[AC++] D.Loreau – Arta Esenţei

8/18/2019 [AC++] D.Loreau – Arta Esenţei

1/176

Dominique Loreau

Arta Esenţeitraducere din limba franceză deINES HRISTEA

Baroque Books & Arts,Bucureti, 2013


2/176

Colecţie coordonată de Dana MOROIU,

Dominique Loreau,L’ART DE L’ESSENTIELEditions Flammarion, 2008

Imaginea copertei: Ana WAGNER


3/176

Dominique Loreau ne propune, după succesul volumului Artasimplităţii, o nouă lecţie de viaţă, un elogiu la adresa esenţei

simplităţii, adevărata artă de a trăi rafinat.

Ce paradox straniu… să renunţi i să fii mai bogat! Să arunci isă ai mai mult. Ce ideal minunat, să poţi face diferenţa dintreêtreiavoir!

„Ceea ce satură fiinţa umană nu este cantitatea de hrană, cilipsa avidităţii.”GURDJIEFF,Întâlnire cu oameni remarcabili


4/176

„— Eti bogat? — Am totul. Fiindcă nu mai am nimic.”

MALCOLM DE CHAZAL


5/176

Introducere„Dispoziţiile umane i reacţiile la întâlnirea cu Nimicul variază

considerabil de la persoană la persoană i de la o cultură la alta. Taoitii chinezi au considerat Marele Vid ca fiind linititor,odihnitor i aducător de bucurie. Pentru buditii din India, ideeade Nimic evoca o atmosferă de compasiune universală inerentăaspectelor unei existenţe care, până la urmă, nu are fundamentmaterial.În cultura japoneză, ideea de Nimic oferă tonalităţi încântătoare

ale unui sentiment estetic care se regăsete în pictură, arhitecturăi chiar i în ritualurile cotidiene. Occidentalul se afundă însă înposesiuni până la gât, are bunuri i afaceri de întreţinut i sefolosete de ele ca să se apere de posibila întâlnire cu Nimicul.” WILLIAM BARRETT (1913–1992),Studiu despre Nimic

Într-o dimineaţă, ne trezim i ne dăm seama că avem prea multepe cap: obiecte în dezordine prin casă, de făcut menajul, scrisoriîncă nescrise, cărţi pe care trebuie să le7

terminăm de citit, angajamente exterioare, stres, oboseală,anxietate… Am încercat o mie de remedii (lecturi i conferinţe petema stresului sau a stării de bine, talasoterapie, parfumuriambientale, uleiuri de baie relaxante, vacanţe la soare…), dar

nimic n-a funcţionat.Suntem obosiţi? Stresaţi? Lipsiţi de energie? Sfatul pe care-l

primim este întotdeauna acelai: „încercaţi, cumpăraţi, adăugaţi,folosiţi…”Dar de ce nu ni se spune pur i simplu „Lăsaţi totul baltă,

abandonaţi, încetaţi, opriţi, refuzaţi, eliminaţi, renunţaţi la dorinţade a avea, lăsaţi un gol în jurul vostru i în voi înivă”?

Cauza oboselii noastre, a apatiei, a lipsei de entuziasm estedeseori preaplinul de lucruri care ne golete, ne uzează, ne aruncă


6/176

în vârtejul nesfârit al încercărilor din ce în ce mai istovitoare de ane regăsi energia. Toate aceste „remedii” nu fac decât să ne înveţecum să gestionăm prea multul în loc să-l eliminăm… pur i

simplu!Iată de unde ne vine starea de nemulţumire: dintr-osupraîncărcare, dintr-un exces care, lăsat aa cum e, va acţionaasupra noastră încet, dar sigur, concret i pe deplin. Aadar, ceea ce trebuie să faceţi este să atacaţi direct miezulproblemei. Renunţaţi la tot ce nu este esenţial, la tot ce nu mai arenici utilitate, nici sens. Fără acest „prea mult din toate”, veţi puteafi cu adevărat voi înivă.La prima vedere, să arunci un lucru pare ceva uor, dar puţine

persoane sunt capabile s-o facă. Şi asta, deoarece pentru a-ţi facecurăţenie în viaţă trebuie să te cunoti foarte bine pe tine însuţi!

Trebuie să tii cine eti, ce-ţi place cu adevărat, de ce ai nevoie ide ce te poţi lipsi. Fie că vorbim despre viaţa materială, de planulmental sau de cel spiritual, trebuie să tim ce ne face într-adevărfericiţi i împliniţi, ce ne ajută să progresăm, ce stă în puterea8

noastră pentru a proteja mediul i pentru a ne apăra pe noiînine de tot ceea ce este artificiu.Gestul de a arunca lucrurile inutile funcţionează nu doar ca o

veritabilă terapie (una dintre cele mai eficiente), dar este totodată ofilosofie i o artă. După ce veţi fi făcut asta veţi descoperi o nouă

formă de lejeritate, o nouă calitate a vieţii i mai mult spaţiu întoate domeniile existenţei.


7/176

Partea întâiELIXIRUL SIMPLIFICĂRII

1 – LA NIVEL COTIDIAN

O EXTRAORDINARĂ LEJERITATE

Mai mult timp

„Cu puţin putem trăi prezentul la infinit.”Maxima mea preferată

Ce este viaţa dacă nu orele, zilele i anii pe care îi avem ladispoziţie? Atunci când ai puţine posesiuni, câtigi un timp preţios:să ai mai puţine lucruri înseamnă să aloci mai puţin timpîntreţinerii lor i celorlalte sarcini menajere (să tergi praful, săspeli, să ceruieti, să lustruieti, să miti obiectele din loc pentrucurăţenie), înseamnă să pierzi mai puţin timp ca să cauţi, săscotoceti prin dulapuri, prin genţi, prin poduri sau prin dosare casă „găseti”. Iar când13

ai mai mult timp, ritmul vieţii se poate domoli, poţi să trăieti

linitit, poţi să-ţi păstrezi concentrarea, nu mai eti în modconstant presat i surmenat, nu trebuie să duci o viaţă care serezumă la o succesiune de activităţi notate într-o agendă.Fie că suntem în casă sau în exterior, deseori se întâmplă să

facem ceva care are legătură cu obiectele din jur. Aţi calculat vreodată cât timp pierdeţi gândindu-vă la obiecte, vorbind despreele, dorindu-le, cumpărându-le, transportându-le, întreţinându-le

i apoi aruncându-le? Faptul că renunţi la ceea ce este superfluu,că îţi restrângi posesiunile la cele de care ai cu adevărat nevoie, îţi


8/176

permite să duci o viaţă plină de sens, de plăcere i de momentesenine: să petreci timp cu ai tăi, să faci totul temeinic i peîndelete, fie că mănânci, te plimbi, mergi la cinema, citeti, faci

baie, trăieti conform propriului ritm… Asta înseamnă să nu lai viaţa să treacă pe lângă tine! înseamnă să nu-ţi pierzi viaţa pentruceea ce… nu trăiete!În „casa vidului”, care nu conţine decât foarte puţine lucruri,

existenţa voastră va fi mult mai intensă.

Mai puţine neplăceri„Dacă am puţine bunuri, am i puţine griji, iar Dumnezeu tie

că sunt mai tulburată atunci când în viaţa mea există un exces,decât când se manifestă o lipsă.”SFÂNTA TEREZA DE AVILA

Mai mult decât orice altceva, posesiunile sunt cele care neprovoacă neplăceri. Să te eliberezi de posesiunile inutile înseamnăsă te eliberezi de probleme. Cafetiera care trebuie reparată,imprimanta care s-a blocat, datoriile sau14

împrumuturile făcute pentru a plăti achiziţii nechibzuite iinutile, taxele, asigurările, divorţurile costisitoare (cauzate deseoride problemele materiale), garajele care trebuie închiriate,reparaţiile, operaţiunile de întreţinere, demersurile care trebuie

făcute ca să ne ocupăm de toate aceste „lucruri”: nu aţi obosit să vă petreceţi viaţa rezolvând problemele pricinuite de obiectele pecare le deţineţi, să aveţi în mod constant necazuri care, în lipsaacestor posesiuni, ar putea fi evitate?Dacă stăm să ne gândim, obiectele pe care le avem ne costă

mult mai mult decât preţul plătit la cumpărarea lor, nu doar dinpunct de vedere financiar, ci i emoţional, psihologic i mental. Ca

să nu mai spunem că, fără ele, am avea mai mulţi bani în bancă,mai mult timp să mergem la picnicuri, în parc, să visăm cu ochii


9/176

deschii relaxându-ne la soare sau pe balcon.Din clipa în care veţi decide să renunţaţi la tot ce nu vă este

strict necesar, să vă faceţi curat în viaţă la nivel material i mental,

multe probleme vor dispărea.

Mai multă energie

„Nu-ţi irosi energia! Pune-o în valoare!” WILHELM OSWALD (1853–1932)

Acumulările inutile sunt, în egală măsură, sursa i consecinţastării noastre de letargie.Înainte de orice, fiinţa umană este energie. Investind energie în

ceea ce ţine de domeniul material, ne limităm. Exerciţiul de a privi viaţa în ansamblul ei, nu dintr-o perspectivă parţială, poate sătransforme complet o persoană în ceea ce privete atitudinile ei,emoţiile, intelectul,15

psihicul, spiritualitatea, ba chiar i fizicul. Dacă vrem săschimbăm lumea din jurul nostru, nu trebuie decât să schimbămcalitatea propriilor vibraţii. Pe măsură ce acestea se vortransforma, calitatea mediului din jurul nostru se va modifica iea. Circumstanţele, situaţiile, evenimentele i persoanele pe care leîntâlnim în viaţă sunt reflectarea stării noastre de contiinţă.

Lumea este o oglindă. Dacă suntem ancoraţi în „inele superior”,lumea întreagă ne va sta la dispoziţie. Vom fi astfel capabili săcontientizăm, din ce în ce mai limpede, că noi i numai noisuntem responsabili pentru ceea ce ni se întâmplă i că tot ce seaflă în jurul nostru exprimă această energie.Simplificarea mediului în care trăim ne permite să descătuăm

energia care se află deja în noi. Faptul că nu ne mai ataăm, că nu

ne mai agăţăm de nimic generează energie, adică viaţă. Iar acestaeste singurul lucru de care putem dispune cu adevărat. Dar


10/176

pentru asta, trebuie să retezăm de la rădăcină tot ceea ce neprivează sau ne diminuează energia. Trebuie să aruncăm tot ceeste de prisos.

UN INTERIOR SIMPLIFICAT

Mai multă organizare

„Vreau să renunţ la tot ceea ce nu servete la nimic.Sufăr de obsesia inutilului. […]Numesc debandadă tot ceea ce-mi afectează sănătatea mentală

[…]: ziarele de dimineaţă care n-au ajuns deja la gunoi înainte deora prânzului, un pulover care zace16

aruncat, o linguriţă rătăcită printre cuţite, o carte aezată inversîn bibliotecă.Fiecare lucru are locul lui, iar eu am locul meu, pe care nimic i

nimeni nu-l va putea deranja.”PASCAL SEVRAN,Des lendemains des fetes

Lipsa de obiecte pe care să le aranjezi sau pe care să le cauţi înmod constant, a colţurilor de ocolit ca să poţi să ajungi la dulap,calmul, spaţiul, ordinea, linitea „vizuală” a unei încăperi, iatăadevăratul confort, garanţia păcii sufleteti i a relaxării pe care

partea practică a vieţii ar trebui să ni le ofere.Dezordinea ne împiedică să gustăm din plăcerile autentice, ne

sufocă, ne afectează dacă o lăsăm să ne copleească. Ne faceletargici i obosiţi, ne întemniţează în trecut (regrete, gânduri,sentimentul de vină pentru că am lăsat totul în voia sorţii…), neîmpiedică să ne creăm un viitor mai bun. Iar cu timpul, dezordineanu face decât să sporească.

Eliberaţi-vă de toate acele lucruri care nu mai înseamnă nimicpentru voi: vă veţi simţi de zece ori mai uori fizic i psihic


11/176

deopotrivă. Cu cât numărul de obiecte pe care le aveţi de aranjat se va reduce, cu atât veţi întâmpina mai puţine probleme legate dedezordine i disconfort. Adevărata cauză a dezordinii este excesul

de bunuri. Organizarea eficientă aduce cu ea plăcerea preciziei, în vreme ce un obiect prost poziţionat va atrage după el un al doilea,apoi un al treilea i aa mai departe. Totul începe cu un simpludetaliu care, încetul cu încetul, antrenează un altul, până cânddebandada atinge proporţii inadmisibile, reuind să ne blochezeatât fizic, cât i psihic. Atunci când debandada e prea densă, preacompactă, resimţim un sentiment de opresiune, de disconfort.

Valoarea unui obiect rezidă în gradul lui de17

utilitate i de accesibilitate. Aceasta ne oferă imensul avantaj dea nu ne lăsa copleiţi nici de lucruri, nici de evenimente. Înschimb, dezordinea deprimă. Se creează astfel un real cerc vicios:din clipa în care o persoană este deprimată, dezordinea din viaţa eisporete. Ca atare, persoana nu mai poate face nimic, amână totulpentru o altă zi, iar debandada se intensifică. Suprimarea a totceea ce este superfluu constituie, probabil, primul pas pe caleacătre vindecare.

Mai mult rafinament

„Camerele cu mult mobilier au foarte puţin în ele.

Proporţiile în sine ale unei încăperi ne influenţeazăsensibilitatea mai mult decât ceea ce este declarat de contienţanoastră actuală.”ROBERT HENRI, arhitect american (interviu)

Dezordinea dintr-un apartament boem are, cu siguranţă, arm,dar numai în apartamentele altora! Să trăieti cu foarte puţin, în

rafinament, este nu doar posibil, ci chiar indispensabil dacă vrei sămergi mai departe i să nu te lai îngropat în surplusul de


12/176

posesiuni. În civilizaţia noastră occidentală, rafinamentul uneiîncăperi este judecat în funcţie de ceea ce se află în interiorul ei:mobilier, opere de artă, obiecte… Dar pentru a-ţi înfrumuseţa

interiorul, gestul de a îndepărta tot ceea ce este „deco” i de a numai păstra decât ce e indispensabil confortului i activităţilorcotidiene are un efect spectaculos. O casă nu este un muzeu, iarobiectele de folosinţă zilnică nu trebuie să fie, fiecare în sine, opiesă rară. Exagerarea urâţete totul, inclusiv ceea ce este frumos.Cine ar vrea să locuiască în18

palatul Versailles? în Japonia, una dintre culmile esteticii înmaterie de arhitectură este încăperea în care se oficiază ceremoniaceaiului, inspirată din filosofia zen. Practicanţii acestei ceremonii onumesc „căminul fanteziei”. Încăperea în cauză (uneori un micpavilion în inima unei grădini zen) este construită exclusiv ca unrefugiu al aspiraţiilor poetice. Fiind lipsită de orice decoraţiuni, eainvită nu doar la un comportament liber, ci i la încercarea de aaduce în interiorul ei numai acel ceva care ne satisface un capriciuestetic pasager, ceva neterminat, pe care jocurile imaginaţiei îl vordesăvâri după bunul lor plac. Aparentul dezinteres care domneteîn acest spaţiu este menit să ne aducă aminte că dragostea de

viaţă poate fi regăsită doar în spiritul care, întrupat în lucrurilesimple, le înfrumuseţează cu lumina subtilă a rafinamentului său.

Mai mult lux

„Simplitatea vieţii, chiar i atunci când nu mai avem nimic în jur, nu înseamnă sărăcie, ci este baza rafinamentului.” WILLIAM MORRIS, artist, designer i scriitor american (1834–1896)

Să trăieti fără casă, hrană, veminte i îngrijiri medicaleadecvate nu înseamnă să trăieti simplu. Aceasta nu ar fi o


13/176

simplitate aleasă deliberat, ci o formă de sărăcie impusă. Sătrăieti simplu nu înseamnă să respingi confortul material, ci săduci o viaţă mai lejeră, mai profundă i… mai luxoasă! Se poate să

trăieti bine chiar i cu bani foarte puţini, bucurându-te de unuldintre cele mai rafinate tipuri de lux posibile: luxul „zen”. Luxul,un concept epicurian, presupune să nu irosim niciun moment prinalegeri automate, să nu ne lăsăm copleiţi de ceea ce ne19

înconjoară (deseori persoanele care au îmbătrânit frumos aurespectat acest principiu: au trăit în acord cu ele însele). Luxul nue reprezentat doar de interioare splendide i spaţioase, cu pereţialbi i design modern, chiar dacă frumuseţea este esenţială în

viaţă. Luxul autentic se situează departe de iluziile care ne suntimpuse: să nu te grăbeti, să nu iroseti, să nu faci niciodatăcompromisuri în privinţa calităţii, să te consideri unic i să terespecţi. Dar mai mult decât atât, luxul presupune posibilitatea dea refuza să faci ceva, fiindcă acel ceva te stresează i, la fel de bine,posibilitatea de a refuza să accepţi aproape de tine orice lucru carete încorsetează. Luxul este întruchipat de o încăpere aerisită,linitită i odihnitoare după o zi de muncă, un apartament lipsit deorice zorzoane, în care nu mai ai nimic de făcut. Luxul înseamnăsă elimini sutele de mici alegeri pe care ni le impune cotidianul,fără să te închistezi într-un sistem rigid i tem. Luxul înseamnă sănu ai decât strictul necesar pentru a dobândi o anume libertate de

spirit i pentru a-ţi crea un soi de imaginar în jurul lucrurilor carete îmbogăţesc. Să ne amintim că luxul trebuie să facă trimitere la

visare i la imaginaţie: rolul său este de a ne hrăni sufletul,asemenea obiectelor veritabile, a povetilor adevărate i aoamenilor demni de acest nume.De ce ne place atât de mult să stăm la hotel, să mâncăm la

restaurant, să ne plimbăm pe plaje largi i pustii? Pentru că în

asemenea locuri nu avem nimic de făcut, nu avem niciopreocupare, nu avem grija de a „sta cu ochii” pe lucruri (poate cu


14/176

excepţia valizelor).La fel putem să procedăm i la noi acasă: să ne simplificăm

existenţa până când nu mai avem nimic în jur, în afară de tot ce ne

oferă confort pentru trup i spirit. Dacă doriţi să daţi impresia căun obiect anume constituie20

„piesa de rezistenţă” a unei încăperi, puneţi-i la dispoziţie câtmai mult spaţiu. Adevăratul lux înseamnă să nu deţinem decât obiectele de careavem cu adevărat nevoie, pe care le iubim, cu care nimic nuinterferează i a căror valoare nu poate scădea indiferent decircumstanţe.

Mai mult confort

„Hoţul a luat totul,Singură luna, care era la fereastra mea,Nu.”RYOKAN, sihastru, poet i caligraf (1758–1831), haiku

O locuinţă primitoare i una ticsită nu sunt sinonime. De ce sănu urmaţi exemplul anglo-saxonilor, recunoscuţi pentrupropensiunea lor către confort, adică să vă reduceţi mobilierul dinsalon la una sau două canapele mari i moi (cu un set de măsuţe

de cafea „în cuib” amplasat într-un colţ, pe care să-l folosiţi atuncicând vreţi să le oferiţi ceai invitaţilor), o masă cu scaune la care sămâncaţi i să lucraţi i, dacă imaginea interioarelor albe,moderniste, vă îngrozete, o mochetă cu desene mari, în culoriîntunecate, genul pe care îl regăsim în puburile englezeti i peholurile unor hoteluri i care are darul de a „încălzi” instantaneuatmosfera oricărui interior? Câteva ziare, o ceacă bună de ceai

cald, un televizor cu plasmă, de ce altceva ar fi nevoie pentru a„savura” faptul că nu mai sunteţi stânjeniţi de tot acel talme-


15/176

balme de măsuţe, gheridoane, bibelouri, couri pentru reviste…pe scurt, de tot acel bazar de inutilităţi care sufocă spaţiul ispiritul?

21

Bucuria supremă a simplităţii în alegeri Abundenţa descurajează alegerile. Haine, ustensile de bucătărie,decoraţiuni de interior… Având mai puţin din toate veţi vedea maiclar unde se află fiecare obiect, iar alegerile vă vor fi mult înlesnite.Se spune, de exemplu, că e mult mai plăcut să te fardezi când aifoarte puţine produse de machiaj.Bunicii notri aveau la dispoziţie alegeri limitate când venea

vorba de mâncare, îmbrăcăminte, divertisment i lecturi. Şi totulpărea mult mai simplu. Astăzi dispunem de mai mulţi bani, de unnumăr imens de oportunităţi i, cu un simplu card bancar, avemacces la tot, oriunde i oricând. Şi totui, contrar ateptărilornoastre, nu suntem mai fericiţi. Cu toate aceste opţiuni iposibilităţi de alegere, ne este din ce în ce mai dificil să luămdecizii, să hotărâm i să ne păstrăm reperele.Iar atunci când nu mai putem să alegem, începem să acumulăm

în netire. Haine, maini, computere, ustensile, mobile, diversenimicuri, aproape totul se multiplică i ne complică viaţa i maimult. Dacă nu aţi ţine în dulapul din bucătărie sau în ifonierdecât piesele de care aveţi cu adevărat nevoie, alegerile v-ar ficonsiderabil simplificate! începeţi folosindu-vă de acest mic truc:

odată ce aţi ales, dintr-o revistă ori un catalog de produse, ceea ce vă interesează să citiţi, să cumpăraţi, să gătiţi, rupeţi pagina încauză, iar revista aruncaţi-o la coul de gunoi. Apoi aplicaţiaceastă tehnică i în alte domenii ale propriei existenţe. Deciziile vă

vor deveni mult mai simple i mai rapide, iar opţiunile, limitate.22

Un plus de valoare pentru fiecare dintre bunurile noastre„În artă există milioane de lucruri, de cuvinte, de gesturi, din


16/176

toate câte puţin.Dar fiecare cuvânt i fiecare gest i fiecare lucru este preţuit la

justa lui valoare.

Când vom fi dobândit însă un simţ al valorii relative a lucrurilor, vom avea nevoie de mai puţin.”ROBERT HENRICine a fost nevoit să trăiască în deert sau în ţări foarte

„sărace”, cine i-a pierdut totul în incendii, în inundaţii, sau înurma unui cutremur… Cine a trecut prin astfel de experienţe estesurprins să constate apoi cu cât de puţin poate trăi foarte bine, câtde preţioase sunt anumite lucruri i cât de inutile sunt altele.Când ai puţin, apreciezi cu adevărat tot ce foloseti. Pe măsură celucrurile se acumulează, îi pierd din valoare, ca i când utilitateaîn exces ar produce efectul invers, descrescând proporţional cusurplusul i făcându-ne, până la urmă, mai mult rău decât bine.În plus, faptul că avem prea multe lucruri este cel care ne

împiedică, în primul rând, să le utilizăm!Mujosau arta de a trăi cu foarte puţin„Mai mult decât cretinismul, islamismul sau iudaismul,

doctrinele de tip oriental au un caracter metafizic: ele vizează viaţacotidiană, ceea ce poate fi văzut, trăit, simţit i experimentat.” ALAN WATTS,Elogiul nesiguranţei23

în viaţă, totul evoluează. Niciun moment nu este identic cu altul.

În clipa în care încercăm să „prindem” un adevăr i să-l imobilizămîntr-o formă definitivă, el se evaporă. Atunci – ne sfătuiesc călugăriizen – trebuie să pronunţăm cuvântulmu.Mu, mu, mu, mu: nimic, nimic, nimic, nimic. Totul e nimic.

Nimicul e tot. Acest nimic este senin i ne îmbogăţete. Acest nimicne permite să avem totul.Mujo este un concept zen care se referăla estetica lejerităţii i a transparenţei în maniera de a vorbi i a

proceda în viaţa de zi cu zi, totul fiind realizat într-o micare fluidăi uoară. Acest concept sugerează că orice certitudine se


17/176

transformă i se volatilizează i că singurele lucruri de care putemprofita intens sunt cele trecătoare.Mujo înseamnă să trăieti natural, fără griji, eliberat de orice

greutate excesivă, în siguranţă i confort. Înseamnă să nu „posezi” bogăţii, ci să te bucuri de ele fără să faci eforturi; înseamnă nuneapărat să ai bani mulţi, ci să cheltuieti banii pe care îi ai cu stili rafinament, să foloseti cu gust ceea ce deţii. De asemenea,mujoînseamnă să devii maestru în arta de a fi „bogat”, chiar i cumijloace financiare firave: să exiti cu graţie în lumea „non-lucrurilor”, să respecţi ceea ce ai i ceea ce faci.Mujo ne mai învaţăcă banalitatea cotidianului ne văduvete de sensul vieţii i că logicai conformismul paralizează spiritul.Eleganţa mujo înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe

propria persoană, să tii cine eti, să fii împăcat cu tine însuţi.Înseamnă să-ţi dezvolţi mai curând propriile gusturi, decât să telai ghidat de ale altora, să-ţi redescoperi propria imaginaţie ipropria creativitate, să nu pretinzi că eti altceva decât ceea ce eti.Înseamnă să vezi lucrurile din perspectivă personală, să trăieti înafara unei societăţi mereu grăbite, împotmolite în exces, însupraabundenţă,24

în multitudinea de sarcini de îndeplinit, să apreciezi, de pildă,muzica, literatura sau o zi frumoasă de primăvară, înseamnă săelimini toate detaliile stânjenitoare ale vieţii, să eviţi cutumele

sociale artificiale, convenţiile, tensiunile, să refuzi tot ceea ce îţidiluează energia i gândurile, reducându-ţi viaţa la banalitate imediocritate. Înseamnă de asemenea să-ţi fii suficient ţie însuţi, sănu mai depinzi de nimeni i de nimic i să contientizezi că poţi sătrăieti cu eleganţă fără să atepţi nimic în schimb.Poţi să recunoti graţiamujo la un călugăr zen din felul în care

ţine ceaca de ceai sau alungă insectele.

RELAŢII MAI BUNESă te detaşezi de trecut ca să construieşti o relaţie nouă


18/176

Bagajul pe care-l purtăm, amintirile pe care le acumulăm i decare ne ataăm, iată cauza incapacităţii de a profita de ceea ce neoferă prezentul. Numeroase persoane singure nu reuesc să

cunoască oameni noi sau să intre într-o relaţie stabilă fiindcă nupot face din trecut otabula rasa. Ele se închid în lumea amintirilorcare le controlează viaţa, împiedicându-le să fie libere în micări,nu doar în universul exterior, ci i în cel interior, împiedicându-lesă se deschidă către noi oportunităţi atunci când acestea li seînfăţiează.Ca să faci loc noului în sfera inimii, trebuie să-ţi faci curăţenie

în casă, în suflet i în viaţă. Astfel vei deveni mai flexibil, maiînţelept i mai încrezător. O nouă25

relaţie este o aventură care nu poate fi trăită pe deplin decâtatunci când nu mai e împovărată de reziduurile trecutului. Ca săpoţi să iubeti, trebuie să creti, să te maturizezi, să nu rămâiancorat în propriile visuri, trebuie să tii să dai i să primeti,trebuie să-i faci loc celuilalt i să nu te lai absorbit de propriapersoană, de trecut sau de bunurile tale.Nu vă ataşaţi de lucruri, şi astfel vă veţi ataşa mai puţin de

persoane„Orice pas spre progres i rafinare înseamnă o renunţare.

Sărăcia celui care a renunţat este o adevărată comoară încomparaţie cu bogăţiile celor care-i păzesc bunurile cu disperare.

Poţi să n-ai un sfanţ i să fii mult mai bogat decât cei mai avuţioameni din lume. Aceasta a fost filosofia asceţilor rătăcitori.Ei profitau preţ de câteva clipe de bucuria, de confortul i de

bunii prieteni întâlniţi în drum, după care părăseau totul, ca să nufie niciodată ataaţi de nimic.”HAZRATINAYAT KHAN (1882–1927), mare maestru sufitCu cât aveţi mai multe lucruri, cu atât deveniţi mai vulnerabili.

Dar cu cât evoluaţi mai mult spiritual, cu atât veţi avea mai puţinănevoie de bunuri i de persoane. Detaarea de obiectele materiale


19/176

vă ajută să vă detaaţi deopotrivă în toate celelalte domenii,inclusiv în cel al relaţiilor interumane. Dacă vă veţi spune: „Azisunt alături de această persoană, totul e minunat, dar ea nu este

proprietatea mea, eu nu sunt temnicerul ei, ea e liberă să rămânăcu mine sau să plece”, nu numai că vă veţi detaa în sensul că vă veţi teme mai puţin de ideea

26

de pierdere, dar îi veţi oferi celuilalt spaţiul de care are nevoie –caz în care probabil că vă va rămâne alături. Cu cât ne agăţăm maimult de lucruri, de oameni sau de evenimente, cu atât mai puţinele ne aparţin. În egală măsură, trebuie să învăţaţi să permiteţi cao relaţie să se încheie atunci când simţiţi că a venit momentulpentru asta. Mulţumiţi-i pentru ceea ce v-a oferit i treceţi la etapaurmătoare. Rămâneţi în prezent i asiguraţi-vă că fiecare clipă a

vieţii este nouă i senină. Nu vă întrebaţi ce veţi face mai târziu.Punctul în care vă aflaţi acum vă indică întotdeauna direcţia încare trebuie să mergeţi, încercaţi i veţi vedea.Renunţând la pornirea de a acumula, nu veţi mai cădea pradă

avidităţii, lăcomiei, tânjirii,avariţiei şi geloziei„Ceea ce-l satură pe om nu este cantitatea de hrană, ci lipsa

avidităţii.”GURDJIEFF,întâlnire cu oameni remarcabili în clipa în care

decizi că posesiunile numeroase îţi dau o stare mult mai dureroasădecât cea în care nu ai nimic, mai multe afecte se schimbă. Îţi dai

seama atunci că nu mai eti invidios pe ceea ce au alţii; nu-i maiinvidiezi, fiindcă tii că tu ai un cu totul alt fel de bogăţie. Tesurprinzi chiar resimţind o stare de detaare i o anumeindiferenţă faţă de disperarea cu care ei caută câtigul, faţă destrădaniile lor de a dobândi cât mai mult i, în mod paradoxal,constaţi că savurezi în secret plăcerea de a-i lăsa să acumuleze în

vreme ce îi urmăreti, fără să intervii. Şi-n tot acest timp îţi spui că

tu, tu ai deja totul.27


20/176

Sentimentele de cupiditate, de invidie, de lăcomie te afecteazălent, insidios i în tăcere. Gândurile marcate de aviditate reduc

durata vieţii. Expresiile „a-i face inima rea” sau „a-i face sângerău” sunt atât de pline de sens i de consecinţe!Mai mult, timpul pe care îl petrecem ocupându-ne de lucruri

materiale este un timp pe care nu-l mai putem consacrapersoanelor de lângă noi sau relaţiilor umane în general. Astfel,simplificarea poate contribui direct la consolidarea legăturilor carene unesc cu ceilalţi. Trebuie i putem să reînvăţăm să trăim fără tot ceea cesocietatea de consum încearcă să ne determine să cumpărăm. Preamultul ne face să trecem pe lângă marile momente ale vieţii, pelângă ceea ce este esenţial. Credem de obicei că acumulările inutilenu afectează decât aspectul material al vieţii, însă ele ne fură oparte din inimă i terg ceea ce e bun, blând, romantic, relaxat inatural în noi. Dorind mereu mai mult, ne îndepărtăm de ceea ce emai bun în noi înine!Bunurile materiale şi durerile lumii„Am foarte puţini dinţi i chiar i mai puţine lucruri.”GANDHIDacă nimeni n-ar dori să aibă cât mai multe posesiuni, ar mai

exista pe lume atâtea războaie, furturi ori crime? Dorinţa perpetuăde a poseda, chiar i dragostea, ne influenţează viaţa. Să nu maiateptăm nimic de la lume, să nu mai încercăm să ne satisfacem

nevoile prin fiinţe i obiecte. Soluţia problemelor cu care neconfruntăm nu se află în exteriorul nostru, ci în noi înine.28

Mai multă independenţă şi autonomie„Ea resimţea acel soi de voluptate care se nate atunci când

distrugem ordonând, când vedem golul luând locul obiectelor.”

HENRY DE MONTHERLANTSe poate să te rupi de viaţa convenţională, de trecut, de mediul


21/176

tău obinuit, fără să fii nevoit să intri în vreun ordin monahal sausă te închizi între zidurile unei mănăstiri. Dar pentru asta trebuiesă-ţi creezi structuri personale, să devii cu adevărat întreg, să te

încrezi în propria ta judecată i în propriile abilităţi în ceea ceprivete drumul pe care trebuie să mergi în viaţă. Nu trebuie sărespecţi cutumele epocii decât ca să-ţi afirmi mai bine libertateainterioară. În acest sens, detaarea îţi aduce o siguranţăextraordinară: schimbări nu în ceea ce este vizibil, ci în adâncul celmai profund al fiinţei tale.

2LA NIVEL MENTALUN SPIRIT MAI LIBER Aruncaţi ca să faceţi loc în voi înşivă„Genul de viaţă simplă este dificil de practicat în ziua de azi: este

nevoie de mult mai multă interiorizare i de spirit inventiv decât auchiar i cei mai inteligenţi oameni.Cel mai sincer dintre acetia va spune, poate: «N-am timp să

reflectez atât. Viaţa simplă este pentru mine un ţel prea nobil, vreau să atept până când cei mai înţelepţi decât mine îl vor fiatins.» ”NIETZSCHE,Călătorul şi umbra saSpaţiul nostru este plin cu obiecte care nu ne îmbogăţesc

sufletete. Grămezi, lucruri amestecate, revărsate, stricate,30

deteriorate, defecte, ponosite, complicate, derutante, frustrante,stânjenitoare, enervante, incomode, zgomotoase, dezagreabile,rătăcite, neplătite – toate ne cotropesc mintea, bibliotecile, etajerelei dulapurile. Ne prăbuim sub greutatea unui preaplin împins laextrem i nu mai avem loc nici în jurul nostru, nici în noi înine.

Tot ceea ce e „prea mult” nu ne afectează doar viaţa i emoţiile, ci

i mentalul. „Ce nu tii nu te poate răni”? Fals. Fiecare obiect pecare l-am dobândit i pe care l-am depozitat inutil ne lezează


22/176

spaţiul mental. Acesta este motivul pentru care numeroasepersoane bogate resimt o stare de apăsare: spiritul lor este atât de

bântuit de fantomele posesiunilor pe care le-au acumulat, încât în

viaţa lor nu prea mai rămâne loc pentru lucrurile cu adevăratimportante ale existenţei. Pentru cei care vor să înveţe să trăiascăsimplu este esenţial să înţeleagă noţiunea de spaţiu mental. De cesă accepţi în viaţa ta probleme care au legătură cu lucrurileexterioare, de ce să le lai să ocupe spaţiul liber din mentalul tăufără „să plătească chirie”? De ce să-ţi împovărezi spiritul cu lucruriinutile? Viaţa e prea scurtă ca să faci asta. Orice posesiunematerială (chiar dacă am uitat că o avem) ocupă tot atât spaţiu înmediul înconjurător cât în subcontientul nostru, în plus, dacăavem un obiect, ne simţim obligaţi să-l folosim, chiar dacă nu netrebuie în mod real. Iar dacă nu-l folosim, evităm să ne întrebămde ce-l mai păstrăm. Alungaţi lucrurile care vă înconjoară în planfizic i le veţi alunga deopotrivă din minte. Faceţi gol în jurul vostruînainte să vă lăsaţi antrenaţi într-un cerc vicios din care vă va fidin ce în ce mai dificil să ieiţi. Multe lucruri vor sfâri prin a sedematerializa. Posesiunile ne limitează mult mai mult decât starea

vremii sau lipsa banilor!Cu cât ne simplificăm mai mult spaţiul, cu atât devenim mai

contienţi de tot ce este inutil. Mai întâi la31

nivel material, apoi, încetul cu încetul, i în alte domenii:

activităţi, conversaţii, relaţii. Curăţenia în plan mental estesimilară cu marea curăţenie de primăvară sau cu aceea dinaintea

Anului Nou. De fiecare dată când renunţaţi la un obicei sau la o veche atitudine, de fiecare dată când aruncaţi ceva din mediul vostru înconjurător, faceţi mai mult loc în interiorul proprieipersoane. Dobândiţi mai mult spaţiu de manevră i posibilitatea dea examina situaţia dintr-un alt unghi, iar astfel vă veţi simţi mai

liberi i mai uori.Dacă vă eliberaţi spiritul i renunţaţi la ideile ciudate pe care le


23/176

„găzduiţi” (i de care probabil, în cea mai mare parte a timpului,nici nu sunteţi contienţi), veţi deveni liberi să apreciaţi toatelucrurile minunate care ţin de domeniul material, dar i de cel

imaterial.Ordinea interioarăLipsa ordinii interioare se manifestă subiectiv printr-un soi de

angoasă, printr-o teamă de a fi, prin sentimentul că viaţa n-aresens i că nu merită trăită. În zilele noastre, pare că nu mai existănimic care să împingă omenirea să progreseze, pare că totul este în

van. Şi mulţi încearcă să umple acest gol cumpărând maini maimari, o casă mai elegantă, căutând „dragostea”, acumulând obiectede colecţie sau lăsându-se pradă drogurilor, jocurilor de noroc orialcoolului. Firete, ideea de ordine interioară ne poate păreaausteră, deloc atrăgătoare; e atât de departe de viaţă, de râs, demuzică, de plăcerile care dau strălucire societăţii umane! Dar petermen lung, nu ne putem mulţumi cu aceste paiete i artificii, cuun consum în exces i cu goana spre viitor; trebuie să realizăm căexistă i alte32

moduri de a trăi i alte valori, mai profunde i mai serioasedecât plăcerile de doi bani. Iar aceste valori nu costă nimic. Ele nesunt accesibile tuturor, ne pot ajuta să ne gestionăm suferinţa, săne găsim echilibrul, ne pot oferi un punct de sprijin pentrumomentul în care balonul de săpun al falsei fericiri se va spulbera.

Să ne alegem mediul care ne modelează„Este oare posibil ca, jonglând cu toate faţetele propriei

personalităţi, să distrugem limitele sufocante ale acelui «eu»cotidian? Libertatea de a alege, într-o societate standardizată, altefeluri de a fi nu există decât într-o lume exterioară, într-un altcompartiment în noi înine pe care putem să ni-l închipuim; iacolo există contiinţa noastră, la graniţa dintre două lumi.”

NATSUKIIKEZAWA,Viaţa imobilăInfluenţa pe care obiectele o au asupra vieţii noastre ne


24/176

transformă în extravertiţi i ne îndepărtează de noi înine, chiardacă societatea modernă ne determină să credem că e normal săobţinem, să avem i să acumulăm. Spunem deseori despre un

lucru că e frumos pentru că îi cunoatem valoarea de piaţă, pentrucă l-am văzut într-o fotografie dintr-o revistă sau la cineva bogat. Acesta este motivul pentru care atât de multe persoane îimobilează casa la fel. Întreaga lor existenţă este alcătuită dinobiecte pe care nu le-au ales cu sufletul, ci în funcţie de dictatelesocietăţii.Însă dacă e adevărat că tot ce ne înconjoară ne „modelează”,

înseamnă că i noi putem, în sens invers, să ne „modelăm”alegerile astfel încât ele să ne definească exact aa cum dorim.33

Japonezii insistă în asemenea măsură asupra absenţeisuperfluului i asupra curăţeniei imaculate a oricărui spaţiudeoarece în filosofia zen se tie că încăperea în care o persoană îipetrece timpul îi influenţează în mod firesc spiritul. Cu cât învăţămmai repede să ne facem ordine în spaţiul vital, să aruncăm ce nune mai este necesar, cu atât mai repede inima noastră va putea săse deschidă i să lase loc noului. Să faci curăţenie i gol împrejurultău nu înseamnă să-ţi primeneti doar casa, ci i psihicul. Faceţisă vă strălucească podelele i veţi vedea!O BĂTRÂNEŢE MAI DINAMICĂ Cu cât îmbătrânim, cu atât

acumulăm mai mult

„Nu-ţi bate capul cu anii tăi, i ei nu-i vor bate capul cu tine!” Vechi adagiuOmul pare programat să acumuleze bunuri până în clipa în care

acestea dobândesc o viaţă proprie i devin tot mai multe. Şi astfel,uor-uor, se lasă invadat de ele. La început, a le obţine era opasiune, apoi pasiunea s-a transformat în datorie, iar acum a leîntreţine este un soi de povară care îi distruge viaţa. „Vreau” devine

„trebuie”. Şi cu cât îi asumă mai mult această povară, cu atât seîndepărtează mai mult de ceea ce este el cu adevărat. Obiectele îl


25/176

fac neproductiv i îl sleiesc de energia de care are nevoie pentru viitoarea lui dezvoltare. Această „detaare” de sine îi generează ostare de nemulţumire;

34

omul îi revarsă frustrările asupra anturajului, asuprapartenerului de viaţă. Existenţa lui interioară este subordonatăexigenţelor externe i materiale. Omul se pierde pe sine, încetul cuîncetul se lasă năpădit de nervozitate, de depresie sau de afecţiunifizice: posesiunile sale îl constrâng să-i care în permanenţă cusine întregul trecut. Ca urmare, nu mai poate să înainteze. Îi estefrică de viitor, dar nici nu se poate hotărî să se descotorosească dereziduurile trecutului, temându-se de un sentiment neplăcutprecum acela născut din contientizarea ideii că un obiect ar puteasă dispară pentru totdeauna. Mai mult decât orice, faptul căpăstrează toate acele posesiuni inutile îi distruge viaţa: căsnicia luieste în pericol, mentalul îi e sufocat, energia e pe ducă.Să trăieşti înseamnă să priveşti înainte„Să trăieti înseamnă să creti, insistând într-un efort constant

i privind mereu spre înainte.” YAEKO NOGAMI (1885–1985), scriitoare japoneză, într-uninterviu televizatCând enunţa acest adevăr, doamna Yaeko Nogami trecuse de

optzeci de ani i continua să studieze limba germană.Pe întreg parcursul existenţei, fiinţa noastră suferă diverse

transformări, dar abia spre vârsta de cincizeci de ani – deci undevacătre mijlocul vieţii – începem să ne schimbăm cu adevărat.Deseori se instalează atunci o stare depresivă. Copiii pleacă deacasă, întrevedem momentul pensionării, iar angoasa viitorului, a

bătrâneţii, începe să pâlpâie precum un beculeţ rou de alarmă.35

Preferăm atunci să privim înapoi, incapabili să ne mai imaginăm viitorul, copleiţi în imperiul nelinitii profunde. Aceasta este o


26/176

perioadă bizară pentru numeroase persoane. Ele încep prin asuferi de anxietate, având tendinţa de a-i evoca trecutulîntorcându-se comportamental în adolescenţă. „Criza vârstei

mijlocii” este un exemplu în acest sens. Şi totui, persoanele încauză i-au împlinit deja toate visurile: o casă, o familie, mai multtimp liber, mai puţine constrângeri, siguranţă materială… Această perioadă este ideală pentru a lăsa în urmă o etapă a

vieţii i a trece la următoarea. Fiecare anotimp are avantajele lui, icel mai mare dintre ele este posibilitatea de a lăsa să plece tot cenu putem păstra. Trebuie să facem să dispară ruinele trecutului,ca să putem pregăti terenul pe care ne vom construi a doua parte a

vieţii; trebuie să uităm ce a fost, să încercăm să reparăm greelilefăcute i să ne ţinem privirea aţintită asupra viitorului. După ceam gustat din plăcerile materiale i am înţeles că esenţialul nurezidă în ele, ne este mult mai uor să ne detaăm i să începemascensiunea spre alte piscuri, să ne eliberăm la fiecare „escală” detot ceea ce a devenit inutil, regăsindu-ne astfel lejeritatea dintinereţe, mobilitatea i disponibilitatea spirituală pe care familia iobligaţiile profesionale ni le-au răpit. Vârsta de cincizeci-aizeci deani este momentul oportun ca să întreprindem tot ceea ce n-amputut face până acum, ca să ne transpunem marile proiecte înrealitate. O viaţă care are un ţel este, în general, mai bună, mai

bogată i mai sănătoasă decât o existenţă lipsită de un obiectiv. Şice e mai evident decât faptul că trebuie să mergem în sensulcurentului, nu împotriva lui? Prin urmare, găsiţi-vă un ţel la care

să aspiraţi – dacă nu vreţi ca a doua parte a vieţii să vă fiesearbădă i tristă. Renunţaţi la cât mai multe posesiuni i începeţisă acţionaţi ca să vă transpuneţi36

în realitate măcar un vis. În clipa în care veţi face asta, vă veţi fiasumat pe deplin toate modificările survenite în existenţa voastră

i veţi începe să trăiţi plenar fiece transformare. De ce să nuschimbaţi locul în care trăiţi sau să vă stabiliţi noi priorităţi, aa


27/176

cum făceaţi la douăzeci de ani? Dacă veţi proceda astfel, veţi vedeacă în viaţa voastră va apărea o coerenţă. Încetul cu încetul, chinulindeciziei va face loc unor alegeri calme i coerente, care vor

reflecta libertatea din ce în ce mai mare din spaţiul vostru interior. V-aţi pierdut deja mult timp cu inutilităţile legate de lumeamaterială. Din clipa aceasta, puteţi să vă aventuraţi în experienţefascinante, care vă vor îmbogăţi.Renunţaţi la activităţile care accelerează procesul de îmbătrânire„Cea mai înaltă stare pe care poate omul s-o atingă este uimirea,

i dacă primul fenomen îl uimete, atunci să fie mulţumit. Altceva mai mult decât atât nu-i va fi dat i nimic în plus nu vamai avea a căuta. Aceea este limita.”GOETHEÎntr-adevăr, nimeni nu poate face nimic împotriva efectelor

timpului, dar ne stă în putere să renunţăm la activităţile careaccelerează procesul de îmbătrânire. Dacă ne gândim bine, în afarăde activitatea profesională, ce anume a necesitat în viaţa noastrăcele mai mari eforturi? Oare nu cumpărarea, aranjarea,întreţinerea i deplasarea tuturor acestor obiecte grele, care neîmpovărează i ne uzează?37

Asemenea gesturi pot fi utile într-o anumită perioadă a vieţii (ceaactivă), în care timpul ne presează i trebuie să-l economisim, dar

apoi trebuie să ne punem întrebarea: „Să economisim timpulpentru ce?”Puteţi să începeţi cea de-a doua parte a vieţii finalizând tot ce

trebuia finalizat, despovărându-vă de tot ce vă ţine legaţi, savurândanticipativ acest nou „anotimp”, pe care să-l declaraţi ca fiind celmai bun.Să trăieti este o artă. Eliberaţi de miile de lucruri inutile, puteţi

să descoperiţi o nouă energie, o nouă libertate i noi plăceri. Laaptezeci i cinci de ani, mai aveţi de trăit încă un sfert din viaţă!


28/176

Cu puţin, vă veţi simţi liberi i uori, la fel ca în tinereţe. Mai alescă acum veţi fi scutiţi de nelinitea profundă legată de asigurarea

viitorului.

Senectutea exemplară a bătrânilor taoişti„Taoitii nu urmează reguli de conduită rigide […], fiindcădatorită antrenamentului, pentru ei moderaţia este instinctivă iplină de bucurie. Taoitii caută armonia în tot, pentru ca stejarullor să trăiască linitit. Inima lor e senină; ei îi supravegheazăgândurile i emoţiile ca să nu-i irosească fără rost energiamentală i afectivă.” JOHN BLOFELD,Taoismul viuMinunatul scriitor i filosof John Blofeld, autorul multor lucrări

despre Asia, ne povestete despre viaţa bătrânilor taoiti chinezi,marcaţi de o tinereţe i o bucurie de a trăi care erau, inevitabil,contagioase. Adeptul taoismului – ne explică el – trăia în armoniecu anotimpurile. La intrarea în noul an, îi decora casa cusplendide compoziţii de narcise, cu pietre aezate în recipienteplate din ceramică i cu rămurele38

înflorite de prun de iarnă, în vaze vechi de porţelan. Eldispreţuia alte flori decât acelea de sezon, considerându-le unafront la adresa naturii. Primăvara se plimba cu barca pe lac încompania vechilor lui prieteni sau mergea să viziteze locuri celebrepentru frumuseţea lor. Vara îi petrecea o mare parte din timp

bând ceai într-unul dintre parcurile oraului sau ocupându-se degrădina lui plină cu leandri în ghivece roz i albe. Prietenii treceausă-i vadă cele mai recente achiziţii în materie de petiori roii.

Ajutaţi i de vin, cu toţii compuneau poezii inspirate de acestefrumuseţi.Pe adeptul taoismului puteai să-l întâlneti deseori la piaţă,

acolo unde cumpăra flori sau petiori roii, cu grijă pentru a

cheltui cât mai puţin posibil. Achiziţiile costisitoare nu erau pentruel. El tia să aleagă lucrurile dispreţuite de oamenii bogaţi, dar


29/176

care lui îi permiteau să alcătuiască un ansamblu armonios, pentruplăcerea sa i a prietenilor săi. În mare parte din timpul petrecutacasă, citea operele anticilor, făcea muzică sau picta. Viaţa lui

părea idilică, dar în ciuda acestei dimensiuni în aparenţă frivole,„lenee” i diletante conform normelor uzuale, el practica artaîntreţinerii energiei vitale. Pentru el, asta era ceva foarte serios: săfacă yoga i exerciţii de respiraţie, să mediteze, să rămână încontact cu natura pentru a-i păstra linitea interioară, pentru anu-i risipi forţele i a evita orice activitate în disonanţă cuanotimpurile, orice activitate care presupunea intrigi, comploturisau conflicte, pentru a nu se lăsa pradă pasiunilor fără sens sauanxietăţilor… „Să se plimbe prin viaţă”, să urmeze cursul naturii –aa se asigura el că nu-i irosete energia în gânduri i emoţii. Săplutească în seninătate, să caute armonia în tot, iată la ce năzuiael pentru a deveni etern i pentru ca, la un moment dat, să-ipărăsească trupul fără regrete, ca pe o haină veche, de care nu vamai avea nevoie.

3MAI MULTĂ BUCURIE DE A TRĂISENINĂTATEA DE DUPĂ RENUNŢAREFericirea înseamnă să ai

multe bunuri?„Pasărea nu poate fi fericită între graniţele necesităţii.Ea trebuie să simtă că, fără îndoială, ceea ce are este

incomensurabil mai mult decât tot ce ar putea vreodată să-i

dorească sau să înţeleagă; abia atunci poate fi fericită…”Beţie de ceţuri, ameţeală de nori, poezie budistă în societatea

noastră, în care totul e complicat, contradictoriu sau de-a dreptulabsurd, ar trebui să ne rezervăm câteva momente ca să neantrenăm în exerciţiul „renunţării la dorinţa de a stăpâni”. Acestane va ajuta s-o pornim de la zero i să contientizăm, într-untârziu, că totul ne

40


30/176

aparţine: cerul, pământul, soarele, munţii i râurile, fără să fimnevoiţi să ni le îndesăm în buzunare. Putem să ne eliberăm, fiechiar i pentru doar câteva clipe, de dorinţa de a avea, ca să

dobândim o perspectivă mai largă i mai lucidă. Dar această idee edificil de acceptat de oamenii civilizaţiei moderne, care sunt dejaformaţi într-un alt stil: oare renunţarea la dorinţa de a stăpâni nuar duce la nebunie? în cazul celor mai mulţi dintre ei, chiar dacărecunosc că e bine să faci gol în jurul i-n interiorul tău,obiceiurile mentale i fizice nu le îngăduie să procedeze astfel. Înconsecinţă, problemele continuă să-i frământe i noaptea, astfel căse aleg cu insomnii i stări de oboseală.Oare scopul vieţii este să colecţionezi schiuri, cărţi, aparate

electronice, antichităţi, veselă ori haine? Asta să fie fericirea?Mulţumirea să vină cumva doar din mâncare, droguri, lucruri„excitante”? Sunteţi mereu într-o căutare, într-un proces de adeveni ceva sau cineva? Vânaţi mereu câte o plăcere, câte oîmbunătăţire în plan material? Credeţi că puteţi fi mai fericiţi saudesăvâriţi numai achiziţionând alte i alte bunuri? Ateptaţi ca

viaţa să capete sens prin intermediul unui bărbat sau al uneifemei?Cei care n-au descoperit adevărata bogăţie – care e o stare de

fericire radioasă, o pace profundă, sentimentul de a fi conectat laceva imens i indestructibil, ceva care, aproape paradoxal,reprezintă inele nostru esenţial, dar e cu mult mai mare decât el –sunt aidoma unor ceretori, chiar dacă în buzunare au averi.

Numeroase persoane păstrează obiecte care nu simbolizeazădecât ceea ce le-ar plăcea să facă (să reînceapă să picteze, săschieze, să cânte la chitară, să tricoteze…) i trăiesc doar într-untrecut mort sau într-un viitor potenţial. Să conservi asemeneaobiecte pentru a-ţi41

construi o viaţă fericită, pe care ţi se pare că n-ai avut-oniciodată, pentru a-ţi crea amintiri prin anticipare înseamnă să


31/176

trăieti doar ipotetic.Un vis trebuie să rămână un vis: o comoară în sine. Dar visul

este o experienţă pe un „alt plan”. Putem să fim fericiţi i altfel

decât prin intermediul bunurilor i al posesiunilor. Avantajul uneiaveri minimaliste constă în capacitatea mentală de a te concentraasupra a ceea ce nu este material, asupra experienţei de a trăi însine. Vrem să regăsim natura, firescul, dar nu mai avem decât

visuri realizabile. Am pierdut darul de a ne minuna în faţamisterelor, de a fi fascinaţi de univers. Chiar i el trebuie să fieexplicat! Puţini oameni realizează că fericirea nu poate fi găsită înplăcerile mondene, în bani sau în notorietate, i în consecinţă morcu un vis neîmplinit.Noi, europenii, ne-am retras deja din sfera cosmicului; nu mai

încercăm să regăsim acea parte ancestrală din noi înine. Americanii, cu Kerouac i cu filmele lor western, erau până decurând un veritabil izvor de nimic, mult mai puternic decât noi.Chiyo, o prietenă, mi-a explicat că în tinereţe, după război,

părinţii ei nu aveau în casă aproape nimic. Abia dacă existausuficiente farfurii pentru fiecare membru al familiei, dar aceea afost cea mai fericită perioadă din viaţa ei.„Nu aveam nimic, dar eram atât de fericiţi aa! Când ne era

foame, tata se ducea i pescuia. Eram liberi. Eram relaxaţi. Astăziexistă prea multe lucruri. Oamenii o iau razna. Mainile,principala cauză a încălzirii planetei, au făcut să dispară pentrutotdeauna vremurile bune din copilăria mea”, mi-a spus Chiyo.

Cine ar putea să nu fie de acord cu ea? Să ne amintim de mariiîndrăgostiţi de viaţă, precum Thoreau, care vorbea despre cânteculgreierilor…42

Să nu-ţi mai fie teamă să-ţi pierzi posesiunile„Îmi căram cărţile, [urna conţinând] oasele mamei: durerea mă

împovăra din nou. Eram greu, nesigur pe picioare. Am înţeles că mă aflam departe de Buddha. Ţineam prea mult la


32/176

lucrurile materiale. Nu renunţasem la nimic… Crezusem că eramdeja mai uor, iar vasul acesta îmi devenise bogăţie; vasul devenisedezirabil, devenise stăpânul meu.

Şi din clipa în care s-a spart, a continuat să mă domine, căciîmi ţinea captive sentimentele. El îmi aparţinea mie, iar eu îiaparţineam lui încă i mai mult… Nimic nu are greutate când timcă totul e doar iluzie. Sunt mai fericit decât am fost vreodată. Am învăţat să mă îndepărtez de mine însumi, să simt golul dinorice lucru i să mă rog pentru soarta tuturor fiinţelor. Nimic nu epermanent pe lumea asta. Totul e lovit de efemeri ta te.”NATSUKIIKEZAWA,Oase de coral,ochi de perleProblema nu este atât numărul i diversitatea posesiunilor

noastre, cât gradul de ataament cu care ne legăm de ele. Cândataamentul devine din ce în ce mai fragil i se frânge, descoperimo nouă libertate: nu ne mai temem să pierdem ceea ce credeam căne aparţine.Iar acolo unde ataamentul nu se rupe, se poate spune că

suntem „posedaţi”, iar în acest caz nu mai suntem propriii notristăpâni. Belugul material nu trebuie minimizat, însă rolul lui într-o viaţă de calitate ar trebui să fie cel de a ne facilita accesul la alteforme de bogăţie. Detaarea este cheia care deschide ua către oasemenea bogăţie. Ea însă nu poate fi obţinută decât cu preţulunei lungi i consecvente practici a rafinării, al cărei rezultat nutrebuie să fie cufundarea într-o totală indiferenţă, ci abordarea

bunurilor

43

materiale ca atunci când le vedem într-o oglindă – nu ca săpunem mâna pe ele, ci dimpotrivă, ca să ne detaăm de ele. Abiaatunci când nu mai avem nimic avem cu adevărat totul. Abiaatunci când ne golim de totul creăm în noi un loc liber, gata săprimească o fericire i mai mare. Nu vă ataaţi de nimic. Folosiţi

lucrurile, profitaţi de ele, mulţumiţi-le i, atunci când nu vă maiservesc la nimic, lăsaţi-le să plece. Singurul lucru important este


33/176

să găsiţi un spaţiu agreabil în care să trăiţi, un spaţiu în care să văsimţiţi perfect în largul vostru. Atât timp cât veţi fi sclavii lumiimateriale, cea mai mare parte a fiinţei voastre nu se va dezvolta.

Descotorosiţi-vă de ceea ce este inutil i veţi sfâri prin a devenipropriii votri stăpâni. Veţi ti să profitaţi de lucruri fără să văataaţi de ele; veţi înţelege că ideea de a vă elibera de posesiuni nueste imposibilă i că după aceea veţi trăi mult mai bine. Că nu veţifi mai puţin bogaţi, mai puţin frumoi i mai puţin inteligenţi. Că

veţi deveni de fapt ceva cu adevărat minunat: voi înivă. Libertateaastfel câtigată vă va împinge să continuaţi procesul desimplificare. Un proverb zen spune că aceia care nu posedă nimicnu au nici suferinţe. Cu alte cuvinte, suferinţa se nate dinposesiune… Viaţa mea? Două valize, un calculator. Mai mult ar fi deja preamult pentru cele două mâini din dotare.Cu nimic sau aproape nimic, te simţi ca acasă oriunde„Nimic care să-mi aparţină,Cu excepţia păcii din inimă Şi a prospeţimii aerului.”KOBAYASHIISSA, haiku44

Aţi văzut că obiectele proprii ni se par mai preţioase i maiintime când suntem la hotel sau în locuinţa unor prieteni? Încompania lor, ne simţim ca acasă. Nimic nu ne lipsete. Ne simţimliberi, fericiţi, gata să profităm la maximum de ziua cea nouă care

ni se aterne în faţă. Cotidianul, rutina, problemele, toate ni se para fi atât de departe! Putem să mergem înainte, să descoperim, sătrăim. Dacă aveţi foarte puţine lucruri acasă, puteţi trăi ca i cândaţi fi în vacanţă. Nu mai sunteţi limitaţi de ideea că fericirea nupoate fi aflată decât în casa voastră sau în afara ei ori într-un altloc precis, deci redus. Sunteţi mai puţin ataaţi de un loc, de oemoţie, de o idee.

FERICIRE SAU PACE?Mai mult decât fericirea, pacea„Dacă avem prea multe lucruri care să ne ajute să fim fericiţi,


34/176

ceea ce se întâmplă este exact inversul.” JAMES ALLENSimplificarea pe toate nivelurile conferă existenţei o nouă ordine,

o structură, o extraordinară coerenţă internă, o lejeritate (cevalipsit de greutate, care ne uurează); ne eliberează spiritul de banalităţi i platitudini. Înlăturarea a tot ceea ce este superfluu, fiecă vorbim de lecturi, de întâlniri care nu ne îmbogăţesc, de

vestimentaţii ostentative, de activităţi… e ceva minunat, o stare pecare trebuie s-o trăiţi ca s-o înţelegeţi. În clipa aceea, automat,fiecare lucru dobândete un sens al său.45

Cu cât intenţia de a trăi astfel ne e mai clară, cu atâtoperaţiunea de înlăturare a tot ceea ce este inutil devine mainedureroasă. Cu cât aruncăm mai multe, cu atât devenim mailucizi. Cu cât descoperim mai bine că nu eram deloc mai fericiţi cu

vechile noastre posesiuni, de care între timp ne-am descotorosit, cuatât mai uor realizăm că starea cronică de nemulţumire care nedetermina să ne dorim mereu mai mult i mai mult ne împiedicasă găsim linitea necesară atât inimii, cât i spiritului. Antidotulpentru această stare de nemulţumire este revenirea la sine, refuzulde a ne mai epuiza alergând după ceva ce ne lipsete, decizia de ascăpa de tot ce ne împinge să vrem mai mult i mai mult i cea dea savura fericirea care emană din faptul de a trăi, pur i simplu. Cesenzaţie fantastică – să nu te mai simţi posedat de propriile bunuri

i nevoi!Fericirea libertăţii ne va inunda, în sfârit, în ziua în care nu

vom mai avea nicio posesiune, cu excepţia celor indispensabile lanivel cotidian (un acoperi deasupra capului, hrană, haine, celenecesare ca să ne întreţinem sănătatea i spiritul), în ziua în care

vom fi renunţat la milioanele de vechituri din pod, de prin dulapurisau din casa de la ţară.

Simplificarea nu are drept scop satisfacţia sau plăcerea, ci o viaţă mai lejeră, mai senină i mai elegantă.


35/176

Fericire, pace şi renunţarea la dorinţa de a stăpâni„Acceptă cursul vieţii i al lucrurilor, dar pe acestea din urmă

nu le lua în stăpânire.”

LAO-TSU,Tao te King46

Ca să găsim pacea autentică i să încetăm să trăim în iluziafericirii care, de vreme ce nu e niciodată sigură, constituie o altăformă de durere (când am găsit-o, ne e imposibil să n-o pervertimcu teama de a o pierde), este important să contientizăm căfericirea i pacea sunt două lucruri distincte.În mare parte din timp, fericirea depinde de lucruri exterioare.

Pacea, în schimb, este o stare care se dobândete. Chiar dacă totulse năruie în jurul său, omul poate să continue să resimtă unsentiment de pace în inimă.Cum putem deci să găsim această pace? Practicând renunţarea

la dorinţa de a stăpâni, intrând într-o stare de non-rezistenţă,încetând să tânjim, să ne agăţăm de lucruri, de cuvinte, deoameni, de ideea de a fi „noi înine” (idee care ne limitează), bachiar i de ideea de fericire. Filosofia zen ne recomandă sărecunoatem, mai întâi, inconstanţa oricărui lucru, apoi să nu maiopunem rezistenţă, pentru ca în final să nu mai depindem de ceeace este bun sau rău. O asemenea povaţă poate părea paradoxală,dar odată ce vom fi pus-o în practică, vom constata că viaţa ni seameliorează considerabil. Lucrurile, oamenii, circumstanţele de

care avem nevoie pentru ca spiritul nostru să fie fericit vin acumcătre noi fără niciun efort din partea noastră, i suntem liberi să leapreciem pe toate, atât timp cât durează. Însă deja nu mai suntemdependenţi de ele: nu ne mai temem că le vom pierde. Existădiverse terapii care pot avea efecte benefice, dar nimic nu ne poatereface fluxul vital mai bine decât practicarea non-rezistenţei irenunţarea la dorinţa de a stăpâni. Singurul lucru necesar este

zâmbetul. „Let It Be” al formaţiei Beatles nu e doar o melodie. Esteo lege fundamentală.


36/176

47

UN EGO MAI PUŢIN COTROPITOR

Uitaţi de „eu”„Corpului îi este necesară hrana, aa cum spiritul nu poateexista fără gânduri. Consideră-le pe ambele ca atare. Non-identificarea, atunci când e naturală i spontană, înseamnăeliberare. Nu e nevoie să tii cine eti. Este suficient să tii că eti,pur i simplu. Niciodată nu vei ti ce eti, pentru că fiecare nouădescoperire dezvăluie o altă dimensiune care trebuie cucerită.Necunoscutul nu are limite. Stabilete-ţi scopuri aparentimposibile.Iată Calea! Nu eti nici ţara ta, nici rasa din care faci parte, nici

religia în care crezi. Îţi eti propriul «eu», care are speranţele sale icertitudinea că deţine ceea ce se numete libertate. Găsete acest«eu», unete-te cu el i-n clipa aceea vei fi în siguranţă.”MARELE MAHARAJAH,Mai puţin înseamnă mai multBariera orgoliului îi împiedică pe mulţi oameni să accepte un

lucru foarte simplu: soluţiile problemelor noastre se găsesc în noiînine. Libertatea nu depinde de nicio condiţie materială sauobiectivă. Omul poate să se simtă liber chiar i în contextul celormai mari constrângeri, aa cum poate să se simtă prizonier atuncicând e în culmea fericirii. Dar pentru asta nu trebuie să se agaţede imaginea individului social, trebuie să uite de „eu”, trebuie să-ioblige spiritul să renunţe la goana după „eu însumi”. Cel care a

atins starea de detaare are o personalitate bazată peimpersonalitate. El nu mai are perspectiva persoanei carecalculează, care raportează totul la interesul propriu. Nu se maisimte forţat să acţioneze într-un fel sau altul, să-i48

exprime opinia, să se încăpăţâneze să trăiască înlănţuit în

propria-i existenţă i încarcerat de propriile-i puncte de vedere.Senzaţiile noastre, modurile noastre de a vedea i de a gândi


37/176

într-un moment anume nu sunt niciodată absolute. Ele nureprezintă altceva decât o judecată provizorie, generată de oexperienţă de viaţă care decurge dintr-o acumulare de

circumstanţe personale i particulare, dar i dintr-o asociere decondiţii fizice i emoţionale apărute în respectivele circumstanţe.Este vorba, în sens absolut, de necesitatea de a răspunde la

exigenţa unui abandon de sine. Ceea ce nu înseamnă că omultrebuie să fie lipsit de caracter, ci să considere tot ceea ce i seîntâmplă ca neavând nicio legătură cu el. Să iubeti, să nuiubeti… fiecare dintre noi măsoară totul cu propriul său etalon.Cât e de egoist să credem că noi avem dreptate, iar ceilalţi greesc!

Trebuie să ne dezbărăm de acest eu contient de sine ori ascuns întoate experienţele trăite, ca să descoperim o altă dimensiune.Nu vă ataşaţi de propriul „eu”„Întreaga voastră existenţă se concentrează pe acumularea de

energie.Cu cât eliminaţi mai multe opinii i convingeri din spaţiul

interior, cu atât mai mult loc veţi avea pentru o nouă energie.Renunţaţi să tânjiţi mereu să aveţi mai mult, să fiţi mai mult,numai pentru a vă demonstra propria valoare.Nu aveţi nevoie de mai mult ca să fiţi liberi; energia internă se

concentrează pe acumulări, achiziţii, recompense, trofee,recunoatere i bani. Nu, nu trebuie să vă simţiţi lenei, vinovaţi,ruinaţi sau iresponsabili dacă nu aspiraţi mereu la mai mult.49

Puteţi căuta să acumulaţi un alt fel de energie, o energie care vă va duce direct la pace, nu la tumult interior. Petreceţi timp încompania celor apropiaţi vouă, citiţi, plimbaţi-vă în loc să văstrăduiţi tot timpul să avansaţi. Libertatea înseamnă să ai ladispoziţie opţiunea de a fi, nu de a acumula. Învăţaţi să spuneţi«Trec». În clipa în care veţi ti să faceţi asta, veţi resimţi o

extraordinară stare de uurare.”MARELE MAHARAJAH,Mai puţin înseamnă mai mult


38/176

Cei mai mulţi oameni trec continuu de la o dependenţă la alta. Azi depind de timp, mâine de un bun material, poimâine de opersoană i tot timpul de ceea ce sunt ei înii. Nu-i dau seama că

depind de acel ceva care îi ţine în loc, că târăsc după ei o piatră demoară.Înainte de orice, omul este energie. Începeţi prin a înţelege că în

realitate nu posedăm nimic, nu suntem nimic. Acesta este primulpas către libertate. Când veţi fi capabili să spuneţi că nu sunteţinimic, veţi fi totul. Dacă vă definiţi într-un fel anume, există multealtele cu care nu vă veţi putea identifica.Deveniţi un spirit,nu un ego„Să izgoneti ceea ce e, să izgoneti ceea ce nu e, asta înseamnă

să izgoneti însui termenul izgonire. Să uiţi forma, să uiţi materiaînseamnă să uiţi chiar faptul de a uita. Când eliminăm eulsubiectiv, ca i lumea obiectivă, descoperim o înţelepciunesupremă, mai presus de timp.” TU LONG, extras dinFoişorul lui SalDacă vrem să evoluăm, trebuie să ne eliberăm de propriul ego,

de personalitatea noastră. Astfel vom putea50

vedea lucrurile în ansamblul lor, nu parţial. O asemeneaîncercare poate să transforme complet o persoană la nivelulatitudinilor, al emoţiilor, intelectului, psihologiei, spiritualităţii, bachiar i la nivel fizic. Întotdeauna sensul lui „eu” este cel care ne

determină atitudinea. Avariţia, aroganţa, agresivitatea i exigenţele vin toate dintr-un „eu” bolnav. Disponibilitatea de a împărţi cu alţii,smerenia, spiritul conciliant, eleganţa sunt, din contră, rezultateleunui „eu” armonios, adică în retragere. Când o cultură s-aîmbolnăvit, preocupările ei dominante sunt profitul, competiţia

brută, imperialismul economic, naţionalismul extrem, conflictelemilitare, violenţa i frica.

Să doreti să duci o viaţă simplă este mult mai important decâtsă încerci să trăieti mai bine! Dar asta nu se poate întâmpla decât


39/176

după ce ai uitat de tine însuţi. În clipa aceea tii că viaţa înseamnăceva mai presus de intelect. Capeţi o altă percepţie asuprarealităţii. Mulţi buditi radiază linite i transparenţă: ei s-au

întors către viaţa de zi cu zi, o viaţă pe care o duc în linite, fărădorinţa de a înfăca lucrurile, de a le utiliza cu orice preţ, fără săîncerce în permanenţă să devină stăpânii acestora, fără să searunce asupra lor cu lăcomie. Astfel, sunt foarte departe de ideeade a trăi mai bine!Preţul măştilor pe care le purtăm„Toată viaţa prea lene ca să mă conformez regulilor

Vesel, mereu vesel, urmându-mi liber firea în tolbă, trei măsuride orezLângă vatră, o legătură de nuieleDe ce să-mi bat capul cu trezirea sau cu iluziile?Iar de căutarea onorurilor sau a averii51

Nici nu vorbesc.Ploaia cade pe coliba meaPe acoperiul de paieRelaxat, îmi întind picioarele.”RYKANLibertatea costă: are preţul mătilor pe care le purtăm.

Adevărata libertate presupune absenţa totală a interesului faţă desine. Iar cea mai bună metodă pentru a ajunge în acest punct este

să vă direcţionaţi interesul asupra celorlalţi. Vă puteţi imagina o ziîntreagă în care să nu vă gândiţi nici măcar o dată la propriapersoană? O zi în care nimic nu vă ofensează, nimic nu văderanjează, nimic nu vă înfurie? O zi în care nu vă întrebaţi de cenu sunteţi mai bogaţi, mai bine trataţi, mai apreciaţi? O zi în carenu vă comparaţi cu alţii i nu ateptaţi nimic de la ei? O zi în care

vă mulţumiţi pur i simplu să trăiţi? O zi în care visaţi fără să

speraţi la nimic, în care acceptaţi să pierdeţi totul, chiar i visulînsui? Dacă reuiţi să vă suprimaţi propria importanţă, fără să vă


40/176

pierdeţi totui respectul de sine, înseamnă că alegeţi libertatea.Când nu mai aveţi nimic de pierdut, sunteţi liberi.O persoană care aspiră la acest „non-eu” i-a construit, în

interiorul propriului spirit, o lume „la purtător”, care poate s-osalveze de temeri i anxietăţi, de groază sau disperare. O asemeneapersoană poate să se elibereze de controlul exercitat de presă, dedemagogi sau de exploatatorii de orice fel. Ea tie cum să fugă dehaosul societăţii.Kusau dispariţia eului„Eternitatea înseamnă să trăieti fericit înku însemnare a unei

bătrâne japoneze52

Hannya Shingyo, rugăciune japoneză zen echivalentă cu „TatălNostru” cretin, are drept scop dispariţia eului. Într-o zi, explică

buditii, vom fi bătrâni, poate i bolnavi. Cunoaterea luiku neajută să îndurăm suferinţele mai uor.Filosofia şi gunoierul: eul n-ar trebui să fie decât un înveliş„Să înveţi un concept pentru a-l putea trăi în fiece clipă, nu este

aceasta o sursă de mare plăcere?Să primeti un prieten care vine de departe, nu este aceasta cea

mai mare bucurie?Să fii necunoscut de oameni fără să te simţi frustrat, nu este

aceasta trăsătura omului de bine?”CONFUCIUS

Nu există o filosofie universală. Nicio filosofie nu este mai bunăsau mai puţin bună decât alta. Dar, într-adevăr, unele suntpreferabile în sensul că ne învaţă cum să ne eliberăm (în vreme cealtele ne înlănţuie, precum filosofia profitului i a economiei). Ceamai bună filosofie este aceea care e uoară, aerată, fluidă,schimbătoare, conciliantă i uor de uitat. Scopul nostru ar trebuisă fie acela de a deveni invizibili. Stuart Wilde, filosof american, ne

oferă exemplul gunoierului care – spune el – poate fi o persoană deo mare spiritualitate. Gunoierul îi face treaba cu sârguinţă, îi


41/176

servete comunitatea, ar putea fi chiar „Dumnezeu” sub acoperire.Spiritualitatea este gunoierul care crede în el însui, este persoanafără adăpost care tie cine este ea cu adevărat i duce o viaţă

liberă, dormind sub un pod.53

Să te simţi uşurat şi ca un veritabil stăpân al lumii„Sunt momente de profundă schimbare interioară.Ele ne împing să parcurgem cărări niciodată bătute până

atunci, să redeschidem drumuri slab semnalizate, să îndrăznim săsurmontăm obstacolele care ne par imposibil de înfruntat. Ele neduc dincolo de noi înine.”LYDIA FLEM,Cum am golit casa părinţilor meiOdată ce veţi fi renunţat la tot, noi limite vor fi atinse i noi forţe

se vor revela, forţe a căror existenţă n-o bănuiaţi înainte. Veţi fiparcă transportaţi într-o altă lume, veţi descoperi un sentimentextraordinar de uurare, veţi avea impresia că aţi atins un ideal,ceea ce vă va da senzaţia că aţi devenit aproape nite supraoameni.

Veţi fi fericiţi i veţi aprecia mai mult lucrurile adevărate din viaţă:natura, animalele, fiinţele umane… într-un cuvânt, tot ce mică,tot ce trăiete. Veţi fi, în sfârit, în prezent, veţi fi ajuns într-o lume

venică.Sistemul nostru de educaţie se bazează pe principiul acumulării

de posesiuni, de informaţii, de orice. Cu cât avem mai mult, cuatât suntem mai confuzi, cu atât pierdem mai mult din vedere

înţelepciunea care există deja în noi. Învăţaţi să bateţi la uapropriei fiinţe. Dacă vreţi să schimbaţi lumea din jur, tot ce trebuiesă faceţi este să schimbaţi calitatea propriei fiinţe i a vibraţiilor ei.Pe măsură ce aceste vibraţii se vor transforma, calitatea a tot ceeace se află în jurul vostru se va modifica i ea. Circumstanţele,situaţiile, evenimentele i relaţiile pe care le întâlnim în viaţă sunto reflectare a stării noastre de contiinţă. Lumea este o oglindă.

Dacă ne vom ancora într-un „eu”54


42/176

care nu depinde de statutul social i de bunurile noastre, lumeaîntreagă ne va sta la dispoziţie.

Mic exerciţiu pentru „moartea ego-ului”Înlăturaţi toate etichetele puse vieţii voastre. Încercaţi săatemeţi pe hârtie câteva rânduri în care să descrieţi cine sunteţi,fără a menţiona însă nici vârsta, nici sexul, nici poziţia în societate,nici realizările, nici posesiunile, nici experienţele, nici datelemotenite sau cele geografice. Vă veţi da probabil seama că sunteţinetiutori în privinţa acelui „eu” autentic.Intelectul şi cotidianul„Să tii să te bucuri cu loialitate de propria fiinţă este

perfecţiunea absolută, culmea splendorii.”MICHEL DE MONTAIGNE,EseuriFilosofia zen ne învaţă că nu intelectul este cel care ne poate da

răspunsuri, ci cotidianul: activităţile gospodăreti, gătitul,meditaţia, încercarea de a privi cum lucrurile vin i pleacă.Persoana care s-a eliberat de tot ce este superfluu se bucură delucrurile cele mai simple ca i cum acestea ar fi tot ceea ce i-arputea dori în viaţă. Activităţile din sfera cotidianului dobândescstatutul unor acte sacre, acte de creaţie: gătitul, grădinăritul,îmbăiatul, chiar i construirea unei afaceri. Totul este făcut acumaltfel i mai bine. Odată ce ne-am eliberat de superfluu, deataamentul de obiecte, dispunem de mai multă energie, desiguranţă de sine i întrezărim sensul

55

real în tot ce întreprindem. Sunt mulţi cei care doresc să ajungăla această stare de profunzime i de detaare, dar nu sunt dispuisă plătească preţul: să-i transceandă propriile limite.Să te eliberezi de tot ce este superfluu, să faci ceea ce trebuie

făcut, iată primii pai care deschid porţile cunoaterii.

Partea a doua PREGĂTIREA PENTRU SIMPLIFICARE


43/176

1

TRIAJUL IDENTITARO VERITABILĂ TREZIRE A CONŞTIINŢEITotul prinde contur maiîntâi în plan mental„Simplitatea nu e simplă. Precum luna, ale cărei raze se

îngustează fixându-se asupra unui punct precis al unui templu japonez, la fel i noi ar trebui să ne concentrăm asupra unei sferepână când ea se va reduce la dimensiunile unui punct dincontiinţa noastră.” YOKO ONO, interviuLa fel ca orice gest, i acela de a arunca un obiect îi are

originea în planul mental. Opriţi-vă o clipă i observaţi lumeaobiectelor în cadrul căreia evoluaţi. Aveţi idee ce reprezintă elepentru voi? Toate aceste lucruri din cotidian,59

talme-balmeul de pe birou, micile achiziţii fără importanţă –reflectă ele nite alegeri contiente? Fiindcă nu tiu ce le place cuadevărat, fiindcă nu-i cunosc nevoile reale, oamenii cumpărămereu i mereu, în încercarea de a dobândi un soi de satisfacţie pecare nu o pot defini. În mod similar, dintre lucrurile pe care le audeja, nu tiu bine ce anume le este util, ce le trebuie sau ce nu lemai trebuie. În consecinţă, nu pot să arunce nimic, fiindcă nu se

cunosc pe ei înii. Atunci când tim unde mergem (de exemplu, lamunte), nu luăm cu noi decât lucrurile de care avem nevoie; neîncărcăm cu mult mai puţine obiecte decât în situaţia în caredestinaţia ne este necunoscută (mergem oare la tropice? la PolulNord?). La fel se întâmplă i în viaţă. Fără a depăi limitelepropriilor posibilităţi, care ar fi adevăratele voastre visuri, care ar fistilul care v-ar defini, care ar fi nevoile voastre reale? Şi apoi,

întrebaţi-vă dacă trăiţi în acest fel.Ca să ştii ce să arunci,deci ce să păstrezi,mai întâi trebuie să te


44/176

cunoşti Tot ce am acumulat până acum este rezultatul gândurilor pecare le-am avut: nu doar corpul i facultăţile noastre mentale, ci i

prietenii, activităţile i bunurile de care dispunem. Aadar,contientizarea acestor gânduri este primul pas pe care trebuie să-lfacem pentru a ti ce anume să păstrăm i ce să aruncăm. Iar casă ajungem aici, avem nevoie de o extraordinară formă decunoatere: cunoaterea de sine. Nu este suficient să tim„aproximativ” ce ne dorim. Trebuie să definim acest lucru până încele mai mici detalii. Orice idee imprecisă, nebuloasă, implicăpericolul ca, aruncând sau păstrând anumite lucruri, să „ochim pede lături”, să ratăm ţinta i să rămânem, în60

ciuda încercărilor noastre, nemulţumiţi. În concluzie, estenecesar să nu lăsăm nimic la voia întâmplării, ci să reflectăm cucalm la lucrurile de care alegem să ne înconjurăm. Reanalizareaalegerilor, trierea posesiunilor pentru a nu păstra decât lucrurilecare ni se potrivesc perfect (i nimic în plus) – tot acest proces facetrimitere la un triaj identitar. Şi nu este deloc o sarcină uoară. Eatrebuie abordată prin tatonări, prin greeli acceptate i apoicorectate. Procesul seamănă cu un pelerinaj, iar ascensiunea către

vârf se realizează în etape. Trebuie să reflectăm într-o manierămetodică i precisă, trebuie să avem idei clare, sănătoase irezonabile despre ceea ce alegem să fim i despre viaţa pe care

dorim s-o ducem.Concentraţi-vă asupra fiecărui obiectiv în parteCine sunteţi azi? în ce fel vreţi să evoluaţi? Ce ambiţii aveţi

pentru viitor, ce visuri? Să elimini numai de dragul eliminării, fărăsă ai nicio mulţumire apoi, ar fi un gest steril, inutil i prostesc.Dar să trăieti în acord cu visurile tale nu este deloc imposibil.Numai intenţia fermă de a păstra doar lucrurile pe care le îndrăgiţi

cu adevărat vă va putea apropia de visul vostru: o viaţă liberă, fărăpoveri, fără excese. Nu trebuie decât să procedaţi cu luciditate i


45/176

rigoare. Dacă vă veţi concentra atenţia asupra acestor douăcalităţi, viaţa voastră va fi eliberată de tot ceea ce este superfluu isuperficial, de tot ce sună fals, de tot ce vă derutează, de tot ce vă

împiedică să vă percepeţi cu claritate adevăratele nevoi i dorinţe.În realitate, concentrarea este un joc de copii. Orice copilnormal, orice animal, se constituie într-un model de concentrare.Dar fiindcă ni se pare ceva dificil, facem61

greeala de a crede că e nevoie de efort pentru a ne puteaconcentra. Însă concentrarea nu este o chestiune de încordare, ciîn primul rând presupune relaxare, o atitudine corectă faţă desituaţia imaginată, pe care trebuie s-o păstrăm în plan mental fărăefort. Gândurile sunt veritabile forţe. Să acordăm o atenţiesusţinută fiecărui obiect pe care îl utilizăm, calităţii lui, valorii pecare i-o atribuim este o acţiune indispensabilă pentru o trierereală. Asta, cu condiţia de a nu ne rătăci prin vechile cutii cuamintiri i de a nu petrece o după-amiază întreagă recitind scrisoride demult în loc să facem curat în pod!EU ŞI OBIECTELE CARE MĂ REPREZINTĂStilul meu, ceea ce

sunt pe dinăuntru„În viaţă, frumuseţea i poezia rezidă în modul în care le

înţelegem. Casa noastră, mobila, hainele pe care le purtăm artrebui să fie oglinda intenţiilor noastre.Unicul motiv pentru a le avea este ca ele să ne exprime

intenţiile, iar datoria noastră este să le punem în lumină prinmijloace simple. Nu trebuie să fim bogaţi pentru a da o notă deeleganţă i arm garderobei noastre sau spaţiului în care trăim.Este suficient să avem bun-gust i dorinţa de a face bine.”CHARLES WAGNER,Viaţa simplăDuceţi o existenţă cu stil atunci când trăiţi original i autentic,

când faceţi lucruri pentru că ele vă plac cu adevărat i nu pentru

că aţi citit într-o revistă că aa procedează o62


46/176

persoană bogată i celebră sau alta. Duceţi o existenţă cu stilatunci când vă lăsaţi spiritul să-i inventeze propriul fel de a gândi,

de a simţi i de a face ceea ce vă convine vouă, nu unuidepartament de marketing. Duceţi o existenţă cu stil atunci când vă bazaţi pe judecata voastră, nu pe afirmaţiile altora. Stilul este ochestiune de independenţă, ba chiar de rebeliune. Diana Vreeland,celebru redactor-ef al revisteiVogue, purta în fiecare zi a anului ofustă neagră. Personalitatea unor oameni precum Gandhi sauMaica Tereza este legendară. Şi totui, ce posedau ei? Să duci oexistenţă cu stil înseamnă să respingi minciuna, să fii tu însuţi, săai încredere în tine i în propria ta judecată. Să arunci ceea ce nu-ţi servete i să trăieti cu foarte puţine constituie cea mai bunămodalitate de a fi o persoană autentică, de a sta departe deartificial i de a pune în valoare nu ceea ce deţii, ci ceea ce eti.Nu păstraţi decât ceea ce formează un „tot”Deseori păstrăm obiecte disparate în speranţa, mai mult sau

mai puţin contientă, că într-o zi ne vom schimba viaţa, stilul,apartamentul, oraul sau situaţia. Dar aceste obiecte nu sepotrivesc unele cu altele, iar dacă nu renunţăm la ele, motivul estedoar pasivitatea. Nu păstraţi bătrâna veioză cu aer victorian pecare aţi dosit-o într-un colţ doar pentru că visaţi ca într-o zi să vămutaţi într-uncottage,dei în prezent locuiţi într-un apartamentmodern. Dacă, la un moment dat, veţi avea mijloacele necesare casă vă oferiţi acelcottage, cu siguranţă vă veţi permite i o veioză

victoriană. Eliminaţi tot ce nu face parte din stilul vostru de viaţăactual. Păstraţi puţine obiecte: aceasta este soluţia cea mai simplăca să creaţi un tot, un „ansamblu”63

care să reprezinte mai mult decât totalul părţilor, care să fie unorganism viu, în cadrul căruia fiecare element să fie nu doar

indispensabil, ci să vă reprezinte, să vă oglindească armul iaura. Fiecare dintre obiectele pe care le deţineţi trebuie să fie în


47/176

acord cu celelalte: instituiţi un soi de armonie între bunurile voastre.

Fiţi cu adevărat „stilaţi”

Paradoxal, numai tiind exact cine suntem i trăind în acord cupropriile necesităţi putem să dobândim un stil i un mod de viaţăpersonal i original. Când te cunoti cu adevărat, nu doar că telimitezi la mai puţine lucruri i ai mai puţine nevoi, dar radiezi imai mult stil. Oamenii „stilaţi” au un sistem precis i tiu ce li sepotrivete. Ei nu cumpără decât haine care corespund exactpersonalităţii i siluetei lor, trăiesc în funcţie de mijloacele pe carele au la dispoziţie i sunt în acord cu ei înii, nu cu ceea ce ardori să fie. Forţaţi-vă să nu păstraţi decât acele lucruri care sunt oreflectare reală a personalităţii voastre. Care vă este culoareapreferată? Care e genul de mobilier cu care vă simţiţi cel maiconfortabil? Când întrebi o persoană care ar fi cadrul ei de viaţăideal, aproape întotdeauna îţi descrie un mod de viaţă perfectrealizabil, dar pe care nu îl aplică. De ce? Deseori răspunsul este„dar nu locuiesc singur” sau „ei, asta-i, oare ce ar crede ceilalţi?”Desigur, să ajungi la propria esenţă nu este un proces care

poate fi realizat de pe o zi pe alta. Trebuie parcurse etape succesivede simplificare, până în clipa în care ceea ce rămâne este totalullucrurilor imposibil de evitat. Apoi puteţi să alegeţi, progresiv, ce văseamănă cel mai mult: nite perne în culori fosforescente asortatela64

o litografie după Andy Warhol, un parchet din lemn brut icâteva fotolii joase, o bucătărie în nuanţa verde-muchi. Însă,atenţie: în această căutare a propriei identităţi, nu vă lăsaţiantrenaţi, într-o manieră incontrolabilă, uneori chiar compulsivă,în universul cumpărăturilor, aa cum a prevăzut Georges Perec încartea lui profetică,Lucrurile!

Gheişa: o operă de artă a sinelui de către sine Arta adevărată a gheiei este aceea de a face din ea însăi o


48/176

operă perfectă: educaţie ireproabilă în diverse discipline (muzică,dans, ceremonia ceaiului, arome ambientale, aranjamente florale,caligrafie, alegerea calităţii, culorilor i modelului chimonourilor în

funcţie de sezon, de situaţie ori de gustul clienţilor), cunotinţe depolitică, economie, psihologie (pentru a conversa cu clienţii),perspicacitate, rafinament, discreţie etc.Gheia nu are bunuri personale propriu-zise, cu excepţia

chimonourilor, a pieptenilor ornamentali, a educaţiei i a stiluluide viaţă personal (ea nu acceptă să se întâlnească sau să discutecu nimeni decât după ora prânzului, apreciind luxul de a se relaxaacasă, de a gusta o mâncare rafinată, comandată la restaurant, dea face cumpărături, de a citi presa).În zilele noastre, gheia locuiete în Kyoto, în case vechi i

superbe, mobilate cu canapele din piele albă, într-un stil spartan,zen, i, cu toate astea, extrem de luxos.65

SĂ ŞTIU CU EXACTITATE CE ÎMI ESTE NECESARDefiniţia a ceea ce este necesar„Libertatea înseamnă să tii să recunoti ceea ce este necesar.”FRIEDRICH ENGELS,Elogiu femeilor matureDefiniţia din dicţionar a termenului „necesar” este următoarea:

„Ceea ce nu poate lipsi pentru perpetuarea existenţei uneipersoane sau a unui lucru; care este esenţial; care esteindispensabil.” La acestea se poate adăuga: „Util; o unealtă, un

instrument.”Important nu este numărul de obiecte, ci utilizarea lor corectă.

Nu multiplicitatea mijloacelor duce la rezultatul dorit, ci limitarealor la acelea care sunt necesare, nu doar utile. Puţine lucruri suntnecesare supravieţuirii noastre: un acoperi deasupra capului,haine, hrană i ceea ce ne ajută să ne menţinem spiritul i corpuls

[AC++] D.Loreau – Arta Esenţei

Documents

Transcript of [AC++] D.Loreau – Arta Esenţei