LICEUL TEHNOLOGIC “AXIOPOLIS” CERNAVODA

Profil: Tehnic

Calificarea (nivel 4): Tehnician în instalaţii electrice

Lucrare pentru certificarea competenţelor profesionale

INSTALAŢII ŞI SISTEME DE MĂSURARE - ADAPTOARE

Profesor îndrumător, Elev,Petre Giorgiana Poiană Regep Nicu

-2015-

1

CUPRINS

Cap.I ARGUMENT ……………………………………………….……..…...2

Cap.II INSTALATII SI SISTEME DE MASURARE – ADAPTOARE..........................................................................4

II.1. Noţiuni generale.......................................................4

II.2. Adaptorul deplasare unghiulară-curent tip ELT 370.....6

II.3. Adaptorul deplasare liniară-curent tip ELT 310...........7

II.4. Adaptorul deplasare unghiulară-presiune tip PLT-370..8

II.5. Adaptoare tensiune (rezistenţa)-curent tip ELT 160…..9

II.6. Adaptorul tensiune - curent tip ELT 530...................11

II.7. Adaptorul tensiune-curent tip ELT 630.....................11

II.8. Adaptorul tensiune-curent tip ELT 730.....................11

II.9. Adaptorul deplasare-curent seria FE.........................12

Cap.III NORME TEHNICE DE SECURITATE A MUNCII…….14

III.1. Norme generale………………………………………………….14

III.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor………....15

2

BIBLIOGRAFIE…………………………….…………………………………..16

3

Cap.I ARGUMENT

Am ales tema „Instalatii si sisteme de masurare - Adaptoare” şi lucrarea este structurata pe trei capitole.

În prima parte a lucrării am prezentat “Argumentul” care cuprinde, pe scurt, lucrarea de specialitate.

În primul capitol am prezentat câteva generalităţi despre instalatiile electrice, adaptorul deplasare unghiulară-curent tip ELT 370, adaptorul deplasare liniară-curent tip ELT 310, adaptorul deplasare unghiulară-presiune tip PLT-370, adaptoare tensiune (rezistenţa)-curent tip ELT 160, adaptorul tensiune - curent tip ELT 530, adaptorul tensiune-curent tip ELT 630, adaptorul tensiune-curent tip ELT 730, adaptorul deplasare-curent seria FE.

A măsura o mărime fizică, înseamnă a stabili pe cale experimentală valoarea (numerică) acesteia, prin comparare cu o mărime de aceeaşi natură, aleasă în mod convenţional ca unitate.

Adaptorul are rolul de a adapta informaţia obţinută (simbolic) la ieşirea elementului sensibil la cerinţele impuse de aparatura de măsurare care o utilizează, respectiv să o convertească sub forma impusă pentru semnal.

Funcţiile realizate de adaptor sunt complexe. Ele determină ceea ce se înţelege în mod curent prin adaptare de nivel sau de putere (impedanţă) cu referire la semnalul de ieşire în raport cu dispozitivele sistemului de măsurare. Totodată, adaptorul este cel care asigură conversia variaţiilor de stare ale ES în semnale calibrate reprezentând valoarea mărimii de intrare. Prin urmare, se poate spune că adaptorul este elementul în cadrul căruia se efectuează operaţia specifică măsurării - comparaţia cu unitatea de măsură adoptată. Comparaţia se poate face în raport cu o mărime etalon care exercită o acţiune permanentă şi simultană cu mărimea de intrare (comparaţie simultană). În cele mai multe cazuri comparaţia este nesimultană, în sensul că mărimea etalon este iniţial aplicată din exterior în cadrul operaţiei de calibrare, anumite elemente constructive memorând efectele sale şi utilizându-le ulterior pentru comparaţia cu mărimea de măsurat, singura care se aplică din exterior în aceste cazuri (comparaţie succesivă).

Rolul adaptorului este acela de a converti mărimea generată de elementul sensibil (ES) în semnalul electric de ieşire al traductorului. Deoarece în acest caz, conversia şi adaptarea

4

semnalului de ieşire la cerinţele impuse de elementele lanţului de măsurare implică circuite şi blocuri electronice, se utilizează frecvent denumirea de adaptoare electronice.

Adaptoarele furnizează la ieşire, de regulă, tensiuni şi curenţi electrici variind în limite specificate, indiferent de natură şi domeniul de variaţie al mărimii aplicate la intrarea traductorului. De asemenea, aceste semnale au asociată o putere corelată cu caracteristicile energetice ale circuitelor de intrare din ultimul element al lanţului de măsurare (rezistenţa de sarcină).

Diferenţierile cele mai importante la adaptoare apar pe partea de intrare, care recepţionează mărimile diversificate atât ca natură fizică, precum şi gama de variaţie, furnizate de elementul sensibil.

Adaptorul deplasare-curent foloseşte principiul convertirii unei deplasări mecanice (rotire) într-un semnal alternativ a cărui amplitudine este proporţională cu unghiul de rotire.

Adaptorul ELT 370 este folosit, de exemplu, în combinaţie cu traductorul rotametric de debit tip DR 100, fiind introdus în carcasa acestuia.

Adaptorul ELT-370 intra în structura traductoarelor a căror elemente sensibile prezintă la ieşire o deplasare unghiulară, ce se converteşte în semnal unificat electric

Adaptorul tensiune-curent se utilizează în principal pentru măsurarea temperaturilor (traductoare generatoare) cu ajutorul termocuplurilor sau al termorezistentelor (traductoare rezistive).

Adaptorul deplasare-curent seria FE converteşte o deplasare mecanică într-un curent continuu de semnal unificat 4-20 mA c.c., folosind un sistem cinematic cu compensarea cuplului aplicat la iritrare.

În finalul lucrării am prezentat „Bibliografia” ce conţine manualele de specialitate din care am extras material pentru lucrarea de specialitate pe care am realizat-o.

5

Cap.II INSTALATII SI SISTEME DE MASURARE - ADAPTOARE

II.1. Noţiuni generale

A măsura o mărime fizică, înseamnă a stabili pe cale experimentală valoarea (numerică) acesteia, prin comparare cu o mărime de aceeaşi natură, aleasă în mod convenţional ca unitate.

De obicei, măsurările sunt efectuate cu participarea unui operator uman, care se reflectă în mod direct în obţinerea rezultatelor. Ţinând cont de acest aspect, operaţia de măsurare, ca o comparaţie direct perceptibilă a mărimii de măsurat cu unitatea, nu este posibilă decât într-un număr restrâns de cazuri în care unităţile pot fi realizate sub o formă care să permită utilizarea lor ca atare. Restricţiile apar, pe de o parte, datorită faptului că există numeroase mărimi fizice care nu sunt accesibile simţurilor umane, iar, pe de altă parte, chiar şi în situaţiile celor care posedă această proprietate, numai, un domeniu limitat de valori poate fi sesizat. Din aceste motive, măsurările se efectuează în marea majoritate a cazurilor cu ajutorul aparatelor de măsurare. Astfel, prin aparat de măsurare se înţelege acel dispozitiv care stabileşte o dependenţă între mărimea de măsurat şi o altă mărime ce poate fi percepută în mod nemijlocit de organele de simţ umane, de o manieră care permite determinarea valorii mărimii necunoscute în raport cu o anumită unitate de măsură.

În cazul sistemelor automate, conducerea proceselor efectuându-se fără intervenţia directă a omului, mijloacele prin care aceasta se realizează se modifică în concordanţă cu noile condiţii. În consecinţă, operaţiile de măsurare în sistemele automate sunt efectuate de traductoare, dispozitive care stabilesc o corespondenţă între mărimea de măsurat şi o mărime cu un domeniu de variaţie calibrat, aptă de a fi recepţionată şi prelucrată de echipamentele de conducere (regulatoare, calculatoare de proces, etc.).

Realizarea funcţiilor menţionate de către traductor, astfel încât semnalul obţinut la ieşirea acestuia să reprezinte valoric mărimea măsurată, implică o serie de operaţii de conversie cu caracter informaţional, însoţite totodată şi de transformări energetice bazate fie pe energia asociată mărimii preluate de la proces, fie pe cea furnizată de surse auxiliare, în acest scop, în

6

componenţa oricărui traductor se pot distinge unele elemente funcţionale tipice, conform structurii generale din figura 1, unde x este mărimea aplicată la intrarea traductorului (temperatură, debit, presiune, nivel, viteză, etc), iar y - mărimea furnizată de traductor.

Fig.1. Structură generală a unui traductor

Elementul sensibil ES (denumit şi detector, captor sau senzor) este elementul specific pentru detectarea mărimii fizice pe care traductorul trebuie să o măsoare. Sub acţiunea mărimii de intrare, are loc o modificare de stare a elementului sensibil, care, fiind o consecinţă a unor legi fizice cunoscute teoretic sau experimental, conţine informaţia necesară determinării valorii acestei mărimi. Modificarea de stare presupune un consum energetic preluat de la proces, în funcţie de fenomenele fizice pe care se bazează detecţia. Modificarea de stare se poate manifesta sub forma unui semnal la ieşirea ES (de exemplu t.e.m. a unui termocuplu în funcţie de temperatură), în alte situaţii, modificarea de stare are ca efect variaţii ale unor parametri de material a căror evidenţiere printr-un semnal necesită o energie de activare externă. Indiferent cum s-ar manifesta modificarea de stare a ES, de obicei, informaţia furnizată nu poate fi folosită ca atare, necesitând prelucrări ulterioare.

Adaptorul A are rolul de a adapta informaţia obţinută (simbolic) la ieşirea ES la cerinţele impuse de aparatura de măsurare care o utilizează, respectiv să o convertească sub forma impusă pentru semnalul y.

Funcţiile realizate de adaptor sunt complexe. Ele determină ceea ce se înţelege în mod curent prin adaptare de nivel sau de putere (impedanţă) cu referire la semnalul de ieşire în raport cu dispozitivele sistemului de măsurare. Totodată, adaptorul este cel care asigură conversia variaţiilor de stare ale ES în semnale calibrate reprezentând valoarea mărimii de intrare. Prin urmare, se poate spune că adaptorul este elementul în cadrul căruia se efectuează operaţia specifică măsurării - comparaţia cu unitatea de măsură adoptată. Comparaţia se poate face în raport cu o mărime etalon care exercită o acţiune permanentă şi simultană cu mărimea de intrare (comparaţie simultană). În cele mai multe

7

cazuri comparaţia este nesimultană, în sensul că mărimea etalon este iniţial aplicată din exterior în cadrul operaţiei de calibrare, anumite elemente constructive memorând efectele sale şi utilizându-le ulterior pentru comparaţia cu mărimea de măsurat, singura care se aplică din exterior în aceste cazuri (comparaţie succesivă).

După formă de variaţie a semnalelor de la ieşire, adaptoarele pot fi analogice şi numerice. Semnalele analogice se caracterizează prin variaţii continue al unui parametru caracteristic, similare cu variaţiile mărimii aplicate la intrarea traductorului (mărime în mod natural continuă). Prin calibrare, intervalul de variaţie al semnalului analogic se asociază domeniului necesar al mărimii de intrare în traductor şi în consecinţă, fiecărui nivel de semnal îi corespunde o valoare bine precizată (prin legea de dependenţă liniară) a mărimii măsurate.

Rolul adaptorului este acela de a converti mărimea generată de elementul sensibil (ES) în semnalul electric de ieşire al traductorului. Deoarece în acest caz, conversia şi adaptarea semnalului de ieşire la cerinţele impuse de elementele lanţului de măsurare implică circuite şi blocuri electronice, se utilizează frecvent denumirea de adaptoare electronice.

Adaptoarele furnizează la ieşire, de regulă, tensiuni şi curenţi electrici variind în limite specificate, indiferent de natură şi domeniul de variaţie al mărimii aplicate la intrarea traductorului. De asemenea, aceste semnale au asociată o putere corelată cu caracteristicile energetice ale circuitelor de intrare din ultimul element al lanţului de măsurare (rezistenţa de sarcină).

Diferenţierile cele mai importante la adaptoare apar pe partea de intrare, care recepţionează mărimile diversificate atât ca natură fizică, precum şi gama de variaţie, furnizate de elementul sensibil.

II.2. Adaptorul deplasare unghiulară-curent tip ELT 370

Acest tip de adaptor este frecvent folosit în sistemul E, având indicativul de fabricaţie ELT 370 şi fiind utilizat în construcţia unor traductoare de presiune, de nivel, de debit etc.

Schema de principiu a adaptorului deplasare-curent este reprezentată în figura 5.14, a.

Adaptorul deplasare-curent foloseşte principiul convertirii unei deplasări mecanice (rotire) într-un semnal alternativ a cărui

8

amplitudine este proporţională cu unghiul de rotire α (figura 2). În acest scop se foloseşte un modulator magnetic M având un element mobil de polarizare realizat sub forma unui magnet permanent N—S.

În poziţia iniţială (verticală), intrarea este nulă (α = 0), miezul M este perfect simetric, şi deci curentul ip este zero, caz în care la ieşire se obţine ie = 2 mĂ („zero viu").

Când unghiul de intrare α creşte, va creşte proporţional şi curentul ip care este aplicat prin transformatorul de adaptare T3

unui amplificator tip H 21 format dintr-un amplificator de c.a. şi un demodulator la ieşirea căruia se obţine semnalul unificat i = 2 ... 10 mĂ c.c. corespunzător domeniului maxim de variaţie a unghiului (care în cazul adaptorului respectiv, ELT 370, este de 150).

Fig.2 Adaptor deplasare unghiulară-curent tip ELT 370

Un oscilator, de asemenea tipizat (tip H 31), produce tensiunea cu frecvenţa de 500 Hz care prin transformatorul de izolare T1 alimentează modulatorul magnetic, precum şi tensiunea de 1 000 Hz, care prin transformatorul T2 asigura procesul de demodulare (redresare) din amplificatorul H 21.

Curentul de ieşire ie este adus printr-un circuit de „reacţie" înapoi la ieşirea modulatorului, în punctele c şi d (figura 2, indicat punctat); fapt care asigura o funcţionare stabilă a adaptorului în ansamblul său.

Impedanţa de ieşire a adaptorului tip ELT 370 este de 3 kΩAdaptorul ELT 370 este plasat în aceeaşi carcasă cu

traductoarele primare cu care acesta este cuplat.Adaptorul ELT 370 este utilizat în principal în construcţia

traductoarelor de presiune şi de nivel.

II.3. Adaptorul deplasare liniară-curent tip ELT 310

9

Acest tip de adaptor este similar tipului ELT 370, cu menţiunea ca el dispune de o pârghie mecanică ce transforma deplasarea liniară în deplasare unghiulară.

Caracteristicile tehnice sunt similare cu cele de la tipul ELT 370, cu observaţia cä precizia sa este mai redusă (circa 2%).

Adaptorul ELT 370 este folosit, de exemplu, în combinaţie cu traductorul rotametric de debit tip DR 100, fiind introdus în carcasa acestuia.

II.4. Adaptorul deplasare unghiulară-presiune tip PLT-370

Adaptorul ELT-370 intra în structura traductoarelor a căror elemente sensibile prezintă la ieşire o deplasare unghiulară (α = 0 ... 150), ce se converteşte în semnal unificat electric .2 ... 10 mA c.c. Similar, adaptorul PLT 370 converteşte o deplasare unghiulară (0 ... 8°) în semnal unificat pneumatic 0,2 ... 1 atm.

Subansambiele constitutive ale acestui adaptor (figura 3) sunt: braţul mobil E ce poate fi rotit de axul H cu un unghi α = 0... 80, un amplificator pneumatic de putere având patru compartimente (încânte), A, B, C şi D şi o pârghie F, oscilând în jurul punctului b, fiind comandată poziţional de către capsula pneumatică G.

Axul H este rotit cu unghiul α de către elementul sensibil (traductorui primar), proporţional cu mărimea aplicată traductorului. Pornind de la un regim staţionar în care presiunea de ieşire are o anumită valoare (Pe = Pel) determinată de o anumită deplasare unghiulară (α.=, α1) corespunzătoare, evident, unei valori bine definite a mărimii de măsurat, se va presupune că aceasta va creşte.

Fig.3 Adaptor deplasare unghiulară-presiune tip PLT-370

10

Ca efect, unghiul α va creşte (α2 > α1), rotind braţul E în sensul indicat de săgeată şi mărind interstiţiul δ al rezistenţei pneumatice R1 al sistemului duza (d) - paleta (p). În acest mod, rezistenta pneumatică RI îşi va reduce valoarea. întrucât în incinta A a amplificatorului pneumatic presiunea este constantă (Pa = ct. = 1,4 atm), iar rezistenţa pneumatică R2 este de asemenea constantă, rezultă că presiunea reziduală Px în conducta K va scădea, ceea ce va avea ca efect scăderea presiunii în incinta D.

În consecinţă, membrana elastica m se deplasează în jos, deplasând în jos şi bila I din incinta B, ceea ce va produce scăderea rezistenţei pneumatice intre incintele A şi B şi creşterea celei dintre incintele B şi C. Se observa că efectul final va fi creşterea presiunii în incinta B, deci .creşterea presiunii de ieşire; Pe va creşte (Pe2 > Pe1) reflectând prin valoarea sa valoarea noului unghi de rotire deci noua valoare măsurată.

Concomitent, prin: creşterea presiunii Pe, aceasta se transmite prin conductă K şi capsulei G, deplasând pârghia F în sensul micşorării interstiţiului producând astfel o reacţie negativă.

La toate traductoarele ce vor fi descrise în -continuare, adaptoarele ELT 370 pot fi înlocuite, prin construcţie, cu adaptoare PLT 370, realizând astfel traductoare pneumatice în loc de traductoare electronice pentru aceeaşi mărime. de măsurat.

II.5. Adaptoare tensiune (rezistenţă)-curent tip ELT 160

Acest tip de adaptor (figura 4) se utilizează în principal pentru măsurarea temperaturilor (traductoare generatoare) cu ajutorul termocuplurilor sau al termorezistenţelor (traductoare rezistive).

În ambele cazuri, adaptorul comportã un bloc de gama care are rolul de a converti o mărime electrică - tensiune electrică Ug

sau rezistenţa electrică RR într-un curent continuu de valoare unificată i = ± 10 μA.

Fig.4 Schema bloc a adaptoruluitensiune-curent tip ELT 160

11

În ambele cazuri, funcţionarea are loc pe baza punţii Wheatstone dezechilibrata, formată din rezistentele R1, R2, R3 şi R4.

Fig.5 Cotele de gabarit ale adaptoruluitensiune-curent tip ELT 160

Adaptorul tensiune-curent comporta blocul de gama alimentat cu tensiunea Ug de la elementul sensibil al unui traductor „generator", care a produs convertirea mărimii măsurate într-o tensiune variabilă. Tensiunea Uab de dezechilibru a punţii depinde de tensiunea U, respectiv de tensiunea stabilizată Uc, (stabilizator tip H 55), precum şi de valorile

rezistentelor R1, R2, R3 şi R4 după relaţia: 3241

4321

RRRR

RRRRUU ab

.

Fig.6 Bloc de gama pentru convertirea tensiunii şi a rezistenţei

Ţinând seama de faptul că tensiunea Uab obtinutä de la punte şi tensiunea Ug de la elementuli sensibil al traductorului sunt conectate în serie, rezulta expresia curentului de ieşire:

lcsT

abg

RRRR

UUi

, în care RT este rezistentă unui „termistor" care

12

compensează erorile de măsurare datorate variaţiilor de temperatură ale mediului ambiant; Rs -rezistenta de sarcină (rezistenţa de intrare a modulatorului magnetic); Rc — rezistenţa de compensare a sarcinii (ieşire); RL -rezistenta de compensare a liniei (intrare).

Prin alegerea convenabilă a valorilor rezistentelor R I, R2, R3 şi R4 se poate obţine la ieşire acelaşi semnal standard i = ± 10 μA pentru diverse valori ale tensiunii Ug obţinute de la elementul sensibil al traductorului.

Adaptorul rezistenta-curent cuprinde blocul de gama din figura 6. Ieşirea elementului sensibil este conectată într-un braţ al punţii format din rezistenţă R2, rezistenta cablului de legătura rc şi rezistenţa RR. În acest caz, tensiunea de dezechilibru Uab este dată de expresia:

URrRRRrRRrR

RRrRRrRU

scRc

Rccab

421412

4231

. Rezultă

implicit cã valoarea curentului de ieşire: csT

ab

RRR

Ui

, RT, Rc şi Rs

(având semnificaţiile de mai sus) va depinde de valoarea RR a rezistenţei traductorului.

Ca şi în cazul precedent, prin alegerea convenabilă a rezistentelor punţii se poate obţine la ieşirea blocului de gama acelaşi semnal standard pentru diverse valori ale rezistenţei RR.

Convertorul tensiune (rezistenţa)-curent cuprinde un sistem de amplificare a curentului continnu de la i = ±10 μA la semnalul unificat ie = 2 ... 10 mA c.c.

Adaptorul împreună cu blocul de gama este inclus într-o carcasă identică cu aceea a adaptorului ELT 370.

II.6. Adaptorul tensiune - curent tip ELT 530

Este un adaptor în întregime tranzistorizat şi folosit în combinaţii cu traductorul electromagnetic de debit tip FL 281. El este incasetat separat de elementul sensibil respectiv. De exemplu, dacă rezistenţa calculată pentru elementul respectiv este de 20 Ω, iar în realitate, pentru un anumit caz, rezistenţa este de 14 Ω, rezistenţa de „completare" până la 20 Ω (6 Ω) reprezintă rezistenţa de compensare.

II.7. Adaptorul tensiune-curent tip ELT 630

13

Este un adaptor de asemenea tranzistorizat, folosit împreună cu traductoarele de pH de tipurile W62, W63 şi W74. Adaptorui respectiv este realizat intr-o cutie metalică de forma paralelipipedică.

II.8. Adaptorul tensiune-curent tip ELT 730

Este un adaptor electronic tranzistorizat, utilizat în combinaţie cu traductoarele de conductibilitate electrică tip W16 şi W44.

Toate adaptoarele descrise până aici fac parte din aparatura electronică unificată tip E. În cele ce urmează va fl prezentat adaptorul deplasare-curent cu care sunt echipate traductoarele de măsurare din seria FE (FOXBORO).

II.9. Adaptorul deplasare-curent seria FE

Acest element converteşte o deplasare mecanică într-un curent continuu de semnal unificat 4-20 mA c.c., folosind un sistem cinematic cu compensarea cuplului aplicat la iritrare.

Adaptorul deplasare-curent seria FE a cărui schema principală este arătată În figură 7 cuprinde un sistem cinematic (reprezentat aproximativ la fel ca cel realizat constructiv), format din: bară de fortal A, solidara cu pârghiile B, C, D şi F, toate constituind un sistem rigid ce poate oscila în jurul punctului O.

Adaptorul cuprinde: un detector format dintr-un miez magnetic fix G echipat cu bobinele P1 şi P2 şi armatura mobila E solidara cu sistemul cinematic, precum şi un sistem de reacţie (compensare) format din electromagnetul H (cu bobina R) plasat în pârghia F, deci solidar cu acelaşi sistem cinematic mobil şi magnetul permanent de reacţie 1.

14

Fig.7 Schema cinematică a adaptorului deplasare-curent seria FE

Detectorul constituie de fapt un transformator de curent cu miez de fier (G + E) având întrefier variabil (reductanta variabilă), cu bobina primară alimentată cu curentul I1 de la un amplificator şi bobina secundară P2 parcursă de curentul secundar I, care este transmis înapoi la amplificator.

Funcţionarea adaptorului are loc în felul următor: mărimea de intrare concretizatà sub forma unui cuplu M, deci al unei deplasări +x proporţionale cu mărimea respectivă, produce deplasarea capătului inferior al barei de forţă A din punctul a într-un punct de o poziţie variabilă a'. Deplasarea +x se traduce printr-o deplasare +y a armaturii mobile E a detectorului şi o deplasare +z a electromagnetului de reacţie H. Ca urmare, întrefierul b al detectorului va creşte, reductanta circuitului magnetic al detectorului va creşte, deci curentul I2 va scădea (pentru consecinţă, amplificatorul, având semnalul de ieşire inversat (amplificare negativă), curentul i din circuitul de ieşire va creşte producând creşterea câmpului magnetic al electromagnetului H de reacţie. Acest electromagnet da naştere unei forţe de repulsie faţă de magnetul permanent I care produce cuplul de compensare în sensul +z' opus sensului !iniţial (+z). La variaţia în sens opus (-x) a mărimii de intrare, procesul are loc, în mod invers producând scăderea curentului unificat i = 4 ... 20 mĂ c.c. care străbate aparatul receptor (înregistrator, indicator, regulator etc.). Adaptorul mai cuprinde un şurub K pentru „reglaj gama" care, prints -o deplasare v, apasa asupra unei lame elastice J -numita „pârghie vector", cu ajutorul căreia se modifica cuplul rezistent static opus de echipajul mobil rnomentului creat de rmarimea de intrare; de asemenea este prevăzut un şurub cu resort. L care, producând o deplasare u, stabileşte poziţia de zero a adaptoruiui.

15

Fig.8 Schema electronică a adaptorului deplasare-curent seria FE

Schema de principiu a părţii electronice a adaptorului deplasare-curent seria FE este reprezentată în figura 8. Amplificatorul electronic este prevăzut numai cu elemente semiconductoare cu siliciu. Pe placa terminală a amplificatorului sunt prevăzute punţi de legătura cu trei poziii (marcate cu: JOS - minimum, MEDIU, ÎNALT - maximum) care permit folosirea unei surse de alimentare variabilă între 24 şi 50 V c.c.

16

Cap.III NORME TEHNICE DE SECURITATE A MUNCII

III.1. Norme generale

În ţara noastră, sunt elaborate “Normele republicane de protecţia muncii” care cuprind cadrul general de tehnica a securităţii muncii şi normele de igienă a muncii.

Personalul care lucrează la instalaţiile electrice sub tensiune va folosi totdeuna mijloacele individuale de protecţie împotriva electrocutării şi acţiunii arcului electric. Acestea sunt:

- mijloace de protecţie izolante, care au drept scop protejarea omului prin izolarea acestuia faţă de elementele aflate sub tensiune sau faţă de pământ. Cele mai importante mijloace de acest fel sunt cleşti şi prăjini electroizolante (pentru a manipula siguranţele şi separatoarele din instalaţiile electrice exterioare), scule cu mânere electroizolante, mănuşi, cizme, galoşi, covoare, presuri şi platforme electriozolante;

- indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenţa sau lipsa tensiunii;

- garnituri mobile de scurtcircuitare şi legare la pământ pentru protecţia împotriva apariţiei tensiunii la locul de muncă (datorită conectării greşite, tensiunilor induse sau descărcărilor capacitive);

- panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări sau indicatoare mobile folosite pentru a delimita zonele de lucru şi zonele protejate;

- plăci amortizoare care au rol de:- avertizare a pericolului pe care îl prezintă apropierea de

elementele aflate sub tensiune;- interzicere a unor acţiuni care ar putea duce la accidente;- siguranţa, prin care se aduce la cunoştinţa personalului

executant că au fost luate unele măsuri înainte de începerea lucrului şi că se pot executa anumite manevre şi lucrări (cum ar fi: “Scos de sub tensiune!”, “Urcaţi pe aici!”, “Legat la pământ!”, etc.)

- informare cu privire la unele puncte de lucru (cum ar fi: “Folosiţi mănuşile de protecţie!”, “Lucraţi numai cu casca de protecţie!”, Folosiţi centura de siguranţă!“, etc.).

17

III.2. Norme de prevenire şi stingere a incendiilor

Activitatea în mediul exploziv obliga la luarea unor măsuri care să prevină declanşarea unei explozii sau a unui incendiu. Pentru aceasta, în funcţie de mediu, s-au stabilit o serie de măsuri suplimentare ce trebuie respectate în mod deosebit. Cele mai importante sunt:

- se interzice folosirea în stare defecta a instalaţiilor electrice şi a receptoarelor de energie electrică de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;

- se interzice încărcarea instalaţiilor electrice (cabluri, conducte, tablouri, transformatoare) peste sarcina admisă;

- se interzice agăţarea sau intrducerea pe/în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor electrice etc. a obiectelor de orice fel, precum şi adăpostirea de obiecte sau materiale în posturile de transformare sau distribuire;

- se interzice folosirea instalaţiilor electrice neprotejate, în raport cu mediu (etanş la praf, la umezeală)

- se interzice executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii a instalaţiilor electrice de către personalul necalificat şi neautorizat;

- se interzice utilizarea lămpilor portabile alimentate prin cordoane improvizate sau uzate;

- se interzice folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină (abajururi), improvizate din carton, hârtie sau materiale combustibile;

- se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite şi în condiţii care prezintă pericol de incendiu;

- se interzice folosirea legăturilor provizorii, prin introducerea conductelor electrice fără fisa, direct în priză.

18

BIBLIOGRAFIE

· R. Bordea, C. Nitu – “Aparate şi metode de măsurat şi control”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973

· Eugenia Isac – ,, Măsurări electrice şi electronice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998

· F. Mareş, T. Balasoiu – “Elemente de comandă şi control pentru acţionari şi sisteme de reglare automată”, Editura Preuniversitaria, Bucureşti, 2002

· Nicolae Mira, Constantin Negus - ,, Instalaţii şi echipamente electrice” manual pentru clasele a XI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

19