7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

1/20

,,Te iubesc fr s tiu cum sau cnd sau de unde. Te

iubesc pur i simplu, fr complexiti sau mndrie;

te iubesc pentru c nu tiu alt cale...,,

Poemul XX

n noaptea asta pot scrie cele mai triste rnduri.

Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i nstelat

i stelele tremur albastre n deprtare".Vntul nopii se rsucete n vzduh i cnt.

n noaptea asta pot scrie cele mai triste rnduri.Am iubit-o, i, cteodat, i ea m-a iubit.

ntr-una din aceste nopi am strns-o n brae.Am srutat-o la nesfrit sub cerul imens.

M-a iubit, i, cteodat, i eu am iubit-o.Cum a fi putut s nu-i iubesc ochii ei mari?

n noaptea asta pot scrie cele mai triste rnduri.Cum s m gndesc c n-o mai am? S simt c am pierdut-o?

Cum s ascult imensa noapte, mai imens fr ea?i rndurile cad n suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai conteaz c iubirea mea n-o mai poate pstra?Noaptea-i nstelat, i ea nu-i lng mine.

Asta-i tot. n deprtare cineva cnt. n deprtare...Cu pierderea ei nu m pot mpca.

O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.Inima mea o caut, dar ea nu-i lng mine.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...Vocea-mi vrea s fie vntul, s-i gdile auzul.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

2/20

A altuia. Va fi a altuia. Ca naintea sruturilor mele.Vocea ei, trupul ei de lumin. Ochii ei fr hotare.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate nc o iubesc.Iubirea e att de scurt, i-att de lung e uitarea.

ntr-una din aceste nopi am strns-o n brae,i sufletul nu mi-e mpcat cu pierderea ei.

Chiar de-i ultima zvcnire pentru ea,i acestea ultimele rnduri.

Albin (VIII)

Albin, i-ai aruncat zumzetul n sufletul meu,mbtat de miere, i zborul i-l purtai n dulci spirale de fum.

Eu sunt cel fr speran, cuvntul fr ecou,i cel care a avut totul, pierznd totul.

Ultima legtur, n tine scrie ultima-mi nzuin.n inutul meu searbd tu eti ultima roz.

O, tu care eti tcut!

Las-i privirea adnc s se nchid. Acolo noaptea se zbate.O, trupul tu dezgolit, o statuie temtoare.

Tu ai privirea adnc, n care noaptea lovete.

Linitite brae de flori i vemnt de rozSnii ti aduc a melci albi.Un fluture de umbr s-a aplecat n pntecele tus se odihneasc.

O, tu care eti tcut!

n mine rsare singurtatea, cuprins de absena ta.

Plou. Briza mrii chinuie pescrui rtcitori.Apa pete, descul, pe strzile deja strbtute.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

3/20

Din acel copac, frunzele se plng ca i cnd ar fi bolnave.

Albin, chiar i cnd nu eti aici i arunci zumzetul n sufletulmeu.Din nou, exiti n timp, zvelt i tcut.

O, tu care eti tcut!

Poemul XIII

Am fost plecat s-i conturez

graniele trupului cu atingeri de foc.Gura mea te-a cuprins de-a curmeziul: un pianjenncercnd s se ascund.n tine, n spatele tu, timid, cuprins de sete.

Poveti de spus pe malul nserrii,ie, trist i suav femeie, s nu mai fii att de trist.O lebd, un copac, ceva departe i plin de fericire,

anotimpul strugurilor, desvritul i fertilul anotimp.Eu sunt cel care te-a iubit n refugiu.Singurtatea s-a ncruciat cu vise i tcere,atrnnd ntre mare i tristee.Tcut, n delir, ntre doi gondolieri n repaus.

ntre buze i glas ceva piere,ceva cu aripi de pasre, ceva de chin i uitare,

la fel ca nvodul ce nu poate ine apa.Ppua mea, doar cteva picturi mai tremur.Chiar i-aa, ceva cnt n aceste cuvinte curgnde.Ceva cnt, ceva urc spre gura mea hmesit.O, s te pot ncununa cu toate cuvintele de fericire...Cnt, arzi, dispari, ca o clopotni n mainile unui nebun.Trista mea gingie, ce va urma, brusc, dincolo de tine?

Cnd am atins cea mai grozav i rece culmeinima mea s-a nchis ca o floare de noapte.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

4/20

IX (mbtat de pini)mbtat de pini i lungi srutri,ca vara conduc cea mai rapid corabie de roze,aplecat spre sfritul zilei nguste,struind n trainica mea frenezie marin.

Palid i zdrobit de apa-mi hmesit,plutesc n mirosul acid al climei dezgolite,

nc nvemntat n sunete amare i cruntei-ntr-o trist coam a ceei dezolante.

Clit de pasiuni, cltoresc pe singurul meu val,al lunii, al soarelui, arznd i rece, pe neateptate,linitit n trectoarea insulelor norocite,albe i dulci ca oldurile calme.

n noaptea ud, garderoba mea de srutri tremurncrcat cu fluxuri electrice de nebunie,cu eroism despicnd viselei nveninnd rozele ce m mpnzesc.

n susul apei, din snul valurilor urcnde,trupul tu paralel se pred braelor meleca un pete prins n eternitate de sufletul meu,

viu i agale, n ncordarea dedesubtul cerului.

Poemul VII

Aplecndu-m n dup-amieze,mi arunc capcanele triste nspre ochii ti marini.

Acolo, n cea mai nalt explozie, singurtatea mease ntinde i arde, braele ei arat ca braele unui om

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

5/20

aproape de nec.

Am trimis semnale roii dincolo de ochii ti abseni,care se unduiesc ca marea n apropierea unui far.

Reii numai ntunericul, femeia mea distant,i din privirea ta, uneori, rmul temerii iese la lumin.

Aplecndu-m n dup-amieze, mi arunc capcanele tristen valurile care se agit n ochii ti marini.

Psrile ciugulesc primele stelecare lumineaz ca sufletul meu cnd te iubesc.

Noaptea galopeaz pe iapa sa ntunecat,aruncnd o coam albastr peste rm.

Poemul II (Lumina te nvluie)

Lumina te nvluie n flacra ei caduc.Bocitoare palid i distrat, stnd n acea direcie

contra vechilor elice ale amurguluicare se nvrt n jurul tu.

Fr cuvinte, prietenul meu,retras n singurtatea acestor ore ale moriii cuprins de pulsaiile focului,urmaul pur al zilei ruinate.

O creang de fruct alunec din soare pe vemntul tu.

Grozavele rdcini ale nopiise ridic, subit, din sufletul tu,i lucrurile care se ascund n tine se redescoperca oamenii palizi i melancolici,naterea-i recent, s gseasc hrana.

O, magnific i roditor i atrgtor sclaval orbitei care se-nvrte i trece n negru i auriu:

rsari, fii cluz i stpnete o creaieatt de roditoare n via nct florile ei pier,

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

6/20

i e plin de tristee.

Poemul IV

n inima veriidimineaa este cuprins de furtun.

Norii trec ca batiste albe de "adio";vntul cltorind, i flutur n minile sale.

Inima infinit a vntului

pulsnd deasupra iubirii noastre tandre.Orchestral i divin, rsuntoare printre copacica o limb bogat n rzboaie i cntece.

Vnt ce nltur frunzele moarte cu o atingere rapidi ndoaie sgeile pulsnde ale psrilor.

Vnt ce-o rstoarn pe ea n valul fr de stropi

i-n substana fr de povar, i-n flcri aplecate...Din abunden, sruturile ei sparg i afund,asaltate la porile vntului de var.

Poemul V

Ca tu s m auzi,cuvintele melese ngusteaz cteodatprecum urmele pescruilor pe plaje.

Colier, clopot ameitpentru minile tale gingae ca strugurii.

i mi privesc cuvintele din deprtare.Ele gsesc un adpost mai cald n tine dect n mine.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

7/20

Ca iedera se nal pe vechile-mi dureri.

La fel suie ziduri ceoase.Tu eti vinovat pentru o astfel de trud.Ele zboar din brlogul meu ntunecat.Totul se umple de tine, i tu umpli totul.naintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,i mi sunt mai vecine n tristee dect tine.

Acum vreau ca ele s spun ce-am vrut eu s-i spuni s te fac s auzi aa cum eu a vrea s m auzi.

Vnturile obidei nc le mai mngie, ca ntotdeauna.

Cteodat, uraganele viselor le zdrobete.Poi asculta i alte voci n vocea mea ndurerat.

Bocetul btrnelor guri, sngele vechilor rugi.Iubete-m, pereche. Nu m abandona. Urmeaz-m.Urmeaz-m, pereche, pe acest val de obidire.

i cuvintele mele prind culoare n iubirea ta.Totul se umple de tine, i tu umpli totul.

Voi preface cuvintele ntr-un colier infinitpentru mna ta alb, ginga ca strugurii.

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,eti asemenea unei lumi, aternut n supunere.Trupul meu aspru, agrest, sap n tinei face o smn s rsar n adncul pmntului.

Am fost singur ca un tunel. Psrile au zburat din mine,i noaptea m-a dobort cu invazia ei copleitoare.S pot supravieui, te-am ptruns ca o arm,

ca o sgeat din arcul meu, sau o piatr din arunctura mea.Dar vremea rzbunrii a apus, i te iubesc!

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

8/20

Trup din piele, din muchi, din lapte nsetat i ferm.i cupele snilor ti! i ochii ti plini de absen!i rozele pubisului tu! i vocea ta trist i blajin!

Trupul femeii mele, voi continua s dinui prin el.Setea mea, eterna-mi nzuin, calea mea schimbtoare.Ape negre se adun acolo unde setea etern curge,i truda alturi de ea, i durerea fr de rm.

Sonetul XVII

Nu te iubesc chiar dactu ai fi un trandafir srat, sau topaz,sau o sageat de garoafepe care focul o trimite.Te iubesc cu o certitudine ntunecatcci lucrurile sunt create s fie iubite,n secret, ntre umbr i suflet.Te iubesc ca planta care niciodat nu nfloretecare pstreaz n sine lumina florilor ascunse.Mulumesc iubirii tale, solid i cert parfumce rsare din pmnti triete n ntuneric, n sufletul meu.Te iubesc fr s tiu cum i cnd, sau poate undeTe iubesc n mod direct, fr s retrogradez,fr complexe sau mndrie;Deci te iubesc pentru c tiu,c aceasta e singura cale:Unde eu nu exist, nici tu,att de aproape, nct mna tape pieptul meu este mna mea,att de aproape, nct ochii ti nchiim adorm pe mine.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

9/20

Poemul III (O, ntindere de pini)

O, ntindere de pini, murmur al valurilor ce se sparg,joc lent de lumini, clopot solitar,amurg cznd n ochii ti, ppu,cochilie n care pmntul cnt.

n tine cnt rurile i sufletul meu se pierde n eledup pofta-i inimii, i-oriunde i porunceti.ndreapt-mi calea ctre arcul tu de speran,

i-ntr-un moment de frenezie mi voi eliberastolul de sgei.

n jurul meu zresc o siluet de cea,i linitea ta rpune clipele-mi de chin;i-acolo unde-mi ancorez sruturilete regseti tu cu braele de stnci, diafane,i setea mea i cere-n tine estuar.

O, vocea ta misterioas ce iubete truda i se ntunecn crepuscul rsuntor i muribund!i-astfel am zrit n profunzimea clipelor,pe ntreaga ntindere,pini trudindu-i unduirile n oaptele vntu

Poemul XVIII

Aici te iubesc!Vntul se desprinde din pinii ntunecai.Luna strlucete ca fosforul n apa nestatornic.Zilele, de acelai soi, se urmresc unele pe altele.Zapada se dezvluie n forme care danseaz.

Un pescru argintiu alunec din vest.Uneori o corabie. Stele nalte, nalte.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

10/20

O, catargul unei corbii.Singur.Uneori m trezesc devreme i sufletul mi-e ud.n deprtare, marea sun i rsun.

Acesta este un port.Aici te iubesc.Aici te iubesc i orizontul te ascunde n zadar.Te iubesc i printre aceste lucruri reci.Uneori, sruturile mele se urc pe acele corabii grelece strbat marea fr destinaie.M regsesc uitat ca ancorele vechi.

Porturile devin triste cnd dup-amiaza acosteaz.Viaa mea obosete, nfometat, fr niciun scop.Iubesc ce nu am. Tu eti att de departe.Dezgustul meu se lupt cu amurgul nbuit.Dar noaptea revine i ncepe s-mi cnte.Luna i rsfrnge visul nentrziat.Cea mai mare stea m privete prin ochii ti.

i, cnd te iubesc, pinii i cnt numele n vntcu frunzele lor ca de coarde.

Tangoul vaduvului

O, Necurato, de-acuma ai gasitscrisoarea si-ai plans de furie,

mi-ai insultat a mamei amintire,spunandu-i ba catea spurcata,ba mama de borfas,si ai baut de-acuma singura,de una singura, ceaiul din amurg,uitandu-te la pantofii mei cei vechisi goi pe vecie,

si nu vei mai putea sa-ti amintesti bolile,visele nocturne si bucatele mele

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

11/20

fara sa ma blestemi cu glas tare,ca si cum as fi inca acolo,plangandu-ma de tropic,de febrele otravite care mi-au facut atata rau

si de inspaimantatorii de englezipe care inca-i mai urasc.

Necurato, intr-adevar,ce noapte mare si ce pamant singur!Am ajuns iar la dormitoarele solitare,sa pranzesc in restaurante hrana rece sisa arunc pe podea pantalonii si camasile,

in odaia mea nu-s umerase,nici portrete pe pereti.Cata umbra din suflet n-as da ca sa fii iar a mea,si ce amenintatoare mi se par numele lunilor,si vorba iarna ce sunet de toba lugruba are.

Ingropat langa cocotier ai sa gasesti mai tarziucutitul pe care l-am ascuns acolo de teamasa nu ma ucizi,iar acum as vrea sa miros pe neasteptateotelul de bucatarieobisnuit cu greutatea mainii tale si stralucirea piciorului tau:sub umezeala pamantului, printre radacini surde,din limba oamenilor el n-ar sti decat numele tau,iar pamantul batut nu ti-ar pricepe numele

alcatuit din impenetrabile substante divine.La fel cum ma chinuie gandul la ziualimpede a picioarelor tale,care zac intarite ca apele solare oprite in loc,la randunica din ochii tai,care traieste dormind si zburandsi la cainele de furie pe care il adapostesti in inima,

si suspin in aer cenusa si tot ce s-a distrus,lungul, solitarul spatiu care ma inconjoara pe veci.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

12/20

As da vantul marii nesfarsitepentru rasuflarea ta intretaiata,pe care in noptile lungi, lipsite de uitare, o ascultcum se lipeste de vazduh ca biciul ce crupa unui cal.

Si pentru a te auzi urinand in bezna, in fundul casei,ca si cum ai turna miere subtire,frematatoare de argint, obstinataas renunta oricand la corul de umbre pe care il amsi la zgomotul de spade fara rost,pe care il aud in suflet,si la porumbita de sange care-mi sta singura in frunte

strigand dupa lucruri duse si fapturi disparute,substante ciudat inseparabile si disparute.

Poemul 20

Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.

Sa scriu, de pilda:"Noaptea e instelata, iar hat, departe, pe cerdardaie astrii albastri".Vantul noptii da roata pe cer si canta.Asta-seara pot sa scri cele mai triste versuri.Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.In asemenea nopti am tinut-o in brate,Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.

Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.Dar cum sa nu iubescOchii mari cu care ma tintuia?Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.Sa stiu ca nu mai e mea.Sa simt ca am pierdut-o.S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.

Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

13/20

Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.

Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.A altuia. A altuia va fi.Ca inainte, a sarutarilor mele.

Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,Sufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o.Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acesteaultimele versuri pe care le scriu.

Ramura furata

Ne vom strecura noapteasa furamo ramura inflorita.

Vom sari zidulin intunericul unei gradini straine,doua umbre in umbra.

Iarna inca nici n-a trecutsi marul se aratapreschimbat pe neasteptateintr-o cascada de flori mirositoare.

Vom patrunde in noapte,

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

14/20

vom ajunge pana la firmamentul ei tremuratorsi mainile tale mici, si mainile melevor fura stelele

Si in varful picioarelor,in casa noastra,prin noapte si umbra,va patrunde odata cu pasii taipasul mut al parfumuluisi,cu picioarele instelate,trupul limpede al primaverii.

Oda frumoasei mele

Cu inim pur, cu privirelimpedete slvesc frumusee,stvilind sngele meu,pentru ca unduind, s nesclinia, conturul,pentru catu s-mi pogori n cntecca-ntr-un trm de pduri sau de spume:n miresma pmntuluisau n muzica mrii.

Frumoasa mea nud,la felsunt picioarele tale-arcuitede-o pal strvechede vnt sau de zvonuri,precumsunt urechile talescoici mititeleale splendidei mri americane.

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

15/20

La fel snii tide mplinii, doldorade lumina vieii,sunt ca i

pleoapele tale fremttoare,ca de gru, ce acoper sau dezvelesctrmurile-adnci ale ochilor ti.

Linia ce despartespatele tun pale trmuri,se pierde i reapare

n dou jumti,ca de mr,i erpuiete desprindu-ifrumuseean dou coloanede aur aprins, de albastru ginga,pierzndu-se la picioarele tale,

ca-n dou boabe de strugure,de unde iari se-aprinde i se naldublul copac al simetriei tale,foc nflorit, policandru deschis,rod plin, ridicatdeasupra legmntului mriii al pmntului.

Din ce substan,cuar, agat sau gru,a fost trupul tu plsmuit i s-a-nlatca pinea dospindn dogoare,i-a-nvederatcoline de-argint

vi de catifea,pn ce-a rmas ntiprit

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

16/20

forma ta de femeie puternic!

poem

ce ai?cand te privescnu aflu in tine decat doi ochiasemenea tuturor ochilorsi o gurapieduta printre miile de buzepe care le-am sarutat,

un trupaidoma tuturor trupurilorpe care le-am cunoscutdar care nu mi-au lasatnici o amintire.

Oda saraciei

Cand m-am nascutte-ai luat dupa minesi ma priveai,

saracieprintre sipcile putrede,in iarna profunda.Apoitot ochii tai erau ceice ma priveau printre grinzi.Noaptea,

stresinilerepetau

http://www.citatepedia.ro/share.php?id=9659http://www.citatepedia.ro/share.php?id=9659

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

17/20

numele si prenumele tausau, cateodata,solnita sparta,camasa rupta,

ghetele ranjite mi te-aminteau.Stateai acolo,la panda,cu dinti tai viermanosi,cu ochii de mlastina,cu limba ta lesioasacare taie haina si lemnul,

oasele, sangele.Stateai acolo,de cand ma nascusem,ma cautai, ma urmareaipe unde mergeam.

Cand inchiriaio camaruta la mahala

te gaseam sezand pe un scaun;ma asteptai;cand, adolescent,intr-un hotel mohorat,nu intalneam mireasmadespuiatului trandafir,ci numai suierul rece al gurii tale.

M-ai urmarit,saracie,in cazarmi si spitale,in razboi si pace.Pe cand zaceam, cinevabatu la usa.Nu era doctorul.

Intra iar saracia.Te-am vazut scotandu-mi

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

18/20

mobila in strada: oamenii o tranteau ca pe niste pietroaie.Tu, cu o dragoste fioaroasa,dintr-un maldar de boarfe,in mijlocul strazii si-al ploii,

iti faceai, un tron harbuit si privind spre caliciculegeai de pe jos,cea din urma strachina a mea,facandu-ti din ea diadema.

Acum, saracie,eu sunt urmaritorul.Necrutatoare ai fost,

necrutator sunt si eu.Langa fiecare sarac ma vei gasi cantand;sub fiecare cearsaf de oribil spitalvei afla cantecul meu.Te urmaresc, saracie,te pazesc, te impresur,te tintesc, te-nchid, ghearele ti le retez,

iti frang,dinti pe care-i mai ai.Sunt pretutindeni: pe ocean cu pescarii,in mina, oamenii cand isi sterg de pe frunte naduseala cea neagradau de poeziile mele.In fiece zi o-nsotesc pe textilista.Mainile mi s-au albit impartind painea in brutarii.

Saracie, pe oriunde umbli, dai de cantecul meucare canta, de viata meacare traieste, de sangele meucare lupta.Voi infrange ofilitele-ti flamuri oriunde le-ai inalta.

Alti poeti, odinioara,sfanta ti-au zis, au adorat mantia ta,

cu fum s-au hranit si-au disparutEu te desfid,

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

19/20

cu versuri aspre te lovesc in fata,te imbarc, te izgonesc de la noi.Eu, impreuna cu alti,cu alti, multi alti,

te-am surghiuni de pe pamant,intr-o temnita de pe luna,ca de acolo, patrunsa de frig,sa privesti, cu un singur ochi,painea si struguriice-or sa acopere pamantul de maine!

Poemul VI

Mi te amintesc aa cum erai ast toamn.Erai plria cenuie i inima linitit.n ochii ti flcrile apusului purtau o lupt.i frunzele cdeau n blile din sufletul tu.

ntinzndu-mi braele ca o plant crtoare,

frunzele i mpnzeau vocea, calm i mpcat.Artificii de veneraie n care setea-mi ardea.Zambil dulce i albastr rsucit pe sufletul meu.

i simt privirea cltorind, i toamna se ndeprteaz:plrie cenuie, cntec de pasre, inim-cminctre care dorurile-mi adnci au migrati sruturile mele s-au rsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din ntinsuri:amintirea ta se-ncheag n lumin, n fum, n ape linitite!Dincolo de ochii ti, n deprtare, serile ardeau.Frunze uscate de toamn se nvrteau n sufletul tu.

,,Va fi ultima oar cnd ncercm s ne ntlnim n via.

http://www.citatepedia.ro/share.php?id=40246http://www.citatepedia.ro/share.php?id=40246

7/27/2019 89193477 Pablo Neruda

20/20

Sunt obosit de singurtate i, dac nu vii, am s ncerc s

m nsor cu alta.,,