Abstractizarea concretului și avatarurile

Laioș Cristina

Lucian Blaga afirma în Hronicul și cântecul vârstelor atunci când se pregătea de începerea

unei noi etapei din viață, aceea de elev: „Tata îmi zice, ei, acu începe școala! Mi-o spunea la plural

ca și cum el însuși și-ar fi dorit să pună un umăr la urnirea învățăturii. Dar eu i-am retezat vorba,

<Eu, nu!>. Scrisul și cititul nu se apropiau de mine cu nicio ispită și-mi rosteam chiar părerea că ar

fi mai bine ca școlile să nu mai facă umbră pământului.” Percepția marelui filosof se va schimba

radical, pășind cu brio în școala de atunci, călcând însă spiritual an de an în școlile românești care-i

studiază arta, încearcă să-l înțeleagă și să reediteze intrarea sa triumfătoare, eternă.

La doar 13 ani descoperă fantastica pasiune a sa pentru lectură. Citise un fragment din Faust,

scena în care personajul principal încearcă să se otrăvească, după ce își trecuse încă o dată prin văile

sumbre ale cugetului toate decepțiile: „Sângele îmi suna în urechi, ridicat de simțire. Îmi sufla în

pânze un vânt nou.” Este o certitudine că pe marele filosof îl va inspira și-i va încredința un spirit

nou, un har materializat în scrierile sale vaste de peste câțiva ani.

În Trilogia valorilor, Lucian Blaga va sublinia aici într-o manieră originală tema științei.

Filosoful ne oferă informații prețioase referitoare la istoria poporului arab cu referințe în ariile

științifice unde și-au manifestat disponibilitățile creatoare.

Lucrarea plasează în context, poziția pe care o aveau arabii. Împreună cu bizantinii se spune

că ar fi salvat patrimoniul Antichității, trecându-l în grija apusenilor. Arabii s-au implicat însă cu o

mai mare energie, rămânând în descoperirile și inovațiile din știință cu o mai mare contribuție decât

bizantinii. Cei din urmă erau mai preocupați de știința creatoare, teoretică, fiind interesați cu

precădere de dogmatică și erezii. Știința lor stătea sub semnul secretului. Lucian Blaga aduce, în

acest caz, un exemplu ca o mărturie istorică, bizantinii reușind să combată flota rusească prin

utilizarea pulberii explozive, a purpurii arse, despre care aflaseră încă din secolul al X-lea. O altă

susținere a faptului că arabii dețin un loc important în istoria științelor este faptul că tocmai în

perioada existenței Imperiului Bizantin, tinerii culți se îndreptau spre universități din Spania Arabă,

constituind un centru important de cercetare, un spirit liber. Așadar, pentru tinerii din occident

Bizanțul era inaccesibil.

În matematică, arabii sunt comparați cu inzii. Cei din urmă au creat algebra, iar arabii au

cultivat-o. Problema filosofică legată de această știință este tratată foarte interesant. Inzii sunt

privilegiați în acest domeni, realizând un progres evident față de greci. Ei au introdus cifra zero –

pentru care grecii gândeau un câmp gol și numerele negative. Această primă parte a studiului, după

cum am mai spus, stabilește diferențele dintre poporul indic și cel grec, înainte de a face referire la

cel arab, tocmai pentru a trasa fin cadrul general al problemei. Marele merit al inzilor a fost acela a

introduce o nouă concepție: „Grecilor li s-ar fi părut absurd să operezi cu mărimi minus, întocmai

cum lui Parmenide i se părea absurd să afirmi că neantul există.”. Blaga caracterizează spiritul grec

care gândește în planuri și în volume și spiritul indic care gândește în abstracte și goluri. Arabii,

însă, au adus rare avantaje algebrei deoarece au abstractizat concretul, ei văzând în concret numai

„un veșmânt accidental al abstractului”. De aici decurge o concluzie importantă asupra spiritului

arab care este foarte bine descris, se află într-o ardoare pentru tot ceea ce înseamnă abstract.

Foarte puțini știu că alchimia este termenul arab al chimiei, știință inventată de acest popor.

Mărturie pentru acest adevăr stă, pe lângă fantasmagoriile magice etalate în jurul unor reale

observații de bun simț, tabelă cu elemente: Au, Pt, Hg, aramă – cu greutatea lor specifică. Faptul că

arabii au lăsat moștenire o astfel de clasificare constituie meritul lor de a fi pus bazele unei științe

atât de complexe. Clasificarea pe care au făcut-o ei pentru metale echivalează, spune Blaga, cu

sistematizarea făcută de Aristotel a speciilor Regnului Animal. Filosoful apelează la ideile

prezentate anterior, amintind în plus despre interesul creștinilor, care au încercat și ei o

sistematizare a valorilor pe care le cunoșteau cel mai îndeaproape: ființele îngerești din opera lui

Dionisie Areopagitul. O altă constatare este faptul că arabii au înclinat spre clasarea elementelor

fără viață, elementare, simple, pe când geniul grec s-a consacrat formelor zoologice.

Tot arabii introduc modelul avatarelor. Astfel, se afirmă principiul: Orice existență se

afirmă prin multiplicitatea ipostazelor sale. Civilizația indică privește în dosul avatarelor, pe când

cea arabă, „își exercită atenția mai ales asupra unei existențe abstracte manisfestate în

multiplicitatea avatarelor ca atare.”. De aici decurge ideea îndrăzneață a transformabilității

metalelor, domeniu în care abilitățile poporului arab au fost cunoscute. Ei au crezut că orice metal

poate fi transformat prin tratare cu tincturi magice în aur. Au pus, cum am mai precizat, bazele

alchimiei, pe care au încărcat-o cu un mare strop de magie. Considerau că toate metalele au în

constituție arsen, mercur și sulf. Comparația pe care o face Blaga este de-a dreptul încântătoare, „s-

ar putea transforma orice metal vulgar în aur nobil, întocmai cum sufletul încărcat de zgura

păcatului se poate sublima până la stare divină în extaz”.

Țesând un cadru istoric, filosoful L. Blaga prezintă comparat la mai multe popoare, aceeași

problemă. Astfel, sunt numite probleme emblematice următoarele: piatra filosofală la arabi,

cvadratura cercului la greci, perpetuum mobile la europeni. Piatra filosofală numită de arabi, Il Iksir,

de unde cuvântul elixir, tocmai pentru că avea darur tinereții veșnice, fiind și un panaceu, adică

vindeca toate bolile, fiind răspunzătoare și de trannsformabilitatea metalelor inferioare în aur.

Problema cvadraturii cercului din matematică a frământăt mulți anitici, ei încercând să construiască

un pătrat care să aibă aria egală cu a unui cerc, cunoscând doar raza cercului și folosind doar rigla și

compasul. În 1882 se va rezolva această enigmă, odată cu explicația numărului misterios, pi. În

accepția modernă, un perpetuum mobile este un dispozitiv care își menține o mișcare ciclică

permanentă încălcând legile de conservare acceptate, sau încălcând ireversibilitatea fenomenelor

din natură, ireversibilitate de asemenea acceptată. Comparația însă continuă. Autorul afirmă că:

inzii sunt dominați de un orizont infinit, grecii de unul limitat. Rezultă că arabilor li se atribuie un

unives multiplu limitat, succesiv întrerupt de perdele cosmice. Sferele sunt consiferate la arabi ca

fiind divinități, fiind adoptate de la greci (ei le găseau explicații astronomice, arabii și le explică

metafizic). În concepția lor, Dumnezeu se îmbracă în veșminte pentru a se face vizibil. Rămâne de

reținut definiția frumoasă a orizontului dată de arabi – distanța dintre Dumnezeu și om.

Dumnezeu se arăta poporului prin 70000 de văluri de lumină. Această credință va fi reflectată în

arhitectura moscheelor – Cairo, Cordova - care prezintă o suită întreagă de portaluri.

Arabii au fost predestinați pentru a descoperi optica. Părinții opticii trebuiau să fie înclinați

spre abstract și avatare, așa încât trebuie să admitem că „printre faptele naturii, fenomenul cel mai

abstract, cel mai subtil, cel mai abstract este lumina.” Lângă teoria electromagnetică și corpusculară

din prezent, o idee interesantă plină de farmec este aceea pe care o considerau arabii: lumina este

substanța din care se încheagă toate creaturile.

Conchid prin a remarca viul interes pe care l-am avut în tratarea ideilor filosofului L. Blaga,

pe care îl plasez în vârful ierarhiei personale a poeților și memorialiștilor. Despre filosoful român nu

pot să afirm decât că este de o luciditate desăvârșită și că prin scrierea acestor volume atât de

limpezi și transparente, care au un fundament solid și o temelie plină de întrebări și răspunsuri, va

birui să aducă mult timp de acum înainte schimbări de mentalități. Este clar că după ce îi vei

parcurge lucrarea, trebuie să fie imposibil să nu se transforme ceva în interiorul ființei tale.

Prin toată ființa lui, Blaga își propune să depășească limitele lumii exterioare – săgeată

vreau să fiu să spintec / nermărginerea.

Bibliografie

Trilogia valorilor I – Știință și creație

Hronicul și cântecul vâstelor – L. Blaga