a

6
a) Arabia preislamică aşterea statului arab nu a fost un fenomen de generaţie spontanee. Înainte de apariţia islamului, vasta Peninsulă Arabică îngloba regiuni preponderent deşertice sau semideşertice şi o populaţie doar vag omogenă, complet dezarticulată din punct de vedere politic, social şi religios. În teritoriile meridionale (Yemen, Hadramaut), datorită solului mai fertil, avantajat de precipitaţiile musonice, locuitorii s-au adaptat de timpuriu unui stil de viaţă sedentar. În Arabia septentrională şi centrală, expusă capriciilor unei pluviozităţi mai puţin abundente, datorită ostilităţii mediului, populaţia s-a sedentarizat doar în rarele oaze fertile, practicând în rest o existenţă nomadă sau seminomadă. Seminţiile arabe sedentare şi cele nomade erau organizate în triburi independente, conduse de un şeic sau un said. Se distingeau totuşi două ample grupări tradiţionale rivale: yemeniţii în sud şi nazaritienii în nord. N În Yemen şi în Hedjaz, regiuni situate în zonele sud-vestice şi vestice ale peninsulei, se practicau agricultura, creşterea animalelor şi comerţul caravanier. În porţiunile centrale sau orientale, dominate de deşerturi, beduinii duceau o viaţă de păstori nomazi, crescători de cămile, oi şi capre. Viaţa cotidiană a acestor rătăcitori ai pustiului era marcată de conflicte şi rivalităţi permanente, alimentate de vendette şi frecvente razii alimentare. De aceea, întâmplătoarele tentative de federalizare au avut un succes doar local şi o durată efemeră. În proximitatea Eufratului, de exemplu, s-a constituit regatul lakhmizilor (328-622), vasal faţă de Persia sasanidă, iar la frontiera cu Siria, regatul ghassanizilor, tributar faţă de Imperiul Bizantin. De discordiile dintre cele două state rivale a profitat tribul Kinda, care, începând cu secolul V, a creat o confederaţie. În ciuda scurtei sale istorii, această formaţiune statală a marcat primul pas pe calea viitoarei centralizări politice. Pentru arabii din Hedjaz, ostili ideii de monarhie, principalul centru de raliere a devenit Mecca – oraşul negustorilor, cămătarilor şi al caravanelor –, în jurul căreia gravitau şi alte aşezări angrenate în traficul comercial dintre Oceanul Indian şi Marea Mediterană, precum Yathrib, Taif şi Haybar. Prestigiul acestei plăci turnante a comerţului dintre Arabia de Sud şi Palestina bizantină se datora sanctuarului de forma unui cub, Kaaba, ridicat deasupra unui aerolit insolit, faimoasa „piatră neagră”. În respectivul lăcaş de cult îşi aveau sediul o serie de zeităţi importante, venerate în aproape întreaga peninsulă, precum al-Ozza (Luceafărul de dimineaţă), al-Lāt (zeiţa cerului), Manat (zeiţa fericirii) şi Allah (Dumnezeu), divinitatea protectoare a templului. Sub aceste auspicii, Mecca a devenit, treptat, cel mai important centru de pelerinaj pentru teritoriile arabe, timp de câteva luni pe an, care erau considerate sacre. Pelerinajul şi târgul, care se ţinea în vecinătate, la Ukâz, furnizau venituri substanţiale meccanilor şi cu precădere tribului Qurayş (Khoraish), însărcinat cu protejarea sanctuarului.

description

ist

Transcript of a

a) Arabia preislamic

Naterea statului arab nu a fost un fenomen de generaie spontanee. nainte de apariia islamului, vasta Peninsul Arabic ngloba regiuni preponderent deertice sau semideertice i o populaie doar vag omogen, complet dezarticulat din punct de vedere politic, social i religios. n teritoriile meridionale (Yemen, Hadramaut), datorit solului mai fertil, avantajat de precipitaiile musonice, locuitorii sau adaptat de timpuriu unui stil de via sedentar. n Arabia septentrional i central, expus capriciilor unei pluvioziti mai puin abundente, datorit ostilitii mediului, populaia sa sedentarizat doar n rarele oaze fertile, practicnd n rest o existen nomad sau seminomad. Seminiile arabe sedentare i cele nomade erau organizate n triburi independente, conduse de un eic sau un said. Se distingeau totui dou ample grupri tradiionale rivale: yemeniii n sud i nazaritienii n nord.n Yemen i n Hedjaz, regiuni situate n zonele sudvestice i vestice ale peninsulei, se practicau agricultura, creterea animalelor i comerul caravanier. n poriunile centrale sau orientale, dominate de deerturi, beduinii duceau o via de pstori nomazi, cresctori de cmile, oi i capre. Viaa cotidian a acestor rtcitori ai pustiului era marcat de conflicte i rivaliti permanente, alimentate de vendette i frecvente razii alimentare. De aceea, ntmpltoarele tentative de federalizare au avut un succes doar local i o durat efemer. n proximitatea Eufratului, de exemplu, sa constituit regatul lakhmizilor (328622), vasal fa de Persia sasanid, iar la frontiera cu Siria, regatul ghassanizilor, tributar fa de Imperiul Bizantin. De discordiile dintre cele dou state rivale a profitat tribul Kinda, care, ncepnd cu secolul V, a creat o confederaie. n ciuda scurtei sale istorii, aceast formaiune statal a marcat primul pas pe calea viitoarei centralizri politice.Pentru arabii din Hedjaz, ostili ideii de monarhie, principalul centru de raliere a devenit Mecca oraul negustorilor, cmtarilor i al caravanelor , n jurul creia gravitau i alte aezri angrenate n traficul comercial dintre Oceanul Indian i Marea Mediteran, precum Yathrib, Taif i Haybar. Prestigiul acestei plci turnante a comerului dintre Arabia de Sud i Palestina bizantin se datora sanctuarului de forma unui cub, Kaaba, ridicat deasupra unui aerolit insolit, faimoasa piatr neagr. n respectivul lca de cult i aveau sediul o serie de zeiti importante, venerate n aproape ntreaga peninsul, precum alOzza (Luceafrul de diminea), alLt (zeia cerului), Manat (zeia fericirii) i Allah (Dumnezeu), divinitatea protectoare a templului. Sub aceste auspicii, Mecca a devenit, treptat, cel mai important centru de pelerinaj pentru teritoriile arabe, timp de cteva luni pe an, care erau considerate sacre. Pelerinajul i trgul, care se inea n vecintate, la Ukz, furnizau venituri substaniale meccanilor i cu precdere tribului Quray (Khoraish), nsrcinat cu protejarea sanctuarului.

b) Mahomed, profetul islamului

n anul 570 se nate la Mecca, n clanul qurayit Ban Hchim, Mahomed, fiul lui Abdallah, viitorul profet al islamului. ntruct tatl su decedase, pe cnd mama sa, Amina, era lehuz, micul orfan va fi recunoscut i luat sub protecie de bunicul patern, AbdalMuttalib. De la vrsta de opt ani, pierzndui mama i bunicul, Mahomed va fi crescut de unchiul patern, Ab Tlib, devenit ef al clanului Ban Hchim. De tnr, viitorul profet va fi antrenat n comerul caravanier. Dup ce ctig o incontestabil experien negustoreasc n compania unchiului su, Mahomed intr n slujba unei vduve bogate, Khaddja. Aceasta, mulumit de prestaia sa mercantil, i propune si uneasc destinele. n ciuda diferenei de vrst (Khaddja avea 40 de ani, iar Mahomed doar 25), menajul pare s fi fost unul fericit. Mai bine de un deceniu i jumtate, viitorul fondator al islamului va duce o existen lipsit de griji materiale, alturi de consoarta sa.Abia la vrsta de 40 de ani, avnd obiceiul de a colinda, de unul singur, mprejurimile oraului Mecca, Mahomed are prima revelaie, ntro grot de pe muntele Hira. Tradiia pretinde c, n luna ramadan, i sa nfiat ngerul Gabriel, care ia ordonat s recite o suit de mesaje ale divinitii. Aceste revelaii, sub form de versete, aveau s alctuiasc, ulterior, Coranul (alQurn, recitare). Textul crii sacre a islamului apare astfel ca o dictare supranatural nregistrat de Profetul inspirat (L. Massignon).Mahomed sa strduit s propovduiasc noua credin monoteist printre concetenii si, anunnd iminena Judecii de Apoi i proclamnd c scopul vieii terestre este supunerea (islam) fa de Allah, prin rugciuni i milostenie. Prozelitismul n favoarea islamului a fost receptat cu serioase rezerve la Mecca, ntruct distrugerea idolilor i adorarea unei diviniti singulare ar fi afectat tradiionalele pelerinaje, extrem de profitabile pe plan comercial. n primii ani ader la noua religie soia Profetului, Khaddja, un vr al acesteia, Waraqa ibn Naufal, civa membri ai familiei, precum Ali, Zayd i sclavul negru Bill. Atragerea printre adepii islamului a unor personaliti marcante (Abu Bakr, Omar) constituie excepii notabile. Sub presiunea persecuiilor permanente, exercitate de ptura negustorilor avui din Mecca, n anul 615, aproximativ 100 de adereni ai islamului se refugiaz n Abisinia.Pentru comunitatea islamic situaia se agraveaz n anul 619, o dat cu moartea Khaddjei i a unchiului Ab Tlib. n fruntea clanului Ban Hchim ajunge un alt unchi, Ab Lahab, opozant nverunat al Profetului. n replic, Mahomed contacteaz triburile arabe din vecintate i pe locuitorii din Yathrib, unde tria inclusiv o numeroas comunitate iudaic, deci monoteist. n urma pactului de la alAqaba, proaspeii aliai se oblig s renune la idolatrie. Pe 24 septembrie 622, Mahomed prsete Mecca, n compania discipolilor si, i se stabilete la Yathrib, carei schimb numele n Medina. Acest episod e cunoscut n istoria islamului sub denumirea de Hegira (exilul, expatrierea).La Medina, Mahomed devine un veritabil lider teocratic. nlocuiete vechile structuri tribale cu comunitatea credincioilor (umma), alctuit din dou grupri: muhadjirunii (expatriaii din Mecca) i anarii (susintorii locali). Canonizeaz ritualurile i principiile religiei islamice. Astfel, credinciosul musulman trebuie s ndeplineasc cinci obligaii fundamentale: s cread n Allah i si dedice cinci rugciuni zilnice, s achite comunitii islamice o contribuie voluntar, zekeat, destinat ajutorrii adepilor sraci, pelerinajul la Mecca, efectuat mcar o dat n via, inerea postului n luna ramadan i participarea la rzboiul sfnt, djihad. Rugciunea n comun este recomandat i prescris pe ziua de vineri. Atunci credincioii se adun n moschee, cu faa spre mihrb, nia decorat indicnd direcia (qibla) ctre Mecca. Iniial, spernd si converteasc pe evreii din Medina la islam, Profetul ia consiliat pe credincioi si orienteze rugciunea ctre Ierusalim. Imamul (eful religios), care se aaz n faa adunrii credincioilor, nu este dect ndrumtor al rugciunii colective. Elementul esenial al reuniunii de vineri este predica (Khutba), pronunat de la amvon (minbar). Chemrile cotidiene la rugciune se fac de ctre muezin din naltul minaretului, lipit de sala de rugciune a moscheii.ntruct oaza Medina era aglomerat, mijloacele de subzisten ale comunitii islamice sau restrns ngrijortor. n scurt timp, sub constrngerea presiunilor de ordin material, Mahomed ia trimis adepii s intercepteze caravanele comercianilor din Mecca. n consecin, partizanii Profetului angajeaz dou confruntri cu adversarii lor, n anul 624, la Madan i Badr, pe care le ncheie victorioi. Succesele militare ale musulmanilor, precum i pagubele materiale suferite, iau determinat pe locuitorii din Mecca s riposteze, n anul urmtor. n anturajul credincioilor si, Mahomed ia ntmpinat dumanii, se presupune, n numr de 3 000, la Uhud (Ohod), n apropierea Medinei. Musulmanii sufer o nfrngere catastrofal. Profetul e rnit, iar unchiul su, Hamza, ucis. Nu e limpede dac, la scurt vreme dup btlie sau cu alt ocazie, trupele meccane atac Medina. Profetul salveaz ns situaia, sftuindui adepii si protejeze reedina cu un an (rzboiul anului). Descurajai de obstacolul neprevzut pe care lau ntmpinat, inamicii islamului au renunat la asediu.n anul 628, Mahomed i propune s ntreprind un pelerinaj la Mecca, n compania credincioilor si. Pe drum, la Hudaybiyya (Hudeibijeh), e ntmpinat de o delegaie din oraul su natal, cu care ncheie un armistiiu, pe o perioad de zece ani. Conform nelegerii, musulmanii urmau si amne pelerinajul cu un an. n anul 630, nclcnd tratatul, Mahomed se ndreapt spre Mecca, nsoit de adepii islamului. Oponenii si din tribul Quray (Khoraish) capituleaz fr lupt. Profetul ptrunde n oraul sfnt i ine o predic adresat musulmanilor, dup care ordon distrugerea idolilor care flancau piatra neagr, Kaaba. Dup acest incontestabil succes, care, ulterior, a favorizat extinderea i mai alert a islamului, Mahomed sa ntors la reedina sa din Medina. De fapt, aici va i muri, dobort de boal, n anul 632.

2. Primii califi i nceputurile expansiunii islamice

Conform tradiiei, urmaii lui Mahomed erau eligibili, ns doar din cercul restrns al familiei Profetului. Ei se vor numi califi i vor cumula att funcia de lider religios (imam), ct i cea de lider politic. Astfel, Mahomed rmnea unicul Profet (resl). Primii califi au fost AbuBakr (632634), Omar (634644), Othman (644656) i Ali (656661). Omar i Othman au fost asasinai, declannd, n consecin, dou serioase crize de succesiune n comunitatea islamic. Ajuns calif dup uciderea lui Othman, Ali este contestat de rivalul su, Moawiyya, vrul lui Othman i guvernatorul Siriei, n ciuda faptului c era att vrul, ct i ginerele lui Mahomed. Au urmat cinci ani de interregn. Cei doi pretendeni sau nfruntat n btlia decisiv de la Siffin (658). Ulterior, nelat de Moawiyya, Ali a renunat la preteniile sale. Slbiciunea sa i va determina pe kharidjii (rsculai) sl abandoneze. De altfel, peste civa ani, n 661, la AlKufa, Ali va fi asasinat de un membru al respectivului grup islamic disident. Moawiyya, singurul pretendent rmas n via, va muta reedina califilor musulmani la Damasc, n Siria. Cu el accede la putere, n fruntea imperiului islamic, dinastia Omeiazilor. Susintorii noii familii dominante se vor numi sunnii, iar rivalii lor, carel considerau pe Moawiyya un uzurpator i pe fiii lui Ali califi legitimi, vor deveni iii (fundamentaliti).n epoca primilor califi, expansiunea islamului a fost extrem de spectaculoas. Pn la moartea sa (634), Abu Bakr reuise s ctige aproape toate teritoriile din Peninsula Arabic n favoarea islamului, reprimnd cu fermitate inerentele rebeliuni. Succesorul su, Omar, va atrage lupttori musulmani din ntreaga Arabie n rzboiul sfnt (djihad) mpotriva necredincioilor (bizantinii i Sasanizii). Succesele vor fi stupefiante. Trupele musulmane cuceresc Siria i Palestina, de la bizantini, dup victoria de la Yarmuk (636). n urma succesului militar de la Nehawend (642), invadeaz Mesopotamia i Persia. n acelai an, generalul Amr supune Egiptul i Cirenaica. Iranul va fi nglobat n statul arab pe parcursul anului 651, n vremea califului Othman.

3. Califatul Omeiad

Cei mai semnificativi califi omeiazi au fost Moawiyya (661680), Abd alMalik (685705) i Walid I (705715). ncorpornd tradiiile civilizaiilor existente n regiune, dinastia omeiad a dotat imperiul islamic cu o structur administrativ funcional i a impus n zonele cucerite araba ca limb oficial. Pe de alt parte, a integrat populaiile cucerite, cu rang de clieni (mawali), n comunitatea araboislamic.Sub Omeiazi, imperiul arab atinge limita maxim a expansiunii. Spre apus, adepii islamului cuceresc Tripolitania, provincia bizantin Africa i Mauretania. n Tunisia, exasperai de rezistena ndelungat a Cartaginei, care va fi cucerit abia n 698, arabii vor construi oraul Kairouan (670). ntreaga Afric de Nord va fi supus, pn la Atlantic, pe parcursul unui deceniu (697707). Regatul Vizigot, din Peninsula Iberic, va fi cucerit pn la 712 de ctre Musa ben Nosayr, guvernatorul berberilor, ajutat de subalternul su, Tariq ben Ziyad. Tentativa Omeiazilor de a ncorpora Regatul Merovingian sa ncheiat ns cu un eec lamentabil. Francii, condui de majordomul Charles Martel, au respins forele musulmane la Poitiers (732) i leau obligat s se replieze, la sud de Pirinei.Spre rsrit, dup ce ngenuncheaz Persia sasanid, trupele musulmane cuceresc Afganistanul (663), Transoxiana (674), regiunea Sindh (711) i se revars asupra Turkestanului chinez. Imperiul Omeiad ajunge, astfel, s se ntind de la frontierele Chinei pn la Oceanul Atlantic. Spre nord, Omeiazii progreseaz n Transcaucazia, cucerind treptat Armenia i Iberia (653), Lazica (696), Abhazia (711) i Shirwan, o provincie de pe litoralul Mrii Caspice (737). Tot n urma unui raid al arabilor e jefuit Itil, ora caravanier, situat pe Volga, care era, totodat, reedina hanilor khazari. Dup aceast incursiune islamic, khazarii nu se vor mai aventura la sud de Caucaz.Pe plan intern, califul Yazid I (680683), succesorul lui Moawiyya, e nevoit s reprime o rebeliune iit, condus de Husein, fiul lui Ali, n anul 680. Liderul rsculailor moare ca un martir, n lupta de la Kerbela. n urma evenimentului respectiv, situaia tensionat care se instalase, deja mai devreme, ntre iii i sunnii se accentueaz. Dinastia omeiad va sucomba n urma unei rscoale declanate n Khorasan (747) de urmaii lui alAbbas, unchiul Profetului. n final, pretendentul AbualAbbas e proclamat calif de opoziia iit, n marea moschee din Kufa (750). Familia ultimului suveran omeiad e nimicit de forele noii dinastii. Un singur reprezentant al familiei, Abd arRahman, reuete s se refugieze n Peninsula Iberic, unde ntemeiaz un emirat independent (756).

4. Califatul Abbasid

Printre califii abbasizi, pe lng ntemeietorul dinastiei, AbualAbbas (750754), se remarc alMansur (754775), Harun arRaid (786809) i alMamun (813833). Contnd, n principal, pe sprijinul populaiei iraniene iite, Abbasizii vor muta capitala imperiului de la Damasc la Bagdad, n Irak. Totodat, ei vor aborda fr discriminri pe mawali (populaiile cucerite i arabizate) i nui vor trata preferenial pe musulmanii originari. n privina succesiunii, Abbasizii inoveaz, n sensul c l desemneaz, dintre fiii lor, pe motenitorul prezumtiv al califatului, ei fiind nc n via. Pe de alt parte, fr a renuna total la aciuni expansioniste, ncurajeaz comerul i viaa citadin. La Bagdad i Samarkand ncep s funcioneze manufacturi pentru fabricarea mtsii, a covoarelor i a stofelor brodate, precum i mori de hrtie. Produsele acestor iniiative economice erau traficate spre Extremul Orient i spre Extremul Occident.Declinul Califatului Abbasid a fost provocat de creterea rolului mercenarilor turci, de agitaiile kharidjiilor, de revoltele succesive din Hedjaz i de tulburrile endemice provocate de pturile pauperizate ale populaiei. Pe de alt parte, unitatea imperiului e profund zdruncinat de tendinele centrifuge ale unor provincii limitrofe, n fruntea crora se instaureaz dinastii locale. Emiratul andaluz, fondat de ultimul Omeiad, n 756, devine califat, n vremea lui Abd arRahman al IIIlea (912961). n centrul Maghrebului (Algeria de astzi) se instaureaz dinastia Rustemizilor (761907). n Maroc puterea e monopolizat de familia Idrisizilor (788828), iar n Ifriqiya (actuala Tunisie) de Aghlabizi (800909). Egiptul e acaparat de familia Tulunid (879905), urmat de cea Fatimid (9051171).