Acid sulfuric

Acidul sulfuric, H2SO4, este un foarte activ acid mineral (nu este un acid organic); totodată este cel mai important compus al sulfului. Poate forma orice concentraţie cu apa. Numele vechi al acidului sulfuric este ulei de vitriol sau, după Albert cel Mare în secolul al XIII-lea, ulei de vitriol roman . Când sunt adăugate concentraţii mari de trioxid de sulf SO3 la fabricarea acidului, rezultă o soluţie de SO3 în H2SO4. Aceasta se numeşte acid sulfuric fumans, Oleum, sau acid Nordhausen - H2S2O7

Aplicaţii

Acidul sulfuric are multe aplicaţii, incluzând multe reacţii chimice şi utilizări industriale. Este produsul chimic cel mai folosit în industrie, fiind numit şi „sângele industriei”. Direcţiile principale includ producţia de îngrăşăminte, procesarea minereurilor şi a apelor reziduale, sinteza produselor chimice şi rafinarea petrolului. În combinaţie cu acidul azotic, formează ionul NO2+, folosit la nitrarea unor compuşi. Procesul de nitrare este utilizat pentru producţia unui număr mare de explozivi, incluzând trinitrotoluenul, nitroceluloza şi nitroglicerina. Acidul este folosit şi în acumulatorii acid-plumb, find uneori numit şi „acid de baterie”.

Proprietăţi

Reacţia de hidratare a acidului sulfuric este puternic exotermă. Dacă se adaugă apă acidului, acesta poate începe să fiarbă, stropind persoanele din jur. Întotdeauna se adaugă acid în apă şi NU invers. De notat că această problemă se datorează parţial şi densităţilor relative ale celor două lichide. Apa este mai puţin densă decât acidul sulfuric şi are tendinţa să plutească deasupra acidului. Pentru că reacţia de hidratare este favorabilă termodinamic, acidul sulfuric este un excelent agent dehidrator şi este folosit la prepararea fructelor uscate.

În atmosferă, combinat cu alţi compuşi chimici, produce ploaia acidă.

Obţinere

Există două procese principale folosite în producţia de H2SO4, procedeul camerei de plumb şi procedeul de contact. Procesul camerei de plumb este o metodă veche şi produce o soluţie de acid în apă de concentraţie 62÷78%. Prin procesul de contact se obţine acid sulfuric pur. În ambele procese, dioxidul de sulf, SO2, este oxidat la trioxid de sulf SO3, care este dizolvat în apă.

Dioxidul de sulf este obţinut prin arderea sulfului:

S(s) + O2(g) ---> SO2(g)

prin prăjirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice

4 FeS(s) + 7 O2(g) ---> 2 Fe2O3(s) + 4 SO3(g)

sau prin arderea hidrogenului sulfurat,

2 H2S(g) + 3 O2(g) ---> 2 SO2(g) + 2 H2O(g)

Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf

2SO2(g) + O2(g) ---> 2 SO3(g)

În absenţa catalizatorului, oxidarea SO2 este lentă. În procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. În procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, V2O5. Trioxidul de sulf produs este dizolvat în acid sulfuric 98%, în care reacţionează cu cele 2% apă, formand H2SO4.

SO3(g) + H2O(l) ---> H2SO4(l)

Acidul sulfuric

General

Nume sistematic

Acid sulfuric

Alte denumiri Vitriol

Formulă moleculară

H2SO4

Masă molară 98.1 g/mol

Aparenţă Lichid incolor, puţin vâscos, inodor

Număr CAS 7664-93-9

Proprietăţi

Densitate şi fază

1,8356 g cm−3, lichid1,266 g cm−3, solid

Solubilitate în apă

miscibil cu reactie intensä

Punct de topire 10,38 °C

Punct de fierbere

279,6 °C

Aciditate

Vâscozitate

Momentul dipol

Hazarduri

MSDS

Clasificare UECoroziv, foarte periculos

produce arsuri grave pe piele

NFPA 704

Punct de flamă

Fraze R R: 35

Fraze S S: (1/2-)26-30-45

http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_sulfuric