De la istoricul grec Diodor ştim despre victoria strălucită din anul 300 î.Ch. a regelui get Dromihete împotriva lui Lisimah, dar şi de generozitatea pe care i-a arătat-o regele get celui macedonean, pe care l-a invitat la ospăţ, pentru ca mai apoi să-l elibereze. Scriitorul antic Justinus ne relatează că în timpul lui Oroles, dacii au fost învinşi într-o luptă de bastarni, că regele lor i-a pedepsit, şi că doar victoria din altă bătălie le-a adus iertarea.[7]

Inscripţiile descoperite la Histria menţionează numele a doi regi geţi din sec. III î.Ch., Zalmodegicos şi Rhemaxos, faţă de care ascultau cetăţile greceşti de pe ţărmul dobrogean al Mării Negre.[8] Trogus Pompeius (sec.I î.Ch.-sec.I d.Ch) în "Prologul" cărţii a XXXII-a menţionează despre "creşterea puterii dacilor prin regele Rubobostes".[9]

RUBOBOSTES

Rege dac din Transilvania (prima jumatate a secolului II i.e.n). In timpul domniei lui a avut loc o crestere a puterii dacilor ca urmare a lichidarii dominatiei celtice din interiorul arcului carpatic, ceea ce a constituit o premisa importanta a formarii statului dac centralizat sub Burebista. Este pomenit de Trogus Pompeius-Iustinus in Prolegomena,

Contemporan cu evenimentele care au dus la constituirea statului dac, în jurul anului 70 î.Ch., geograful şi istoricul Strabon (63 î.Ch. - 19 d.Ch.), relatează: "Ajungând în fruntea neamului său...getul Burebista l-a înălţat atât de mult...încât, a ajuns să fie temut şi de romani.[10] O inscripţie grecească din Dionysopolis (Balcic) îl descrie pe Burebista ca fiind: "cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia". Victoriile din luptele purtate de Burebista cu neamurile vecine au făcut ca regatul dacic să ajungă la cea mai mare întindere a sa.

Burebista, rege dac (70-44 i.e.n.). "Ajuns in fruntea neamului sau care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atat de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incat in cativa ani a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine, ajungand sa fie temut chiar si de romani", astfel sintetizeaza Strabon din Amaseia, geograf si istoric grec, care isi redacta opera la putin timp de la disparitia lui Burebista, personalitatea conducatorului dac.

Burebista ajunge astfel "stapanul tinuturilor de dincolo si de dincoace de Dunare", devenind "cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia", cum il numeste o inscriptie greaca contemporana. Aflat la apogeul puterii, Burebista este pe punctul de a interveni in razboiul civil dintre Caesar si Pompei din statul roman, trimitand in preajma bataliei de la Pharsalos (48), la cel din urma, ca sol, pe Acornion din Dionysopolis. Infrangerea si moartea lui Pompeius Magnus fac ca oferta de alianta a lui Burebista sa nu se materializeze. Victorios in razboiul civil, Caesar pregatea, se pare, o campanie indreptata impotriva rivalului sau din Carpati. Dupa asasinarea lui Caesar in Forumul din Roma, are loc si disparitia violenta a lui Burebista, victima probabil a unui complot al aristocratiei separatiste. Statul intemeiat de el se destrama initial in 4, apoi in 5 parti, intr-una dintre acestea mentinandu-se la putere Deceneu.

După moartea sa, regatul s-a divizat, astfel încât în timpul lui Octavianus Augustus existau 5 regate dacice, în stânga Dunării, iar în Dobrogea trei. Regii din Dobrogea erau: Roles, Zyraxes şi Dapyx. Despre Cotiso se spune că a fost în discuţii cu Octavianus Augustus

pentru a se căsători cu fiica acestuia Iulia, însă căsătoria nu a mai avut loc. Dicomes a fost unul dintre regii daci care a continuat politica de ostilitate dusă faţă de

RHOLES

Rege al getilor din sudul Dobrogei (a doua jumatate a sec I i.e.n) cu principala cetatea la Durostorum, aliat al romanilor in razboiul cu bastarnii, e rasplatit de Octavian cu titlul de "amicus et socius populi Romani

DAPYX

Rege al unui trib sau uniuni de triburi getice din Dobrogea. Dion Cassius (Istorii Romane, 51, 26, 1-3) il aminteste in legatura cu campaniile lui M.Licinus Crassus la Dunarea de Jos, ii da titlul de rege si situeaza stapanirea acestuia undeva in partea centrala a Scythiei Minor. Intrand in conflict cu alt rege get, Rholes, client al Romei, este infrant in camp deschis de trupele romane si de cetele gete ale lui Roles, Dapyx se refugiaza in cetatea sa. Cetatea este cucerita cu ajutorul unui tradator grec si regele se sinucide. Fratele sau cade prizonier dar isi recapata libertatea. Populatia se refugiaza in pestera Keiris. Crassus, comandantul armatei romane porunceste sa se zideasca toate intrarile in pestera si astfel sileste pe cei adapostiti acolo sa se predea. (Cassius Dio LI 26)

DECENEU

Sacerdot dac, mare preot, sfetnic si colaborator apropiat a lui Burebista. Cel mai important personaj dupa rege in statul dac. Deceneu l-a ajutat considerabil pe marele rege in opera sa de unificare si organizare a triburilor geto-dace. Dupa moartea lui Burebista si destramarea stapanirii acestuia (44 i.e.n) Deceneu isi asuma si puterea regala in statul dac intracarpatic. O informatie din Iordanes (Getica: XI, 67) indica venirea lui Deceneu la putere ca vicerege, Burebista acordindu-i o putere aproape regala.

Ca mare preot si vicerege, apoi el insusi rege Deceneu, a dispus de dubla autoritate, morala (starpand viciul betiei) si politica (organizeaza triburile si casta sacerdotala), facand dintre nobili o clasa de pilleati, ca si din categoria privilegiata mai larga, capillati (sau comatti), din aceasta facand pentru clerul de rand o clasa asimilabila cu clasa cavalerilor romani

COMOSICUS

Rege si mare preot al statului dac intracarpatic, urmas direct al lui Deceneu, probabil in perioada cuprinsa intre 44 i.e.n - 28/29 e.n. Comosicus trebuie sa fi fost un om matur la urcarea pe tron, fiind greu de presupus ca ar fi existat sansa sa ajunga in pozitia lui daca nu ar fi avut experienta si implicit vqrsta necesara. Despre perioada in care a trait, cercetatorii afirma ca domnia lui se intinde pe timpul lui Augustus si Tiberiu. Este neindoielnic ca acest mare preot si ulterior rege dac a fost ales si pregatit de Deceneu. Despre el, Iordanes spune "iar dupa ce Deceneu a murit, (dacii) l-au avut in, aproape aceiasi veneratie, pe Comosicus, deoarece acesta nu era mai prejos in iscusinta. El era socotit, datorita priceperii sale, si rege peste dansii si Mare Preot, si judeca poporul ca judecator suprem" (Iordanes; Getica; 73-74

Un alt rege dac, Scorilo (cca. 28 - 68 d.Ch.) credea şi el că nu e bine să intre în conflict cu romanii şi la insistenţele celor care doreau să atace provinciile de peste Dunăre le explică printr-o pildă practică relatată de istoricul Frontinus: "Scorilo...a pus doi câini să se mănânce între ei şi când erau mai în focul bătăliei, le-a arătat un lup pe care, îndată, lăsând furia dintre ei, câinii s-au aruncat".[14]

DURAS

rege dac (cca. 68/69-87 e.n) dupa toate probabilitatile frate a lui Scorilo si unchi a lui Decebal. (Dion Cassius LXVII, 6; Orosius, VII, 10, 4; Iordanes, Getica, 76).

În faţa pericolului roman ajuns la Dunăre, regele Duras a cedat conducerea lui Decebal. Acest fapt ne este relatat de Dio Cassius: "Duras care domnise mai înainte lăsase de bună voie domnia", în favoarea lui Decebal, "fiindcă era foarte priceput la planurile de război şi iscusit la înfăptuirea lor".[15]

COSON

Din cauza lipsei izvoarelor scrise ajunse pana la noi, cu privire la istoria geto-dacilor multe nume importante ale civilizatiei acestora raman fie necunoscute fie controversate. In randul acestora de pe urma se numara si numele regelui Coson. Controversa asupra acestui rege are ca temei decoperirea unor monede de aur ce poara legenda - KOSON - scrisa cu caractere grecesti.

Decebal, rege dac (87-106), organizatorul şi conducătorul a două războaie de apărare împotriva expansiunii romane. Înzestrat cu mari însuşiri militare şi politice, a repurtat câteva victorii asupra romanilor.Abil diplomat, a încheiat cu Domiţian, după victoria romanilor de la Tapae, o pace favorabilă dacilor (89), dar n-a încetat să se pregătească în vederea unui nou război cu romanii, pe care-l prevedea. A întărit armata, a fortificat cetăţile şi a încercat să coalizeze împotriva romanilor toate popoarele vecine, la fel de ameninţate.Al doilea război cu romanii a început în 101. Deşi s-a apărat eroic, poporul dac a fost supus (în cele două campanii de la 101-102 şi 105-106), iar Decebal s-a sinucis pentru a evita umilinţa captivităţii.