67

22-28 octombrie

„Blestemată să fie ziua!”

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Vrednic ești Doamne și Dumnezeul nostru, să ___________________________________, căci Tu ________ __________________ și prin voia Ta ______________________ și _____________________!” (Apocalipsa 4:11)

Când citim istoria lui Iov, avem două avantaje: în primul rând, ştim cum se încheie şi, în al doilea rând, cunoaştem fundalul pe care se desfăşoară, conflictul cosmic care există în spatele scenei.

Iov n­a ştiut nimic din toate acestea. N­a ştiut decât că, într­o vreme când lucrurile îi mergeau bine, a fost lovit brusc de un şir de nenorociri, de o serie de tragedii. Într­o clipită, s­a transformat din „cel mai cu vază din­tre toţi locuitorii Răsăritului” (Iov 1:3) într­un om de nerecunoscut care­şi plângea amarul pe un morman de cenuşă.

Săptămâna aceasta, vom continua studiul cărţii lui Iov şi vom încerca să ne transpunem în situaţia personajului principal, pentru a înţelege mai bine nedumerirea, mânia şi mâhnirea pe care le­a simţit. Dar lucrul acesta n­ar trebui să ne fie prea greu, nu­i aşa? Nu pentru că am fi trecut prin ce a trecut el, dar, având o fire căzută şi trăind într­o lume căzută, ştim şi noi, măcar în parte, ce consternare generează tragedia şi suferinţa, mai cu seamă dacă ne dorim din toată inima să­I slujim Domnului cu credincioşie şi să facem ce este bine înaintea Sa.

S T U D I U L

5

68 STUDIUL 5

Duminică, 23 octombrie „Prefacă-se în întuneric ziua aceea!”

Imaginează­ţi că eşti Iov. Într­un mod inexplicabil, viaţa ta, toate lucru­rile pentru care ai muncit, tot ce ai realizat, toate binecuvântările primite de la Dumnezeu se duc de râpă. Şi nu poţi să înţelegi de ce! Nu­ţi poţi explica nicidecum situaţia în care ai ajuns.

În urmă cu câţiva ani, un autobuz şcolar a ieşit de pe carosabil, s­a răsturnat şi mulţi copii şi­au pierdut viaţa. Un ateu a declarat atunci că este de aşteptat să se întâmple astfel de nenorociri într­o lume care nu are sens, scop şi direcţie. O astfel de tragedie nu are sens, fiindcă lumea însăşi nu are sens.

Totuşi răspunsul acesta nu este valid pentru un om care crede în Dumnezeu. Nici pentru Iov nu a fost valid. Dar care era răspunsul, care era explicaţia? Iov nu avea un răspuns. Nu avea decât o durere uriaşă şi o sumedenie de nedumeriri inevitabil generate de ea.

1. Cum își exprimă Iov durerea la început? Te regăsești în vreuna dintre spu-sele lui? Iov 3:1-10

_________________________________________________________________

Viaţa este un dar de la Dumnezeu. Noi existăm pentru că Dumnezeu ne­a creat (Faptele 17:28; Apocalipsa 4:11). Viaţa este totodată un miracol în faţa căruia ştiinţa modernă rămâne perplexă. Oamenii de ştiinţă n­au reuşit încă să cadă de acord nici măcar asupra definiţiei „vieţii”, cu atât mai puţin asupra modului şi, mai ales, asupra cauzei apariţiei ei!

Cu toate acestea, cine nu s­a întrebat, în momentele lui de disperare, dacă viaţa merită trăită? Nu ne referim aici la nefericitele cazuri de suicid, ci la clipe­le din viaţă, când, la fel ca Iov, ne­am dorit să nu ne fi născut niciodată.

Un grec din Antichitate spunea că cel mai bun lucru care ar putea să i se întâmple unui om, în afară de a muri, este acela de a nu se fi născut niciodată. Altfel spus, putem ajunge uneori în viaţă la un grad atât de mare de nefericire, încât ne­ar fi fost mai bine dacă n­am fi existat şi dacă am fi fost astfel cruţaţi de chinul inevitabil al existenţei în această lume căzută.

Te-ai simțit vreodată cum s-a simțit Iov aici, adică ți-ai dorit să nu te fi născut? Ce s-a întâmplat în cele din urmă? Desigur că ai depășit momen-tul. Este important să ne aducem aminte, chiar și în momentele cele mai grele, că avem speranța că lucrurile se vor îndrepta!

Comentarii pentru instructori

„Blestemată să fie ziua!” 69

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să exploreze doctrina biblică

despre starea omului în moarte, pornind de la afirmaţiile făcute de Iov în plângerile sale.

La nivelul sentimentelor: Să empatizeze cu Iov când el îşi descrie suferinţa în cuvinte şi imagini atât de răscolitoare.

La nivel practic: Să accepte concepţia biblică despre om, gândindu­se ce valoare extraordinară i­a dat Hristos fiinţei umane, prin faptul că S­a făcut Om şi Şi­a dat viaţa pentru noi.

SCHIŢA STUDIULUII. Cunoştinţe: Starea omului în moarte

A. Cât de adânc s­a imprimat în societatea modernă credinţa despre nemurirea sufletului?

B. Care sunt implicaţiile practice ale convingerii biblice că moartea este „un somn”?

II. Sentimente: Simţind împreună cu IovA. Ce te marchează mai mult: suferinţa lui Iov sau suferinţa ta? Explică.B. Cum putem rămâne sensibili când suntem bombardaţi continuu cu

ştiri despre suferinţa oamenilor de pe întreg globul pământesc?

III. Practic: Condiţia omului în lumeA. Ce răspuns ai da la întrebarea existenţială ridicată de Iov: „Ce este

omul?”B. Cum te ajută viaţa şi moartea Domnului Hristos să răspunzi la aceas­

tă întrebare?

Rezumat: Suferinţa şi moartea se întrepătrund strâns în cartea lui Iov, iar gândul la moarte (blestemarea zilei în care s­a născut) apare în toate plângerile sale. Din suferinţa lui, putem învăţa despre moarte, dar şi des­pre viaţă şi despre cum a învins Dumnezeu moartea şi păcatul prin Hristos. Cunoştinţele biblice despre aceste subiecte vitale ar trebui să ne facă mai dispuşi să simţim cu oamenii din jurul nostru care suferă.

70 STUDIUL 5

Luni, 24 octombrie Odihna din mormânt

2. Cum își continuă Iov lamentaţia? Ce spune el despre moarte? Iov 3:11-26

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Ne dăm seama prin ce calvar a trecut Iov. I­a fost greu să­şi vadă toată averea distrusă, să­şi vadă trupul lovit de boală, dar cel mai greu de supor­tat a fost faptul că şi­a pierdut copiii – şi i­a pierdut pe toţi! Pierderea unui copil este greu de suportat. Iov însă i­a pierdut pe toţi zece! Nu ne mai mirăm atunci că îşi dorea să nu se fi născut. Chiar dacă ar fi aflat contextul în care s­au petrecut toate acestea, probabil că nu s­ar fi simţit mai bine.

Observă însă ce spune el despre moarte. Dacă ar fi murit, ce s­ar fi întâmplat cu el? Ar fi trăit fericit în rai? Ar fi stat bucuros înaintea lui Dumnezeu? Ar fi cântat la harpă împreună cu îngerii? Nu găsim învăţătura aceasta aici. Dar ce spune el? „Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m­aş odihni” (Iov 3:13).

3. În ce măsură corespund afirmaţiile lui Iov cu învăţătura Bibliei despre ce se petrece cu omul după ce moare? Eclesiastul 9:5; Ioan 11:11-14.

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Avem aici, în această veche carte a Bibliei, una dintre cele mai timpurii referiri la doctrina pe care noi o numim „starea omului în moarte”. În acel moment, Iov nu­şi dorea altceva decât să se odihnească. Viaţa devenise deodată atât de grea, atât de dură şi atât de dureroasă, încât tânjea după ceea ce ştia că însemna moartea: odihna în pace în mormânt. Se simţea atât de trist, atât de lovit, încât a uitat complet cât de mult se bucurase de viaţă înainte şi îşi dorea să fi murit la naştere.

Suntem creștini și avem făgăduințe frumoase cu privire la viitor. Cum ne putem forma obiceiul de a rememora experiențele pozitive din tre-cutul nostru și de a ne încuraja prin ele, în ciuda suferințelor prezente?

Comentarii pentru instructori

„Blestemată să fie ziua!” 71

PAŞII ÎNVĂŢĂRII1. MOTIVARE

Pasajul central: Iov 6:1-3Ideea de bază: Cuvântul „compasiune” vine din latinescul compassio,

-nis (com = „împreună cu” şi passio, -nis =„suferinţă”, „suferire”, „pătimi­re”). Când arătăm compasiune, suferim împreună cu persoana aflată în dificultate. Suferinţa l­a adus pe Iov, fizic şi emoţional, în pragul morţii şi este pentru noi o ocazie de a­i fi alături în suferinţele lui şi de a trage învăţăminte despre viaţă şi despre moarte, din perspectivă biblică. Capaci­tatea noastră de a avea compasiune va rămâne mereu limitată, dar Dum­nezeu L­a trimis pe Fiul Său ca să sufere deplin cu noi şi pentru noi.

Discuţie introductivă: Un vechi proverb amerindian spune că, pentru a înţelege un om, trebuie să umbli o milă de drum în mocasinii lui. Proverbul circulă în multe variante, dar ideea este aceeaşi: trebuie să ne punem în locul celuilalt pentru a­i înţelege cu adevărat simţămintele şi frământările.

Situaţia următoare va ilustra acest adevăr. Unui băieţel îi place să îşi pună ochelarii tatălui său, cu dioptrii destul de mari. El este uimit de schimbarea de perspectivă şi se minunează cât de diferit arată lucrurile prin ochelari. Dar nu­i poate purta prea mult şi revine bucuros la propria realitate vizuală.

Gândeşte­te în ce situaţii din viaţă ai purtat „ochelarii” altcuiva şi ai privit lumea din perspectiva lui. În astfel de situaţii ai empatizat, adică ai simţit cu persoana respectivă. Dar cât de departe poate merge empatia? Care sunt limitele ei?

2. APROFUNDAREA STUDIULUISă lăsăm în urmă primele capitole din cartea lui Iov şi să observăm cum

îşi construiesc cuvântările Iov şi cei trei prieteni ai lui. În primul rând, este important să remarcăm că primele două capitole şi ultimul capitol sunt scrise în proză, iar celelalte capitole (Iov 3:3 – 42:6), în versuri. Una din­tre principalele caracteristici ale poeziei ebraice este paralelismul a două versuri, cum întâlnim de pildă în Iov 8:3: „Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?”

72 STUDIUL 5

Marţi, 25 octombrie Durerea altora

În capitolul 3, se încheie prima plângere a lui Iov. În următoarele două capitole, Elifaz, unul dintre prietenii lui, îi ţine o „predică” (o vom studia săptămâna viitoare). Apoi, în capitolele 6 şi 7, Iov continuă să vorbească despre suferinţa lui.

4. Cum își descrie el durerea? Iov 6:2,3

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Descrierea aceasta ne ajută să ne formăm o idee despre modul în care îşi percepea Iov suferinţa. Dacă s­ar fi putut aşeza într­un taler tot nisipul mării, iar în celălalt taler, „durerea” şi „nenorocirile” lui, acestea din urmă ar fi atârnat mai greu.

Atât de grea îi era durerea! Şi toată era a lui, nu a altcuiva. Se foloseşte frecvent expresia „toată suferinţa umană”. Dacă ne gândim bine, ea nu exprimă adevărul. Noi nu suferim în mod colectiv. Noi nu suferim dure­rea altcuiva, ci numai durerea personală. Ne ştim doar durerile proprii, doar suferinţa proprie. Durerea lui Iov, aşa mare cum era, nu este mai mare decât durerea pe care o poate cunoaşte alt om. Unii oameni, bine intenţionaţi de altfel, le spun altora: „Îţi simt durerea.” Dar nu o simt. N­au cum s­o simtă! Nu pot simţi decât durerea proprie, ca reacţie la suferinţa altuia. Doar atât şi nimic mai mult: propria durere, nu durerea altcuiva.

Auzim despre dezastre, produse de oameni sau din alte cauze, cu vic­time numeroase. Numărul morţilor sau răniţilor ne şochează. Şi încercăm să ne imaginăm atâta suferinţă. Dar, la fel ca în cazul lui Iov, la fel ca în ca­zul tuturor oamenilor care au trăit vreodată de la începutul lumii şi până la sfârşitul ei, fiecare îşi simte propria durere şi pe a nimănui altcuiva.

Nu ne dorim, desigur, să diminuăm valoarea suferinţei împreună cu alţii şi, după cum se ştie, creştinii sunt chemaţi să aline durerea oricând este po­sibil (vezi Iacov 1:27; Matei 25:34­40). Cu toate acestea, cât de recunoscători trebuie să fim că niciunul dintre noi nu suferă mai mult decât poate duce de unul singur, că nu poartă toată suferinţa care există în lume!

Meditează la ideea că fiecare om își poartă suferința lui și nu pe a altuia. Te ajută aceasta să vezi altfel problema suferinței umane? Cum?

Comentarii pentru instructori

„Blestemată să fie ziua!” 73

Un alt lucru important este abundenţa de imagini poetice care ilustrea­ză cuvântările; de exemplu, imaginea muncitorului cu ziua şi a greutăţilor pe care acesta le întâmpină (Iov 7:1­6) reprezintă viaţa de suferinţă a lui Iov, o viaţă în care nu mai are „nicio nădejde” (Iov 7:6). În cadrul discuţiilor pe grupe, este important să punctaţi aceste mijloace poetice şi să arătaţi că ele ne ajută să înţelegem Scriptura.

Comentariu biblic

I. Structura cărţii lui Iov(Revedeţi împreună în grupă cuprinsul şi structura cărţii.)În acest punct al studiului asupra cărţii lui Iov, este interesant să obser­

văm structura cărţii. Iată o schiţă a părţilor ei principale:1. Prologul (Iov 1,2) – scris în proză2. Prima plângere a lui Iov (Iov 3) – de aici şi până la 42:7, textul este

scris în versuri3. Prima rundă de cuvântări: Elifaz (Iov 4,5); Iov (Iov 6,7); Bildad (Iov 8);

Iov (9,10); Țofar (Iov 11); Iov (Iov 12 – 14)4. A doua rundă de cuvântări: Elifaz (Iov 15); Iov (Iov 16,17); Bildad (Iov

18); Iov (Iov 19); Țofar (Iov 20); Iov (Iov 21)5. A treia rundă de cuvântări: Elifaz (Iov 22); Iov (Iov 23,24); Bildad (Iov

25); Iov (Iov 26,27)6. Monologul lui Iov (Iov 28 – 31)7. Cuvântarea lui Elihu (Iov 32 – 37)8. Răspunsul lui Dumnezeu şi pocăinţa lui Iov (Iov 38 – 42:6)9. Epilogul (Iov 42:7­17) – scris în proză.Merită notat faptul că, după prima lamentare a lui Iov din capitolul 3,

primele două serii de cuvântări au o structură aproape identică: unul din­tre prieteni vorbeşte, iar Iov îi răspunde. Cea de a treia este mai scurtă şi conduce la monologul lung al lui Iov. Cuvântarea lui Elihu serveşte ca pau­ză înainte de răspunsul lui Dumnezeu. Toate acestea sporesc intensitatea aşteptării răspunsului lui Dumnezeu, care marchează punctul culminant al cărţii. Apoi, epilogul (scris la fel ca prologul, în proză şi nu în versuri) pune punct acestei adevărate capodopere literare.

De discutat: Ce alte lucruri mai observi când analizezi structura cărţii?

74 STUDIUL 5

Miercuri, 26 octombrie „Ca suveica ţesătorului”

Imaginează­ţi că doi antediluvieni ar sta de vorbă despre soarta omu­lui, moartea, şi ar deplânge faptul că, oricât de bine le­ar merge în viaţă, oricâte realizări ar avea, în final tot ar ajunge în mormânt.

Nouă ne este dificil astăzi să ne închipuim cum ar fi să trăim sute de ani (Metusala avea o sută optzeci şi şapte de ani când s­a născut fiul lui, Lameh, iar după aceea a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani); dar chiar şi antediluvienii trebuie să fi deplâns, în faţa realităţii morţii, scurti­mea vieţii.

5. Citește Iov 7:1-11. Ce deplânge Iov aici? Vezi și Psalmii 39:5,11; Iacov 4:14.

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Dacă în cuvântul lui anterior, Iov cere odihna şi încetarea suferinţei pe care le aduce moartea, aici deplânge scurgerea rapidă a vieţii. Se plânge că omul are parte de o viaţă plină de greutăţi, trudă şi suferinţă şi apoi moare. Şi noi avem deseori această atitudine paradoxală: ne plângem că viaţa trece iute, deşi recunoaştem că este grea şi tristă!

O autoare adventistă de ziua a şaptea mărturisea într­un articol că s­a luptat cu depresia şi chiar cu gândul sinuciderii. Ea nota: „Cel mai rău era că eram adventistă şi aveam un stil de viaţă despre care se dovedise că mă putea ajuta să trăiesc «cu şase ani mai mult».” Avantajul acesta nu mai avea atunci nicio valoare! Sigur că, atunci când te doare şi suferi, multe lucruri par a nu mai avea nicio valoare. Uneori, când durerea ne cuprinde, raţiunea şi logica coboară în planul doi şi nu ne mai putem gândi decât la necazul şi la frica noastră şi pierdem orice urmă de speranţă. Până şi Iov, care avea cunoştinţă despre venirea unui Răscumpărător (Iov 19:25), a strigat în deznădejdea lui: „Adu­Ți aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea” (Iov 7:7). Iov, în faţa perspectivei apropiate a morţii, se jeleşte că viaţa e scurtă, deşi ajunsese într­o situaţie extrem de nefericită!

În ce fel te ajută cunoștințele despre căderea în păcat, despre moarte și despre înviere să ai o atitudine echilibrată față de realitatea trecerii vieții?

Comentarii pentru instructori

„Blestemată să fie ziua!” 75

II. Starea omului în moarte(Revedeţi împreună în grupă Iov 14 și Ioan 11:11-14.)Deşi istoria aceasta nu a fost consemnată cu scopul de a oferi învăţături

elementare despre starea omului în moarte, afirmaţiile pe care le face Iov în cuvântările sale demonstrează că, în concepţia sa, moartea este un somn caracterizat de încetarea totală a funcţionării conştiinţei, concepţie confirmată de restul Bibliei. De asemenea, este interesant de remarcat faptul că una dintre primele două scrieri biblice ca vechime (Iov şi Geneza) tratează despre suferinţă şi moarte, teme care, de­a lungul secolelor, au fost distorsionate pentru a reprezenta greşit caracterul lui Dumnezeu şi pentru a­i determina pe oameni să creadă în nemurirea sufletului. Ambe­le teme fac trimitere la prima minciună a lui Satana din Eden (vezi Geneza 3:1­5). Iov afirmă că viaţa trece repede (Iov 14:2) şi aşază la poli opuşi sta­rea omului, de fiinţă muritoare, cu nemurirea pe care numai Dumnezeu o are (1 Timotei 6:16). Apoi el aseamănă moartea omului cu un somn (Iov 14:10­12; compară cu Psalmii 13:3; Ieremia 51:39,57; Daniel 12:2), în care conştiinţa încetează să funcţioneze (Eclesiastul 9:5,6).

Şi, întrucât între Vechiul Testament şi Noul Testament există armonie şi continuitate, imaginea morţii ca somn este preluată în Noul Testament şi aplicată de Domnul Isus Însuşi la o situaţie dintre cele mai dramatice: moartea prietenului Său, Lazăr (Ioan 11:11­14). Mai departe, ucenicii şi apostolii au reluat această concepţie despre moarte ca somn (Faptele 7:60; 1 Corinteni 15:51,52; 1 Tesaloniceni 4:13­17; 2 Petru 3:4). La fel, scenele finale din cartea Apocalipsa descriu timpul când nu va mai fi nici suferinţă, nici moarte (Apocalipsa 21:4), după învierea la viaţa veşnică sau după distrugerea finală, (1 Corinteni 15:26; Apocalipsa 2:11; 20:14; 21:8).

De discutat: De ce este atât de răspândită în creştinism credinţa că sufletul omului ar fi nemuritor? Ce impact are ea asupra imaginii noastre despre Dumnezeu?

III. Condiţia omului în lume(Revedeţi în grupă Iov 7:17-21; 14:13-15; 19:25,26 și Ioan 3:16.)Antropologia biblică n­ar fi completă dacă s­ar ocupa în mod exclusiv de

moartea omului. Metafora biblică a morţii ca somn implică o „deşteptare”,

76 STUDIUL 5

Joi, 27 octombrie „Ce este omul?”

Ca să­l înţelegem pe Iov, trebuie să ne punem în locul lui. El se întreabă: De ce se poartă Dumnezeu așa cu mine? sau De ce permite Dumnezeu să mi se întâmple astfel de lucruri? El nu are o imagine de ansamblu asupra realităţii. Nu ştie decât ce s­a petrecut în preajma lui şi cu el însuşi şi nu mai poate să priceapă nimic. Cine dintre noi n­a trecut printr­o astfel de situaţie?

6. Citește Iov 7:17-21. Ce gânduri își exprimă Iov aici? Ce întrebări pune? De ce sunt întrebările acestea justificate în situaţia lui?

_________________________________________________________________

Unii cercetători argumentează că Iov ar ironiza aici gândul din Psalmii 8:4­6, unde scrie: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să­l bagi în seamă?” (vezi şi Psalmii 144:3,4). Însă cartea lui Iov a fost scrisă cu mult înaintea Psalmilor. Mai degrabă, poate că psalmistul s­a inspirat din cartea lui Iov.

Totuşi nu putem să nu remarcăm întrebarea: „Ce este omul?” Este una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune: Cine sun­tem noi? De ce ne aflăm aici? Care este scopul şi sensul vieţii noastre? În situaţia lui, Iov crede că Dumnezeu „l­a luat în colimator” şi se întreabă pentru ce îi acordă atâta atenţie. Dumnezeu este atât de mare, universul pe care l­a creat este atât de vast, de ce S­ar interesa tocmai de el? De ce I­ar păsa de vreun om?

7. De ce interacţionează Dumnezeu cu omul? Ioan 3:16; 1 Ioan 3:1.

_________________________________________________________________

„Când priveşte înălţimea, adâncimea şi lărgimea iubirii Tatălui faţă de rasa umană care piere, Ioan este plin de admiraţie şi de respect sfânt. El nu poate găsi un limbaj potrivit pentru a exprima această dragoste, ci cheamă lumea să privească: «Vedeţi ce dragoste ne­a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!» Ce valoare îi este astfel acordată omului! Prin păcat, fiii oamenilor au devenit supuşi ai lui Satana. Prin jertfa infini­tă a lui Hristos şi prin credinţa în Numele Său, fiii lui Adam devin fii ai lui Dumnezeu. Luând asupra Sa natura umană, Hristos înalţă neamul ome­nesc.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 4, p. 563

Comentarii pentru instructori

„Blestemată să fie ziua!” 77

fapt care conduce la doctrina despre înviere, doctrină care, la rândul ei, ne conduce la Isus Hristos. Marea întrebare: „Ce este omul?” din Iov 7:17 poate primi răspuns numai dacă privim la viaţa, moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu. Întoarcerea Sa la viaţă constituie garanţia biruinţei noastre asupra morţii (Ioan 5:28,29). Iov ştia despre învierea aceasta (Iov 19:25,26). Tatăl, care L­a trimis pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele noastre, răspunde o dată pentru totdeauna la toate întrebările legate de viaţă şi de moarte (Ioan 3:16).

De discutat: Ce obstacole ai întâmpinat când ai încercat să răspunzi la întrebarea: „Ce este omul?” Ce răspuns ai reuşit să dai?

3. APLICAȚIAFiecare dintre noi a trecut prin momente de depresie, când suferinţa i

se părea insuportabilă. Plângerile lui Iov ne pot ajuta să direcţionăm întris­tările noastre către destinaţia potrivită.

Întrebări 1. Unii creştini se simt vinovaţi când au gânduri depresive. De ce?2. Cum te raportezi la realitatea gândurilor negative şi a depresiei?

4. ACTIVITATEDepresia este o problemă foarte reală, întâlnită atât în afara bisericii,

cât şi în interiorul ei. Este important să abordăm această problemă din perspectivă creştină.

Invitaţi o persoană (pastorul sau un psiholog din biserica voastră) să susţină o scurtă prezentare despre depresie în cadrul grupei voastre. Ar fi util să prezinte şi câteva strategii de ieşire din starea de depresie.

Acordaţi atenţie unei persoane care suferă de depresie şi împărtăşiţi­i ideile noi pe care tocmai le­aţi auzit. Nu uitaţi să vă rugaţi împreună cu ea.

78 STUDIUL 5

Vineri, 28 octombrie Un gând de încheiere

„Într­o epocă iluminată într­un mod fără precedent de ştiinţă şi raţiune, «vestea bună» a creştinismului devenea o structură metafizică tot mai puţin convingătoare, un fundament mai puţin sigur pe care să­ţi clădeşti viaţa şi mai puţin necesar în plan psihic. (...) Ideea că viaţa scurtă a unui om care a trăit în urmă cu două milenii, într­un popor primitiv obscur, pe o planetă despre care se ştia de­acum că era o bucată de materie relativ insignifiantă ce gravita în jurul uneia dintre miliardele de stele dintr­un univers impersonal inimaginabil de vast – ideea că un atare eveniment minor ar putea avea vreo semnificaţie cosmică sau eternă extraordinară nu mai putea fi convingătoare pentru oamenii raţionali. Pur şi simplu nu era plauzibil ca universul vast, ca întreg, să aibă vreo mare preocupare faţă de această parte minusculă a sa, dacă avea vreo «preocupare». În lumina nevoii lumii moderne de o confirmare publică, empirică, ştiinţifică a tu­turor declaraţiilor de credinţă, esenţa creştinismului pierdea din putere.” – Richard Tarnas, Passion of the Western Mind, p. 305.

Care este deficienţa acestui tip de raţionament? Ce pierde din vede­re autorul? Ce ne demonstrează acest paragraf despre limitele ştiinţei şi raţiunii în ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu şi a caracterului Său? Ce ne demonstrează el despre necesitatea revelaţiei divine pentru cunoaşterea unor adevăruri pe care ştiinţa şi raţiunea nu ni le pot descoperi?

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iov 25–31

1. Ce dorea Iov să apere până la ultima suflare?2. Ce anume nu se poate dobândi cu pietre scumpe şi metale pre­

ţioase?3. Cu cine ajunsese Iov să se considere „frate” şi „tovarăş”? 4. Completează afirmaţia lui Iov: „Eu, care n­am dat voie limbii mele

să…”

Calea către Hristos, capitolul 9

5. Cum putem îndeplini cele mai umile îndatoriri ale vieţii?

„Blestemată să fie ziua!” 79

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

ÎNTREBĂRI ȘI SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE

1. Ce răspunsuri aţi avut la rugăciune săptămâna aceasta? Împărtă­şiţi­le grupei!

2. Povestiţi ceva ce aţi trăit sau auzit săptămâna trecută! Ce semnificaţie are lucrul respectiv pentru dumneavoastră?

ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE

EXPLICAȚIE APLICAȚIE

1Ce reacţie a avut Iov în faţa suferinţei şi ce anume îi produ­cea nedumerire?

Cum am reacţiona noi într­o situaţie asemănătoare cu a lui Iov? De ce?

2Ce anume însemna moartea pen­tru atât de încercatul Iov?

De ce unii oameni ar prefera moartea în locul suferinţelor din viaţa aceasta?

3În ce fel îşi percepea Iov suferinţa? De ce?

Cum percepem noi azi suferinţa proprie şi suferinţa altora? De ce?

4Ce altceva mai deplângea Iov în timpul suferinţei sale? De ce?

De ce ne produce suferinţă chiar şi faptul că viaţa este scurtă, trecătoare?

5Ce întrebări existenţiale şi­a pus Iov în timpul suferinţei Sale?

Cum putem răspunde la întrebări de tipul: „Ce este omul? Care este sensul vieţii?”

80 STUDIUL 5

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

SUGESTII PRACTICE

1. Ce lucru practic aţi învăţat din acest studiu şi cum îl veţi aplica?2. Care este planul misionar al grupei voastre? În timp ce ascultaţi sau

vizionaţi vestea misionară pentru Sabatul acesta, culegeţi eventua­le idei misionare pe care să le aplicaţi!

SUGESTII PENTRU RUGĂCIUNE

1. Să mulţumim pentru darul vieţii!2. Să ne rugăm pentru înţelegerea sensului vieţii noastre!3. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de rugăciune:

Cineva din familie __________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre rude _________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre vecini ________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva din biserică _________________________________________________

_________________________________________________________________

29 octombrie – Ziua Sola Scriptura