9N trs7tr7i 7n 4. s6fi6167s56.

imi pare riu. Pur qi simplu nu pot face asta.

Walt Whihnan incepe Cdntec dzspre mine, cel mat fru-

mos poem din lume, cu aceste doui cuvinte. Ag wea si-iurmez exemplul, si incep la fel, dar nu pot. Cuvintele

suni slab in vocea mea - axogant, gre,sit. Poate ca intr-o zi

voi putea spune nestingheriti ,,Mi sirbdtoresc", cu veselie

chiar, Ea curh o face el. Dar inci nu am ajuns in acel

punct.

Cartea lui Whitnan mi-a salvat viata. Fire de inrhi m-a

salvat" Daci nu ar fi fost cartea asta, acum aq fi la inchisoare,

Daci nu ar fi fost caxlea ash, acum nu as, scrieo pe aceasta.

Trebuie sb recunosc ci mi intimideazi pu$n faphrl ciscriu in lunga gi ilusha umbri a lui Whitrnan. Aq putea,

presupun, si miJ imaginez in lenjerie de corp. A func$onat

penku Marcia Brandy, ahrnci cand a linut marele ei discurs

(nu ci Whitrnan ar fi fost printre spectatorii de la Westdale

High). A- un avantaj - l-am vizut deja pe Whihnan gol,

intr-o serie de fotografii frcute de Thomas Eakins pe la

incepuhrl anilor 1880 - ,,Betran, qapte fotografii". Nu este

men$onat numele lui Whitrnan, dar imi dau seama ci el

este. Sj al$i au crezut la fel. Era destul de &agul penbu unom de qaizeci gi ceva de ani. imi place cum ii iese uqor burta

in afarb. la fel ca a fiicei mele, Nori. din scutece. imi plare

felul in care iqi ridici un $old inh-o parte - puFn idtat, pu,Ln

obrazric. irni place si-l v5d gol-puqci.

12 GAYLE I]RANDI]]S

Cred cd qi eu trebuie sd md dezbrac aici cu tohrl.

Trebuie si ma descarc de tot ce s-a intirnplat in ultimele

cateva luni. Daci incep sd scriu, poate ci voi ajunge siin{eleg.

Mn bAnhrie o imagine. Silueta Sodabei, vecina mea

din Afghanistan, ghemuiti in containerul din depozit.

Partea din fa{i a veqmdntului, o burkal, ii lovea uqor fata;

ii atAma la ceafi ca vilul unei cilugdri(e. Era uqor intoaxsA

cu spatele la mine qi avea zulufi de par hpili pe o Paxte a

gdtului. Obrazul ei steng, neted, era plin de sudoare.

Aceea a fost prima oari, singura oard, c6nd i-arn vizut oparte din chip. N am aflat niciodati adevirata formi a

buzelor sau a nasului ei, intreaga dimensiune a ochilor -doar intinderea umedi de piele, inainte ca ea si realizeze

c5. sunt acolo gi si-gi tragi vilul la loc. Pielea obrazului

pdxea atat de netedi. Acum, cdnd mi gdndesc, mi trec

fiorii.Dar nu cu asta vreau sd incep.

Vreau se me intorc la via{a mea obignuiti, de dinainte

ca via{a ei si se ciocneascd de a mea, La wemea cdldaveam lucruri mai simple la care si md gdndesc - la mese-

Ie de prdnz ale copiilor mei, la dependen{a de televizor a

sofului meu, la licitaliile la care participam in fiecare

siptimdni.Licitaqiile. Sigur! Ag putea sdxbatori licitajiile mele

pentru spa(iile de depozitare. Acesta este un lucru pe care

il pot face.

I Ve;mant purtat de femei in unele Fri islamice, care acopere bialtrupul, inclusiv capul ti fa{a, lesand dod o mica "fereasha' pentruvedere. (n.red.)

Pl6 hti "rl- -"rg licita(iile.

Ai la dispoziSe un minut, cu lantema.Conduci.torul licitatiei deschide lacd.tul cu o lampi. de

benzind sau cu un clegte de tiiat gi ai un minut ca se staiin uqa depozitului. Ai un minut ca si cercetezi interiorul qi

sA te hotir4ti dacd meriti sd investelti in sacii de gunoinegri qi lifonali, in cutiile de caxton legate cu bandi, incomponentele de bicicletS, in scaunele de plaji qi in piturilepe care le dezviluie lumina prdfuiti.

inveti si te increzi in propria intuitie. inveti si ascuhi

de imboldul interior care i$ spune si licitezi. inveti sicau$ indiciile subtile - saco;ele de cumpir6turi cu adresaBeverly Hills, cutiile marcate FRAGIL in negru intens.

inveti si eviti anumite mirosuri - igrasia Ei mucegaiul nusunt semne bune, te vei trezi probabil cu un minunchi detreninguri qi de gosete pe care cineva le-a pus la spdlat, darnu s-a sinchisit s6 le usuce cum trebuie, ldsandule se

putrezeasce in saci de plastic. Ajungi sd-{i dezvolti un algaselea sim! pentru mirosul bijuteriilor, aI electronicelor.Aparatele TV emit un miros fierbinte, incircal chiar daci.n-au fost deschise ani de zile, in timp ce diamantele aumiros albaso-u. ca apa rece qi bund.

incerci si-! aminteqii ci licitezi pe nenorocul altcuiva.Cineva care n-a putut si-gi achite compartimenhrl dedepozitare, care l-a ldsat zilog. incerci sd.-ti aminteqti c5.

profi! de pe urma tristetii, a eqecului cuiva, ci banii pecare ii vei cdgtiga cu aceastd mafi provin din paguba alt-cuiva. incerci se-S aminteqti cA a fost cineva care a lisataceste obiecte in depozil cineva caxe a plinuit si le ia

14 GAYLE BRANDEIS

inapoi intr-o zi, ciruia ii va fi dor de aceste alburne defotografii, de aripioarele fragile pentru inot, de rarnele fotodecorate cu boabe de fasole. Dar faci abstractie de toate

astea cdnd vAnzitorul spune: ,Licita$a incepe de la uirdolar" 9i dai din coate ca si ajungi in fati, agitdndu-timana prin aer.

PXd Mi-sm seltat berbia, puFn de tot. Cel mult cucafva centimetri. O inclinare usoari a capului, o ridica-re simultani, dar subtili, din sprinceani.. Voiam si. vidcat de discreH imi putea fi migcarea fdri ca ea sd treaci,totugi, neobservati de citre conducitorul licitatiei.Stetea in picioare pe o scerile, in cimaqa lui havaiani qi

in pantalonii scurli din pdnzi, cu ochelari Ray Ban gi cup6rul vdlvoi, spun6.nd:,Zeceatdzecezecezeceodatdzecededou6ori,..", cu o guri ce pare prea robusli, pentru avorbi atdt de repede. Apoi a spus: ,,Vindut lui FlanParker pentru zece dolari", iar eu m-am sim{it de parcias fi avut superputeri.

La inceputul carierei mele in lumea licita$ilor d6deam

din ambele brate ca si particip. Curand, arn trecut la agi-tarea unui singur bra!. Apoi, am ajuns doar sil ridic.Dupi care am ajuns la o singure mane. Apoi, la un deget.

Apoi, la birbie. Mn gAndeam c6 as putea ajunge lamomentul in care conducitorul licitatiei va observa ci mise dilati pupilele !i asta ax fi tot.

Mi-am fbcut vant cu lista de licita[ie qi i-am dat oinghiFture de ape fiicei mele de doi ani. As ff vrut sd avem

Licitalia lui Flan 15

superputeri pentru a ne ricori. Eram in 2002, cel mai

fierbinte an inregistrat pane atunci. Chiar s,i palmieriipi.reau molegi{i de cele patruzeci de grade de la incepuhrllui iunie. La depozih:l EZ Self Storagel totul p6rea se fiecuprins de toropeali, gi nu neapdr:at din cauza cilduriiintense din Riverside. Era un complex de autodepozitaremai vechi, iar in ultimii ani proprietarii nu frcuserA prea

multe ca sel ingrijeasci. Ca majoritatea spaliilor de depo-

zitare, eta format din rnai multe liruri de cutii dlephln-ghiulare, cu u$i de garaj in fa(i. Pere{ii erau cu totii dinpiatri cenu$ie, nezugrivitd, gri gi cam qubrezi; qile lami-nate fuseseri probabil de culoare galben-deschis la unmoment dat, dar acum ajunsesere intr-o nualti qteaxsi,

vine{ie, dupd atatea izbihrri qi lovituri de ciocan. Asfaltulde pe jos era spaxt, plin de gropi $i niptdit de buruieni.Me intrebam cine ar vrea si-qi depoziteze lucrurile intr-unloc atAt de diripdnat.

M-am uitat la ceea ce ca.stigasem. Eram neribditoa.resi aflu ce era iniuntrul unei genli JCPenney. Sacul de

plastic p6rea colturos, de parci ar fi fost Plin de tranzistoa-

re. Poate chiar de lingouri.inaircat d.e materie primd ti dN mat€rie rafnatd.

- Bine lucrat, a spus Cheu Senior, energicul proprietaral unui magazin de vechituri, licitator ca qi mine.

M-a betut pe umar gi a ciufulit pnrd blond-deschis al

lui Nori. Conducitoml licita$ei si'a impachetat scerip qi

$i-a pus mapa sub braf {indnd cleqtii de tiiat, lungi de unmetru, sub cehlalt. Noi, cei vreo opt oameni, I-am urmat

spre alti uqi de garaj, ultimul depozit pe ziua aceea, care

misura zece pe cincisprezece, rnult prea costisitor probabil

t .S"ff ",-.g.-"ta"pozitare (in lb. engl. in original), depozit indiwidual

(n.rea.)

16 (}AYI,E BRANDEIS

pentru mine. Ma interesau doar ,,loturile lui I'lan", cum leporecliseri prietenii mei de la licitalie. Nu erau lucruri demarcd, doar sortimente modeste de cutii si genti, lucruripe care eu insimi le puteam cixa usor panA la masini, intimp ce impingeam ciruciorul lui Nori. De obicei, leoblineam la licitatia de deschidere. Cei mai multi dintreofertanti nu erau interesati de lucrurile mici - voiaumobili, echipamente, piesele care aduc bani buni; cei maimulli erau dealeri care aveau case de amanet sau standuride antichitAF. Vdnzdrile mele de peluzi erau o nimicatoat6. Loturile pline de obiecte de anticariat puteau pornide la peste o suti de dolari qi ajungeau la cateva sute, cuplata doar in numerar, dar tot erau un chilipir. in general,oamenii cdstigau cel pu$n dublul sumei plitite la licitatiecand ili vindeau produsele, uneori, de zece ori mai mult.Alteori, si mai mult.

Lotul la vdnzare era plin de instrumente un set detobe cu AMENDZ scris cu bandA adezivi pe toba rnare,cateva chitare cu abtibilduri, un contrabas, un sa-rofon,

toate aranjate ca si cand trupa tocmai plecase si.-si faci. decap cu fanele petimaqe. Pe podeaua de beton erauimpri{tiate mai multe sticle de bere $i cateva prosoape.Era clar ci depozitul fusese un spatiu pentru repetitii.Cum putuse o trup5. si si lase toate instrumentele garantie?Poate ci muriseri cu tolii intr-un accident de autobuz, inAmerica Centrali; poate cA sodile ii ciciliserd si renuntela visurile lor de rock'n-roll.

Nori se lupta si iasi din cS.rucior. Adiugasem lacataramd. un gnur complicat, pentru a-i impiedicaincerci.rile de evadare. Nori se transformase in ultimavreme inh-o mica Houdini; devenea tot mai greu se o tinlocului.

- Tigare, mama!

Licita{ia lui Flan tjArita spre chitare. Am incercat si o fac se taca.; trebu-

ia sd inceapi licitatia. N-am avut prea mult succes -nedreptatea captivitaFi ei in micul scaun de pdnzi o ficeasi Spe. Conducitorul licita$ei, care vorbea tot mai repe-

de, a ridicat glasul.

Cdnd licitafia a ajuns la 250 de dolari, domnul Chen

Junior, o variantd uEor mai ponosita a tatdlui siu, a ridicatun deget. Yolanda Garcia qi-a inclinat rapid capul, cu

podoaba lui de pir fin, spre dreapta, cAnd s-a ajuns la 375

de dolari. Curdnd dupi aceea, Norman, bdtrdnul ursuz

care se ocupa de trocuri, a tipat,,Aici", peste strigdtele de

protest ale lui ltlori, ridicdndu-si ambele maini vanoase.

- VAndut lui Norman pentru 425 de dolari, strigi gi

conducitorul licitafiei. Felicitiri tuturor.O privi cu reprog pe Nori.

- Ne vedem la birou pentru pl[{i.Era o tralzac{ie uEoari pentru mine - zece dolari

pentru cel pulin o duzini de gen$ qi cutii. Abia a4teptam

s6 le duc acasi qi si le deschid.

Partea mea preferatd din intreaga experiente a licitalieieste momentul de dinainte sd descopir ceea ce am

caftigat. Momentul in care stau pe podeaua celui de-al

doilea dormitor al nostru, trarsformat in camer; pentru-

depozitul-delalicitatie, in salopetd gi in converqii meirogii, cu pirul blond qi tuns scurt, imbdcsit de praful altora.

Momentul in care imi tin cutita$ul deasupra cutiei de car-

ton, gata sd me apuc de treabi.Nu stiu prea multe lucruri care si dea mai multe

satisfaclie decat teierea benzii adezive cu un cu{ita!. Primapocnitura a sigiliului, felul in care banda pdrdie gi se

indoaie sub lami, suflul de aer muced care tatneqte dind-untru. imi place la nebunie. As putea tiia bandi qi desface

18 GAYLE BRANDEIS

cutii ioati ziua. Momentul acela, chiar inainte s5. afli ce ein cutie - acela este cel mai frumos moment. Asta sAr:

betoream. Totul era posibil.

N-am allat niciodati ce era in gentileJCPenney. Dupice am plStit qi am inceput si incaxc lucrurile in Booty,remorca agitatii in spatele ma;inii mele Beulah Datsun, ofemeie a venit spre mine, furioasd- Purta o decoloratirochie de vari gi papuci de casi. Avea pdrul ciufirlit.Probabil abia se trezise.

- Hei, astea sunt lucrurile mele.

- Nu, nu sunl i-am spus eu.

Eram leoarci de sudoare; in depozit erau probabilpatruzeci gi opt de grade.

- Sunt lucrurile mele. Tocmai.lg-am cumpirat, zise si

incepu si pl6ngi. Urma sl plitesc datoria. Am ajuns preaterziu.

- Cat daiorai? am intrebat.

- Trei sute de dolari.Vorbea de parci ar ff fost vorba de un milion. Stiam

ce sumi uria;i puteau si. pare trei sute de dolari.

- Toate pozele qi nimicurile mele sunt acolo.

- $tii ce? i-arn spus, grindind repede. iti dau toatelucrurile pentru o suti de dolari.

Voiam sd par miloasi. Nu i-am zis ci luasern tohrl peo zecime din pret.

- I,ti mullumesc!M-a imbriqgat qi eu m-am sim$t ca o nemernici..

Puteam s6. i le las la un pre! mult mai mic. Putearn se i ledau gratis.

Am ajutaFo si-si care lucrurile, care-mi apar,tinuseripentru scurt iimp, pern la maqina ei veche, din anii '70.Am aruncat un ochi in geanta inchisd. care imi trezise

Licitalia lui Flan l9

interesul. Pirea si fie plini cu niqte cutii de pantofi. Cutiinici. Un bebeluq dormea pe bancheta din spate, inh-unvechi scaun auto pentru copii, din crom, cu mucii usca$

pe fa{e. M-am simst gi mai Prost pentru ce ii luasem

banii, dar nu i-am dat inapoi. Niciodati nu mai c4tigasem

bani a.ga de uqor.

- F,qti o femeie de afaceri vicleand' Flan' mi-a spus

Yolanda dupd ce tipa a plecat.

- Nu, sunt doa.r o ticiloasi.i-si punea cutiile in remorci. Una dintre ele, pe care

scria ART & ECT, mi-a atras aten$a.

- Hei, imi'I.inzi cutia aia Pentru noudzeci de dolari?

an intrebat-o.

- Cutia asta?

Yolanda a ridicat-o gi s-a uitat la ea de parci nu

inlelegea.

- Nu weau si merg acasi cu md.na goale, i-am sPus.

Realizasem gi ci nu voiam si merg acasi cu banii ace-

ki femei. Conqtiin{a mea era un lucru complicat - cindati, pea, cdnd se strecura asuPra mea ca un ho!.

- F,gti nebunE, mi-a spus, dar a dat mana cu mine qi

apoi cu Nori, Pentru a pecedui afacerea.

Am legat cutia de scaunul din faF al rnaginii gi am

pomit spre casi iar semnul ponosit de la EZ Self Storage

devenea tot mai mic in oglinda retrovizoare, pdni ce nu

Lam mai vizut deloc.

P,Yd g5n6 vezi tot mereu termenul ,depozit personal", nu te poli abline sd. nu te gdndeEti la el. Te intrebilucruri de genul: unde anume esle depozitat sinele? ininimi.? in cap? in pelvis? E ceva care se agit5. prin noi, ca

o fantom6?

Walt Whitman credea ci sinele se dilatd. ci este transcendent, divin; credea cd sir.ele e totul Voiam se simtacelagi lucru, cu adevirat, dar nu eram atdt de sigurd. incea mai mare parte a timpului, sinele meu se simfea destulde mic.

Cand aveam $apte ani ;i mama era pe moarte, carcerpancreatic, tatal meu mA punea se stau in salonul ei de

spital. Era oribil. Avea dureri foarte mari. Aproape c[puteam simfi durerea ernanind din ea - o duhoare ascutitide animal care brizda aerul antiseptic si imi ridica perii pespinare. Tata nu rni ldsa si plec. Trupul mamei se agita qi

zvdcnea sub pitura umflati, ca gi cdnd ar fi urmat s5. levi-teze deasupra patului. Horciia, icnea gi scotea o multimede gemete si de sunete neomeneqti. M-am viicdrit qi amincercat sd. o iau la goani, dar tata nu mi a dat drumul.

- E rnama ta, a zis el. Asta poate fi ultima ta;ansd. dea o vedea in viat6.

- Asta... nu... sunt... eu, s-a fortat ea sA spuni, cu buze-le cri.pate, cu ochii umfla{i si injectafi.

Atunci m am speriat $i mai tare. Daci nu era mamacea care se zvArcolea, atunci cine era? Si unde plecase

marna mea adevirati? Llltimul lucru pe care mi l-a spus -lindndu-mi strans de incheietura mainii si scrutandu-me

Licitatia lui Flan 2r

cu ochii ei iepuregti - a fost,,Ai... grrjd... de... tine." M am

gindit la perlele de culturi pe care le finea intr-un seculef

de pdnzd sub{ire, la ceainicul de argint pe care il freca odatd pe luni cu o solutie speciale, degi nu pleca niciieri ;inici unul dintre noi nu bea ceai. M-am gdndit ci sinele

meu trebuie sd fie un obiect ca acelea, scump qi bine

intretjnut, ceva folosit rar sau niciodati. Md gdndeam

unde il voi gisi, de ce fel de ingrijiri s-ar putea si aibinevoie.

Tatil meu nu mi-a fost de nici un ajutor in privintaasta. El avea o singuri idee despre cum voia se fiu eu dupimoartea mamei - ticuta. De fapt, dou6 idei, ticuti gi

ascultitoare. Nu eram obiqnuiti si fiu astfel. Voia si portuniforma de qcoali timp de douizeci qi patru de ore pe zi.

M-am revoltat. Am incercat diverse tinute. Pe cea a feteisportive, cu $osete cu dungi, coada de cal qi jerseu de soft-

ball. finuta fetei ursuze, cu mult negru, a fetei hippie, cu

bluze {irinegti, blugi Levis uzafi gi picioarele goale. Fata

hard rock, cu blugi prespelali, un permanent mare qi ghete

cu tocuri ascutite. Nimic original, trebuie sd recunosc,

M-am schimbat cameleonic in anii de qcoali, imitdnddiferite stiluri de coafuri de pe la pdetene, felurite gusturi

muzicale si alcoolice de la prieteni, muldndu-mi pe ima'ginea aleasi de ei, o oglindi in care puteau privi, vizdn-du-se mai clar pe ei insisi. nu pe mine.

L-am descoperit pe Walt Whitman in ultimele clase de

liceu. Am tras de pe ralt Fire de iarbd - o editje veche, cuo coperti de p6nzb galben-multax. Am crezut ci e obrogurd banali despre marijuan4 degi ar fi fost surprinzitorse gesesc aqa ceva in case. Perintii mei nu aveau genul Ssta

de umor. Erau pu{ine rafturi cu cerfi, c6.teva manuale teh-

nice qi romane in forme comprimati d,e la revista Reader's