund Bathory. Habsburgii au hotarat sa-l inlature pe Mihai, fapt realizat in urma unui asasinat. Iesirea din scena a domnului Tarii Romanesti a pus capat Ligii Sfinte, iar fapta voievodului muntean a reprezentat un capitol de istorie europeana prin integrarea in Liga Sfanta si succesele militare care au determinat o vremelnica unire a Tarilor Romane.