Adaptarea

7
Adaptarea este un proces de asimilare a condiţiilor de mediu pe parcursul căruia au loc modificărila nivel fiziologic și psihologic.Adaptarea copilului la condiţii noi presupune formarea unor comportamente care îi asigurăasimilarea mediului și incluziunea lui școlară și socială.Copilul, în procesul de adaptare, își formează un anumit tip de comportament ce corespunde cu un atașament faţă de persoana de referință (pedagog, educator, diriginte, persoana care îlîngrijește etc.), de mediul în care se află . Schimbarea mediului de viaţă al copilului cu cerințe educaționale speciale (CES): separarea defamilie, școlarizarea, instituționalizarea, internarea intr-o instituției medicală etc. condiţionează/declanșează apariţia diferitor reacţii neurofiziologice, psihologice și comportamentale neadecvate,care influenţează starea somatică și psihică a copilului. Aceste reacţii definesc „sindromul de adaptare”. Copilul, în procesul de adaptare/acomodare la condiţiile noi și solicitările programului școlar,consumă energie nervoasă și psihică, în aceste circumstanţe, copilul are nevoie de un nivel înaltde rezistenţă a celulelor nervoase, de putere și flexibilitate înaltă a proceselor nervoase (inhibiţiași excitaţia). Efortul/tensiunea psihică și nervoasă a copilului, în perioada de adaptare, condiţioneazăschimbări imprevizibile, reacţii de stres - incompatibile cu situaţia nou creată.Sistemele biologice și psihologice ale copilului încep a funcţiona în regim neadecvat, apare o formă patologică de adaptare, exprimată prin: - tulburări de tip somatic (îmbolnăviri frecvente, ticuri nervoase, schimbări catarale,enurezis, febră, etc.); - schimbări psihice neadecvate (negativism, crize isterice, inhibiții, bîlbîială etc.); - schimbări emoţionale (apatie, stări depresive, tristeţe profundă, accese de plîns, rîs etc.);

description

...

Transcript of Adaptarea

Adaptarea este un proces deasimilare a condiiilor de mediu peparcursul cruia au loc modificrila nivel fiziologic i psihologic.Adaptarea copilului la condiii noi presupune formarea unor comportamente care i asigurasimilarea mediului i incluziunea lui colar i social.Copilul, n procesul de adaptare, i formeaz un anumit tip de comportament ce corespundecu un ataament fa de persoana de referin (pedagog, educator, diriginte, persoana care lngrijete etc.), de mediul n care se afl .

Schimbarea mediului de via al copilului cu cerine educaionale speciale (CES): separarea defamilie, colarizarea, instituionalizarea, internarea intr-o instituiei medicaletc. condiioneaz/declaneaz apariia diferitor reaciineurofiziologice, psihologice icomportamentale neadecvate,care influeneaz starea somatic i psihic a copilului. Aceste reacii definesc sindromul de adaptare.

Copilul, n procesul de adaptare/acomodare la condiiile noi i solicitrile programului colar,consum energie nervoas i psihic, naceste circumstane, copilul are nevoie de un nivel naltde rezisten a celulelor nervoase, deputere i flexibilitate nalt a proceselor nervoase (inhibiiai excitaia).

Efortul/tensiunea psihic i nervoas a copilului, n perioada de adaptare, condiioneazschimbri imprevizibile, reacii de stres -incompatibile cu situaia nou creat.Sistemele biologice i psihologice ale copilului ncep a funciona n regim neadecvat, apare o form patologic deadaptare, exprimat prin:- tulburri de tip somatic (mbolnviri frecvente, ticuri nervoase, schimbri catarale,enurezis, febr, etc.);-schimbri psihice neadecvate (negativism, crize isterice,inhibiii, blbial etc.);-schimbri emoionale (apatie, stri depresive,tristee profund, accese de plns, rs etc.);reaciicomportamentale(agresivitate,autoizolare,aciunideautomutilare,indiferen etc.-dereglrialesomnului;-dereglriale poftei demncare;-tulburri aleactivitii dejoc, de nvareetc.;-schimbri n alte sisteme funcionale (sistemul vegetativ, schimbri de temperatur acorpului, activitate bioenergetic a pieliietc.)Procesul de adaptare are 3 perioade: acut,latent i de compensare.

Perioada acut(dezadaptarea) se caracterizeazprin conflict ntre comportamentul obinuit alcopilului, stereotipurile icerinele mediului nou.Perioada acut se manifest prinurmtoarele semne:-devieri n comportamentul copilului (n relaiile copil-copil; copil-adult etc.);-dereglridelimbaji fluen;-dereglrialesistemuluinervos vegetativ

schimbrinmasacorporal;-disfuncii ale sistemulbacterian amucoasei nazalei bucale;-schimbri n sistemul imun (mbolnviri frecvente, stri apatice) etc.

Perioada latent(adaptarea propriu-zis, nemijlocit), n aceast perioada de timp, copilulnsuete activ mediulnou, formndu-i noi tipuri de comportament.

Perioada latent este nsoit deurmtoarele semne:-diminuareatreptata strilorde conflict;-ameliorarea pofeidemncare (aproximativ 15zile);-tulburarea somnului, comportamentului i a activitii de joc, n special, a comunicriiverbale, rmn evidente pe parcursul a 60 de zile.

Perioada compensaieieste perioad detimp, n care copilul reuete s nsueasc noile cerinei relaii, pe care le accept, respect, le urmeaz pozitiv.

Semne caracteristic ale perioadei este ncetinirea neesenial aritmului dezvoltrii copilului, care tinde spre echilibru.Procesul de adaptare, dup profunzime, se exprim prin 3grade de severitate: uoar, medie i dificil.

Adaptarea dificilacopiluluise caracterizeaz prin asimilarea, acomodarea dificil lamediul nou pe o perioad lung de pnla 2-6 luni.Procesul de incluziune a copilului n grupuri noi, condiii noi, cerine noi comport n sinesindromul acut al adaptrii.Psihologii asociaz noiunea de adaptare cu procesul i rezultatul stabilirii anumitor relaiireciproce ntre personalitate i mediul social, adaptrii/ acomodrii psihologice a copiilor lamediul colar, subliniind inadaptarea coliila copil, menionnd totodat c formarea activitiicolare este acea care trebuie ajustat la particularitile psihofiziologice ale copilului inu invers.Cercettorii, arat c inadaptarea colar se exprim prin formarea mecanismului neadecvat de acomodare a copilului la coal sub form de dificulti, care const n imposibilitatea copilului de a-i asuma n coal rolul de elev i dea satisface exigenele colii. Drept criterii a inadaptrii evideniindu-se dereglrile procesului deeducaie, nerespectarea regulilor colii, relaiile conflictuale cu colegii, nivelulnalt al anxietii,mbolnvirile i reaciilepsihogene, denaturrile personalitii copilului etc.Majoritatea autorilor neleg adaptarea colar ca oaciune demodificare a comportamentelorcopilului pentru a fi capabil s fac fa exigenelor colii i de a fi compatibil, sub aspectulparticularitilor bio-psiho-sociale, cu normele i regulile pretinse de programa colar pentruasumarea statutului i rolului de elev.Specialitii, pedagogii care asistaceti copii, organizeaz activitile de nvare adecvat, reieinddin aceste realiti, asigur condiii prietenoase i non stresante pentru aceti copii, aplicnd strategii specifice, eficiente pentru o adaptare uoar a copilului lacondiiile colii.Adaptarea este efortul permanent de a rspunde, pe de o parte, la dubla exigen a constanteiinterne i pe de alt parte la rezistena lumii exterioare. Adaptarea este o dubl micare: deasimilare (care este un anumit felde a aborda realitatea) ide acomodare (care este un anumit fel de a utilizaschemele de comportament anterior elaborate, n raport cusituaia actual). Reuitaadaptrii personalitii conduce la o progresiune a acesteia, pe cnd eecul adaptrii determino restrngere a cadrului eifuncional, o stare de regresiune.Procesul complex al adaptrii implic un acord al individului cu ceilali bazat pe motivaiiinterne sau pe interese externe comune. Adaptarea depinde i de atitudinea de acceptare apersoanei de ctre ceilali sau de ctre lume, considerat ca mediu social. Aceasta presupune o atmosfer psihologic comun, o ambian de acceptare n care sse gseascn deplin acord cutoi indivizii.Dificultile de adaptare (inadaptare, dezadaptare) snt aspecte importante pentruprocesul de incluziune colar acopiilor cu cerine educaionale speciale, care intereseaz directprinii i cadrele didactice, precum i pe toi specialitii care asist copilul.

2.4. Strategii de dezvoltare a copilului cu CES

Cei mai muli copii se dezvolt ntr-un mod previzibil, asemntor. De la natere, din frageda copilrie, toi copiii snt total dependeni de adult, dar treptat nva s-i obin pas cu pasautonomia personal. E o munc grea de descoperiri, succese i eecuri, dar prin stimulare,cusprijinul prinilor, adulilor, pedagogilor copilul devineautonom, achiziioneazcunotinei experiene care i ajut s-i ctige independena i autonomia personal n mediul n care triete, l face s fie activ i participativ n viaa social - se adapteaz la condiii noi, exigene,norme i reguli etc.

Adaptarea copilului cu CES la condiiile colii, la exigenele i rolurile noi, este susinut de un ir de strategii coerente i adecvate particularitilor de vrst iindividuale de dezvoltare acopilului:1.Interaciunea pozitiv a copilului cu persoana cheie (la sosire copilul s fie salutat, primit,nsoit pe parcursul activitilor de unai aceeaipersoan educatorul, nvtorul laclas,dirigintele, alt persoan);2.Asigurarea strii emoionale echilibrate (aprecieri pozitive, stimulare i sprijin n procesul deeducaie, oferirea de bonusuri, etc.);3. Respectarea consecutivitii, ritmului activitilor zilnice de rutin, regimul individual alcopilului etc.;4.Acceptarea comportamentelor specifice ale copilului (permitei-i copilului, la etapa iniial de colarizare, reintegrare, s fac ceea ce i place foarte mult, oferii-i sarcini care le poate realiza, ncurajai independena copilului etc.);

5.Amenajarea spaiului de activitate stimulativ, sigur,protector,prietenos, adecvat necesitilorcopilului;6. Utilizarea materialelor didactice care ar facilita/uura activitatea de cunoatere/nvare/evaluare a copilului;7. Evitarea evalurilor cunotinelor, investigaiilor, etc., n perioada de adaptare colar/social;8.Planificarea individual pentru fiecare copil sau pentru grupuri mici (2-3 copii) a transferuluide la o activitate la alta;9. Amintirea repetat a regulilor de activitate copiilor, nainte de activitate, pe parcursulactivitii i la sfritul acesteia;10. Oferirea posibilitii de ai schimba locul n clas, de a alege cu cine s stea n banc, streac de la o activitate la alta etc.;11. Ghidarea copilului n procesul de nvare, pregtire a temelor, oferirea de recompensemorale i materiale (bonusuri, fie, dulciurietc.);12.ndeplinirea unei fie de adaptare a copilului la coal (evidena sferei emoionale, vorbirii,activitii de nvare/ joc, motoricii, relaiilor cu copii iadulii, strii desntate a copiluluietc.);13. Oferirea anselor de nvare ajutai Copilul s se cunoasc pe sine nsui, sprijinii-l nvalorificarea la maximum a potenialului su de dezvoltare14. Colaborarea pedagogului cu prinii copilului, cu ali pedagogi/specialiti care asistcopilul.

Important!

Dezvoltarea psihic este rezultatul influenelor nvrii spontane i organizate,precum i a aciunilor educative situative. Dezvoltarea psihic este condiionat organic/biologic, social i funcional.Dezvoltarea este unitatea factorilor ereditari, socio-culturalii educaionali.

Componenta ereditar nu e decisiv, mediul social completeaz, reabiliteaz /compenseaz, nva, educ,dezvolt. Transformrile evolutive, revoluionare i situative influeneaz cantitativ i calitativdezvoltarea psihic la toate etapele de vrst.Dezvoltarea este stadial idecurge dup legi predictibile. Mediul fizic, cultural, socialdetermindezvoltarea copilului.nvarea, adaptarea, comunicarea prin stimulare i orientare pozitiv transform potenialulereditar al copilului n capaciti psihofizice. nvarea duce dup sine dezvoltare.

Aciunile educative se aeaz pe zona actual i zona proxim a dezvoltrii. n perioada de adaptare, nuaccelerai ritmul copilului, compensai atent starea de stres ncare se afl copilul.

Calitatea sprijinului acordat de pedagogii care asist ingrijesc copilul n dezvoltarea evolutivdetermin rezultatul nvrii, abilitrii/reabilitrii. nprocesul de nvare copilul achiziioneazprogresiv structurile mintale care asigur progresul dezvoltrii psihoemoionale.