SCRISOAREA A DOUA A SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE CORINTENI

I. INTRODUCERE

Destinatarii

11 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinþa lui Dumnezeu, ºifratele Timotei, cãtre Biserica lui Dumnezeu care se aflã în

Corint ºi cãtre toþi sfinþii care sunt în întreaga Ahaia: 2 har vouã ºipace de la Dumnezeu Tatãl nostru ºi de la Domnul Isus Cristos!

Mulþumire3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus

Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieria, 4 carene mângâie în orice necaz al nostru ca sã putem ºi noi sã-i mângâiempe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºinesuntem mângâiaþi de Dumnezeu. 5 Cãci dupã cum prisosesc pãtimi-rile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseºte ºi mângâiereanoastrã. 6 Aºadar, dacã suntem în necaz, suntem astfel pentrumângâierea ºi mântuirea noastrã. Dacã suntem mângâiaþi, suntemastfel pentru mângâierea care vã întãreºte ca sã suportaþi cu stator-nicie pãtimirile pe care le îndurãm ºi noi. 7 ªi speranþa noastrã pentruvoi este neclintitã ºtiind cã aºa cum sunteþi pãrtaºi ai suferinþelor, lafel [veþi fi pãrtaºi] ai mângâierii.

8 Cãci nu vreau, fraþilor, ca voi sã rãmâneþi în ignoranþã cu privirela necazul care a venit asupra noastrã în Asia, cum am fost copleºiþipeste mãsurã ºi peste puterile noastre, aºa încât ne pierdusem spe-ranþa de a mai trãi. 9 Ba chiar ne-am socotit în noi înºine niºte con-damnaþi la moarte ca sã nu ne punem încrederea în noi înºine, ci înDumnezeu, cel care îi învie pe cei morþi. 10 El ne-a eliberat dintr-o

Rom 1,11Cor 1,1

Rom 1,7

Ef 1,3Rom 15,5

Col 1,24Fil 1,20

Fil 2,27Rom 4,17

a Termenul grec paraklesis (de laverbul parakaleô) apare de 29 de oriîn NT, din care în 2Cor de 11 ori (ver-bul apare de 109 ori în NT, din care de54 de ori în sfântul Paul, iar în 2Corde 18 ori) ºi poate avea mai multesemnificaþii: mângâiere, consolare,

încurajare, ajutor, îndemn. În v. 3-11,unde termenul, sub ambele forme,apare de 10 ori, deºi am dat semnifi-caþia „mângâiere” – „a mângâia” aretoate nuanþele de mai sus, reprezen-tând dinamismul acþiunii salvifice alui Dumnezeu.

a În unele manuscrise apare varian-ta: de un astfel de pericol, în altele: deatâtea pericole de moarte.

b Alte variante au: ne va elibera, iarîntr-o serie de manuscrise este omis:ºi ne elibereazã.

c În câteva manuscrise vechi aparevarianta: voi.

d Multe manuscrise importante au:sfinþenie.

e În multe manuscrise lipseºte: nostru.f Câteva manuscrise importante

înlocuiesc: har cu: bucurie.

astfel de moartea ºi ne elibereazãb ºi în el sperãm cã ne va mai elibe-ra, 11 ajutându-ne ºi voi prin rugãciunea fãcutã pentru noi, ca, prindarul [primit] de mai multe persoane, mulþi sã aducã mulþumirepentru noic.

II. SLUJIREA APOSTOLICêI DIFICULTÃÞILE EI

Schimbarea planului de cãlãtorie al lui Paul12 Aceasta este mândria noastrã: mãrturia conºtiinþei noastre cã,

în lume ºi mai ales faþã de voi, ne-am purtat cu simplitated ºi cu sin-ceritate divinã; nu cu înþelepciunea trupeascã, ci cu harul lui Dum-nezeu. 13 Însã nu vã scriem altceva decât ceea ce citiþi sau cunoaºteþi.Sper cã pânã la sfârºit veþi cunoaºte, 14 dupã cum aþi ºi cunoscut înparte, cã mândria voastrã suntem noi, iar voi a noastrã în ziua Dom-nului nostrue Isus.

15 Cu aceastã convingere voiam sã vin la voi ca sã aveþi un al doileaharf, 16 de la voi sã trec în Macedonia ºi din Macedonia sã mã întorcdin nou la voi ºi sã fiu însoþit de voi în Iudeea. 17 Voind acest lucru,m-am purtat oare cu uºurãtate sau ceea ce vreau, vreau dupã trupîncât la mine „da, da” sã fie „nu, nu”? 18 Credincios este Dumnezeu:cuvântul nostru faþã de voi nu este da ºi nu. 19 Cãci Fiul lui Dumne-zeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi: de mine, deSilvan ºi de Timotei, nu este da ºi nu, ci în el este numai da. 20 Într-ade-vãr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin elrostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria sa. 21 Iar cel care ne întã-reºte împreunã cu voi în Cristos ºi ne-a uns este Dumnezeu, 22 celcare ne-a însemnat cu sigiliul sãu ºi a pus în inimile noastre arvunaDuhului.

23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu cã n-ammai venit la Corint, ca sã vã cruþ, 24 nu cã am fi noi stãpâni peste cre-dinþa voastrã, ci vrem sã colaborãm ºi noi la bucuria voastrã, cãci voirãmâneþi tari în credinþã.

2,171Cor 1,17;

2,1

1Cor 10,13

1In 2,27

6,11Pt 5,2-3

2Cor 1,11 402

Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul

21 Mi-am luat hotãrârea sã nu vin din nou la voi întristat, 2 cãcidacã eu vã întristez pe voi, cine poate sã-mi dea bucurie, dacã nu

cel care a fost întristat de mine? 3 ªi v-am scris aceasta ca atuncicând vin sã nu am întristare de la cei care trebuiau sã-mi facã bucu-rie ºi sunt convins cu privire la voi toþi cã bucuria mea este a voas-trã, a tuturor. 4 V-am scris în adâncã mâhnire, cu strângere de inimã,ºi cu multe lacrimi, nu ca sã vã întristaþi, ci ca sã cunoaºteþi iubireanemãrginitã pe care o am pentru voi.

5 Dacã cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pevoi toþi, cel puþin în parte, ca sã nu spun mai mult. 6 Pentru unul caacesta este destulã pedeapsa datã de cei mai mulþi, 7 aºa încât estemai bine sã-l iertaþi ºi sã-l îmbãrbãtaþi ca sã nu cadã de prea maretristeþe. 8 De aceea vã îndemn sã vã arãtaþi iubirea faþã de el. 9 Pentruaceasta v-am ºi scris ca sã ºtiu din aceastã încercare dacã sunteþi ascul-tãtori în toate. 10 Însã pe cine îl iertaþi îl iert ºi eu ºi ceea ce am iertat,dacã am iertat ceva, am fãcut-o pentru voi în faþa lui Cristos, 11 ca sãnu ne lãsãm înºelaþi de Satana, cãci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.

Cãlãtoria în Macedonia12 Când am venit la Troas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacã

mi se deschisese uºa în Domnul, 13 nu am avut liniºte în duhul meupentru cã nu l-am gãsit pe fratele meu Tit, dar mi-am luat rãmasbun de la ei ºi am plecat spre Macedonia.

14 Mulþumire fie lui Dumnezeu care ne poartã întotdeauna la vic-torie în Cristos ºi rãspândeºte prin noi în orice loc mireasma cunoaº-terii sale. 15 Cãci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plã-cutã a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca ºi pentru cei carese pierd. 16 Pentru aceºtia suntem mireasma [care duce] de la moartespre moarte, iar pentru aceia mireasmã [care duce] de la viaþã spreviaþã. ªi cine este pregãtit pentru aceasta? 17 Cãci noi nu suntem ca ceimulþia care comercializeazã cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sin-ceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu ºi în faþa lui Dumnezeu.

Slujirea noii alianþe

31 Oare începem din nou sã ne prezentãm pe noi înºine? Sau avemnoi nevoie, ca alþii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de

la voi? 2 Voi sunteþi scrisoarea noastrã, scrisã în inimile noastreb,

13,10

7,8Fap 20,31

1Cor 5,2

Col 3,13

7,15; 10,6

Mt 10,40

1Tim 4,10Tit 1,4

1Cor 1,18

Lc 2,34

4,2; 11,131Tes 2,51Pt 4,11

5,12; 10,12Rom 1,17; 8,31Cor 1,30Gal 3,13Fil 3,91Cor 9,2

a În câteva manuscrise vechi gãsimvarianta: ca ceilalþi.

b Câteva manuscrise importante auvarianta: voastre.

403 2Cor 2,1

cunoscutã ºi cititã de toþi oamenii. 3 Cãci este evident cã voi sunteþiscrisoarea lui Cristos alcãtuitã de noi, scrisã nu cu cernealã, ci cuDuhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatrã, ci pe tablele decarne ale inimii.

Confruntare între vechea ºi noua alianþã4 Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin

Cristos. 5 Nu cã am fi noi în stare de la noi înºine sã gândim ceva, ca ºicum ar veni de la noi, ci competenþa noastrã [vine] de la Dumnezeu,6 care ne-a fãcut vrednici sã fim slujitori ai noii alianþe, nu ai literei,ci ai Duhului, pentru cã litera ucide, pe când Duhul dã viaþã.

7 Iar dacã slujirea [care duce] spre moarte, cu litere sãpate în pia-trã, a fost atât de plinã de mãreþie încât fiii lui Israel nu puteau sãse uite la faþa lui Moise din cauza mãreþiei feþei lui, chiar dacã eratrecãtoare, 8 cu cât mai mãreaþã nu va fi slujirea Duhului? 9 Dacãslujirea [care duce] spre condamnare a fost plinã de mãreþie, cu multmai mult o va întrece în mãreþie slujirea [care duce] spre justificare.10 ªi nici mãcar nu a fost mãreþ ceea ce era mãrit în aceastã privinþãîn faþa acestei mãreþii nespuse, 11 cãci dacã ceea ce era trecãtor s-aarãtat plin de mãreþie, cu atât mai mult va fi plin de mãreþie ceea ceeste netrecãtor!

12 Aºadar, având o astfel de speranþã, noi lucrãm cu multã îndrãz-nealã, 13 nu ca Moise, care îºi punea vãlul pe faþã ca fiii lui Israel sãnu priveascã sfârºitul a ceea ce era trecãtor. 14 Dar minþile lor s-auîntunecat, cãci pânã în zilele de astãzi, când se citeºte vechea alianþã,rãmâne acelaºi vãl care nu s-a mai ridicat, fiindcã a fost desfiinþat deCristos. 15 Însã pânã astãzi, ori de câte ori este citit Moise, rãmâneun vãl pe inimile lor. 16 Însã, ori de câte ori cineva se întoarce laDomnul, vãlul este dat la o parte, 17 cãci Domnul este Duhul ºi undeeste Duhul Domnului acolo este libertate, 18 iar noi toþi care, cu faþadescoperitã, privim ca într-o oglindã gloria Domnului, suntem schim-baþi în acelaºi chip al lui tot mai gloriosa prin Duhul Domnului.

Comoara spiritualã în vase de lut

41 De aceea, având aceastã slujire pe care am primit-o din îndu-rare, nu ne descurajãm, 2 ci am renunþat la cele ascunse ºi ruºi-

noase, nu umblãm cu prefãcãtorie ºi nici nu falsificãm cuvântul luiDumnezeu. Dimpotrivã, arãtând adevãrul, ne prezentãm în faþa con-ºtiinþei oricãrui om înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi chiar dacã evanghelia

In 15,5

Ier 31,31

Mc 4,12Fap 28,27

Rom 11,7-8Evr 8,13

Fap 15,21

In 4,24Rom 8,2

1Cor 6,17

a Lit.: din glorie în glorie.

2Cor 3,3 404

noastrã este sub un vãl, ea este ascunsã de vãl pentru cei care sepierd, 4 pentru cei necredincioºi, cãrora dumnezeul veaculuia acestuiale-a întunecat minþile ca sã nu vadã strãlucirea evangheliei glorieilui Cristos, cel care este chipul lui Dumnezeu. 5 Cãci nu ne predicãmpe noi înºine, ci pe Isus Cristos Domnul, iar noi suntem servitori aivoºtri de dragul lui Isusb. 6 Într-adevãr, Dumnezeu, care a zis: „Sãstrãluceascã lumina din întuneric”, el însuºi a strãlucit în inimilenoastre pentru luminarea cunoaºterii gloriei lui Dumnezeu pe faþalui Isus Cristos.

7 Dar noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca putereaimensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi denecazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, darnu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi.10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã searate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntemmereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se ara-te în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iarîn voi, viaþa.

13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am cre-zut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cãcel care l-a înviat pe Domnulc Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cuIsus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate suntpentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea demulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu.

Viaþa din credinþã16 De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru

din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþanoastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al glo-riei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele carenu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nuse vãd sunt veºnice.

51 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface,avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã,

veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorindsã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi

2Tes 2,11

1,24

3,18Is 9,1Gen 1,31Pt 2,9

1,8; 7,5

16,11Cor 15,31Fil 3,10

Ps 116,10

Ps 116,10

Rom 1,4+;8,11

1,11

Col 3,9

Rom 8,17Evr 12,111Pt 1,6

5,7Col 1,16

Iob 4,19Înþ 9,15Is 38,122Pt 1,13Rom 8,231Cor 15,531Tes 4,15

a Dupã terminologia NT, expresia„dumnezeul veacului” (sau „al lumii”)se referã la Satana (cf. Lc 4,6; In 12,31;14,30; 16,1).

b Manuscrisele cele mai vechi au:

prin Isus, iar câteva manuscrise au:prin Cristos.

c Existã o serie de variante în manu-scrise: pe Isus; pe Domnul nostru Isus;pe Domnul Isus Cristos.

405 2Cor 4,4

gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãmapãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, cisã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit deviaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-adat arvuna Duhului.

6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cãatât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7 cãci um-blãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredereºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã laDumnezeu. 9 De aceea, fie cã rãmânem [în trup], fie cã plecãm, nestrãduim sã-i fim plãcuþi lui. 10 Cãci noi toþi trebuie sã ne prezentãmînaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare sã primeascã, pen-tru ceea ce a fãcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rãu.

Misterul reconcilierii11 Aºadar, cunoscând frica de Domnul, încercãm sã-i convingem pe

oameni. Noi suntem binecunoscuþi înaintea lui Dumnezeu ºi sper cãsuntem binecunoscuþi ºi în conºtiinþele voastre. 12 Nu începem iarãºisã ne prezentãm în faþa voastrã, ci vã dãm o ocazie ca sã vã mândriþicu noi, ca sã aveþi ce spune împotriva acelora care se mândresc cuînfãþiºarea, ºi nu cu inima. 13 Dacã ne-am ieºit din fire, a fost pentruDumnezeu, iar dacã suntem cu mintea întreagã, este pentru voi.14 Cãci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care ne gândim cãunul singur a murit pentru toþi, ca atare toþi au murit. 15 El a muritpentru toþi, pentru ca cei care trãiesc sã nu mai trãiascã pentru eiînºiºi, ci pentru acela care a murit ºi a înviat pentru ei.

16 Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaºtem pe nimeni dupãtrup ºi, dacã l-am cunoscut pe Cristos dupã trup, acum nu-l maicunoaºtem [astfel]. 17 Deci, dacã cineva este în Cristos, este o crea-turã nouã: cele vechi au trecut, iatãa, au devenit noi. 18 Iar toate vinde la Dumnezeu care ne-a împãcat cu sine prin Cristos ºi ne-a încre-dinþat slujirea reconcilierii, 19 aºa cum Dumnezeu era în Cristosîmpãcând lumea cu sine, neþinând cont de pãcatele lor ºi punând înnoi cuvântul reconcilierii. 20 Aºadar, noi suntem împuterniciþi ai luiCristos ca ºi ai lui Dumnezeu care vã îndeamnã prin noi. Vã rugãmpentru Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu! 21 Pe cel care nu a cunos-cut pãcatul el l-a fãcut pãcat de dragul nostru pentru ca noi sãcunoaºtem justificarea lui Dumnezeu în el.

1,22

1Cor 13,12Evr 11,13

Rom 14,101Cor 3,11-15

Ef 6,8

1,13; 4,2

3,1

Rom 5,186,11

Rom 14,7-8

Gal 6,15Ap 21,5

Rom 5,10

Col 1,20

Ef 6,20

Rom 1,17;8,3

1Cor 1,30Gal 3,13

Fil 3,9

a Unele manuscrise vechi adaugã:toate.

2Cor 5,4 406

Apostolatul lui Paul

61 Deoarece noi colaborãm cu el, vã mai îndemnãm sã nu primiþiharul lui Dumnezeu în zadar, 2 cãci el spune:

La momentul potrivit te-am ascultatºi în ziua mântuirii te-am ajutat:iatã, acum este momentul potrivit,iatã, acum este ziua mântuirii.

3 Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire ca sã nu fie defãi-matã slujirea noastrã. 4 Dar în toate noi ne prezentãm ca niºte sluji-tori ai lui Dumnezeu printr-o mare rãbdare în necazuri, în nevoi ºistrâmtorãri, 5 în bãtãi, în închisori ºi în rãscoale, în osteneli, în ve-gheri ºi în posturi, 6 prin curãþie, prin cunoaºtere, prin îndelungãrãbdare, prin bunãtate, prin Duhul cel Sfânt ºi prin iubire neprefã-cutã, 7 prin cuvântul adevãrului, prin puterea lui Dumnezeu ºi prinarmele de atac ºi de apãrarea ale dreptãþii, 8 în mãrire ºi înjosire, îndefãimare ºi în vorbire de bine; consideraþi ca înºelãtori, deºi suntemfideli adevãrului; 9 ca niºte necunoscuþi, deºi suntem bine cunoscuþi;ca unii care sunt pe moarte, deºi iatã cã trãim; ca niºte pedepsiþi, darnu omorâþi; 10 ca niºte întristaþi, deºi suntem totdeauna plini de bucu-rie; ca niºte sãraci, deºi îmbogãþim pe mulþi; ca unii care nu au nimic,deºi stãpânim toate.

11 Gura noastrã s-a deschis cãtre voi, corintenilor, inima noastrã s-alãrgit. 12 Nu în noi sunteþi la strâmtorare, ci înlãuntrul vostru sun-teþi la strâmtorare. 13 Plãtiþi-ne ºi voi acelaºi preþ – vã spun ca unorcopii – lãrgiþi-vã inimile!

Creºtinul – templul lui Dumnezeu14 Nu vã înjugaþi la acelaºi jug cu cei necredincioºi. Cãci ce legã-

turã este între justificare ºi nelegiuire? Sau ce comuniune este întreluminã ºi întuneric? 15 Ce acord poate fi între Cristos ºi Beliar?b Sauce relaþie este între un credincios ºi un necredincios? 16 Ce legãturãpoate fi între templul lui Dumnezeu ºi idoli? Doar noi suntemc tem-plul Dumnezeului celui viu, dupã cum a spus Dumnezeu:

Voi locui între ei ºi voi umbla împreunã cu ei;eu voi fi Dumnezeul lor ºi ei vor fi poporul meu.

Is 49,8

Gal 5,22Rom 12,9

Rom 13,12

8,9Fil 4,12

Ps 119,32 gr

1Cor 4,14

1Cor 3,16;6,19

Ez 37,27Lev 26,12

a Lit.: armele din dreapta ºi dinstânga.

b Este o formã neobiºnuitã a terme-nului Belial, folosit în ebraicã pentrudiavol. Nu este totuºi un nume propriula origine, ci este compus din douã

cuvinte care înseamnã „fãrã valoare”.În VT apare des expresia „fiul lui Beli-al” pentru a se indica „un om rãu”.

c Multe manuscrise importante au:voi sunteþi.

407 2Cor 6,1

17 De aceea, ieºiþi din mijlocul lorºi despãrþiþi-vã, spune Domnul.Iar de ceea ce este necurat, nu vã atingeþiºi eu vã voi primi.

18 Eu vã voi fi tatã ºi voi îmi veþi fi fii ºi fiice,spune Domnul cel atotputernic.

71 Aºadar, iubiþilor, având noi aceste promisiuni, sã ne purificãmde orice patã a trupului ºi a sufletului, desãvârºind sfinþenia în

frica lui Dumnezeu.

Bucuria lui Paul pentru convertirea corintenilor2 Acceptaþi-ne: noi n-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe

nimeni, n-am înºelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca sã vã condamn:v-am spus de mai înainte cã sunteþi în inimile noastre ca sã murimîmpreunã ºi ca sã trãim împreunã. 4 Am toatã încrederea în voi ºi mãmândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurieîn ciuda tuturor necazurilor noastre.

5 Cãci ºi dupã ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avutodihnã, ci în toate am avut necazuri: din afarã lupte, dinãuntrutemeri. 6 Însã Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mân-gâiat ºi pe noi prin venirea lui Tit, 7 ºi nu numai prin venirea lui, ciºi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, fãcându-ne cunoscutãdorinþa voastrã aprinsã, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine,aºa încât m-am bucurat ºi mai mult.

8 Deºi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rãu ºi chiardacã mi-ar fi pãrut rãu – cãci vãd cã scrisoarea aceea v-a întristatpentru o vreme – 9 acum mã bucur nu pentru cã v-aþi întristat, cipentru cã, întristându-vã, aþi ajuns la convertire. Cãci v-aþi întristatdupã [voinþa] lui Dumnezeu ca sã nu suferiþi nimic din partea noas-trã. 10 Într-adevãr, întristarea dupã [voinþa lui] Dumnezeu aduceconvertirea spre mântuire, fãrã regrete, pe când întristarea lumiiduce la moarte. 11 Iatã ce elan v-a adus tocmai aceastã întristare avoastrã dupã [voinþa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovãþire! Ce indig-nare! Ce teamã! Ce dorinþã aprinsã! Ce zel! Ce pedeapsã! În toatev-aþi prezentat pe voi înºivã ca fiind nevinovaþi faþã de acest fapt.

12 Acum, dacã v-am scris, nu am fãcut-o din cauza celui care afãcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, cica sã fie cunoscutã sârguinþa voastrã faþã de noi înaintea lui Dumne-zeu. 13 Pentru aceasta am fost mângâiaþi.

Dar, pe lângã aceastã mângâiere a voastrã, ne-am bucurat ºi maimult de bucuria lui Tit, cãruia voi toþi i-aþi liniºtit sufletul. 14 Cãcidacã ne-am mândrit cu ceva în privinþa voastrã faþã de el, nu ne-am

Is 52,11Ier 51,45Ez 20,34

2Sam 7,14Is 43,6Ier 31,9Os 2,1

2Pt 1,4

Fap 20,33

2Tes 1,4

1,4; 4,8

Is 49,13Fap 28,15

Sir 30,23

2,131Cor 16,18

8,24

2Cor 6,17 408

fãcut de ruºine, ci, aºa cum în toate v-am vorbit în adevãr, la fel ºimândria noastrã în faþa lui Tit s-a dovedit adevãratã. 15 Afecþiunealui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultareavoastrã, a tuturor, cum l-aþi primit cu teamã ºi cu emoþie. 16 Mã bu-cur cã în toate pot avea încredere în voi.

III. COLECTA PENTRU BISERICADIN IERUSALIM

Generozitatea macedonenilor

81 Vã facem cunoscut, fraþilor, harul lui Dumnezeu care le-a fostdat Bisericilor din Macedonia, 2 pentru cã bucuria lor a fost mare

în mijlocul necazurilor grele ºi a sãrãciei cumplitea ºi a devenit ºimai mare prin bogãþia generozitãþii lor. 3 Dau mãrturie cã au dat debunãvoie, dupã puterile lor, ba chiar peste puterile lor. 4 Mi-au cerutcu multã stãruinþã favoarea de a participa la ajutorarea sfinþilor, 5 darnu numai dupã cum sperasem noi, ci s-au dãruit mai întâi pe ei înºiºiDomnului, apoi nouã prin voinþa lui Dumnezeu.

Motive pentru a fi generoºi6 Noi l-am rugat pe Tit sã ducã la bun sfârºit între voi aceastã bine-

facere, aºa cum a început-o. 7 Dar, aºa cum sunteþi mai presus în toa-te, în credinþã ºi în cuvânt, în cunoaºtere ºi în orice strãduinþã ºi îniubirea pe care v-am împãrtãºit-ob, la fel sã fiþi mai presus ºi înaceastã binefacere.

8 Nu spun aceasta ca o poruncã, ci, prin râvna altora, vreau sã punla încercare curãþia iubirii voastre. 9 Cãci voi cunoaºteþi harul Dom-nului nostru Isus Cristos, care din iubire faþã de voi, deºi era bogat,s-a fãcut sãrac pentru ca, prin sãrãcia lui, voi sã vã îmbogãþiþi. 10 Înaceastã privinþã vã dau un sfat: [lucrarea] aceasta vã este de folos

2,9; 10,6

Gal 5,10

Rom 15,261Cor 16,5Gal 2,10

9,1

1Cor 1,5

Mt 8,20Fil 2,7

a În timpul sfântului Paul, Macedo-nia era o provincie cu populaþie înmajoritate ruralã, care trãia din agri-culturã. Pe lângã calamitãþile naturale,culturile erau distruse de frecventelelupte împotriva barbarilor ºi luptelecivile. Mai mult decât atât, August,pentru dezafectarea centrelor urbanelatine supraaglomerate, a decis trimite-rea veteranilor în provincii în calitate

de coloni, împroprietãrirea lor fãcân-du-se din proprietãþile bãºtinaºilor.Toate aceste situaþii explicã „necazu-rile grele” ºi „sãrãcia cumplitã” a mace-donenilor.

b În afarã de papirusul cel mai vechiºi de codicele Vaticanus, toate celelal-te manuscrise au: dragostea pe carene-aþi arãtat-o.

409 2Cor 7,15

vouã care, încã de anul trecut, aþi fost cei dintâi nu numai în efec-tuarea, ci ºi în finalizarea ei. 11 Acum duceþi la bun sfârºit realizareaei aºa încât, dupã cum aþi avut bunãvoinþa sã o plãnuiþi, tot aºa sã oºi înfãptuiþi, din ceea ce aveþi, 12 pentru cã, dacã este bunãvoinþã,darul este bine primit, dupã cât are cineva, nu dupã cât nu are.13 Uºurarea altora sã nu devinã o povarã pentru voi, ci sã fie în spi-rit de egalitate: 14 prisosul vostru din momentul de faþã [sã umple]lipsa lor, pentru ca prisosul lor sã umple lipsa voastrã, aºa încât sãfie egalitate, 15 dupã cum este scris:

Celui care a strâns mult nu i-a prisosit,iar celui care a strâns puþin nu i-a lipsit.

Rolul lui Tit16 Mulþumire sã fie adusã lui Dumnezeu, cel care pune în inima lui

Tit acelaºi zel pentru voi. 17 El nu numai cã a primit îndemnul nos-tru, dar, cuprins de un zel ºi mai mare, a plecat la voi de bunãvoie.18 Împreunã cu el, l-am trimis ºi pe fratele care, pentru evanghelie,este renumit în toate Bisericile, 19 dar nu numai atât, ci a ºi fost alesde Biserici ca însoþitor al nostru în aceastã [operã de] binefacere,cãreia ne-am consacrat, spre gloria Domnului ºi pentru [a vã arãta]strãduinþa noastrã. 20 Prin aceasta vrem sã evitãm ca cineva sã nevorbeascã de rãu cu privire la aceastã colectã bogatã de care ne îngri-jim, 21 cãci noi ne preocupãm de cele bune nu numai înaintea Dom-nului, ci ºi înaintea oamenilor. 22 Aºadar, l-am trimis împreunã cu eiºi pe fratele nostru pe care l-am pus de multe ori la încercare înmulte situaþii ºi s-a dovedit plin de zel. Însã acum este ºi mai plin dezel pentru încrederea mare pe care o are în voi. 23 Astfel, fie pentruTit, însoþitorul ºi colaboratorul meu la voi, fie pentru fraþii noºtri,delegaþiia Bisericilor, gloria lui Cristos, 24 arãtaþi-le în faþa Bisericilordovada iubirii voastre ºi motivul mândriei noastre pentru voi.

a Lit.: apostolii, trimiºii. Faptul cãsfântul Paul insistã asupra roluluicelor trimiºi sã ducã la Ierusalim colec-ta corintenilor, dar fãrã a le menþionanumele, a provocat la comentatori orâvnã nejustificatã de a-i identifica cuLuca, Barnaba, Marcu, Sila etc. Totuºieste evidentã intenþia Apostolului dea nu le preciza numele. Preocuparea

lui este, în primul rând, semnificaþiacreºtinã a întrajutorãrii care trebuiesã reflecte unitatea, universalitatea ºiapostolicitatea Bisericilor. Colecta tre-buie sã fie un semn vizibil, tangibil,care cere un sacrificiu din partea comu-nitãþii nãscute din Cristos, cel care„deºi era bogat, s-a fãcut sãrac” pen-tru a-i îmbogãþi pe oameni (v. 9).

Mc 12,44

7,52Tes 1,7

9,12Rom 15,26

Ex 16,18

Fap 20,41Cor 16,3

Gal 2,10

Prov 3,4 gr

2Cor 8,11 410

Recompensa generozitãþii

91 Cât despre aceastã slujire în folosul sfinþilor, este de prisos sã vãmai scriu, 2 cãci cunosc bunãvoinþa voastrã cu care mã mândresc

înaintea macedonenilor când este vorba de voi: „Ahaia este gata încãde anul trecut” ºi zelul vostru i-a însufleþit pe mulþi. 3 I-am trimistotuºi pe fraþi pentru ca lauda noastrã cu privire la voi sã nu fiezãdãrnicitã în aceastã privinþã, ci ca sã fiþi gata aºa cum v-am spus,4 cãci dacã vor veni cu mine niºte macedoneni ºi vã vor gãsi nepre-gãtiþi, nu cumva noi, ca sã nu spuna voi, sã ne facem de ruºine înaceastã împrejurare. 5 Aºadar, am gãsit cã este necesar sã-i rog pefraþi sã vinã de mai înainte la voi ca sã pregãteascã contribuþia pecare aþi promis-o ca sã fie gata ca un dar, ºi nu din silã.

6 Însã eu vã spun aceasta: cine seamãnã cu zgârcenie va ºi seceracu zgârcenie, dar cine seamãnã cu generozitate va ºi secera cu gene-rozitate. 7 [Sã dea] fiecare aºa cum a hotãrât în inima sa: nu cu amã-rãciune sau cu silã, cãci Dumnezeu îl iubeºte pe cel care dã cu bucu-rie. 8 Iar Dumnezeu este destul de puternic ca sã reverse asupravoastrã orice fel de har aºa încât, având totdeauna ºi pretutindeni totce vã trebuie, sã prisosiþi în orice faptã bunã, 9 dupã cum este scris:

A împãrþit, a dat sãracilor;dreptatea lui rãmâne în veci.

10 Cel care dã sãmânþã semãnãtorului ºi pâine ca hranã vã va dãruiºi va înmulþi sãmânþa voastrã ºi va face sã creascã roadele dreptãþiivoastre, 11 fiind îmbogãþiþi în toate pentru orice binefacere care, prinnoi, aduce mulþumire lui Dumnezeu. 12 Cãci îndeplinirea acestei slu-jiri sacre nu numai cã acoperã nevoile sfinþilor, ci rodeºte multemulþumiri lui Dumnezeub. 13 Prin dovada acestei slujiri, ei îl vor prea-mãri pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care o mãrturisiþi faþã deevanghelia lui Cristos ºi pentru dãrnicia pe care o aveþi în comuniunecu ei ºi cu toþi, 14 iar prin rugãciunea lor pentru voi vã vor arãta dra-gostea lor datoritã harului nemãsurat al lui Dumnezeu faþã de voi.15 Mulþumire sã-i fie lui Dumnezeu pentru darul sãu nespus de mare.

IV. APOLOGIA LUI PAUL

Paul îºi argumenteazã autoritatea

101 Eu însumi, Paul, vã rog pentru blândeþea ºi bunãtatea luiCristos – eu care sunt atât de umilit când sunt de faþã între

8,4.20

8,24

Prov 11,24.25;19,17

Prov 22,8 gr

Ps 112,9 gr

Is 55,10Os 10,12

1,11; 4,15

1,11

Mt 11,291Cor 2,3

a Câteva manuscrise importante aupersoana I plural: ca sã nu spunem.

b Papirusul cel mai vechi are: ro-deºte mulþumire.

411 2Cor 9,1

voi, dar plin de îndrãznealã când sunt departe – 2 vã rog sã nu mãobligaþi ca, atunci când voi fi de faþã, sã trebuiascã sã-mi arãtîndrãzneala pe care cred cã trebuie sã o întrebuinþez faþã de uniicare susþin cã noi umblãm dupã trup. 3 De fapt, deºi umblãm în trup,noi nu luptãm dupã trup, 4 cãci armele luptei noastre nu sunt tru-peºti, ci sunt puternice înaintea lui Dumnezeu pentru a distrugefortãreþele. Noi distrugem nãscocirile minþii 5 ºi orice îngâmfare carese ridicã împotriva cunoaºterii lui Dumnezeu ºi cucerim orice minteca sã asculte de Cristos, 6 ba chiar suntem gata sã pedepsim oriceneascultare atunci când ascultarea voastrã se va desãvârºi.

7 Priviþi lucrurile în faþã! Dacã cineva are convingerea cã este allui Cristos, sã þinã cont ºi de aceasta: aºa cum el este al lui Cristos,tot aºa suntem ºi noi. 8 ªi chiar dacã m-aº mândri ceva mai mult cuautoritatea pe care ne-a dat-o Domnul spre edificarea ºi nu spre dis-trugerea voastrã, nu voi avea de ce sã mã ruºinez. 9 Nu aº vrea sã separã cã aº vrea sã vã înspãimânt cu scrisorile mele, 10 cãci ei spun:„Scrisorile lui sunt grele ºi tari, dar când el este prezent, trupul sãueste slab, iar cuvântul lui nu are nici o trecere”. 11 Cel care vorbeºteastfel sã-ºi dea seama cã aºa cum suntem în cuvintele din scrisoricând nu suntem de faþã, tot aºa vom fi în fapte când vom fi de faþã.

12 Noi nu îndrãznim sã ne judecãm egali sau sã ne comparãm penoi înºine cu unii care se recomandã singuri, cãci, pentru cã semãsoarã cu ei înºiºi ºi se comparã cu ei înºiºi, nu au minte. 13 Noi,însã, nu ne mândrim peste mãsurã, ci dupã mãsura regulii pe carene-a fixat-o Dumnezeu ca mãsurã, ca sã putem ajunge pânã la voi.14 Cãci nu ne întindem peste mãsurã, ca ºi cum n-am fi ajuns pânãla voi, cãci am ajuns la voi cu evanghelia lui Cristos. 15 Noi nu ne lãu-dãm peste mãsurã cu eforturile altora, dar avem speranþa cã, totcrescând în credinþa noastrã, vom creºte din ce în ce mai mult dupãmãsura noastrã, 16 ca sã vestim evanghelia ºi [în þinuturile de] din-colo de voi, nu în þinutul altuia ºi sã ne lãudãm cu lucrurile gatapregãtite. 17 Însã cine se laudã, în Domnul sã se laude, 18 cãci nu celcare se laudã pe sine este vrednic de cinste, ci acela pe care Domnulîl laudã.

Paul ºi apostolii falºi

111 O, dacã aþi suporta un pic din nebunia mea! Dar voi mã su-portaþi deja 2 pentru cã sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumne-

zeu, întrucât v-am logodit ca pe o fecioarã neprihãnitã cu un singur mire,Cristos. 3 Însã mã tem ca nu cumva aºa cum ºarpele a înºelat-o pe Evacu viclenia lui, tot aºa gândurile voastre sã se abatã de la simplitatea

10,111Cor 4,21

6,7Rom 13,12

Is 2,11-18

2,9; 7,15

11,231Cor 1,12

11,16; 12,613,10

Ier 1,10

10,1; 11,6

10,2; 12,20;13,2.10

3,1; 5,12

Rom 12,3

Rom 15,20

Ier 9,22-231Cor 1,31

Dt 4,24Ef 5,26

Gen 3,4-131Tim 2,14

2Cor 10,2 412

ºi nevinovãþiaa care este în Cristos. 4 Cãci dacã cel care vine vã pre-dicã un alt Isus pe care noi nu l-am predicat sau dacã primiþi un altduh pe care nu l-aþi primit, sau o altã evanghelie pe care n-aþi pri-mit-o, l-aþi primi foarte bine. 5 Totuºi eu consider cã nu am cunimic mai puþin decât aceºti apostoli teribilib. 6 Dacã sunt un nepri-ceput în cuvânt, nu sunt ºi în cunoaºtere. De altfel, v-am arãtat-o întoate ºi înaintea tuturor.

7 Sau am fãcut un pãcat umilindu-mã ca sã fiþi înãlþaþi voi, pre-dicându-vã evanghelia lui Dumnezeu în mod gratuit? 8 Am pãgubitalte Biserici, luând platã pentru slujirea voastrã. 9 ªi când eram lavoi, deºi eram în nevoie, nu am devenit o povarã pentru nimeni, cãcide nevoile mele s-au îngrijit fraþii, când am venit din Macedonia ºiîn toate m-am ferit ºi mã voi feri sã fiu o povarã. 10 Pe adevãrul luiCristos, care este în mine, nu-mi va lua nimeni din þinuturile Ahaieiaceastã laudã. 11 De ce? Pentru cã nu vã iubesc? O ºtie Dumnezeu!

12 Aceasta o fac ºi o voi face ca sã înlãtur orice ocazie de la cei carecautã un pretext ca sã fie consideraþi egali cu noi în lucrurile cu careei se laudã. 13 Unii ca aceºtia sunt apostoli falºi, lucrãtori înºelãtoricare se prefac cã sunt apostoli ai lui Cristos, 14 ºi nu este de mirare,cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al luminii. 15 Aºadar,nu este mare lucru cã ºi slujitorii lui se prefac cã sunt slujitori aidreptãþii. Sfârºitul lor va fi dupã faptele lor.

Suferinþele Apostolului16 O spun din nou: sã nu creadã cineva cã sunt nebun, sau dacã nu,

suportaþi-mã ca nebun ca sã mã laud ºi eu câtuºi de puþin. 17 Ceea cespun în aceastã stare de laudã nu o spun de la Domnul, ci ca unulfãrã de minte. 18 De vreme ce mulþi se laudã dupã trup, mã voi lãudaºi eu. 19 Voi, care sunteþi înþelepþi, îi suportaþi cu plãcere pe cei fãrãde minte. 20 Într-adevãr, voi suportaþi sã vã subjuge cineva, sã vãînghitã, sã ia ce vã aparþine, sã vã priveascã de sus, sã vã loveascã înfaþã, 21 cu ruºine o spun: ne-am arãtat slabi. Dar cu orice s-ar mân-dri cineva, vorbesc ca unul fãrã de minte, mã pot mândri ºi eu: 22 suntei evrei? Sunt ºi eu. Sunt ei israeliþi? Sunt ºi eu. Sunt ei descendenþalui Abraham? Sunt ºi eu. 23 Sunt ei slujitorii lui Cristos? – vorbesc caunul ieºit din minþi – sunt cu mult mai mult: sunt mai mult în efor-turi, mai mult în închisori, cu mult mai mult în bãtãi, adesea în pericol

Gal 1,6-9

12,11

10,101Cor 2,1

Fap 18,31Cor 9,128,1-2Fil 4,10-15

12,13

11,5; 2,17Fil 3,2

2Tim 4,142Pt 2,1

12,6

9,4

Gal 6,13Fil 3,41Cor 1,26

10,7

a Câteva manuscrise vechi omit:nevinovãþia.

b Este evidentã ironia pe care ofoloseºte sfântul Paul vorbind despre

predicatorii care se prezentau cu tit-lul de apostol, ºi care în v. 13 suntnumiþi „apostoli falºi”

413 2Cor 11,4

a Au existat patru regi nabateeni cuacest nume. Aici este vorba de Aretasal IV-lea care a domnit între 9-40 d.C.ºi a fost guvernator al Damascului.

b Majoritatea manuscriselor au: vo-ind sã mã piardã.

c Expresia nu se referã la vreo boalãfizicã sau psihicã, aºa cum s-a încercatde-a lungul istoriei exegezei sã se explice

(167 de interpretãri), ci este o încercarepe care Paul a depãºit-o prin putereaharului. Tripla rugãciune a lui Paulaminteºte de tripla rugãciune a lui Isus(Mc 14,32-42), a cãrei ascultare constãtocmai în suportarea încercãrii.

d Unele manuscrise importante omit:aºa încât sã nu mã umplu de îngâm-fare.

de moarte, 24 de cinci ori am primit de la iudei patruzeci de loviturifãrã una, 25 de trei ori am fost bãtut cu vergile, o datã am fost bãtutcu pietre, de trei ori am naufragiat. O zi ºi o noapte am rãmas înlargul mãrii. 26 Deseori în cãlãtorii, în pericole pe râuri, în pericoledin partea tâlharilor, în pericole din partea conaþionalilor, în pericoledin partea pãgânilor, în pericole în cetate, în pericole în pustiu, înpericole pe mare, în pericol printre fraþii mincinoºi. 27 În muncã ºitrudã, deseori în privegheri, în foame ºi sete, adesea în posturi, în frigºi fãrã haine 28 ºi, pe lângã cele exterioare, preocuparea mea de fiecarezi, grija pentru toate Bisericile. 29 Cine este slab ºi eu sã nu fiu slab?Cine este scandalizat ºi eu sã nu mã aprind?

30 Dacã trebuie sã mã laud, mã voi lãuda cu slãbiciunile mele.31 Dumnezeu ºi Tatãl Domnului Isus, care este binecuvântat în veci,ºtie cã nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Aretasa pãzea ceta-tea damascenilor ca sã mã piardãb, 33 dar printr-o fereastrã am fostcoborât într-un coº, de-a lungul zidului, ºi am scãpat din mâinile lui.

Revelaþiile ºi viziunile lui Paul

121 Dacã trebuie sã mã laud, deºi nu este de nici un folos, voiveni totuºi la viziunile ºi la revelaþiile Domnului. 2 Cunosc un

om în Cristos care, acum paisprezece ani – cã era în trup, nu ºtiu;sau cã era în afara trupului, nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – a fost rãpitpânã la al treilea cer. 3 ªi ºtiu cã omul acesta – cã era în trup sau cãnu era în trup nu ºtiu: Dumnezeu o ºtie – 4 a fost rãpit în paradis ºicã a auzit cuvinte de negrãit pe care omul nu are voie sã le rosteascã.5 Pentru acel om mã voi lãuda; dar cu privire la mine însumi nu mãvoi lãuda decât cu slãbiciunile mele. 6 Chiar dacã aº vrea sã mã laud,nu aº fi un nebun, pentru cã spun adevãrul. Dar mã feresc pentru canu cumva cineva sã mã considere mai presus decât ce vede în minesau aude de la mine.

7 ªi, ca sã nu fiu umplut de îngâmfare din cauza mãreþiei reve-laþiilor, mi-a fost dat un ghimpe în trupc, un înger al Satanei ca sãmã pãlmuiascã, aºa încât sã nu mã umplu de îngâmfared. 8 De trei

Fap 13,50;20,3

6,51Cor 4,11-12

Fap 20,18-21

1Cor 9,22

12,5

Lc 23,43Ap 2,7

11,16

Mt 26,39-44

2Cor 11,24 414

ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul sã-l îndepãrteze de la mine,9 dar el mi-a zis: „Îþi este suficient harul meu, cãci puterea mea searatã în slãbiciune”. Aºadar, mã voi lãuda cu bucurie în slãbiciunilemele ca sã locuiascã în mine puterea lui Cristos. 10 De aceea, mã bucurîn slãbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuþii, în lipsuriîndurate pentru Cristos, pentru cã atunci când sunt slab, atuncisunt puternic.

Îngrijorarea lui Paul pentru creºtinii din Corint11 Am ajuns ca un nebun. Voi m-aþi silit! Voi ar fi trebuit sã mã lãu-

daþi. Cãci chiar dacã nu sunt cu nimic inferior acestor apostoli teri-bili, 12 dovezile deosebite ale apostolului s-au arãtat între voi printoatã statornicia, prin semne ºi minuni ºi prin fapte puternice. 13 Cãcicu ce sunteþi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptuluicã eu însumi nu am fost o povarã? Iertaþi-mi aceastã nedreptate!14 Iatã, sunt gata sã vin la voi pentru a treia oarã ºi nu vã voi fi opovarã pentru cã eu nu caut lucrurile voastre, ci pe voi. Cãci nu copiiise cuvine sã adune bunuri pentru pãrinþi, ci pãrinþii pentru copii.15 Eu voi oferi cu bucurie totul ºi mã voi oferi pe mine pentru sufle-tele voastre. Dacã eu vã iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puþin?

16 Fie! Eu nu v-am fost o povarã. Dar, fiind isteþ, v-am prins prinviclenie. 17 V-am stors eu oare prin vreunul dintre cei pe care i-am tri-mis la voi? 18 L-am rugat pe Tit ºi împreunã cu el am trimis un frate.V-a stors cumva Tit? N-am umblat noi în acelaºi duh? N-am cãlcatpe aceleaºi urme?

19 De mult vi se pare cã ne apãrãm înaintea voastrã. Noi vorbimînaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiþilor, suntspre edificarea voastrã. 20 Cãci mã tem ca nu cumva, venind la voi,sã vã gãsesc aºa cum n-aº vrea, iar eu sã fiu gãsit de voi aºa cum n-aþivrea: nu cumva sã gãsesc certuri, invidie, mânie, rivalitãþi, calomnii,insinuãri, orgolii, tulburãri. 21 [Mã tem] ca nu cumva, venind dinnou, sã mã umileascã Dumnezeu din cauza voastrã ºi sã-i plâng pemulþi dintre cei care au pãcãtuit mai înainte ºi nu s-au convertit dela necurãþia, de la desfrânarea ºi neruºinareaa la care s-au dedat.

Anunþarea vizitei apropiate

131 Pentru a treia oarã vin la voi. Orice hotãrâre trebuie sã fiestabilitã dupã declaraþia a doi sau trei martori. 2 Am spus-o

4,7

Fil 4,13

11,5

Rom 15,191Cor 2,41Tes 1,5

11,9

Fil 2,17

12,13

2,17; 3,1

10,11Rom 1,29+1Cor 4,6

2,1; 13,2

12,14Dt 19,15Mt 18,16

a Termenul grec aselgheia se referãla un pãcat ostentativ, acþiunea unuiom care a ajuns pradã patimilor, care

a pierdut orice noþiune de demnitateºi de ruºine, aºa încât nu-i mai pasã dece spun sau gândesc alþii.

415 2Cor 12,9

mai înainte, atunci când am fost la voi a doua oarã, ºi o spun acum,când sunt departe, celor care au pãcãtuit mai înainte ºi tuturorcelorlalþi: dacã vin la voi, voi fi necruþãtor, 3 de vreme ce cãutaþi odovadã cã în mine vorbeºte Cristos, el care nu este slab faþã de voi,ci este puternic în mijlocul vostru. 4 Cãci el a fost rãstignit din slãbi-ciune, însã este viu prin puterea lui Dumnezeu. ªi noi suntem slabiîntr-însul, însã vom trãi împreunã cu el prin puterea lui Dumnezeufaþã de voi.

5 Cercetaþi-vã pe voi înºivã dacã sunteþi în credinþã, pe voi înºivãsã vã puneþi la încercare. Sau voi nu recunoaºteþi cã Isus Cristos esteîn voi? Numai dacã n-aþi cãzut la încercare. 6 Sper cã recunoaºteþi cãnoi nu suntem niºte cãzuþi la încercare. 7 Ne rugãm înaintea luiDumnezeu sã nu faceþi nimic rãu, nu ca sã apãrem noi încercaþi, cica voi sã faceþi binele, iar noi sã fim ca niºte cãzuþi la încercare. 8 Cãcinoi nu avem nici o putere împotriva adevãrului, ci pentru adevãr.9 Într-adevãr, ne bucurãm când noi suntem slabi iar voi sunteþi puter-nici, ºi tocmai aceasta o cerem în rugãciunea noastrã: întãrirea voas-trã. 10 De aceea vã scriu acestea când nu sunt de faþã, pentru ca,atunci când voi fi de faþã, sã nu mã port cu asprime dupã autoritateape care mi-a dat-o Domnul spre edificare ºi nu spre dãrâmare.

V. CONCLUZIE

Salutul final11 În rest, fraþilor, bucuraþi-vã! Cãutaþi desãvârºirea! Îmbãrbãta-

þi-vã! Sã fiþi uniþi în acelaºi cuget, sã trãiþi în pace ºi Dumnezeuliubirii ºi al pãcii va fi cu voi. 12 Salutaþi-vã unii pe alþii cu sãrutul pãcii.Vã salutã toþi sfinþii.

13 Harul Domnului nostru Isus Cristos ºi iubirea lui Dumnezeu ºiîmpãrtãºirea Duhului Sfânt sã fie cu voi toþi!

10,11; 12,21

3,5-6

Rom 6,8-11

1Cor 11,28Gal 6,4

1Cor 13,6

10,11; 10,8

Fil 3,1; 4,4Ef 4,2-3Rom 15,5Rom 15,33Rom 16,161Cor 16,201Tes 5,26Rom 16,16Fil 2,1

2Cor 13,3 416

SCRISOAREA SFÂNTULUI APOSTOL PAUL

CÃTRE GALATENI

INTRODUCERE

Autorul. Indicaþia din Gal 1,1 cã autorul scrisorii este sfântul Paul,stilul ºi limbajul, temele teologice tipic pauline atât în metodã, cât ºiîn conþinut, ca ºi mãrturia unanimã a tradiþiei, ne oferã certitudineacã aceastã scrisoare aparþine sfântului Paul.

Forma literarã. Scrisoarea cãtre Galateni este o apologie retoricãîn care autorul foloseºte acuza, dojana, îndemnul, avertismentul, elo-giul ºi demonstraþia într-un ritm vioi. Uneori expresiile sunt atât dedure încât par un exces, dar acesta este modul în care Apostolul îºiaratã, pe de o parte, afecþiunea pentru „copiii” sãi ºi angajarea satotalã în misiune, iar pe de altã parte, energia cu care îi combate pecei care refuzã adevãrul evangheliei.

Scopul ºi destinatarii. Galatenii, locuitorii provinciei Galaþia, înte-meiatã în 24 î.C., au fost convertiþi la creºtinism probabil de însuºisfântul Paul în a doua ºi a treia cãlãtorie misionarã. Motivul pentrucare Apostolul intervine cu atâta vehemenþã este confuzia provocatãde un grup de iudaizanþi care, atacându-l pe Paul, îi contestã acredi-tarea de apostol din partea Bisericii mamã de la Ierusalim ºi considerãînvãþãtura lui drept ereticã. Pe de altã parte, îi îndemnau pe galatenisã accepte circumcizia ºi Legea lui Moise, motivând cã acestea suntnecesare pentru a face parte din Bisericã. Aflând acestea, Paul rãs-punde prin aceastã scrisoare, voind sã-ºi susþinã autoritatea de apos-tol ºi autenticitatea evangheliei sale, demonstrând cã mântuirea vinenumai de la Cristos, ºi nu de la Legea mozaicã. Aceasta a fost doar opregãtire pentru venirea lui Cristos. Reîntoarcerea la Lege înseamnãa deveni sclavi, ºi a nu trãi libertatea fiilor lui Dumnezeu pe care le-odã Duhul lui Cristos.

Structura. Dupã salut ºi o scurtã prezentare a sa ca apostol (1,1-5),sfântul Paul aratã cã misiunea sa principalã este aceea de a vestievanghelia, care este una singurã ºi pe care a primit-o de la Cristosîn mod direct printr-o revelaþie. Aceasta a fost apoi aprobatã ºi dePetru ºi de ceilalþi apostoli (1,6–2,21). În continuare, Apostolul dez-bate problema credinþei prin care se obþine justificarea ce nu poatefi obþinutã prin faptele Legii. Legea a avut doar un rol provizoriu depedagog pânã la constituirea noului popor al lui Dumnezeu prin