EPURAREA APELOR

CUPRINS:

Epurarea apelorIntroducereEpurarea apelor uzate

∙ Epurarea uzate cu conţinut de metale apelor ∙ Procedee catalitice tip redox∙ Epurarea apelor fenolice

Metode moderne de epurare a epelor reziduale∙Sisteme cu membrane folosite în tehnologia epurării apei uzate∙Bioreactoare cu membrane exterioare in epurarea apelor uzate:∙Epurarea terţiară∙Metode fizice de epurare avansată:∙Metode fizico-chimice de epurare avansată:∙Metode biologice de epurare avansată:∙Eliminarea fosforului:∙Recuperarea metalelor (grele):

Statii de epurare a apelor uzate∙Pr incipiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

- Treapta primară- Treapta secundară- Treapta terţiară

∙Procesul biologic de epurare al apei uzate menajere in statiile ORM∙Date tehnice∙Tehnologia de epurare a apelor uzate∙Descrierea tehnologiei de epurare a apelor uzate in container MBR

- Treapta de epurare mecanica- Treapta de epurare biologica- Treapta de tratare a namolului- Sistemul de automatizare si control al statiei de epurare

Dedurizrea apei∙Ozmoza inversa∙Sistem de osmoza inversa cu sase stagii de filtrare: ∙Filtru de apa cu Osmoza Inversa∙Deuteriul și apa cu conținut scăzut în deuterium

- Apa cu conținut scăzut în deuteriu.- Cum putem reduce concentrația de

deuteriu din organism∙Echilibrul primordial poate fi atins prin reinventarea naturii.

INTRODUCERE

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele uzate.

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare. ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de surse - toate chiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu. În final vom vedea o serie de reglementări în domeniu, pentru a înţelege mai bine problema epurării apelor.

EPURAREA APELOR UZATE

Poluarea apelor precum şi epuizarea lor prin consum abuziv risipă devin fenomene dominante în periclitarea surselor de apă în ţările avansate, semnalându-se din ce în ce mai multe zone de pe glob în care apa lipseşte – fiind compromisă din punct de vedere calitativ. Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată prin utilizarea ei de către om, în cele mai diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zăpadă) cu produse ale activităţii umane, care se găsesc în aer şi pe sol. Întrucât domeniile de folosire a apei îmbracă cele mai diverse forme (apă potabilă, alimentarea cu apă a industriei, alimentarea cu apă a agriculturii, piscicultură, scopuri urbanistice şi de agrement), posibilităţile de poluare ale acesteia sunt foarte mari. Evitarea poluării surselor de apă şi eliminarea efectelor acesteia constituie, în prezent, o preocupare de prim ordin a celor care lucrează în domeniul alimentărilor cu apă. Cantităţile cele mai mari de ape uzate provin din unităţile industriale conform tabelului 1. Astfel, pentru obţinerea unei tone de hârtie rezultă circa 100-200 m3 ape uzate; pentru o tonă de cauciuc 150 m3; prin prelucrarea unei tone de fructe rezultă circa 10-20 m3

apă uzată. Dar şi apa uzată care provine din consumul casnic (apă menajeră) este în cantitate destul de mare. Astfel, pentru un cartier neindustrializat din Bucureşti s-a înregistrat un debit de circa 0,35m3/locuitor/zi. În a doilea caz, apele meteorice dizolvă în timpul ploii diverse gaze toxice din aer (oxizi de sulf, azot, amoniac etc.) sau se încarcă cu pulberi ce conţin oxizi metalici, gudroane sau alte substanţe.

Industria Principalele substanţe poluante evacuate în

apă

Metalurgie feroasă Siderurgie Suspensii minerale cărbune, cenuşă, cianuri,

fenoli, ape acideCocserie Fenoli, cianuri, amoniuConstrucţii de maşini Cianuri, fenoli, petrol, ape alcalineMetalurgie neferoasă De la Pb, Cu, Zn, Ca, Ni etc. Suspensii minerale, uleiuri, cianuri, acizi,

metale grele, fluorChimie anorganică Clor, sodă, acizi, coloranţi, pesticide Acizi, baze, metale greleChimie organică Cauciuc Fenoli Polimeri Fenoli, acizi, mercurDetergenţi Acizi, detergenţiPrelucrare petrol Petrol, fenoli, crezoli mercaptani, acizi, sulfuri,

săruri mineraleDiverse Topitorie, ţesături Ape alcaline, carburanţiVâscoză Acizi, baze, sulfuri, săruriCeluloză, hârtie, mobilă Suspensii, fbre, sulfaţi, fenoli, săruriAlimentară (spirt, zahăr, amidon, lapte, carne, peşte)

Suspensii, alcaloizi vegetali, microorganisme, paraziţi etc.

Procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul

autoepurării, diferenţiindu-se prin faptul că sunt dirijate de către om, desfăşurându-se cu o viteză mult mai mare. Instalaţiile de epurare sunt realizate tocmai în acest scop, de a intensifica şi favoriza procesele care se desfăşoară în decursul autoepurării.

Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile de natură chimică (minerală şi organică) sa bacteriologică, conţinute în apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care se evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:- reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi- prelucrarea substanţelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume

etc.) din prima operaţie.Având în vedere volumul mare de ape industriale uzate impurificate cu

substanţe chimice, precum şi răspândirea agenţilor poluanţi prin intermediul acestor ape combaterea şi limitarea poluării se realizează prin epurarea acestor ape înainte de evacuare în emisar urmărindu-se recuperarea produselor utile pe car ele conţin. În funcţie de natura poluantului, se utilizează metode specifice de epurare a apelor, prin care se urmăreşte nivelul impurificatorilor sub limitele care să nu afecteze calitatea efluentului natural.

Tehnologia tratării apelor reziduale este împărţită în trei categorii:

1. tratarea primară cuprinde sedimentare, separare gravitaţională pentru uleiurile nedizolvate în apele reziduale şi striparea cu aburi pentru îndepărtarea compuşilor rău mirositori;2. tratarea secundară are drept scop îndepărtarea uleiurilor nedizolvate sau a materialului organic;3. tratarea terţială utilizează bazine de reţinere sau filtre.

Tehnologiile principale pentru controlul reziduurilor şi al apelor reziduale „in-plant” şi „la capătul conductei” includ:

- striparea apelor sulfuroase pentru a reduce concentraţia de sulf şi amoniac;- eliminarea apei într-un singur ciclu (fără recirculare), utilizând condensatoare de

suprafaţă sau sisteme de recirculare cu turnuri de răcire apă/ţiţei;- eliminarea apei de răcire prin utilizarea sistemelor cu ciclu umed şi uscat;- separatoare masice ulei/apă;- oxidarea biologică;- filtrarea prin mediu dublu;- tratarea balastului.

Pentru rafinării se vor adăuga în plus:

- turnul de răcire pentru eliminarea apei de răcire într-un singur ciclu;- tratarea şi recircularea purjării de la turnul de răcire;- reutilizarea efluenţilor trataţi;- absorbţia cu cărbune activ;- bazine de păstrare pentru apele uzate.

Epurarea apelor uzate cu conţinut de metale

Precipitarea dirijată în trepte, la pH controlat în mediu reducător, se aplică în cazul apelor cu conţinut mare şi variat de metale grele (Fe, Cr, Ni, Co, Mn, Mo, V, Zn, Cu, Cd, Hg) realizându-se o epurare a apelor (şi o recuperare a metalelor conţinute) mai mare de 98-99%.

Recuperarea metalelor grele din ape reziduale se mai poate realiza cu ajutorul unor microorganisme capabile să le acumuleze sau absoarbă.

Acest procedeu are la bază mecanisme de legare fizico-chimică, reacţii de absorbţie specifice metalelor care sunt influenţate de pH, concentraţia metalului în biomasă sau a biomasei faţă de cantitatea luată în lucru. Acţiunea de transfer între microorganisme şi metale are la bază reacţii de tipul :

- volatilizarea prin formarea combinaţiilor insolubile şi formarea de combinaţii organometalice;

- transformarea în combinaţii insolubile şi formarea de sedimente;- acumularea metalelor prin absorbţia pe suprafaţa celulelor.

Acest procedeu se foloseşte şi în industria pielăriei.

Procedee catalitice tip redox

Aceste procedee constau în oxidarea impurificatorilor în prezenţa unor catalizatori de tip săruri ale metalelor cu valenţă variabilă (Fe, Mn, Ni, Co,Mo, Cu) sau oxizi metalici depuşi pe suport, folosind ca oxidant aerul şi asigurându-se, prin barbotare, o contractare eficientă între catalizator – oxigen – poluant.

Metoda se aplică tuturor poluanţilor organici din apă, servind la epurarea apelor toxice rezultate de la fabricarea pesticidelor, coloranţilor, medicamentelor etc.

Reacţiile de distrugere catalitică a poluanţilor din ape sunt rapide, decurg la temperatură şi presiune normală, asigură un grad de epurare avansat 99%, necesită volume mici de utilaj şi consum redus de reactivi, combustibili, energie, ceea ce determină micşorarea cheltuielilor de epurare şi a costului produsului de la care provin aceste ape.

Epurarea apelor fenolice

În prezent se procedează la extracţia fenolului prin dizolvare selectivă în hidrocarburi aromatice, diizopropil eter etc., sau se aplică procedee de epurare biologică, mai lente decât cele catalitice şi care necesită volum mare de investiţii şi consumuri energetice ridicate.

Dacă se urmăreşte recuperarea fenolului din ape reziduale de la fabricarea fenolului se poate realiza o epurare în trepte, în primul rând prin extracţia fenolului dintr-un amestec rezultat intermediar şi din care nu poate fi separat prin distilare cu soluţie NaOH de concentraţie 10-14% sub formă de fenolat de sodiu, urmată de descompunerea acestuia cu acid sulfonic, când se recuperează fenolul, rezultând şi o fază apoasă ce conţine sulfat de sodiu şi antrenează cantităţi mici de fenol.

Distrugerea fenolului din apa reziduală sulfatică în care concentraţia fenol e mai mică de 20 ppm se face în continuare, prin epurare biologică.

MTODE MODERNE DE EPURARE A APELOR REZIDUALE

Sunt fundamentate pe rezultatele cercetării ştiinţifice din domeniu şi cuprind: - intensificarea proceselor electrochimice de epurare a apelor reziduale, de inii malelor grele şi de substanţe organice toxice prin sedimentarea lor în scopul utilizării ulterioare a apei pentru uz tehnic;- epurarea şi condiţionarea apelor de suprafaţă ce conţin substanţe antropogene şi utilizarea lor în scopuri tehnologice şi în calitate de apă potabilă;- elaborarea şi tilizarea coagulanţilor, a sorbenţilor carbono-minerali şi a catalizatorilor metalici din deşeuri industriale şi ape reziduale prin metode chimico-termice, autocatalitice şi prin regenerare electrochimică.

Sisteme cu membrane folosite în tehnologia epurării apei uzate

Una dintre cele mai revoluţionare tehnologii de epurare pentru apele uzate o constituie utilizarea sistemelor cu membrane.

Sistemele cu membrane au fost dezvoltate pentru a epura apa uzată la o calitate foarte bună cu impact minim asupra mediului înconjurător. Folosirea membranelor pentru filtrare, care funcţionează ca un element de separare solid lichid, este foarte compactă şi permite obţinerea unui efluent de o calitate superioară. Aplicaţiile sunt multiple şi anume: epurarea apei uzate menajere, epurarea apei uzate industriale şi staţii de epurare compacte mici pentru gospodării.

Sistemele de separare cu membrane îndepărtează nu numai substanţele în suspensie dar şi substanţele greu degradabile cum ar fi detergenţii având avantajul timpului mai mare de reţinere a nămolului. Mai mult, nutrienţii ca azotul şi fosforul pot fi eliminaţi, ceea ce permite refolosirea apei epurate.

Acest sistem de filtrare cu membrane îndepărtează fără probleme germenii , bazându-se numai pe un proces fizic, fără spălarea chimică a membranei.

Avantajele ecologice şi economice ale sistemului oferă noi posibilităţi multor utilizatori de a produce apă curată, fără germeni în cazul epurării apei uzate menajere, a aplicaţiilor industriale şi de asemenea oferă o soluţie descentralizată pentru gospodăriile private.

Bioreactoare cu membrane exterioare in epurarea apelor uzate:

In epurarea apelor uzate, un bioreactor cu membrane (MBR) este o combinatie intre un proces de epurare cu namol activat si un proces de epurare cu membrane (de obicei ultra filtrare, UF), utilizate pentru separarea biomasei de apa epurata biologic. In astfel de procese, in esenta, sunt doua metode diferite de configurare a membranei relevante pentru industrie:- Membrane externe (numite si curgere transversala sau flux secundar MBR);- Membrane submersate.

In cazul bioreactoarelor cu membrane submersate, membranele sunt direct scufundate in bioreactor. Forta motrice pentru filtrare, presiunea transmembrana (TMP), este generata pe suprafata filtrata de diferenta de presiune dintre presiunea in interiorul

membranei si presiunea hidrostatica in rezervor (vacuum). In curgerea transversala, namolul activat este pompat in membranele exterioare. Modulele demembrana sunt, de obicei, aranjate in bucle de filtrare, cand viteza de curgere transversala este ridicata de o alta pompa. Fluidul filtrat de obicei iese din sistem fara pompare.

Comparata cu alte statii de epurare, tehnologia MBR are urmatoarele avantaje:- 100% retinere a suspensiilor solide;- Efluent de calitate foarte buna, care poate fi re-utilizat sau care poate fi usor tratat in continuare(RO, AC);- Varsta namolului ridicata creaza conditii mai bune pentru micro-organisme specializate;- Proces cu stabilitate crescuta;- Amprenta redusa.

Aceasta lucrare prezinta unele studii de caz de la statiile de epurare, concentrandu-se in principal pe doua subiecte: epurarea eficienta a apei in aplicatii industriale si filtrare, precum si re-utilizarea apei din efluentii rezultati din statiile de epurare a apelor uzate industriale.

Epurarea terţiară

Dezvoltarea industrială din ultimele decenii, la nivel mondial, a dus la creşterea încărcării apelor uzate cu substanţe poluante greu de reţinut prin tehnologiile clasice.

România a fost declarată de Uniunea Europeană drept zonă sensibilă şi cu atât mai mult se impune un grad de epurare avansat a apelor uzate orăşeneşti.

O nouă tehnologie de reţinere din apele uzate a compuşilor azotului şi fosforului (în special), precum şi a altor impurificatori a căror structură chimică şi biologică nu permite ca aceştia să fie reţinuţi şi eliminaţi într-o staţie de epurare obişnuită, este epurarea terţiară.

Metode fizice de epurare avansată:

1 Microfiltrarea (micrositarea):

Microfiltrarea sau micrositarea constă în trecerea apelor uzate epurate prin procedee mecano-biologice printr-o sită deasă, alcătuită dintr-o pânză de oţel inoxidabil, sau din masă plastică cu ochiuri extrem de fine, cu interspaţii microscopice. În timpul procesului de filtrare sunt reţinute pe site particulele rămase în apa epurată după decantoarele secundare şi ale căror particule sunt mai mici decât cele ale ochiurilor.

2 Filtrarea prin mase granulare:

Filtrarea prin pământ de diatomee, prin nisip, sau prin nisip şi antracit este folosită cu bune rezultate pentru epurarea terţiară a apelor uzate. Prin aceste instalaţii şi în mod deosebit prin filtrele rapide de nisip, s-a asigurat reducerea materiilor solide în stare de suspensie şi a CBO5-ului, în paralel cu eliminarea fosforului şi a azotului.

3 Sisteme cu membrane pentru epurarea apelor uzate:

Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate direct în bazinele tehnologice, acest lucru ducând la scăderea cheltuielilor de investiţie şi exploatare. Membranele imersate au o structură de fire tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune slabă atrăgând apa curată spre interiorul firelor, lăsând în reactor masa biologică şi poluanţii. Cu ajutorul acestor tehnologii de epurare se reduce semnificativ încărcarea apelor uzate în CBO5, CCO, amoniu, nitrogen şi fosfor.

Metode fizico-chimice de epurare avansată:

Metodele fizico-chimice utilizate în epurarea avansată a apelor uzate sunt: coagularea chimică, adsorbţia, spumarea, electrodializa, osmoza inversă, distilarea, îngheţarea, schimbul ionic, extracţia cu solvenţi, oxidarea chimică şi electrochimică.

1 Coagularea chimică:

Materiile coloidale şi în suspensie foarte fină, pot fi îndepărtate din apa uzată numai dacă sunt făcute sedimentabile, prin adăugare de coagulanţi.

2 Adsorbţia:

Adsorbţia este fenomenul de fixare şi de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid (adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid (adsorbant). Substanţele reţinute de adsorbant pot fi puse în libertate prin încălzire sau prin extracţie, adsorbantul recăpătându-şi aproape integral proprietăţile şi poate fi folosit din nou pentru adsorbţie.

Metode biologice de epurare avansată:

Epurarea biologică avansată a apelor uzate se impune atunci când prin procedeele clasice nu pot fi separate acele substanţe şi elemente chimice, care prin conţinutul lor, pot accentua poluarea emisarilor, făcându-i improprii pentru alimentările cu apă, pentru creşterea peştiilor sau pentru zonele de agrement. Procedeele prin care se pot separa substanţele poluante din apele reziduale sunt: striparea cu aer; irigarea cu ape uzate; iazurile de stabilizare; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol activ; bazinele de denitrificare şi bazinele de nitrificare.

1 Nitrificarea:

Nitrificarea este procesul de oxidare a amoniacului ( NH4+ -N) în nitrit şi apoi în nitrat, cu ajutorul a două grupe de bacterii: nitrosomonas şi nitrobacteriile. Aceste bacterii au o dezvoltare lentă şi se numesc bacterii nitrifiante (nitrificatoare).

2 Denitrificarea:

In cadrul proceselor de denitrificare, substanţele anorganice şi combinaţiile oxidate ale azotului sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe, în azot gazos liber. Pentru descompunerea substanţelor pe bază de carbon, bacteriile extrag oxigenul legat chimic şi nu oxigenul liber dizolvat, din combinaţiile azotului cu hidrogenul şi se impune crearea unor condiţii de mediu anoxice.

3 Striparea cu aer:

Striparea cu aer constă în introducerea de bule de aer în apa uzată, prin care poluanţii volatili prezenţi trec din faza apoasă lichidă în faza apoasă gazoasă, fiind transportaţi astfel în atmosferă. Procesul se aplică pentru eliminarea sulfurilor, a compuşilor organici nepolari cu masă moleculară mică şi mai ales a azotului amoniacal.

4 Irigarea cu ape uzate:

Irigarea cu ape uzate a terenurilor agricole poate conduce la îndepărtarea substanţelor poluante conţinute în apele uzate. În timpul trecerii apelor uzate prin sol au loc procese de mineralizare a substanţelor organice evidenţiate prin reducerea semnificativă a indicatorilor: CBO5, CCO, N organic şi azotul total.

5 Iazuri de stabilizare:

Iazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu bune rezultate pentru epurarea terţiară, folosindu-se efectul algelor de a asimila substanţele nutritive, azotul şi fosforul în special, îndepărtându-le din apă. Plantele superioare care se dezvoltă în aceste iazuri au nevoie de mari cantităţi de fertilizanţi.

6 Bazine cu nămol activ şi filtre biologice:

Aceste instalaţii sunt practicate îndeosebi pentru îndepărtarea din apele uzate a fosforului. Creşterea numărului de micro-organisme din nămolul activ are la bază fosforul, ca fiind substanţă nutritivă esenţială.

7 Barbotare (stripping):

Procesul este folosit pentru a recupera gaze volatile, precum NH4, hidrogen sulphide, hidrogen cianide, din apele uzate prin suflarea de aer. Dar gazele emise în atmosferă pot polua aerul: NH+

4 —> NH3 + H+

8 Schimbul de ioni pentru recuperarea nutrienţilor:

Schimbul de ioni este un proces în care ionii de pe suprafaţa unui solid sunt schimbaţi cu ioni similar încărcaţi în soluţia cu care solidul este în contact. Schimbul de ioni are ca scop să se recupereze ionii nedoriţi din ape uzate. Cationii (ioni pozitivi) sunt schimbaţi pentru hidrogen sau sodiu, ca de exemplu înlăturarea ionilor de calciu (Ca2+) ce cauzează duritatea apei. Anionii (ionii negativi) se folosesc pentru ionii de hidroxid sau cloride.

Eliminarea fosforului:

Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte: prin efectul bacteriilor anaerobe şi a celor aerobe.

În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transformă substanţele organice uşor de descompus în acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-organisme. Bacteriile capabile să acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi produc apoi substanţele de rezervă.

În treapta aerobă, fosfatul din apă este preluat de micro-organisme şi acumulat în special de către bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă de polifosfaţi.Fosforul poate fi recuperat şi prin precipitare chimică sau schimb de ioni.

Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3, 18H20), hidroxid de calciu (Ca(OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinată fiecare situaţie separat.

Recuperarea meta lelor (grele):

Metalele grele sunt vătămătoare în ecosisteme. Scoaterea lor prin procedee mecanice are o eficienţă de 30%-70%, nu poate fi folosită tratarea biologică, aceste substanţe fiind inhibitori. Pentru recuperare se pot folosi metodele: precipitarea chimică, extracţie si osmoza reversibilă, care sunt însă metode costisitoare, necesitând un cost mare aceste metode fiind eficiente doar la cantităţi mici de ape uzate.

STATII DE EPURARE A APELOR UZATE

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii (deocamdată nu la toate!) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

- Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului...

- Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.

- Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.

- Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

- Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

- Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.

Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.

Procesul biologic de epurare al apei uzate menajere in statiile ORM

Sistemul ORM universal cu debit constant pentru comunităţi de până la 35 PE echivalent se compune dintr-un rezervor cilindric realizat din P.A.F.S., împărţit în 4 compartimente funcţionale, fiecare realizând câte o etapă a procesului de epurare:

• Compartimentul 1: acumulare, separare grosieră, egalizare şi distribuire a debitului;• Compartimentul 2 şi 3: oxidare biologică şi nitrificare;• Compartimentul 4: sedimentare finală şi recircularea nămolului;

Acestea sunt despărţite de diafragme impermeabile din P.A.F.S., prevăzute cu orificii de comunicare prin care apa uzată circulă dintr-un compartiment în altul.

Compartimentul nr. 1:În afară de preluarea apei uzate are şi alte funcţiuni importante:

• realizează separarea mecanică a materialelor nebiodegradabile din apa uzată, ce vor fi eliminate prin vidanjare la intervale mari de timp (1 - 2 ani) din acelaşi compartiment;

• egalizează debitul de intrare în sistem prin eliminarea vârfurilor de sarcină şi amestecarea apelor puternic uzate cu unele mai puţin încărcate;

• pompează apa care trebuie tratată, lăsând să înainteze cantitatea strict necesară de apă uzată, proporţională cu capacitatea staţiei de epurare.

Această ultimă funcţie este fundamentală pentru eficienţa epurării: pentru instalaţiile de dimensiuni mici, calibrarea corectă a debitului la intrarea în sistem (realizabilă doar printr-un echipament de pompare) constituie condiţia necesară şi care trebuie respectată pentru o funcţionare corectă.

Astfel, în compartiment este prezentă o pompă submersibilă cu rotor vortex retras, pentru ape uzate, protejată de un grătar şi care alimentează un regulator special de debit (brevet european ORM), care are funcţia de a introduce o cantitate predeterminată de apă uzată în următoarele compartimente de oxidare biologică şi recirculare a nămolului excendentar.

Compartimentele nr. 2 şi 3

În acestea, apele uzate provenite din compartimentul precedent sunt supuse unei aerări intense şi prelungite, într-un contact permament cu nămolul activ (colonii de bacterii care se hrănesc cu materia organică prezentă în apa uzată), produs în prealabil de sistem. În timpul staţionării apelor uzate în aceste compartimente are loc oxidarea totală a masei organice şi nitrificarea compuşilor amoniacali prezenţi, cu o scădere lentă şi progresivă a masei de nămoluri active. La intervale mari (1 - 2 ani), o parte a acestor nămoluri în exces trebuie eliminată din sistem prin vidanjare. Altfel decât în cazul foselor septice sau rezervoarelor tip Imhoff, amestecul extras din staţia de epurare este inodor şi va avea o concentraţie relativ mică de substanţă solidă, astfel că operaţia nu va provoca „bătăi de cap“ şi nu va prezenta nici una dintre neplăcerile care însoţesc în mod normal astfel de intervenţii.

Aerarea biomasei se realizează prin intermediul introducerii de aer comprimat produs de o suflantă cu membrană, caracterizată atât prin dimensiunile mici şi consumul mic de electricitate, cât şi printr-un nivel al zgomotului practic imperceptibil chiar şi pe timpul nopţii. Dizolvarea oxigenului în apă este asigurată de difuzorii poroşi, studiaţi şi omologaţi special pentru această dimensiune de rezervor. Difuzorii au o dublă funcţionalitate, aceea de aerare cu bule fine şi de menţinere în suspensie a masei de nămol. La ieşirea din compartiment, lichidul va fi format dintr-un amestec de apă epurată aerată şi nămol biologic.

Compartimentul nr. 4

Acest compartiment are funcţia de decantor final al instalaţiei de epurare, zonă în care nămolul găseşte ambientul liniştit, neturbulent unde să sedimenteze gravitaţional, eliberând apa epurată, adecvată pentru a fi deversată în emisar. Nămolul sedimentat este recirculat spre compartimentul 2 cu scopul asigurării continuităţii procesului biologic. Din compartimentul 3, printr-o fantă aflată la baza diafragmei, amestecul aerat ajunge într-un semicilindru aflat în compartimentul de decantare finală (compartimentul nr. 4) care are funcţia de liniştire, necesară pentru a limita turbulenţa amestecului apă - nămol şi pentru eliminarea oxigenului nedizolvat (care obstrucţionează procesul de decantare). Amestecul este apoi dirijat către radierul rezervorului, în apropierea unui deflector înclinat, care măreşte viteza de decantare. În această zonă are loc procesul de sedimentare gravitaţională.

Datorită regimului hidraulic impus, apa rezultată este dirijată către traseul de evacuare şi apoi către racordul de refulare.

Recircularea nămolului biologic se produce printr-un sistem special air-lift, care ridică nămolul sedimentat pe radierul deflectorului. Air-lift-ul instalat în rezervor, brevetat şi realizat în exclusivitate de ORM, în afară de faptul că ridică amestecul apă-nămol, creşte nivelul oxigenului dizolvat cu 3-4 mg/l, readucându-l deja perfect reactivat în compartimentul de aerare. Aerul comprimat necesar pentru funcţionarea air-lift-ului este furnizat de aceeaşi suflantă folosită la oxidare.

Date tehnice

Staţiile compacte de epurare ORM de capacităţi între 3-35 L.E. conţin un singur rezervor compartimentat, fiecare compartiment realizând o anumită etapă a procesului de epurare.

Dimensiunile bazinelor, depind de marimea statiei de epurare. Pentru fiecare statie de epurare se recomanda o cladire tehnologica, a carei dimensiuni va depinde de nivelul de dotare a statiei de epurare, respectiv nivelul de dotare a cladirii. In cladire vor fi

amplasate echipamentul de pre-epurare, suflantele, unitatea chimica, tabloul de comanda si control, etc.

Tehnologia de epurare a apelor uzate

Statia de epurare a apelor uzate este propusa pentru epurarea apelor uzate comunale sau municipale, fara a contine ape uzate industriale sau agricole. Epurarea apelor uzate consta dintr-un sistem cu doua trepte mecano-biologic, urmata de precipitarea chimica a fosforului. Epurarea biologica se bazeaza pe activare de durata, denitrificare frontala, nitrificare si stabilizarea aeroba finala a namolului. Pre-epurarea mecanica consta din sita automata cu transportor elicoidal. Treapta biologica consta din doua bazine de denitrificare, doua bazine de nitrificare, doua decantoare secundare si doua bazine de stocare si stabilizare a namolului. Reziduurile solide din statia de epurare sunt generate de cosul de retinere din statia de pompare, sita cilindrica fina si namolul in exces din bazinul de stocare a namolului. Produsul final al statiei de epurare este apa conventional curata, care va fi evacuata intr-un emisar.

1. Statia de pompare

Statia de pompare este necesara pentru pomparea apelor uzate influente din reteaua de canalizare in statia de epurare. Reteaua de canalizare este amplasat de obicei la cca. 2,5 m sub cota terenului. Dupa statia de pompare, apa va curge mai departe pana la evacuarea in emisar.

Statia de pompare contine un cos de retinere din otel inoxidabil, destinat pentru retinerea reziduurilor solide mai mairi de 20 - 25 mm (bucati de lemn, carpe, etc). Cosul de retinere are rolul de protejare a pompelor submersibile, fiindca corpurile solide pot cauza deteriorarea pompelor sau la distrugerea completa ale acestora. Materialul retinut formeaza reziduurile solide din statia de pompare, care vor fi colecate si depozitate impreuna cu materialul retinut de treapta de pre-epurare mecanica.

In statia de pompare vor fi montate 3 pompe submersibile, din care 2 vor functiona alternativ, a treia pompa va fi de rezerva. Pompele sunt dimensionate la 50% din debitul maxim orar, in cazul in care pompa functionala nu va face fata la debit, va porni si a doua pompa. In statia de pompare este amplasat debitmetrul inductiv, care va masura cantitatea de apa influenta in statia de epurare. Debitmetrul memoreaza debitul mediu orar, debitul mediu zilnic, si poate stoca date statistice pana la 90 de zile, necesare functionarea si controlul statiei de epurare.

2. Pre-epurarea mecanica

Pre-epurarea mecanica a apelor uzate influente se va realiza cu ajutorul sitei automate cu transportor elicoidal, care va retine suspensiile mai mari de 3 mm din apa uzata. Materialul retinut este considerat ca si deseuri periculoase din cauza concentratiei ridicate de material organic, pentru care dispunerea reziduurilor se va face conform prescriptiilor de siguranta. Daca se defecteaza sita cu transportor elicoidal, apa va curge prin canalul de ocolire, unde va fi amplasat un gratar cu curatare manuala. Pornirea si oprirea sitei cu transportor elicoidal se va face automat, in functie de nivelul de apa din canal. Evacuarea reziduurilor din sita se va face automat, cu ajutorul transportorului elicoidal, prin cotul de evacuare intr-un container cu volumul de 125 l.

3. Bazinul de denitrificare - BDN

Bazinul de denitrificare este destinata reducerii azotului biologic din apa uzata. Azotul organic este convertit in azotati si azotiti, dupa care in azot gazos, care se va degaja in atmosfera. Bazinul de denitrificare are un rol important si in reducerea carbonului din apa uzata, care cauzeaza reducerea concentratiei substratului biodegradabil. Aici este

montat un agitator submersibil pentru asigurarea unui amestec permanent al apei din bazin. Agitatorul este oprit pe timp de iarna, moment in care cand se pornesc aeratoarele. Aerul la aeratoare va fi furnizat de aceeasi suflante ca si pentru bazinele de nitrificare. Cantitatea de aer furnizata de suflante este distribuita egal intre bazinele de denitrificare si bazinele de nitrificare pe perioada de iarna, cand temperatura apei este sub 12 ºC.

4. Bazinul de nitrificare - BN

Bazinul de nitrificare este destinata reducerii carbonului organic din apele uzate, care conduce la reducerea valorilor pentru CBO5 si CCOCr. Bazinul are rolul si de transformare al azotului amoniacal in azot si nitrati. Aeratoarele cu bule fine AS - ASE sunt distribuite uniform pe fundul bazinului, pentru a asigurare o distributie corespunzatoare a aerului in bazin. Aerul va fi furnizat de catre 2 suflante in functiune, si una de rezerva, care va fi folosit pentru amestecarea si stabilizarea aeroba a namolului in exces din bazinul de stocare. Fiecare tub de aerare poate fi manipulat seprat, fiecare tub fiind dotat cu robinet de inchidere. Fiecare tub de aerare poate fi extras din bazin, fara a fi nevoie de golirea bazinului sau oprirea intregului sistem. Scoaterea tuburilor de aerare se va face manual de catre 2 persoane, fara a fi nevoie de un dispozitiv de ridicare. Bazinul de nitrificare contine si o pompa submersibila de namol, pentru recircularea interna a apei, din bazinul de nitrificare, in bazinul de denitrificare, pentru reducerea azotului si a poluarii organice din apa uzata.

5. Decantorul secundar

Ambele decantoare secundare au forma dreptunghiulara, de tip Dortmund, si servesc pentru separarea mixturii de namol activat de apa epurata. Lichidul cu namol activat curge prin structura de degazeificare colectiva (amplasat in bazinul de nitrificare) in cilindrul de linistire din decantorul secundar si ajunge la fundul decantorului. Sedimentarea se va produce in partea conica a decantorului secundar. Apa epurata va curge in sistemul de colectare submersibil si prin colectorul de evacuare la iesirea din statia de epurare. Ambele decantoare secundare sunt dotate cu pompe submersibile pentru namolul in exces. Pompele sunt amplasate in partea conica a decantorului si are rolul de a recircula amestecul de namol activat-apa intre decantorul secundar si treapta biologica a statiei de epurare. Aceeasi pompa este folosita si pentru evacuarea namolului in exces in bazinul de stocare si stabilizare a namolului. O alta componenta a statiei de epurare este instalatia de evacuare a namolului plutitor de la suprafata decantorului. Acest dispozitiv este un colector submersibil, cu drenarea periodica a namolului.

6. Bazinul de stocare a namolului

Bazinul de stocare a namolului este destinata stocarii, stabilizarii si ingrosarii namolului in exces. Concentratia de substanta uscata din bazinul de stocare va fi de cca. 2%. Sistemul de aerare cu bule fine AS - ASE are rolul de a amesteca si a mentine omogen namolul din bazin. Aeratoarele furnizeaza si aerul necesar pentru stabilizarea aeroba a namolului. Bazinul este proiectat pentru un timp de retentie de 35 de zile. Bazinul este prevazut si si cu o pompa submersibila, pentru evacuarea apei din bazin, pentru cresterea concentratiei de substanta uscata. Rezultatul acestui proces este namolul in exces stabilizat, care va fi evacuat periodic. Namolul evacuat va fi stocat, utilizat in agricultura sau transportat pentru neutralizare

Descrierea tehnologiei de epurare a apelor uzate in container MBR

Treapta de epurare mecanica

Apa uzata menajera este colectata intr-o statie de pompare notata SPau si apoi pompata intr-un modul compact de tratare mecanica compus din gratar fin cu tambur rotativ si deznisipator-separator de grasimi. Evacuarea nisipului se face automat intr-un container instalat la marginea modulului. Deasemenea grasimile sunt colectate intr-un container pubela .Reziduurile solide si suspensiile grosiere sunt evacuate prin intermediul unui transportor intr-un sistem etans cu sac montat intr-un container standard, evacuarea din statie facandu-se periodic. Modulul functioneaza complet automatizat functie de senzorii de nivel montati in cuva de inox.

Treapta de epurare biologica

Apa pre-epurata este colectata intr-un bazin de omogenizare debite si concentratii si apoi este pompata automatizat in modulul de epurare biologica.Rolul bazinului de omogenizare este de a egaliza debitele, precum si de a omogeniza apa uzata astfel incat aceasta sa aiba caracteristici fizico-chimice uniforme. Timpul de retentie mediu calculat este de circa 1-3 ore, suficient pentru atenuarea varfurilor de debit.

Bazinul de stocare-omogenizare va fi dotat cu un mixer submersibil cu ax orizontal care are rolul de a mentine apa uzata cu structura omogena, fara a avea depuneri sau materie in suspensie la suprafata apei.

Mixerul submersibil va avea functionare continua pentru asigurarea omogenizarii apei uzate pre-epurata mecanic. Apa uzata, continand substante organice usor biodegradabile (CBO) este pompata in reactorul biologic de epurare, cu ajutorul unor electropompe submersibile, care functioneaza corelat cu senzorul de nivel montat in bazin.

Procesul de epurare in totalitate, are ca scop degradarea completa a compusilor organici si reducerea substantiala a azotului si fosforului. Intreg sistemul este construit in 1

sau 1+1 containere cu radierul plat si partea superioara acoperita cu gratare pietonale scara de acces si mana curenta.

Procesul de epurare biologica cu namol activat tip MBR se desfasoara in conditii strict aerobe in 3 faze succesive. Aerul necesar procesului este furnizat prin intermediul suflantelor montate in cabina de adapostire a statiei de epurare, de asemenea tip container.

Pe perioada fazei de aerare se creste raportul F/M (scazut in prealabil), marindu-se deci incarcarea organica a namolului, fapt care imbunatateste procesul de nitrificare (formarea NO3 - azotatilor din NH4 - amoniu) si procesul de stabilizare a namolului.

In conditii anoxice, in absenta oxigenului dizolvat, azotatii (NO3-N) formati anterior sau care au ramas inca in sistem sunt redusi , adica sunt transformati (redusi) in azot gazos care trece in atmosfera. Procesele au loc in paralel cu degradarea substantelor organice usor biodegradabile (CBO). Procesul se numeste denitrificare.

Pentru separarea namolului biologic de apa epurata in sistemul integrat MBR, se utilizeaza module cu membrane cu microfiltrare, imersate direct in reactorul de proces cu namol activat (bioreactor). Membranele sunt asamblate sub forma modulara (cateodata acestea sunt denumite casete) coborate pe ghidaje direct in bioreactor.

Modulele sunt compuse din membrane, suport pentru membrane, racorduri de admisie si de evacuare si suport al structurii in ansamblu. Membranele sunt supuse la vacuum (< 50 kPa) care aspira apa (permeatul) prin membrane, retinand solidele in modul. Pentru a mentine TSS in interiorul bioreactorului si pentru a curata membranele exterioare, se introduce aer comprimat printr-un distribuitor aflat la baza modulului cu membrana. Datorita bulelor de aer care se ridica la suprafata, se realizeaza curatarea suprafetei membranei; aerul asigura de asemenea oxigenul care ajuta la mentinerea conditiilor aerobe.

Aerarea in bazin se face cu sisteme de aerare cu bule fine prin tuburi cu membrana. Sistemul de aerare este repartizat pe radierul bazinului in 2-4 grupuri.Acest tip de separare apa/namol este utilizat cu scopul obtinerii unei eficiente ridicate privind calitatea apei epurate si de asemenea pentru a obtine un namol biologic usor deshidratabil.

Functionarea modulului de epurare biologica tip MBR este complet automatizata controlata de un calculator de proces.Procesele de denitrificare si nitrificare au loc la intervale presetate prin calculatorul de proces.

Alimentarea cu aer este controlata si reglata printr-un sistem de masurare analogica a oxigenului dizolvat din bazin cu limite minim/maxim, presetate in calculatorul de proces.

Nivelul apei in bazin si modul de evacuare a apei uzate catre emisar sunt deasemenea controlate de calculatorul de proces. Pentru reducerea fosforului, se va realiza dozare de coagulant (clorura ferica sau alt coagulant, ex.: PAX) ce asigura precipitarea fosforului, prin intermediul instalatiei de dozare prevazuta in containerul tehnic.

Inainte de evacuare in emisar, apa epurata este dezinfectata printr-un sistem de dezinfectie cu ultraviolete (UV) sau hiploclorit in functie de solicitare. Instalatia de dozare cu ultraviolete este prevazuta cu camera de linistire inainte de trecere in camerele de dezinfectie propriu-zisa, cu sistem de curatare automata a lampilor si este

amplasata in containerul tehnic. Functionarea este automata corelata cu calculatorul de proces al intregului sistem.

Treapta de tratare a namolului

Prin intermediul unei electropompe submersibile namolul activat in exces (stabilizat) este pompat intr-o unitate de deshidratare cu saci filtranti. Inainte de instalatia de deshidratare, namolul trece printr-un mixer static unde se amesteca cu polimerul dozat prin instalatia de preparare si dozare a polimerului. Amestecul namol-polimer este introdus in filtrul cu saci sub presiune prin intermediul unui compresor.Sacii cu namol deshidratat sunt indepartati manual cu un carucior mobil furnizat impreuna cu instalatia. Concentratia in suspensii solide a namolului deshidratat este de circa 20-25 %. Temporar sacii sunt depozitati pe platforma betonata urmand a fi evacuati din statie in baza unui grafic de evacuare a deseurilor.

Namolul deshidratat poate fi utilizat ca ingrasamant pe camp, dupa ce in prealabil se testeaza compatibilitatea lui cu solul aferent.

Sistemul de automatizare si control al statiei de epurare

Statia de epurare este dotata cu sistem de automatizare completa, avand prevazut un sistem de monitorizare al statiei cu PLC, (calculator de proces industrial) montat pe tabloul de comanda si control. Toate componentele principale ale statie de epurare pot fi vizualizate prin programul de automatizare, inclusiv starea de functionare. In caz de avarie aceasta este semnalata pe panou, dar si acustic sau cu semnalizare optica, cu posibilitatea de transmitare a datelor la distanta (standard).

Toate utilajele statiei de epurare in container tip MBR au prevazute in panoul electric de automatizare si control protectii electrice, termice si de umiditate pentru evitarea defectiunilor si sporirea duratei de viata a echipamentelor.

Pentru acei utilizatori care nu sunt familiarizati cu operarea PLC, furnizam pe panoul electric si o schema mimetica a statiei de epurare in container tip MBR. Toate echipamentele statiei de epurare in container tip MBR sunt reprezentate grafic, cu LED-uri de stare si butoane pentru operarea in regim manual.

La cerere, este asigurata transmisia de date la distanta si prin modul BMC. Acesta da posibilitatea beneficiarului de a urmari si controla aplicatia la distanta, de la un calculator PC instalat intr-o alta cladire (administrativa, de birouri, etc.) impreuna cu alte sisteme instalate in incinta (sistem de incalzire, monitorizare supraveghere incinta, iluminat, etc.).

DEDURIZAREA APEI

Dedurizarea apei se face cu ajutorul unei staţii de dedurizare, frecvent numită dedurizator.

Acesta conţine o coloană de răşină schimbatoare de ioni(cationit), mici sfere polimerice care atrag din apă ionii pozitivi(cationi), în principal ionii de calciu (Ca) şi de magneziu (Mg) şi eliberează în acelaşi timp sodiu(Na).

Când capacitatea de reţinere a răşinii se epuizează, mai precis spus ajunge la o valoare prestabilită, valva de comandă declanşează procedura de regenerare, adică eliminarea cationilor reţinuţi şi reîncărcarea ei cu sodiu. Acest proces se realizează prin spălarea răşinii cu o soluţie salină (saramură). În funcţie de cantitatea de răşină procedura poate dura între 30 şi 120 minute.

Ozmoza inversa

Fenomenul de osmoza se produce cand doua solutii apoase de concentratii diferite sunt situate in doua celule despartite printr-o membrana semi-permeabila. In mod natural apa pura difuzeaza prin membrana semi-permeabila din celula cu concentratie mai mica in celula cu concentratie mai mare, avand tendinta de egalizare a concentratiilor in ambele celule si deci, de stabilire a echilibrului.

Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica prin osmoza inversa, apa pura va trece prin membrana semi-permeabila din solutia concentrata in cea diluata, in final obtinandu-se apa pura. Acest lucru se va realiza prin aplicarea unei forte asupra coloanei cu solutie concentrata care va invinge presiunea osmotica si va determina

trecerea apei in celula cu solutie diluata. Filtrarea pe principiul osmozei inverse se realizeaza prin intermediul unor module compuse dintr-un vas sub presiune in care se introduc membranele filtrante.

Pentru realizarea procesului este necesara o sursa de presiune de minimum 3 bari. Sistemele cu osmoza inversa pentru uz casnic se bazeaza pe un proces ce se desfasoara in mai multe trepte de filtrare a apei pentru a furniza in final o apa potabila de cea mai buna cOsmoza Inversa

Este cea mai buna si mai eficienta solutie de purificare a apei. Elimina elementele toxice si compusii cancerigeni din apa. Procedeul de osmoza se bazeaza pe fenomenul ce se produce cand doua solutii apoase cu concentratii diferite de ioni sunt situate in doua celule despartite printr-o membrana semipermeabila. In mod normal, datorita fortelor de difuzie, are loc un transfer de molecule de apa dinspre solutia cu concentratie mai scazuta de ioni spre solutia cu concentratie mai ridicata de ioni, avand tendinta de egalizare a concentratiilor in ambele celule . Membrana semipermeabila permite doar difuzia moleculelor de apa spre solutia mai concentrata, nu insa si pe cea a materiilor dizolvate din solutia mai concentrata spre solutia cu concentratie mai scazuta. Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica prin osmoza inversa, apa pura va trece prin membrana semipermeabila din solutia concentrata in cea diluata. Materiile organice si anorganice dizolvate in apa, precum si microorganismele prezente in ea au dimensiuni moleculare mult mai mari decit porii ultrafini ai membranei semipermeabile si nu pot difuza spre partea cu apa filtrata. Tratarea apei prin osmoza inversa nu implica tratare chimica si conduce la eliminarea peste 99% din impuritatile organice si anorganice dizolvate in apa si peste 99% din impuritatile biologice (bacterii si virusi) din apa.

Caracteristici:

• Debite standard de pana la 20 l/h (pentru debite mai mari contactati departamentul tehnic)

• Unitati compacte montate pe rame din inox • Folosesc cea mai noua generatie de mebrane sub presiune• Capacitate ridicata de retinere a sarurilor din apa (pana la 97%)• Randament, in functie de calitatea apei, pana la 75%

Sistem de osmoza inversa cu sase stagii de filtrare:

1. Primul stagiu: - Filtru de sedimente preliminar (5 microni)- realizeaza eliminarea mecanica a impuritatilor mai mari de 5 microni: nisip, mal, rugina, etc. 2. Stagiul doi- Filtru cu carbune activ - reduce: polenul, microorganismele, clorul, mirosul si culoarea apei, imbunatateste gustul.3. Stagiul trei:- Cartus de sedimente (1 micron) - realizeaza, eliminarea impuritatilor mai mari de 1 micron si a prafului de carbune ce poate trecein apa provenind de la stagiul 2.4. Stagiul patru: - Membrana semipermeabila - elimina elementele de contaminare (organice si anorganice ), nitrati, nitriti si alte saruri si substante dizolvate, metale grele, elemente radioactive, bacterii si virusi. 5. Stagiul cinci:- Filtru final cu carbune activ - elimina gazele din apa, imbunatateste gustul si mirosul.6. Stagiul sase (optional): - Cartus cu minerale in-line - care are rolul de a remineraliza apa cu calciu si magneziu in cantitatile admisibile pentru apa potabila.7. Stagiul sapte:- Optional - Lampa UV

Sistemul de osmoza inversa cu sase stagii de filtrare elimina:- Clor> 97 %; - Elemente radioactive > 90 %; - Calciu si magneziu (duritatea apei) > 96 %; - Combustibili lichizi > 98 %;- Nitriti si Nitrati > 83 %; - Hidrocarburi aromate > 98 %; - Metale grele (ex. plumb, mercur etc.) > 97 %; - Bacterii > 99%

Filtru de apa cu Osmoza Inversa

Date tehnice - Statie de osmoza inversa model RO 102 P

Presiune minima a apei de intrare 1.5 bari

Capacitate de furnizare a apei filtrate ~10-12 litri/ora

Inaltime 500 mm

Lungime 380 mm

Latime 400 mm

Inaltime rezervor presurizat 400 mm

Diametru rezervor presurizat 260 mm

Etape de filtrare: - Filtru sedimente de 5 microni indeparteaza din apa mizeria, rugina, etc. - Pompa booster - Carbunele activat - elimina/reduce substantele organice si clorul din apa si alti contaminanti nocivi pentru organismul uman. - Filtru sedimente de 1 micron. - Membrana de osmoza inversa elimina 95-98% din saruri si substantele dizolvate, inclusiv bacterii si virusuri, colectand astfel apa pura. - Postfiltru din carbune activat pentru a retine eventualele urme de substante chimice, gust, miros din apa. - Apa tratata este stocata intr-un rezervor presurizat de unde este directionata catre consum atunci cand este nevoie.

Apa obtinuta prin osmoza inversa este o apa pura, demineralizata, deionizata si aproape sterila.

inportant

Statiile de osmoza inversa casnice (RO 102, RO 102P, RO 102UV si RO 102PUV) sunt echipate cu o valva diferentiala care opreste automat procesul de tratare a apei in momentul in care rezervorul presurizat este plin. De asemenea, statiile de osmoza inversa sunt livrate cu KIT complet de instalare ! si cu un ROBINET separat pentru furnizarea apei osmozate !

Deuteriul ș i apa cu con ț inut scăzut în deuterium

Pentru a putea înțelege, e nevoie de puțină cunoastereDeuteriul este unul din izotopii hidrogenului. Nucleul celor mai mulţi atomi de hidrogen din natură conţine un proton (simbol chimic: 1H), însă nucleul atomului de hidrogen mai poate conţine şi un proton şi un neutron sau un proton şi doi neutroni. În primul caz, acesta se numeşte deuteriu (simbol chimic: 2H sau D), iar în al doilea – tritiu (simbol chimic: 3H sau T).

Conţinutul de deuteriu al apelor superficiale din zona noastră climatică este de 150 ppm (părți per milion), cu o fluctuaţie minimă; al precipitaţiilor din zona ecuatorială, de 155 ppm; iar al apelor din partea nordică a Canadei, din interiorul continentului, de 135-140 ppm. Cantitatea de deuteriu din apă variază în funcţie de latitudine, dar şi de altitudine (are o valoare de 150 ppm la nivelul mării şi de circa 130 ppm la o înălţime de 2.000 de

metri). Cantitatea de deuteriu măsurată în apă este direct proporţională cu conţinutul de deuteriu al organismelor care trăiesc aici.

Concentraţia de deuteriu din organismul unui adult este de circa 120-140 ppm. Cu toate că nu pare mult, dacă comparăm această cantitate cu masa altor elemente vitale, se observă că deuteriul este prezent în corp într-o cantitate de şase ori mai mare decât calciul şi de zece ori mai mare decât magneziul.

O serie de experimente au demonstrat că apa cu conținut scăzut în deuteriu poate fi folosită cu rezultate deosebite şi fără nici un efect toxic. În plus, are influență asupra diviziunii celulare. Cu cât concentraţia de deuteriu din apă este mai mică, cu atât va fi mai lent procesul de diviziune celulară, ceea ce înseamnă că „îmbătrânirea” organismului va fi încetinită. De asemenea, în cazul unei diviziuni celulare rapide, cresc şi şansele apariţiei defectelor de diviziune.

Apa cu conț inut scăzut în deuteriu.

În anii ‘60, în Uniunea Sovietică, oamenii de știință au studiat în paralel două populații ale căror membri ajungeau la vârste extrem de înaintate și erau foarte sănătoși. Obiceiurile lor, inclusiv cele alimentare, erau foarte mult diferite, însă cele două populații aveau ceva in comun: beau apă de ghețar. Apa de ghețar este pură, fiind formată cu mii și mii de ani în urma, cu un procent redus de deuteriu, dovedindu-se a avea și calități biologice deosebite.

La copii și tineri, cantitatea de gaze dizolvată în organism este de patru ori mai mică decât la o persoană în vârstă. De fapt, pe masură ce noi îmbătrânim, apa îmbătrânește și ea și reține din ce în ce mai multe reziduuri sub forma de gaze. Daca reușim să înlocuim apa “poluată” din interiorul organismului (poluata prin informație structurală, izotopică, entropică) cu o apă nepoluată, atunci vom reuși să dăm o nouă viață și o nouă tinerețe organismului. Apa cu conținut redus în deuteriu este una dintre apele care fac lucrul acesta.

Cum putem reduce concentrația de deuteriu din organism

Există două căi majore:1. Consumul de legume și fructe proaspete, de alimente vegetariene în general, care sunt bogate în apă cu conținut redus în deuteriu, spre deosebire de carne și de produsele din carne care, din contră, sporesc cantitatea de deuteriu. 2. Consumul direct de apă cu conținut redus în deuteriu.

Cele două căi de reducere a deuteriului din organism, prin alimentație vegetariană și prin administrare de apă cu conținut reudus în deuteriu, sunt complementare, deci nu se exclud una pe cealalta, ci se completeaza într-un mod fericit.

Ce este QLARIVIAQlarivia, apa imaculată, are un conținut redus de deuteriu și este un rezultat al

cercetărilor din domeniul separărilor izotopice desfașurate de-a lungul anilor de către un colectiv de specialiști .Vei regăsi în Qlarivia apa purificată, ce a folosit tehnologia pentru ca tu să beneficiezi de un produs de calitate, care te va ajuta să îți menții starea de bine. În memoria naturii, apa este pură, neatinsă, mereu tânără, datorita conținutului redus de deuteriu, în forma ei originară.

Echilibrul primordial poate fi atins prin reinventarea naturii.Pentru creșterea calității vieții tale, specialiștii noștri au creat Qlarivia, apa cu un conținut de deuteriu de peste 5 ori mai mic decât cel al apei obișnuite.