Activitatea Curţii Supreme de Justiţie Plenul Curtii Supreme de Justitie Colegiile Curtii Supreme de Justitie Generalizarea si unificarea practicii judiciare Pregatirea profesionala a judecatorilor

         Activitatea Curţii Supreme de Justiţie este determinată de competenţa şi funcţiile speciale ale unei instanţe aflate în vîrful ierarhiei sistemului judiciar. Funcţiile acestei instanţe sunt concentrate asupra îndrumării instanţelor judecătoreşti pentru aplicarea şi interpretarea corectă a legii în opera de înfăptuire a justiţiei. La stabilirea competenţelor instanţei supreme se ţine seama de delimitarea atribuţiilor structurilor organizatorice ale acesteia. Astfel, potrivit normelor de organizare judecătorească şi de procedură, Curtea Supremă de Justiţie îşi realizează competenţa în cadrul Plenului şi a trei colegii permanente: civil şi de contencios administrativ, economic şi penal. În funcţie de anumite categorii de cauze, Plenul poate constitui şi alte colegii, stabilindu-le durata lor de activitate.

 Plenul Curţii Supreme de Justiţie

       Plenul este constituit din toţi judecătorii Curţii. În cauzele civile, de contencios administrativ şi economice, rolul Plenului în aplicarea unitară a legii se realizează, în principal, pe calea recursului. În acest fel, Plenul exercită controlul judiciar ordinar asupra deciziilor pronunţate în ordine de apel la desesizarea Colegiului civil şi de contencios administrativ lărgit sau a Colegiului economic lărgit, în situaţiile în care se constată că soluţionarea cauzei poate conduce la o contradicţie cu o hotărîre anterioară a instanţei supreme sau că se ridică o problemă importantă de drept, ori că soluţionarea pricinii prezintă un interes deosebit pentru practica judiciară sau pentru evaluarea dreptului. Astfel, hotărîrile Plenului pot influenţa în mare măsură soluţiile pronunţate în cauze similare de organele judiciare inferioare. Mai mult decît atît, instanţei supreme îi revine rolul de reglare a divergenţelor de jurisprudenţă, existente la nivelul instanţelor inferioare. Prin urmare, poziţia instanţei supreme în ierarhia judiciară depăşeşte cadrul unor cazuri izolate, constituind o importantă funcţie de orientare şi de ghidare a jurisprudenţei. În acelaşi timp, jurisprudenţa instanţei supreme trebuie să fie constantă într-un anumit sens, adică unitară, orice contradicţie fiind de natură contrară principiului siguranţei raporturilor civile.

        În cauzele penale, Plenul judecă recursurile în anulare declarate împotriva hotărîrilor irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal asupra legalităţii cărora s-a pronunţat Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie.

        De asemenea, Plenul exercită un rol important la formarea şi menţinerea unei jurisprudenţe unitare în materie civilă, de contencios administrativ, economică şi penală prin examinarea rezultatelor generalizării practicii judiciare şi prin adoptarea hotărîrilor cu caracter explicativ. Jurisprudenţa creată de instanţa supremă constituie o călăuză pentru judecătorii instanţelor inferioare în interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept substanţial şi procesual.

În cauzele cu privire la contravenţii administrative, Plenul soluţionează demersul în interesul legii, înaintat de Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie şi de Procurorul General, pentru interpretarea şi aplicarea unitară a legislaţiei şi se pronunţă asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate în mod diferit de către instanţele de recurs. Plenul adoptă asemenea hotărîri numai în interesul legii, or soluţiile instanţei supreme nu afectează în nici un mod hotărîrile examinate care îşi păstrează întreaga lor autoritate şi forţă executorie. Soluţiile pronunţate de Plen nu afectează nici situaţia juridică a părţilor din proces care nu vor putea invoca în favoarea lor soluţia instanţei supreme spre a nu se supune hotărîrii prin care s-a dezlegat în mod definitiv şi irevocabil raportul juridic dedus judecăţii.

         Pentru îndeplinirea misiunii instanţei supreme de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Plenul, din oficiu sau la propunerea altor instanţe judecătoreşti, sesizează Curtea Constituţională, care este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii legii.

         În vederea bunei administrări a justiţiei, Plenul examinează informaţiile preşedinţilor instanţelor inferioare privind efectuarea justiţiei de către acestea.

          De atribuţia Plenului ţine şi confirmarea componenţei Consiliului Ştiinţific Consultativ.

         Legea conferă Plenului şi competenţa de aprobare, modificare şi completare a Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea Curţii Supreme de Justiţie.

          Prin dispoziţii de lege, în sarcina Plenului poate fi pusă şi exercitarea altor atribuţii. 

          Şedinţele Plenului sunt prezidate de Preşedintele Curţii, iar în lipsa acestuia – de către unul dintre preşedinţii colegiilor. Plenul se convoacă ori de cîte ori este necesar, dar nu mai rar decît o dată în trimestru de către Preşedintele Curţii (din iniţiativa proprie), la solicitarea unei pătrimi din numărul total al membrilor Plenului sau la cererea unuia dintre colegii. Şedinţele se consideră deliberative dacă participă minimum două treimi din numărul total al judecătorilor Curţii. Actele Plenului se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi şi iau forma de hotărîri care sunt

semnate de către Preşedintele Curţii. În caz de paritate de voturi la adoptarea unei hotărîri, problema este considerată respinsă.

        La şedinţele Plenului participă Procurorul General, iar la examinarea chestiunilor generale – şi Ministrul Justiţiei. Participarea Procurorului General este obligatorie numai în cazurile prevăzute de lege.

Colegiile Curţii Supreme de Justiţie. Sedinţe de judecată

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ Colegiul penal

            Potrivit normelor de drept procesual, instanţa supremă are o competenţă de fond, alta de control judiciar şi una diversă. În funcţie de materia supusă judecăţii, realizarea atribuţiilor instanţei supreme este delimitată între colegiile acesteia.          Pornind de la redacţia actuală a codurilor de procedură, se deduce că, în primă instanţă, competenţa Curţii Supreme de Justiţie vizează în exclusivitate cauzele penale privind infracţiunile săvîrşite de Preşedintele Republicii Moldova. Judecarea în prima instanţă este efectuată de către un singur judecător sau de către un complet din trei judecători după cum prevede art. 30 din Codul de procedură penală. Problema judecării colegiale a cauzei se examinează de către Preşedintele sau vicepreşedintele instanţei supreme.          Controlul judiciar este exercitat de Curtea Supremă de Justiţie prin intermediul căii de atac a recursului. Deşi codurile de procedură distribuie curţilor de apel şi Curţii Supreme de Justiţie recursurile, se poate afirma că instanţa supremă are plenitudine de competenţă în această materie, deoarece ei i s-a atribuit o considerabilă competenţă de soluţionare a recursurilor. Curţile de apel judecă doar recursurile declarate împotriva hotărîrilor fără drept de apel, emise în primă instanţă de judecătorii, şi împotriva încheierilor care, potrivit legii, pot fi contestate separat de hotărîre şi care fac imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului, pronunţate, de asemenea, în primă instanţă de judecătorii. Actele de dispoziţie ale Curţii Supreme de Justiţie, în calitate de instanţă de recurs, devin irevocabile din momentul pronunţării.        Instanţa supremă are şi o competenţă diversă – cea de a soluţiona în orice alte materii date prin lege în competenţa sa. În această categorie sunt incluse cererile referitoare la realizarea unei bune administrări a justiţiei: soluţionarea conflictelor de competenţă, soluţionarea cazurilor în care cursul justiţiei este întrerupt, soluţionarea cererilor de strămutare. De asemenea, în categoria competenţelor diverse trebuie incluse: soluţionarea chestiunilor de corectare a greşelilor din propriile hotărîri, soluţionarea cererilor de explicare a sensului, extinderii sau aplicării dispozitivului sau

de omitere a dispoziţiilor contradictorii din propriile hotărîri, soluţionarea căilor extraordinare de atac (cererile de revizuire şi recursul în anulare) în situaţiile prevăzute de lege.          Curtea Supremă de Justiţie judecă cauzele în recurs şi soluţionează diversele cereri în complete de judecată, constituite din 3 sau, după caz, din 5 judecători ai unui colegiu al Curţii, conform competenţei fiecăruia. Dacă numărul necesar de judecători pentru completul de judecată nu poate fi asigurat, el va fi completat cu judecători de la celelalte colegii, desemnaţi de Preşedintele Curţii.        Completul de judecată este prezidat de Preşedintele Curţii, de preşedintele, vicepreşedintele colegiului sau de un alt judecător desemnat de aceştia. Toate problemele care apar la judecare se soluţionează colegial, cu votul majorităţii judecătorilor. Colegialitatea este tratată ca o garanţie a independenţei judecătorului, alături de inamovibilitate. Anonimatul deciziei, ca un element al colegialităţii, este o protecţie pentru magistrat contra intrigilor, ameninţărilor şi temerilor. Colegialitatea reprezintă şi o garanţie a imparţialităţii.         Judecătorii se bucură de drepturi egale la soluţionarea problemelor care apar la examinarea pricinii şi emiterea hotărîrii. Nici un judecător nu are dreptul să se abţină de la vot. Preşedintele completului de judecată, care este preşedintele şedinţei de judecată, votează ultimul. Judecătorul care nu este de acord cu hotărîrea majorităţii semnează hotărîrea, dar este în drept să expună în scris o opinie separată, care se înmînează preşedintelui şedinţei şi se anexează la dosar.        Preşedintele completului de judecată are următoarele atribuţii: 1) urmăreşte întocmirea de către judecătorul sau de către judecătorul asistent desemnat a raportului în cazurile prevăzute de lege;2) ia măsuri pentru buna desfăşurare a tuturor lucrărilor necesare pentru şedinţa de judecată;3) pe parcursul dezbaterilor, asigură ordinea şi solemnitatea procesului, prevăzute de lege, organizează deliberarea în condiţiile legii şi pronunţarea hotărîrii în şedinţă publică, la ora stabilită anterior;4) după pronunţarea hotărîrilor, repartizează judecătorilor şi judecătorilor asistenţi, spre redactare, hotărîrile pronunţate şi urmăreşte ca acestea să fie motivate şi finalizate în termenele legale;5) notează într-un registru comun al colegiului soluţiile cele mai importante sau de principiu pentru a fi aduse la cunoştinţa tuturor membrilor colegiului în scopul asigurării unei practici unitare în aceeaşi problemă de drept;6) menţionează cazurile mai importante pentru publicarea lor în „Buletinul Curţii Supreme de Justiţie”.       Fiecare colegiu în parte, în întreaga componenţă, are atribuţia de a înainta în Plen propuneri cu privire la adoptarea hotărîrilor cu caracter explicativ şi cu privire la informarea organelor competente despre cazurile care solicită îmbunătăţirea legislaţiei.

  Generalizarea şi unificarea practicii judiciare

          Generalizarea practicii judiciare este una dintre atribuţiile de bază ale Curţii Supreme de Justiţie, menită să contribuie la eficientizarea actului de justiţie în stat, dar şi o atribuţie a curţilor de apel, prevăzută în art. 36, lit.c) din Legea privind organizarea judecătorească. Pentru realizarea acestei atribuţii, prin hotărîrea nr. 4 din 12.03.2004, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a aprobat Regulamentul cu privire la efectuarea generalizării practicii judiciare, care stabileşte regulile generalizării, selectării şi prelucrării practicii judiciare, precum şi modul în care trebuie transmisă informaţia respectivă pentru a fi inclusă în baza de date a Curţii Supreme de Justiţie, care se numeşte Practica judiciară.

         Temele generalizărilor se includ în planurile anuale de activitate ale Curţii Supreme de Justiţie, cu indicarea concretă a persoanelor responsabile de executare şi, în mod obligatoriu, a termenelor de executare. Pentru stabilirea temei generalizării sunt consultate opiniile judecătorilor din teritoriu, referitor la cele mai dificile probleme ce apar în practica judiciară. În calitate de temă pentru studiere poate fi selectată practica examinării: unor anumite categorii de cauze; tuturor cauzelor dintr-un anumit interval de timp; tuturor cauzelor examinate într-o anumită instanţă judecătorească; cauzelor judiciare care ţin de o singură chestiune.

         Practica judiciară privind examinarea cauzelor pe căi ordinare şi extraordinare de atac este studiată şi analizată în cadrul Curţii Supreme de Justiţie periodic, conform planului de activitate, în urma acestei activităţi fiind întocmite revistele erorilor judiciare comise de către instanţele judecătoreşti inferioare în procesul judecării multor cauze.

         Adunarea, selectarea, studierea, sistematizarea şi generalizarea practicii judiciare este o muncă deosebit de mare şi de importantă, care cere organizare şi cercetări ştiinţifice. De aceea, la generalizarea practicii judiciare poate fi solicitată opinia membrilor Consiliului Ştiinţific Consultativ, precum şi a unor cercetători ştiinţifici şi practicieni avizaţi în problema abordată în generalizare.

         În urma generalizării practicii judiciare poate fi evaluată activitatea de înfăptuire a justiţiei prin elucidarea indicilor pozitivi şi pot fi elaborate măsuri de redresare a stării de lucruri nesatisfăcătoare. Generalizarea eficientă a practicii judiciare permite verificarea viabilităţii mecanismelor de implementare a cadrului legislativ, completarea permanentă a legislaţiei, eliminarea discrepanţelor, a lacunelor legislative şi a vidului legislativ. Realizarea corespunzătoare a sarcinii de generalizare contribuie la îndeplinirea sarcinii Curţii Supreme de Justiţie de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti. Aceste activităţi au ca

obiectiv final unificarea şi armonizarea practicii judiciare care este una dintre soluţiile principale pentru sporirea şi menţinerea prestigiului justiţiei.

          Necesitatea unificării practicii judiciare a reactualizat problema naturii jurisprudenţei, în special a celei realizate de Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, în ultimele decenii se considera că soluţia pe care o pronunţă judecătorul, care nu creează dreptul, ci doar îl aplică la un caz concret, nu îndeplineşte cerinţa esenţială a normei juridice de a avea un caracter de generalitate şi de aceea jurisprudenţa nu poate fi calificată ca izvor de drept. Însă, prevederile legale actuale impun o revalorificare a jurisprudenţei, atribuindu-i caracterul de izvor subsidiar de drept. În acest sens, sunt menţionate normele procesual-penale care prevăd printre temeiurile de recurs situaţia cînd norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie (pct. 16, alin. (1) din art. 427 al Codului de procedură penală). Aceeaşi lege pune în sarcina judecătorului instanţei de recurs să determine jurisprudenţa în problemele de drept aplicabilă la soluţionarea hotărîrii atacate (alin. (2), art. 431). Mai mult decît atît, Legea cu privire la statutul judecătorului califică drept abatere disciplinară interpretarea sau aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionată sau din neglijenţă gravă, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii judiciare (lit. b), alin. (1), art. 22).

         Un argument important în acreditarea punctului de vedere potrivit căruia practica judiciară a instanţei supreme este un izvor de drept constituie jurisprudenţa Curţii Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului care, împreună cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale protocoalelor sale adiţionale, sunt direct aplicabile în sistemul de drept al Republicii Moldova, avînd forţă constituţională şi supralegislativă. Astfel, instanţa europeană a statuat în hotărîrile sale că existenţa divergenţelor de jurisprudenţă la nivelul instanţei supreme este contrară principiului siguranţei raporturilor civile, care reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept şi că încalcă egalitatea de tratament garantată de art. 14 din Convenţie. În acelaşi timp, trebuie precizat că tratamentul diferit pentru situaţii de acelaşi gen nu încalcă art. 14 din Convenţie, dacă Curtea Supremă de Justiţie şi-a reconsiderat jurisprudenţa din motive justificate obiectiv, cu urmărirea unui scop legitim, respectînd raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

       Indiferent de orice discuţie academică, jurisprudenţa constituită de instanţa supremă joacă un rol important în valorificarea legislaţiei, în interpretarea corectă şi unitară a legii pe întreg teritoriul ţării.

APROBAT Judecător-coordonator

PLANUL ORGANIZATORICal generalizării practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la

acţiunea procurorului în interesele statului şi ale societăţii

Pentru întocmirea notei în cauză vor fi efectuate următoarele activităţi:

1. Selectarea cadrului legislativ în vigoare ce reglementează intentarea de către procuror a cauzelor în interesele statului, precum şi a publicaţiilor ştiinţifice.

- Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XV din 25.12.2008 (MO nr. 55-56/155 din 17.03.2009);

- Codul de procedură civilă,- Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Finanţelor RM privind clasificaţia

bugetară nr. 91 din 20.10.08, MO nr. 195-196/581 din 31.10.2008; - Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea direcţiilor teritoriale

control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la direcţiile teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice locale nr.1060 din 14.09.06, MO nr. 150-152/1145 din 22.09.06;

- Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, MO nr.32-35/116 din 09.03.2007);

- V. Kamencov Participarea procurorului în procesul economic în Belarusi şi în procesul de arbitraj în Rusia, Vestnik 20/54, 2008,

- S.Pesenco Particularităţile participării procurorului la procesul economic în cazul depunerii de către el a acţiunii (cererii) în prima instanţă, Vestnik 1/64, 2007.

2. Colectarea informaţiei necesare pentru studiere şi generalizare prin metodă mixtă:

- solicitarea dosarelor intentate de procuror în instanţele economice în interesele statului;

studierea copiilor deciziilor Colegiului economic al CSJ.

3. Studierea minuţioasă a materialelor respective şi conlucrarea cu judecătorul-coordonator.

4. Întocmirea generalizării practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea procurorului în interesele statului şi ale societăţii.

APROBATJudecător-coordonator

PROGRAMUL TEMATICal generalizării practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea

procurorului în interesele statului şi ale societăţii

I. Consideraţii generale.

II. Generalizarea practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea procurorului în interesele statului şi ale societăţii la CAE.

III. Generalizarea practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea procurorului în interesele statului la Judecătoria economică de circumscripţie.

IV. Concluzii şi propuneri

Aprobat Preşedintele Colegiului economic

NOTĂ INFORMATIVĂGeneralizarea practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la

acţiunea procurorului în interesele statului şi ale societăţii

I. Consideraţii generale. Potrivit art. 71 alin. (3) CPC procurorul este abilitat cu dreptul de a înainta acţiuni în apărarea drepturilor şi intereselor statului şi societăţii, în persoana unor autorităţi. Procurorul se adresează în interesul statului în persoana acestora atunci cînd legea nu prevede expres dreptul acestora de a sesiza instanţa de judecată sau cînd autorităţile, deşi sunt învestite cu acest drept, rămîn pasive şi nu întreprind careva acţiuni în realizarea acestuia. Sesizarea instanţei poate avea loc indiferent de existenţa cererii din partea instituţiei de stat, spre deosebire de adresarea în interesul altor persoane (alin.(2) art.71 CPC), situaţie în care legea obligă existenţa cererii scrise a persoanei interesate.

În toate cazurile cînd procurorul promovează acţiunea civilă instanţa e obligată să introducă în cauză şi titularul dreptului dedus judecăţii. Această cerinţă este prevăzută indirect de lege ca o garanţie esenţială a respectării principiului disponibilităţii şi relativităţii lucrului judecat.

Astfel, în cele 80 de cauze parvenite spre generalizare de la Curtea de Apel Economică (examinate în 2008) procurorul a înaintat acţiunea în interesul:

- Primăriilor, Consiliilor locale, orăşeneşti şi municipale – în 32 cauze;- Direcţiilor teritoriale control administrativ – 14 cauze;- Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru – 8 cauze;- Agenţiei Proprietăţii Publice – 4 cauze;- Ministerului Administraţiei Publice Locale – 4 cauze;- ÎS „Calea Ferată din Moldova” – 3 cauze;- Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” – 3 cauze;- Guvernului -2 cauze;- Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare -2 cauze;

- ÎS „Fabrica de sticlă din Chişinău” -2 cauze;- Ministerului Educaţiei şi Tineretului -1 cauză;- Direcţiei Educaţie, Tineret şi Sport -1 cauză;- Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului -1 cauză;- ÎM „Comgaz Plus” -1 cauză;- Ministerul Culturii şi Turismului -1 cauză;- SA „Apă-Canal” Chişinău -1 cauză;- SA „ Piese Agro-Prim” -1 cauză;- ÎS „Moldresurse” -1 cauză.

Sub aspect de procentaj acţiunile sunt înaintate în special, în interesele:a) Primăriilor şi consiliilor ( 40% din cauze);b) direcţiilor teritoriale Control Administrativ (22,5% din cauze);c) Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru (10% din cauze);d) Agenţiei Proprietăţii Publice (5% din cauze).

Rezultatul examinării cauzelor parvenite de la Curtea de Apel Economică se prezintă sub următorul aspect:

Rezultatul acţiunii Numărul de cauze %acţiunea admisă 5 6,25admisă parţial 23 28,75acţiunea respinsă 25 31,25scoasă de pe rol 27 33,75

Procentajul mare de scoatere a cererii de pe rol se datorează pe de o parte faptului neprezentării reclamantului şi procurorului în şedinţa de judecată, iar pe de altă parte – renunţării reclamantului de a interveni în proces.

Cu recurs, potrivit Secţiunii I CPC la CSJ au fost contestate 24 cauze, aproape 1/3, dintre acestea recursul a fost admis în 3,7% din cauze.

II. Generalizarea practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea procurorului în interesele statului şi ale societăţii la CAE

Pentru a stabili dacă acţiunea intentată de procuror în interesele statului ţine de formarea şi executarea bugetului (art. 71 alin. (3) lit. a) CPC), instanţele vor reţine, că bugetul de stat e alcătuit din venituri şi cheltuieli.

Potrivit Anexei nr. 1 la Ordinul Ministerului Finanţelor RM privind clasificaţia bugetară nr. 91 din 20.10.08, MO nr. 195-196/581 din 31.10.2008 la veniturile bugetare se atribuie:

venituri fiscale (impozite şi contribuţii);

venituri nefiscale. La acestea se referă venituri din activitatea de întreprinzător şi de proprietate:- dividende aferente cotei de participare a statului în societăţi pe acţiuni,- defalcări din profitul net al întreprinderilor de stat;- dobînzile la creditele acordate de la bugetul de stat,- dobînzi de la valorile mobiliare de stat procurate din contul mijloacelor

excedentului bugetului asigurărilor sociale de stat,- arenda pentru resursele naturale,- plata pentru arenda terenurilor cu destinaţie agricolă,- plata pentru arenda terenurilor cu o altă destinaţie decît cea agricolă,- chiria bunurilor proprietate publică şi a.taxe şi plăţi administrative;amenzi şi sancţiuni administrative;mijloace din vînzarea şi privatizarea bunurilor proprietate publică:- mijloace din privatizarea bunurilor proprietate publică,- mijloace din vînzarea apartamentelor către cetăţeni,- mijloace din vînzarea bunurilor proprietate publică,- mijloace din vînzarea pachetelor de acţiuni şi / sau a părţilor sociale,- mijloace din vînzarea încăperilor nelocuibile.mijloace băneşti de la privatizarea terenurilor:- mijloace băneşti de la privatizarea terenurilor proprietate publică a statului,- mijloace băneşti de la privatizarea terenurilor.transferurile de capital din surse nestatale. Acestea reprezintă transferuri de peste hotare pentru cheltuieli curente şi cheltuieli capitale acordate RM de către alte state şi organizaţii în contul bugetului de stat.granturi şi a.Prin „litigii ce ţin de formarea şi executarea bugetului” se vor înţelege, în

special acţiunile înaintate în interesele Guvernului, Ministerelor, departamentelor, serviciilor, agenţiilor, primăriilor, consiliilor locale ce se referă la:

- încasarea plăţii pentru arenda (locaţiunea) terenurilor sau imobilelor proprietate publică;

- pentru folosirea terenurilor aferente obiectivelor privatizate, dacă în privinţa acestor terenuri nu s-au încheiat contracte de arendă;

- altor plăţi ce rezultă din neonorarea obligaţiilor contractuale (contracte de achiziţii publice, antrepriză);

Din cauzele parvenite spre generalizare 40% au fost înaintate în interesele Primăriilor. Se solicită:

- încasarea plăţii pentru arendă, locaţiune;- încasarea plăţii pentru folosirea terenului aferent obiectului privat;

recunoaşterea nulităţii contractului de arendă;

- rezilierea contractului de arendă;- anularea privatizării;- încasarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de achiziţie a

cărbunelui;- încasarea impozitului funciar.În special, se solicită încasarea plăţii pentru arendă.Procurorul r-lui Ceadîr-Lunga s-a adresat în interesele Primăriei Beşgioz către

SRL „Moldagrotrade” solicitînd încasarea datoriei pentru arendă funciară în mărime de 35785,5 lei şi a penalităţii, indicînd că pîrîtul refuză achitarea contractului.

Reprezentantul reclamatului a susţinut parţial cererea, concomitent înaintînd o cerere reconvenţională în care indică că bonitatea terenului arendat nu corespunde clauzelor contractuale, de aceea a solicitat reducerea plăţii de arendă.

Ascultînd explicaţiile părţilor şi analizînd probele din dosar instanţa a admis parţial cererea iniţială, iar cea reconvenţională total din următoarele considerente.

Pîrîtul a indicat, că de 14,56 ha din cele 30,93 ha nu se foloseşte fiindcă terenul este spălat avînd componenţă lutoasă şi sărături, fapt confirmat prin concluzia Institutului de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului a Agenţiei de Stat Relaţii Funciare. În aceste terenuri pîrîtul a investit deja sume enorme pentru a le aduce în stare normală de folosinţă şi nu poate renunţa la teren deoarece contractul e încheiat pe 30 de ani cu planuri economice în perspectivă. Primăriei i s-a propus să modifice contractul în sensul micşorării procentului de plată a arendei de la 4 la 2% din costul normativ al terenului, însă propunerile au rămas fără răspuns.

Conform art.913 CC primăria era obligată să întocmească împreună cu arendaşul un act de descriere a bunului arendat în starea în care se afla la momentul predării, însă acest lucru nu s-a făcut. S-a hotărît a încasa parţial suma solicitată de primărie – 17892,75 lei, obligînd primăria să micşoreze plata de arendă a terenurilor pînă la 2% din preţul normativ al pămîntului. (dos. nr. 2e-846/08)

Se interzice înstrăinarea şi transmiterea edificiilor, construcţiilor şi terenurilor aferente, care aparţin instituţiilor de învăţămînt, în alte scopuri decît cele pentru instruire, educaţie şi luminare culturală (art.62 alin. (5) din Legea învăţămîntului nr. 547/21.07.1995).

Procuratura Teleneşti s-a adresat cu acţiune în interesele statului în persoana Primăriei s. Chiştelniţa către SRL „Orhei – Gaz” cu privire la recunoaşterea nulităţii contractului de locaţiune nr. 1 din 29.06.2003 a unor încăperi nelocuibile amplasate pe teritoriul şcolii primare şi încasarea sumei pentru chirie.

S-a invocat faptul, că potrivit art.84 alin. (3) din Legea privind administraţia publică locală nr. 123 din 18.03.2003 vînzarea, concesionarea, închirierea şi locaţia de gestiune se fac prin licitaţie publică, în condiţiile Regulamentului privind

licitaţiile cu strigare şi negocierile directe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997, fapt ce nu a avut loc.

Totodată, conform datelor de la Serviciul Raional de Arhivă Teleneşri, în dosarele de păstrare a deciziilor primăriei s. Chiştelniţa din 2003 decizia „cu privire la încheierea contractului cu Orhei-Gaz” nu este, fapt ce trezeşte suspiciuni asupra faptului că contractul în cauză a fost încheiat în lipsa deciziei consiliului local.

Pe parcursul examinării cauzei pîrîtul a achitat plata datoriei pentru perioada 2005-2008 (la 10.09.2008) în sumă de 3600 lei. Însă procurorul a mai solicitat încasarea sumei de 7154 lei motivînd prin faptul că a fost modificat cuantumul plăţii pentru arendă.

Ulterior, primarul şi-a modificat cerinţele menţionînd faptul că solicită doar încasarea sumei datorate şi renunţă la cerinţa cu privire la rezilierea contractului motivînd prin faptul precum că bugetul local are nevoie de aceste mijloace băneşti deoarece sunt folosite pentru alimentarea elevilor. Procurorul a fost de acord cu poziţia primarului.

Instanţa de judecată examinînd legalitatea încheierii contractului în cauză a constatat faptul că acesta contravine prevederilor art. 62 alin. (1,5) al Legii învăţămîntului care prevede strict folosirea încăperilor destinate procesului de învăţămînt a copiilor şi care urmează a fi folosit în conformitate cu legislaţia în vigoare. Reieşind din faptul că contractul în cauză a fost încheiat cu încălcări grave a legislaţiei în vigoare, instanţa a invocat din oficiu nulitatea absolută şi a declarat nul contractul de locaţiune.

Cît priveşte cerinţa de încasare a plăţii în cuantum modificat, instanţa a considerat necesar de a o respinge deoarece nu a fost negociată între părţile contractate.

Reieşind din datele conţinute în procesele – verbale, precum şi din hotărîrea instanţei, se relevă faptul, că atît procurorul, cît şi primarul nu fac distincţie dintre noţiunile „nulitatea actului juridic” şi „rezilierea contractului”, adică nu ştiu de fapt ce solicită sau de la ce se refuză.

Deoarece s-a invocat că contractul din litigiu contravine legii, e vorba de nulitatea absolută a actului juridic, însă aceasta nu poate fi acoperită prin confirmare (art.217 alin. (2) Cod civil), adică actul juridic este inefectiv chiar dacă părţile nu vor să aplice această sancţiune.

La înaintarea acţiunii, procurorul a invocat drept temei de nulitate şi faptul că dreptul de arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus înregistrării obligatorii la oficiul cadastral în termen de 3 luni în corespundere cu art.7/1 din Legea cu privire la arendă nr. 861-XII din 14.01.1992 şi art. 43 alin. (1) al Legii cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25.02.1998, fapt nerespectat în speţă. Însă potrivit art. 876 alin. (2) Cod civil ce urmează a fi

aplicat ca o lege mai nouă neînregistrarea contractului de locaţiune a unui bun imobil ce depăşeşte 3 ani în registrul bunurilor imobile are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ şi nicidecum nulitatea acestuia.

Cele menţionate denotă, cu penitenţă, o pregătire juridică insuficientă a reprezentantului procuraturii.

Relevăm şi greşeli mecanice în conţinutul hotărîrii: „acţiunea se respinge ca nefundată,” „achitaă”, „asupera” şi a. (dos. nr. 2e-1221/08)

Acţiunea procurorului urma să fie intentată în interesul Consiliului mun. Chişinău şi nicidecum în interesele Ministerului Administraţiei Publice Locale.

La 17.03.2008 procurorul sect. Buiucani a depus o cerere de chemare în judecată, în interesele Ministerului Administraţiei Publice Locale, împotriva SRL „Horst Internaţional”, Agenţia Proprietăţii Publice, intervenienţi accesorii Primăria mun. Chişinău, Curtea de Conturi, solicitînd declararea nulităţii parţiale a hotărîrii Comisiei republicane de privatizare a încăperilor arendate din 25.09.2003, în ce priveşte preţul de vînzare stabilit, modificarea contractului de vînzare-cumpărare şi încasarea diferenţei de preţ.

În suportul acţiunii s-a invocat, că în cadrul controlului legalităţii privatizării obiectelor din fondul de imobile nelocuibile arendate în 2003-2004, efectuat de Curtea de Conturi, s-a constatat că Comisia de privatizare nu a evaluat corect imobilul supus privatizării, diminuînd preţul. SRL „Horst Internaţional”, care a privatizat imobilul nu doreşte să achite diferenţa. CAE a admis acţiunea.

Instanţa de recurs a decis remiterea cauzei la rejudecare din următoarele considerente:

În şedinţa de judecată s-a constatat că încăperile supuse privatizării din str. Suceviţa, 34/2 „A” mun. Chişinău constituia patrimoniu al unităţii administrativ teritoriale Chişinău şi, reieşind din prevederile art. 81-83 ale Legii 436-XVI din 28.12.2006 privind administraţia publică locală în vigoare la momentul examinării litigiului, administrarea bunurilor publice ţine de competenţa exclusivă a Consiliilor locale. Prin urmare, acţiunea procurorului urma să fie intentată în interesul Consiliului mun. Chişinău, dar nu în interesele Ministerului Administraţiei Publice Locale. Deci, instanţa a soluţionat problema drepturilor unei persoane neantrenate în proces.

Totodată, Colegiul economic a menţionat, că adoptînd soluţia de modificare a contractului de vînzare-cumpărare a încăperilor supuse privatizării şi încasarea diferenţei de preţ de 29650 lei de la SRL „Horst Internaţional” (cumpărătorul) în lipsa acordului acestuia din urmă, instanţa de fond nu s-a referit la norma de drept materială care permite instanţei o asemenea intervenţie în relaţiile contractuale realizate între părţi, cu derogare de la principiul libertăţii contractuale consfinţit în art. 667CC. (dos. nr. 2e-1236/08, 2re-230/08).

Acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia.

CAE a fost sesizată de Procuratura Călăraşi în interesele statului în persoana Primăriei s. Meleşeni către Centrul poştal Călăraşi şi ÎS „Poşta Moldovei” privind încasarea datoriei pentru folosirea încăperii ce aparţine Primăriei în perioada anilor 2004-2008.

Instanţa de judecată a considerat că nu pot fi reţinute declaraţiile pîrîtului precum că între părţi nu a fost încheiat un contract care ar da naştere la careva obligaţii, deoarece potrivit art. 514 CC, obligaţia se naşte din contract, cît şi din alt act sau fapt susceptibil de a le produce, iar în cazul dat efectul executării obligaţiei de către pîrît reiese din faptul că în perioada an. 2004-2008 pîrîtul prestează în incinta Primăriei s. Meleşeni servicii poştale contra plată şi nu a achitat plata pentru folosirea încăperii ocupate, proprietate publică. Acest fapt e confirmat de pîrît.

Totodată judecata a considerat necesar de a reduce suma datoriei pretinsă de procuror în legătură cu omiterea termenului general de prescripţie extinctivă, datoria urmînd a fi calculată începînd cu perioada ultimilor 3 luni ale anului 2005 pînă la 01.09.2008, care constituie 1918 lei. Hotărîrea nu a fost contestată.

În legătură cu acest caz urmează de menţionat. Potrivit art. 271 Cod civil prescripţia extinctivă se aplică doar la cererea persoanei interesate. Astfel, dacă pîrîtul nu a atenţionat asupra faptului de omitere a termenului de prescripţie de către reclamant, atunci instanţa de judecată nu poate din oficiu să refuze în acţiune pe motivul omiterii termenului de prescripţie. (dos. nr.2e-965/08)

Din cele 32 cauze intentate în interesul primăriilor 6 au fost scoase de pe rol din următoarele temeiuri:

- art.267 lit. a) CPC – reclamantul n-a respectat procedura de soluţionare a pricinii pe cale extrajudiciară (2e-390/08);

- art.267 lit. d) CPC - în procedură se află un litigiu dintre aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri (2e-649/08);

- art.267 lit. g) CPC – reclamantul citat legal nu s-a prezentat în judecată, nu a comunicat instanţei motivele neprezentării şi nu a solicitat examinarea cauzei în absenţa sa (2e-398/08);

- art. 267 lit. i) CPC – reprezentantul reclamantului n-a susţinut pretenţiile înaintate de procuror şi n-a dorit să intervină în proces (2e-149/08, 2e-56/08, 2e-861/08);

În privinţa primului dosar scos de pe rol (2e-390/08, Procurorul Edineţ în interesele Primăriei s. Goleni către SRL „Moplavit”) menţionăm următoarele. Obiect al acţiunii este încasarea impozitului funciar. Modalitatea de executare silită a obligaţiei fiscale este stabilită la art.193-205 Cod fiscal, fiind una

extrajudiciară, urmînd a fi executată de organul fiscal. Potrivit practicii judiciare stabilite, procurorul nu este în drept să înainteze asemenea cerinţe.

Tot la litigii ce ţin de formarea şi executarea bugetului se referă şi acţiunile intentate de procuror în interesul direcţiilor teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale sau al Ministerului nominalizat vizînd nulitatea actelor emise de autorităţile publice locale şi a contractelor subsecvente lor.

Deşi acestea beneficiază de dreptul de a înainta şi singure acţiune în instanţa de contencios administrativ vizînd nulitatea actelor emise de autorităţile publice locale în temeiul p.9 lit. b) şi c) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea direcţiilor teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la direcţiile teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice locale nr.1060 din 14.09.06, MO nr. 150-152/1145 din 22.09.06 şi art. 68 alin. (4) şi art. 69 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, MO nr.32-35/116 din 09.03.2007), ele nu dispun de personalitate juridică (p.3 din Regulament). Totodată, legea nu prevede şi dreptul direcţiilor de a contesta contractele încheiate de autorităţile publice locale.

În 22,5% din cauzele parvenite acţiunea a fost intentată în interesul direcţiilor teritoriale Control Administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale.

Obiectul acţiunii în aceste litigii îl constituie:- recunoaşterea nulităţii deciziilor Consiliilor locale de atribuire în arendă a

terenurilor şi recunoaşterea nulităţii contractelor de arendă funciară;- recunoaşterea nulităţii deciziilor Consiliilor locale de înstrăinare şi a

contractelor de vînzare-cumpărare a terenurilor;- recunoaşterea nulităţii contractelor de arendă funciară;- recunoaşterea licitaţiilor nule şi a contractelor;- recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare;- recunoaşterea nulităţii contractului de administrare fiduciară;- încasarea sumei ce rezultă din neexecutarea obligaţiilor contractuale.Soluţionînd litigiile în interesul direcţiilor teritoriale Control Administrativ ale

Ministerului Administraţiei Publice Locale instanţa de fond a adoptat următoarele soluţii:

- acţiunea a fost respinsă în 9 cauze;- acţiunea a fost scoasă de pe rol în 3 cauze;- acţiunea a fost admisă într-o cauză;- acţiunea a fost admisă parţial în 4 cauze.Cu recurs au fost contestate 9 cauze din cele 17, hotărîrea primei instanţe fiind

menţinută în 7 cazuri, un proces a fost încetat, iar într-un caz cererea a fost scoasă

de pe rol. Procentajul înalt de menţinere a hotărîrilor instanţei de fond denotă indici calitativi înalţi la soluţionarea acestor litigii.

Revendicarea bunurilor din posesia dobînditorului de bună credinţă vine în contradicţie cu prevederile art.375 CC, iar exproprierea ultimului cumpărător de terenurile procurate licit ar constitui o ingerinţă gravă în dreptul de proprietate a acestuia şi o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Procurorul Chişinău s-a adresat cu acţiune în interesul statului în persoana Direcţiei teritoriale control administrativ Chişinău a Ministerului Administraţiei Publice Locale către Primăria com. Stăuceni, SRL „Uraniu”, SRL „Starbiz Limited Liability Partnership” solicitînd anularea procesului verbal nr. 2 din 11.05.2004 al Comisiei de licitaţie a primăriei com. Stăuceni privind rezultatele negocierilor la licitaţie de vînzare – cumpărare a lotului de pămînt pentru dezvoltarea zonei de odihnă, a contractului de vînzare –cumpărare a terenului cu readucerea părţilor în poziţia iniţială.

S-au invocat următoarele argumente: - încălcarea p.7,8 a Regulamentului privind licitaţiile cu strigarea aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997 (crearea prin ordin a comisiei permanente de licitaţi);

- încălcarea p.11 din regulament (publicarea comunicatului informativ despre desfăşurarea licitaţiei);

încălcarea p.16 din Regulament (înregistrarea taxelor de participare a participanţilor la licitaţie şi acontul depus de către participanţii la licitaţi).

Rejudecînd cauza Curtea de Apel Economică a respins acţiunea.Reprezentantul Primăriei com. Stăuceni a declarat în instanţă că solicitările

procurorului şi a instanţei de judecată de a prezenta actele respective, care ar fi confirmat numirea din ordin a comisiei de licitaţie şi a altor documente necesare pentru elucidarea legalităţii petrecerii licitaţiilor nu le poate prezenta din cauza, că în urma controalelor efectuate, mapa cu actele respectivă ce se referă la petrecerea licitaţiilor date a dispărut din Primărie şi alte probe ei nu sînt în stare să le prezinte. Audiind această explicaţie procurorul n-a întreprins nici un fel de măsuri pentru a verifica, cine şi cînd a efectuat controlul, la cine şi unde se află mapa cu actele licitaţiilor petrecute.

Totodată instanţa a considerat, că litigiul dat nu cade sub incidenţa art. 375 alin. (1) CC, care permite proprietarului să revendice de la dobînditorul de bună credinţă bunul dobîndit cu titlu oneros de la o persoană care nu a avut dreptul să-l înstrăineze numai în cazul în care bunul a ieşit din posesia acestora fără voia lor, fiindcă pe parcursul judecării cauzei date procurorul, depunînd cererile în interesul statului în persoana Direcţiei teritoriale control administrativ, precum şi reclamantul nu au demonstrat prin probe corespunzătoare, care ar confirma că

cumpărătorii loturilor de pămînt cu activat cu rea credinţă la cumpărarea acestor loturi.

În afară de cele expuse, judecata a considerat că procurorul şi reprezentantul reclamantului solicitînd anularea rezultatelor licitaţiilor şi a contractelor de vînzare-cumpărare n-au ţinut cont de faptul că la depunerea cererii de chemare în judecată a fost încălcat termenul extinctiv de prescripţie de 3 ani prevăzut de art.267 CC şi nu a solicitat de al repune în acest termen.

Instanţa de recurs a menţinut hotărîrea CAE. S-a indicat, că revendicarea bunurilor din posesia dobînditorului de bună credinţă vine în contradicţie cu prevederile art.375 CC, iar exproprierea ultimului cumpărător de terenurile procurate licit ar constitui o ingerinţă gravă în dreptul de proprietate a acestuia şi o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

S-a considerat justificată şi aplicarea de către instanţa de fond a prescripţiei extinctive, or declanşarea procesului peste 3 ani după înstrăinarea terenurilor la licitaţie, cu încălcarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 267 CC, contravine principiului securităţii raporturilor juridice.

(dos. nr. 2e-210/08, 2re-150/08)Deoarece scopul prescripţiei extinctive este de a contribui la stabilitatea

ordinii de drept, stabilitatea raporturilor patrimoniale deja apărute, procurorul va sesiza instanţa de judecată în interesul altei persoane sau a statului în interiorul termenului general de prescripţie (3 ani).

Nu se permite să lăsăm o tranzacţie realizată sau un drept obţinut o perioadă nedeterminat de lungă sub riscul contestării din partea terţelor persoane, iar patrimoniul – sub riscul confiscării.

Totodată, potrivit art. 271 Cod civil al RM prescripţia extinctivă se aplică doar la cererea persoanei interesate. Astfel, dacă pîrîtul nu a atenţionat asupra faptului de omitere a termenului de prescripţie de către reclamant, atunci instanţa de judecată nu poate din oficiu să refuze în acţiune din motivul omiterii termenului de prescripţie.

Dacă decizia primăriei privind atribuirea în arendă a unui lot a fost anulată prin hotărîre judecătorească rămasă irevocabilă, contractul de arendă, încheiat în baza deciziei menţionate urmează a fi recunoscut nul.

Direcţia Teritorială Control Administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale a contestat decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 19/8-67 din 24.05.2003 privind atribuirea în arendă a unui lot SRL „Silboris - Trans”, indicînd că bunurile din domeniul public urmau a fi date în arendă prin licitaţie.

Colegiul civil şi de contencios administrativ al CSJ a admis recursul împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău şi a anulat decizia dată a Primăriei .

Totodată pînă la anularea deciziei, în baza ei a fost încheiat contractul de arendă funciară nr. 3821/2003. Procurorul a sesizat instanţa economică cu acţiune în interesul Direcţiei Teritoriale Control Administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale solicitînd anularea contractului de arendă funciară.

CAE a recunoscut nul contractul de arendă funciară cu efect retroactiv pe viitor din momentul adoptării hotărîrii. SRL „Silboris Trans” a fost obligat să restituie terenul în posesia Primăriei cu radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrierilor făcute.

Colegiul economic al CSJ, examinînd cauza în ordine de recurs a menţinut hotărîrea instanţei de fond indicînd următoarele: Deoarece contractul de arendă funciară a fost încheiat în baza deciziei Primăriei care este anulată prin decizie irevocabilă, acesta nu are valabilitate de sine stătătoare din motiv că a dispărut temeiul în baza căruia a fost încheiat. Instanţa de fond corect a concluzionat despre incidenţa dispoziţiei art.220 CC asupra speţei dat fiind faptul că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sunt nule, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, Colegiul a constatat că în partea ce ţine de efectele nulităţii, motivînd că acestea nu pot fi răsfrînte pentru trecut, în rezolutiv prima instanţă a indicat despre aplicabilitatea efectului retroactivităţii. De aceea s-a considerat necesar de a exclude din rezolutivul hotărîrii cuvîntul „retroactiv”.

(dos nr. 2e-687/08, 2re-281/08).În alt caz, Procuratura a sesizat CAE cu acţiune în interesele statului în

persoana Direcţiei Teritoriale Control Administrativ către Consiliul municipal Chişinău şi SRL „Veşteco”, solicitînd recunoaşterea nulităţii contractului de arendă funciară.

S-a indicat, că Direcţia Control Administrativ Chişinău a contestat la Curtea de Apel Chişinău decizia Primăriei nr. 19/8-69 prin care SRL „Veşteco” i-a fost transmis în arendă pe termen de 5 ani un lot pentru proiectarea şi construcţia unui centru medical-sportiv, deoarece bunul din domeniul public urma a fi transmis în arendă numai prin licitaţie publică.

Curtea de Apel Economică a anulat decizia Primăriei, hotărîrea fiind menţinută prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al CSJ.

Deoarece contractul de arendă a fost încheiat în temeiul unei decizii, care a fost anulată, ţinînd cont de principiul reciprocităţii actelor juridice, acest contract urmează a fi recunoscut nul.

Reprezentantul pîrîtului în şedinţa de judecată a susţinut cererea parţial în partea obligaţiei organului cadastral de a radia înregistrarea contractului de arendă şi a semnalat că de fapt termenul contractului a expirat la 01.08.2008. Pîrîtul a eliberat terenul litigios din momentul cînd decizia Primăriei a fost anulată.

La 01.12.2008 CAE a admis parţial acţiunea, obligînd ÎS „Cadastru” OCT Chişinău să radieze din Registrul bunurilor imobile înscrierea făcută cu privire la bunul imobil transmis în arendă în baza contractului de arendă.

Instanţa a menţionat, că în baza art.921 CC contractul de arendă încetează odată cu expirarea termenului pentru care a fost convenit. În cazul dat contractul a fost încheiat la 01-08 2003, pe un termen de 5 ani, termenul a expirat la 01.08 2008. Din momentul expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul dat, obligaţiile contractuale au încetat.( dos. nr.2e-1153/08)

Procesul-verbal de recepţie finală a construcţiei constituie temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra imobilului construit, prin urmare este producător de efecte juridice şi poate fi contestat în instanţa de judecată.

Procuratura în interesele statului în persoana Direcţiei Teritoriale Control Administrativ Chişinău a depus cerere în judecată către SRL „Bazat-Cons”, Primăria Chişinău, solicitînd recunoaşterea nulă a procesului-verbal de recepţie finală nr. 13 din 06.12.2005, ca fiind ilegal, radierea din Registrul bunurilor imobile a înscrierilor efectuate.

În suportul acţiunii s-a indicat, că la 06.12.2008 comisia de recepţie finală a recepţionat unele construcţii executate de SRL „Bazat-Cons” pe str. B. Voievod cu încălcarea Regulamentului de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente.

Reprezentantul primăriei Chişinău a înaintat un demers solicitînd scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată în temeiul art.267 alin. (1) lit. c) CPC pe motiv că Procuratura nu are împuterniciri să depună o asemenea cerere şi prin urmare cererea este semnată de o persoană neîmputernicită. În motivaţiile sale procurorul n-a indicat careva fapte care ar fi prejudiciat statul la emiterea actului contestat.

Demersul privind scoaterea cererii de pe rol a fost respins luînd în consideraţie că argumentele reprezentantului Primăriei aduse în susţinerea demersului nu cad sub incidenţa art.36, 71, 72 CPC. Conform art.71 alin. (3) lit. f) CPC procurorul este în drept să adreseze în judecată acţiune sau cerere în apărarea drepturilor şi intereselor statului şi ale societăţii prin declararea în condiţiile legii a actelor normative ale autorităţilor, ale altor organe şi organizaţii, ale altor persoane şi funcţionari publici ca fiind nule.

Examinînd cauza, apreciind probele din dosar instanţa de judecată a reţinut următoarele.

Prin decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 25./38-1 din 12.12.2000 „Despre operarea unor modificări în decizia Primăriei mun. Chişinău nr. 3/70-7 din 28.01.1999 „Cu privire la repartizarea unui lot de pămînt din str. B. Voievod protoiereului Valeriu Bazatin s-a repartizat în folosinţă un lot de pămînt pentru construirea unei biserici ortodoxe. La 20.12.2000 SC „Bazat-Cons” i s-a eliberat autorizaţia de construcţie nr.239/3 pentru executarea lucrărilor de construcţie a

unei biserici. Prin procesul-verbal, nulitatea căruia se solicită au fost recepţionate o parte din construcţiile auxiliare ale bisericii (casa parohială, comercială, garajul şi cazangeria).

În speţa dată nici reclamantul, nici procuratura nu au prezentat probe care ar proba faptul că pentru construirea construcţiilor auxiliare bisericii beneficiarul nu dispunea de autorizaţie de construcţie de alte acte necesare începerii construcţiei.

În conformitate cu Regulamentul de recepţie a construcţiilor şi instalaţiilor aferente, aprobat prin HG nr.285 din 23.05.1996 recepţia constituie o componentă a sistemului calităţii în construcţii şi este actul prin care comisia de recepţie declară că acceptă şi preia lucrarea definitivă de construcţie şi instalaţiile aferente acesteia, cu sau fără rezerve, şi că aceasta poate fi dată în folosinţă. Prin actul de recepţie se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi documentaţiei de execuţie.

Instanţa a conchis, că actul de recepţie a lucrărilor de construcţie nu este actul ce confirmă dreptul de proprietate a construcţiilor, dar reprezintă o componentă a sistemului calităţii în construcţii. Procesul-verbal de recepţie finală, nulitatea căruia se solicită nu arată faptul că construcţiile în cauză sunt efectuate necalitativ şi nu pot fi recepţionate. S-a menţionat că procesul-verbal nu este act juridic în sensul dreptului civil, deoarece este lipsit de obiect. Acţiunea a fost respinsă.

(dos. nr. 2e-709/08)Referitor la acest caz este de menţionat, că procesul-verbal de recepţie finală

a construcţiei constituie temei de înregistrare a dreptului de proprietate asupra imobilului construit, prin urmare este producător de efecte juridice şi poate fi contestat în judecată.

Drept litigii ce se referă la recuperarea prejudiciului cauzat statului (art.71 alin. (3) lit. c) CPC) pot servi litigiile intentate de procuror în interesele Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru prin care se solicită încasarea prejudiciului material cauzat în legătură cu excluderea terenurilor din circuitul agricol.

Cauzele se iniţiază în conformitate cu prevederile art.99 Cod funciar, art.11,13 din Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului nr. 1308 din 25 iulie 1997, Regulamentului cu privire la modul de acumulare şi utilizare a mijloacelor băneşti încasate în legătură cu excluderea terenurilor din circuitul agricol, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.63 din 18 septembrie 1995.

Se pot înainta şi acţiuni în interesele primăriilor pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin neexecutarea contractului de achiziţii publice (livrarea cărbunelui, spre exemplu).

Procurorul se poate adresa în persoana Agenţiei Ecologice cu acţiuni privind protecţia mediului înconjurător (art.71 alin. (3) lit. i) CPC).

Potrivit art. 109 Codul Apelor RM persoanele juridice şi fizice sunt obligate să repare prejudiciile aduse prin încălcarea legislaţiei apelor în proporţiile şi modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Procurorul sect. Botanica a sesizat instanţa cu acţiune în persoana Agenţiei Ecologice Chişinău, solicitînd încasarea de la „Alimcom” în folosul statului prejudiciul material cauzat fondului apelor.

Motivîndu-şi acţiunea, procurorul a indicat, că în cadrul examinării demersului Agenţiei Ecologice s-au depistat scurgeri de ape uzate neepurate din reţelele de canalizare deteriorate ce aparţin pîrîtului, direct pe suprafaţa solului, poluîndu-se apele de suprafaţă. Totodată, poluarea apelor de suprafaţă s-a datorat nerespectării regulilor tehnologice de exploatare a colectorului de canalizare de către SA „Alimcom” şi majorarea concentraţiei de grăsimi-4,8/040, sau cu 12 ori în aval de locul de contact al deversărilor de ape uzate în apele rîului Bîc în raport cu concentraţia în amonte.

Conform calculelor prejudiciul cauzat mediului a fost estimat la 131875,43 lei.

Instanţa de fond a admis acţiunea, hotărîrea fiind menţinută de instanţa de recurs din următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 88 Codul Apelor, persoanele fizice şi juridice, activitatea cărora afectează starea apelor, sunt obligate să realizeze măsuri tehnologice, de ameliorări silvice, agrotehnice, hidrotehnice, sanitare şi de altă natură coordonate cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, organul de stat pentru gestionarea fondului apelor, pentru protecţia apelor împotriva poluării. De asemenea potrivit art. 109 aceeaşi lege persoanele juridice şi fizice sunt obligate să repare prejudiciile aduse prin încălcarea legislaţiei apelor.

Inspectorii ecologici au constatat că apele uzate neepurate din reţelele de canalizare deteriorate au fost deversate în rezultatul activităţii SA „Alimcom”. Prejudiciul cauzat apelor a fost calculat conform „Metodicii de evaluare a prejudiciului cauzat mediului înconjurător în rezultatul încălcării legislaţiei apelor”, aprobate prin ordinul Ministerului Ecologiei, Construcţiei şi Dezvoltării Teritoriului nr. 163 din 07.07.2003. (dos. nr. 2re-279/08)

Se mai depistează şi cazuri de adresare în judecată a procurorului în persoana Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale a RM, Inspectoratului Ecologic de stat cu acţiuni privind încasarea sumei pentru importul mărfurilor care în procesul utilizării cauzează poluarea mediului (în temeiul art. 11 din Legea privind plata pentru poluarea mediului). (dos. nr. 2re-320/08)

III. Generalizarea practicii judiciare de soluţionare a cauzelor intentate la acţiunea procurorului în interesele statului la Judecătoria economică de circumscripţie.

Judecătoria economică a expediat spre generalizare 27 cauze intentate de procuror în interesul statului în persoana unor autorităţi a administraţiei publice locale sau a unor agenţi economici, în care statul are cotă-parte.

Astfel, instanţa e sesizată în interesele:- Consiliilor locale, Primăriilor – în 5 cazuri;- Institutului Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie – în 4 cazuri;- SA „Apă-Canal” – în 3 cazuri;- Camerei Înregistrării de Stat – în 2 cazuri;- SA „Termocom” -1 cauză;- SA „Mezon” -1 cauză;- SA „Moldovagaz” -1 cauză şi a.

Rezultatul examinării acestor cauze este următorul:au fost scoase de pe rol – 10 cauze;procesul a fost încetat – în 2 cazuri;acţiunea a fost respinsă - într-un caz;acţiunea a fost admisă – în 14 cazuri.În acest sens este de menţionat, că potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) CPC pricinile

privind apărarea drepturilor şi intereselor statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale ce ţin de buget, privind rezilierea, rezoluţiunea şi declararea nulităţii contractelor ce lezează interesele statului sunt de competenţa Curţii de Apel Economice, dar nu a Judecătoriei economice de circumscripţie.

Deci, pricinile specificate la art.71 alin.(3) CPC, de asemenea sunt de competenţa CAE.

Din cele expuse, conchidem că aproape toate cauzele parvenite de la Judecătoria economică de circumscripţie au fost soluţionate sau depuse cu încălcarea competenţei.

În speţă Procurorul r-lui Rezina s-a adresat la Judecătoria Economică de Circumscripţie în interesele statului în persoana Consiliului Comunal Pripiceni-Răzeşi r-l Rezina către SRL „Măzăreşti-Rural” solicitînd recunoaşterea nulităţii contractului de arendă a terenului, încheiat în baza deciziei Consiliului comunal Trifeşti (nr.4.2 din 14.12.01), deoarece ultima a fost emisă contrar prevederilor art. 82 alin. (2) al Legii privind administraţia publică locală nr.186 din 06.11.1998 fără petrecerea licitaţiei.

Prin recursul procurorului din 30.03.2007 s-a solicitat anularea deciziei din 14.12.2001 „Cu privire la darea în arendă a iazurilor de pe teritoriul s. Pripiceni-Răzeşi r-l Rezina”. Consiliul sătesc Trifeşti, examinînd recursul procurorului a hotărît prin decizia 3/2 din 20.04.2007 abrogarea deciziei menţionate.

Deoarece decizia care a stat la baza încheierii contractului a fost anulată s-a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului nr. 4 din 01.04.2003.

Reprezentantul Primăriei Pripiceni-Răzeşi, succesoare în drepturi şi obligaţii ale Primăriei comunei Trifeşti în urma reformei teritorial administrative a susţinut integral cerinţele procuraturii. Despre procedura încheierii contractului de arendă a terenului Primăria Pripiceni-Răzeşi a aflat la începutul anului 2007, sesizînd Procuratura Rezina în privinţa încălcărilor depistate la încheierea contractului şi deciziei, solicitînd restituirea terenurilor pe care sunt amplasate iazurile în gestiunea Primăriei locale. Acţiunea a fost admisă la 20.05.2007.

Întrucît art.36 alin. (1) lit. a) CPC prevede că în competenţa CAE sunt date nu numai litigiile privind apărarea drepturilor şi intereselor statului dar şi a unităţilor administrativ-teritoriale ce ţin de buget relevăm că în cazul menţionat pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei.

(Dos. nr. 2e-3069/07)În alt caz, Procuratura Generală s-a adresat la Judecătoria Economică de

circumscripţie în interesele Direcţiei Teritoriale Control Administrativ Chişinău şi Aparatul Preşedintelui RM către SRL „Samotlor-Gaz” privind încasarea sumei.

La examinarea cauzei s-a constatat, că pîrîtul în baza contractului de antrepriză nr. 23-31 din 14.11.2006 a executat lucrări de construcţie-montaj a sistemului de aprovizionare cu energie termică a clădirii Preşedinţiei.

La verificarea volumului de lucrări, efectuată de către Inspecţia de Stat în Construcţii s-a constatat, că suma inclusă pentru volumul de lucrări efectuate a fost majorată cu 26098 lei. Pîrîtul a recunoscut acţiunea, invocînd greşeli de calcul.

Acţiunea a fost admisă. (Dos. nr. 2e-4358/07) Cauza, de asemenea, urma a fi examinată la Curtea de Apel Economică.

Totodată, litigiile privind dizolvarea agenţilor economici sunt de competenţa Judecătoriei Economice de Circumscripţie.

Astfel, procuratura mun. Chişinău s-a adresat în Judecătoria Economică de Circumscripţie cu cerere de chemare în judecată în interesele Camerei Înregistrării de Stat a MDI privind dizolvarea întreprinderii „Direcţia de Construcţii nr. 67”. Motivîndu-şi acţiunea, procurorul a indicat, că potrivit documentelor de constituire pîrîtul activează în formă juridică de Întreprindere de Arendă, fapt ce contravine legislaţiei întrucît Codul civil al RM nu prevede această formă organizatorico-juridică de întreprindere. Odată cu intrarea în vigoare a Codului civil Întreprinderea de Arendă „Direcţia de Construcţii nr. 67” urma a fi reorganizată prin transformare sau dizolvată în condiţiile legii, însă acest lucru nu s-a efectuat.

Instanţa de judecată a admis cererea procurorului în interesele Camerei Înregistrării de Stat privind dizolvarea Întreprinderii de Arendă „Direcţia de Construcţii nr. 67”, intentînd procesul de lichidare cu desemnarea lichidatorului.

( dos. nr. 2e-3092/07)

IV. Concluzii şi propuneri

Sintetizînd rezultatele prezentei generalizări relevăm următoarele momente:Procurorul se adresează în interesul statului şi societăţii, în persoana unor

autorităţi atunci cînd legea nu prevede expres dreptul acestora de a sesiza instanţa de judecată sau cînd autorităţile, deşi sunt învestite cu acest drept, rămîn pasive şi nu întreprind careva acţiuni în realizarea acestuia. Sesizarea instanţei poate avea loc indiferent de existenţa cererii din partea instituţiei de stat, spre deosebire de adresarea în interesul altor persoane (alin.(2) art.71 CPC), situaţie în care legea obligă existenţa cererii scrise a persoanei interesate.

Prin „litigii ce ţin de formarea şi executarea bugetului” (art. 71 alin. (3) lit. a) CPC) se vor înţelege, în special acţiunile înaintate în interesele Guvernului, Ministerelor, departamentelor, serviciilor, agenţiilor, primăriilor, consiliilor locale ce se referă la:

- încasarea plăţii pentru arenda (locaţiunea) terenurilor sau imobilelor proprietate publică;

- pentru folosirea terenurilor aferente obiectivelor privatizate, dacă în privinţa acestor terenuri nu s-au încheiat contracte de arendă;

- altor plăţi ce rezultă din neonorarea obligaţiilor contractuale (contracte de achiziţii publice, antrepriză);

Tot la litigii ce ţin de formarea şi executarea bugetului se referă şi acţiunile intentate de procuror în interesul direcţiilor teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale sau al Ministerului nominalizat vizînd nulitatea actelor emise de autorităţile publice locale şi a contractelor subsecvente lor. Deşi direcţiile menţionate beneficiază de dreptul de a înainta şi singure acţiune în instanţa de contencios administrativ vizînd nulitatea actelor emise de autorităţile publice locale în temeiul p.9 lit. b) şi c) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea direcţiilor teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice Locale aprobat prin Hotărîrea Guvernului cu privire la direcţiile teritoriale control administrativ ale Ministerului Administraţiei Publice locale nr.1060 din 14.09.06, MO nr. 150-152/1145 din 22.09.06 şi art. 68 alin. (4) şi art. 69 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28.12.2006, MO nr.32-35/116 din 09.03.2007), ele nu dispun de personalitate juridică (p.3 din Regulament). Totodată, legea nu prevede şi dreptul direcţiilor de a contesta contractele încheiate de autorităţile publice locale.

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. a) CPC pricinile privind apărarea drepturilor şi intereselor statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale ce ţin de buget, privind rezilierea, rezoluţiunea şi declararea nulităţii contractelor ce lezează interesele statului sunt de competenţa Curţii de Apel Economice, dar nu a Judecătoriei Economice de Circumscripţie.

Reieşind din cele menţionate şi în scopul unificării practicii judiciare

SE PROPUNE:1. Discutarea notei în cauză în cadrul şedinţei Colegiului economic al CSJ

2. Întocmirea unui proiect de hotărîre cu caracter explicativ privind tematica în cauză.

Judecător-coordonator Vicepreşedintele Colegiului economic Svetlana Caitaz

Secţia economică aDirecţiei generalizare Georgeta Devderea

 Pregătirea profesională a judecătorilor

      Calitatea actului de justiţie este determinată, în principal, de buna şi consecventa pregătire a magistraţilor. Formele de pregătire sunt diverse: individuale (prin autopregătire), colective (prin seminare, conferinţe, foruri naţionale şi internaţionale, studii organizate la nivel de instanţă), speciale (stagii la Curtea Supremă de Justiţie,  la Institutul Naţional al Justiţiei, studii postuniversitare). Rostul fiecărei pregătiri este de a îmbunătăţi cunoştinţele teoretice într-un anumit domeniu şi într-o anumită materie, mai ales controversată, dar şi posibilitatea de aplicare a acestor cunoştinţe.

      Curtea Supremă de Justiţie, precum şi alte autorităţi, are sarcini şi competenţe speciale în organizarea şi realizarea unui management în vederea pregătirii profesionale a magistraţilor tuturor instanţelor judecătoreşti. Obiectivul şi competenţele în vederea perfecţionării continue a magistraţilor sunt prevăzute în art. 2, lit. g) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, art. 4, alin. (2) din Legea

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, articolele 1, 2, 4, 7, 19 din Legea privind Institutul Naţional al Justiţiei şi preluate apoi de regulamente şi programe. Pentru asigurarea realizării unui management eficient, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a adoptat prin hotărîrea nr. 10 din 26.04.2004 Regulamentul cu privire la acordarea asistenţei metodice judecătorilor şi personalului instanţelor judecătoreşti.

      Potrivit Regulamentului menţionat, asistenţa metodică poate fi acordată judecătorilor în cadrul seminarelor, prin intermediul judecătorilor zonali, pe parcursul participării la seminare, conferinţe, foruri naţionale şi internaţionale, prin efectuarea stagiului la Curtea Supremă de Justiţie, în cadrul perfecţionării continue organizată de Institutul Naţional al Justiţiei.

      Curtea Supremă de Justiţie îşi coordonează activitatea de acordare a asistenţei metodice cu Consiliul Superior al Magistraturii care, potrivit art. 4 din Legea cu privire  la Consiliul Superior al Magistraturii, aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a judecătorilor, prezintă opinia sa asupra planului de acţiuni pentru implementarea acesteia.

       Proiectul Programului de acordare a asistenţei metodice judecătorilor este elaborat de secţiile respective ale Direcţiei de generalizare a practicii judiciare sub egida vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie şi coordonat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, apoi discutat în Colegiile Curţii.   

       Programul de acordare a asistenţei metodice poate fi constituit din mai multe compartimente, însă neapărat conţine: tematica seminarelor cu judecătorii curţilor de apel şi ai judecătoriilor, inclusiv denumirea temelor, data organizării seminarului, numele judecătorului-raportor şi sediul desfăşurării lucrărilor; lista judecătorilor ce urmează să-şi facă stagiul, inclusiv denumirea instanţei judecătoreşti în care funcţionează, termenul stagiului, numele judecătorilor-coordonatori responsabili pentru fiecare judecător concret; programul tematic şi lista judecătorilor pentru perioada anului de studii în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei.

 

      Programul de acordare a asistenţei metodice se aprobă anual, la şedinţa Plenului Curţii Supreme de Justiţie din ultima lună a anului precedent şi se publică în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie.