Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

1

STUDIU ISTORIC GENERAL COMUNA GURA ȘUȚII Cuprins:

I. Notă metodică generală

1. Obiectivele şi limitele studiului 2. Descrierea metodei şi direcţiilor de cercetare 3. Evidenţierea surselor documentare, iconografice, cartografice 4. prezentarea echipei de cercetare 5. prezentarea critică a bibliografiei generale

II. Analiza dezvoltării teritoriului administrativ şi a localităţilor

1. Istoricul teritoriului administrativ şi al localităţilor componente 2. Evoluţia proprietăţii asupra pământurilor 3. Prezenţe arheologice 4. Evoluţia statutului administrativ, militar, funcţional 5. Evoluţia structurii etnice şi religioase 6. Evoluţia ocupaţiilor populaţiei, ocupaţii tradiţionale persistente 7. evoluţia tramei stradale şi a parcelarului 8. evoluţia fondului construit, tipologie şi caracteristici

III. Identificarea valorilor de patrimoniu construit

1. concluzii referitoare la elementele care necesită protecţie şi la natura

acestora

IV. Definirea şi delimitarea zonelor istorice de referinţă

1. Delimitarea zonelor de protecţie şi propuneri pentru RLU Anexe – piese scrise: 1. Documente referitoare la satele comunei Gura Șuții, extrase „Tezaurul

Documentar la judeţului Dâmboviţa (1418 - 1800) ”, Gh. Potra, Muzeul Judeţean Dâmboviţa, 1972 şi D.R.H.

NOTA METODICA GENERALA

I.1. Obiectivele si limitele studiului Studiul îşi propune o analiză multicriterială a devenirii istorice a actualei

comune Gura Șuții, pentru a putea fundamenta necesitatea protecţiei zonale, gradul de protecţie şi întinderea zonelor protejate. Studiul s-a limitat la sursele menţionate mai jos şi la o atentă cercetare a terenului, rămânând ca, la următoare

refaceri ale acestuia să fie detaliate acele perioade asupra cărora informaţiile găsite de noi au fost mai puţin satisfăcătoare.

I.2. Descrierea direcţiilor şi metodei de cercetare Criteriile după care s-a făcut această analiză sunt următoarele:

Cadrul natural – relieful, vegetaţia, zone calamitate, zone naturale protejate, relaţia sit - configuraţie urbană;

Încadrarea în teritoriu – căi de comunicaţie, echipare edilitară, limita intravilanului, zonare funcţională, disfuncţionalităţi, dotări;

Organizarea funcţională: funcţiuni tradiţionale, programe actuale, centre de interes;

Valoarea istorică: date semnificative privind constituirea localităţilor, evoluţia în timp, densitatea elementelor de patrimoniu, ţesutul urban, valori locale, toponimie, date bibliografice semnificative, legături istorice cu aşezări învecinate;

Valoare urbanistică: relaţii cu situl, relaţii în localitate, evoluţia zonificării funcţionale, regimul de proprietate, parcelar, reţele stradale, volume construite, regimuri de înălţime, dominante, aliniamente, poli de interes, reprezentativitate;

Valoare arhitecturală: încadrare stilistică, valoare estetică, compoziţii volumetrice şi spaţiale, sisteme constructive, materiale, finisaje.

Vizualitate: câmp vizual, puncte de belvedere;

Valoare socio-afectivă: ataşamentul populaţiei la zonă, conştiinţa prestigiului local.

I.3. Evidenţierea surselor documentare, iconografice, cartografice Harta austriacă – 1769-1770 Harta Szathmary – 1853-1864 Harta austriacă - 1910 I.4. prezentarea echipei de cercetare Din echipa de cercetare au făcut parte: arh. Doina Petrescu - specialist

monumente istorice, arh. Mihăilescu Petru. I.5. prezentarea critică a bibliografiei generale Au fost studiate următoarele surse bibliografice:

- Oproiu Mihai, Inscripţii şi însemnări din judeţul Dâmboviţa, Târgovişte 2004 - Catagrafia 1810 - Dicţionarul geografic al Judeţului Dâmboviţa, D.P. Condurăţeanu,

Bucureşti, 1890 - Marele dicţionar geografic al României, 1900, vol.III - Dicţionarul Istoric al Judeţului Dâmboviţa, Târgovişte 1983 - Repertoriul arheologic al judeţului Dâmboviţa, vol. I, Târgovişte, 2001 - Documenta Romaniae Historica, Academia R.S.R., 1966 (DRH) - Nicolae Iorga, Studii si documente, vol. XIV

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

2

- Toponimia românească, Iorgu Iordan, Ed. Academiei, 1963. - Anuarul Socec, 1925 - Dâmboviţa – localităţi şi monumente, M. Oproiu, H. Moţoc, M.

Curculescu, ed. Transversal, 2006, - „Tezaurul Documentar la judeţului Dâmboviţa (1418 - 1800) ”, Gh.

Potra, Muzeul Judeţean Dâmboviţa, 1972 Materialele studiate cuprind informaţii bogate, la nivelul documentelor, pentru

toate zonele de interes ale studiului.

II. ANALIZA DEZVOLTARII TERITORIULUI ADMINISTRATIV SI A LOCALITATILOR

II.1. Istoricul teritoriului administrativ şi al localităţilor componente Atestări documentare Speriețeni (denumiri vechi Speriatu, Ursoaia) – document din 1638 Gura Șuții (Șuța) – document din 1774 (vezi anexa) În paginile de monografie sau studiile istorice apărute până în prezent, se

exprimă dubiul cu referire la utilizarea numelui Șuța pentru unul din cele două sate ce azi îl au în componență: Șuța Seacă și Gura Șuții.1

Dar, analizând harta Specht de la 1790, se poate constata clar că denumirea Șuța (Schutza) este dată așezării aflate pe valea pârâului Șuța, între Ursoaia (Orsai) – azi Speriețeni și la nord de Produlești. În poziția de azi a satului Șuța Seacă, mult spre nord, mai sus de Pierșinari, nu exista nici o localitate la sfârșitul sec. la XVIII-lea.

Satul Gura Șuții are două nuclee distincte, formate în epoci diferite: Șuța veche, ce apare pe harta Specht chiar cu numele ”Șuța”, iar la 1838 se mai numea și Șuța Locusteanului, datorită slugerului Matei Locusteanu, care ridicase aici, la 1792, o biserică din lemn, cu hramul Cuvioasa Paraschiva, lângă care funcționa și o școală (una din primele cunoscute în această parte de țară. Matei Locusteanu a înzestrat școala ca să poată ”învăța copii săraci și sărmani fără plată”, iar ajutorul domnitorului Mihail Șuțu a venit prin scutirea de dări a dascălilor ce predau aici.2 Șuța veche apare ca o răsfirare de gospodării în lungul pârâului Șuța, pe ambele maluri, fără a avea un nucleu central, iar biserica apare în partea de nord, pe malul stâng al apei.

Al doilea nucleu este cel format prin colonizarea făcută de boierii Văcărești la 1800, când au fost aduse 50 de familii din satul Pordulești, situat spre sud, ”de i-au așezat din Gura Șuții în sus, zicându-le că acolo este moșia dumnealor.”3 Acest al doilea nucleu este mai adunat, compact, situat în partea estică și spre sud de Șuța veche, iar diferențele de tramă stradală și parcelar fac și azi lecturabile cele două etape de existență a satului.

Unirea celor două trupuri de așezări s-a realizat prin constituirea unui nucleu de centru de sat, unde s-a construit și noua biserică, la 1862, cu cheltuiala mănăstirii Nucet, care era proprietar majoritar în zonă, la acea vreme. 1 Vezi Dicționarul istoric al jud. Dâmbovița, pg. 138

2 M. Oproiu, H. Moțoc, M. Curculescu, Dâmbovița – Localități și monumente, pg. 148

3 M. Oproiu, H. Moțoc, M. Curculescu, Dâmbovița – Localități și monumente, pg. 148

Satul Speriețeni (Ursoaia) – are și el o caracteristică distinctivă, rezultată din păstrarea îndelungată a proprietății moșnenești și din relativa izolare a satului.

De-a lungul unei ”șire” orientată nord – sud, se înșiră mai multe inele de drum, ce cumulează gospodăriile celor proveniți din același ”moș”, documentele satului arătând că întregul sat se trage din ”șapte moși”.

II.2. Evoluţia proprietăţii asupra pământurilor Moşnenii (comunităţile ţărăneşti) au deţinut în permanenţă pământuri în

special la Speriețeni, dar pe parcursul sec. al XVIII-lea au vândut părţi importante micilor boieri, ridicați chiar din rândurile moșnenilor. Documentele au reţinut numele unor Șărban Zbârnă, Ion, Staico, Gâlcă, Bănică, Pătru, iar între cei ridicați la rang de boier se remarcă șătrarul Ioniță care ajunge să cumpere numeroase părți ale consătenilor lui până la 1793. În planurile din epoca modernă, aflate la Arhivele satului, obştea mai avea încă unele proprietăţi pe care le folosea în devălmăşie.

Proprietatea mânăstirească a fost reprezentată de prezenţa mănăstirii Nucet, care deținea moșia Șuța, dar și a unor proprietăți ale mănăstirii Gorgota.

Marea boierime proprietară în zonă a fost familia Văcărescu, care a contribuit cu o colonizare de cca 50 de familii din Produlești, mutate la Gura Șuții, la mărirea acesteia din urmă, la 1800.

II.3. Prezenţe arheologice Descoperirile arheologice din comuna Gura Șuții, menţionate în Repertoriul

Arheologic al Judeţului Dâmboviţa şi localizate sunt: În satul Speriețeni

Punct ”Bostănărie”, imediat la est de localitate, pe terasa înaltă a pârâului Șuța, pe partea dreaptă, la 0,2 km de biserica satului – așezare fortificată de epoca bronzului, mileniul II a. Hr.

În acelați punct, dar spre nord, a fost identificată o așezare de tip tell de pe care a fost colectat un topor de piatră; așezarea poate fi încadrată culturii Gumelnița.

Tot în punctul ”Bostănărie” a fost descoperit în 1937, un tezaur de 67 monede de argint emise de Mircea cel Bătrân.

II.4. Evoluţia statutului administrativ, militar, funcţional La 1810, conform Catagrafiei, ambele sate făceau parte din Plasa

Văcăreștilor. La 1890, în Dicţionarul geografic al Judeţului, comuna Șuța (Gura Șuții) făcea

parte din Plasa Cobia iar Speriețeni, din aceeași Plasă, dar era comună separată. Speriețenii erau cunoscuți pentru producția de vin și fructe, comerțul cu sare și exploatarea forestieră iar Șuța pentru producția de cereale și piscicultura la heleșteu.

La 1925, conform Anuarului Socec, cele două sate, formând comune separate, făceau parte din Plasa Titu. Speriețeni avea 873 de locuitori, iar Gura Șuții 1893 de locuitori, aici activând mai mulți comercianți de cereale, petrol și sare.

În 1950, cele două comune au aparținut de raionul Găești din regiunea Argeș și în 1968 au fost comasate, formând o unică comună denumită Gura Șuții.

II.5 Evoluţia structurii etnice şi religioase

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

3

În general, structura de bază a populaţiei a fost şi a rămas formată din români de credinţă creştin – ortodoxă. În ultimele decenii există o pătrundere importantă a cultului adventist, existând o biserică în satul Speriețeni.

Bisericile satelor, dar şi cruci de pomenire ce se regăsesc pe drumurile şi uliţele satelor, dovedesc continuitatea pe care ortodoxia a avut-o şi o are în aceste sate.

Biserica satului Gura Șuții a fost ”Clădită din temelie cu cheltuiala Sfintei mănăstiri Nucet”, în timpul egumenului Ioanichie, la anul 1862.4 A fost reparată la 1911 și 1936. Reparații au avut loc și recent, în ultimul deceniu, starea generală a bisericii (după examinare vizuală) fiind relativ bună. Au fost înlocuite tabla și tâmplăria și refăcută tencuiala exterioară. Biserica este clasată monument istoric de categorie B.

Biserica ortodoxă a satului Speriețeni este construită în 1985, dar există în

catagrafii mențiunea existenței unei mai vechi biserici de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva, pe un alt amplasament decât cel de astăzi.

Evoluţia demografică a localităţilor componente În Catagrafia de la 1810: satul Ursoaia (Speriețeni) avea 43 de case și 156

locuitori și o biserică de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva. Satul Gura Șuții avea 80 de case și 236 locuitori și o biserică de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva.

La 1890, în Dicţionarul geografic al Judeţului, comuna Șuța (Gura Șuții) avea 2450 locuitori iar Speriețeni avea 597 locuitori.

La 1925, conform Anuarului Speriețeni avea 873 de locuitori iar Gura Șuții 1893 de locuitori.

4 M. Oproiu, H. Moțoc, M. Curculescu, Dâmbovița – Localități și monumente, pg. 149

II.6. Evoluţia ocupaţiilor populaţiei, ocupaţii tradiţionale persistente Locuitorii din satele comunei Gura Șuții s-au ocupat permanent cu

agricultura, în special plugăritul, fiind renumiţi pentru producţia de cereale şi cu creşterea animalelor.

Începând cu 1845, pe moşia lui Alecu Condeescu, s-au desfășurat câteva târguri anuale importante: în Săptămâna Luminată, în toată săptămâna Rusaliilor, la Sf. Nicolae și la Sf. Alexandru, târgul având și obor de vite.

Acestea au contribuit la dezvoltarea producției agricole, în perioada modernă aici luând ființă o societate cooperatistă de prelucrare a laptelui, cu o bancă populară proprie (la 1902).

II.7. evoluţia tramei stradale şi a parcelarului Analiza pe Harta Specht 1790 Spațiul în care se află satele Șuța și Ursoaia (Speriețeni) este traversat de

Valea pârâului Șuța și limitat spre răsărit de apa Dâmboviței. O rețea de drumuri locale pornesc din vadul aflat în dreptul mănăstirii Nucet, se intersectează cu drumul ce urmează Valea Șuții și fac legătura între sate.

Șuța se prezintă ca o înșiruire de gospodării, în lungul văii, de o parte și de alta a apei, iar Ursoaia (Orsai) ca un nucleu compact, cu gospodării adunate, bordând drumul care leagă satul de Șuța, pe terasa vetică a pârâului Ursoaia.

Câteva zone de pădure mărginesc, spre nord și est, teritoriile satelor.

Câteva decenii mai târziu, pe harta Szathmary, situaţia la jumătatea

secolului al XIX-lea era următoarea:

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

4

Satul Gura Șuții apare cu acest nume, având vatra veche mutată integral pe malul estic al apei, pe poziția de astăzi. Centrul satului, cu zona noii biserici și apoi, spre nord-est aripa nouă, formată din familiile aduse la 1800, din satul Produlești. La nord de Gura Șuții se observă un heleșteu, de dimensiuni destul de mari, făcut de săteni pe albia Șuții, care le adusese, în epocă, o oarecare bunăstare locuitorilor de aici.

Speriețenii (Spărlățieni sau Ursoaia), păstrează aerul de sat compact, cu posibilitatea perceperii unor alveole, vizibile și astăzi, formate de așezarea pe grupări de neamuri, a clanurilor moșnenești.

La 1910, forma și dimensiunile așezărilor sunt destul de apropiate de cele

de astăzi. Se poate citi mai ușor dezvoltarea satului Gura Șuții, situat fiind pe o axă de o mai mare importanță, cu satele Pierșinari – la nord și Produlești – la sud, față de izolarea satului Speriețeni.

II.8. Evoluţia fondului construit, tipologie şi caracteristici

Cel mai vechi model de locuinţă, din care s-au păstrat însă mai puţine exemplare, este acela al casei cu cerdac, având două sau trei încăperi. Pe una din laturile scurte poate avea o dependinţă (chelarul, bucătăria de vară, magazie). Acoperişul este în patru ape şi orientarea spre sud a faţadei principale.

Mai există case cu arhitectură tradițională din zona de deal, cu volum

mai amplu, cerdac pe una sau două laturi și cu foișor în axul central. Decorul este din trafor de lemn, la parmalâc, fruntarii sau frontonul foişorului, sau lemn cioplit la stâlpi şi grinzi.

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

5

Casele din a prima jumătate a sec. XX au preluat volumetria și jocul fațadelor caselor tradiționale, exprimate în zidărie și cu aport de culoare în zugrăveală.

III. IDENTIFICAREA VALORILOR DE PATRIMONIU CONSTRUIT, DEFINIREA ZONELOR DE PROTECŢIE ŞI A ZONELOR PROTEJATE

1. Din analiza evoluţiei satelor şi a părţilor lor istorice păstrate până

astăzi: tramă stradală, parcelar, fond construit, s-a constatat că există, pe lângă monumentele şi ansamblurile înscrise în listă, şi alte valori ce merită atenţie şi protecţie, în satele comunei.

Lista Monumentelor Istorice din 2010 cuprinde pentru Comuna Gura Șuții un

număr de doar 2 obiective, între care: 1 sit arheologic și 1 monument de importanţă zonală.

DB-II-m-B-17528 – Biserica ”Duminica Tuturor Sfinților” din satul Gura

Șuții și DB-I-s-A-17132 – așezare forificată din epoca bronzului, la punctul numit

”Bostănărie”. Zonele de protecţie ale monumentelor istorice sunt stabilite astfel: în satul Gura Șuții –

1. zona de protecţie a monumentului: DB-II-m-B-17528 – Biserica ”Duminica Tuturor Sfinților”. Delimitarea se face pe limite cadastrale, pe ambele fronturi ale străzilor din jurul bisericii, conf. planşei 3.1.

2. propunere de clasare ca monument de categoria B, pentru casa de la DJ721, marcată cu 1. În planșa 3.1.

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

6

RECOMANDARI PENTRU REGULAMENTUL DE URBANISM AFERENT

PUG – Atitudinea generală referitoare la monument: păstrarea POT şi CUT

existent - se vor accepta doar reparaţiile şi lucrările de consolidare, restaurare, întreţinere a clădirii şi spaţiilor existente în cadrul incintei monumentului istoric.

Nu se vor permite înhumări la o distanţă mai mică de 20 m în jurul bisericii monument istoric.

Funcţiuni admise: locuire şi anexe ale locuinţei, turism rural, spatii plantate cu rol de agrement, decorative si de protecţie, circulaţie carosabila si pietonala, reţele edilitare, lucrări de amenajare a albiilor pâraielor din zonă;

Funcţiuni interzise: instituţii, mic comerţ, servicii – unităţi mici cu deservire locală, activităţi meşteşugăreşti, servicii – unităţi mari, instituţii, activităţi industriale si de depozitare, orice activitate poluanta de tip industrial si agricol, construcţii provizorii de tip chioşc;

Condiţionare la autorizare: descărcare de sarcina arheologică, aviz D.J.P. Dâmbovița;

- Regim maxim de înălţime : P, h cornişă maxim 3,00 m, h maxim coamă 5,00 m.

- Module volumetrice maxime:8 x 12 - POT maxim : 20 % ; CUT = 0,2 ; Nr. niv. = 1 - Acoperişurile : in patru ape - Învelitoare : ţigle ceramice, tablă plană de zinc (culoare gri mat). - Se recomandă volumetria caracteristică zonei: existenţa unui element

de tip foişor, cerdacul cu arcatură şi colonadă, raportul plin gol specific (a se vedea şi repertoriul de modele din prezentul studiu).

- Se interzice utilizarea PVC pentru tâmplărie; tâmplăria se va realiza exclusiv din lemn sau lemn stratificat;

- Se interzice utilizarea culorilor stridente; se vor folosi nuanţe pastelate, calde, deschise; de preferat zugrăvirea faţadelor în alb.

- Se interzice divizarea parcelelor. Mobilarea parcelelor va avea grijă să păstreze canalul vizual spre biserică, din toate punctele zonei de protecţie.

În satul Speriețeni

- zona de protecţie a sitului arheologic aferent teritoriului satului, care include şi

o porțiune de teren extravilan pe malul stâng al pârâului Ursoaia, cu închidere pe limite cadastrale, conf. Planșa 3.2. (până la realizarea inventarului de coordonate Stereo 70). Pentru situl arheologic situat atât în intravilan cât şi în extravilan se va solicita

un studiu arheologic de la C.N.M.C.D., care va determina suprafaţa sitului, cu coorodonate stereo 70, precum şi datele de interes referitoare la acesta. Propuneri pentru RLU:

Functiuni admise : culturi agricole care nu depăşesc adâncimea de săpare a pământului de 25 – 30 cm şi nu necesită deplasarea de utilaj greu; amenajări de semnalizare şi punere în valoare a monumentului; cercetarea arheologică.

Functiuni interzise: orice tip de activitati care implică construire de clădiri sau anexe;

Interdictie temporara de construire – pana la cercetarea exhaustivă a zonei.

În partea de sud a satului, pe o tramă stradală veche și cu un parcelar interesant, caracteristic satelor moșnenești : ”ocoale” străzi inelare ce delimitează gospodăriile unui clan, provenit din acelaș moș (vezi aneza de documente), se păstrează și câteva case cu arhitectură tradițională, sau arhitectură mai nouă dar care a preluat cu decență valorile vechi. Acest nucleu este propus pentru studierea în vederea formării unui ansamblu rural protejat, eventual printr-un PUZ. Delimitarea se face conf. Planșei 3.2.

IV. Potenţialul de dezvoltare al zonei prin prisma patrimoniului construit şi a unor viitoare posibile zone protejate

Poziția sa geografică, relativ izolată față de orașele mai importante sau de drumurile comerciale importante, a determinat o dezvoltare legată mai mult de nevoile mănăstirii Nucet, cu care se învecinează. dezvoltarea ca zonă de revigorare a fermelor agricole, care au făcut cândva prosperitatea acestei zone.

Arhitectura tradiţională, cu case modeste dar funcţionale, punctată de arhitectura d etip conac de câmpie, ar putea fi un alt atu pentru crearea unui ambient particular, prin renovarea caselor existente şi construirea celor noi, în spiritul caracteristic zonei.

Protejarea zonelor de valoare din jurul monumentelor istorice, precum şi grija pentru păstrarea şi promovarea unui mod de a construi care să se înscrie în tradiţie şi să sublinieze unicitatea şi personalitatea comunei, va fi un element important al reuşitei acestor demersuri.

Întocmit, Arh. Doina Petrescu

Actualizare PUG si RLU Comuna Gura Șuții, jud. Dâmboviţa – Studiu istoric general

7

BORDEROU DE PIESE SCRISE ŞI DESENATE A. PIESE SCRISE 1. Studiu istoric general 2. Propuneri de clasare 3. Anexa 1- documente istorice B. PIESE DESENATE 1. Plan de încadrare în zonă 2. Evoluţia istorică a localităţii

3.1. Delimitarea zonei de protecţie a monumentelor istorice – sat Gura Șuții 3.2. Delimitarea zonei cu arhitectură tradițională și a zonei de protecţie a

sitului arheologic – sat Speriețeni