Hormonii sexuali

Hormonii sexuali se clasifica in:androgeni care sunt hormoni testiculari, iar estrogenii şi

progestinele sunt hormonii ovarieni.

Hormonii sexuali masculini (androgeni) Hormoni sexuali masculini sunt sintetizaţi în celulele interstiţiale (Leydig) din testicul.

Testosterona este principalul hormon androgen testicular alături de dihidrotestosterona care se

secretă în cantităţi mai mici. Testosterona şi dihidrotestosterona sunt steroizi C 19şi au structurile:

Biosinteză, secreţie si transport

Testosterona se sintetizează în celulele interstiţiale prin aceleaşi reacţii intermediare ca şi

sinteza corticosteroizilor. Etapa limitantă de viteză este cea de transformare colestrolului in

pregnenolonă.

Transformarea pregnenolonei în testosteronă are loc pe două căi diferite prin ordinea în care

acţionează 17 α-hidroxilaza şi cuplul 3 β-hidroxisteroid-dehidrogenaza şiΔ 5 - Δ

4 izomeraza

(Fig.2.19.).

Calea majoră (la om) de formare a testosteronei trece prin progesteronă. Dihidrotestosterona se

formează în testicul sau ţesuturile periferice prin acţiunea unei 4 α-reductaze NADPH-

dependentă. După sinteză, testosterona se eliberează în sânge de unde transportul plasmatic este

asigurat de o globulinâ cu afinitate mare pentru testosteronă (SHBG, sex hormon binding

protein) şi afinitate mică pentru estrogen.Estrogenii stimulează sinteza acestei proteine, iar

hormonii tiroidieni o scad.

Metabolismul si reglarea secreţiei

Testosterona este catabolizată rapid în ficat şi alte ţesuturi, la produşi inactivi sau cu activitate

slabă. Principalii cataboliţi urinari ai testosteronei sunt androsterona şi etiocolanolona (17-

cetosteroizi). Aceşti cataboliţi se elimină prin urină ca sulfo şi glucuronoconjugaţi.

Secreţia de testosteronă este reglată prin axul hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul prin

hormonul eliberator al gonadotropinelor hipofizare LH şi FSH. FSH controlează

spermatogeneza, iar LH stimulează sinteza de testosteronă în celulele interstiţiale.

Creşterea concentraţiei testosteronei prin feedback negativ, inhibă secreţia de LH, FSH şi Gn-

RH.

Acţiunile biologice ale androgenilor:

-controlează apariţia şi menţinerea caracterelor sexuale primare şi secundare masculine

-controlează spermatogeneza

-stimulează sinteza proteică, fapt ce duce la pubertate la

-dezvoltarea oaselor şi a ţesutului muscular.

II.3.2. Hormonii sexuali feminini (estrogeni şi progestine) Principalii hormoni estrogeni sunt: estradiolul, estronă şi estriol iar hormonul gestagen este

progesterona.

Pe lângă biosinteza de la nivelul ovarului, estrogenii se mai formează în cantităţi mici în

adrenale, testicul, ficat, piele, în timpul gestaţiei unitatea feto-placentară sintetizează cantităţi

mici de progesterona.

Biosinteza şi structură

Precursorii estrogenilor sunt testosterona şi androstendiona. Estrogenii sunt sintetizaţi prin

aceleaşi reacţii intermediare ca şi androgenii. Transformarea androgenilor în estrogeni are loc

sub acţiunea unui sistem enzimatic denumit aromatază. Procesul debutează prin hidroxilarea la

C19 după care urmează îndepărtarea acestui atom sub formă de bioxid de carbon şi apoi

aromatizarea nucleului A. Prin aromatizarea testosteronei se formează 17 estradiol. Estrona şi

estradiolul se transformă una în cealaltă în prezenţa unei 17 β-reductaze. Progesterona se obţine

ca mai înainte fiind intermediar în sinteza celorlalţi hormoni steroizi (Fig.2.20).

Estrogenii sintetizaţi sunt eliberaţi în sânge şi transportaţi la ţesuturile ţintă de o globulină

specifică (sex-hormon-binding globulin). Progesterona se leagă de aceeaşi proteină transportaore

ca şi cortisolul.

Degradarea estrogenilor se face în ficat. Catabolitul principal este estriolul care se elimină cu

bila în intestin, sub formă de sulfo- sau glucurono-conjugat.

Sinteza şi secreţia hormonilor ovarieni este reglată de gonadotropinele hipofizare LH, FSH, cât şi

de factorul de eliberare hipotalamic Gn-RH.

LH stimulează producţia de estrogeni şi progesteronă de către ovar, controlând ciclul ovarian.

FSH stimulează producţia de estrogeni şi dezvoltarea foliculilor ovarieni.

Acţiuni biologice ale estrogenilor

Controlează dezvoltarea aparatului reproducător feminin apariţia şi menţinerea caracterelor

secundare de sex reglează ciclul ovarian, fecundarea, gestaţia, naşterea şi lactaţia

Progesterona intervine în menţinerea gestaţiei şi dezvoltarea glandei mamare.

Reglarea hormonula a ciclului menstrual.

Modificările ciclice din cadrul proceselor fiziologice sînt adesea guvernate hormonal. Un

exemplu în acest sens îl oferă ciclul aparatului genital feminin, care se desfăşoară foarte diferit la

diversele specii animale. Ciclul la rozătoare a avut astfel o importanţă deosebită pentru studiul

experimintal al hormonilor sexuali şi gonadotropi; Cele mai importante teste biologice se

efectuează la aceste animale (şoarece, şobolan, iepure).

Ciclul menstrual.Cele 4curbe reprezinta ,de sus in jos:concentratia relativa a hormonilor hipofizari si activitatea

ovariana( dedesubt),concentratia relativa a hormonilor sexuali ,starea fuctionala a mucoasei uterine pe cere acestia o

determina si excretia metabolitilor hormonali(paralele concentratiei sanguine a hormonilor respectivi)Dupa

W.Dirscherl-’’Homonii sexuali’’,in Ammon si Dirscherl ,Fermente, Hormone,Vitamine,ed.a-III-a vol.II.Edit.Georg

Thieme,Stuttgart.1960

Ciclul genital al femeii este caracterizat prin maturizarea periodică a foliculilor în ovar si prin

modificări periodice ale mucoasei uterine, în momentul hemoragiei menstruale se elimină în

mare măsură stratul superficial al acestei mucoase. Noul ciclu este declanşat de hipofizâ, care

secretă FHS şi apoi LCSH.Primul dintre aceşti hormoni acţionează direct pe cerulele

germinative, activînd maturizarea unui nou folicul. Sub influenţa celui de al doilea hormon,

foliculul începe să prodiică estradiol; pe măsură ce creşte concentraţia de ICSH, apare pe prim

plan acţiunea „luteinizantă". Gînd este realizat un anumit raport ICSH/FSH, are loc ovulaţia

(ruperea foliculului) şi se formează corpul galben.

In timp ce hipofiza acţionează în primul rînd asupra ovarului, procesele de la nivelul uterului

sînt dirijate de hormonii sexuali. Estrogenii determină formarea noii mucoase (fază

proliferativă), proces care se termină cu puţin înainte de oviulaţie.Estrona acţionează în acelaşi

timp pe hipofiza, blocînd secreţia de FSH şi stimnlînd producţia deprolactină şi ICSH,care

declanşează ia rîndul său formarea progesteronului. Acesta asigură transformarea mucoasei

uterine în starea de pregraviditate şi pregăteşte nidarea ovulului fecundat (fază secretoare).

Atît timp cît nu încetează producerea progesteronului, această din urină stare se menţine ca

atare.

In cazul în care ovulul este fecundat, corpul galben se transformă într-un corp galben de

sarcină, şi producţia progesteronului creşte, fiind preluată ulterior de către placentă. Dacă

fecundaţia nu are loc corpul galben se atrofiază, deoarece secreţia hormonului luteotrop hipofizar

încetează, probabil că în această fază lipseşte influenţa stimulantă a estrogenilor asupra eliberării

de LTH din hipofiza. în afară de aceasta proges-teronul inhibează producerea IGSH.

Regresiunea corpului galben reduce mucoasa uterină de tip secretor nu se poate menţine în

absenţa progesteronului şi este eliminată sub forma menstruaţiei.

O dată cu sîngerarea menstruală, mucoasa revine în faza iniţială, noul folicul pe cale de

maturizare produce estrona necesară proliferării şi ciclul reîncepe. In desfăşurarea acestui proces

intervine în primul rînd stimularea alternativă a ovarului prin hipofiza şi retroacţiunea

hormonilor ovarieni asupra hipofizei.

Blocarea ovulului.

Secretia gonadolropinelor hipofizare este puternic influenţată de steroizii circulanţi. In acest

mod este posibil ca prin administrarea unor astfel de compuşi sa se inhibe in mare măsură

eliberarea hormonilor gonadotropi. Pe acest principiu se bazează „metoda anticoncepţională

hormonală", care este deja folosită pe scară largă în dirijarea naşterilor.

Preparatele folosite în acest scop conţin un gestagen activ pe cale orală, care franează

activitatea hipofizară; cum nu se mai poate produce ICSH,nu se mai ajunge la ovulatie in plus, se

adaugă un estrogen care stimulează endometrului.Intreruperea medicaţiei determină o hemoragie

de supresiune.

In acest mod este întreţinut un ciclu oarecum artificial.