• Anul VIII • Nr. 8 (89) • august 2007 • 2 lei •

Din cuprins:

®® Convorbire cuOctavian Paler, carte tes-tament (pag. 3)®® Ion Zamfirescu, 100de ani de la naºterea sa(pag. 11)®® Poeme de ÉmileVerhaeren în versiuneromâneascã (pag. 11, 12)®® George Crabbe, poe-tul noii tipologi preroman-tice (pag. 14)®® Cãlãtoriile Renaºteriiºi dialectica deschiderii(pag. 15)®® Reprezentãri corpo-rale - semn ºi semnificaþii însocietatea englezã a se-colului al XVIII-lea (pag. 17)®® Fantasticul în litera-tura belgianã de limbãfrancezã (pag. 19)®® Fundamentele exis-tenþei umane ºi sensulactual al sacrificiului (pag. 22-24)®® Matematica ºi problema libertãþii spiritului(pag. 27, 28)®® Politicã ºi stil în plinãvarã (pag. 25, 26)®® Nicolae Grigorescunecunoscut (pag. 32)®® Timpul liber lafrancezi (pag. 40)®® Lecturi multiple(pag. 34-37)®® Prozã (pag. 7)®® Poezie (pag. 6, 9, 10)®® Din reviste de culturã (pag. 2)®® Evenimente culturale (pag. 21)

În ultimul poem din Les Fleurs du Mal, Le Voyage, încare spiritul cautã nemãrginirea pe un ocean mãrginit,visând Icaria sa, rãsunã o voce deasupra întinderilor apeloradânci: Deschide ochiul (Ouvre L'Oeil1). Ochiul deschiseste întâlnit mereu în poezia lui Baudelaire. El ,,vede ºi mãr-turiseºte" ce a vãzut. Spuneþi, ce aþi vãzut ? (Dites,qu'avez-vous vu?) este o întrebare pusã în acelaºi poem),mai cu seamã în ochii altora. În Les Fleurs du Mal sunt înjur de ºaptezeci ºi cinci de unitãþi lexicale, însoþite de diferitedeterminãri, care desemneazã ochiul / ochii. Frecvenþaacestor cuvinte în versurile lui Baudelaire nu poate fi trecutãcu vederea. Saint-Beuve, în paginile din Portraits contem-porains consacrate preromanticului Senancour observa cã:Pentru a pãtrunde în sufletul unui poet, trebuie sã cãutãm înopera sa cuvintele care apar cel mai frecvent. Cuvântul vatraduce obsesia.2 Acesta este un principiu utilizat mereu îninterpretãri critice, îndeosebi în cele realizate din perspec-tivã stilisticã, mai cu seamã atunci când se urmãreºte iden-tificarea unui motiv literar. Un mare lingvist modern, LeoSpitzer, preciza cã: Motivul ºi cuvântul merg paralel: dincuvintele preferate de cãtre poet pot fi deduse motivele salepreferate ºi viceversa.3 Fãrã a ne opri acum asupra teorieimotivului literar, pentru cã obiectul însemnãrilor de faþã estelimitat la: Ochiul în poezia lui Baudelaire, vom încerca sãarãtãm care este aria tematicã în care cele douã cuvinteamintite se înscriu ºi ce sensuri dobândesc acestea, fireºte,atunci când depãºesc planul strict denotativ.

l Ochii soarelui, ai lunii, ai stelelor ºi ai mãrii. Ochiiau locul lor în ordinea cosmicã. Din înãlþimile infinituluimare, din singurãtatea mãrilor, ei privesc, nu fãrã curiozi-tate, spre ochii jalnici ai lumii pieritoare. În poezia roman-ticã, ,,Ochiul cosmic" se îndrepta ocrotitor asupraPãmântului; în el aflau muritorii o speranþã salvatoare, iarcând nu o aflau, se revoltau, rãzvrãtirea lor având o þintãprecisã. Ochii din poezia lui Baudelaire se îndreaptã ºi eispre cer. Ei aflã însã un cer gol. Aºtrii cereºti nu-i întâmpinãpe oameni cu mare interes. La poetul francez, Luna nu maieste regina nopþii, astrul adorat de pãrinþi. Ofensatã deindiferenþa celor care trãiesc într-un secol secãtuit (le siè-cle appauvri), vede doar imagini ale unei lumi crepuscu-lare, strãine de frãmântãrile spiritului poeþilor stãruind înlucrul lor, cãzutã în urât, depravatã, în care îndrãgostiþii,sleiþi de nopþi prospere, dorm arãtându-ºi dinþii ºi gurile cãs-cate, nãpârcile se împerecheazã pe sub ierburi uscate, iarfemeile, gârbovite, purtând povara vârstei lor, se privesc înoglinzi acoperindu-ºi sânii cãzuþi, ca în gravura lui Goya,,Pânã la moarte" (La Lune offensée - Luna ofensatã).Luna baudelaireianã este agonicã. Ea îºi plimbã ochii sprealbe închipuiri (promène ses yeux sur les visions blan-ches), vedenii de altãdatã. Tristã, ea varsã o lacrimãdeparte de ochii Soarelui (loin des yeux du Soleil - Tris-tesse de la Lune - Tristeþea lunii). Aceºti ,,ochi ai Soarelui"sunt - de regulã - ocoliþi în lirica lui Baudelaire, unde mareleastru e înfãþiºat mai mult spre searã, când, obosit, îºisparge de vitralii mãnunchiul de raze, pãrând un imensochi deschis pe cerul curios (semblait grand oeil ouvert

dans le ciel curieux - Je n'ai pas oublié... - Eu n-am uitatîncã...). Imaginile Soarelui spre amurg revin, cu semnificaþiimai adânci, în poemul Le Coucher du Soleil romantique -Apusul Soarelui romantic), în care Zeul (luminii) seretrage (le Dieu se retire), se întunecã, Noaptea îºi întindenebiruitã, imperiul funest ºi înfiorãtor, în întuneric pluteºteduhoarea mormintelor ºi melci reci ºi broscoi râioºi sunt cãl-caþi de piciorul trecãtorului. Simbolica din aceste versuri -spunea Hugo Friedrich - e fãrã echivoc. Sugereazãîntunecarea definitivã, pierderea familiaritãþii, posibilã încãîn prãbuºire, a sufletului cu sine însuºi. Baudelaire ºtie cã opoezie adecvatã destinului epocii se poate obþine numaisurprinzând nocturnul ºi anormalul.4 Acest peisaj al noctur-nului ºi anormalului e reîntâlnit în poemul Le Crépusculedu Soire (Asfinþit de soare), unde, odatã cu amurgul,spurcaþii demoni încep sã bântuie oraºul, pe strãzi Curviaîºi deschide cale ºi colcãie în noroiul oraºului, ºarlatanii ºitâlharii aºteaptã clipa prielnicã pentru loviturile lor, Noapteaîi apucã de gât pe bolnavii din spitale, pregãtind clipa când,cadavre, vor fi aruncaþi în gropi comune. Existã însã în LesFleurs du Mal un poem în care Soarele îºi aruncã pretutin-deni puternica lui dogoare, cuprinzând oraºul ºi câmpiile,viermii ºi trandafirii, fãcând din razele sale cârje ologilor,sporind mierea în stupi de albine ºi în minþi ºi pârguind hol-dele. Atunci el îmbracã murdãria în haina frumuseþii (LeSoleil - Soarele).

Punerea în mormânt se petrece la orele nopþii, cândstelele caste închid ochii lor împovãraþi. (A l'heurè oules chastes étoiles / Ferment leurs yeux appesantis -Sépulture - Mormântul).

În Marea, pe întinsul cãreia se fac toate încercãrile, înultimã instanþã eºuate, de evadare din strânsoarea Urâtului,înfãþiºate în Le Voyage, se aflã propria icoanã a cãlãtoruluicare îmbrãþiºeazã cu ochii ºi cu trupul uneori (Tu embrass-er des yeux et de bras...) adâncurile ei semãnând cu abi-surile mult amare ale sufletului omului, în care se adâncesc

(continuare în pag. 19)

Charles Baudelaire

140 de ani de la moartea lui Charles Baudelaire

Privirile în Florile rãului

Ieronim Tãtaru

literatur= [tiin]e religie arte

Însemnãri stilistice

Axioma

2 (2658)

Anu

l VII

I, n

um=r

ul 8

(89

) -

augu

st 2

007

ROMÂNIA LITERARÃ (nr. 27-31/2007) Selectãm:Cronica lui Alex ªtefãnescu despre volumul Totul lavedere de Daniela Zeca-Buzura (Ph.), poeziile deNicolae Panaite, cronica lui G. Dimisianu la volumulMircea Eliade. Nodurile ºi semnele prozei de EugenSimion, interviul cu matematicianul ºi viitorologul MihaiBotez, realizat de Vlad Georgescu (1985) (nr. 27); gru-pajul despre volumul al III-lea din Orbitor de MirceaCãrtãrescu, poeziile de ªtefan Ioanid, comentariul luiIon Simuþ despre romanul Matei Iliescu de RaduPetrescu (nr. 28); imaginea foto cu N. Iorga la Mangalia,poeziile de Ovidiu Genaru, articolul ,,Aventuri lirice"(despre Nichita Stãnescu) de Daniel Cristea-Enache,articolul ,,Cazul Paul Sterian" de V. Durnea (nr. 29);poeziile de Al. Lungu, comentariul lui Ion Simuþ despreromanul Galeria cu viþã sãlbaticã de Constantin Þoiu (ºiîn urm.), file din romanul Cuvântul din cuvinte de MonicaLovinescu, articolul despre Panait Istrati de MirceaIorgulescu (Ph.), în care sunt referiri ºi la militantulsocialist ªtefan Gheorghiu (Pl.) (nr. 30); profilul ,,MartaPetreu" de I. Boldea, imaginea foto cu Geo Bogza ºiFlorin Piersic (1979), poeziile de Radu Cange, interviulcu Barbu Cioculescu, realizat de Gh. Grigurcu,medalionul despre sculptorul Ion Vlad de Pavel ªuºarã,notele despre ,,Zgârbura" sinãianã ale lui C. Þoiu ºiprezentarea romanului Samarkand de A. Maalouf,tradus de Florin Sicoie (Pl.), în articolul ElisabeteiLãsconi (nr. 31). ***ADEVÃRUL LITERAR ªI ARTISTIC(nr. 879-883/2007) Reþinem: cronica lui ChristianCrãciun (Ph.) (despre G. Liiceanu) (nr. 879); articoluldespre J. Swift de Cãtãlin Ghiþã, interviul cu conf. univ.dr. Mircea Vasilescu, realizat de Marius Vasileanu, cronica lui Christian Crãciun (despre Jeni Acterian), cronicaElenei Dulgheru la filmul Întoarcerea (2003), unul dinmarile filme ruseºti, în manierã tarkovskianã, difuzat, penedrept!, la o orã deloc cuvenitã ºi de TVR, oricum însãbravo ei! (ºi în nr. urm.) (nr. 880); articolul ,,Premiseleetice ale unitãþii Bisericii" de Radu Preda, interviul cuMircea Cãrtãrescu, consemnat de M. Vasileanu, arti-

colul ,,Petru - Apostol al Domnului ºi frate al lui Andrei"de Ioan Pintea (nr. 881); articolul ,,Prostituþia" de AdrianMajuru, articolul lui C. Ghiþã despre N. Iorga ironizat dePãstorel în epigramele din volumul Strofe de pelin demai pentru Iorga Nicolai, cronica lui Christian Crãciun(despre Aurelia Rusu) (nr. 882); articolul ,,Moºtenireasocialã a unui Patriarh" [Teoctist] de Radu Preda, inter-viul cu dr. în biofizicã Mihnea Boºtinã, cronica lui TeodorVârgolici despre volumul Tânãrul Eugen Ionescu deEugen Simion ºi articolul ,,Un diptic în cer: Bergman ºiAntonioni" de E. Dulgheru, despre cei doi mari regizoride film, recent trecuþi în eternitate (nr. 883). ***AMFITRI-ON (nr. 1/2007, Drobeta Tr. Severin) Grupajul amplu depoezii ,,Primãvara poeþilor" (22 de autori), în traducereaIlenei Roman poemul ,,Corabia beatã" de A. Rimbaud,conferinþa ,,Abaþia din Pontigny" de Alice Voinescu(1943), cronicile lui Victor Sterom (Pl.) (despre DanielCorbu, Dumitru Pricop, Griºa Gherghei), prozele deNicolae Calomfirescu, Lavinia Balulescu, Valeria Sitaru.Felicitãrile cuvenite dragei mele foste colege de facul-tate, Ileana Roman, pentru toate binevenitele ei suc-cese de poetã, critic literar ºi redactor-ºef al acestei pu-blicaþii! ***ARGEª (nr. 7/2007, Piteºti) Grupajul desprePaul Goma, proza de Aurelia Corbeanu, poemele înprozã de Ruxandra Cesereanu, grupajul de poezii,,Nopþile de poezie de la Curtea de Argeº", cronica luiD.A. Doman la volumul Nichita Stãnescu - profet alNaturii de Fr. Michael. ***ASTRA (nr. 8/2007, Braºov)Articolul ,,Centru ºi margini în literatura modernã a lumii"de Matei Cãlinescu, articolul lui I. Paler despre nuvelaAna Roºculeþ de Marin Preda, interviul cu acad. RãzvanTheodorescu, realizat de Daniel Drãgan, cronica lui V.Borcan la volumul Nichita Stãnescu - un idol fals? DeA.D. Rachieru, imaginile foto cu Mircea Iorgulescu (Ph.),poeziile de Liliana Ursu, farsa dramaticã SentimentulPicasso de Valeriu Sârbu (Ph.). ***ATENEU (nr. 7/2007,Bacãu) versurile de Calistrat Costin, Ion Tudor Iovian,schiþa de Luigi Bambulea, Jurnalul despre Bacovia (7)de Constantin Cãtãlin, articolul lui Vasile Spiridondespre romanul Luntrea lui Caron de Lucian Blaga.Dintr-o cronicã la nr. 6 al acestei reviste, dintr-o altã pub-licaþie literarã, aflãm cã în acest numãr dna VioricaRãduþã (Pl.) a publicat prozã. ***CAFENEAUALITERARÃ (nr. 7/2007, Piteºti) Paginile despre Dante ºiShakespeare de Nicolae Balotã, interviul cu Adrian DinuRachieru, poeziile de Petruþ Pârvulescu ºi RomulusConstantinescu, cronica lui Florin Dochia (Câmpina)despre volumul de poezii al poetei ploieºtene TeiaLambã. ***CONVORBIRI LITERARE (nr. 7/2007, Iaºi)Articolele ,,Vieþi încãtuºate" (I) de Cassian MariaSpiridon, interviul cu Jorge Luis Borges (text preluat),studiile despre: W. Faulkner (II) (de N. Balotã), G.Cãlinescu (III) (de E. Sorohan), Nicolae Breban (II) (deC. Ungureanu), Virgil Mazilescu (de C. Ciopraga), EmilCioran (de M.A. Diaconu), Mihai Eminescu la,,Convorbiri literare" (de D. Irimia), despre ,,diaristica" luiMircea Eliade (de Em. Ilie), precum ºi poeziile de ArthurPorumboiu, Andrei Þurcanu, Aida Hancer, MarinGherman, prozele de Daniel Dragomirescu ºi VioricaRãduþã (Pl.). ***DOR DE DOR (nr. 25/2007, DorMãrunt) Poeziile de Mihaela Iacob, Valeria Tamaº, GetaAdam, Vasile I. Mustaþã, proza de Gabriel Fãurescu.***DUNÃREA DE JOS (nr. 65/2007, Galaþi) Cronicaevenimentului ,,Acad. Eugen Simion la Galaþi", grupajuldespre Mircea Eliade, eseul ,,Actualitatea discursuluieminescian" de G. Lateº, cronica lui A.G. Secarã lavolumul Nichita Stãnescu de A.D. Rachieru, articolul,,Liviu Rebreanu - biografie psihanaliticã" de V. Vintilã,poeziile de Laura Ursu, Anatol Ciocanu, prozele deConstantin Tãnase, Nicolae Bacalbaºa, rãspunsurile luiEmilian Marcu la ,,Ancheta lui Dinescu". ***DUPÃ 35DE ANI - Supliment cultural-artistic editat de Casa deCulturã a Sindicatelor Ploieºti, concepþie ºi realizareNicolae Dumitrescu (Editura ,,Premier", 8 p.).Aniversarea frumoasei vârste, anunþate în titlu, a insti-tuþiei ploieºtene este consemnatã prin mesaje, interviuri,repere de activitate, portrete, precum ºi de epigrame alemembrilor din Clubul ,,Ion Ionescu-Quintus" al C.C.S.

Pl. ***EX PONTO (nr. 2/2007, Constanþa) Grupajuldespre Publius Ovidius Naso, poeziile de Liliana Ursu,Radu Vancu, proza de Paul Sârbu, articolul desprerevista ,,Integral" de Paul Cernat, studiile despre: LuciaDemetrius (III) (de Bianca Burþa-Cernat), despre ,,Prozafantasticã româneascã în secolul al XX-lea" (III) (deElvira Iliescu), ,,Ana Blandiana - debutul editorial" (deMagda Vlad) ºi Victor Brauner (de M. Leahu). ***FE-REASTRA (nr. 28 ºi 29/2007, Mizil) Revistã culturalã -dir. Emil Proºcan. Din sumar: prozã de Fãnuº Neagu,poeziile de Silviu Nicolae, Dumitru Panã, LucianMãnãilescu, Constantin Fieraru, grupajul despre fam.Hasdeu, prozele semnate de membrii Cenaclului,,Agatha Grigorescu Bacovia" Mizil, articolul ,,Nobleþeade Fefelei" de Emil Niculescu. La rubrica de revistã apresei, ne bucurã sã gãsim ºi o cronicã amplã a nr. 5 alAxiomei. Mulþumim confraþilor noºtri! ***LITERE (nr. 6-7/2007, Târgoviºte) Editorialul ,,Politica literaturii" deTudor Cristea. Mai colaboreazã: Al. George, GeorgeAnca, Mircea Horia Simionescu, Barbu Cioculescu.Tudor Cristea scrie ºi un articol despre Tudor Arghezi,Mihai Cimpoi scrie despre I. Heliade-Rãdulescu, ªtefa-nia Rujan scrie un eseu despre Elena Vãcãrescu,Viorica Rãduþã scrie despre Irina Petraº, GeorgetaAdam scrie despre Angela Marinescu, Victor Petrescuscrie despre Ion Benone Petrescu. Petre Flueraºu, IoanMânãscurtã, Daniel Drãgan, Toma George Veseliu,Ianoº Þurcanu, Corin Bianu semneazã versuri.***NORD LITERAR (nr. 5 ºi 6-7, Baia Mare) Prin inter-mediul d-lui Florian Roatiº am primit aceste reviste(cuvenite mulþumiri ºi prin intermediul acestei rubrici!).Selectãm: articolul ,,Octavian Paler" de Gh. Glodeanu,poemele de Ioan Dragoº, proza de A. Perena (nr. 5);articolul ,,Romanele lui G. Cãlinescu" (I) de Gh.Glodeanu, articolul ,,Augustin Buzura" de C.Ungureanu, poeziile de V. Gr. Latiº, Ioan Nestor,Carmen Bulzan, prozele de valeriu Oros ºi NicolaeBreban (nr. 6-7); în toate aceste numere, studiul ,,PetruP. Ionescu ºi Lucian Blaga, de la elogiu la contestare" deFlorian Roatiº ºi o piesã de Radu Macrinici. ***OGLIN-DA LITERARÃ (nr. 67/2007, Focºani) Pagini din jur-nalele lui Romul Munteanu ºi Ion lazu, eseul,,Conotaþiile plaiului mioritic" de Valeria Manta Tãicuþu,articolul despre revista ,,Criterion" de M. Grosu, articolul,,Integrala Nichita Stãnescu" de Fl. Popescu, poeziile deCarolina Ilinca, Victoria Milescu, Paul Spirescu, prozelede Felix Nicolau, evocarea ,,Cu Cezar Ivãnescu vorbinddespre Nichita Stãnescu". ***ORIZONT (nr. 7/2007,Timiºoara) Interviurile cu Silviu Purcãrete, AlexanderHausvater, Ioan T. Morar, Nicolai Michoutchkine, grupa-jul de impresii de cãlãtorie ,,Acasã / departe". ***PARA-DIGMA XXI (nr. 6/2007, Craiova) Editorialul ,,Rãbdarea"de Viorel Mirea, articolul despre ,,somn" în legendeleromâneºti ºi japoneze de Raluca Nicolae, proza deNicolae Calomfirescu, poeziile de Coniþa Lena (ElenaPredescu), Mihai Bãdescu º.a. ***REVISTA NOUÃ (nr.3/2007, Câmpina) Articolul ,,B.P. Hasdeu" de I. Opriºan,interviul cu scriitorul Radu Voinescu, colocviul ,,ce facesuccesul unei cãrþi?", cronica lui Victor Sterom (despreªtefania Coºovei) ºi cea a lui Florin Scarlat (despreConstantin Trandafir), prozele de Delia Petrescu,Ruxandra Marinescu, poeziile de Viorica Rãduþã, VirgilDiaconu, ªtefan Al. Saºa, Viorel Cernica. ***SUD (nr. 5-6/2007, Bolintin Vale) Numãr dublu: interviul cu HenriZalis, articolul ,,Ecouri eminesciene în lirica lui Bacovia"de Constantin Miu, articolul ,,Reflecþii despre G.Cãlinescu" de Teodor Vârgolici, articolul ,,Poeþii, dincolode operã. G. Topârceanu - Otilia Cazimir" de Fl.Popescu, articolul ,,Ion D. Sârbu" (I) de Daniel Cristea-Enache, ,,Fenomenul Paler" de Boris Buzilã, cronicaVictoriei Milescu despre Ioan Vintilã Fintiº (Pl.), articolul,,Constantin Brâncuºi" de A. Bucurescu, versurile deGheorghe Istrate, Florian Huþanu, proza de ªtefaniaOproescu.

N.B. 1. Ca de obicei, recomandãm bogatele rubrici de cronicãliterarã din aceste reviste. 2. Rubrica este realizatã pe bazaperiodicelor primite la redacþie ºi pe cele din colecþiile poetuluiVictor Sterom ºi a subsemnatului. (M.C.)

Revistã lunarã de literaturã, ºtiinþe, religie, arteFinanþatã de Editura Premier – PloieºtiApare în ziua de 28 a fiecãrei luniAnul VIII, nr. 8 (89) – august 2007Director: MARIAN RUSCURedactor ºef: IERONIM TÃTARURedactori: Viorel N. CERNICA, Marian CHIRULESCU, Codruþ CONSTANTINESCU,Christian CRÃCIUN, Florin DOCHIA, LoredanaMIHÃILÃ, Vasile MOGA, Viorica RÃDUÞÃ,Beatrice Guerriero RUSCU.Colegiul redacþional: prof. univ. dr. Ion BÃLU,conf. univ. dr. Andi BÃLU, conf. univ. dr. MihaiBRESCAN, lector univ. dr. Sanda HÂRLAV MAIS-TOROVICI, prof. univ. dr. Miron OPREA, lectoruniv. dr. Diana RÎNCIOG, lector univ. dr. IonSIMACIU, prof. dr. Constantin TRANDAFIR, conf.univ. dr. Gabriela VASILESCU.Tehnoredactare: Andreea GLONÞ, Cristian BÃLANCorector ºi secretar de redacþie: Constantin MARINCorespondenþi din strãinãtate: Cristina NEESHAM(Australia), Jacques RAUNET (Franþa), MiljurkoVUKADINOVIC (Serbia ºi Slovenia)Redacþia ºi Administraþia: Ploieºti, str. Petrarca, nr. 8Tel. 0244/511965, Tel./Fax 0244/519966E-mail: tipopremier@upcnet.ro; http://www.axioma1.3x.roTipografia PremierPloieºti, Tel.0244/519966

I.S.S.N. 1582–0483

Axioma

Marian ChirulescuDin reviste culturale

5 948 489 03 016 1 >80

3 (2659)

Diana Rînciog

Formulam în numãrul din august 2004 al Axiomeicâteva impresii cu privire la volumul Autoportret într-ooglindã spartã. Dupã trei ani de la semnalarea acesteiscrieri cu pronunþat accent autobiografic, ne referim laconvorbirile lui Octavian Paler cu tânãrul critic DanielCristea-Enache, apãrute la Editura Corint, la scurttimp dupã moartea eseistului. Fãrã îndoialã, cititorulare un sentiment tulburãtor în faþa ultimei confesiuni aomului de culturã, pe care se obiºnuise sã-l asculte latalk-show-ul lui Mihai Gâdea, un alt îndrãgostit deLisa, pe amândoi legându-i amintirea unei copilãrii"fabuloase" în vrednica aºezare transilvanã, adevãratcolþ de rai, în viziunea lui Paler.

Dupã cum mãrturiseºte în Argument, ideea de arealiza prezentul volum de convorbiri cu OctavianPaler i-a venit lui Daniel Cristea-Enache exact dupãîncheierea lecturii romanului Viaþa pe un peron, cãruiatrebuia sã îi facã o prefaþã pentru ediþia de la Corint.Numai cã, adaugã D. Cristea-Enache, era de ani buniimpresionat ºi intimidat deopotrivã de Octavian Paler- De cãrþile sale, ca ºi de ieºirile în spaþiul public, întot-deauna memorabile prin greutatea ºi tonalitateacuvintelor rostite. Într-o epocã a logoreei ºi a grafo-maniei, cu atâþia analiºti improvizaþi ºi scriitoriînchipuiþi, acest intelectual strãlucit avea darul de arestitui cuvântului gravitatea pierdutã ºi axa lui inte-rioarã. Aproape fiecare propoziþie scrisã ori rostitã deOctavian Paler se întipãrea în memorie ºi înconºtiinþã. Fãcându-te sã te gândeºti ºi sã-þi pui între-bãri. Nimic nu era de prisos, superfluu, scriitorul ºi ora-torul cântãrind cu atenþie verbele ºi scuturându-se deadjectivele inutile. (p. 5)

De altfel, iniþiatorul Convorbirilor de faþã observãîncã o datã, pe bunã dreptate, din relectura romanuluiViaþa pe un peron, nevoia imperioasã de comunicarea autorului, în ciuda declaraþiei sale cã ar fi un "lup sin-guratic". De fapt, scriitorul adresându-se cititorului,încearcã sã se cunoascã mai bine pe sine însuºi, dia-logul interior nefiindu-i deloc nefamiliar. Aºadar,tânãrul critic remarcase tendinþa certã a confrateluisãu de a împãrtãºi idei, dubii, polemici, dincolo demedierea eseului sau haina ficþionalã a prozei.

Prin urmare, convorbirile au început în noiembrie2005, când Octavian Paler tocmai primise PremiulOpera Omnia al Uniunii Scriitorilor. N-a fost lesne deorganizat tot acest "laborator" intern, care a precedatapariþia prezentului volum. Dupã ce primea un întregset de pagini de la scriitor, Daniel Cristea-Enache le"digera", culegându-le la calculator, citindu-le ºi recitin-du-le cu multã atenþie. Treptat, Octavian Paler a ajunsla concluzia cã ar trebui ºi datate intervenþiile sale, înfelul acesta dialogul cãpãtând ºi funcþie de jurnal, ocaracteristicã de bazã a operei eseistului. Dar toateaceste pagini (bãtute direct la maºinã ºi revizuite totaºa) mãrturisesc despre efortul, uneori pur fizic, alscriitorului dornic sã exploateze la maximum aceastãocazie (din nefericire ºi ultima) de a dialoga ºi de a seconfesa prin îndeletnicirea sa favoritã: scrisul. Omul/…/ se desprinde uneori de autor, cerându-ºi dreptulde a lãsa, într-o zi rea, pagina goalã. Din aceastã pers-pectivã, convorbirile sunt semnificative nu numai princuvintele tipãrite, ci ºi prin spaþiile temporale dintre ele;atât prin blocurile de text, cât ºi prin blancuri. (p. 7)

Tot gradual, s-a tins spre a lãsa intervenþiile luiDaniel Cristea-Enache sã se limiteze în favoarea pon-derii principale acordate vocii "intervievatului" Paler,astfel conturându-se viguros universul lãuntric al scri-itorului. Uneori, lipsa din þarã a tânãrului critic era unimbold pentru Octavian Paler de a continua dialogul

iniþiat, datându-l conºtiincios, îmbogãþindu-l cu paran-teze oferite de spectacolul mediatic (emisiuni TV, ºtiridin ziar, etc.), ori impresionantul decor al naturii (depildã, cele mai dese referiri în acest sens sunt fãcutela oþetarii care foºnesc când a toamnã, când a iarnã încurtea casei sale din Bulevardul Alexandru IoanCuza). ªi lucru important, oarecum neobiºnuit: lipsescdin aceastã carte picanteriile biografice, dezvãluirilede un senzaþionalism ieftin, intimitatea vãzutã pringaura cheii (p. 8), adicã ceea ce face în zilele noastremult mai vandabilã o apariþie editorialã... De aceea,conchide criticul, cât a vrut sã dezvãluie din intimitatealui, a dezvãluit; ceea ce a vrut sã lase acoperit, dinpudoare ºi bun simþ þãrãnesc, a lãsat acoperit. În oricecaz, în acest dialog se aflã, dupã propria mãrturisire,confesiunea cea mai adâncã din câte a fãcut. (p. 9)

Oricum, acest volum e rodul unei excelentecolaborãri, polemicile cordiale negociind pânã ºinumãrul de pagini: dacã tânãrul critic ar fi preferat untom gros, din cele care stau singure în picioare,Octavian Paler a þinut sã se aplice mãsura stabilitãprin propriile lui cãrþi, adicã aceea de trei sute de pa-gini, nici mai mult, nici mai puþin, ca sã încânte cititorulfãrã sã-l oboseascã. Cu titlul a fost invers, îºi amin-teºte D. Cristea-Enache, în sensul cã a rãmas pânã laurmã cel ales de el, faþã de cel propus de Paler în re-gistru autoironic: Convorbiri cu un bãtrân reacþionar. Înviziunea mai tânãrului sãu interlocutor, scriitorul, deºioctogenar ºi sceptic, nu era nici bãtrân, nici reacþionar,ci avea o tinereþe spiritualã, o mobilitate intelectualã ºio vie curiozitate, pãstrate, toate, pânã în ultima clipã.(p. 9)

Astfel, Octavian Paler demonstreazã în acesteconvorbiri o înþelegere judicioasã a succesiunii degeneraþii, deºi mãrturiseºte o nostalgie copleºitoarepentru epoca tinereþii sale; este, însã, perfectconºtient cã nici o societate nu are ce face cu melan-coliile, pentru simplul motiv cã vrea ceva nou! (p. 25)El însuºi se regãseºte schimbat în raport cu tânãrulcare era pe vremea studenþiei sale ori a debutului decarierã (Eu am priceput cã îmbãtrânesc abia când amdescoperit cã nu mã mai interesau hainele elegante.Altãdatã, cum vedeam o cravatã frumoasã, sufereamdacã n-aveam bani s-o cumpãr. Azi, trec pe stradãfãrã sã mã uit la vitrine. - p. 28) Exemplul pe care l-amdat e din sfera mãruntului cotidian, dar existã ºi altele,mult mai profunde, care atestã cã semnificaþia noþiuniide succes, vanitate, orgoliu suferã mari transformãride-a lungul timpului, estompându-se discret în amur-gul vieþii... Octavian Paler mãrturiseºte cã ceea cealtãdatã l-ar fi exaltat, mãgulit, astãzi îl lasã aproapeindiferent, fãrã falsã modestie: aripa rece a sfârºituluiminimalizeazã fapte notabile, cum ar fi o tezã de doc-torat a unei doamne angajate la editura Polirom dinIaºi, având ca subiect scrierile sale. Eseistul foloseºtedin nou registrul autoironic, punând între ghilimelecuvântul operã, ca ºi când ar fi prea pretenþios sã-inumim aºa cãrþile, adãugând cu regret cã nu a fãcutnici mãcar gestul de a-i mulþumi doctorandei cu prici-na.... Invocã un gând de-al lui Alexandru Paleologu,ca o scuzã - ori o explicaþie - plauzibilã pentru ati-tudinea sa: bãtrânii suferã de rãul cel mai greu decombãtut: de prea multã luciditate. Ei îºi pierd nunumai vanitãþile, ci ºi puterea de a se minþi. (p. 30)

Durerile fizice, adesea insuportabile, îi amintesclui Octavian Paler starea în care se aflã, apropiereaultimei "halte" din cãlãtoria pe acest pãmânt. Multecauze ale erodãrii organismului se aflã în tinereþea sachinuitã de lipsuri, pe care a trãit-o, ca student maiales, într-o mahala bucureºteanã (strada Tufelor dincartierul Ferentari), într-o cãmãruþã închiriatã, lipsitãde un minim confort. Condiþiile de cazare au pus"temelia solidã" a reumatismului devastator de maitârziu... Filmul tinereþii scriitorului beneficiazã, poate,de cele mai multe "revizionãri": slujbele temporare(inclusiv hamal în Gara de Nord), pentru a câºtiga unbãnuþ în plus, propunerea lui Tudor Vianu de arãmâne asistent la catedra sa, examenele la cele trei

facultãþi, debutul pro-fesional, puþinii pri-eteni, icoana pãrinþilor,imaginea iubitã a fiuluiplecat în Italia ºi atâ-tea amintiri legate decãrþi citite sau scrise(de pildã, o încercarede reabilitare a Evuluimediu, o proiectatã"istorie a sinucide-rilor", fascinaþia pentrucãlãtoria lui Don Qui-jote, traseu pe care arfi vrut sã îl refacã înSpania, etc.).

Ca ºi în Autopor-tret într-o oglindã spartã, Octavian Paler îºi scruteazãinsistent trecutul, oprindu-se îndeosebi la perioadamagicã a copilãriei în satul fabulos al familiei sale: Lisadin Fãgãraº. Acolo Crãciunul era altfel, plin de mister,nu o "petrecere" ca în zilele noastre. Crãciunului au-tentic din satul natal îi ia locul o sãrbãtoare"împopoþonatã festiv, cu colindãtori urbani ºi subur-bani". Paler îºi aminteºte cã era în Lisa un timp ceaducea a secolul al XVII-lea, în vreme ce Capitalatrãia deja în secolul al XX-lea, dupã cum lumea dinsatul sãu i se pãrea mitologicã, iar cea din Bucureºti,istoricã. (p. 43) Curãþenia, simplitatea ritualicã ºi puri-tatea tradiþiilor vor fi lãsate pentru totdeauna în Lisaodatã cu venirea la liceu, în marele oraº al þãrii.

Cu toate acestea, observaþiile scriitorului nu seopresc la sfera pur personalã, autobiograficã, ci se cir-cumscriu realitãþilor generale, naþionale sau univer-sale. Prin urmare, nu trebuie sã ne surprindã comen-tariile lui Paler despre post-modernism (cãruia îipreferã totuºi lecturile clasice - Or, eu constat cã, pen-tru mine, Tolstoi ºi Thomas Mann încã existã. Aº citi azecea oarã Rãzboi ºi pace decât sã mã plictisescpânã la capãt cu ultimul experiment, dacã vãd cã nu-mi place. În acest moment nu îmi vine în cap nici unroman al lui Robbe-Grillet, deºi am citit câteva. - p.47). Dupã cum nu sunt uimitoare nici consideraþiiledespre progresul tehnic, material: exemplul pe care îldã scriitorul este concludent - America, deºi senza-þionalã din acest punct de vedere, reprezintã un cazreal de regres interior, de carenþe spirituale. De aceea,îl bucurã nesperata izolare a casei sale din Bucureºti,la care se adaugã efortul locatarului de a amplificaliniºtea prin renunþarea la televizor, totul cu scopul dea "uita" timpul în care trãieºte. Ce atmosferã eliades-cã, ce Bucureºti fantastic, potenþial mitic, avem aici înviziunea scriitorului octogenar...

Registrul nostalgic al observaþiilor, uneori extremde critice, datã fiind sinceritatea liminarã a lui OctavianPaler, se completeazã cu abordarea subiectuluimanelelor, care au ,,invadat" lumea româneascã,fosta þarã a doinelor devenind un fel de mahala. Numai lipseºte decât sã ne decidem sã facem din omanea imn naþional, concluzioneazã amar eseistul.(p. 57). Nu lipseºte nici rememorarea teribilelor zile ºinopþi din decembrie 1989, amãnunte interesante ºipentru cã ele provin de la un martor ocular, de la unspirit entuziast, plin de speranþã, ca al atâtor români lavremea aceea. Scriitorul foloseºte chiar o ,,metaforãzoologicã", pentru a exprima deziluzia timpuluiprezent faþã de cel al marilor aºteptãri. Este unul din-tre fragmentele cele mai tranºante, cele mai scepticeale acestor convorbiri:

Acum ºaisprezece ani, ,,bãtrânul rechin" din apelenoastre a fost ucis într-o zi când ,,marea" era furioasã.Dupã moartea lui, peºtii-pilot s-au ascuns pe unde auputut. Pe urmã, au ieºit, prudenþi, din ascunzãtori ºi auînceput sã se agite, prinzând curaj. Au cãutat niºterechini mai mici pe care sã-i serveascã. Azi, în,,marea" noastrã nu mai existã un ,,mare rechin".Deocamdatã, cel puþin. Existã mai mulþi rechini, dedimensiuni medii sau mici, fiecare cu escorta sa

Convorbiri cuOctavian Paler,

cartea-testament

Literaturã Axioma

Anul V

III, num=rul 8 (89) - august 2007

Axioma

4 (2660)

Anu

l VII

I, n

um=r

ul 8

(89

) -

augu

st 2

007

de ,,peºti-pilot". Cum s-ar zice, marea ,,s-a democrati-zat." Nici lingãii, trepãduºii, cozile de topor nu maiservesc acelaºi stãpîn. (p. 67)

De amintirea ,,epocii de aur" se leagã ºi dispariþiabrutalã, stupidã a tatãlui scriitorului, când acesta dinurmã nu avea decât 28 de ani. Motivul morþii pãrinteluisãu: i s-au refuzat antibioticele pe motiv cã nu a fostînscris în colectiv! Aceastã ,,moarte cu zile" este cuatât mai neverosimilã, cu cât fiul a ajuns prea târziuaducând medicamentele vitale, dupã ce fãcuse efor-turi disperate de a le procura… Momentul este amplupovestit în Autoportret…, dar el este din nou evocat învolumul de faþã (p. 75), ca un laitmotiv dureros al vieþiilui Octavian Paler. Cu acest prilej, el aminteºte ºi teo-ria unei doctoriþe americane despre fazele care pre-cedã moartea: neîncrederea, revolta, angoasa, depre-siunea ºi acceptarea. Paler mãrturiseºte cã el segãseºte deja în a treia fazã, când moartea nu mai edeloc o problemã ,,filozoficã"…

Toate aspectele þinând de personalitatea scriitoru-lui sunt trecute în revistã de cãtre el însuºi: iubirea,complexele, scepticismul, singurãtatea, orgoliul, lipsade diplomaþie. Un gust deosebit îl are Paler pentruparadoxuri: pe acestea îi place sã le disece, sã lecomenteze. El însuºi e o naturã dilematicã, unde con-trastele trãiesc în simbiozã. Detestã alienarea omuluimodern - sclav al informaþiilor ºi al progresului tehnic -dar, evident, n-ar merge niciodatã cu cãruþa la Paris.Preferã trenul sau avionul. ,,Fostul barbar" OctavianPaler este, în opinia sa, iremediabil compromis,deoarece se aflã în ,,Roma" de prea multã vreme.(Lucrul acesta ne aduce aminte de atitudinea luiGustave Flaubert, care considera cãile ferate un factorde distrugere a naturii, dar care a beneficiat din plin deavantajele efectuãrii unei cãlãtorii cu trenul, scutindtimp ºi obþinând confort).

Octavian Paler, însã, se declarã a fi un idealist ine-ficient, anacronic ºi pãgubos, un sentimental stupid, untimid incurabil, un bovaric plin de complexe. (p. 123)De aceea, America nu l-a impresionat decât prin ceeace îl separã de propria mentalitate. În felul acesta, acãlãtori a fost pentru scriitor un mod de a se cunoaºtemai bine, de a respinge cliºeul. (Dupã ce am fost înAmerica, am regretat cã Sudul n-a câºtigat Rãzboiulde secesiune. - p. 126) Aºa încât, în mod paradoxal,filmele ruseºti (pe care le detesta înainte de Revoluþie)au devenit preferatele sale.

Convorbirile lui Octavian Paler cu Daniel Cristea-Enache sunt un bun prilej de a face bilanþul vieþii sale,de a rememora sau elucida anumite aspecte din cari-era sa (cum ar fi activitatea de la Agerpres ºi scurtaºedere în Italia, controversata numire în postul dedirector al Televiziunii Române). Existã chiar ºi un setde fotografii inserat în miezul volumului, în care îlputem vedea pe scriitor la diferite vârste ºi în diferiteipostaze (inclusiv cea de cosaº de frunte!), dupã cumeste reprodus ºi un scurt fragment din manuscrisulConvorbirilor. Ca sã nu mai pomenim de galeriaimpresionantã a figurilor de intelectuali de marcã pecare Octavian Paler le evocã rând pe rând: TudorVianu, George Ivaºcu, Eugen Simion, AlexandruPaleologu, Geo Bogza, Georgeta Dimisianu etc.

Dar cea mai pregnantã fugã imaginarã pe care oîntreprinde scriitorul e cea în mitologie (ultima sa carteproiectatã era intitulatã Calomnii mitologice). Ar fi vrutsã fie un om antic, dupã cum a nu fi nici credincios niciateu e o realitate care îl macinã în interior: Are vreo va-loare sã-l descoperi pe Dumnezeu prin frica demoarte? (p. 306)

Cam aceasta e atmosfera din ultima carte ce-l areca protagonist pe seniorul eseisticii româneºti,Octavian Paler. Ultima notaþie e din data de 29 aprilie(duminicã), cu atât de puþine zile înainte sã moarã...Un adevãrat cântec de lebãdã, iar pentru DanielCristea-Enache un privilegiu pe care ºi l-ar fi doritmulþi... Pentru noi, cititorii obiºnuiþi este o ºansã de abeneficia de acest proiect dus pânã la capãt ºi deaceea recomandãm cãlduros aceastã experienþã -explorarea gândurilor unui om hiperlucid, aflat în pro-ximitatea sfârºitului aventurii sale terestre.

Mihail Sebastian- ipoteze ºi observãri -

Mihail Sebastian este un scriitor incitant dintoate punctele de vedere. Foarte de timpuriu (la19ani) s-a impus prin foiletoanele, eseurile critice ºigazetãria de elevatã þinutã, apoi ºi prin romaneleºi teatrul sãu. A murit într-un accident absurd cândnu împlinise 38 de ani. Discipol al lui Nae Ionescu,prieten bun al lui Camil Petrescu ºi cu unii dingeneraþia sa, "generaþia '27" (Mircea Eliade, PetruComarnescu, Mircea Vulcãnescu), dar ºi cuEugen Ionescu, Sebastian urmeazã un traseupropriu, atipic, aproape paradoxal, pe filierãfrancezã: Montaigne - Descartes - Proust - Gide,dar ºi pe filiera Kirkegaard - Papini - Unamuno. Unom ºi un scriitor de o rarã luciditate afectivã.

Câþiva critici ºi istorici literari, buni cunoscãtoriai vieþii ºi operei lui Mihail Sebastian, iau parte lao discuþie prospectivã ºi de ierarhizare.

1. Dacã Mihail Sebastian nu s-ar fi stins dinviaþã aºa de tânãr, în 1945, care credeþi cã ar fifost traiectoria vieþii ºi operei sale?

2. Ce s-ar fi întâmplat, oare, cu faimosul sãuJurnal 1935-1944?

3. La ce nivel consideraþi cã se situeazãSebastian pe scara de valori a literaturii române?

4. Rãspundeþi, vã rog, la o întrebare nepusãaici, în legãturã cu Sebastian.

Anchetã de Constantin Trandafir

GEO ªERBAN1. Aproape inevitabil, cine parcurge Jurnalul

lui Sebastian este tentat la sfârºitul lecturii sã seîntrebe, încã înaintea producerii accidentului fatal,cum ar fi evoluat scriitorul în condiþiile vitrege aleinstituirii totalitarismului, regim de cenzurã faþã detot ce se abãtea de la dogma comunistã, total încontradicþie cu principiile libertãþii de gândire,afiºate nu numai în însemnãrile intime, dar întoatã publicistica generos risipitã în paginile,,Cuvântului", între 1927-1934, sau ale ,,Rampei"dupã 1935. Riscam un rãspuns chiar acum zeceani, comentând proaspãt editatul Jurnal: ,,Îneventualitatea cã nu ar fi luat calea exilului, caatâtea eminente personalitãþi ale vieþii intelectualeºi politice, avea destule ºanse sã încapã pe mânatorþionarilor de la Sighet sau de la Canal" (cf.Sebastian sub vremi, pag. 92). Ori îl extrãgeaViºoianu, la timp, pânã sã preia Ana Paukerfrâiele Afacerilor Externe, ori intra rãu de tot înprocesul Pãtrãºcanu, în lot cu Belu Silber.

Vor fi fiind ºi alte scheme de scenariu. Cinevapoate merge pe varianta cã avea o mamã deîntreþinut, la care þinea enorm, un frate mai mic, dea cãrui soartã se simþea, oarecum, responsabil.Ca sã-i ajute, ar fi pertractat înþelegeri de circum-stanþã, ºi-ar fi mlãdiat atitudinea. Cu ce rezultate?Evident, plãtind un preþ greu de conºtiinþã.Nevroza, în asemanea abdicarea, l-ar fi ruinatmoral ºi ar fi condus la propria eliminare din cir-cuit. Un semn de ,,acomodare" este ultimul text(despre teatrul sovietic, în ,,Veac Nou"), con-trastând flagrant cu ce nota în Jurnal despre com-portarea soldaþilor Armatei Roºii, intraþi victorioºiîn Bucureºti.

2. Ca în vreme de restriºte a discriminãriirasiale, va fi continuat sã scrie în Jurnal, folositdrept spaþiu protector, refugiu pentru îndoieli greude mãrturisit altcuiva, la lumina zilei. Aºa cum aprocedat Maria Banuº. De publicat, nu s-ar figrãbit. Avea alte urgenþe pe agenda personalã, depildã sinteza de mult programatã despre romanulromânesc, traducerea francezã a romanului Dedouã mii de ani ori Steaua fãrã nume lansatã pe

scene strãine. Nu-mai cu imens noroc,ne-am fi numãratprintre martorii invi-taþi sã urmãreascãlansarea Jurnaluluitipãrit de Mihail Se-bastian, la senec-tute.

3. Mã bate gân-dul cã prozatorul arfi intrat în eclipsã, pelângã un ªtefanBãnulescu, un PetruDumitriu, un MarinPreda. Nici în teatrun-ar fi rezistat la abilitãþile unui Baranga, deºiacesta infinit mai puþin dotat, abuzând de facilitãþiverbale, cu poante aduse pe scenã direct de pestradã. În schimb, ar fi excelat în perimetrulexegezei literare, prin perspectiva comparatistãgeneroasã ºi spirit analitic suplu, de vibraþieumanã peste Pompiliu Constantinescu, mai spon-tan asociativ decât ªerban Cioculescu ºi, desigur,fãrã gesticulaþia prea cãutatã a lui VladimirStreinu. Pe undeva, în competiþie cu G. Cãli-nescu, mai ales dacã se consolida teoretic.

4. Mã întreb de unde pânã unde a ajuns scri-itorul sã se fixeze foarte repede la numele MihailSebastian. N-am un rãspuns, dar profit de ocazie,ca sã lansez o provocare pentru ceilalþi cercetãtoripreocupaþi de imaginea de ansamblu a scriitoru-lui. Iniþial, optase pentru pseudonimul Pralea,împãrþit cu fratele sãu mai mare, viitorul medic înFranþa, ispitit ºi el la tinereþe de comentariul literar,chiar despre Proust. A alternat, apoi, întreAmyntas ºi Flaminius, dar e foarte probabil sã firecurs la pseudonime de uz colectiv prin redacþi-ile pe unde a trecut. Sub un asemenea pseudo-nim a practicat anchete juridice pe teren, legatede profesia lui de bazã, ca avocat. Explicaþii ºisusþinere documentarã într-un alt spaþiu, maiadecvat.

DAN C. TRIFARU1. Evident cã s-ar fi putut întâmpla multe situ-

aþii imprevizibile. Dupã scurta explozie euforicãdin august 1944, repede ºi-a dat seama de situ-aþie. Oportunisme groteºti: "Toatã lumea segrãbeºte sã ocupe poziþii, sã valorifice titluri, sãstabileascã drepturi. Nu pot. Nu mã intereseazã.Nu vreau". Libertatea mult râvnitã ("montaigni-anã") n-a venit, ba îºi aratã colþii "colectivismul"promovat de Nae Ionescu ºi compania ºi de stân-ga comunistã, bolºevizatã. Nici într-un caz nu ºi-aînchipuit cã "eliberarea de sub jugul fascist" aduceocupaþia sovieticã ºi "dictatura proletariatului"...

Dar, respectând "regula jocului", douã sunt celemai plauzibile ipoteze în legãturã cu ceea ce ar fiurmat, dacã n-ar fi fost acel accident absurd ºi ar fisupravieþuit mãcar cât marele sãu prieten MirceaEliade, ori poate chiar cât celãlalt prieten, EugenIonescu. Una, ar fi rãmas în þarã, fiindcã avea îngrijã pe mama sa, la care þine enorm, ºi pe fratelesãu mai mic, Benu. S-ar fi aflat în "lotul" Pãtrãºcanuºi ar fi împãrtãºit soarta acestuia. Dacã scãpa, nuar mai fi scris teatru, fiindcã n-ar fi conceput sãrespecte "comenzile", care nu erau deloc estetice.Nici romane nu ar fi scris, deoarece n-ar fi vrut sãînþeleagã ce înseamnã proletcultismul ºi metoda"realismului socialist". Nici într-un caz, n-ar fi avutloc "Procesul tovarãºului Mihail", cum a fost cel al"tovarãºului Camil". Ca sã se sustragã, ar fi scriscronici muzicale, plastice, eventual teatrale. Pentrusertar, Romanul românesc, monografiileShakespeare, Balzac, Stendhal, Gide, Proust ºi le-ar fi publicat în deschiderea cãtre "Epoca de Aur" asocialismului victorios.

Literaturã

Bestiar poetic -colocviu despre

lumea poeziei(XVIII)

Mihai Apostol

- ªi acum, hai sã ne desfãtãmcu câteva exemplificãri ale scriito-rilor români... Am începe cu celcare în poemele în prozã Dinlumea celor cari nu cuvântã(1910), pune în relief arta de giu-vaergiu a unui miniaturist carevedea în furnicã o Cãlãtoare!...: ,,Ecãlãtoare! A ieºit din muºuroi furni-ca, ºi a pornit, cum face în fiecaredimineaþã, a pornit sã vadãlumea... Ea ºtia cã ochii duc ºimintea întoarce; cã vãzând multe,ºtii destule, ºi ai de unde da ºi laalþii. ªi ce fericire sã cãlãtoreºti dimineaþa, înrevãrsatul zorilor, când iarba e proaspãtã subrouã, aerul jilav de rãcoare ºi când, pe cer, seprelinge lumina ca o undã de aur. ªi apoidimineaþa priveºti altfel lumea, altfel o judeci;gândurile nu-þi sunt spulberate, ci selimpezesc, tihnite, din prisos. De aceea, furni-ca se scoalã cu noaptea în cap ºi porneºte ladrum".1

Am continua cu scriitorul ce ne-a încântatadolescenþa cu ,,bucuria metaforelor" de careera plinã proza sa ºi care ºi astãzi ne ,,furnicã"adesea, la o nouã lecturã: ,,Covârºit de ima-gini, mã opresc din scris, pãstrând creionul înmânã.

Când îmi îndrept ochii spre iarbã, ce sãvãd: o sumedenie de litere, cãzute - pesemne- din creionul prea plin!

Zadarnic vreau sã le desluºesc; sunt aºade mãrunte, încât îmi joacã pe dinainteaochilor!

Mã uit cu poftã la muºuroiul lor strãlucitor:ce mai tartinã cu icre negre aº face, dacãimaginaþia mea le-ar preface în icre ade-vãrate!"2

Ar urma o micã bijuterie poeticã de cuvintepotrivite din volumul Stihuri pestriþe: ,,O fur-nicã micã, micã, / Dar înfiptã, va sã zicã, / Ierila prânz, mi s-a urcat / De pe viºinul uscat, /Pe picioare, pentru cãci / Mi le-a luat dreptniºte crãci. // Mãrunþica de fãpturã / Duse, har-nicã, la gurã / O fãrâmã de ceva, / Care-acasãtrebuia / Aºezat în magazie / Pentru iarna ce-osã vie. // ,,- Un'te duci aºa degrabã? / Gândulmeu mâhnit o-ntreabã, / Încã nu te-ai lãmurit /Cã greºeºti ºi-ai rãtãcit? / Cu merindea îmbu-catã / Te-ai suit pânã-n cravatã / ªi mai aipânã-n chelie / Douã dealuri ºi-o bãrbie. / Nuvrei, tatã, sã-þi arãt / Cum iei drumul îndãrãt? /Sã-þi mai pui o întrebare: / E aproape de cul-care; / Unde dormi aici, departe? / Într-o pa-ginã de carte? / S-ajungi virgulã târzie / Într-unop de poezie?" // Mã gândesc ce-i de fãcut / S-o feresc de neºtiut, / Îngrijat de ce-o sã zicã/ Maica stareþa furnicã / De-o lipsi din furnicar,/ ªi-o aºteaptã în zadar".3

Încercând sã exploateze parametrii idea-litãþii populare, valorificând mituri, fabulaþii sauritualuri folclorice, amestecate convenþional

adesea, Ion Gheorghe reuºeºte sã transmitãlectorilor sãi o împletire a opticii datinilor cutensiunea istoriei arhetipale, în cãutarea sa de,,zugrav de subþire" sentimental, dar fãrãºansã de audienþã în Formica: ,,Unde i-au fosta cãdere / gãsirãm nemicã - / doarã o fãrã pu-

tere / ºi biatã formicã -/ mare cât mãzãrica /de-n rostul lui Dum-nezeu, / repaosã formi-ca / de oul puiului sãu;/ La râu, pe arinã / ºinecreºtineºte - ca oa-rece jivinã / când sã-vârºeºte. // Au ce,Doamne, sã zicã / sa-cul de cãrþi sfinte / vâr-sate lângã formicã /de-n multã sminte? /Iarã pre dânsa, zãrim /cã se zbate - / cu faþade la Erusalim / cãtrãaltã cetate..."4

ªi în fine Furnicalui D.R. Popescu vãzutã ca o ,,autodepãºire" a,,creaþiei" divine din ziua a patra sau a cinceaºi nici într-un caz din cea de a zecea, cumsusþine autorul, ºtiut fiind din Cartea sfântã cãGeneza / Facerea a durat ºase zile, cea de aºaptea fiind zi de odihnã, afarã de cazul încare D.R. Popescu nu intenþioneazã sã înfi-inþeze vreo ,,sectã de ziua a X-a sau a XI-a...":,,Furnica, furnica. / Ce desãvârºire! /Dumnezeu a inventat aceastã maºinã foarteputernicã / În ziua a zecea, probabil. / Creaþiasimþea o autenticã / Nevoie de autodepãºire /Cosmosul uruitor, imperturbabil / Sã fie minia-turizat în nimica"5

Iar acum..., amice, poþi trece la albinã...- Nu fãrã a aprecia mai întâi dizertaþia dum-

neavoastrã despre furnicã...Cât despre ,,apide" (albine), înrudite cu

viespile, trebuie sã o spunem de la bunînceput, cã spre deosebire de mai toateinsectele ce-ºi cresc progeniturile cu hranãanimalã, ele le nutresc cu polen ºi nectar deflori. Existã ºi albine fãrã ac, aºa-zisele,,melipone" din America latinã, care nu seintereseazã de dezvoltarea larvelor, deºiapãrã cuibul împotriva adversarilor ºi regleazãtemperatura acestuia, fapte ce infirmã aºa-zisa neglijenþã.

Dintre apide cea mai evoluatã specie estecea a albinelor obiºnuite (Apis melifera), care-ºialimenteazã incipient larvele cu un ,,suc"tonifiant, fabricat de glandele salivare ale,,lucrãtoarelor" tinere.

Dacã larvele-femele, provenite din ouã fecun-date, sunt alimentate numai cu acest suc fortifiant,atunci acestea devin mãtci (regine), iar dacã sunthrãnite de la început cu polen ºi nectar de floriajung lucrãtoare. Larvele masculine, descinzânddin ouã nefecundate, sunt nutrite doar cu suctonifiant.

Noile colonii iau naºtere prin ,,roire", cândvechea matcã, laolaltã cu jumãtate din locuitoriistupului, pãrãseºte vechiul ºtiubei, înainte ca nouareginã sã fi ieºit din învelitoarea crisalidei. Cei ple-caþi se adunã iniþial sub forma unui ciorchine pânãce cercetaºii descoperã un nou sãlaº. Dupãuciderea adversarelor ce se gãsesc tot în înveliºulcrisalidei, matca încearcã sã iasã întocmai cu,,roiul complementar" pentru a prelua cârmuirea

LiteraturãA

nul VIII, num

=rul 8 (89) - august 2007

5 (2661)

Axioma

A doua ipotezã, care îmi face plãcerea sã fiecea cu mai mare credibilitate, este plecarea înFranþa, unde era fratele sãu mai mare dr. Poldi. Arfi fost ºi mai apropiat de Eugen Ionescu (mamaevreicã) ºi ar fi format, în teatru, un duet derecunoaºtere mondialã. Sebastian, în fel propriu,deºi ar fi realizat o sintezã de teatru à la Giraudouxºi ionescian. Romanul generaþiei sale ºi al rãzboiu-lui, fãrã "panlirism", dar cu elemente ale "nouluiroman francez", plus monografiile amintite mai sus,l-ar fi plasat în coasta Academiei Franceze. S-ar fiîntâlnit, nici vorbã, cu foarte mulþi scriitori, între careColette, Gide, Jean Cocteau, Roger Martin duGard, André Maurois, Samuel Beckett, Ortega yGasset. ªi ar fi încercat sã ajungã la un "pact" cunoua criticã, tematicã, structuralistã, semioticã,"poetica genurilor", "poetica monistã", perspectivastilisticã etc. Ar fi cãlãtorit în toatã Europa, cudeosebire în Anglia, Spania, Belgia, Austria,Norvegia, s-ar fi dus ºi în SUA, ba chiar i s-ar fisolicitat scenarii la Holywood pentru niºte filme de"Oscar", ºi i-ar fi cãutat pe Borges, Sabato, pe ruºiiºi pe românii din exil...

2. Ar fi citit din Jurnal împreunã cu MirceaEliade, ºi-ar fi adus aminte de tânãra lor generaþie,s-ar fi amuzat ºi melancolizat, Sebastian ar firecunoscut cã în intimitate a fost prea subiectiv, iarEliade s-ar fi mirat de greºelile tinereþii ºi ar fi expli-cat cã diferit se pune problema din punctul de

vedere al posteritãþii ºi cã altfel se înþelegea atuncisituaþia, cã nu chiar aºa de absurdã a fostîndreptarea unor intelectuali cãtre valorile în care eicredeau, dar cã s-au înºelat în privinþa"Arhanghelilor" politicianiºti etc. Dupã ce ºi-ar fireamintit acele vremuri, Eliade i-ar fi citit din Jurnalulsãu ºi din Memorii, Sebastian ar fi utilizat tot ce-i tre-buia din jurnalul lui, ar fi publicat "revizuit" aºa cumtrebuie, tot ce este detritusuri s-ar fi aneantizat.

3. Atât cât este la ora actualã, scriitorulSebastian e unul foarte important. În gazetãrie,printre primii din generaþia sa, în criticã-eseu - celdintâi din aceeaºi generaþie. Nu cred cã este altroman mai bun în literatura noastrã despre ado-lescenþã decât Oraºul cu salcâmi ºi nici un pamfletde eleganþa ironicã a textului Cum am devenit huli-gan. Tot pe primul loc se situeazã ºi în ce priveºtecomedia liricã, dar nu mai are prea mult impactastãzi când lirismul intelectualizat pare un nonsens,iar sentimentalii lacrimogeni au emisiuni TV gen"Surprize, surprize"...

stupului. Dar înainte de a începe depunereaouãlor are loc fecundarea ei, în timpul zboruluide huntire.

Ar mai fi multe de spus, dar consider cã esuficient pentru colocviul nostru...

- Bine amice!... Deci, preiau ºtafeta...Albina este singura insectã domesticitã de

om ºi de aceea a obþinut o profundã accepþiespiritualã pe lângã valoarea atribuitã efemeru-lui fãpturii sale. Ea constituie pilda vie a sis-tematizãrii / structurãrii vieþii ºi activitãþiisociale, a diviziunii muncii, a disciplinei rân-duielilor consimþite, a trudei permanente, darºi a polenizãrii unor plante, toate în sensulobþinerii, aproape din nimic ºi fãrã nici un spri-jin exterior, a mierii, propolisului ºi a cerii, treiproduse miraculoase ºi folositoare omului,care îi conferã pe lângã utilitate (ca alimenttonifiant ºi chiar leac), o sacralitate recunos-cutã din ,,illo tempore" ºi o competenþã oracu-larã în trecut.

Mitologia heladicã consemneazã prezenþaunor eroi a cãror denumire derovã de la cuvân-tul grec melitta = albinã, dar ºi medos = miere,provenit din sanscritul madh, madhu = miere,bãuturã dulce (mied, hidromel), din careamintim :

Melissa - nimfã (preluatã de mitologiaromanã sub numele de Mellona), fiica regeluiCretei ºi sora Amaltheei - doica lui Zeus(Capra sfântã), cãreia i se atribuie domesti-cirea albinelor ºi deprinderea cretanilor de acreºte albine. Cele douã surori l-ar fi hrãnit peZeus, pe când era mic.

Melissa - veche preoteasã a zeiþei Demeter- mama Gliei (cea cunoscutã din frescadescoperitã la Pompei ºi aflatã astãzi la BritishMuseum), iniþiatã în Misterele Eleusine, invidi-atã de novicele mai tinere cãrora nu a vrut sãle divulge tainele acestor mistere, fapt care le-a determinat s-o ucidã ºi s-o ciopârþeascã.Zeiþa, aflând isprava, provoacã o înverºunatãciumã pe acele meleaguri, iar bucãþelele cor-pului masacrat al devotatei sale slujitoare lepreschimbã în albine.

Melisseu - regele Cretei, tatãl Amaltheei ºial Melisei, pe care le ajutã sã-l hrãneascã peZeus - copil.

Melisseu - una din denumirile lui Zeus, celnutrit, în copilãrie, cu lapte de caprã(Amaltheea) ºi cu miere de albine ºi nectar(Melissa).

Se pare cã din acelaºi trunchi etimologic s-ar trage ºi numele, modern ºi astãzi, deºi mairar, Melania, nume purtat între altele ºi de sorapoetului Decimus Magnus Ausonius (310,Burdigala - actualul Bordeaux - c.395), fiii unuimedic vestit în epocã.

Aproximativ concomitent culturii minoice /cretane, mai sigur în timpul culturii sale târzii(1580-1200 î.d.H.), care constituie apogeulacestei culturi, lumea hititã prin Telipinu (1525-1500 î.d.H.),6 ultimul suveran al vechiuluiimperiu Hattuºaº (situat undeva în podiºulAnatoliei, la est de actuala Ankara, dupã celuase fiinþã prin þara Canaanului) de la carene-a rãmas un prim document oficial7 privindlegea de succesiune la tron, dar ºi o imagine asa din vremea când era copil, în basoreliefurilede la sanctuarul de la Yazili-Kaia,7 care devinepânã la urmã zeu, denumit, în textelecuneiforme, Sarma, iar mai apoi Santas.8 Înlegãturã cu primul nume, Sarma, ar trebui sã

menþionãm cã în Rigveda, cãþeaua zeului tim-puriu, Indra (fiul zeului primordial Dyaus Pitar)ºi mama celor doi câini cu câte patru ochi,care îl pãzeau pe Yama, zeul sufletelor celormorþi, dar ºi al dreptãþii, se numea ªarama. Eaera una din copiii zeului creator Daksha, unuldin fiii lui Brahma, ºi era consideratã înBhagavata purana drept mama animalelor sãl-batice.

ªi acum revenind la istoria lui Telepinu,oglinditã în douã versiuni ale Ciclului ºarpelui,tezaurizate de un sacerdot din Neriq,9 acesteane înfãþiºeazã ,,figura divinitãþii care dispare -ºi - este personificatã de Telepinu.10 Ori lipsasa, în calitate de zeu al vegetaþiei aduce sec-eta: ,,Copacii s-au vestejit ºi nu au mai datmuguri fragezi. Pãºunile s-au secãtuit ºi ele,ca ºi izvoarele. În regiunea aceasta a apãrutsãrãcia...".11

Este trimis vulturul cel iute în cãutarea sa,dar acesta nu este în stare sã-l descopere...

,,Atunci mama (zeiþa Hannahanna - n.n.)propune sã fie trimisã albina, pe care ea oîndrãgeºte pentru înþelepciunea ºi utilitatea ei.În sânul familiei (divine - n.n.) se produce unmic conflict, deoarece soþul (zeul furtunii,Teshub - n.n.) - supãrat pentru insuccesul efor-turilor lui - spune cã albina-i slabã ºi lipsitã deapãrare. Numai întregul roi are putere deapãrare. Când albinele se risipesc, nu maisunt bune de nimic.

Telepinu e atât de bine ascuns sub corzileviþei, încât chiar albinele îl gãsesc numai cugreu. În stup mierea era gata sã se termine,când îl gãsi o albinã ºi-l înþepã, pentru a-ltrezi".12

Mai departe ,,epopeea" nu ne mai pre-ocupã... întrucât ne-a revelat ceea ce neinteresa: rolul pe care-l acordau zeii acesteifiinþe unice ºi... sacre, dacã þinem seama cãZeus era supranumit ºi rege al albinelor.13

Note1. Emil Gârleanu - Din lumea celor cari nu

cuvântã, ed. a IX-a, Ed. Socec, Bucureºti, f.a.,p. 17.

2. Ionel Teodoreanu - Furnicile, în Fluturi...,p. 67.

3. T. Arghezi - Versuri, Editura de Stat pen-tru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, p. 576-577.

4. Ion Gheorghe - Zoosophia, EdituraTineretului, Bucureºti, 1967, p. 58-59.

5. Dumitru Radu Popescu - Furnica, înFluturi..., p. 68.

6. Horia C. Matei - Civilizaþiile orientuluiantic - mic dicþionar biiografic, EdituraAlbatros, Bucureºti, 1990, p. 218-219.

7. Margarete Riemschneider - Lumeahitiþilor, colecþia ,,Popoare, culturi, civilizaþii",Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1907, p. 41.

8. Ibidem, p. 96; vezi planºele 3, 34-35.9. Ibidem, p. 96.10. Sabatino Moscati - Vechi imperii ale

orientului, colecþia ,,Arte ºi civilizaþii", EdituraMeridiane, Bucureºti, 1982, p. 209.

11. Ibidem, p. 210.12. J.B. Pritchard - Ancient Near Eastern

Texis Relating to the Old Testament,Princeton, 1955, p. 126; conf. SabatinoMoscati, op. cit. p.211.

13. Margarete Riemschneider, op. cit., p.97.

LiteraturãAxioma

6 (2662)

Anu

l VII

I, n

um=r

ul 8

(89

) -

iulie

200

7

Marian Ruscudorul ºi tãcerea

o, pãrinþi ai mei,din vremuri trecute de gândînnobilaþi de vânturi ºi fulgere,secerând pe rouã deasãcu cocorii pe umeriºi berzele-n suflet !

o, pãrinþi ai mei,cu fruntea-râu ºi tâmplele-mãtase,m-aþi învãþat sã rup din ruptã pâine,s-adulmec pe-ndeleteºi sã-mpart !

o, pãrinþi ai mei,v-aud ecoul întârziat în sufletrefren : cuvântul dat e casa pe care-ai

jurat !

o, pãrinþi ai mei,cum doare dorul ºi tãcerea !

vino sã vezi

vino sã vezi, cu ochii tãi sã priveºticu pomii înflorirã în plinã varã, iarãcum lacrima din rouã plouãîntr-un strop de brumã.vino sã vezi,ºi poate-ai sã crezi

pânã la ultima brumã

râul nu se mai pierdepotolit de sete, respirã liniºtit.se-ngroapã adânc ºi lentpe sub fântâni,de unde se lasã sorbitpânã la ultima brumã.

nu-i mai aºtept

mã mai gândesc ºi acumdupã atâtea tãceriunde-au dispãrut caii înaripaþicu vârtejuri de jãratec,râcâit de copite,rãcorit de stelele fântânii ?

încet, alunecãm spre toamnã,ºi-s încã duºi cu-a lor aripe.sunt, poate, îngeri-huni de stepã.nu-i mai aºtept.

muzicanþii ºi râul

orice bremen îºi are muzicanþii luiºi orice statuie poate fi un roland,cu armurã, scut ºi spadãºi orice Wesser poate fi un râu aºa cum...orice ploieºtiîºi are lãutarii ºi dâmbul lui.

A doua zi dupãtinereþe

Darie Lãzãrescu

"Undine, tu chip drag, de când/Din vechihrisoave .i-am aflat/

Ciudata faim?, i-ai cântat /II ".(Friedrich baron de la Motte-Fouqué-Undine)

Într-o dimineaþã de septembrie luminos caaurul vechi, Petru se trezi brusc, nu înainte de aîncerca din rãsputeri sã-ºi continue somnul ºivisul…

… Aºa încep toate istoriile care se terminãpânã la urmã prost… Prea multe cuvintedeturneazã discursul de la adevãr, îl compromit.Ar trebui ceva ironie, autopersiflare, dar ºi acesteadau prost: e ca ºi cum ai râde în faþa unui amurggigantic sau în faþa propriei morþi… ªi Manlius…Manlius Teodorus, marele intelectual pãgân pecare Petru începuse chiar sã-l iubeascã dupã ceaflase cã el fusese acela care îl îndemnase peSfântul Augustin: ,,Tolle, lege" - adicã ,,ia,citeºte"… citeºte o parte din viaþa mea, ultimapoate… nu neapãrat pe Plotin ºi Porfiriu… Aºa artrebui sã debuteze orice poveste: cu un gestimperativ al autorului, care sã conþinã ºi speranþãºi disperare mutã… Pentru cã nu se ºtie…

,,Aveþi un pic de rãbdare", pare sãspunã personajul - ,,aveþi puþinã rãbdare cumine. Ce dacã scena care urmeazã vi separe cunoscutã, ce dacã aþi mai întâlnit-oundeva ºi poate cã aþi ºi trãit-o înºivã! V-amvisat rãu, prieteni, cât se poate de rãu ºiasta nu-mi iese din minte! ªi uite, chiaracum, pe la coada ochiului mi se prelinge olacrimã neplânsã, semn de slãbiciune,fireºte… ºi alãturi de mine se aflã o femeiecare va muri curând, se va topi în pãmânt ºiva rãmâne o amintire din ce în ce maiveche…"

…Petru întoarse capul: la dreapta luiOndina dormea, cu pãrul ei roºcat (,,un roºude Irlanda, ceva rarissim", ar fi exclamatKovalski, ,,un roºu nepreþuit") - revãrsat pealbul pernei. Avu un gest de tandreþe vino-vatã dar se opri la timp: ,,Sã umblãm cuviincioºica ziua, nu în ospeþe ºi beþii, nu în desfrânãri ºifapte de ruºine". Însã nu mai credea în vorbe, niciîn înþelepciunea altora. ,,Nimeni nu a avut, nu areºi nici nu va avea experienþa mea; deci sunt unicºi vrednic de a cãlãtori în Hyperboreea", gândi el,cuprins brusc de o veselie neroadã…

Dar avusese un vis ºi mintea lui refuza sãaccepte aºa ceva… "Quid si falleris? Ce dacã teîndoieºti?" La început fusese ca o deschidereluminoasã, o fantã cãtre copilãrie: imaginea uneidimineþi de primãvarã timpurie, când Dumitru,bãtrânul arheu al familiei, îl scosese în braþe, încãadormit, pânã în pragul prispei unde aºezasecâteva brazde proaspete de iarbã. Îl pusese sãcalce cu tãlpile goale pe verdele umed de rouã ºiPetru simþise iarba ca pe un animal gelatinos, cape o jivinã care i se strecura printre degete pre-cum nãmolul de dupã ploaie; deranjat cã fusesetrezit din somnul dulce, þipase, dar bãtrânul îlþinuse strâns, îi fãcuse cruce de trei ori bom-bãnind ceva nedesluºit…

Mulþi ani dupã aceea, Petru încercã sã repeteritualul, privind gânditor petele rare de luminã carese strecurau printre frunzele bãtrânilor gutui: unmozaic de fluturi galbeni mirosind a fructe nenãs-cute încã; un fel de praf stelar adus de cineva de

pe altã planetã. Vãzuse chiar urme clare de tãlpi,dispuse în spiralã în jurul trunchiurilor vechi alearborilor, amprente care dispãreau la un momentdat într-un punct, ca ºi cum fiinþa aceea s-ar fidematerializat, ºi-ar fi pierdut brusc ºi trupul ºiumbra… ,,Ah, umbra, preþioasa umbrã" va surâdeel peste cincizeci de ani, "umbra lui PeterSchlemihl…, cea care te aºeazã printre oameniirespectabili ºi care se retrage apoi odatã cu tine înmormânt! Fricos din fire, Kovalski o eliminase totaldin tablourile sale, aºa încât "subiecþii", pânzelepictate, pãreau luminaþi simultan, din toate unghi-urile: ,,Sunt ca niºte cochilii simbolice, minerale,calcifiate de focul Sodomei ºi al Gomorrei… , iatãheraldica mea", mârâise acesta, aºteptând apro-barea lui Petru: da, aºa este, suntem de fapt niºteefigii împuþite, toþi, toþi, ºi de la grecii tãi ni setrage, grecii tãi infecþi din Mangalia… Fireºte, nu-ºi rostise gândul cu voce tare, Ben Kovalskiera sensibil nevoie mare…

Petru încerca sã recompunã mental fazelevisului care încã îl obseda: un film fãrã generic, cusecvenþe montate anapoda, lipsite de logicã. "Nicio dialecticã", gândea el, un pretenþios cu elevii laclasã, cãrora le pretindea sã se exprime clar ,,caîntr-un dialog al lui Platon"…

,,În rest, izbucnise amicul Kovalski, totul e otâmpenie… marxisme… darwinisme! Ce simpluºtiu unii sã explice lucruri pe care numaiDumnezeu le poate lãmuri! Ascultã la mine, excla-

mase micul pictor, eu ºi când dau cu pensulavisez… Uite torsul ãsta, enorm, obsedant… aicrede cã sunt un pervers, dar nu, sunt un om nor-mal, mai normal decât tine care sufli searã desearã în ceafa nevestei, pentru cã suferi demâncãrime, asta e… Eu visez fundurile mele ºi,când ating pensula pe pânzã, parcã mângâi ºoldulfemeii… Ce lucru minunat! Deal-vale, vale-deal,ca un spaþiu mioritic…"

Dar asta fusese demult, pe vremea cândKovalski susþinea cã lucrase ca ucenic al luiLeonardo ("Lionardo mio"), în atelierul cãruia fre-case ani de zile culorile în mojare de piatrã;fãcuse ºi ceva alchimie, învãþase o brumã demeserie, dupã care emigrase în FlorenþaMedicilor, de unde se întorsese cu o statuetãstranie în genul "Amurgului" lui Michelagnollo: uncãlugãr iezuit privind peste umãr trecãtorii în lumi-na care se stingea. Pictorul aºezase statueta într-oniºã exterioarã a atelierului sãu, astfel încât cineavea drum pe strãduþa cu castani bãtrâni sesimþea în mod ciudat urmãrit, supravegheat deprivirea întunecatã a iezuitului.

În acel timp de care puþini îºi mai amintesc,nici Petru nu devenise ucenic al lui Asklepios pen-tru a îngriji cu nesfârºit devotament rãnile înfiorã-toare ale Ondinei. Era tânãr ºi liber ºi bãtea des

drumul dintre Verona ºi Mantua, când cu piciorul,când cãlare pe un mãgãruº care prea des seoprea sã se odihneascã. Fãcea pe mesagerulpentru câþiva bãnuþi ºi nu o datã întârziase, fiindaspru mustrat de clienþi. Circula chiar o istorie cudoi tineri îndrãgostiþi care îºi puseserã capãtzilelor tocmai datoritã acelui nefericit concurs deîmprejurãri: mesagerul nu sosise la timp. DarPetros nega cã ar fi fost vorba de el; susþinea cãs-ar fi aflat în cu totul alt loc. Existau martori carel-ar fi vãzut însoþind armata lui Pancho Villa dinco-lo de Sierra Madre; unii susþineau chiar cã ar fifost împuºcat în împrejurãri cu totul neclare, darnimeni nu ar fi putut jura cã acesta e adevãrul.Cert este cã fu vãzut în timpul revoluþiei din 1989þinut la braþ de o doamnã pe nume Lucia Kita ºiîmpãrþind manifeste, cu toate cã mulþi spuneau cãaceastã doamnã, celebrã în epocã prin fru-museþea ei, murise demult, în timpul mareluicutremur din 1977.

,,În fond", comentã Kovalski, "istoria e un carti-er rãu famat prin care orice prost se poate plimbaîn deplinã libertate… "Dar Petru constatã cã nicinu-ºi mai asculta prietenul. Se gândea constant laOndina care nu mai era dar, într-un ungher alamintirii sale de om aproape bãtrân… , ca fructulunei gutui din copilãrie, lumina ºoldul aceleiMiluca Hec, femeia care, pânã s-o întâlneascã, îiºoptise la telefon: "ªtii cum sunt ochii mei cândplâng? Verzi ca iarba cãlcatã pe nervi…" Petru

avea puterea de a imagina, cuvintelefemeii explodaserã în el, le simþea subpiele ca pe niºte calupuri minuscule dedinamitã…

Dupã câteva luni de convorbiri tele-fonice, excitat la culme de alintãturilepisiceºti ale Milucãi se urcase în trenul deIaºi, gândind cã, probabil, îºi pierduseminþile dacã era în stare sã parcurgã oasemenea distanþã… Când coborâse îngara Nicolina, avusese o emoþie atât deputernicã, încât se lãsase purtat de mânãca un nevãzãtor. Miluca îl sãrutase dinprima, el îi rãspunsese nãucit de ineditulsituaþiei ºi, câteva minute, niciunul dintreei nu reuºise sã scoatã o vorbã. Petru îºiaminti: era 1 decembrie, ora 5 ºi 35 deminute dimineaþa ºi femeia aceeanecunoscutã se trezise cu noaptea în

cap ca sã-l aºtepte pe el, singuraticul numãrul unual Ploieºtiului…

Peste câþiva ani (deºi se poate sã fi trecut multmai mult), revãzu în vis gara numitã pretenþios"internaþionalã". O zãri ivindu-se periculos dinceaþa densã: plutea ca un cargobot în derivã cu osingurã luminã de poziþie la prova. Petru observão singurã bancã, aproape putredã, roasã deumezeala acidã a oceanului. Miluca îl trãsese într-acolo aproape cu forþa, þinând în cealaltãmânã o sticlã cu cafea cãlduþã.

Se aºezaserã stângaci ca doi adolescenþi, întimp ce ultimii pasageri coborau lent pasarela ru-ginitã…

Ceea ce a urmat nu a avut nimic romantic. Arfi trebuit sã se succeadã întâmplãri limpezi, fireºti,curate. Petru constatase cã era crispat ºi neîn-demânatic, în timp ce Miluca se relaxase total:þopãia veselã în drum spre hotelul ieftin pe care eaînsãºi îl alesese (oare mai fusese acolo?). Hotelulera mai degrabã o pensiune în cartierul DimitrieCantemir; trebuirã sã aºtepte cam o orã pânã sãse elibereze ceva.

Adevãrul fu cã nu reuºi sã se detaºeze decâtspre searã; blestemã în gând natura lui pãcã-toasã, balcanicã, pe care (credea el) se altoise unsânge albastru, rece, din ticãlosul Albion; în baie

Literaturã

7 (2663)

Axioma

Anul V

III, num=rul 8 (89) - august 2007

Literaturã

8 (2664)

Anu

l VII

I, n

um=r

ul 8

(89

) -

augu

st 2

007

era frig, dar fãcurã împreunã duº - ca-n filme! - ºiPetru îndrãzni sã-i mângâie pãrul pubian aspru ºistrãlucitor, þâþele mici ºi boante. O întrebã stupidde ce are sânul stâng mai scurt, însã Miluca îirãspunse simplu, ca o nevastã: "Mi l-au mâncatbãieþii!" (Avea doi flãcãi, moldoveni zdraveni).Semãna cu Uruma, tãtãroaica din romanul unuicunoscut scriitor teleormãnean: aceiaºi ochi oblici,verzui, ºerpeºti, acelaºi pântec supt, acelaºi aerenigmatic al îndepãrtatului Bugeac.

Mai mult ca sigur cã pretenþiosului Kovalskinu i-ar fi plãcut: nu vedea cã e ºuie? O femeie la47 de ani trebuie sã fie rubensianã… mãcar de-ar fi ºtiut sã facã amor ca fetele lui din PlacePigalle…

Pictorul îl cita frecvent pe Sfântul Pavel, cutoate cã, în realitate, era ºtiut drept un desfrânatnotoriu, fapt cunoscut în Ploieºti ºi nu numai;vestit pentru orgiile care aveau loc chiar în ate-lierul iezuitului; prin ferestrele atelierului, în miezde noapte, pãrea cã þâºnesc înseºi flãcãrileverzui, puturoase ale pãcatului. "De aceea,Dumnezeu i-a lãsat pradã poftelor inimii lor, sprenecurãþie, ca sã-ºi necinsteascã trupurile între eiînºiºi", scandase Kovalski dupã ce Petru seîntorsese de la Iaºi total schimbat…

Slãbise, faþa lui cãpãtase paloarea marmureivechi. Într-o searã, lãsase lumina stinsã; seprivise în oglindã ºi se speriase: din apeleceþoase rãsãrea un chip fosforescent verde-gãl-bui ca al unei meduze.

Convenise cu Miluca sã-l sune ea în fiecaredimineaþã de la serviciu ºi asta se întâmpla zilnicpe la 8 fãrã un sfert. Dar Petru se trezea din reflexînainte de ora 7 (orã de iarnã), aºteptând cuinima bãtând apelul de la Iaºi care, într-o zi, numai veni. Constatã atunci cã uitase cudesãvârºire cuvintele mamei sale - o femeieinsignifiantã, blândã ca o oaie ºi cam sãracã cuduhul. ,,Ce fac, mamã? Ce mã fac?" o întrebaseel odatã când, suferind dupã o colegã de facul-tate, era gata sã-ºi abandoneze studiile…"Plângi, maicã, plângi! " îl sfãtuise ea. "Sã plângi,puiul mamei, cã nu mai e nimic de fãcut… "

**Plouase atât de mult, încât pescãruºii, furtu-

narii ajunseserã pânã departe, sub munte: furãvãzuþi pe malurile pietroase ale unui râu vijelios.Treceau în stoluri, uimindu-i pe orãºenii obiºnuiþicu vrãbiile ºi turturelele. Pãreau niºte îngeridezorientaþi. Poposeau mai întâi lângãartezienele urbei, cu aripile lor neobiºnuit de mariprintre doamnele cu pãrul bãtând în violet ºiliceenii care se sãrutau cu disperare…

Dupã ce furtunarii ºi pescãruºii dispãrurãînspre munte, înflorirã peste noapte teii. Târziu,dupã cãderea nopþii, efluvii medicinale pluteauîncã peste acoperiºurile de ardezie; se strecurauprin ferestrele larg deschise, ca niºte pisici gal-bene. Perechile cãdeau în extaz; pe bulevard,femei cu ochi exoftalmici traversau ameþite inter-secþiile, stârnind înjurãturile admirative ale ºofe-rilor. Fabrica lui Kovalski scotea flãcãri. Iezuitulpãrea acum un Savonarola umilit. Petru reuºi sãscape cu greu de insistenþele unui model aflat lafaþa locului, o arãtare care, susþinea pictorul, eraîncã virginã ºi aºtepta doar dezlegare. Dupã cefemeia îi umpluse capul cu tâmpenii (pretindea cãe o urmaºã a lui Cuza, cã pânã de curând fuseseagentã sub acoperire, cã îl are pe generalul D. V.la degetul mic, cã acum se luptã într-un procespentru recuperarea unei moºteniri fabuloase depe urma soþului decedat într-un accident demaºinã în împrejurãri cel puþin dubioase… bla-bla-bla…, lui Petru i se fãcuse rãu. Vomitaseicnind peste pervazul ferestrei, chiar lângã niºa

iezuitului. Profitase de ocazie s-o ºteargã,aproape alergând pe strãduþa cu castanii negri deatâta noapte…

Se întoarse acasã târziu, intrã aproapebuimac în curtea cu viºini ºi iarbã cotropitã derouã. Fântâna cu roatã veghea ca un ochideschis, vag luminatã de becul galben al veran-dei.

Ondina avea un stil de a dormi nãucitor: cufaþa în sus, întinsã perfect, cãdea în somn încâteva secunde. Adormea ,,ca un înger sau ca uncãlãtor intergalactic". Acum stãtea ghemuitã (ceciudat!) în decubit lateral, ca un fetus. Petru oprivi ºi rosti în ºoaptã, crezând cã ea nu-l aude:"O dragoste de câine n-are hotar”; fu surprinscând ea îi continuã gândul: ,,ªtii, chiar acum ainiºte ochi de câine în cãlduri". El râse, adãugândcã deja o vede în alb-negru, numai inima (inimata de un roºu imperial!) îi pulseazã sub sânulstâng, precum fructul biblic… Prostii dulci de-alelor, banalitãþi expirate…

,,Dar tu, Petros, ai mâncat carne de leu pecând vânai în deºert cu prietenul tãu, Enghidu,asa-i? Derbedeule! Petros! Petronius! "

Ridicându-se într-un cot, Ondina se dezgolipreþ de o clipã ºi Petru remarcã melancolic cãsânii acestei femei se fanaserã; gâtul uºor tor-sionat compunea deja riduri de animal pe cale sãîmbãtrâneascã; îi vãzu cearcãnele într-un con deumbrã, se eclipsa, cu toate cã ºi acum eraaceeaºi nevastã cu suflet de fetiþã care, la primalor despãrþire adevãratã, îi dãruise o banalã por-tocalã pe peronul Gãrii de Nord…

,,ªtii, Petros, oricât te-ai strãdui, n-o sã ainiciodatã toate femeile din lume. Totdeauna mairãmâne una care o sã-þi scape… "

Deveni atent. Aºa începea când urma sã facãun anunþ important.

,,Am cancer", spuse ea simplu, ca ºi când arfi citit factura la curent sau l-ar fi avertizat cã numai e cafea în casã.

În clipa aceea, Petru îºi vãzu toþi prieteniimurind. Prezentul se dilatã, înghiþind brusc tottrecutul. Gesturile pe care se pregãtea sã le facã- largi, dramatice, sfâºietoare, se contopirã cu unsecol întreg de reverenþe, cadriluri ºi trandafiriuscaþi între pagini de carte apãrutã la Alcalay, încare el va gãsi din întâmplare fotografii sepia cuRegimentul 16 Cãlãraºi. Petru îºi aminti de ziuacând trebuia sã moarã înecat, cu patruzeci ºicinci de ani în urmã, dacã nu ar fi fost salvat detatãl sãu; de blonda Iuftaru Dana, împuºcatã laRevoluþie chiar lângã el; de colega lui, Vetuþa,moartã de anginã diftericã chiar în ziua cândceilalþi primiserã cravata roºie de pionier. Îl vãzupe Kovalski fãcând atac de cord ca Paºadia din"Craii… "lui Mateiu… Vãzu delfinariul dinConstanþa preschimbându-se într-o giganticãfântânã cu roatã ºi pe Alexandru, prietenul dincopilãrie, fãcându-i semn cu mâna de pe celãlaltmal al unui râu îngheþat. Auzi þipãtul unei speciide foci pe cale de dispariþie în Insula Paºtelui;vãzu ce nu se poate vedea ºi fu asurzit de ceeace, în general, se miºcã prin Univers în cea maiprofundã tãcere…

,,E firesc", continuã rece Ondina, "sã iei toatemãsurile ce se cuvin într-o asemenea situaþie".Medicii nu se putuserã înºela: o banalã durere deumãr se dovedise a fi tot ce se putea mai rãu.

“Îmi creºte un nufãr în plãmânul drept. Îþiaminteºti de fata din "Spuma zilelor"? O minune,spuneai tu. Ca metaforã e tot ce s-a scris mai fru-mos despre cancer. Ca realitate însã… "

,,La ce lucrezi acum?"schimbã vorba Ondina. Petru nu îndrãzni sã rãspundã. Ea continuã

pe un ton mustrãtor: ,,ªtiu, þi-am vãzut hârtiile, nu

prea ai progresat… Dar cum dracu' ? Ai avut,aºa, o premoniþie? Auzi tu… ,,De cura pro mor-tuis gerenda", … Despre grija pe care trebuie são avem faþã de cei morþi… "

Apoi îi adresã ultimele cuvinte din viaþa ei:,,Adevãrat grãiesc þie cã mã vei trãda la cel de-altreilea cântat al cocoºilor; te vei lepãda de mineºi mã vei uita… "

Un timp, Ondina fãcu drumuri repetate laBucureºti, desigur pentru tratamentele specifice.Petru bãnui cã frumosul ei pãr roºcat cãzuse; ovãzu legatã la cap cu un batic gri-albãstriu,umblând agitatã prin camera ei, de parcã ar fimutat la nesfârºit mobile. Într-o zi de ianuarieîncuie uºa cu cheia ºi nu mai permise nimãnui sãintre. Singura care avea acces era o cãlugãriþãcatolicã din ordinul "Micile surori ale lui Iisus",care zãbovea câteva ceasuri, dispãrând apoi caºi cum totul s-ar fi sfârºit. Petru o urmãrea sufo-cat de emoþie. În cele din urmã, vizita maiciiGiovanna deveni un fapt cu desãvârºire banal ºiel nu s-ar fi mirat dacã ar fi vãzut-o venind lamiezul nopþii.

κi simplificã viaþa la maximum. Mutã biroul pehol, lângã uºa Ondinei; în spatele biroului aranjão micã bibliotecã din care eliminã fãrã milãoperele sfântului Augustin. Un raft fu ocupat cuziare vechi, de epocã, celãlalt cu broºuri de me-dicinã popularizatã de pe vremea dictaturii.Lumina venea din stânga, intensã, tãioasã ca unbrici în timpul zilei, sãracã ºi pâlpâindã dupã-amiaza.

Pe birou, Petru aºezã frumos stivuite toatetopurile de hârtie pe care le gãsise în casã, vreoºase; alãturi, masivul sãu stilou Parker ºi o cãli-marã strãveche din bronz reprezentând "Micasirenã". Privea ceasuri întregi drumul pavat cupiatrã de râu gãlbuie, casele minuscule alemahalagiilor zugrãvite toate în calcio vecchio,acoperiºurile vinete, lipsite de zãpada iernii. Uliþase înfunda într-o curte cu gard de cãrãmidã ºifoste magazii de cereale ale negustorilor din altevremuri. Sub stratul de var se mai putea citi:"Votaþi FDP. Votaþi Soarele.

Nu reuºi sã scrie un singur cuvânt. În sinea sadãdu vina pe lumina care scãdea prea repede.Întrerupse definitiv vizitele la atelierul lui Kovalski;acesta îi telefonã îngrijorat - mai trãia? se maiducea la ºcoalã? avea nevoie de ceva?. . .cunoºtea el un medic foarte bun care… Petru îlrefuzã politicos: trãia, lucra fireºte, îºi luase unmedical, nu-i trebuia nimic, care era problema?

Uºa de la camera Ondinei rãmânea închisã.Fiecare zi se scurgea la fel, ca ºi cum timpul s-arfi învârtit într-o încãpere obscurã, lipsitã derepere; ca ºi cum un His master voice de piatrã ºi-ar fi creat un ºanþ fatal peste care acul pate-fonului nu mai putea sãri în veci. Uneori, Petrustingea lumina încercând sã zãreascã pe sub uºão tentã de întuneric cât de cât decoloratã. Odatã,i se pãru cã pe dedesupt rãzbate o fosforescenþãalbastrã însoþitã de un miros intens de ciuperciputrezite. Alteori auzi clar cum cineva merge cupaºi apãsaþi prin frunziºul uscat al unei pãduritoamna.

κi gãsi destulã vreme sã facã exerciþii dememorie: aflã astfel cum începuse visul, dar nuîndrãzni sã se întrebe cum se va sfârºi. Mintea luiera deseori parcursã de imagini orbitoare, intere-sante, însã nu se ridicã sã le noteze. Zãcu zileîntregi pe canapeaua desfundatã. Dimineaþa îipãrea rãu ca dupã un vis de dragoste nefinalizat.În general, se trezea cu simþurile încordate de câr-cei care nu treceau uºor.

Ondina devenise o "umbrã a unei idei": atât de

Axioma

necorporalã, cu nufãrul ei din plãmân, ca o înecatã… … O vãzu într-un februarie friguros în haina ei

neagrã. Coama roºcatã accentua prin contrastpaloarea aproape leucemicã a tenului; ochii albaºtri,enormi, scânteiau pe fundalul unei cãderi grele dezãpada care se macula rapid pe dalele murdare alepavajului…

Sosise mai târziu la cursurile organizate deMinisterul Muncii; lua lucrurile "a la legere", se vedeaclar; era însoþitã de Mirela, zisã Eta, o fãtucãmãrunþicã, tunsã stil Mireille Mathieu. Lui Petru îi plã-cuse de Eta, însã curând hotãrî cã aceasta era de oprostie criminalã, aºa cã abandonã gândul.

Ondina se aºezase lângã el (absolut întâmplãtor)ºi începuse sã copieze tâmpeniile dictate mai înainte;se apropiase în mod periculos de umãrul lui Petrucare o studia cu coada ochiului, uºor amuzat. Miroseafrumos a Helene Rubinstein, ceva rar pe vremeaaceea. Privind-o, lui Petru îi veni în minte "Celulaauricularã"a lui Redon - aceeaºi figurã uºor androginãcu profil de medalie, pãrând a sonda simultan lumeaºi pe sine.

Se simþea supravegheat, cu toate cã Ondina nudãdea impresia cã o face; afarã ningea cu fulgi grei,îmbibaþi de apã; pe geamurile vopsite în verde pânã lajumãtate curgeau lacrimile sfârºitului de iarnã bãtrânã.

In curtea interioarã se auzeau glasurile unor copiicare bombardau cu bulgãri un om de zãpadã. Copiiitrecurã apoi la un joc pe care Petru dori intens sã-lvadã: "-Ce e sus?/-Pui de urs. /-Ce e jos?/-Lapte gros./-Dã-te jos! "

Jocul pãrea fãrã sfârºit între zidurile vinete ca deînchisoare americanã. Petru percepu uºile metaliceglisante închise brutal la etajele unu ºi doi; gardieniiîncuiau violent celulele în care deþinuþii stãteau obliga-toriu cu spatele întors cãtre intrare; auzi paºi depãrtân-du-se, zãngãnit de chei scãpate pe pasarelã; o înjurã-turã într-o limbã orientalã veche, apoi tãcerea întrerup-tã doar de respiraþia chinuitã a cuiva rãmas în urmã…

La cantinã nu gãsirã locuri. Ondina îºi ridicaseprivirea ei regalã, dezgustatã de mulþimea care sor-becãia zgomotos o ciorbã de cartofi cu câteva fire decarne, zise "hai dracului de-aici, nu vezi cã pute?" ºiPetru o urmã supus, atent sã nu alunece pe dalele sli-noase. Leºinã.

Cumpãrarã, în drum, salam, ciocolatã, suc deananas ºi o sticlã de Havana Club - Cuba Libre - bãu-tura lui Fidel (încã se mai gãsea); intrarã în cãminulîngheþat. Ondina nu nimeri broasca uºii, el o ajutã.Înãuntru mirosea a camerã în care locuiserã nouã lunibãieþi de la þarã, ºantieriºti care lãsaserã în urmã omizerie cosmicã: hârtii de ziar unsuroase, mucuri deþigarã, saltele pãtate… Eta se despãrþise de cei doimotivând ceva aiurea; de altfel nu se mai întoarsepânã la ziuã. "O curvã", râse alteþa sa, "trãieºte cuºeful de ºantier care e însurat cu o lesbianã". Petru fuconvins cã treaba fusese aranjatã, dar nu comentã.

Ondina îºi aruncã paltonul negru pe pat,rãmânând în niºte raiaþi viºinii ºi într-un pulover verde"împletit de mama". Gãsirã pe undeva un reºou ºi,curând, aerul deveni prietenos, aºa încât "îngeriiputeau zbura nestingheriþi". Dupã care ea se fãcubrusc palidã, Petru crezu cã îi e rãu ºi îi turnã grãbit unpahar de Havana; îºi turnã ºi el, bãurã. În aceanoapte"a iertãrii ºi a iubirii"rosti Ondina cuvintele ma-gice care îl þinurã lângã ea douãzeci ºi trei de ani: "Dartu, Petros, ai mâncat carne de leu… "

***Au trecut aproape doi ani de la acel septembrie al

nu ºtiu cãrui an, al nu ºtiu cãrei vieþi. În tot acest timp,nu-mi amintesc sã fi fãcut vreun lucru demn de þinutminte. Parcursesem un traseu lipsit de variaþie, na-vigând prin puste nesfârºite al cãror capãt nu-lîntrezãream. Socoteam, în ce mã privea, cã e inutil sãmai afirmi ceva despre un tip al cãrui mod de existenþã

este anchiloza fizicã ºi mentalã. Stãteam toatã ziuarãsfoind ziare vechi din care aflam abia acum decãderi de guverne ºi catastrofe aviatice, de divorþuri ºicãsãtorii celebre, de sinucideri suspecte. Uneori par-curgeam aceeaºi ºtire, mirându-mã de fiecare datã,adnotând aceleaºi pasaje, comentându-le interogativsau exclamativ. La cãderea serii, consemnam în jur-nalul de bord aceeaºi propoziþie a unui împãrat ratat:"Diem perdidi"- încã o zi pe care am pierdut-o…Priveam nepãsãtor cum amurgul pãtrundea tiptil încamera mea de veghe, mai întâi fragmentat în pen-umbre ºi pen-lumini, apoi uniform, în violet ºi roºu.Uºa Ondinei devenise o fantã de întuneric permanen-tã, singurul punct ferm într-o lume în miºcare.

Dimineaþa venea ca o herminã, holbându-se lamine cu ochi de albinos, încercuiþi cu roz. Încã visamcã sunt un vânãtor pe o cãrare povârnitã; de pildã, îmiimaginam cã hermina se debarasase fulgerãtor deblana ei, cã alergam dupã ea, fãrã a-mi da seama cã,de fapt, cãlcam pe zãpadã…

Miluca nu mã mai cãuta, distanþa dintre oraºelenoastre se dilatase. Sufeream ca un prost dupã vorbaei moldoveneascã, insinuantã, parºivã. Îi trimiseimesaje în cele mai nepotrivite momente, mã purtai ori-bil. Ca ºi când m-aº fi gãsit în ultima clipã a vieþii mele,parcursei rapid copilãria ºi tinereþea, mã gândii la si-nucidere, apoi renunþai (din laºitate). Însã nimic nuapãru la orizont pentru a-mi da curaj. Era de Florii ºinimeni nu-mi telefonã, la uºã nu sunã nimeni. Îmiamintesc cã luna plinã îmi încordase simþurile la ma-ximum; prin fereastra deschisã un tip striga disperat"Marcela! "apoi "Adriana"; la televizor Rick bea destingea, într-o Casablancã ostilã, în timp ce negroteiulArmstrong zdrãngãnea la pian în cârciuma goalã:"You must remember this… "

Sora Giovanna venea zilnic, fãrã sã-mi adresezeo vorbã. Dacã n-ar fi avut parura albã, ar fi fost uºorconfundatã cu iezuitul lui Kovalski. Trecea, biatã fãp-turã androginã, dispãrând rapid în spatele uºii dinlemn roºcat de cireº. Câteva ceasuri parcã o înghiþeapãmântul.

ªi totuºi, într-o dimineaþã timpul se destinse. Mãtrezisem surprinzãtor de calm ºi, cu toate cã am încer-cat în clipa urmãtoare sã fac obiºnuitul exerciþiu dememorie, n-am reuºit sã-mi amintesc nimic din ceeace visasem. Am simþit cã sora Giovanna venise deja,dupã mirosul de iod pe care îl rãspândea de obicei.Însã altceva plutea în aer ºi nu mã înºelam.

De astãdatã ieºi neobiºnuit de repede din cameraOndinei. Se opri în uºã ºi mã privi fix, fãrã a scoate ovorbã. Apoi plecã încet, ca ºi cum ar fi considerat cãmisiunea ei se încheiase…

M-am ridicat ºi am fãcut câþiva paºi de om abiaieºit din convalescenþã. Era spre sfârºitul lui mai, fur-tunarii ºi pescãruºii îºi fãcuserã din nou apariþia pecerul de deasupra oraºului. Lumea se amestecasefrumos, oameni ºi pãsãri, adia o brizã sãratã, unde-va se auzea sirena unui cargobot, ca un tunet.

Am intrat uºor în camera Ondinei, ameþit demiresme… Peretele dinspre miazãnoapte dis-pãruse complet. În curtea cotropitã de soareînfloriserã gutuii. Printre frunzele lor groase, ce-rate, se strecurau fluturi galbeni, puzderie de flu-turi mirosind a fructe încã nenãscute. În jurultrunchiurilor crãpate de bãtrâneþe rãmãseserãîntipãrite urme de tãlpi delicate. Urmele sepierdeau undeva, într-un punct, fãrã a se conti-nua.

M-am aplecat ºi am ridicat de pe jos cevacare semãna cu o bucatã de hârtie. În acea clipãam simþit cã mor cu inima bãtând. Am recunoscutscrisul ferm, lipsit de digresiuni inutile: "Exist.Sunt în maxi-taxi, în drum spre Piatra-Neamþ.Dacã nu te oboseºte prea tare, du acest mesaj laMantua".

M-am întors cãtre uºã. Am rãsucit cheia pedinãuntru, de douã ori. Definitiv.

Nicolae Dorel TrifuRequiem

Lui Dumitru PricopIn memoriam

Se duc poeþii, Doamne, înspre cerseduºi de Slava Ta divinã ;Hiperboreea-i þara lor de gerunde-i aºteaptã candida Luminã.

Când ei sunt vii, li-s patimile sfinte,cu piept de piatrã ºlefuind bazalturi ;un nor de lacrimi dacã i-ar cuprinde,tot s-ar deschide vãmile-n înalturi.

ªi-n Munþii lor albaºtri s-ar tot ducela piscurile cu prelungi zãpezi ;cum ar purta pe umere - o Cruce -pãstori ai turmelor de iezi.

În prima zi de sfântã sãrbãtoarecând Domnul s-o-nãlþa în Slavã,Dumitru-al Peºterii fremãtãtoares-o ridica pe Muntele de lavã.

Îngenunchind ca într-un vechi Altaral unei albe ºi cereºti pãduri,ei ne-or spãla cu vinul lor stelarpocalul stins al tristei noastre guri.

ªi vor porni alaiul cel domnescca fraþi de cuget ºi de poezie,când ne vor spune cum cã ei trãiesccu-a vieþii noastre purã frenezie.

Azi, printre îngeri unul aprig suiepe calu-i alb peste fereºti de sare ;nu-i umplem golul doar cu vreo statuie -ci-n inimi - cu-o iubire mare.

Se duc poeþii, Doamne, înspre cerseduºi de Slava Ta divinã ;Hiperboreea-i þara lor de gerunde-i aºteaptã candida Luminã…

Ploieºti, 30 iulie 2007

LiteraturãA

nul VIII, num

=rul 8 (89) - august 2007

9 (2665)

Axioma

Am primit la redacþieCãrþi

n Aurelia Rusu, Eminescu. Orizonturi su