A Doua Moarte Final

2
Tenciu Radu A doua moarte un alt final Odată scăpat de mânia lui Hans, am început să fug prin pădurea deasă, plin de lovituri și cu piciorele desculțe. Câteva zile am hoinărit, am fost ca un nebun, rătăcind prin păduri și chinuit de țipătul celorlalți preoți chinuiți de Hans. Știam că nu era cale de întoarcere, că trebuia să trăiesc cu acel chin toată viața. Spre fericirea mea m-au găsit niște țărani rătăcind prin pădure și m-au dus la moșie. Auzind de cele întâmplate la mănăstire, Sfântul părinte mi-a dat o mână deajutor pentru a reface mănăstirea. La un momendat, peste mai mulți ani, fiind la mănăstire, m- am văzut tânăr de tot, aproape copil, într-o biserică scundă de lemn. Lumânările subțiri de ceară licăreau pe fața icoanelor. Veniseră în acea zi mulțime mare la mănăstire... O mre de capete de țărani, care din când în când începeau să se unduiască, se aplecau până la pământ și se ridicau din nou. Deodată cineva se opri în spatele meu, m-am întors și am fost curpins de o duioșie și curiozotate și teamă. Am privit spre vecinul meu, era un chip ca toate celelalte, avea ochii liniștiți și pașnici, o barbă nu prea mare, despicată, mâinile strânse cruciș nu schițau nici un gest. Am dat să mă întorc, dar în acel moment am simțit privirea celui de lângă mine, acesta a început a-mi vorbi, vor trece câțiva ani, vei fi starețul unei mănăstiri, vei ajuta oamenii, vei încerca să îi călăuzești pe calea cea dreapta, dar vei întâmpina și obstacole. Să nu îți fie teamă

description

A Doua Moarte Final

Transcript of A Doua Moarte Final

Tenciu Radu

A doua moarte un alt finalOdat scpat de mnia lui Hans, am nceput s fug prin pdurea deas, plin de lovituri i cu piciorele descule. Cteva zile am hoinrit, am fost ca un nebun, rtcind prin pduri i chinuit de iptul celorlali preoi chinuii de Hans. tiam c nu era cale de ntoarcere, c trebuia s triesc cu acel chin toat viaa. Spre fericirea mea m-au gsit nite rani rtcind prin pdure i m-au dus la moie. Auzind de cele ntmplate la mnstire, Sfntul printe mi-a dat o mn deajutor pentru a reface mnstirea.

La un momendat, peste mai muli ani, fiind la mnstire, m-am vzut tnr de tot, aproape copil, ntr-o biseric scund de lemn. Lumnrile subiri de cear licreau pe faa icoanelor. Veniser n acea zi mulime mare la mnstire...

O mre de capete de rani, care din cnd n cnd ncepeau s se unduiasc, se aplecau pn la pmnt i se ridicau din nou. Deodat cineva se opri n spatele meu, m-am ntors i am fost curpins de o duioie i curiozotate i team. Am privit spre vecinul meu, era un chip ca toate celelalte, avea ochii linitii i panici, o barb nu prea mare, despicat, minile strnse cruci nu schiau nici un gest. Am dat s m ntorc, dar n acel moment am simit privirea celui de lng mine, acesta a nceput a-mi vorbi, vor trece civa ani, vei fi stareul unei mnstiri, vei ajuta oamenii, vei ncerca s i cluzeti pe calea cea dreapta, dar vei ntmpina i obstacole. S nu i fie team deorece n momentele de cumpn voi fi alturi de tine, s nu i pierzi ncrederea n Domnul.Atunci nu am tiut cine era persoana de lng mine, dar acum tiu c era Hristos, care venise s mi arate calea cea dreapt. Acum tiu, am neles, c numai un asemenea chip, aidoma celorlalte ale muritorilor putea fi a Domnului. Din acea zi i-am simit prezena, mai ales n acele momente de la vechea mnstire pe care Hans o incendiase. Acum tiu c a fost Domnul care i-a pus lui Hans n minte gnd bun.

De atunci ncolo am nceput s merg i prin alte inuturi, s cunosc i alte obiceiuri, tradiii de la alte mnstiri pentru a le putea aduce ca i model la mnstire noastr.