Adăposturile de protecție civilă

Ghertan Andrei Manu Horatiu Munteanu Mihai Nitu Octavian

Dispoziții generale (P102/2001)

Elemente constructive

InstalatiiA. Instalatii de ventilare

• Instalatiile de ventilare au drept scop asigurarea conditiilor de microclimat si functioneaza conform schemei din fig. 8, in doua regimuri:

-regim de ventilare mecanica normala in care aerul introdus in adapost este curatat de praf si impuritati -regim de filtroventilatie in care aerul e introdus adapost este curatat de praf, impuritati, substante toxice, radioactive de lupta si de agenti patogeni.

• Aspiratia aerului din exterior se face prin cate o priza pentru fiecare ventilator, care se ia, de regula, din tunelul iesirii de salvare (fig5). Conducta care leaga priza de aer cu filtrul retinator de praf se va executa din teava de Φ 150mm. •La adaposturile ce nu se prevad cu iesire de salvare sau

aceasta ,,saritura de lup’’, priza de aer se scoate in afara zonei de daramaturi, la o distanta de H/2 sau H/3 de cladire, in conditiile prevederilor art. 27 din prezenetele norme.

Conducta prizei de aer se monteaza ingropata in pamant,la o adancime mai mare decat limita de inghet si se protejeaza impotriva coroziunii, iar la capatul exterior se prevede o pipa intoarsa (fig.9).

• Atunci cand priza de aer nu poate fi amplasata in afara zonei de daramaturi se admite luarea acesteia din casa scarii sau din subsolul cladirii (fig.10), cu conditia ca portiunea de planseu din zona prizei de aer sa reziste la sarcina de calcul a planseului adapostului.

• Prizele de aer se prevad cu maximum 2 coturi, iar pentru protectia impotriva patrunderii corpurilor straine la capatul exterior se monteaza o plasa de sarma.

• Pe traseul prizelor de aer, in interiorul adapostului se monteaza, in pozitie orizontala, cate o vana antisuflu (fig. 11).

• Purificarea de praf sau alte impuritati ale aerului aspirat din exterior se face printr-un filtru retinator de praf in carcasa cu clapeta (fig.13).

• Aerul necesar persoanelor adapostite se asigura cu ventilatoare centrifugale, actionate electric si manual (fig.15).

• Distributia aerului in incaprile de adapostit se realizeaza pe drumul cel mai scurt prin canale de sectiune constanta executate din tabla galvanizata, pozate pe pereti si prevazute cu guri de refulare orizontale si oragane de reglare a debitului de aer.

• Evacuarea aerului viciat din interiorul adapostului se face in subsolul cladirii, casa scarii sau exterior cu supape de suprapresiune tip S-00 (fig.20 si 21).

B. Instalatii electrice C. Instalatii sanitare• Alimentarea cu apa a adaposturilor se realizeaza prin racoltarea la

conducta exterioara de apa sau la una din conductele interioare existente ale cladirii. Conducta de alimentare cu apa se prevede cu un robinet de inchidere, imediat dupa intrarea acesteia in interiorul adapostului.

• In tamponul grupului se prevad 1-2 chiuvete cand acesta este racordat la canalizarea exterioara sau un robinet dublu serviciu pentru alimentarea cu apa, cand se folosesc closete unscate.

• Adaposturile se prevad, de regula, cu ,, WC -uri cu talpi”. In cazul cand canalizarea interioara nu se poate racorda la canalizarea exterioara, se folosesc closete uscate.

• Pe conducata de canalizare interioara se prevede o vana cu sertar si piesa de curatare, in amonte de vana, montate intr-un camin amplasat in interiorul spatiilor de adapostire, lipit de cuzinetul peretelui pe unde aceasta conducta iese din adapost.

• Pe coloana de ventilare a canalizarii WC-urilor se va prevedea un robinet sau vana de de inchidere pentru asigurarea etansarii adapostului.

• Portiunea de conducata de la organele de inchidere inclusiv trecerea prin elementul de rezistenta se va executa din conducta din fonta de presiune.

• Inaltimea minima admisa pentru conductele ce trec prin adapost este de 1,90m de la pardoseala pana la izolatie. Aceeasi inaltime se asigura si conductelor exterioare in dreptul scarilor sau pe coridoarele ce duc spre adapost. In fata intrarii in adapost, conductele se pozeaza la o o distanta care se permita deschiderea usilor metalice etanse.

SUBSOLURI

1. Notiuni generale• Subsolul reprezinta spatial construit sub cota zero, situat partial sau total sub cota terenului amenajat si se  poate realiza ca subsol tehnic sau subsol

general .

• Din punct de vedere tehnico-economic subsolurile ridica probleme uneori mai greu de rezolvat privind iluminatul si ventilarea naturala, izolarea hidrofuga, etc; existenta unui subsol conduce la cresterea  costului constructiei cu aproximativ 5….6%. Din aceste considerente subsolurile se prevad numai in conditii impuse de :

• - adancimea mare la care se gaseste cota de fundare, situatie in care sapaturile pentru fundatii au volum mare si deci, amenajarea unor spatii utile subterane este nu numai posibila ci si indicata;

• - constructia are anumite functiuni a caror amplasare in subsol este posibila (centrale termice, spalatorii, garaje, anexe gospodaresti etc);

• - instalatiile aferente cladirii (tehnico-sanitare, incalzire etc) necesita spatii mari si trasee vizitabile.

2. Tipuri de subsoluri a.) Subsol construit utilizabil

• Asa cum s-a precizat mai sus in cazul cladirilor cu un regim de inaltime redus, dar a caror functionalitate impune existenta unor spatii pentru amplasare centrala termica, garaj, anexe sau spatiu depozitare, se realizeaza subsoluri generale (sub toata cladirea) sau partiale (pe o anumita portiune din suprafata cladirii).

• In cazul cladirilor inalte si mai ales in zone cu grad ridicat de protectie antiseismica, acestea trebuie incastrate in teren pe o adancime de 1/8 ….1/10 din inaltimea lor. In aceste situatii realizarea unor subsoluri (chiar subsoluri etajate), este justificata cu atat mai mult cu cat acestea pot cuprinde si alte functiuni cum sunt: spatii comerciale, ateliere, expozitii, servicii pentru populatie , parkinguri  etc .

• Dezvoltarea cladirilor in adancime respectiv realizarea de subsoluri etajate  este si o consecinta a cresterii inaltimii suprastructurii: sporind incarcarile ce trebuie preluate de catre teren, se coboara si nivelul de fundare, asigurandu-se si incastrarea necesara pentru satisfacerea cerintelor de proiectare antiseismica .

b.) subsol tehnic 

• Atunci cand realizarea unui subsol construit utilizabil nu se justifica dar exista retele tehnico-sanitare care trebuie amplasate in spatii vizitabile, se recurge la executarea unui subsol tehnic,  cu inaltime redusa.

• Subsolul tehnic este de obicei partial, fiind utilizat numai pentru amplasarea  si vizitarea conductelor pentru instalatii. In general se realizeaza sub forma unui coridor central circulabil in lungul cladirii cu inaltimea utila de 1,80 – 2,00 m pentru conductele principale din care se prevad canale transversale pentru conducte ramificate, vizitabile (cu inaltime de (1,00 – 1,20 m) sau nevizitabile .

• Avand in vedere ca sunt necesare multe canale pentru o cladire, fiecare fiind realizat din fundatii, pereti si plansee, rezulta o investitie relativ ridicata pentru realizarea lor. In aceste conditii desigur ca devine mai avantajoasa solutia de subsol general (sub toata cladirea),chiar daca asa cum s-a prezentat mai sus rezulta o  crestere a investitiei (5 –6 %), insa cu  avantaje certe in ceea ce priveste verificarea si intretinerea instalatiilor si folosirea subsolului si in alte scopuri functionale.

• In cladiri cu alte destinatii decat locuinte, amplasate pe terenuri cu nivelul ridicat al panzei freatice pentru care realizarea de subsoluri, chiar subsoluri tehnice ar necesita realizarea de hidroizolatii costisitoare, se adopta solutia cladirilor fara subsol construit, iar conductele pot fi dispuse in canale  tehnice, acoperite cu placi prefabricate demontabile din beton sau din tabla. Canalele tehnice pot fi amplasate in lungul zidurilor exterioare sau a zidurilor mediane, catre interior.

3.ILUMINAREA SI VENTILAREA NATURALA A SUBSOLURILOR Pentru asigurarea parametrilor tehnici functionali, in conditii economice privind consumul de energie se recomanda solutii de iluminare si ventilare naturala a subsolurilor.

• Iluminarea si ventilarea directa se pot rezolva  prin urmatoarele solutii :

• a.  ridicarea cotei ± 0,00 a pardoselii parterului si prevederea unor ferestre la cel putin 30,0 cm deasupra trotuarului cladirii (demisol)- fig.9.2.a

• b. realizarea unor curti de lumina in lungul unor pereti exteriori ai cladirii prevazuti cu ferestre amplasate sub nivelul trotuarului . Curtea de lumina poate fi deschisa sau inchisa (acoperita). Acoperirea pentru curtile de lumina amplasate in spatii necirculabile se face cu diverse materiale transparente (sticla sau mase plastice); curtile de lumina amplasate in zone circulabile (la subsoluri amenajate ca spatii pentru depozitare) se acopera cu elemente metalice (gratare, chepenguri etc )

ELEMENTE CONSTRUCTIVE • Indiferent de tipul structurii, subsolul se prevede pe contur

cu pereti din beton monolit sau chiar din panouri mari prefabricate.     In cazul structurilor cu diafragme, acestea se continua in peretii de subsol a caror rigiditate si capacitate portanta trebuie sa fie cel putin egale cu cele de la parter.    

• In cazul structurilor in cadre, stalpii se continua pana la fundatii.     

• Peretii exteriori ai subsolului, din beton monolit, se realizeaza intre stalpi in asa fel ca fata exterioara a peretelui sa fie in acelasi plan cu latura exterioara a stalpilor, iar peretii interiori ai subsolului pot fi din materiale usoare (zidarie, panouri prefabricate) sau din beton monolit, pozitia acestora fiind determinata din considerente functionale.

• Se recomanda ca grosimea minima a peretilor de subsol portanti sau autoportanti din beton monolit sa fie de 30 cm pentru peretii exteriori, respectiv de 20 cm pentru peretii interiori.

• Betonul folosit pentru peretii exteriori de rezistenta este de clasa minima Bc 15 (C8/10), cu armatura din otel-beton sub forma de retea (plasa), barele verticale avand diametrul de minim 10 mm, iar cele orizontale de 8 mm.

• Planseul peste subsol se executa din beton armat turnat monolit  sau din elemente prefabricate . Peretii din beton armat monolit formeaza impreuna cu peretii  subsolului o cutie rigida  care asigura in conditii bune transmiterea incarcarilor de la elementele de rezistenta  la teren, avand un rol deosebit de important mai ales in cazul constructiilor situate in zone cu grad seismic ridicat, precum si in cazul terenurilor sensibile la umezire ori contractile.

HIDROIZOLATII SUBSOLURI Hidroizolatii subsoluri cu Membrane Bituminoase Este o varianta de realizare a izolatiilor partilor din cadrul structurilor cladirilor care se afla sub cota terenului amenajat CTA ( in pamant ). Sunt folosite membrane bituminoase armate cu poliester sau fibra de sticla, finisate cu nisip, PE sau ardezie (membrane cu ardezie), aditivate APP sau SBS. Hidroizolatii Subsoluri cu Membrane Bentonitice sau Bentonita Bentonita este un material care in prezenta apei isi mareste volumul intre 10 si 20 de ori, si are o forta de impingere foarte mare. Pentru a realiza hidroizolarea structurilor cu bentonita, aceasta trebuie sa fie prinsa intre doua suprafete care nu se pot deplasa. Cand apa ajunge la bentonita aceasta isi mareste volumul, ocupa tot spatiul liber, si nu mai permite apei sa ajunga la structura.

Impermeabilizare prin cristalizare Impermeabilizarea elementelor de beton se face prin cristalizarea unor cimenturi in microspatiile din interiorul betonului. Aceste microspatii rezulta din aerul retinut in betonul umed, respectiv golurile ramase in urma consumarii apei de amestec din compozitia betonului umed si microfisuri. Procedeul de difuzare a substantelor ce urmeaza a cristaliza in microspatiile din interiorul betonului se numeste osmoza. Mai clar, aceste cimenturi cristalizeaza, in porii betonului si microfisurile acestuia, si nu mai lasa loc apei sa treaca prin el – betonul devine impermeabil.

Hidroizolatii subsoluri cu Membrane Bituminoase Hidroizolatii Subsoluri cu Membrane Bentonitice sau Bentonita

Impermeabilizare prin cristalizare