Hl-l OSHO

ACUmaaa

SI AICI)

DINCOLO DEDUAI"/ITATEAVIATA_MOARTE,

Traducere din limba englez[ deELENA ARHIRE

w*Bucuregti

2018

blblity of Life and Death

b*iooal Foundationpknatlonat Foundationhfrryrightsl*.utr"Ir:""t"|ina g u-aaucerea unei serii

fus/lo.aru,aor,delui osho,IcToate conferintele lui Osho

f nt & asemenea disponibile sub

lr=istririle audio gi arhiva completildd bibti"tecii online oSHo,

Filfrt-ary

[o'ffi latsnational Foundation,ffoarts-

tlfuar{,horeEti RomSnia

lI516 lq 0752707777*literaro

lffapeIfravaa-moartebr*irnal Foundation

l€rp MediaLiterarlhbaromini*rtzsvate

l+*aiir$doiaNeacs-ufr&NistorkiZahiu:;n:sAnaVirtosu

filEqirmale a Rominiei

lEttta yiata-moarte/[-horesti Litera.2018II:,$i

Cuprins

NU EXISTAMINCIUNAMAI MARE DECATMOARTEA....,,,.,,.. 7

AVEDEAVTATAA$ACUMESTEEA ....... 41

UNIVERSUL1NTREG ESTE UN TEMPLU , , . 87

REVENIREALASURSA ....127GAsfl-vAPRoPRrAcAr.E.. ..... 161

DRAGOSTEA ESTE PRIMEJDIOASA . ..... 195

EUitINVAIpEoAMENTMoARTEA ......233NECUN0ASTEREAVTEIil iUSTnn,lTA MoARTE . . 273

LIBERTATEASUPREMA .. 303

RELIGIAESTECAUTAREAMEDITATIEI..... .... 327

ALEGEREAVAAPARITNE1TTOTOTAUTA .... ... 373

A DEVENI MARTOR ..,.. 421

$TilN,TAEZ0TERICULUT ..... ....463EU SUNT PREGAIT, DACA SUNTEIT 5t Vot . . . . . . 51 1

ARTA,ASTFEL|TATil',. .... 555

Pentruinformaliisuplimentare ....... 601

Despre Osho . .... 602

Despre Staliunea de Meditalie 0sho . . . 604

Nu existi minciunimai mare dec6t moartea

Dragii mei, cunoagterea este putere gi cunoagterea estegi eliberare. Cunoagterea, in sine, este, de asemenea, mar-gul victorios.

Ne eliberim de ceea ce ne este cunoscut. Dar gi trium-fim asupra a ceea ce am cunoscut. Egecul gi infrdngereane sunt provocate doar de ignoranla noastra, de necu-noa$terea noastre. infrAngerea este provocatd de intune-ric; unde este lumind, infrAngerea este imposibil5 - Iuminainsigi devine victoria.

Primul lucru pe care as vrea si vil spun despre moarteeste cd nu existd minciund mai mare decAt moartea. $itotugi, moartea pare si fie adevlratS. Nu doar cd pare sd

fie adevirati, dar pare a fi gi adevlrul capital al vielii -pare cd viata toate este inconjuratd de moarte. Chiar dacS

uitdm de ea sau nu o mai luimin seamf,, moartea rdmdnepeste tot aproape de noi. Moartea e chiar mai aproape de

noi decdt umbra noastrd.Vielile noastre sunt fundamentate pe frica de moar-

te. Frica de moarte a creat societatea, nafiunea, familia

0sH0

gi prietenii. Frica de moarte ne-a ficut si alergdm dupd

bani gi ne-a flcut dornici sI ajungemin poziqii maiinalte.

$i cel mdi surprinzdtor lucru este cd tofi zeii gi toate tem-plele noastre au fost ridicate tot din fricd de moarte. ins-piimAntali de moarte, oamenii se roagd in genunchi.inspiimAntali de moarte, oamenii se roagd lui Dumnezeucu mAinile impreunate ridicate spre cer. $i nimic nu este

mai fals decit moartea. De aceea, toate sistemele de via15

pe care le-am creat au devenit false din cauza credinleinoastre cd moartea e adevdrati.

Dar cum si cunoagtem falsitatea morlii? De unde sigtim cd nu existi moarte? PAnI nu ajungem sd cunoaqtemasta, nici frica noastrd de moarte nu va displrea. PAnS cAnd

nu cunoagtem falsitatea morlii,vielile noastre vor rdmAne

false. AtAta vreme cAt existd frici de moarte, nu poate siexiste viali autenticd. AtAta vreme cAt tremurim de fricamorlii, nu putem si ne adunim puterile ca sd ne treimviata. Poli si trdiegti doar atunci cAnd umbra morlii a dis-plrut pentru totdeauna. Cum sH triiasci o minte speriat5gi tremurAnde? $i cum e posibil s[ trdieEti cAnd moarteapare sd se apropie cu fiecare secundi? Cum sd putem trii?

Indiferent cAt de mult am ignora moartea, ea nu este nicio-

dati pe deplin uitatS. Nu are nici o importanfi dacd ampla-

sdm cimitirul in afara oragului - moartea tot igi va ardtachipul. in fiecare zi moare cineva;in fiecare zi moartea i se

intAmpll cuiva, gi aceasta zguduie fundafiile vieqii noastre.

De fiecare datd cAnd vedem cd apare moartea, devenimconEtienli de propria moarte. CAnd deplAngem moarteacuiva, nu plAngem doar pentru moartea acelei persoane,

ci gi pentru cI ne amintegte de propria moarte. Suferinlaprovocat5 de durere gi amdriciune nu vine doar din moar-tea altcuiva, ci gi din aparenta posibilitate a proprieimorti. Manifestarea fieclrei morli este, in acelagi timp,

Acum 5i aici

gi moartea noastre. $i atAta vreme cAt rimAnem inconju-rali de moarte, cum am putea si trSim? Viala este impo-sibilS as,a. in felul acesta nu putem sd gtim ce este viala -nu-i putem cunoa$te nici fericirea, nici frumuselea, nicibinecuvAntarea. Nu putem si ajungem la adevirul supremal vielii,la templul dumnezeirii.

Templele care au fost create din fricl de moarte nu sunttemple ale dumnezeirii. Nici rugiciunile care au fost com-puse din frici de moarte nu sunt rugiciuni cltre dumneze-ire. Numai cel care e plin de beatitudinea vielii ajunge latemplul dumnezeirii. Treptele spre templul dumnezeirii suntimbibate de frumusefea gi de seva vielii, iar clopotele tem-plului dumnezeirii bat numai pentru cei care sunt eliberalide orice fel de frici, pentru cei care au devenit neinfricali.

Pentru ci ne place sd triim in fric5, acest lucru poate sipari dificil. Dar nu are cum si fie dificil * clci numai unadintre cele doul poate sd fie adevdratd: dacdviala este ade-

v5ratS, atunci moartea nu poate sd fie adevdratS, iar daclmoartea este adeverata, atunci viala este doar un vis, ominciunS; atunci viala nu poate si fie adevdratf,. Acestedoud lucruri nu pot sd existe in acelagi timp. Dar noi stdmagdlali de ambele simultan. Avem sentimentul ci suntemin via[5 gi avem gi sentimentul ci suntem morti.

Am auzit de un fachir care locuia intr-o vale indepir-tata. Multi oameni se duceau Ia el si ii pund intrebiri. Odatda venit un om gi l-a rugat si ii explice ceva despre viali gi

despre moarte. Fachirul i-a spus: ,,Egti bine-venit se aflidespre via!5; u$a mea ili e deschis5. Dar daci vrei s,5 aflidespre moarte, atunci du-te altundeva, pentru ci eu n-ammurit niciodati gi nici n-o sI mor vreodatd. Nu am nici oexperienld a morlii. Dacd vrei sH gtii despre moarte,intreabd-i pe cei care au murit, intreabd-i pe cei care sunt

OSHO

gi prietenii. Frica de moarte ne-a ficut si alergim dupibani gi ne-a fdcut dornici si ajungemin pozilii maiinalte.

$i cel mai surprinzdtor lucru este cd tofi zeii gi toate tem-plele noastre au fost ridicate tot din fricl de moarte. ins-pdimdntali de moarte, oamenii se roagd in genunchi.inspdimAntali de moarte, oamenii se roagi lui Dumnezeucu mAinile impreunate ridicate spre cer. $i nimic nu este

mai fals decdt moartea. De aceea, toate sistemele de via!5pe care le-am creat au devenit false din cauza credinteinoastre cd moartea e adevdrati.

Dar cum si cunoa,stem falsitatea morlii? De unde sd

gtim ci nu existi moarte? PAni nu ajungem sf, cunoagtem

asta, nici frica noastrd de moarte nu va displrea. PAni cindnu cunoa$tem falsitatea mor!ii,vielile noastre vor rdmAne

false. AtAta vreme cAt existd frici de moarte, nu poate sIexiste viali autentic5. Atdta vreme cAt tremurlm de fricamorlii, nu putem si ne adundm puterile ca si ne trdimviala. Poli si traiegti doar atunci cAnd umbra morlii a dis-pdrut pentru totdeauna. Cum sI trdiasci o minte speriatdgi tremurAnde? $i cum e posibil se treiegti cAnd moarteapare sd se apropie cu fiecare secundi? Cum si putem trdi?

Indiferent cAt de mult am ignora moartea, ea nu este nicio-datl pe deplin uitat5. Nu are nici o important5 daci ampla-

sim cimitirul in afara oragului - moartea tot igi va aritachipul. in fiecare zi moare cineva;in fiecare zi moartea i se

intAmpli cuiva, gi aceasta zguduie fundafiile viefii noastre.

De fiecare dati cAnd vedem cd apare moartea, devenimconEtienli de propria moarte. Cdnd depldngem moarteacuiva, nu plAngem doar pentru moartea acelei persoane,

ci gi pentru cH ne amintegte de propria moarte. Suferinlaprovocate de durere gi am5riciune nu vine doar din moar-tea altcuiva, ci gi din aparenta posibilitate a proprieimorli. Manifestarea fiecdrei morli este, in acelagi timp,

Acum 5i aici

gi moartea noastrd. $i at3ta vreme cAt rdmAnem inconju-ra[i de moarte, cum am putea sd trdim? Viala este impo-sibili aga. in felul acesta nu putem sI gtim ce este viaqa -nu-i putem cunoa$te nici fericirea, nici frumuseqea, nicibinecuvAntarea. Nu putem si ajungem la adevirul supremal vieqii,la templul dumnezeirii.

Templele care au fost create din fricd de moarte nu sunttemple ale dumnezeirii. Nici rugiciunile care au fost com-puse din fricd de moarte nu sunt rugiciuni citre dumneze-ire. Numai cel care e plin de beatitudinea viegii ajunge latemplul dumnezeirii. Treptele spre templul dumnezeirii suntimbibate de frumuselea gi de seva viefii, iar clopotele tem-plului dumnezeirii bat numai pentru cei care sunt eliberalide orice fel de frici, pentru cei care au devenit neinfricaqi.

Pentru ci ne place sd trlim in fricd, acest lucru poate sdpar5 dificil. Dar nu are cum si fie dificil - cici numai unadintre cele doui poate si fie adeviratS: daci viafa este ade-vdrati, atunci moartea nu poate si fie adevlrat5, iar dacd

moartea este adeveratd, atunci viafa este doar un vis, ominciunS; atunci viata nu poate sd fie adevirati. Acestedoui Iucruri nu pot si existe in acelagi timp. Dar noi stlmag5!a!i de ambele simultan. Avem sentimentul cd suntemin via[5 gi avem gi sentimentul cd suntem morli.

Am auzit de un fachir care locuia intr-o vale indeplr-tatd. Mulfi oameni se duceau la el sdii pundintrebdri. Odatda venit un om gi I-a rugat si ii explice ceva despre via!5 gi

despre moarte. Fachirul i-a spus: ,,Egti bine-venit se aflidespre via[5; uga mea ili e deschisi. Dar daci vrei sd aflidespre moarte, atunci du-te altundeva, pentru ci eu n-ammurit niciodatd gi nici n-o si mor vreodati. Nu am nici oexperien!5 a morlii. Dacd vrei sd gtii despre moarte,intreabS-i pe cei care au murit, intreabH-i pe cei care sunt

OSHO10

deja mor!i". Apoi, fachirul a rds gi a mai zis: ,,Dar cum ai si-iintrebi pe cei care sunt deja morfi? Iar dacS-mi ceri si-!i dau

adresa unui om mort, nu pot si lio dau. Pentru ci de cAnd

am aflat cd nu pot si mor, am aflat gi ci nimeni nu moare,

cd nimeni nu a murit vreodati".

Dar cum sd il credem pe acest fachir? in fiecare zi vedemcd moare cineva;moartea se intAmpliin fiecare zi. Moarteaeste adevirul suprem;igi face simtite prezenta pdtrunzAndin centrul fiinlei noastre. Puteli sd inchideli ochii, dar ori-cAt ar fi de departe de voi, tot remane prezenti. OricAt de

mult am incerca si scipdm de ea, sd fugim de ea, tot ne

inconjoar5. Cum am putea sH neglm acest adevir?Desigur, unii oameniincearcd asta. Doar din cauza fricii

de moarte cred oamenii in nemurirea sufletului - doar dinfricd. Ei nu gtiu, ci doar cred. in fiecare diminea!5, stindintr-un templu sau intr-o moschee, unii oameni repet5:

,,Nimeni nu moare, sufletul este nemuritor". Se ingali cAnd

cred c5, doar prin repetarea acestor cuvinte, sufletul vadeveni nemuritor. Triiesc cu impresia ci moartea poate sd

fie negatl prin repetarea cuvintelor,,sufletul este nemuri-tor". Moartea nu e niciodatE negatd prin asemenea repe-

tiri - doar cunoscAnd moartea poli si o negi.

Jineli minte acest lucru straniu: acceptem intotdeaunaopusul a ceea ce repetem. Cind cineva spune cd este nemu-ritor, ci sufletul este nemuritor, cdnd repeti aceste lucruriel nu face decdt si arate ce gtie, in adAncul lui, ci va muri, cIva trebui sd moar5. Daci gtie cd nu trebuie si moari, atuncinu este nevoie sd ii tot dea inainte cu nemurirea; numai cel

cdruia ii este frici va continua sd repete asta. $i vefi vedea

cI oamenii se tem mai mult de moarte in lirile, in societdlilecare vorbesc cel mai mult despre nemurirea sufletului. JaranoastrS vorbegte flri incetare despre nemurirea sufletului

Acum si aici

gi totugi existi pe pimdnt cineva care s[ fie mai speriat de

moarte ca noi? Nu exist5 nimeni mai speriat de moarte ca

noi! Cum si punem cap la cap aceste doud lucruri?Este posibil ca nigte oameni care cred in nemurirea

sufletului sd devinl sclavi? Mai curAnd ar muri;ar fi gatasd moar5, pentru ci gtiu cH nu existl moarte. Cei care gtiuci viala este ve$nic5, cH sufletul este nemuritor ar fi primiicare si aterizeze pe luni! Ar fi primii care sI escaladezemuntele Everest! Ar fi primii care sd exploreze adAncimilePacificului! Dar nu, noi nu ne aflHm printre acegtia. Nici nuescaladlm Everestul, nici nu aterizlm pe luni, nici nuexplorim addncimile Pacificului - gi suntem oamenii carecred in nemurirea sufletului! De fapt, ne este atAt de friclde moarteincAt de fricl tot continuem si repetlm:"sufletuleste nemuritor". $i trdim cu impresia c5, poate, daci il repe-tim,lucrul acesta va deveni gi adevdrat. Nimic nu devineadev[rat prin repetare.

Moartea nu poate si fie negat5 prin repetarea ideii cimoartea nu existd. Va trebui ca moartea sI fie cunoscut5,str fie infruntate, sd fie tr5it5. Va trebui si vd familiarizalicu ea. Noi insi continuem si tot fugim de ea.

Cum am putea si o vedem? inchidem ochii cAnd vedemmoartea. Cind trece un cortegiu funerar, mamaigiinchidecopilul in casi gi ii spune: ,,Nu te duce afari; a murit cineva".Terenul de incinerare este situat in afara oragului, astfelincit rareori si dim ochii cu el, iar moartea sd nu fie pre-zente chiar sub nasul nostru. $i daci se intAmpld sI aducemvorba despre moarte, cei aflali de fa1[ ne vor interzice sivorbim despre ea.

Am stat o dati cu un sannyasin. in fiecare zi vorbea des-pre nemurirea sufletului. L-am intrebat:

-i1i aai seama cH te apropii de moarte?El mi-a rlspuns:

11

0sH010

deja mor1i". Apoi, fachirul a rAs gi a mai zis:,,Dar cum ai si-iintrebi pe cei care sunt deja morli? Iar dacd-mi ceri s5-!i dau

adresa unui om mort, nu pot s51i-o dau. Pentru cd de cAnd

am aflat ci nu pot si mor, am aflat gi cH nimeni nu moare,

ci nimeni nu a murit vreodati".

Dar cum si il credem pe acest fachir? in fiecare zi vedem

ci moare cineva;moartea seintimpliin fiecare zi. Moarteaeste adeverul suprem;igi face simlite prezenta pdtrunzAndin centrul fiiniei noastre. Puteli sd inchideli ochii, dar oricAt ar fi de departe de voi, tot remane prezenti. OricAt de

mult am incerca sI scipdm de ea, sd fugim de ea, tot ne

inconjoari. Cum am putea si neglm acest adevdr?

Desigur, unii oameniincearcd asta. Doar din cauza friciide moarte cred oameniiin nemurirea sufletului- doar dinfrici. Ei nu gtiu, ci doar cred. in fiecare dimineal5, stAndintr-un templu sau intr-o moschee, unii oameni repet5:

,,Nimeni nu moare, sufletul este nemuritor". Se ingali cAnd

cred cd, doar prin repetarea acestor cuvinte, sufletul vadeveni nemuritor. Tr5iesc cu impresia ci moartea poate sd

fie negati prin repetarea cuvintelor,,sufletul este nemuri-tor". Moartea nu e niciodatd negatd prin asemenea repe-

tdri * doar cunoscAnd moartea poti se o negi.

Jineli minte acest lucru straniu: acceptdm intotdeaunaopusul a ceea ce repetem. cand cineva spune ca este nemu-ritor, cd sufletul este nemuritor, cAnd repetd aceste lucruriel nu face decdt si arate ci gtie, in adAncul lui, ci va muri, civa trebui s5 moari. Dacd gtie cd nu trebuie si moar5, atuncinu este nevoie sd ii tot dea inainte cu nemurirea; numai cel

cdruia ii este fricd va continua si repete asta. $i veli vedea

ci oamenii se tem mai mult de moartein 15rile,in societdlilecare vorbesc cel mai mult despre nemurirea sufletului. Jaranoastri vorbegte flri incetare despre nemurirea sufletului

Acum 5i aici

gi totugi existi pe pimAnt cineva care sd fie mai speriat de

moarte ca noi? Nu existi nimeni mai speriat de moarte ca

noi! Cum si punem cap la cap aceste doul lucruri?Este posibil ca nigte oameni care cred in nemurirea

sufletului sf, devinl sclavi? Mai curAnd ar muri;ar fi gatastr moari, pentru ci gtiu ci nu existl moarte. Cei care gtiuci viala este vegnicf,, cE sufletul este nemuritor ar fi primiicare si aterizeze pe Iundl Ar fi primii care si escaladezemuntele Everest!Ar fi primii care si exploreze adAncimilePacificului! Dar nu, noi nu ne afldm printre acegtia. Nici nuescaladim Everestul, nici nu aterizem pe lund, nici nuexplorim adAncimile Pacificului - gi suntem oamenii carecred in nemurirea sufletului! De fapt, ne este atdt de fricdde moarteincat de frice tot continulm si repet5m:,,Sufletuleste nemuritor". $i triim cu impresia c5, poate, dacdil repe-tf,m,lucrul acesta va deveni si adevirat. Nimic nu devineadevf,rat prin repetare.

Moartea nu poate si fie negati prin repetarea ideii cimoartea nu existi. Va trebui ca moartea si fie cunoscuti,si fie infruntate, sd fie trditd. Va trebui sI vI familiarizaficu ea. Noi insh continuim sA tot fugim de ea.

Cum am putea sd o vedem? inchidem ochii cAnd vedemmoartea. CAnd trece un cortegiu funerar, mama igi inchidecopilul in casi gi ii spune: ,,Nu te duce afar5; a murit cineva".Terenul de incinerare este situat in afara oraEului, astfelincAt rareori sd d5m ochii cu el, iar moartea si nu fie pre-zenti chiar sub nasul nostru. $i daci se intAmpl5 si aducemvorba despre moarte, cei aflali de fali ne vor interzice sdvorbim despre ea.

Am stat o dati cu un sannyasin. in fiecare zivorbea des-pre nemurirea sufletului. L-am intrebat:

-i1i aai seama cH te apropii de moarte?EI mi-a rispuns:

11

12 OSHO

-Nu spune astfel de lucruri de r5u augur. Nu e bine sH

vorbeqti despre asemenea lucruri.I-am bpus:

-Daci, pe de o parte, un om spune cd sufletul estenemuritor, dar pede alti parte gise;te cI este de rdu augursd vorbegti despre moarte, atunci toate chestiunea astadevine confuz5;ceva este foarte nelalocul lui aici. Un ast-fel de om n-ar trebui sI vadi nici un motiv de fricd, nici unsemn riu, nimic gregit in a vorbi despre moarte - cici,pentru el, moartea nu existS.

Mi-a rispuns:-Chiar dacd sufletul este nemuritor, eu nu-mi doresc

deloc sI vorbesc despre moarte. N-ar trebui sd se vorbeascidespre lucruri atAt de lipsite de sens gi de ameninfitoare.

Cu toqii facem acelagi lucru - intoarcem spatele morliigi fugim de ea.

Am auzit... Odat5, un om a innebunit intr-un sat. Erao dup5-amiazl toridd gi omul mergea singur pe un drumsinguratic. Mergea foarte repede, incercAnd sI igi alungefrica. Se poate sd-!i fie fricd atunci cAnd e cineva prinpreajm5, dar cum s5-!i fie fricd atunci cdnd nu e nimeni?Dar noul chiar ne este frici atunci cAnd nu e nimeni prinpreajm5. De fapt, ne este frici de noi inqine, iar cAnd sun-tem singuri, frica e cu atAt mai mare. De nimeni nu neeste mai frici decit de noi ingine. Ne temem mai pu[inatunci cAnd suntem cu cineva si mai mult atunci cAndrdmdnem singuri.

Omul acesta era singur. I s-a ff,cut frici gi a inceput sifugd. Totul era nemigcat gi tecut in jur - era dupi-amiazd,nu era nimeni prin preajmi. Pe mdsuri ce a inceput sd

alerge tot mai tare, a auzit din spate zgomotul picioarelorlui alergind. I s-a fdcut frici - poate il urmdrea cineva. Apoi,

Acum si aici

speriat, s-a uitat inapoi cu collul ochiului gi a vdzut o umbrilunguia!5 urmirindu{. Era propria umbrd - dar vdzAnd cdo umbri lunguial5 il urmirea, a inceput si alerge gi maitare. $i omul nu a putut si se mai opreasc5, deoarece cu cAtalerga mai tare, cu atat alerga gi umbra mai tare dupi el. incele din urmi, omul a innebunit. Dar sunt oameni care iiidolatrizeazd chiar gi pe nebuni.

CAnd oamenii l-au vlzut alergAnd aEa prin satele lor, aucrezut cd este prins in vreun fel de practice asceticlmirea!5. El nu se oprea din alergat decAt in intunericulnopfii, cdnd umbra disp5rea gi omul se gAndea cI nu maiera nimeni in spatele lui. Odat5 cu venirea zorilor, incepeasA alerge din nou. Apoi nu s-a mai oprit nici noaptea. S-agAndit ci indiferent de distanla pe care o str5betea in tim-pul zilei, cAt se odihnea el noaptea, umbra il prindea dinurmd gi, astfel, dimineala era din nou pe urmele lui. Aga c5gi noaptea el continua sd alerge.

Apoi a innebunit de-a binelea;nu mai mAnca gi nu maibea. Mii de oameni se uitau Ia el cum alerga gi aruncau florispre el, altii ii intindeau cdte o bucati de pAine sau ceva de

btrut. Oamenii au inceput si il preamdreascl din ce in ce

mai mult;mii de oameni ii aritau respect. Dar omul a deve-nit din ce in ce mai nebun gi, in cele din urmd, intr-o bunizi, s-a prdbugit la pimdnt gi a murit. Oamenii din satul incare a murit i-au ficut mormAnt la umbra unui copac gi l-auintrebat pe un fachir bitrdn din sat ce si scrie pe piatra demormAnt. Fachirul a scris cAteva cuvinte.

In vreun un sat, undeva, mai existd incd mormdntul.S-ar putea chiar sd dagi de el cAndva. Sd citili ce scrieacolo. Fachirul a scris pe piatra de mormAnt: ,,Aici se

odihnegte un om care a fugit de umbra Iui toati viata, caregi-a irosit viaga intreagi fugind de umbra lui. Iar omulacesta nu a gtiut nici micar cit gtie aceastd piatri de

13

0sH012

-Nu spune astfel de lucruri de riu augur. Nu e bine sIvorbeEti despre asemenea lucruri.

I-am bpus:

-Daci, pe de o parte, un om spune cd sufletul estenemuritor, dar pede alte parte glsegte ci este de rdu augursi vorbegti despre moarte, atunci toatd chestiunea astadevine confuzi; ceva este foarte nelalocul lui aici. Un ast-fel de om n-ar trebui si vadd nici un motiv de fric5, nici unsemn r5u, nimic gregit in a vorbi despre moarte - c5ci,pentru el, moartea nu exist5.

Mi-a rdspuns:

-Chiar daci sufletul este nemuritor, eu nu-mi doresc

deloc sd vorbesc despre moarte. N-ar trebui sd se vorbeascidespre lucruri atat de lipsite de sens gi de amenin[5toare.

Cu tolii facem acelagi lucru - intoarcem spatele morliigi fugim de ea.

Am auzit... Odatd, un om a innebunit intr-un sat. Era

o dupS-amiazl toridd gi omul mergea singur pe un drumsinguratic. Mergea foarte repede, incercAnd sH i;i alungefrica. Se poate si-!i fie fricl atunci cAnd e cineva prinpreajmd, dar cum si-!i fie frici atunci cAnd nu e nimeni?Dar nou5 chiar ne este fricd atunci cAnd nu e nimeni prinpreajmd. De fapt, ne este fricd de noi ingine, iar cind sun-tem singuri, frica e cu atdt mai mare. De nimeni nu ne

este mai fricd decAt de noi ingine. Ne temem mai pulinatunci cAnd suntem cu cineva si mai mult atunci cindrdmAnem singuri.

Omul acesta era singur. I s-a fdcut fricd gi a inceput sIfug[. Totul era nemigcat $i tecut in jur - era dupi-amiazA,nu era nimeni prin preajmi. Pe mdsurd ce a inceput sialerge tot mai tare, a auzit din spate zgomotul picioarelorIui alergind. I s-a ff,cut fricd - poate il urmirea cineva. Apoi,

Acum si aici

speriat, s-a uitat inapoi cu collul ochiului gi a vizut o umbrdlunguiafd urmirindu{. Era propria umbrl - dar vizdnd cdo umbri lunguiafi il urmirea, a inceput sd alerge gi maitare. $i omul nu a putut sI se mai opreasc5, deoarece cu cAt

alerga mai tare, cu atat alerga gi umbra mai tare dupd el. incele din urm5, omul a innebunit. Dar sunt oameni care iiidolatrizeazl chiar gi pe nebuni.

CAnd oamenii l-au vlzut alergind aga prin satele lor, aucrezut cf, este prins in vreun fel de practici asceticemirea[5. EI nu se oprea din alergat decAt in intunericulnopfii, cAnd umbra dispdrea gi omul se gdndea ci nu maiera nimeni in spatele lui. Odati cu venirea zorilor, incepeastr alerge din nou. Apoi nu s-a mai oprit nici noaptea. S-a

gAndit ci indiferent de distanla pe care o strebetea in tim-pul zilei, cAt se odihnea el noaptea, umbra il prindea dinurmd gi, astfel, dimineala era din nou pe urmele lui. AEa cH

$i noaptea el continua sI alerge.Apoi a innebunit de-a binelea;nu mai mAnca gi nu mai

bea. Mii de oameni se uitau la el cum alerga Ei aruncau florispre el, allii ii intindeau cAte o bucati de pAine sau ceva debIut. Oamenii au inceput sf, il preamlreasci din ce in ce

mai mult;mii de oameni ii arltau respect. Dar omul a deve-nit din ce in ce mai nebun gi, in cele din urm5, intr-o bunSzi, s-a prdbugit Ia p5mAnt gi a murit. Oamenii din satul incare a murit lau ficut mormAnt la umbra unui copac gi l-auintrebat pe un fachir bitrdn din sat ce si scrie pe piatra de

mormAnt. Fachirul a scris citeva cuvinte.In vreun un sat, undeva, mai existi inci mormdntul.

S-ar putea chiar sd dali de el cAndva. SI citili ce scrieacolo. Fachirul a scris pe piatra de mormAnt: ,,Aici seodihnegte un om care a fugit de umbra lui toati viata, caregi-a irosit viala intreag[ fugind de umbra ]ui. Iar omulacesta nu a $tiut nici micar cdt Stie aceaste piatri de

13

14 0sH0

mormant - pentru cI piatra de mormAnt sti la umbrl ginu fuge, aga cd nu se creeazi nici o umbr5".

$i noi fugim. Ne putem intreba cum se poate ca un omsd fugd de umbra lui, dar gi noi fugim de umbre. Iar lucru-rile de care fugim incep si ne urmdreascd. Cu cdt fugimmai tare, cu atAt ne urmiresc ele mai tare, pentru cI suntpropriile umbre.

Moartea este umbra noastr5. Dacd vom continua sefugim de ea, nu vom fi in stare si stim inaintea ei gi si o

recunoastem drept ceea ce este. Daca omul se oprea gi se

uita in spatele lui, poate ar fi rAs gi ar fi spus: ,Ce om sunteu, de fug de o umbrS?" Nimeni nu poate vreodati sd scape

de o umbri; nimeni nu poate sd iasd invingitor din luptacu o umbri. Totugi, asta nu inseamni cI umbra este maiputernicl decdt suntem noi gi ci nu putem niciodatd sIieEim triumfitori;inseamn5, pur gi simplu, cI nu existdumbri, ci nu se pune problema de a iegi triumfitori. Nupoli sd cAgtigi impotriva a ceva ce nu existi. De aceea,

oamenii continud si piardd in fala morfii - pentru ci moar-tea este pur gi simplu o umbrd a viegii.

Pe mdsur5 ce viala merge inainte, gi umbra ei se migcdodatl cu ea. Moartea este umbra care se formeazi in spatelevielii, iar noi nu vrem niciodatd sd privim inapoi, si vedemce este ea. Ne-am pribugit epuizali de atdtea ori - dupi ce

am alergat neincetat in cursa aceasta. Nu e prima oarl cAnd

ajungefi pe f5rmul acesta;trebuie sd mai fi trecut pe aici -poate nu chiar pe acest !5rm, ci pe vreun altul. Poate nu alifost in acest trup, ci poate in vreun alt trup - dar cursatrebuie si fi fost la fel. Picioarele trebuie sd fi fost la fel;cursa trebuie si fi fost la fel.

Trecem prin multe vieli purtind cu noi frica de moarte,gi totugi nu suntem in stare nici sf, o recunoa$tem, nici si

Acum 5i aici

o vedem. Suntem atit de infricogali incAt, atunci cAnd se

apropie moartea, cAnd umbra ei total5 ne inconjoar5, deve-nim incongtienqi din cauza fricii. in general, nimeni nurAmAne congtient in clipa morfii. Daci micar o singuridati ai rdmAne congtient, frica de moarte ar dispdrea pen-

tru totdeauna. Dacd, fie gi numai o singurd dat5, un om arputea si vadd ce inseamnd sI moard, atunci data urm5-toare nu i-ar mai fi fricd de moarte, pentru cH nu ar maiexisto moarte. Nu cI ar ieEi triumfitor impotriva morfii -putem si oblinem victoria doar impotriva a ceva ce exist5.Prin simplul fapt de a cunoa$te moartea, ea dispare. Astfelci nu rdmAne nimic asupra clruia si iegim triumfitori.

Am murit de multe ori inainte, dar de fiecare dati cind aavut loc moartea, am fost incongtienli. Este ca atunci cAnd

un medic sau un chirurg ne fac o anestezie inainte de opera-

[ie, ca si nu mai simlim durerea. Ne este atAt de frici de

moarte incAt, in clipa morgii, devenim incongtienli de buni-voie. Devenim incongtienfi cu pulin inainte si murim. Murimi ncongtienli, apoi ne nagtem intr-o stare de incongtien!i. Nuvedem nici moartea, nu vedem nici nagterea - gi de aceea nusuntem in stare sI inlelegem ci viala este vegnice. Nagtereagi moartea sunt doar scurte opriri pe parcursul cilitoriei, cuscopul de a ne schimba hainele sau caii.

Pe vremuri nu existau cii ferate, iar oamenii cdlAtoreauin trdsuri trase de cai. Cilitoreau dintr-un loc in altul, iarcAnd caii oboseau, ii inlocuiau, la un han, cu cai odihnili,apoi ii schimbau din nou in satul urmitor. insi oameniicare inlocuiau caii nu simleau niciodati ci au murit Ei cdse nasc din nou, pentru cI atunci cAnd schimbau caii oftrceau in mod congtient.

Uneori se intimpla ca un cdlSre! si reia cilStoria dupdce bea. in starea aceea, cind se uita in jur dupd ce se schim-haserd caii, se intreba cum de se schimbase totul, cum de

15

14 0sH0

mormant - pentru cI piatra de mormAnt sti la umbrl ginu fuge, aqa cd nu se creeazi nici o umbrd".

$i noi fugim. Ne putem intreba cum se poate ca un omsi fugd de umbra lui, dar gi noi fugim de umbre. Iar lucru-rile de care fugim incep si ne urmdreascd. Cu cAt fugimmai tare, cu atat ne urmdresc ele mai tare, pentru ci suntpropriile umbre.

Moartea este umbra noastr5. Dacd vom continua sefugim de ea, nu vom fi in stare sd stim inaintea ei gi si o

recunoastem drept ceea ce este. DacA omul se oprea gi se

uita in spatele lui, poate ar fi rAs gi ar fi spus: "Ce om sunteu, de fug de o umbr5?" Nimeni nu poate vreodati sd scape

de o umbri; nimeni nu poate sf, iasd invingltor din luptacu o umbri. Totugi, asta nu inseamnl cd umbra este maiputernicl decAt suntem noi gi ci nu putem niciodati siieEim triumfitori;inseamn5, pur gi simplu, cH nu existdumbr5, cl nu se pune problema de a iegi triumfitori. Nupofi sd cAgtigi impotriva a ceva ce nu existi. De aceea,

oamenii continud si piardd in fala morfii - pentru ci moar-tea este pur Ei simplu o umbrd a viegii.

Pe mdsurd ce viafa merge inainte, gi umbra ei se migciodatl cu ea. Moartea este umbra care se formeazi in spatelevielii, iar noi nu vrem niciodatd sH privim inapoi, si vedemce este ea. Ne-am pribugit epuizali de atdtea ori - dupi ce

am alergat neincetat in cursa aceasta. Nu e prima oarl cAnd

ajungefi pe fdrmul acesta;trebuie sd mai fi trecut pe aici -poate nu chiar pe acest !5rm, ci pe vreun altul. Poate nu alifost in acest trup, ci poate in vreun alt trup - dar cursatrebuie si fi fost la fel. Picioarele trebuie sd fi fost la fel;cursa trebuie sd fi fost la fel.

Trecem prin multe vieli purtdnd cu noi frica de moarte,gi totugi nu suntem in stare nici si o recunoagtem, nici si

Acum 5i aici

o vedem. Suntem atit de infricogali incAt, atunci cAnd se

apropie moartea, cAnd umbra ei totald ne inconjoar5, deve-nim incongtienqi din cauza fricii. in general, nimeni nurImAne congtient in clipa morfii. Daci micar o singuridati ai rimAne congtient, frica de moarte ar dispdrea pen-

tru totdeauna. Dacd, fie gi numai o singurd dat5, un om arputea si vadd ce inseamnd sI moard, atunci data urmS-toare nu i-ar mai fi fricd de moarte, pentru cH nu ar maiexista moarte. Nu cI ar ieEi triumfitor impotriva morlii -putem si oblinem victoria doar impotriva a ceva ce exist5.Prin simplul fapt de a cunoa$te moartea, ea dispare. AstfelcI nu rdmAne nimic asupra ciruia si iegim triumfitori.

Am murit de multe ori inainte, dar de fiecare datl cdnd aavut loc moartea, am fost incongtienli. Este ca atunci cAnd

un medic sau un chirurg ne fac o anestezie inainte de opera-

[ie, ca si nu mai simfim durerea. Ne este atAt de frici de

moarte incdt, in clipa morgii, devenim incongtienli de buni-voie. Devenim incongtienfi cu pulininainte si murim. Murimi ncongtienli, apoi ne nagtem intr-o stare de incongtienli. Nuvedem nici moartea, nu vedem nici nagterea - gi de aceea nusuntem in stare sI inlelegem ci viafa este vegnicS. Nagtereagi moartea sunt doar scurte opriri pe parcursul cilf,toriei, cuscopul de a ne schimba hainele sau caii.

Pe vremuri nu existau cii ferate, iar oamenii cdlitoreauin trlsuri trase de cai. Cilitoreau dintr-un loc in altul, iarcAnd caii oboseau, ii inlocuiau, la un han, cu cai odihnili,apoi ii schimbau din nou in satul urmdtor. insl oameniicare inlocuiau caii nu simleau niciodati cd au murit gi cise nasc din nou, pentru cf, atunci cdnd schimbau caii oflceau in mod congtient.

Uneori se intimpla ca un cdl5re! si reia c5lStoria dupdce bea. in starea aceea, cind se uita in jur dupi ce se schim-baserS caii, se intreba cum de se schimbase totul, cum de

15

16 OSHO

p5rea totul atAt de diferit. Am auzit ci odati un cdldrelbeat chiar a spus:,,Se poate sd md fi schimbat gi eu? Astanu pare sI fie acelagi cal pe care ciliream. Se poate ca eusI fi devenit un alt om?"

Nagterea gi moartea sunt pur gi simplu statii in carese schimbl mijloacele de transport - cele vechi suntlSsate in urmi, caii obosili sunt lSsali in urmd gi se facerost de cai odihniqi. Dar ambele acfiuni se petrec cAndsuntem in starea noastre de incongtien!5. Iar omul acHrui nagtere;i moarte au locin aceasti stare incongtientdnu poate sd tr5iascf, o viali congtientH - el funclioneaziintr-o stare aproape semiconstientd, intr-o stare de viateaproape semitreazd.

Ce vreau sd spun e ci este esenfial sd vedem moartea, sio inqelegem, sd o recunoa$tem. Dar lucrul acesta e posibildoar atunci cdnd murim;putem si o vedem doar in timp cemurim. Atunci ce se poate face acum? Iar dacd vedemmoartea doar in timp ce murim, atunci nu existi cale sH oinlelegem - pentru ci in clipa mortii devenim incongtienfi.

Da, e ceva ce putem face acum. Putem sH experimen-tdm intrarea voluntari in moarte. $i ag vrea sI vd spunci meditalia sau samadhi nu este nimic altceva dec3tasta. Experienfa intrerii voluntare in moarte estemeditalie, samadhi. Fenomenul inevitabil gi automat alpirisirii corpului ce va avea loc in clipa morfii poate sf,fie experimentat de bunivoie acum, prin crearea uneidistanle lSuntrice intre sine gi trup. $i, pdrdsind corpuldin interior, putem sd trecem prin experienla morlii,putem sd simlim cd are loc moartea. Putem si triimexperienqa morlii chiar astizi, in aceastd dupl-amiazd..Pentru cd moartea inseamnl pur gi simplu cI in cdldtorianoastr5, sufletul gi corpul vor cunoa$te o separare, exact

Acum 5i aici

r:a atunci cAnd mijlocul de transport este l5sat in urmi gi

r:dlStorul igi vede de drum in continuare.

Am auzit ci un om s-a dus Ia un fachir mahomedan,Sheikh Farid, gi a spus:

-Am auzit ci atunci cAnd miinile si picioarele Iui Mansur;ru fost tdiate, el nu a simfit nici o durere... ceea ce este greurle crezut. $i un ghimpe doare cAnd ili intrl in picior. N-o sitloari cdnd sunt tiiate mAinile gi picioarele unui om? imipare cd toate astea sunt nigte lucruri fantastice.

Apoi a adSugat:

-Am mai auzit gi cH atunci cAnd Iisus a fost ristignit, nu;r simqit deloc durere. $i i s-a permis si-gi spuni ultimelelugdciuni. S3ngerdnd, dezgolit - pus pe cruce, strdpuns de

ripini, cu mAinile bitute in cuie -, ce a spus Iisus in ultimelerninute este greu de crezut! El a spus: ,,larta-i pe oameniiacegtia, cici nu gtiu ce fac".

$i voi trebuie sA fi auzit aceastlfrazd. $i toli oamenii dinIrrmea intreagl care cred in Iisus o repetd incontinuu. Erazat'ste foarte simpld. Iisus a spus: ,,Doamne, iarte-i pe oamenii;rcegtia, cici nu gtiu ce fac". De obicei, cAnd citesc fraza asta,

oamenii cred cd Iisus spunea ci bielii oameni nu gtiau citrcideau un om bun ca el. Nu, nu asta voia sd spuni Iisus.(le voia sd spuni Iisus era ci "Oamenii acegtia naivi nu gtiur:lt persoana pe care o ucid nu poate sd moard. Iarti-i pentrur:il nu gtiu ce fac. Fac ceva ce este imposibil - comit actuluciderii, ceea ce este imposibil".

Birbatul a spus:

- E greu de crezut ci un om care urmeazS si fie ucis poate

r;5 arate atdta indurare. De fapt, el ar fi coplegit de mAnie.Farid a rds din toata inima gi a spus:

-Ai pus o intrebare foarte buni, dar am si rdspund maillrrziu. Mai intdi, f5-mi o mic5 favoare.

17