90369899 Amigdalita Cronica

CUPRINS

CAPITOLUL I – Noţiuni introductive

1.1. Definiţie......................................................................................................4

1.2. Clasificare..................................................................................................4

1.3. Etiologie şi etiopatogenie.......................................................................6

1.4. Simptomatologie.......................................................................................7

1.5. Evoluţie şi prognostic..............................................................................9

1.6. Complicaţii................................................................................................10

1.7. Diagnostic.................................................................................................11

CAPITOLUL II – Îngrijirea bolnavului cu amigdalitã cronicã

2.2. Tratament chirurgical..........................................................................15

2.3. Contraindicaţiile amigdalectomiei.....................................................16

2.4. Pregãtirea preoperatorie....................................................................17

2.5. Anestezia.................................................................................................18

2.6. Îngrijiri postoperatorii........................................................................19

2.7. Complicaţii postoperatorii...................................................................21

2.8. Profilaxia.................................................................................................23

CAPITOLUL III – Procesul de îngrijire

3.1. Prezentare generalã.............................................................................25

CAPITOLUL IV – Agenda medicalã

4.1. Analgezice...............................................................................................32

4.2. Antibiotice – Antimicrobiene.............................................................33

4.3. Analgezice opioide................................................................................34

4.4. Antihemoragice.....................................................................................35

4.5. Sedative, anticonvulsive, antipruriginoase.....................................35

4.6. Tranchilizante miorelaxante..............................................................36

4.7. Simpatomimetice..................................................................................38

www.referat.ro

2

4.8. Anestezice locale..................................................................................39

4.9. Vitamine..................................................................................................40

CAZURI PRACTICE

Cazul I.............................................................................................................42

Cazul II...........................................................................................................56

Cazul III.........................................................................................................70

BIBLIOGRAFIE............................................................................84

CAPITOLUL I

NOTIUNI TEORETICE

1.1. DEFINITIE

Amigdalita cronica este o infectie cronica, permanenta si recidivanta a amigdalelor,

favorizata de o serie de circumstante locale si generale, constitutionale si de mediu.

1.2. CLASIFICARE

I. Amigdalita cronica hipertrofica - traduce reactia hiperplazica a tesutului limfoid.

Amigdalele marite de volum, roz-pal si de consistenta moale, in lipsa unei infectii

cronicizate au tendinta sa-si modifice spontan volumul dupa pubertate, prin evolutia naturala

a tesutului limfoid.

Hipertrofia caracteristica varstei tinere, interesand in exclusivitate tesutul limfoid, este o

hipertrofie inflamatorie moale. Amigdalele marite de volum sunt patologice numai prin

dimensiunile lor, iar simptomatologia pe care o determina este de ordin strict mecanic.

La adult hipertrofia amigdaliana este ferma sau dura, prin proliferarea tesutului

conjuctiv sau intraamigdalian.

Ca forma amigdalele pot aparea pediculate, exteriorizate din loja, alteori sunt

ascunse intre pilieri si acoperite partial de repliul supraamigdalian si triunghiular sau

3

amigdale protejate, dezvoltate mai mult in partea inferioara a lojei, par cazute spre

hipofaringe si baza limbii.

II. Amigdalita cronica criptica - este inflamatia amigdalelor palatine caracteristica

prin hiperplazia tuturor elementelor constitutive ale acestor formatiuni limfoadenoide in

grade diferite si prin prezenta unor mase cazeoase in interiorul criptelor, care se elimina

dupa un oarecare timp, pentru ca apoi sa se refaca.

Dopurile cazeoase au o culoare galben-sofran pastoase si fetide, in medie cu

diametrul de 2 mm si sunt constituite din celule descuamate, leucocite dezintegrate, produse

ale distructiei celulare (acizi grasi, colesterina), portiuni alimentare, germeni saprofiti ai

cavitatii bucale.

Retentia cazeumului in cripte, realizeaza chisturile amigdaliene de retentie si uneori,

prin concretarea lui, poate da nastere calculilor amigdalienei care intretin infectia.

Leziunile epiteliului amigdalian si modificarile tesutului limfoid favorizeaza treptat

hiperplazia preponderent conjuctiva si scleroza progresiva a amigdalelor, care isi micsoreaza

volumul.

III. Amigdalita cronica infectanta

Criptele amigdaliene constituie factorul principal de infectie cronica, gazduind

numeroase specii bacteriene aerobe si anaerobe, care in cadrul unui puseu congestiv pot

deveni patogene, dand in angina pultacee.

Daca bolnavul afirma ca in antecedente a prezentat angine repetate cu sau fara

abcese periamigdaliene, diagnosticul de amigdalita cronica infectata nu mai are nevoie de

alte semne obiective.

In cadrul amigdalitei cronice infectate intalnim:

- atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate cu criptele

stramtate, strangulate si deformate, fara dopuri cremoase cu secretii prin bogatia bacteriilor

pe care le contin;

- pilierii anteriori permanent congestionati;

- un ganglion subangulo-maxilar noduros, persistent, daca se mareste de volum si

devine sensibil cu ocazia unui puseu dureros al faringelui, i se mareste valoarea

diagnosticata;

- prezenta secretiilor puriforme din criptele amigdaliene.

1.3. ETIOLOGIE SI ETIOPATOGENIE

In etiologia amigdalelor cronice trebuie sa cercetam in primul rand abcesele acute

din copilarie.

Amigdalita cronica este precedata in majoritatea cazurilor de una sau mai multe

amigdalite acute.

Sunt cazuri la care nu gasim in antecedente angine repetate, deci amigdalita are de la

inceput o evolutie inceata cronica.

Trecerea inflamatiei acute in inflamtie cronica depinde de mai multi factori:

- cauza principala a imbolnavirii frecvente a amigdalelor o constituie topografia si structura

lor anatomica;

4

- criptele amigdaliene alcatuiesc principalul focar de infectie, fiindca la nivelul lor se

creeaza conditii care ingreuneaza eliminarea continutului lor;

- legaturile limfatice cu fosele nazale explica aparitia anginelor acute dupa diferitele

interventii in fosele nazale in tulburarile circulatorii ale limfei;

- respiratia bucala, in urma obstructiei nazale, are o actiune vatamatoare asupra amigdalelor

prin aerul inspirat care antreaneaza o serie de factori nocivi (termici, chimici, biologici), care

actioneaza direct asupra amigdalelor;

- frigul este o cauza determinanta a amigdalelor repetate, nu numai prin actiunea lui directa

asupra mucoasei faringiene, dar si prin actiunea reflexa in urma tegumentelor cand se

produce o inhibitie a proceselor biochimice de la nivelul amigdalelor prin tulburarea

interventiei vasomotorii a mucoasei faringiene;

- alte cauze sunt bolile infectioase ca: difteria, scarlatina, pojarul, gripa, cu prilejul carora

apare o hipertrofie brusca a tesutului amigdalian;

- cauze de vecinatate ca: afectiuni nazofaringiene si in special vegetatiile adenoide la copil,

pot determina si intretine o infectie cronica a amigdalelor;

- rinitele purulente si sinuzitele supurate la adulti constituie focarul care poate influenta

amigdalele;

- leziunile gingivo-dentare si mai ales accidentele molarului de minte produc infectii

amigdaliene.

1.4. SIMPTOMATOLOGIE

Simptomatologia amigdalitei cronice nu are o precizare clinica bine definita.

Este imposibil de pus diagnosticul de amigdalita cronica numai pe aspectul exterior

al amigdalelor.

Semne subiective

- Senzatii dureroase, discrete, cu intepaturi mai ales in timpul inghititurilor. Aceste senzatii

sunt localizate la nivelul amigdalelor si in special in regiunea corespunzatoare lor.

- Inspir dificil, sforait in somn, in cazul amigdalelor foarte mari care stramteaza in masura

importanta istmul faringian.

- Pot aparea modificari de timbru (voce amigdaliana), uneori pronuntare dificila determinate

de limitarea mobilitatii valului si pilierului posterior prin perturbarea contractiei

peristafilinilor.

- Uneori manifestari asmatiforme in cazul amigdalelor plonjate.

- Aceste simptome nu sunt insotite de temperatura sau pot prezenta mici oscilatii termice

(37-37,2°C), stare de adinamie cu dureri articulare vagi, dupa ingerare de lichide reci.

- Alteori bolnavul prezinta o senzatie de iritate a faringelui cu accese de tuse si intermitent

eliminarea unor grunji alb-galbui de cazeum fetid, gura exhala un miros din cauza

fermentatiilor de la nivelul criptelor.

Semne obiective

5

Examenul faringelui trebuie facut metodic, prin inspectie, palpare cu degetul,

explorare cu stiletul sau spatula, recoltarea continutului criptelor pentru examenul

bacteriologic.

La inspectie:

- ne intereseaza volumul amigdalelor care poate fi vizualizat nu numai prin simpla inspectie

a faringelui, ci trebuie executata si o apasare cu varful unei spatule privind partea laterala a

stalpului anterior, pentru a incerca sa scoatem amigdala din loja ei;

- amigdalele mult hipertrofiate la adulti, produse de o iritare a tesutului limfatic cat si a

celui conjuctiv constituie un semn valoros in diagnosticarea unei amigdalite cronice.

Inspectand fata interna a amigdalelor vedem ca ea poate fi neteda sau brazdata.

In amigdalita cronica, forma cea mai des intalnita este cea brazdata:

- amigdalele mici, atrofiate si dure, care produc in urma inlocuirii treptate a tesutului limfoid

cu tesut conjuctiv, se intalnesc mai rar in cursul amigdalitelor cronice, in aceasta forma de

amigdalita cronica, atrofiata focarul infectios se afla mai profund si izolat de suprafata

amigdalei unde deseori apar cicatrici;

- un simptom important al amigdalitei cronice este roseata stalpului anterior cu marginea lui

libera, putin edematiala si aderenta de amigdala hipersensibila la palpare;

- aspectul si continutul criptelor au o deosebita valoare in diagnosticul amigdalitei cronice.

La faringoscopie: constatam acele dopuri de cazeum alb-galbui, inchistate in cripte,

mai ales la nivelul polului superior sau inapoia stalpului anterior, care trebuie indepartat

pentru a pune in evidenta acest cazeum.

Palparea ganglionului: satelitului amigdalian inapoia unghiului mandibulei, cand

poate aparea si o durere cu iradiere spre urechea respectiva, ca si controlul foselor nazale nu

trebuie omise in cursul unei amigdalite cronice.

1.5. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In amigdalita cronica cazeoasa, contrar de ce se intampla in amigdalita cronica

infectanta, expresia amigdalelor in afara de dopuri cremoase, nu elimina nici o secretie

tulbure sau puriforma,

Pentru acest motiv nu se observa modificari locale sau la distanta, aceasta forma de

amigdalita fiind benigna.

Singura indicatie operatorie o da halena fetida si puseurile congestive, usor

dureroase, prea frecvente sau prelungite.

Numai in aceasta forma clinica se observa chistul de retentie amigdaliana prin

ocluzia unei cripte la periferie, marimea lor variaza, putand ajunge cat o aluna, cand

bombeaza suprafata amigdalei. Aceste chisturi pot persista ani de zile fara sa-si schimbe

aspectul, putand fi deschise cu un stilet, cu varful unui bisturiu sau cu galvanocauter, dandu-

se iesire unei materii puriforme, pastoase, fetide. Ele recidiveaza in acelasi punct si cu

acelasi aspect.

Cand o astfel de masa cazeoasa se deshidrateaza si se infiltreaza cu calciu, se

produce un calcul amigdalian care poate ajunge de marimea unei alune si ulterior mucoasa

6

se exteriorizeaza. Aceasta litiaza amigdaliana este foarte rara putandu-se indeparta fara

dificultate.

1.6. COMPLICATII

a) Amigdalita cronica prin infectia unei cripte, care se deschide in spatial

periamigdalian produce flegmonul periamigdalian;

b) Amigdalita lacunara ulceroasa este o complicatie a amigdalitei cronice criptice si

se concretizeaza prin pierderi de substante a tesutului amigdalian dand o ulceratie acoperita

cu false membrane;

c) Infectia cailor aeriene inferioare:

- tuse amigdaliana produsa de amigdalita cronica hipertrofica, prin iritarea nervului

pneumogastric;

- laringita cronica;

- tulburari bronho-pulmonare care pot urma unui abces al amigdalitei cronice si pot fi

intretinute de infectia cronica amigdaliana;

d) Tulburari otice – se prezinta sub forma otitelor acute, consecutive reacutizarilor

amigdaliene sau sub forma otitelor catarale cronice, determinate de pareza valului, prin

distensia piliarilor si tulburarilor de contractie a deglutitiei;

e) Infectia tubului digestive: focarele amigdaliene pot determina gastrite,

gastroenterite, mai ales la varsta tanara prin polifagie sau pe cale sanguina. Inflamatia

apendicelui se poate produce concomitent cu cea a amigdalelor palatine.

f) Infectiile tesutului limfoid faringian – nu raman isolate la acest nivel, ci pot

produce o serie de complicatii in tot organismul:

- septicemia anginoasa este o complicatie produsa mai frecvent de streptococci cu

virulenta mare. Difuzarea infectiei se produce pe cale venoasa (plexul venos faringian si

perifaringian).

Amigdalita cronica infectata da complicatii la distanta cum ar fi:

- aparatul renal: nefrita acuta, glomerulonefrita acuta;

- aparatul locomotor: reumatismul articular acut, poliartrita infectioasa;

- aparatul cardiovascular: endocardita, tromboflebita recidivanta, artrite;

- sistemul nervos: migrene, nevralgia de tip brachial, cefalee rebele la tratament:

- aparatul digestiv: gastroenterite, colite;

- aparatul respirator: laringita cronica, astm bronsic:

- afectiuni dermatologice: urticaria cronica, eczeme streptococice, coreea care complica in

reumatism cardio-articular;

- afectiuni endocrine: dismenoree, avorturi repetate, distrofii si, in special boala Basedow;

- sindroame anemice.

1.7. DIAGNOSTIC

Diagnostic pozitiv:

7

Diagnosticul unei amigdalite cronice, ca infectie de focar, se face pe baza anamnzei

bolnavului, care trebuie cercetata cu multa minutiozitate, mai ales ca procesul acut

amigdalian care precede o nefrita sau un reumatism este de cele mai multe ori atenuat si deci

neglijata de bolnav in majoritatea cazurilor.

Anginele din copilarie, flegmoanele amigdaliene si periamigdaliene, anginele

difterice sau scarlatinoase joaca un rol important in producerea conditiilor unei infectii de

focar.

Dintre toate formele amigdalelor, cele mici, atrofiate, scleroase, ascunse in lojele

amigdaliene aproape invizibile la prima infectie, aderente la stalpi, sunt cele mai suspecte.

Micsorarea lor se datoreaza faptului ca tesutul fibros a inlocuit o buna parte a tesutului

limfatic.

Ganglionul satelit al amigdalei este deseori marit de volum si sensibil la presiune. In

mod inconstant, bolnavul prezinta o tuse seaca diminuata.

In cele mai multe cazuri bolnavii au o hipersensibilitate la frig deosebit, la schimbari

de temperatura fac cu usurinta cataruri rinofaringiene si au o senzatie de deglutitie

dureroasa.

Dintre semnele de ordin general sunt intalnite mai frecvent senzatia de oboseala,

somnolenta, alteori insomnie, palpitatii periodice, uneori stari subfebrile.

Subfebrilitatile cronice de origine infectioasa trebuie deosebite de subfebrilitatile

functionale: primele se manifasta cu simptome subiective si obiective dentare sau

amigdaliene, temperatura ajungand pana la 37,7°C chiar 38°C.

Examenul O.R.L. va fi precedat si completat totdeauna de un examen general.

In diagnosticul focarului de infectie amigdalian, proba terapeutica prin extirparea

amigdalelor constituie de cele mai multe ori singurul criteriu de certitudine.

In indicatia terapeutica a unui presupus focar de infectie amigdalian este totusi

necesar a se baza pe o serie de date paraclinice, din confruntarea carora, cu datele clinice, sa

rezulte unele concluzii de probabilitate:

- hemograma: arata diverse grade de anemie;

- leucograma: dupa masajul amigdalitei, arata o limfopenie in cazurile normale, leucocitoza

in cazul amigdalelor infectate;

- VSH este crescuta in majoritatea cazurilor. Persistenta unei viteze de sedimentare a

hematiilor dupa 2-3 saptamani de la episodul acut, face probabila aparitia unei complicatii la

distanta;

- gamaglobulinele cresc;

- probele biochimice: prin testare intradermica cu acid salicilic sau cu histamine ca si testul

petesiilor, dau indicatii de probabilitate asupra existentei in organism a unui focar de

infectie;

- probele de activare a focarului amigdalian au fost precizate in vederea precizarii sediului

amigdalian al infectiei de focar. Dintre acestea, testul Viggo-Schmidt este cel mai utilizat,

consta in compararea formulei leucocitare efectuata inainte si dupa masarea digitala a

amigdalei;

- testele antigenice streptococice si in special dozarea antistreptolizinelor

(la valori de peste 400 U/cmc) arata natura streptococica a infectiei.

Diagnostic diferential

8

Se face in primul rand cu amigdalita acuta, care este insotita de temperatura si alte

fenomene generale accentuate:

- forma hipertrofica a sifilisului secundar se manifesta printr-o hipertrofie brusca,

generalizata la intreg nivelul limfatic Waldezer, leziuni cutaneo-mucoase specifice si de

pozitivitatea serologica;

- hipertrofia amigdaliana bacilara, care evolueaza in pusee, interesand toate

formatiunile limfoide faringiene. Amigdalele apar marite de volum, mai solide si insotite

constant de adenopatie cervicala;

- apofiza stiloida alungita anormal apasa asupra amigdalei palatine si da o jena

dureroasa in regiunea amigdaliana si dificultate in deglutitie;

- forma latenta a flegmonului amigdalian cu evolutie subacuta;

- calculul amigdalian ne da o senzatie pietroasa la palparea digitala sua controlul cu

stiletul, este de obicei unilateral;

- forma infiltrative a cancerului amigdalian si mai ales sarcomul, in primele stadii de

evolutie pot fii confundate cu hipertrofia simpla a amigdalei.

Vom controla elementele caracteristice, eventual se va face examenul biopsie:

- limfogranulomatoza maligna, in care aderenta cervicala, hipertrofia splinei,

examenele biologice si sanguine (polinucleoze, euzinofilie, celule Sternberg) precizeaza

diagnosticul;

- leucemia limfoida, tradusa prin hipertrofia amigdaliana, initial monolaterala, dar

bilateralizata in scurt timp, prin adenopatie voluminoasa, indolora si generalizata, prin

cresterea considerabila a numarului de globule albe si prin modificarile din formula

leucocitara.

CAPITOLUL II

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU AMIGDALITA CRONICA

9

2.1. TRATAMENT MEDICAL

Tratamentul amigdalitei cronice prin gargarisme variate si badijonari diferite este

fara efect.

Dopurile de cauzeum, mai ales la adulti, se pot elimina prin compresiunea

amigdalelor. Unii bolnavi isi produc singuri aceasta evacuare amigdaliana prin apasarea cu

indexul, dar aceasta da rezultate trecatoare. De aceea, s-au preconizat spalaturi ale criptelor

cu rivanol apoi cu penicilina prin intermediul unei seringi cu canula, care da rezultate mai

bune.

1. Duscizm – adica reunirea tuturor criptelor prin reunirea tesutului amigdalian care

le separa sau cauterizarea criptelor cu o substanta caustica (acid cromic, nitrat de argint)

dupa o anestezie locala prealabila cu cocaine. Aceasata metoda de tratare nu numai ca este

ineficace dar tesutul cicatricialcare ia nastere prin acest mod, inchide in parenchimul

amigdalic continutul criptelor, constituind focarele inchistate, cele mai periculoase.

2. Agenti fizici : diatermocoagularea si radioterapia – nu sunt procedee radicale

pentru eliminarea intregului tesut amigdalian bolnav. Radioterapia reduce volumul

amigdalelor si le apara de infectii, dar nu poate influenta toate focarele infectioase.

Este indicata in cazurile in care interventia chirurgicala este contraindicata, precum

si cazurile in care bolnavii refuza categoric interventia.

Razele ultraviolete nu au efect in amigdalita cronica, ci numai in hipertrofia

amigdaliana, la copii prin influentarea starii generale.

Diatermocoagularea amiglalelor are aceleasi indicatii ca si radioterapia, dar acest

tratament este departe de a avea efectul unei ablatii chirurgicale, fiind un tratament de lunga

durata prin sedinte repetate (5-8) la intervale mari (5 zile).

2.2. TRATAMENT CHIRURGICAL

Actul terapeutic chirurgical consta in ablatia extracapsulara a celor doua amigdale

palatine si chiuretarea, in aceeasi sedinta a vegetatiilor adenoide, adesea coexistente.

Indicatii operatorii:

Pentru stabilirea indicatiilor operatorii in amigdalita cronica recurgem la urmatoarele

examinari:

- anamneza prin care ne interesam de trecutul amigdalian al bolnavului avand in

vedere toate suferintele amigdaliene. De asemenea, cercetam in trecutul bolnavului toate

starile de surmenaj, somnolenta sau insomnie, subfebrilitati intermitente sau persistente;

- examenul obiectiv al faringelui, cu exploatarea minutioasa a regiunii amigdaliene,

prin toate metodele cunoscute. Se face examenul regiunilor buco-dentare, nazo-sinuzala,

epifaringiana, ale caror afectiuni pot da nastere la angine repetate;

- examenul general care priveste aparatul cardiovascular, pulmonar, digestiv, renal,

locomotor si intreg sistemul ganglionar, la care se adauga diferite analize de laborator.

Cu privire la indicatiile amigdalectomiei, bolnavii pot fii schematic in doua grupe:

a) cea mai numeroasa, in care intra bolnavii cu amigdalita cronica, la care focarul

amigdalian se redesteapta periodic sub influenta factorilor externi si determina stari

10

infectioase acute locale (angine repetate, flegmoane periamigdaliene) care altereaza

progresiv starea generala;

b) bolnavii cu diferitele boli legate etiologic sau pathogenic de angina si de procesul

cronic amigdalian:

- in stadiul exsudativ si exsudativoproliferativ al poliartritei infectioase se indica

amigdalectomia, fiindca da rezultate impresionante in cele mai multe cazuri;

- in reumatismul adevarat, in cazul cand anginele au provocat crize repetate de

reumatism, sau cand dupa angina survine o agravare a procesului reumatic, fara ca acesta sa

fii debutat in urma unei angine;

- in afectiunile aparatului cardiovascular, dupa un examen minutios;

- in bolile aparatului renal: formele de evolutie prelungita a nefritelor acute, nefritele

cornice cu rezultate bune in primele sase luni de la debut;

- alte boli care, in mod izolat, se bucura de tratament prin amigdalectomie ca: rinite,

otite, conjuctivite, limfadenite cervicale, faringite, laringite, gastroenterite, colite, astm

bronsic, boli ale aparatului locomotor, cefaleea, anumite ameteli, cazuri isolate de epilepsie,

erizipelul cronic recidivant;

- in unele afectiuni endocrine: hipertiroidii, stari de dismenoree, diabetul zaharat si

insipid;

- afectiuni dermatologice: eczemele streptococice ale extremitatii cefalice, urticaria

cronica, eritrodermiile.

Cu privire la hipertrofia amigdalelor palatine unde se pune mai mult problema de

volum si nu de infectie, extirparea lor se indica numai in cazul cand ele provoaca tulburari

mecanice respiratorii, tulburari de inghitire, tulburari fonatorii reflexe si mai rar tulburari

auditive:

- indicatie exceptionala a amigdalectomiei unilaterale se pune in cazul cancerului

incipient al unei amigdale, o amigdalectomie – biopsie;

- se impune amigdalectomia in cazul amigdalitei cronice cazeoase, care da halena

fetida permanenta.

2.3. CONTRAINDICATIILE AMIGDALECTOMIEI

a) GENERALE

- hipertensiunea arteriala foarte ridicata sau arterioscleroza avansata, in unele cazuri

cu tensiune mai redusa se poate provoca sau prinde o faza hipotensiva cand se intervine,

amigdalele se pot extirpa alternative la interval de 7-10 zile;

- leucemii, agranulocitoza, anemie pernicioasa, scorbut, hemofilii;

- hiperazotemia, insuficienta hepatica acuta, bolile de inima decompensate, sifilisul

florid, septicitatea buco-dentara;

- diabetul cere o pregatire serioasa a bolnavului la cazurile mai tinere si cu indicatie

majora;

- tuberculoza in stadiul activ al bolii, se poate face amigdalectomia in perioada

statinara a bolii la copii;

- starea timicolimfatica accentuata, cu hipertrofia timusului si insotita de tulburari

respiratorii;

- epidemiile de boli infectocontagioase: gripa, scarlatina, pojar, difterie, erizipel,

poliomielita, varicela, rujeuola, tuse convulsiva;

11

- gravidele din primele luni si in ultimele luni ale sarcinii nu se opereaza, cu exceptia

unor infectii de focar cu punct de plecare net amigdalian.

b) LOCALE

- afectiunile acute amigdalofaringiene sau cele de vecinatate (otice, nazale, bucale)

care permit interventii numai la 2-3 saptamani dupa disparitia fenomenelor acute;

- anomaliile vasculare cu o pulsatie anormala la nivelul stalpului posterior;

- rinofaringitele cronice atrofice banale cer o pregatire atenta preoperatorie, pentru

ca atrofia sa nu se accentueze dupa operatie;

- septicitate buco-dentara, gingivite, stomatite, carii dentare multiple.

2.4. PREGATIREA PREOPERATORIE

Pregatirea preoperatorie a bolnavilor variaza de la caz la caz. In general trebuie sa

dam atentie urmatoarelor date:

- termanul de la prima angina;

- coagulabilitatea sangelui;

- starea cavitatii bucale.

La toti bolnavii trebuie sa se faca urmatoarele analize:

- timpul de sangerare si coagulare;

- hemoleucograma;

- seroreactii pentru Luess;

- numarul trombocitelor;

- radioscopie cardio-pulmonara;

- glicemia, urea sanguina la bolnavii peste 40 de ani.

Cand timpul de coagulare trece de 10 minute si cel de sangerare de 4 minute, se

administreaza bolnavului timp de 10-15 zile, solutie de clorura de calciu, vitamina C,

vitamina K 1-2 f/zi sau hemosistan.

Daca la examinarile repetate coagularea sangelui nu a crescut, se administreaza

intravenos saruri de calciu, ser de col, injectii cu pitllitina, se pot face iradiatii cu raze X pe

splina, transfuzii de sange in cantitati mici si repetate de 30-50 ml.

Se impun controlul si asanarea focarelor buco-dentare si nazo-sinuzale. De asemenea

se fac: controlul renal, al aparatului cardiovascular, controlul clinic si radiologic pulmonar,

controlul temperaturii 2-3 zile inaintea operatiei.

Dupa caz se mai pot face urmatoarele examinari: intradermoreactia la tuberculina

pentru copii, controlul protrombinei la hepatici, controlul alergiei.

In reumatismul articular acut, cand este interesat si endocardul, interventia trebuie

facuta cat mai repede, daca starea generala o permite pentru a nu mai lasa o leziune

ireversibila.

In reumatismele cronice, nevralgii, nevrite reumatice, lumbago, pregatirea se face

inainte cu 3 zile cu sulfamide sau salicitat.

In artrita infectioasa se administreaza penicilina.

In infarctul miocardic, interventia se poate face numai dupa sase saptamani de la

aparitia bolii.

In nefrite acute si cronice, interventia trebuie precedata de un tratament igieno-

dietetic medicamentos si protectia cu penicilina (8000000 U/zi) pentru a evita puseuri de

12

acutizare timp de 7-10 zile inainte si dupa operatie, putandu-se adauga antihistaminice de

sinteza.

Epilepticii sunt pregatiti in prealabil cu luminal.

Dezinfectia bucala si rinofaringiana cu gargarisme si instilatii de uleiuri dezinfectate

in fosele nazale este indicate cu trei zile inaintea interventiei.

Fumatorii trebuie sa abandoneze tutunul trei zile inainte operatiei, celor nervosi li se

va administra cu o ora inainte un calmant obisnuit si in seara pregatitoare operatiei luminal

si rar morfina.

Se va face si o pregatire psihica a bolnavului prin:

- tratarea suferintelor psihice mari in legatura cu boala;

- se va prelungi somnul fiziologic prin administrarea de dormitai sau ciclobarbital – 1

tableta.

Asistenta medicala care intra in contact direct cu bolnavul trebuie sa dea dovada de

profesionalism si constiinta profesionala. In acest sens sunt recomandate discutii

incurajatoare cu bolnavii, lamuriri asupra operatiei, anesteziei, asupra avantajelor aduse de

actul chirurgical.

2.5. ANESTEZIA

Felul anesteziei se indica dupa varsta si starea sistemului nervos al bolnavului.

Avantajele anesteziei locale fata de cea generala la adult sunt de necontestat.

La copiii sub 3 ani, la care amigdalectomia este exceptionala, se face anestezie locala

cu solutie de novocaina 0,5% cate 3-4 ml de fiecare parte sau anestezie generala prin

intubatie.

La copiii trecuti de 10 ani se va face anestezie generala, in primul rand la copiii

coreici, ce au miscari prea accentuate sau la cei ce insista sa li se faca anestezie generala.

Copiii mai mari si adultii se opereaza obisnuit cu anestezie locoregionala, prin

infiltratie de novocaina, solutie de 0,5 sau 1% pana la 2%.

Anestezia de baza, cu o fiola de Diluaden-atropina sau chiar un simplu sedalgin, se

administreaza subcutanat cu o ora inaintea operatiei. La bolnavii cu reflexe farigiene

exaggerate se face o badijonare sau mai bine o pulverizare cu o solutie de cocaina 2-5% sau

dicaina 1-2%.

Cantitatea de solutie pentru fiecare parte este de 10-15 ml.

Anestezia este precedata de o premedicatie (mialgin 1f IM) cu 15-20 minute inainte,

avand in vedere ca o sedare prea puternica a bolnavului face dificila colaborarea cu el si

predispune la lipotimii.

Pozitia bolnavului in anestezia locala este sezand pe un scaun (tip O.R.L.), un ajutor

sprijinindu-i capul.

Chirurgul se aseaza in fata bolnavului fiind imbracat in halat steril, cu masca si

manusi sterile, in dreapta sa fiind masa cu instrumentalul steril, pregatit in ordinea utilizarii

acestuia.

Anestezia trebuie sa produca insensibilitatea regiunii operate, abolirea reflexelor de

voma cu conservarea refluxului de aparare laringiana, bolnavul cooperand cu medicul,

13

scuipand, tusind, inghitind si deschizand gura la solicitarea acestuia. Medicul efectueaza

amigdalectomia.

2.6. INGRIJIRI POSTOPERATORII

Ingrijirile postoperatorii se rezuma la repaus, calmante, dezinfectante si dieta.

Bolnavul va sta in decubit lateral, cu capul putin aplecat deasupra unei tavite renale, in care

se va scuipa excesul de saliva. Camera sa fie in semiobscuritate.

Repausul la pat se impune in primele 2-3 zile si alte 6-7 zile in camera. Se vor administra

calmante: sedalgin, algocalmin, etc. La 6-8 ore de la interventie, bolnavul va ingera 250-500

ml lichide reci (la temperatura camerei), cu mult zahar (ceai, limonada), timp de 2 zile, apoi

va continua cu pireuri, compoturi, pana la 10-12 zile de la operatie. Vorbirea si vizitele sunt

interzise in primele 24 h.

Plaga operatorie prezinta urmatoarea evolutie: edemul stalpilor si al luetei este constant, mai

ales in cazurile cu anestezie locala (cand se aplica pulbere de penicilina dizolvata in solutie

de novocaina, acest edem este abia vizibil).

O falsa membrana gri-alb captuseste loja amigdaliana, constituind primul stadiu de

reparatie cicatriala.

Falsa membrana se ingroasa pana la a 5-a, a 6-a zi, apoi incepe sa se elimine in mod

treptat. Cea din regiunea hilara se elimina ulterior, aproximativ pe la a 9-a, a 11-a zi. Falsele

membrane sunt datorate unor infectii benigne, produsa de germenii saprofiti ai cavitatii

bucale si dau o febra discreta, halena fetida, care dispar odata cu caderea lor.

La copii, falsa membrana trece foarte repede, pe cand durerile postoperatorii ale

adultului se mentin pana la disparitia falselor membrane.

Lojile se micsoreaza si cicatrizarea completa se produce in saptamana a treia. Pana la

aceasta data, alimentatia va fi la inceput lichida, apoi semisolida, la temperatura camerei,

pentru evitarea traumatizarii lojei amigdaliene.

Regimul va fi lacto-hidro-zaharat.

Cicatricea este de buna calitate, supla, in cazul respectarii riguroase a tehnicii si in

absenta unei predispozitii spontane la tesut cheloidian.

Administrarea de vitamina C in doze masive contribuie la evolutia normala

postoperatorie.

2.7. COMPLICATII POSTOPERATORII

Cele mai dese complicatii postoperatorii ale amigdalectomiei sunt hemoragiile, apoi

complicatiile infectioase (mai rar) si complicatiile diverse (fonatorii, nervoase, distrofice) in

mod exceptional.

1. Hemoragiile postoperatorii - desi usoare si neinsemnate in marea majoritate a

lor, totusi prin prelungirea in timp, determina in organism importante tulburari, in urma

carora bolnavul se resimte multa vreme.

Clasificarea hemoragiilor postoperatorii:

a) in timp:

- precoce (de la 1-6 ore de la interventie);

14

- tardive (apar in a 5-a, a 8-a zi de la interventie);

b) dupa gradul de hemoragie:

- usoare (benigne) – cele mai dese;

- grave – mai rar.

In raport cu impartirea lor, acestea beneficiaza de tratamentul lojei sau sutura

pilierilor sau legatura vasului lezat.

Ligatura carotidei externe se face numai in cazuri exceptionale cand celelalte metode

nu dau rezultate.

La copii, vom fi atenti, fiindca poate aparea o hemoragie postoperatorie in timpul

somnului. Acestea pot fii prevenite prin supravegherea foarte atenta a copilului, asezandu-l

sa doarma cu capul intr-o parte, pentru a vedea sangele ce se scurge prin comisura buzelor

sau se observa miscarile faringelui la inghitire.

Hemoragiile tardive pot aparea cand se elimina escara, nu sunt grave si se produc din

cauza nerespectarii regimului alimentar.

2. Complicatiile infectioase – sunt mult mai rare decat hemoragiile si sunt impartite

astfel:

a) locoregionale:

- angina postoperatorie sau faringita acuta febrile prin inflamatia peretelui posterior

al valului cu febra si reactie ganglionara cervicala;

- abcesul laterofaringian datorat unei tehnici de anestezie gresita;

- complicatii auriculare cand se face si adenoidotomia;

b) la distanta:

- abcesul pulmonar acut ce se produce prin aspiratia sangelui sau fragmentelor de

amigdala in timpul narcozei sau pe cale nervoasa sau limfatica;

- complicatii pulmonare cand tamponamentul prelungit al lojei impiedica

expectoratia suficienta.

c) generale – septicemia postamigdalectomica exceptionala.

3. Complicatii diverse:

- sindromul hipertermie-paloare la copii, hiperpirexie simpla la adulti;

- diabet insipid tranzitoriu;

- agronulocitoza;

- acetonemie;

- edem acut sau chiar spasm faringian;

- salivatie abundenta;

- tulburari trofice: faringita atrofica, keratoza faringiana;

- tulburari vocale datorate viciilor de cicatrizare sau paralizia valului;

- exceptional, poate surveni torticolisul.

Rezultatul operator este foarte bun in amigdalitele hipertrofice si critice, bun in

infectia cu focar amigdaliana corect diagnosticata, in constant si uneori defavorabil in

alergii.

2.8. PROFILAXIA

a) PROFILAXIA INFECTIEI DE FOCAR – se face prin:

15

-campanii antiadenoidiene, control si asistenta larga stomatologica, tratamentul la timp al

infectiilor inflamatorii, rino-sinuzito-otice;

- se vor evita, in afara de cazuri speciale, vaccinarile dupa starile anginoase;

- se vor tine in supraveghere in special copiii care au facut angine, pentru a surprinde la tipm

primele simptome reumatice, renale;

- se va urmari modificarea reactivitatii organismului, schimband unele conditii existente si

creand altele noi;

- amigdalectomia precoce se impune in toate cazurile de complicatii generale cu punct de

plecare faringian.

b) PROFILAXIA AMIGDALITEI CRONICE

- alimentatia are un rol important in apararea mucoaselor, mai ales la copii; pentru acest

motiv se recomanda ca sugarii sa fie alimentati cu lapte de mama, care in afara de proteine,

glucide si lipide, contine toti factorii pentru o buna dezvoltare ca: saruri minerale de Ca, K,

Na, S, Cl, P, Mg.

Nu numai sugarul, dar si adultul necesita o alimentatie adecvata (se stie ca alimentele bogate

in grasimi animale scad rezistenta mucoaselor la infectii);

- evitarea bauturilor prea reci sau prea fierbinti, excesele de alcool, nicotina si condimentele;

- evitarea mediului ambiant prea uscat si a prafului, deoarece produc cataruri cronice.

CAPITOLUL III

PROCESUL DE INGRIJIRE

3.1. PREZENTARE GENERALA

Procesul de ingrijire este o metoda organizata si sistematica, orientat in acordarea de

ingrijiri individualizate in functie de nevoile si problemele pacientului.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson in procesul de ingrijire

usureaza identificarea pe plan bio-psiho-social-cultural si spiritual si gasirea surselor de

dificultate care impiedica satisfacerea nevoilor. De asemenea, permite stabilirea

interventiilor capabile sa reduca influenta acestor surse de dificultate in scopul de a ajuta

persoana sa-si recapete autonomia (pe cat posibil).

Procesul de ingrijire comporta cinci etape dependente si care se succed logic:

A. Culegerea datelor.

B. Analiza si identificarea problemelor de ingrijire.

C. Planificare ingrijirilor.

D. Aplicarea planului de ingrijire.

E. Evaluare.

A. Culegerea datelor

Culegerea informatiilor, pe care le obtine prin discutii la internare cu bolnavul sau

apartinatorii, permite obtinerea unor date privind perioada dinainte de internare. Se observa

pacientul, atitudinea, comportamentul, starea generala.

16

Pentru a ajunge la interpretarea corecta a datelor este necesar sa distingem elementele

obiective si elementele subiective.

Date obiective: sunt cele pe care le culegem prin simtul nostru sau cu ajutorul

instrumentelor.

Date subiective: sunt cele prezentate de bolnav sau apartinator.

Culegerea datelor se efectueaza la internare si se continua pe intreaga perioada cat i se dau

ingrijiri.

B. Identificarea problemelor de ingrijire

Consta in:

1. Interpretarea datelor: este un proces divizat in 2 faze:

a) examenul datelor culese si interpretarea lor care consta in stabilirea unei legaturi

intre faptele obiective si incercarea de a le explica;

b) enuntul unei judecati clinice privind semnificatia situatiei analizate.

Aceasta conduce la identificarea ca pacientul este capabil sa utilizeze propriile

resuse, fie ca pune o problema de ingrijire actuala sau potentiala.

2. Problema de ingrijire:

a) probleme clinice ce provin din natura problemelor medicale in care asistenta si

medicul actioneaza impreuna;

b) diagnosticul asistentei este modul de a indeplini probleme de sanatate actuale sau

potentiale ale persoanei ingrijite.

Problema actuala este simptomul pe care bolnavul l-a simtit, iar problema potentiala este o

problema care semnaleaza alterarea starii de sanatate si care poate aparea in absenta

ingrijirilor preventive.

3. Componentele diagnosticului asistentei:

- enuntarea manifestarilor de dependenta grupate sau nu a pacientului;

- enuntarea cauzelor sau surselor de dificultate;

- cele doua parti sunt unite prin cuvintele “in legatura cu”.

Trebuie cunoscut faptul ca problema de dependenta si sursa de dificultate contribuie

la enuntarea diagnosticului asistentei. Indiferent ca este o problema clinica, enuntul

trebuie facut de o maniera precisa:

- care este dificultatea si manifestarile sale;

- care este etiologia si factorii favorizanti.

Problema trebuie sa fie bine delimitate si este important sa formulam cauza si apoi sa

alegem interventia in consecinta.

In cazul in care etiologia nu este cunoscuta, enuntul problemei trebuie sa fie urmat de

mentionarea in legatura cu cauza necunoscuta.

In concluzie, diagnosticul asistentei este enuntat cu problemele de rezolvat. Este

bazat pe persoana ingrijita si pe datele obiective si subiective, este concluzia rezultata din

analiza datelor, este un enunt din doua parti: problema si cauza.

Clasificarea diagnosticului asistentei se bazeaza pe modelul conceptual al Virginiei

Henderson formand lista de 60 diagnostice, iar pentru fiecare au fost specificate surse de

dificultate.

C. Planificarea infrijirilor

17

1. Formarea obiectivelor.

2. Interventiile asistentei.

1. Formarea obiectivelor: permit nu numai sa orienteze interventiile asistentei, ci si

sa controleze daca rezultatele scontate sunt obtinute.

Obiectivele pot fi subdivizate in:

a) Obiectivele privind starea fizica sau fiziologica care descriu starea aupra caruia pacientul

are control voluntar. Prevenirea sau ameliorarea unor disfunctii ca: febra, vertij.

b) Obiectivele privind comportamentul ce pot fi de tip:

- motor: capacitati ce sunt sub controlul voluntar al pacientului;

- cognitiv: ce descriu daca pacientul va fi capabil sa recunoasca, cunoasca,

aminteasca;

- afectiv: care privesc emotiile, sentimentele pacientului privitor la starea de sanatate;

- social-interactiv: ce presupune obiectivele legate de activitatile sociale si relatiile

interpersonale ale pacientului.

Pentru ca obiectivele sa corespunda criteriilor de evaluare, enuntul trebuie sa

respecte urmatoarele reguli: sa fie un enunt centrat pe pacient, descriind starea sau

comportamentul asteptat de la pacient si nu activitatea asistentei.

Obiectivul sa fie:

- realist: tinand cont de starea si de posibilitatile pacientului;

- observabil: care determina evaluarea si masurarea;

- masurabil: adica sa putem sa evaluam gradul de eficacitate, enuntul trebuie sa

cuprinda limite masurabile, exprimate, de exemplu, in termeni ce privesc distanta sau

valoarea.

2. Interventia asistentei:

Dupa ce vom preciza problemele de ingrijire si obiectivele, asistenta alege

interventiile in ceea ce priveste ingrijirile adecvate pentru a preveni, reduce sau elimina

modificarile.

Alegerea interventiei este in functie de situatia pacientului si de consecintele mai

mult sau mai putin dorite.

Alegerea interventiei este in functie de gradul de dependenta si posibilitatile

pacientului, astfel incat interventia nu trebuie sa se limiteze in actiuni partiale sau complexe.

D. Aplicarea planului de ingrijire

Planul de ingrijire reprezinta elaborarea detaliata a unui program de ingrijire al

asistentei, organizat, corespunzator necesitatilor specifice bolnavului, care permit

indeplinirea obiectivelor propuse.

Planul de ingrijire permite asistentei sa desfasoare o munca organizata, sa

individualizeze in functie de bolnav ansamblul tehnicilor aplicate, avand obligatia sa

comunice tuturor membrilor echipei cu care lucreaza, ce este nou in ingrijirea bolnavului.

Planul de ingrijire este un instrument de munca si un ideal de comunicare intre toti

membrii echipei sanitare.

Scopul procesului de ingrijire este de a asigura o prelucrare a datelor obtinute de

asistenta. Aplicarea in practica a planului de ingrijire se face in functie de modul de executie

si supraveghere.

18

* Daca sursa de dificultate este lipsa de forta fizica, asistenta va decide sa ajute

persoana bolnava complet sau partial, pentru a-si recapata energia fizica.

* Daca sursa de dificultate este o problema psihologica sau emotionala, asistenta va

stabili o relatie de ajutor individual sau in grup cu persoana ingrijita.

* Daca sursa de dificultate este lipsa de informatie, asistenta va ajuta persoana

ingrijita sa ceara informatii medicului.

* Daca sursa este lipsa de cunoastere, actiunea asistentei este de a educa (esalonat,

mai multe zile) persoana ingrijita, pentru a-i usura asimilarea.

In cadrul elaborarii planului de ingrijire asistenta are rolul:

1. Sa descopere necesitatile si resursele fiecarei personae.

2. Sa analizeze problemele puse de boala (probleme de dependenta, sursa de

dificultate si diagnosticul asistentei).

3. Sa analizeze posibilitatile de solutionare.

4. Sa comunice in acest scop cu persoana bolnava si membrii echipei.

5. Sa stabileasca ingrijirile actuale.

6. Sa organizeze toate actiunile in timp.

7. Sa coordoneze munca in echipa.

8. Sa evalueze rezultatele actiunilor pentru a stabili noi actiuni.

Planul de ingrijire este alcatuit din doua parti:

- ingrijirile asistentei in functie de nevoile bolnavului, cat si rezultatele obtinute;

- actiunile prescrise de medic (tratament, explorari functionale).

E. Evaluarea rezultatelor

Evaluarea reprezinta o descriere precisa si o interpretare a rezultatelor, ingrijirilor la

pacient in functie de obiectivele stabilite.

Ea consta in a observa starea sau comportamentul pacientului ca urmare a ingrijirilor

acordate si sa se compare cu criteriile obiectivelor.

In cazul in care obiectivele sunt atinse putem modifica planul de ingrijire, iar daca

obiectivele nu sunt atinse va trebui sa revizuim procesul si sa aducem modificarile necesare

a interpretarilor, a culegerii datelor, a obiectivelor si a interventiei asistentei.

Procesul de ingrijire este un proces ciclic care este permanent reinnoit.

19

CAPITOLUL IV

AGENDA MEDICALA

4.1. ANALGEZICE

ALGOCALMIN: - comprimate 500 mg;

- supozitoare 1 g;

- fiole 2 ml.

Actiune: analgezic, antipiretic, antiinflamator, slab antispastic.

Indicatii: cefalee, navralgii, lumbago, dureri reumatismale, articulare si musculare,

stari febrile.

Administrare : - adulti – 1 cp (500 mg), 1 supozitor, 1 fiola I.M. sau I.V. lent fara a

depasi 2 g/24 h.

- copii pana la 3 ani: 10-50 mg peros de 1-4 ori/zi.

Contraindicatii: leucopenie, antecedente de agranulocitoze si compusi inruditi.

PARACETAMOL: - comprimate 0,5 g.

- supozitoare 250 mg si 125 mg.

Actiune: analgezic, antipiretic.

Indicatii: cefalee, nevralgii, dureri dentare, stari febrile, mialgii.

Administrare: - adulti: 1-2 cp (0,5-1 g) sau un supozitor rectal a 250 mg.

- copii: - peste 6 ani ½ cp

- 1-6 ani ¼ cp

Reactii adverse: provoaca rareori eruptii cutanate alergice, trombocitopenie, anemie,

agranulocitoza.

Contraindicatii: alergie specifica, insuficienta hepatica, insuficienta renala,

prudenta in sarcina.

4.2. ANTIBIOTICE – ANTIMICROBIENE

PENICILINA G potasica: flacoane de 400.000 u.i., 1.000.000 u.i. sau 5.000.000 u.i.

Actiune: antibiotic, bactericid fata de cocii gram pozitivi si negativi, unii bacili gram

pozitivi, spirochete si actinomicete. Sunt indeosebi sensibili: streptococii, pneumococii,

meningococii, germenii gangrenei gazoase, bacilul carbunos, actinomicetele.

Indicatii: infectii cu germeni sensibili: pneumonie, empiem, meningita cu

pneumococ, endocardita cu streptococ, endocardita cu streptococ viridans, infectii severe cu

anaerobi, sifilis, antrax, gangrena gazoasa, tetanus.

Administrare: - injectii I.M.; I.V. sau in perfuzii I.V., obisnuit 1.200.000 u.i./zi la

adulti si 400.000 – 1.200.000 u.i./zi la copii, fractionat, la 4-8 ore interval in infectiile grave,

injectii I.V. sau perfuzii I.V. cu 10.000.000 – 50.000.000 u.i./zi.

20

Reactii adverse: reactii alergice: urticarie, edem angioneuronic, febra, inflamatii

articulare, dermatita exfoliativa, soc anafilactic, convulsii, anemie hemolitica, leucopenie,

trombocitopenie, nefropatii, durere la locul injectiei intramusculare.

Contraindicatii: alergie la penicilina, prudenta la bolnavii cu diferite afectiuni

alergice, prudenta in doze mari la bolnavii cu insuficienta cardiaca.

4.3. ANALGEZICE OPIOIDE

MIALGIN: fiole a 2 ml solutie injectabila.

Actiune: substituient de sinteza al morfinei cu potenta mai mica decat aceasta si

durata de actiune mai scurta (2-4 h): analgezic, proprietati calmante si euforizante, deprima

respiratia si refluxul de tuse, scade presiunea arteriala, stimuleaza musculatura neteda,

contracta sfincterele tractului gastrointestinal, creste tonusul musculaturii bronsice.

Indicatii: dureri puternice in colici, I.M.A., cancer, dureri postoperatorii, pregatirea

anesteziei generale si a intreventiilor chirurgicale, analgezia obstetricala.

Administrare: - ½ - fiola (50-100 mg) I.M. se poate repeta la nevoie dupa 2-4 ore,

doza maxima permisa; 150 mg o data si 400 mg/zi.

Reactii adverse: dozele terapeutice pot provoca slabiciune, ameteli, sudoratie,

uscaciunea gurii, uneori greata si voma, deprimare respiratorie, constipatie, retentie de urina;

dozele mari sau dozele obisnuite la bolnavii cu insuficienta renala pot determina tremor,

clonus, convulsii. Dependenta se dezvolta relativ lent.

Contraindicatii: alergie specifica, deprimare respiratorie marcata, traumatisme

craniene si hipertensiune craniana, stari convulsive, intoxicatie acuta cu alcool si delirium

tremens, astm bronsic, boli hepatice grave, nu se administreaza la copiii sub 3 ani; la copiii

mai mari se foloseste exceptional si in doze mici. Se recomanda prudenta in timpul sarcinii,

in analgezia obstetricala, la batrani, la bolnavii cu insuficienta hepatica, insuficienta renala,

hipotiroidie sau hipertiroidie, insuficienta suprarenala, soc, retentie la urina. Atentie si la

doze mici cand se asociaza cu deprimante centrale si cu alte analgezice intense.

4.4. ANTIHEMORAGICE

FITOMENADION (VITAMINA K): fiole a 1 ml, solutie apoasa coloidala injectabila, ce

contine 10 mg fitomenadiona.

Actiune: vitamina K naturala, actioneaza antihemoragic, are efect relativ rapid, se

instaleaza in 3-4 ore si prelungit.

Indicatii: intoxicatie acuta cu anticoagulante cumarinice, insangerari prin

hipoprotrombinemie sau hipovitaminoza K, in boala hemoragica a noului-nascut, in

tratamentul cu salicilati, in icterul obstructive, in boli hepatice sau intestinale.

21

Administrare: - la adulti: I.M. 5-40 mg o data/zi, in urgente I.V. foarte lent 210

mg/zi;

- la nou-nascuti si sugari: curativ I.M. 1-2 mg/zi, profilactic I.M.

0,5-2 mg/zi, oral 1-2 mg/zi;

Reactii adverse: injectarea I.V. rapida poate provoca sudoratie, congestia fetei,

senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps, fenomene de soc; la

nou-nascuti poate fi cauza de hiperbirubinemie.

Contraindicatii: intoleramta la fitomenadiona, prudenta la nou-nascuti si sugari.

Solutia de fitomenadiona nu trebuie amestecata cu alte solutii pentru injectare sau perfuzie.

4.5. SEDATIVE, ANTICONVULSIVE, ANTIPRURIGINOASE

GLUCONAT DE CALCIU: - fiole a 0,5 ml injectabila continand gluconat de calciu, 0,5 g,

respectiv 1 g.

Actiune: recalcifiant, scade excitabilitatea neuro-musculara neteda,antialergic si

antiinflamator.

Indicatii: tetanie, hipocalcemie, spasmofilii, rahitism, boala celiaca, manifestari

alergice acute, accidente anafilactice (ca tratament adjuvant), prurit, hiperkaliemie grava,

hipermagneziemie, intoxicatie cu tetraclorura de carbon si fluor, colici in intoxicatia cu

plumb.

Administrare: - adulti: I.M. sau I.V. lent 5-10 ml zilnic, tratamentul prelungit se

face sub controlul calcemiei (cel mult 0,105 mg) si calciuriei (cel mult 4 mg/kg corp/zi)

- copii: 2-10 ml, dupa varsta.

Reactii adverse: rareori abcese la locul infectiei intramusculare (mai ales la copiii

mici); injectia rapida IV poate provoca greata, varsaturi, senzatie de clacuda, sudoratie,

paloare a fetei, hipotensiuni arteriale.

Contraindicatii: hipocalcemie, insuficienta renala grava, hipercalcemie marcata,

nefrocalcinoza, litiaza renala calcica, osteoporoza acuta prin imobilizare; nu se foloseste in

timpul tratamentului sau in conditii de hiperexcitabilitate miocardica (poate provoca aritmii

grave).

4.6. TRANCHILIZANTE MIORELAXANTE

NAPOTON: drajeuri 10 mg.

Actiune: tranchilizant si miorelaxant din grupa benzodiazepinelor, cu effect relative

durabil.

Indicatii: stari de anxietate, tensiune psihica, sindrom psihovegetativ, stari depresive

cu agitatie, sindrom de abstinenta la alcoolici, tulburari de comportament la copii, medicatie

pre- si postoperatorie, spasme reactive ale musculaturii striate, stari spastice la copii.

Administrare: adulti: obisnuit, 1 dj. de 2-3 ori/zi (la batrani ½ dj. de 1-2 ori /zi),

pentru indicatiile psihiatrice doza creste de 6-12 dj./zi; copii: ½ -2 dj./zi.

Reactii adverse: in general, minore: somnolenta, oboseala, apatie, stari de agitatie,

cefalee, ameteli, ataxie, hipotensiune ortostatica, greata, constipatie, rar diaree, impotenta

sexuala, tulburari menstruale, polakiurie, eruptii cutanate.

22

Contraindicatii: stari comatoase, colaps, insuficienta pulmonara acuta, deprimare

respiratorie, miastenie grava, alergii la napoton; prudenta in timpul sarcinii, la debilitati,

batrani, in insuficienta renala si hepatica, insuficienta pulmonara cronica, la soferi; este

necesara evitarea bauturilor alcoolice.

DIAZEPAM: comprimate 2 mg sau 10 mg; fiole a 2 ml solutie injectabila (10 mg

diazepam).

Actiune: tranchilizant, miorelaxant si anticonvulsivant, antispastic uterin, slab

parasimpatolitic, efect rapid, de durata relativ scurta la inceputul tratamentului, dar durabila

la prelungirea acestuia.

Indicatii: stari anxioase in nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauza,

stari depresive cu agitatie, insomnie in anxietate, pavor nocturn si somnambulism, pentru

sedare in cura de dezintoxicare la alcoolici, spasme musculare in boli reumatice,

traumatisme, fracturi, accidente cerebro –vasculare, tetanos, stare de rau epileptic, pre- si

postoperator, in iminenta de avort.

Administrare: oral, la adulti si copii mari 2 mg, 5 mg sau 10 mg, de 1-2 ori/zi; la

batrani 2 mg, 1-2 ori/zi, la copii mici 1-2 mg de 2 ori/zi I.M. si I.V. lent, la adulti si copii

mari 2-20 mg (se poate repeta dupa 3-4 h), in tetanos 200-400 mg/zi: la copii mici: 0,1-0,25

mg o data.

Reactii adverse: somnolenta, oboseala, slabiciune musculara, uscaciunea gurii,

constipatie, tulburari de vedere, hipotensiune, diminuarea libidoului, rar ataxie, agitatie

psihomotorie, icter, doze mari timp indelungat sau dependenta; injectarea intravenoasa

rapida poate fi cauza de deprimare respiratorie marcata; injectarea intramusculara este

dureroasa.

Contraindicatii: stari comatoase, colaps, miastenie grava, alergie specifica, la

bolnavii cu glaucom, batrani si debilitati, in insuficienta respiratorie decompensata, la

bolnavii cu ateroscleroza cerebrala avansata; nu se administreaza ca tratament ambulatoriu

la soferi; se recomanda evitarea bauturilor alcoolice, asocierea cu alte deprimante centrale si

antidepresive; forma injectabila nu se amesteca cu alte medicamente sau solutii perfuzabile.

4.7. SIMPATOMIMETICE

ADRENALINA: fiola a 1 ml solutie apoasa injectabila (1 mg); solutie pentru uz intern (1

mg).

Actiune: dozele terapeutice diminueaza congestia si edemul mucoaselor, stimuleza

inima si cresc usor presiunea sistolica, au actiune bronhodilatatoare, local vasoconstrictie si

poate opri hemoragiile capilare.

Indicatii: urgente alergice: soc anafilactic, angioedem laringian, stop cardiac,

accesul de astm bronsic, hemoragii capilare la suprafata, se asociaza anestezicele locale

vasodilatatoare pentru a le prelungi actiunea si a le diminua toxicitatea generala.

Administrare: in soc anafilactic I.V. lent cu prudenta 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 mg din

fiola) diluate cu 10 ml solutie salina izotona. I.M. 0,5-1 mg sau perlingual 1 ml. In sincopa

cardiaca I.V. lent 0,5- 1 mg, eventual repetat 1-15”. In spasmul bronsic, S.C. 0,3 mg,

23

eventual repetat la 20”, in aplicatii locale, ca hemostatic, solutie 1/100.000- 1/2.000; asociat

anestezicelor locale in solutie 1/200.000- 1/20.000.

Reactii adverse: palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate,

neliniste, slabiciune, ameteli, cefalee, parestezii la extremitati, cresterea glicemiei.

Contraindicatii: hipertensiune arteriala, boli miocardice, cardiopatie ischemica,

tahicardie, aritmii ectopice, arteroscleroza, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom,

glaucom cu unghi ingust, adenom de prostata, insuficienta renala severa, prudenta la

diabetici, stari de hipercalcemie si hipokaliemie. Nu se administreaza in timpul anesteziei cu

ciclopropan si haloton; prudenta cand se asociaza cu atropina.

4.8. ANESTEZICE LOCALE

XILINA: fiole a 10 ml sau 20 ml solutie apoasa injectabila continand lidocaina 2% sau 4%,

gel continand lidocaina 2% sau 4% (tub cu 25 g).

Actiune: anestezic local injectabil si de contact cu actiune rapida si relativ durabila,

efectul se instaleaza in 3-5 minute si se mentine 1-2 ore.

Indicatii: anestezie prin infiltratii, anestezie tronculara, rahianestezie, anestezia

mucoaselor in chirurgie, stomatologie si afectiuni medicale. Gelul provoaca anestezia de

contact a mucoaselor.

Administrare: solutie 0,5-1% pentru infiltratii, 1-2% pentru blocarea trunchiurilor

nervoase si pentru anestezie epidulara, 4% pentru rahianestezie, 2-4% pentru anestezie de

contact. Gelul se aplica in strat subtire pe sonde si instrumentar endoscopic. Doza maxima in

injectii S.C. este de 500 mg/24 h la adult, dar pentru anestezie maxima 4 mg/kgcorp (doze

mai mici la copii, batrani si debilitati), pentru rahianestezie 50-100 mg.

Reactii adverse: uneori, somnolenta, ameteli, rar reactii alergice, foarte rar hipertermie

maligna; in supradozare provoaca nervozitate, ameteli, tulburari de vedere, paloare, greata,

voma, hipotensiune, deprimarea inimii, a respiratiei, tresariri musculare, convulsii.

Contraindicatii: alergie la lidocaina sau alte anestezice amidice, antecedente de

hipertermie maligna, insuficienta cardiaca decopmensata, tulburari de conducere atrio-

ventriculara; prudenta si doze mici la bolnavii cu insuficienta hepatica grava, infarct

miocardic acut, insuficienta respiratorie, cei cu antecedente convulsive, la bolnavii sub

tratament cu propanolol si verapamil.

4.9. VITAMINE

VITAMINA C: - comprimate 200 mg

- comprimate efervescente 500 mg

- fiole a 5 ml solutie apoasa injectabila (500 mg)

Actiune: factor vitaminic cu rol in biogeneza substantei intercelulare, intervine in

procesele metabolice de oxidoreducere, in metabolismul glucidelor, proteinelor, lipidelor,

actioneaza substitutive in starile de deficit de acid ascorbic, grabeste vindecarea plagilor,

favorizeaza depunerea calciului in oase, vindecarea fracturilor, creste rezistenta capilarelor,

mareste rezistenta la infectii.

Indicatii: profilaxia si tratamentul scorbutului si a altor forme de avitaminoza sau

hipovitaminoza C, boli grave, stari febrile prelungite, interventii chirurgicale, plagi atone,

24

gigivite, stomatite, osteoporoza, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilara, forme de anemie

methemoglobinemie, surmenaj, efort fizic prelungit, astenie de primavera, profilaxia racelii

commune si a gripei.

Administrare: oral, I.M., I.V. 50-1000 mg/zi.

Reactii adverse: rareori diaree, precipitarea exalatilor si uratilor in urina acida;

injectarea rapida I.V. poate provoca ameteli, chiar lipotimie.

Contraindicatii: litiaza renala, stari de supraincarcare cu fier – bolnavii cu

hemocromatoza, talasemie, deficit de acid folic, cei care primesc, frecvent transfuzii de

sange.

25

Cazul I

1. CULEGEREA DATELOR

Identificarea pacientului:

Nume: P

Prenume: R

Data nasterii: 37 ani

Date internarii: 5. 05. 2008, ora 1000

Diagnostic de internare: amigdalita cronica

Motivele internarii:

- amigdale hipertrofice

- pentru amigdalectomie

Anamneza:

Antecedente heredo-colaterale: fara importanta

Antecedente personale, fiziologice, patologice:

- repetate pusee de amigdalita acuta

- reumatism postangios

Conditii de viata si de munca: bune

Comportarea fata de mediu: orientat temporo-spatial, cooperant

Istoricul bolii: Bolnav cu frecvente pusee de amigdalita cronica in antecedente.

Examen clinic general:

Stare generala: alterata

Tegumente si mucoase: normal colorate

Tesut subcutanat: normal reprezentat

S.L.G.: amigdale hipertrofice

S.O.A.: integru

Aparat respirator: torace normal conformat

Aparat cardio-vascular: cord in limite normale

Aparat digestiv: abdomen suplu, ficat, splina, in limite normale

Aparat uro-genital: loje renale nemodificate, mictiuni fiziologice

S.N.C.: clinic normal

Examen O.R.L.


- faringe hipersensibil la palpare

26

In prima zi de spitalizare starea pacientului se prezinta astfel:

Nevoia Independenta Dependenta

1. A respira

------------------------

Respiratie ingreunata din

cauza amigdalelor marite.

2. A se alimenta si hidrata ------------------------ Dureri la deglutitie.

3. A elimina Mictiuni fiziologice.

Tranzit intestinal normal. -------------------------

4. A se misca si a-si mentine

o buna postura

Necesitatea de a fi in

miscare si de a mentine o

postura corecta. -------------------------

5. A dormi si a se odihni ------------------------

Somn agitat datorita

durerilor.

6. A se imbraca si dezbraca Se poate imbraca si

dezbraca -------------------------

7. A-si mentine temperatura

corpului in limite normale

Afebril

T°=36,5°C -------------------------

8. A fi curat si a-si proteja

tegumentele si mucoasele Isi face singur toaleta

-------------------------

9. A evita pericolele Securitate fizica, psihica

si sociologica -------------------------

27

10. A comunica ------------------------ Disfagie

11. A-si practica religia Isi poate practica religia -------------------------

12. A se realiza Pacientul este optimist -------------------------

13. A se recreea ------------------------ Indispozitie

14. A invata Pacientul este cooperant -------------------------

28

Data Problema Interventii proprii Interventii delegate Evaluare

5.05.2008 - dureri

amigdaliene

- dureri

articulare

- disfagie

- dispnee

- instalarea bolnavului in salon si favorizarea

adaptarii lui in noul mediu

- asigurarea unui microclimat corespunzator:

aerisire, temperatura si umiditate

- linistirea pacientului si asezarea lui comod in

pat

- asigurarea repausului atat fizic cat si psihic

al pacientului

- observarea, masurarea si notarea functiilor

vitale si vegetative in F.O.:

TAD=120/70 mmHg

TAS=120/70 mmHg

VN: TAMAX=115-140 mmHg

TAMIN=75-90 mmHg

T°D=36,5°C

T°S=36,6°C

VN: T°=36-37°C

PD=67p/min

PS=66p/min

VN: P=60-80p/min

RD=15r/min

RS=15r/min

VN: R=16-18r/min

Diureza= 1500 ml/24h

VN: Diureza=1200-1800 ml/24h

-administrarea medicatiei

prescrise de medic:

- Algocalmin (2 ml):

3x1f/zi IM

- Penicilina G (1mil UI):

4x 1fl/zi IM

- Vitamina C (200 mg):

3x1tb/zi peros

* Test la penicilina = negativ

Bolnavul este

afebril. Reducerea

durerilor

amigdaliene si

articulare

postanginoase.

Diureza normala.

Tranzit intestinal

normal.

29

-administrarea medicatiei prescrise de medic

- supravegherea bolnavului

- educatie sanitara


6.05.2008 - dureri

amigdaliene

- dureri

articulare

postangi-noase

de intensitate

redusa

- disfagie

- aerisirea salonului

- asigurarea repausului si al linistii



TAD=120/75 mmHg

TAS=120/75 mmHg

T°D=36,5°C

T°S=36,6°C

PD=70p/min

PS=70p/min

RD=16r/min

RS=16r/min

- recoltarea probelor biologice:

~ Hb=12 g/dl

VN: Hb=13-17g/dl

~ Ht=36,2%

VN: Ht=40-51%

~ L=5600/mm3

VN:L=4000-8000/mm3

~ VSH=6mm/h

VN: VSH=3-8 mm/h

~ Glicemia=80 mg/dl

VN: Glicemie=75-115 mg/dl

~ TS=3’20”

VN: TS=2-4’

~ TC=9’15”

VN: TC=8-12’

Bolnavul este

afebril.

Stare generala

ameliorate.

Diureza normala.

Tranzit intestinal

normal.

30


- recoltarea probelor biologice si patologice de

laborator

- pregatirea bolnavului pentru vizita medicala

- pregatirea psihica si fizica a bolnavului si

insotirea acestuia la examenele paraclinice


- educatie sanitara

~ ASLO<200

VN: ASLO<200

~ exudat faringian – streptococ

ß-hemolitic

VN: exudat

faringian=normal

- examene radiologice si

paraclinice:

- MRF interior toracic

normal

- Rinoscopie

- Laringoscopie


prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Penicilina G (1 mil UI):

4x 1fl/zi IM


3x1tb/zi peros

test la xilina= negativ


7.05.2008 - amigdalec-

tomie




prescrise de medic:

Amigdalec-tomia

a decurs in mod

31

- dureri in lojile

amigdaliene

- disfagie

- dificultate la

inghitire

- sangerare

redusa

- agitatie

- neliniste


TAD=120/75 mmHg

TAS=120/75 mmHg

T°D=36,5°C

T°S=36,8°C

PD=72p/min

PS=73p/min

RD=17r/min

RS=17r/min


- pregatirea psihica si fizica a bolnavului in

vederea amigdalectomiei

- conducerea bolnavului in sala de operatie, cu

F.O. si asezarea lui in pozitie sezanda

- dupa amigdalectomie, bolnavul este condus

in salon, pozitionat in decubit lateral

- asigurarea tavitei renale pentru expectoratii

- repaus vocal 24h

- asigurarea unui microclimat adecvat

- respectarea regimului igieno-dietetic

(consum de lichide reci)


- educatie sanitara


3x1f/zi IM


4x 1fl/zi IM


3x1 tb/zi peros

- Napoton (10 mg):

1x1dj/zi peros

- medicatie preanestezica:

- Mialgin (2 ml)

1f IM

- Atropina (1 ml) 1 f IM

Anestezia efectuata de medic:

- Xilina 1%(10ml)- 15 ml

- Adrenalina 1‰ (1ml) para

amigdalian

- regim lacto-hidro-zaharat

normal. Bolnavul

este linistit,

afebril.

Stare generala

buna.

Diureza normala.

Tranzit intestinal

normal.

Nu se semnaleaza

hemoragie.

32


33

8.05.2008 - durere in

lojile

amigdaliene

- disfagie

- dificultate la

deglutitie




TAD=120/80 mmHg

TAS=120/80 mmHg

T°D=36,7°C

T°S=36,8°C

PD=70p/min

PS=70p/min

RD=17r/min

RS=17r/min




- respectarea regimului igieno-dietetic cu

ingerare de lichide (sucuri, ceai, limonada)

- efectuarea de gargarisme


- educatie sanitara


prescrise de medic:


3x1f/zi IM


4x 1fl/zi IM


3x1tb/zi peros

- Paracetamol (500mg)

3x1tb/zi peros


Evolutie

postoperatorie

normala. Bolnavul

este linistit, afebril.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

34


9.05.2008 - durere in lojile

amigdaliene

de intensitate

redusa




TAD=120/75 mmHg

T°D=36,6°C

PD=70p/min

RD=17r/min






- educatie sanitara a bolnavului in privinta

prevenirii complicatiilor


prescrise de medic:


3x1tb/zi peros


3x1tb/zi peros

Evolutie

postoperatorie

normala.

Nu apar

complicatii.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

Functii vitale in

limite normale.

EPICRIZA

Pacientul cu frecvente pusee de amigdalita se prezinta la sectia O.R.L. cu dureri amigdaliene, dureri postanginoase articulare.

Diagnostic la externare: Amigdalita cronica operata.

Se externeaza cu recomandari:

- evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;

- respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;

35

- control O.R.L. peste 7 zile.

FOAIE DE TEMPERATURĂ ADULŢI

Numele………………………………….Prenumele………………………………

Anul…………luna…………Nr. foii de observaţie…………Nr. salon………..Nr. pat…………..

Ziua

Zile de boalå

Res p.

T.A .

Pul

s Te

mp

D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D S D

S

D S D S D S D S D S D S D S D S D S

3

5

3

0

1

6

0

4

1O

3

0

2

5

1

4

0

4

0O

36

2

5

2

0

1

2

0

3

9O

2

0

1

5

1

0

0

3

8O

1

5

1

0

8

0

3

7O

1

0 5

6

0

3

6O

Lichide

ingerate

Diureză

Scaune

Dietă

Cazul II



Nume: M

Prenume: L




Motivele internarii: - pentru amigdalectomie

Anamneza:


Antecedente personale, fiziologice, patologice: amigdalita repetata



Istoricul bolii: Pacienta cu amigdalita acuta repetata se interneaza cu diagnosticul de amigdalita

cronica hipertrofica pentru efectuarea interventiei chirurgicale.






S.O.A.: integru






Examen rinoscopic:

- anterior sept nazal deviat

- pitulara normal colorata

- fose nazale uscate.

Laringoscopie indirecta:

- endolaringe de aspect normal

- corzi vocale mobile, fonatia si respiratia fara staza salivara in sinusurile filiforme.

38

Otoscopie:

- conduct auditiv extern liber, timpane de aspect normal



1. A respira

------------------------

Respiratie putin

ingreunata de marimea

amigdalelor

2. A se alimenta si hidrata ------------------------ Jena la deglutitie


Tranzit intestinal normal -------------------------


o buna postura

Mers echilibrat – reflexe-

osteo-articulare bilaterale -------------------------



durerilor


dezbraca singura -------------------------



Afebril

T°=36,8°C -------------------------


tegumentele si mucoasele

Tegumente si mucoase

normal colorate, integre -------------------------


si sociologica -------------------------



39

12. A se realiza Pacienta este optimista -------------------------

13. A se recreea Efectueaza activitati

recreative

------------------------

14. A invata Pacienta este cooperanta -------------------------

40


9.05.2008 - dureri

amigdaliene

- disfagie

- dispnee

- instalarea bolnavei in salon si favorizarea

adaptarii pacientei in noul mediu

- asigurarea conditiilor de spitalizare: aerisire,

temperatura, umiditate

- linistirea pacientei si asezarea acesteia

comod in pat

- asigurarea repausului atat fizic cat si psihic

al pacientei



TAD=125/70 mmHg

TAS=120/70 mmHg


TAMIN=75-90 mmHg

T°D=36,8°C

T°S=36,6°C

VN: T°=36-37°C

PD=72p/min

PS=72p/min

VN: P=60-80p/min

RD=15r/min

RS=15r/min

VN: R=16-18r/min





prescrise de medic:


3x1f/zi IM

Bolnava este

afebrila.

Reducerea

durerilor

amigdaliene.

Mictiuni

fiziologice.

Tranzit intestinal

normal.

41

- supravegherea bolnavei

- educatie sanitara


10.05.2008 - dureri

amigdaliene

de intensi-tate

mare

- disfagie

- insomnie


-asigurarea repausului si al linistii


vitale si vegetative in FO:

TAD=120/70 mmHg

TAS=120/75 mmHg

T°D=36,6°C

T°S=36,6°C

PD=70p/min

PS=70p/min

RD=16r/min

RS=16r/min



~ Hb=13 g/dl

VN: Hb=11-15g/dl

~ Ht=41%

VN: Ht=40-51%

~ L=6500/mm3

VN:L=4000-8000/mm3

~ VSH=7mm/h

VN: VSH=6-11mm/h

~ Glicemia=90 mg/dl

VN: Glicemie=75-115

mg/dl

~ TS=3’30”

VN: TS=2-4’

~ TC=9’10”

VN: TC=8-12’

~ ASLO<200

Bolnava este

afebrila.

Stare generala

ameliorata.

Diureza normala.

Tranzit intestinal

normal.

42

- recoltarea probelor biologice si patologice

indicate de medic

- pregatirea bolnavei pentru vizita medicala

- pregatirea psihica si fizica a bolnavei si

insotirea acesteia la examenele paraclinice


- educatie sanitara

VN: ASLO<200

~ examen sumar urina:

- proteine absente

- albumine absente

- bilirubina negativa

- glucoza normala

- ph=5


paraclinice:


normal

- Rinoscopie

- Laringoscopie


prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Diazepam (10mg):

1x1tb/zi peros - seara

*test la xilina= negativ


11.05.2008 - amigdalec-

tomie

- dureri in lojile

amigdaliene

- disfagie



vitale si vegetative in F.O:

TAD=120/70 mmHg

TAS=120/75 mmHg


prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Gluconat de Ca(10ml)

Amigdalec-tomia

a decurs in mod

normal. Dupa 3

ore de la operatie,

striurile

43

- sangerare

slaba, striuri

sangvino-lente

in saliva

- agitatie

T°D=36,4°C

T°S=36,5°C

PD=72p/min

PS=73p/min

RD=16r/min

RS=16r/min


- pregatirea psihica si fizica a bolnavei in


- conducerea bolnavei in sala de operatie, cu

F.O. si asezarea ei in pozitie sezanda

- dupa amigdalectomie, bolnava este condusa

in salon, pozitionata in decubit lateral


- repaus vocal 24h



(consum de lichide reci)


- educatie sanitara

1x1f/zi IV

- Fitomenadion (10ml)

1x1f/zi IM


- Mialgin (2 ml)

1f IM





amigdalian


sangvinolente au

disparut din

saliva.

Bolnava este

linistita, afebrila.

Stare generala

buna.

Mictiuni

fiziologice.

Tranzit intestinal

normal.

44


45

12.05.2008 - durere in

lojile

amigdaliene de

intensitate

medie

- disfagie

- dificultate la

deglutitie



vitale si vegetative inF.O.:

TAD=120/75 mmHg

TAS=120/75 mmHg

T°D=36,4°C

T°S=36,5°C

PD=72p/min

PS=71p/min

RD=16r/min

RS=16r/min




- respectarea regimului igieno-dietetic (sucuri,

ceai, limonada)



- educatie sanitara


prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Vitamina C (200mg):

3x1tb/zi peros

- Paracetamol(500mg)

3x1tb/zi peros

- Gluconat de Ca(10ml)

1x1f/zi IV


Durere scazuta in

intensitate.

Nu se

semnaleaza

hemoragii.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

Evolutie

postopera-torie

normala.

46


13.05.2008 - durere in

lojile

amigdaliene

de intensitate

redusa




TAD=120/75 mmHg

T°D=36,6°C

PD=70p/min

RD=16r/min






- educatia sanitara a bolnavei in privinta



prescrise de medic:


3x1tb/zi peros

Evolutie

postoperatorie

normala.

Nu apar

complicatii.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

Functii vitale in

limite normale.

EPICRIZA

Dupa repetate pusee de amigdalita acuta, bolnava vine la spital si este internata pentru amigdalectomie.



- evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;

- respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;

- control O.R.L. peste 7 zile.

47




Ziua

Zile de boalå

Res p.

T.A .

Pul

s Te

mp


S


3

5

3

0

1

6

0

4

1O

48

3

0

2

5

1

4

0

4

0O

2

5

2

0

1

2

0

3

9O

2

0

1

5

1

0

0

3

8O

1

5

1

0

8

0

3

7O

1

0 5

6

0

3

6O

49

Lichide

ingerate

Diureză

Scaune

Dietă

Cazul III



Nume: G

Prenume: I




Motivele internarii: - pentru amigdalectomie

Anamneza:


Antecedente personale, fiziologice, patologice:

- repetate pusee de amigdalita acuta

- scarlatina



Istoricul bolii: Pacienta cu amigdalita acuta repetata se interneaza cu diagnosticul de amigdalita

cronica pentru efectuarea interventiei chirurgicale.






S.O.A.: integru






Examen O.R.L.:


- faringe hipersensibil la palpare

- cripte amigdaliene pline cu cazeum cu miros fetid

51



1. A respira

------------------------

Respiratie putin

ingreunata de marimea

amigdalelor

2. A se alimenta si hidrata ------------------------ Durere la deglutitie


Tranzit intestinal normal -------------------------


o buna postura

Mers echilibrat – reflexe-

osteo-articulare bilaterale -------------------------



durerilor


dezbraca singura -------------------------



Afebril

T°=36,5°C -------------------------


tegumentele si mucoasele

Tegumente si mucoase

normal colorate, integre -------------------------


si sociologica -------------------------


52


12. A se realiza Pacienta este optimista -------------------------

13. A se recreea Efectueaza activitati

recreative

------------------------

14. A invata Pacienta este cooperanta -------------------------


2.06.2008 - dureri

amigdaliene

- disfagie

- anxietate

- miros fetid

- instalarea bolnavei in salon si favorizarea

adaptarii pacientei in noul mediu

- asigurarea conditiilor de spitalizare: aerisire,

temperatura, umiditate

- linistirea pacientei si asezarea acesteia comod

in pat

- asigurarea repausului atat fizic cat si psihic al

pacientei



TAD=120/80 mmHg

TAS=120/80 mmHg


TAMIN=75-90 mmHg

T°D=36,5°C

T°S=36,6°C

VN: T°=36-37°C

PD=70p/min

PS=70p/min

VN: P=60-80p/min

RD=16r/min

RS=16r/min

VN: R=16-18r/min




prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Diazepam (10 mg)

1x1tb/zi peros- seara

Bolnava este

afebrila.

Reducerea

durerilor

amigdaliene.

Mictiuni

fiziologice.

Tranzit intestinal

normal.

54



- educatie sanitara


3.06.2008 - dureri

amigdaliene


- asigurarea repausului si al linistii


~ Hb=13,7 g/dl

Bolnava este

afebrila.

55

de intensi-tate

redusa

- disfagie

- agitatie



TAD=120/75 mmHg

TAS=120/75 mmHg

T°D=36,4°C

T°S=36,5°C

PD=72p/min

PS=72p/min

RD=16r/min

RS=16r/min


- recoltarea probelor biologice si patologice

indicate de medic


- pregatirea psihica si fizica a bolnavei si

insotirea acesteia la examenele paraclinice


- educatie sanitara

VN: Hb=11-15g/dl

~ Ht=42%

VN: Ht=40-51%

~ L=6700/mm3

VN:L=4000-8000/mm3

~ Trombocite= 180000/mm3

VN: Trombocite= 150000-

300000/mm3

~ VSH=8mm/h

VN: VSH=6-11mm/h

~ Glicemia=85 mg/dl

VN: Glicemie=75-115 mg/dl

~ TS=3’15”

VN: TS=2-4’

~ TC=9’15”

VN: TC=8-12’

~ ASLO<200

VN: ASLO<200

~ examen sumar urina:

- proteine absente

- albumine absente

- bilirubina negativa

- glucoza normala

- ph=6


paraclinice:


normal

- Rinoscopie

- Laringoscopie

Stare generala

ameliorata.

Mictiuni

fiziologice.

Tranzit intestinal

normal.

56


prescrise de medic:


3x1f/zi IM

- Napoton (10mg)

1x1dj/zi peros

*test la xilina= negativ


4.06.2008 -amigda-

lectomie

- dureri in

lojile

amigdaliene

- disfagie

- sangerare

slaba

- agitatie



vitale si vegetative in F.O:

TAD=120/75 mmHg

TAS=120/70 mmHg

T°D=36,4°C

T°S=36,5°C

PD=72p/min

PS=70p/min

RD=17r/min

RS=16r/min


- pregatirea psihica si fizica a bolnavei in


- conducerea bolnavei in sala de operatie, cu

F.O. si asezarea ei in pozitie sezanda

- dupa amigdalectomie, bolnava este condusa


prescrise de medic:


3x1f/zi IM


- Mialgin (2 ml)

1f IM





amigdalian


Amigdalec-tomia

a decurs in mod

normal. Bolnava

este linistita,

afebrila.

Stare generala

buna.

Mictiuni

fiziologice.

Tranzit intestinal

normal.

57

in salon, pozitionata in decubit lateral


- repaus vocal 24h


- respectarea regimului igieno-dietetic (consum

de lichide reci)


- educatie sanitara


58

5.06.2008 - durere in

lojile

amigdaliene

de intensitate

medie

- disfagie

- dificulta-te

la deglutitie



vitale si vegetative inF.O.:

TAD=125/80 mmHg

TAS=120/80mmHg

T°D=36,4°C

T°S=36,5°C

PD=71p/min

PS=70p/min

RD=17r/min

RS=16r/min




- respectarea regimului igieno-dietetic (sucuri,

ceaiuri, limonada)



- educatie sanitara


prescrise de medic:


3x1f/zi IM


3x1 tb/zi peros

- Paracetamol(500mg)

3x1tb/zi peros


Durerea cedeaza

in intensitate.

Nu se

semnaleaza

hemoragii.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

Evolutie

postopera-torie

normala.

59


6.06.2008 - durere

redusa in

lojile

amigdaliene




TAD=120/75 mmHg

T°D=36,6°C

PD=70p/min

RD=16r/min






- educatia sanitara a bolnavei in privinta



prescrise de medic:


3x1cp/zi peros


3x1 tb/zi peros

Evolutie

postoperatorie

normala.

Nu apar

complicatii.

Tranzit intestinal

normal.

Mictiuni

fiziologice.

Functii vitale in

limite normale.

EPICRIZA

Dupa repetate pusee de amigdalita acuta, bolnava este internata pentru amigdalectomie.



o evitarea curentilor de aer rece, a umezelii si a frigului;

o respectarea regimului lichid si semisolid 10 zile;

60

o control O.R.L. peste 7 zile.




Ziua

Zile de boalå

Res p.

T.A .

Pul

s Te

mp


S


3

5

3

0

1

6

0

4

1O

3

0

2

5

1

4

0

4

0O

61

2

5

2

0

1

2

0

3

9O

2

0

1

5

1

0

0

3

8O

1

5

1

0

8

0

3

7O

1

0 5

6

0

3

6O

Lichide

ingerate

Diureză

Scaune

62

Dietă

63

BIBLIOGRAFIE

O.R.L. VOL. I – N. Constantinescu, St. Garbea, Gh. Popovici, V. Racoveamj, I. Tetu,

Editura Medicala, Bucuresti, 1964

CHIRURGIE – O.R.L. – St. Garbea, Al. V. Dimitriu, D. Firica, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1983

OTO-RINO-CERVICO-LARINGOLOGIE – Stefan Surtea, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1980

ORIENTARI IN OTO-RINO-LARINGOLOGIE – Leonid Teodorescu si colaboratorii

E. Stratulat, I. Cornea, Editura Junimea, 1981

AMIGDALITE SI RINOSINUZITE – M. Ionescu, St. Garbea si colaboratorii, Editura

Medicala, Bucuresti, 1973

PATOLOGIE – O.R.L., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973

Powered by http://www.referat.ro/

cel mai tare site cu referate

http://www.referat.ro/

90369899 Amigdalita Cronica

Documents

Transcript of 90369899 Amigdalita Cronica