8636904 Viata Si Lucrarea Parintelui Arsenie Boca

8/12/2019 8636904 Viata Si Lucrarea Parintelui Arsenie Boca

http://slidepdf.com/reader/full/8636904-viata-si-lucrarea-parintelui-arsenie-boca 1/299

VIAŢA ŞI LUCRAREA PĂRINTELUIARSENIE BOCA

1

1



RECOMANDARE

Sunt tot mai puţini cei ce l-au cunoscut pe Părintele Arsenie Boca. Totmai puţini sunt cei ce-şi amintesc de Părintele Arsenie şi pot să deamărturie despre el. Din toţi aceia câţi mai sunt, nu toţi au competenţanecesară, iar unii dintre ei au un cerc prea restrâns de acţiune şi derăspândire a cuvântului. Mai sunt şi din aceia care, deşi sunt bine inormaţi,au e!itări când e vorba să dea mărturie despre cel ce a ost, este şi va iPărintele Arsenie, "n cer şi pe pământ. #n acelaşi timp, sunt "nsă mulţi, "n

vremea noastră, cei ce doresc să ale şi să ştie câte ceva despre PărinteleArsenie cel de odinioară, dar cu acţiune şi "n vremea noastră, mai ales prinlucrarea sa, intitulată Cărarea Împărăţiei.

$u "nsumi am ost "ntrebat adeseori "n mânăstirea noastră, "n altemânăstiri şi "n multe oraşe% &'e ne puteţi spune despre Părintele Arsenie()*a el, mi s-a cerut de multe ori% &Spuneţi-ne ceva despre PărinteleArsenie.) De iecare dată am răspuns cu plăcere la aceste solicitări şi ampus "n atenţia ascultătorilor tot ce am socotit mai important din cele ce leştiu despre acest om mare, ca şi care nu ştiu să mai i ost unul asemeneadintre cei cunoscuţi de mine, ca lucrători "n Biserică. Aceasta a ost pânăacum.

De acum "nainte şi deocamdată, cel mai bun răspuns, răspunsul cel maiautori!at la "ntrebarea &'ine a ost, ce a ăcut şi ce a +ândit PărinteleArsenie() ni-l dă cartea de aţă, pe care o recunoaştem ca cea dintâi cartecompetentă despre Părintele Arsenie, o carte serioasă şi vrednică de a iluată "n seamă, pe care o recomandăm cu toată inima, "n vederea olosuluiduovnicesc.

Autorul cărţii de aţă a ăcut această lucrare ca proiect de te!ă delicenţă "n teolo+ie. $l a lucrat cu serio!itatea cuvenită, a adunat material, l-a selectat şi l-a or+ani!at cu ri+orile cerute pentru o lucrare ştiinţiică.*ucrarea a ost apreciată ca oarte bună, iar autorul ei, pe nume oan"nscă /onuţ, cum "i !icem noi, prietenii0 a ost declarat licenţiat "nteolo+ie. $a este a doua lucrare de licenţă a autorului, pentru că ei "i

2

2



premer+e licenţa reali!ată la 1acultatea de Arte 2i!uale, cu care a obţinuttitlul de licenţiat la prima acultate.

'ând onuţ mi-a oerit un e3emplar din lucrarea sa despre PărinteleArsenie, am aran4at lucrurile "n aşa el ca această lucrare să-mi ie

imprimată pe casete ca s-o pot studia, iar studiind lucrarea, mi-am datseama de valoarea ei şi l-am "ndemnat s-o tipărească, spre a a4un+e lacititori. *a el au +ândit şi alţi prieteni ai noştri şi, cu a4utorul luiDumne!eu, iată că s-a a4uns la această carte, care porneşte la propovăduireducând la cititori nu numai inormaţii despre Părintele Arsenie, ci şi multedin +ândurile lui, cuprinse "n partea de mi4loc a cărţii, intitulată &5 sinte!ăa +ândirii Părintelui Arsenie "n 677 de capete). Sinte!a +ândirii PărinteluiArsenie este pre!entată pe idei puse "n ordine alabetică, aşa "ncât cititorul

se poate orienta şi "şi poate ale+e ceea ce-l interesea!ă "n primul rând.'a unul care am contribuit şi eu la această lucrare cu inormaţiile pecare le-am dat, dar şi ca unul care am insistat pentru tipărirea ei,bine"nţeles, o recomand din toate puterile mele. 5 recomand pentru toatecate+oriile de vârstă, dar "n mod special pentru tinerii intelectuali şi, mai cuseamă, pentru studenţi. Tinerii, care au viaţa "n aţă şi se pre+ătesc pentruviitor, e bine să pornească "n viaţă cu nişte lucruri ştiute, cu nişte lucruri

"nvăţate de la Părintele Arsenie, care le vorbeşte din carte.Socotesc că nu-i ca!ul să insist asupra aptului că recomand această

carte, deoarece cartea se recomandă ea "nsăşi pe sine. 'eea ce trebuie săac eu, este doar să spun cu apăs că această carte nu este o carte de lectură,ci este o carte de studiu. 5 sin+ură lectură, o lectură supericială, este pur şisimplu ără rost. 'artea iind oarte densă, mai ales "n partea "n care sepre!intă +ândirea Părintelui Arsenie, ea nu poate i asimilată şi impropriatădecât insistând şi revenind. Deci, când recomand cartea, recomand şiaceastă stăruinţă asupra cuprinsului ei.

onuţ "nscă ne ace un mare dar, prin cartea pe care ne-o oeră spre

luare aminte, pentru binele nostru şi al celor din 4urul nostru şi pentru "nmulţirea binelui din această lume. #i mulţumim şi "i suntem recunoscătorică ne-a oerit această carte, care nu-i o carte ca cele multe, ci este o carte dereerinţă, al cărui olos "l vor cunoaşte toţi cei ce vor lua aminte la celescrise "n carte şi le vor "mplini după a lor putere. 8ouă nu ne rămâne decâtsă mutăm +ândurile din carte "n mintea noastră şi să le dăm viaţă, prin

3

3



"mplinirea lor cu apta. Dacă vom ace aşa, va i ca şi când PărinteleArsenie va i "ntre noi, cu povăţuirile sale de odinioară. *uând aminte la+ândurile Părintelui Arsenie, va i ca şi cum l-am i "ntâlnit iecare dintrenoi, la Mânăstirea de la Sâmbăta, la Mânăstirea Prislop, la Bucureşti şi

Dră+ănescu, ori la Sinaia. Pentru noi, cei de a!i, cartea de aţă ţine loc deorice loc pe unde a putut i "ntâlnit Părintele Arsenie. $a este PărinteleArsenie adus lân+ă noi, cu cuvântul său, care e acelaşi pentru noi, cum aost pentru cei care l-au au!it rostit prin viu +rai.

Pentru toate acestea,&Să mulţumim Domnului), &Sus să avem inimile9)

Arhimandrit Teofil PărăianMânăstirea Brâncoveanu,Sâmbăta de Sus

4

4



ARGUMENT

&Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au +răit vouă cuvântullui Dumne!eu: priviţi cu luare aminte cum şi-au "nceiat viaţa şi urmaţi-lecredinţa) /$vrei ;<, =0.

Acest "ndemn, pe care "l pun ca "nceput al lucrării de aţă, mi-a ostpus "n vedere "n cip deosebit "n urmă cu c"ţiva ani de un pustnic, pe cândmă alam "ntr-un pelerina4 la Muntele Atos. $ram "mpreună cu trei

prieteni /dintre care unul > oan, Dumne!eu să-l odinească > s-a mutat laDomnul0 şi eram tare bucuroşi de "ntâlnirea noastră cu dânsul. $ramdornici de cuvânt de "nvăţătură, aşa că Părintele a ost bun şi ne-a vorbit.8u ne-a spus prea multe, deşi nouă poate că nu ne-ar i a4uns nici o noapte

"ntrea+ă să-l ascultăm.Au trecut anii, "nsă reţin şi acum din acea "nt"lnire mai ales "ndemnul

din $vrei ;<, "ndemn cu care am "nceput.De atunci "ncoace, am "ncercat, după puterile mele, să "mplinesc acest

cuvânt, să-l ac lucrător. ?i, "mpreună cu câţiva prieteni, ne-am propus, pel"n+ă rânduiala şi proesia pe care o are iecare "n parte, următorul obiectiv%recuperarea şi promovarea +ândirii şi a scrierilor marilor părinţiduovniceşti ortodocşi, "n special români.

$ste un demers care "şi arată actualitatea şi necesitatea mai ales a!i,când lumea creştină a cam "nceput să orbecăiască ea "nsăşi &"n noapteaneştiinţei şi a lipsei de sat, de unde vin toate relele care cinuiesc peoameni, "ntunecă vremile şi prea adesea cruntă pământul) /Arsenie Boca0.

Deci motivele pentru care avem nevoie şi trebuie să ne "n+ri4im de

aceşti Părinţi, pe drept cuvânt, &ca de ocii din cap), sunt evidente, "ntrucâtei sunt luminătorii trupului eclesial, ei sunt &luminătorii lumii) >&*uminătorul trupului este ociul: de va i ociul tău curat, tot trupul tău vai luminat. ar de va i ociul tău rău, tot trupul tău va i "ntunecat) /Matei@, -<0.

5

5



Aşa am a4uns, cu a4utorul lui Dumne!eu, să ne "n+ri4im de editareacâtorva cărţi de spiritualitate ortodo3ă şi de or+ani!area unor e3po!iţii deoto+raii, documente şi scrisori, acestea din urmă, "ncinate PărinteluiPaisie 5laru de la Sila.

Prin urmare, şi studiul de aţă, "ncinat şi el unui Părinte, se "nscrie "nacelaşi demers, de redescoperire şi promovare a +ândirii părinţilorduovniceşti, pentru că, ără nici o "ndoială, Părintele eromona ArsenieBoca este unul din mai-marii noştri, căruia i se cuvine amintirea noastră,după cum se !ice "n $pistola către $vrei.

Aşadar, să aducem lui Dumne!eu 4ertă de laudă, adică rodul bu!elor,care preaslăvesc numele *ui /c. $vrei ;<, ;0.

'a absolvent al unei Academii de Arte 2i!uale, pot airma că mi-ar imult mai uşor să !u+răvesc, nu prin cuvinte, ci cu a4utorul penelului, sau sămodele! "n lut cipul Părintelui Arsenie Boca. Dar, şi "n această situaţie,mă simt oarecum ca şi Anania, !u+ravul Ce+elui Av+ar al $dessei, care, cutoate că era un &!u+rav iscusit), nu a reuşit să &isvodească) cipul

Mântuitorului.; Desi+ur, nu se pune problema că aş i şi eu un !u+rav iscusit, dar mi-a

venit "n minte această comparaţie pentru că mă simt şi eu neputincios din

pricină că, studiind personalitatea şi scrierile Părintelui Arsenie, la câte amreuşit eu să a4un+, "mi dau seama că dimensiunea spirituală a PărinteluiArsenie Boca e +reu de cuprins "n cuvinte /de &!u+răvit)0 şi, pe lân+ăaceasta, mai mărturisesc, ca mulţi alţii, că &cunosc mult prea puţin din tot

ce Părintele Arsenie a repre!entat pentru neamul nostru). *a toate acestea se mai adau+ă, să-i !ic aşa, "ncă o diicultate, şi anume

aptul că vorbesc despre un călu+ăr, şi-atunci s-ar putea pune "ntrebarea%cum pot eu "nţele+e un călu+ăr din aara acestei condiţii, care, atâta timp

cât nu ai trăit-o, rămâne o taină, cum pot eu să vorbesc /ără să e3a+ere!0 şisă "nţele+ +ândirea unui călu+ăr pe care mulţi "l socotesc un sânt, sau uniiciar un +eniu(

Deci, se poate totuşi vorbi, se poate scrie, ără a te ala "n treabă şi ărăa aluneca "n disertaţii pietiste sau "n aprecieri &suiciente şi deştepte)(

6

6



'ând ai un "ndrumător, se poate. ată de ce, "n această situaţie alându-mă, m-am bucurat de spri4inul şi călău!irea unui bun prieten, PărinteleArimandrit Teoil Părăian, care de la bun "nceput m-a a4utat, m-a sătuit şimi-a oerit cele mai multe din materialele pe care le-am olosit "n această

lucrare.Pe de altă parte, având "n vedere prietenia mea cu Părintele Teoil

/care l-a cunoscut pe Părintele Arsenie şi ale cărui !iceri, Părintele Teoil,se ştie oarte bine, le populari!ea!ă cu timp şi ără timp0 şi având "n vedereşi aptul că am ăcut şi eu, ca oarecând Părintele Arsenie, o Academie deArte 1rumoase, m-am simţit oarecum dator să studie! şi, "n cele din urmă,să &isvodeasc) cipul Părintelui Arsenie Boca.

ândită şi redactată iniţial ca lucrare de licenţă, cartea de aţă a a4uns

"n mâinile, şi cred că şi "n inimile, mai multor prieteni şi cunoscuţi ai mei,căci aşa se e3plică aptul că ei au insistat şi m-au spri4init ca s-o şi tipăresc.*e mulţumesc tuturor, "n special Părintelui Arimandrit Teoil Părăian şidau slavă lui Dumne!eu, 'ăruia mă ro+ să mă a4ute să nu +reşesc.

Ioan Gînscă

7

7



VIAŢA ŞI LUCRAREA PĂRINTELUIARSENIE BOCA

Părintele Arsenie Boca s-a născut la septembrie ;;7, la 2aţa deSus, lân+ă Brad, 4udeţul Eunedoara. Părinţii săi, osi şi 'ristina, i-au pus

la bote! numele Fian.;

Şca!a primară "i !ice#!Fian Boca ace şcoala primară "n satul natal /G clase0 şi apoi intră la

*iceul 8aţional 5rtodo3 &Avram ancu) din Brad, al cincilea liceu

românesc din Transilvania, după cele de la Bla4, Beiuş, Braşov şi 8ăsăud,ctitorie a Mitropolitului Andrei ?a+una, pe care-l absolvă "n ;.

'ole+ de bancă l-a avut pe viitorul preot Petru Boldor /ce semna cupseudonimul DHor Ira+an0, autorul amplului poem $ria re%i&i&#' /poemcare "l ace pe 8icior 'rainic să e3clame% &5nomatopee9 #n toatăliteratura universală nu cunosc o metaoră de o asemenea amploare)0, şiautorul poe!iei S()*+#!, "ncinată Părintelui Arsenie.

Mărturiile cole+ului de bancă, cuprinse "ntr-un caiet /4urnal0 ascuns

cândva de Comulus 8ea+ /absolvent şi el al liceului mai sus amintit0, "l "năţişea!ă pe Fian ca &$3cepţional de "n!estrat, de-o voinţă e3traordinară,o memorie ormidabilă, o putere de muncă şi o tenacitate ieşite dincomun).

&Maniestă "ncă de acum desciderea spre universalitate: de ocurio!itate intelectuală remarcabilă, totul "l interesea!ă. #ntocmai cum unluviu adună "n albia sa aluenţii dintr-un "ntre+ ba!in idro+raic, se varsă

"n mare, de aici se pulveri!ea!ă "n cosmos şi din nou se revarsă pe pământsub orma ploii roditoare, reăcând Jcircuitul elementelorK, el asimilea!ăinormaţii din toate domeniile cunoaşterii, pe care le trece prin iltrulpersonalităţii sale şi le transi+urea!ă "ntr-un mod de e3istenţă,prevestindu-l pe teolo+ul erudit şi duovnicul descis spre suletul omului,

ridicând braţe de ener+ie spre tainele universului).<

8

8



*iceul 8aţional 5rtodo3 din Brad, cu un corp didactic de elită, ormatla universităţile din ţară sau de la 2iena, cu proesori mireni şi teolo+i, "şipune pround amprenta asupra receptivităţii intelectuale şi sensibilităţiisuleteşti a tânărului Fian Boca, liderul recunoscut şi respectat de proesori

şi cole+i.&JStatură po!itivistăK, e3celea!ă la matematică, i!ică, cimie,

biolo+ie, are preocupări care depăşesc nivelul pro+ramelor şcolare "ndomeniul artelor% desen, cali+raie, mu!ică. Munceşte suplimentar la desenşi pictură cu proesorul LrmendN, cântă la laut, multiplică partituri pentruproesorul de mu!ică eor+e Pârvu.

De la această vârstă, este e3trem de interiori!at, solitar. Spre sârşitulclasei a 2-a, le-a ăcut cole+ilor mărturisirea că la orele de desen şi

pictură i s-a descoperit ideea potrivit căreia Jomul nu este numai carne,sân+e şi oase, ci e3istă şi altceva. nspiraţia nu ţine de materie, de raţiuneK.Se prei+urea!ă de acum teolo+ul din vi!iunea lui 8icior 'rainicpreocupat să aducă teolo+ia "n arena lar+ă a vieţii intelectuale care să

"mbrăţişe!e o misiune spirituală totalitară, universalitatea maniestăriloromeneşti, aşa cum eromonaul Arsenie Boca va conirma mai târ!iu "nopera sa de valoare universală Cărarea Împărăţiei% JO precum urmărimo armonie "ntre acultăţile suleteşti, tot aşa trebuie să urmărim o armonieşi "ntre cunoştinţele din cât mai multe domenii, precum şi o sinte!ă aacestora cu viaţa. Multă ştiinţă apropie pe om de Dumne!eu, puţină ştiinţă

"l "ndepărtea!ă şi de ştiinţă şi de Dumne!eu. ar omul atâta preţuieşte câtăapropiere de Dumne!eu şi-a câşti+at "n sine. Dumne!eu i-a dat o valoare

mare, "nsă trebuie şi el să şi-o câşti+eK /Cărarea Împăraţiei, p. ;70).G

#n două momente deosebite se ştie că Părintele Arsenie a revenit laliceul din Brad% revederea cu cole+ii după 7 de ani de la absolvire şi cuoca!ia celebrării centenarului celui de al cincilea liceu românesc din

Transilvania, "n ;@.

Gr#*#! !#i ,ia*#n aara matricolelor şcolare, alte documente care să ateste trecerea

prin liceul brădean a lui Fian Boca s-au pierdut, rămâne "nsă peste timp omărturie vie pe care Părintele Boldor o evocă cu emoţie%

9

9



&$ra "n primăvara anului ;, de ;7 mai, după o serbare "n piaţaoraşului, când promoţia de absolvenţi din acest an, "n runte cu diri+intele,proesorul 'andin 'iocan, se deplasea!ă "n curtea liceului pentru a sădi unste4ar, ca un simbol al biruinţei, intrat "n tradiţia poporului român. Mă

pre+ăteam să iau puietul, când diri+intele mă opreşte% J8u Boldor, ci BocaFian plantea!ă pomulK. M-am uitat cu ciudă la diri+inte şi cu aceeaşi ciudămi-am "nipt de+etele "n rădăcinile puietului. Fian ţinea şi scutura puietulsă se tase!e pământul, eu "l presam, apoi iecare cole+ stropeşte custropitoarea la rădăcină, după care l-am le+at de tutore. 'u toţii atunci amotărât ca ste4arul plantat să poarte numele orunul lui Fian, şeulpromoţiei de absolvenţi a liceului. $l s-a de!voltat rumos, ca un simbol alvi+orii, al trăiniciei, al rumuseţii, al "nălţimii idealului spiritual-moral pe

care educatorii noştri ni le-au insulat, ca să acă din noi caractere tari,puternice, personalităţi proeminente "n slu4ba patriei şi neamului).@

I*'+i+#+#! Te!-ic'u !estrea intelectuală şi spirituală dobândită la Brad, se "nscrie la

nstitutul Teolo+ic din Sibiu /;-;<<0 unde este &e3trem de sâr+uinciosşi studios), "ncât "ntre cole+i are aureola unui &Sânt).

'u toate că au şe!ut pe aceeaşi bancă, vreme de patru ani, pe cândăceau studiile de Teolo+ie la Sibiu, Părintele Teodor Bodo+ae mărturiseştedespre Părintele Arsenie că n-a a4uns să-i poată cunoaşte toate adâncurilesuletului. Totuşi, Părintele Teodor Bodo+ae, "n te3tul de pomenire pe care

"l publică "n &Tele+raul Comân), la scurtă vreme de la mutarea la celeveşnice a Părintelui Arsenie, socoteşte concludente următoarele aspecte ale

personalităţii cole+ului său=%&Poate că aptul că nu s-a prea bucurat "n tinereţe de căldura unei vieţi

amiliale e3plică irea sa puţin sociabilă, retrasă, introvertită. 2acanţele lepetrecea adeseori la o rudenie a sa. 8e-a impresionat tăria de voinţă cu carerăbda ri+ul, iind "mbrăcat adeseori "n "mbrăcăminte redusă. Tot astelabţinerea de la bucate mai +rele, renunţând re+ulat la JporţiaK de carne dinnstitut.

8u l-a pasionat prea mult studiul limbilor străine. 'unoştea totuşioarte bine limba rance!ă şi citea cu aviditate studii de psiolo+ie, decaracteriolo+ie, de +raolo+ie, căutând să se adâncească "n descirarea

10

10



tainiţelor suletului. A iubit de mic desenul, sculptura şi mai ales pictura.#mi amintesc şi acum de uşurinţa cu care interpreta la laut compo!iţiidestul de pretenţioase. Toate acestea erau tot atâtea dove!i care ne a4utau să

"ntrevedem "n el pe pictorul şi pe duovnicul de mai târ!iu, care căuta să

redea "n compo!iţii clare şi "n anali!e psiolo+ice destule adâncuri alesuletului omenesc.

Se ştie că "n această privinţă ostul Mitropolit 8icolae Bălan l-a trimiscu bursă la Academia de Arte 1rumoase din Bucureşti, unde a ăcut studiideosebite cu proesorul 'ostin Petrescu. #n acest conte3t maestrul 'ostinPetrescu i-a "ncredinţat pictarea la Ateneul Comân a scenei privitoare laMiai 2itea!ul. 'ine vrea să se convin+ă că "n urma acestor studiiPărintele Arsenie n-a pus "n resca de pe pereţii bisericilor la care a pictat

doar scene şi compo!iţii creştine remarcabile, ci a sesi!at, "n linii şi culori,adevăruri vii şi luminoase ale vieţii arice, cum puţine s-au reali!at la noi,acela n-are decât să cercete!e pictura bisericească din Dră+ănescu /lov0ca să nu mai vorbim de tot atâtea lucrări de coloristică şi de modela4cunoscute atât la Sâmbăta, cât şi la Prislop. 8u trebuie uitate nici coperţileminunate ale primelor patru volume ale .i!ca!iei şi ale Vieţii /* $ri'+'.

#n sârşit, la JmişcareaK de re"nnoire reli+ioasă de la MănăstireaSâmbăta, prin care s-a "ncercat din totdeauna mai ales depistarea patimiloromeneşti şi vindecarea lor prin lucrarea de "nduovnicire creştină, PărinteleArsenie şi-a adus o contribuţie deosebită, care nu trebuie uitată, ciar dacă

"n metodolo+ia ei au mai rămas multe aspecte de "ndreptat.Pentru toată strădania de bine, Dumne!eu să-l odinească cu aleşii

Săi.)6 &$3trem de re!ervat, reţinut, şi solitar), continuă să studie!e "n

particular pictura "ntr-o cămăruţă re!ervată "n calitate de inirmier alnstitutului.

*a intervenţia proesorului 8icolae Popovici, proaspăt re"ntors de lastudii "n străinătate, Părintele Arsenie /Boca Fian0, după absolvireanstitutului Teolo+ic /;<<0, este trimis cu bursă la nstitutul de Belle-Artedin Bucureşti. Aici urmea!ă cursuri de medicină /"n special cele deanatomie, ale Proesorului Cainer 1rancisc > c. Pr. 8icolae Stre!a0,

11

11



participă cu interes la prele+erile de mistică ale lui 8icior 'rainic, şi

recventea!ă şi alte cursuri "n domeniul culturii şi artei.

Uce*icia !a M#*+e!e A+0'

*a puţină vreme după terminarea nstitutului de Belle-Arte, urmea!ă oscurtă perioadă de ucenicie "n monaism la Sântul Munte Atos, când ar ireăcut, după spusele unora, total sau parţial, &călătoria Sântului ApostolPavel din recia).

Mitropolitul 8icolae Bălan, care o restaurat Mănăstirea de la Sâmbăta,mănăstire 2oievodală !idită de 'onstantin Brâncoveanu, dar dărâmată şirămasă "n ruină până "n ;6, când s-a "n+ri4it de restaurarea bisericii şi dere"niinţarea Mănăstirii, voia să aibă acolo numai absolvenţi de Teolo+ie.

'u +ândul acesta a pornit. Aşa că &Mănăstirea a "nceput cu trei oamenimari) /Arimandritul Teoil Părăian0, cu trei candidaţi la călu+ărie, cu treiabsolvenţi de Teolo+ie, şi anume cu% Părintele Arsenie, cu Părintele8icolae Mladin, care a a4uns proesor la Teolo+ie prin purtarea de +ri4ă aMitropolitului 8icolae Bălan, iar din ;G7 cu Părintele Seraim, care veneade la studii din recia.

Dar Mitropolitul 8icolae Bălan "şi dădea seama că "ncepe cu oameninepre+ătiţi "n altă mănăstire şi atunci i-a trimis la Sântul Munte. PărinteleArsenie a stat acolo trei luni, din ;< din martie "ncepând, iar PărinteleSeraim a rămas acolo @ luni şi un an şcolar la Atena la Teolo+ie.

Se spune despre Părintele Arsenie că la Sântul Munte Atos a căutatsă ie sub ascultarea unui părinte aspru, care să-l povăţuiască cu autoritate.

?i se spune că ar i a4uns la un duovnic;7 care i-ar i !is de la "nceput%&Măi, tu nu eşti "n stare de nimic9 8ici la măturat nu eşti bun9). ?i PărinteleArsenie s-a +ândit atunci% &Aici e de mine, la ăsta stau9). /c.Arimandritul Teoil Părăian0

Si+ur este că, la re"ntoarcerea "n ţară, aduce câteva manuscrise ale.i!ca!iei pentru ostul său proesor de la Sibiu, Părintele DumitruStăniloae, cu care colaborea!ă la reali!area "n limba română a acestei

monumentale lucrări.;;

C+i+r %e (r#*+e a! .i!ca!iei rm)*e"+i

12

12



1iecare cititor poate ala din preeţele primelor G volume ale .i!ca!ieiromâneşti /nu cele editate de $ditura Earisma, unde, "n mod surprin!ător,preeţele primelor ediţii nu apar şi deci nici menţionarea demersurilorPărintelui Arsenie0 contribuţia "nsemnată a Părintelui Arsenie la traducerea

.i!ca!iei, prin care Părintele Stăniloae, aşa cum !icea PărinteleArimandrit Seraim Popescu de la Sâmbăta de Sus, &a adus cerul ortodo3pe pământul românesc).

'ontribuţia Părintelui Arsenie a ost mare şi aceasta s-a concreti!atasel% Dânsul a adus cu sine de la Sântul Munte Atos copii de pemanuscrise mai veci şi a insistat apoi pe lân+ă Părintele Stăniloae pentrutraducerea .i!ca!iei: Părintele Arsenie a scris după dictatul PărinteluiStăniloae: a reali!at coperta .i!ca!iei: a susţinut lucrarea de tipărire prin

numărul mare de abonamente pe care le-a procurat. De aceea, pe bunădreptate, Părintele Proesor Dumitru Stăniloae l-a numit &'titor de runte al1ilocaliei româneşti).

Ceproducem aici două ra+mente din preeţele volumelor ; şi ale.i!ca!iei, pentru a sublinia mai bine eorturile Părintelui Arsenie laaceastă lucrare e3trem de importantă pentru spiritualitatea ortodo3ă%

&*a unele scrieri am olosit şi copii de pe manuscrise româneşti maiveci, de la Atos, aduse de P.'. Sa /Părintele Seraim Popescu0 şi dePărintele Arsenie. /O0

In cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P.'. Părinte eromonaArsenie, de la Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară,care mi-a rămas mereu aproape. P.'. Sa a binevoit să scrie după dictatulmeu cea mai mare parte din traducere, la prima ei redactare. #n aară deaceasta, prin pre!enţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce-a pus-o pelân+ă mine de-a ace această traducere, mi-a alimentat cura4ul "n modconsiderabil ca să pot duce până la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe

care altel nu cred că aş i săvârşit-o. Tot P.'. Sa a e3ecutat şi coperta.); &A4utorul otărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat "nsă iarăşi bunul

meu ost student, Părintele eromona Arsenie de la MănăstireaBrâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P.'. Sa, amputut ace aţă unor +reutăţi ce se ridicau ca munţii "n calea tipăririi acestuivolum. P.'. Sa poate i numit pe drept cuvânt ctitor de runte al 1ilocalieiromâneşti. După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei

13

13



opere, acum susţine cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. DacăDumne!eu va a4uta să apară "ntrea+a operă "n româneşte, acest act varămânea le+at "ntr-o mare măsură de numele P.'. Sale şi de mişcareareli+ioasă pe care a tre!it-o "n 4urul Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe

cele mai autentice ba!e ale tradiţiei ortodo3e şi cu mi4loacele celei maicurate duovnicii, ale "nvăţăturii stăruitoare şi ale dra+ostei de sulete.);<

I*+rarea /* m*a0i'm !a Mă*ă'+irea Br)*c&ea*# %e !aS)m1ă+a %e S#'Fian Boca s-a "ncinoviat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta

de Sus "n iunie ;<,;G iind de4a diacon celib /probabil irotonit "n septembrie ;<, c. Părintele 2eniamin Toăneanu0.

După aproape un an de !ile, "n < mai ;G7, are loc tunderea "nmonaism la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, primind acum numele deArsenie. $venimentul este consemnat şi de &Cevista Teolo+ică) din ;G7,editată la Sibiu.

&Pelerina4ul de la Mănăstirea Brâncoveanu a "ntrunit la ru+ăciunea deobşte şi "n acest an, "n 2inerea din Săptămâna *uminată /deci de pra!nicul!vorului Tămăduirii n.n.0, cler şi popor din tot 4urul. #.P.S. Mitropolit8icolae şi P.S. $piscop 8icolae 'olan al 'lu4ului, au slu4it Sânta

*itur+ie şi au cuvântat "ncinătorilor.'u acest prile4 > se spune mai departe > s-a săvârşit impresionantaslu4bă a tunderii "n monaism a Părintelui erodiacon Arsenie Boca. Desprenevoinţele şi virtuţile acestui prim cetăţean al restauratei ctitorii voevodale

de la Sâmbăta de Sus, vorbim altundeva.); Tot aici mai alăm următoarele%&'u prile4ul "ndătinatului pelerina4 anual de la Sânta Mănăstire

Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a ost tuns "n monaism tânărul diacon

Fian 2. Boca, luând numele de Arsenie.'uviosul erodiacon Arsenie Boca este absolvent al Academiei noastreTeolo+ice JAndreianeK. Cemarcat "ncă de pe băncile şcolii pentrudeosebitele-i "nclinări spre viaţa monastică, a ost trimis de #.P.S.Mitropolit 8icolae al Ardealului la ?coala de Arte 1rumoase din Bucureşti,pentru a-şi perecţiona marele său talent de pictor, iar apoi la Sântul

14

14



Munte Atos şi la Atena. #ntors "n ţară, şi-a petrecut viaţa la SântaMănăstire Brâncoveanu, departe de orota lumii, alternând ru+ăciunea custudiul picturii bisericeşti. $ un caracter inte+ru şi un mona de aspră tărieduovnicească.

2eciul şi statornicul +ând al #.P.S. nostru Mitropolit 8icolae de aalcătui o trupă de călu+ări luminaţi, prin aceste intrări "n cinul monaal,

este pornit pe calea "năptuirii).;@ ?i presa vremii ţine să vorbească despre &mişcătoarea şi emoţionanta

tundere "n monaism) a unuia din &luminaţii absolvenţi ai AcademieiAndreiane)%

&Duul lui Brâncoveanu se va i bucurat "mpreună cu "n+erii din cerurică "n această !i mare, J2inereaK din Săptămâna #nvierii Domnului,

Jsvorul tămăduiriiK, poporul român ortodo3 venit pe timp ploios, ca să-şi "ntâmpine ierarul care "i poartă bucuriile şi neca!urile "n suletul său demare român şi de mare creştin, a simţit "ncă o dată cum se revarsă peste elbineacerile cerului la ru+ăciunile şi binecuvântările pe care cei doi ierari,#.P.S. Mitropolit 8icolae, şi P.S. 8icolae 'olan al 'lu4ului "ncon4uraţi desobor de preoţi, le "ndreptau către 'el Atotputernic.

#n adevăr, săvârşirea sintei litur+ii a ost pentru toţi cei ce veniseră laSâmbăta de Sus, prile4 de bucurii care au ăcut să stoarcă lacrimi din oci.

2reau să vorbesc de mişcătoarea şi emoţionanta tundere "n monaism peseama acestei ctitorii voevodale, a unuia din mulţii şi luminaţii absolvenţiai JAcademiei AndreianeK, părintele diacon Boca, diplomat al ?coalei deBelle-Arte din Bucureşti. Moţ după locul de naştere, crescut şi "ndrumat "nstudiul teolo+iei, tânărul mona a "nţeles să dea ascultare +ândurilormarelui erar al Bisericii noastre, consacrându-şi viaţa lui Eristos prinstudiul picturii bisericeşti, pe care s-o desăşoare acolo "n liniştea munţilorpe care Brâncoveanu "i alesese ca loc de retra+ere şi de ru+ăciune.

ată de ce, cred că duul lui Brâncoveanu a tresăltat de bucurievă!ându-şi opera re"nviată şi "mpodobită "n cip atât de minunat deMitropolitul Ardealului din Comânia Mare, care se pare că a ost "nscris "nplanul Providenţei să reia şi să airme "n cipul cel mai solemn testamentul2oevodului martir "mpotriva tuturor +ândurilor celor rele atât dinlăuntrul,

cât şi din aara otarelor ţării noastre.);=

15

15



Pre+2%#0&*ic !a Mă*ă'+irea Br)*c&ea*#

#n ;7 aprilie ;G Părintele Arsenie a ost irotonit preot.;6 &#n 2inerea !vorului Tămăduirii din acest an /;G n.n.0 a avut loc la

Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus obişnuitul pelerina4.Pelerinii, veniţi "n număr destul de mare, aţă de timpurile +rele ce le

străbatem şi de vremea ploioasă, au avut mari bucurii duovniceşti.S-a slu4it Sânta *itur+ie atât la altarul mănăstirii, cât şi "n aerul liber.

#.P.S. Sa a irotonit cu acest prile4 pe 'uviosul prodiacon Arsenie Boca "ntru ieromona, iar pe tânărul, absolvent de Teolo+ie, 2asile ?ortan "ntrudiacon pentru trebuinţele mănăstirii.

Predica "nălţătoare şi duioasă a #.P.S. Sale a stors lacrimi pelerinilor.A urmat sinţirea apei la ântâna tămăduitoare şi un Sânt Maslu cu

mare sobor de preoţi.Mănăstirea lui 'onstantin Brâncoveanu a re"nviat "n toată puterea

duovnicească. Peste ara 5ltului sulă cu putere duul lui Dumne!eu prinmi4locirea mănăstirii re"nviate din mormântul "n care o aşe!aseră adversarii

neamului şi ai credinţei drepte).;

C#re*+#! 'piri+#a! %e !a S)m1ă+a 'a#

3.i!ca!ia pe*+r# +ţi4&#n anii de ctitorie la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus,se remarcă "n cip strălucitor ca Jpictor de sulete după modelul Domnuluinostru isus EristosK /8icior 'rainic0. Se re"nvie acum o tradiţie amarilor pelerina4e la locurile sinte. *a acea Jbulboană spirituală uriaşăK,mulţimile nu mai contenesc, cum e3clamă cu admiraţie 8icior 'rainic%J'e vreme "nălţătoare când toată ţara lui Avram ancu se mişca "npelerina4, cântând cu !ăpada până la piept spre Sâmbăta de Sus, ctitoria

voievodului martirK.)7

După numai un an de la irotonia "ntru preot a Părintelui Arsenie, deci "n ;G<, Părintele Proesor Dumitru Stăniloae mărturisea, cu suletul plinde bucurie, despre lucrarea duovnicească cu totul deosebită a ostului săuelev, &"ncrestând), cum !ice ciar dânsul, &aptele care ilustrea!ă modul "n

16

16



care trebuie să se lucre!e "n !ilele noastre şi care pot inluenţa astel asupraaltora, preoţi şi credincioşi).

&De mult ne simţeam datori să scriem "n această oaie despre lucrareaduovnicească ce se săvârşeşte !i de !i la Mănăstirea Brâncoveanu, cu lar+i

şi adânci eecte "n viaţa poporului nostru.#ntr-o oaie ca a noastră, nu se dau numai "ndemnuri pentru ceea ce ar

trebui să se acă "n scopul "ntăririi credinţei, ci se "ncrestea!ă aptele careilustrea!ă modul "n care trebuie să se lucre!e "n !ilele noastre şi care potinluenţa astel asupra altora, preoţi şi credincioşi.

'u atât mai mult eram datori să vorbim despre o lucrare de proporţiilecelei de la Sâmbăta de Sus, care taie a!i bra!dă adâncă "n viaţa suleteascăa unor "ntinse cercuri de credincioşi.

Am evitat totuşi până acum să scriem, mai ales pentru că simţeam cămişcarea de la Mănăstirea Brâncoveanu e ceva care se situea!ă deasupra "ntâmplărilor "n 4urul cărora se pot ace e3erciţii +a!etăreşti: ea trebuie săcontinue a se desăşura dincolo de !+omotul şi de curio!itatea "ntreţinute "n

4urul unor realităţi umlate de +a!ete, ca lucrurile sinte şi mari, ca creşterea+râului, ca viaţa intimă a amiliei, ca respiraţia continuă, ca ru+ăciunea

!ilnică.; Dar precum se opreşte omul măcar câteodată din +alopul atenţiei spre

atâtea lucruri neesenţiale şi !+omotoase, privind "ntr-o meditaţie serioasă laceea ce e cu adevărat plin de valoare pentru e3itenţa sa, tot aşa era necesarsă aducem vorba cândva despre ceea ce se petrece la MănăstireaBrâncoveanu, ca să nu merităm bănuiala de cine ştie ce păcat.

5 acem deci cu riscul de a supăra pe Părintele Arsenie, ostenitorulsmerit de la Sâmbăta, care consideră vorba bună care i se spune ca cel maimare rău ce i se poate ace.

ândul #.P.S. Mitropolit 8icolae de-a iniţia prin restaurarea mănăstiriimartire a lui 'onstantin Brâncoveanu nu numai re"niinţarea monaismuluidin Transilvania, ci, cu voia lui Dumne!eu, o reacere +enerală a duuluicălu+ăresc ortodo3, atât de scă!ut "n ultimele timpuri, a "nceput să-şi araterodul cel mai promiţător.

Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus nu e loc pitoresc de e3cursii şi dedistracţii "nrămate "n cenare araice, ci mediu de !+uduiri suleteşti

17

17



"nnoitoare, de "ntâlniri serioase ale suletelor cu vocea lui Dumne!eu carele obli+ă la o viaţă scoasă din mocirla inconştienţei şi plăcerilor uşoare.

Pe pa4iştile mănăstirii şi prin "ncăperile ei se ală !ilnic 77-<77 deiinţe omeneşti "n+enunceate pe sub streaşinile ei "n ru+ăciune şi

scrutându-şi trecutul de păcate a căror povară nu o mai pot suporta.Mulţi dintre ei, veniţi de la sute de Qilometri, stau acolo câte până la

săptămâni, rănindu-se numai cu pâine şi apă, dar simţindu-se atât debine şi de "ntremaţi, "ncât nu le-ar mai veni să plece, iar dacă pleacă se

"ntorc la scurte intervale.'ine "i urmăreşte dimineaţa "n timpul predicilor Părintelui Arsenie,

trecând rând pe rând din starea de "ncântare pentru rumuseţileduovniceşti care le sunt de!văluite, la ootele de plâns pentru păcatele

lor, nu mai poate i "n mod continuu omul care a ost.Dar ceea ce te covârşeşte lân+ă aceşti oameni este "ncordarea cu careaşteaptă să le vină rândul la mărturisirea păcatelor, când iecare ştie căPărintele va sta numai cu el G- ore "n convorbire intimă puriicându-i toatemăruntaiele suletului şi toate colţurile trecutului de petele cinuitoare alepăcatului. Te "nduioşea!ă să-i au!i sărmanii aler+ând "n "ntâmpinareaPărintelui cu stri+ătul% JPărinte, dar de mine când ve!i, că nu mai pot purtapovara pe mineK.

#n ce constă taina acestor impresionante eecte ale lucrării PărinteluiArsenie şi care sunt elementele pro+ramului său de lucru(

1ără "ndoială că mi4locul prin care lucrea!ă Dumne!eu "n sulete estecuvântul pe care "l rostim "n numele *ui. Dar cuvântul are o eicacitatedeplină numai când are acoperirea aurului care este viaţa celui ce-l rosteşte.Atunci e un cuvânt ce se rupe dintr-o iinţă care a devenit ru+ al credinţei şimută ocul la au!itori. Despre viaţa Părintelui Arsenie nu e necesar săvorbim, căci asprimea ei e cunoscută şi nu vrem să-l supărăm lăudându-l.

'uvântul său porneşte din neclintirea de stâncă a celui ce nu se

târ+uieşte şi nu se clatină ca trestia bătută de vânt, ci e "ntre+ aşa cum "ieste vorba% curat, opus oricărei patimi şi oricărui +ând de mândrie.

Pro+ramul Părintelui Arsenie( Prin ceea ce a ăcut din sine şi prin ceeace propovăduieşte, este o vie restaurare a celui mai autentic du ortodo3.*a noi credeau mulţi că tradiţia răsăriteană, cu duul ei de "nrânare, e prindeiniţie ceva pasiv, lipsit de orţă. 'ine vrea să vadă +âl+âitul vieţii celei

18

18



mai cuceritoare şi orţa cea mai copleşitoare, n-are decât să mear+ă laSâmbăta de Sus.

Predica de la Sâmbăta de Sus are ca obiect principal combatereapăcatului prin tre!irea +ândului la pre!enţa vie a lui Eristos. De aceea

treapta "n care culminea!ă pre+ătirea pelerinului este mărturisirea. Teminunea!ă acuta sensibilitate aţă de povara insuportabilă a păcatului ce setre!eşte "n oameni la Sâmbăta.

Părintele Arsenie arată cât de mult se poate "nlăcăra prin trăire totte!aurul do+maticei şi al disciplinei răsăritene. Eristos lucrea!ă numai prinSintele Taine şi "n Biserică. 1iecare credincios e obli+at să rămână "ntresemenii săi, ru+ându-se pentru ei, cre!ând pentru ei, iind răspun!ătorpentru ei. 5rice individualism sau mândrie dornică de aişa4, de nuanţă

sectară este lovit "n cap. Smerenia şi puritatea vieţii sunt condiţiile sau maibine !is condiţia neapărată a mântuirii.8e este imposibil să redăm măcar scematic toate laturile

propovăduirii de la Sâmbăta de Sus.inem doar să mai accentuăm importanţa naţională pe care o are

lucrarea de acolo. Peste neamul nostru s-a abătut ca un adevărat la+elobişnuinţa avorturilor. 8imic nu poate !ă+ă!ui revărsarea lui. Statul caentitate impersonală "l combate. Dar or+anele personale ale lui "l practică şi

"l promovea!ă. 8umai o !+uduire reli+ioasă a conştiinţelor poate a4uta aici.Părintele Arsenie a identiicat aici o mare racilă şi a pus ierul roşu pe ea.Se cunosc de4a numeroase ca!uri de amilii care, tre!ite la conştiinţaacestui păcat, s-au recules cu otărâre. $ de aşteptat ca această tre!ire sătreacă de la om la om şi să putem "nre+istra nu peste mult eecteremarcabile.

#n orice ca! mişcarea de "nnoire, de radicali!are a vieţii creştine "nsensul restaurării ei sănătoase, ciar de va i repre!entată numai prinelemente puţine "n satele noastre, va e3ercita o inluenţă bineăcătoare

asupra unor cercuri cât se poate de lar+i.) Atras de mişcarea de la Sâmbăta, Petru Boldor /cole+ul de bancă de la

*iceul din Brad0 petrecea aici trei săptămâni, când l-a au!it pe PărinteleStăniloae airmând cu admiraţie% &Părintele Arsenie e un enomen unic "n

istoria monaismului românesc).<

19

19



Prin urmare, reţinem &importanţa naţională) pe care o avea lucrarea deacolo şi aptul, pe care trebuie să-l recunoaştem şi noi astă!i, că &8e esteimposibil să redăm măcar scematic toate laturile propovăduirii de laSâmbăta de Sus) /Părintele Dumitru Stăniloae0.

#n anii aceia de proundă eervescenţă spirituală, de trăire "n duulSinţilor Părinţi, "n lăcaşul de "ncinăciune de la Sâmbăta de Sus, Părintele!ideşte "n suletul miilor de oameni care caută aici răspuns la marile

"ntrebări e3istenţiale. #ntr-o scrisoare trimisă ostului său cole+ de bancă dela liceul din Brad /Petru Boldor0, Părintele Arsenie se destăinuie% &M-am

"nămat la carul unui ideal cam +reu% Transormarea omului "n 5m, iulmai mic al lui Dumne!eu şi rate al 1iului Său mai mare. #nsă toateidealurile mari au "n ele ceva parali!ant% nu te lasă să te preocupi de

nimicurile acestei vieţi).G

Mă*ă'+irea S)m1ă+a5 a!+ă 3.i!ca!ie4&Spaţiul din 4urul bisericii era o veritabilă lucrare de artă, cu mici

i!voraşe, podeţe ca "ntr-o lume de basm, mici ba!ine de apă cristalină demunte, lăsând să se "ntrevadă rele3e diamantine de roci alese ca pietresemipreţioase, totul "ncon4urat de boscete "nlorite şi pa4işti ireale prin

ră+e!imea lor.)

Părintele Arsenie nu se străduia numai cu cuvântul rostit să "mpodobească suletele credincioşilor cu virtuţi şi să-i acă pe aceştiasensibili la armonie şi rumos, ci şi "mpre4urimile mănăstirii, pe caredânsul, ca un artist, le-a aran4at şi "n+ri4it "n aşa el "ncât totul să arate ca uncolţişor de rai /oto+raiile din acea vreme sunt oarte +răitoare "n acestsens0, mărturiseau "n cip tăcut despre misiunea do3olo+ică şi icono+raicăa omului, prin aceasta Părintele arătând că "ndemnul &1iţi desăvârşiţi,precum şi Tatăl vostru 'el din ceruri desăvârşit este) "nseamnă şi% &1iţi

rumoşi, precum şi Tatăl vostru 'el din ceruri este rumos).@

Le-ă+#ra Pări*+e!#i Ar'e*ie

c# re6i'+e*ţa a*+icm#*i'+ă %i* m#*ţi#ntre re!istenţa anticomunistă care e3ista "n Munţii 1ă+ăraşului şi

Părintele Arsenie Boca, "n acea perioadă duovnic la Sâmbăta, s-a spus şise mai spune că a ost o le+ătură, şi anume că Părintele i-a a4utat &direct)

20

20



pe luptătorii din munţi, &moral şi material). Aşa mărturisescsupravieţuitorii re!istenţei anticomuniste, care, "n ;, au ridicat "n aţaMănăstirii Sâmbăta o cruce-monument &"n memoria celor ce s-au 4ertit "nluptele cu comunismul ateu) şi pe care monument, la &loc de cinste), au

trecut numele Părintelui Arsenie Boca, din următoarele motive% &#n calitatede stareţ al Mănăstirii Brâncoveanu, a ţinut ca nimeni altul lacăracredinţei, "mpotriva comunismului ateu, aducând lumea lân+ă altarele luiEristos. Am evaluat această re!istenţă ca iind mai importantă decât luptapolitică sau armată anticomunistă: Părintele Arsenie Boca i-a a4utat directpe luptătorii din Ce!istenţa ă+ărăşeană, "n anii ;G-;G6, moral şimaterial: 'u spri4inul său s-au ţinut aici, "n anul ;G=, consătuirile ce audus la o unitate de luptă a tuturor orţelor anticomuniste din ţară: Pentru

atitudinea sa anticomunistă, Părintele Arsenie a ost alun+at, arestat "n mai;G6, torturat de Securitate şi condamnat la "ncisoare şi 'anal, peste totiind un e3emplu de demnitate şi un spri4in pentru raţii săi de suerinţă. Aost ţinut apoi cât mai departe de Sâmbăta, până la moarte, umilit şi i!olat,dar permanent căutat de năpăstuiţii din re+iune, cărora le dădea saturi şi

"mbărbătare. Pentru toate acestea am socotit că Părintele Arsenie Boca aost omul cu cel mai mare aport "n lupta anticomunistă. ?i, ca un semn de

"naltă preţuire, i-am trecut numele pe crucea ridicată la mănăstirea unde a

ost atâţia ani stareţ. 1ie-i pomenirea ne"ntinată9).=

Despre le+ătura Părintelui Arsenie cu re!istenţa din munţi, "n aară desupravieţuitorii re!istenţei anticomuniste ă+ărăşene sau de alţi oşti

deţinuţi politici6 ne vorbeşte ciar Mitropolitul Ardealului, #.P.S. PărinteAntonie Plămădeală.

&De re!istenţa din munţi se vorbea şi "n !iare, deci nu era un lucru decare să nu se ştie. Se ştia că e3istă +rupuri de oiţeri, se ştia de +rupul dinpărţile Timişoarei, de +rupul din 'arpaţii Meridionali. $u ştiam ciar mai

mult decât atât. Am avut relaţii cu Părintele Arsenie Boca, la acea vremestareţ la Mănăstirea Brâncoveanu, care era mentor spiritual al "ntre+iiTransilvanii şi ciar dincolo de otarele munţilor. 2eneam şi-mi petreceamvacanţele aici. /O0

Student la Bucureşti iind am au!it de mişcarea de la Sâmbăta, dar nunumai eu, ci mulţi alţii. 'u banii pe care am putut să-i economisim din

21

21



bursă, am venit "ntr-o primă vacanţă la Sâmbăta. /O0 După ce am ăcut oprimă vacanţă aici, după ce am avut o primă discuţie cu Părintele Arsenieaici, el a pus cumva ocii pe mine. Deşi aici veneau studenţi de la 'lu4 şidin alte părţi, eu am devenit preeratul lui. /O0

#n elul ăsta, el a căpătat "n mine o "ncredere deosebită, atât de mare, "ncât ieşeam numai eu cu el uneori, la plimbare pe lac. 5 dată a avut "ndră!neală, dar şi-a mărturisit şi "ncrederea "n mine, "ncredere pe care eunu am călcat-o niciodată, că ne-am "ntâlnit acolo cu cei din munţi, cărora elle umplea sacii cu mâncare. Asta de4a vă poate spune ceva9

'el care a ridicat de curând troiţa aceasta din aţa MănăstiriiBrâncoveanu "n memoria celor care au murit "n re!istenţa din munţi ştieoarte bine aceste lucruri. Dele+aţi de-ai lor, "mbrăcaţi "n ciobani, veneau

aici "n mănăstire şi Părintele Arsenie le umplea desa+ele cu pâine, cuslănină şi cu de toate. *a multe din acestea am ost şi eu martor. 8u sepoate spune, cum a spus un anumit părinte, care a şters numele PărinteluiArsenie de pe această cruce, că "nseamnă că l-am politi!at pe PărinteleArsenie. 8u este adevărat9 $u ştiu lucrurile aşa cum s-au petrecut şi nu

"nseamnă că-l politi!e! pe Arsenie şi că "l scot din rândul sinţilor aşa cum "ncearcă el să o acă... $l apăra atunci o cau!ă sântă, care era a libertăţii şia credinţei şi "i a4uta pe cei din munţi, indierent de ce culoare politică erauei.

Deci, eu am ost martor cum Părintele Arsenie le transmitea şi le dădeatraistele acestea pline cu alimente pentru cei din munţi. $u am ost martor,de mai multe ori, la convorbirile Părintelui Arsenie cu 8icolae Pătraşcu,cel care a ost după 'odreanu şi după Sima, conducătorii Mişcării*e+ionare din Comânia, şi cel care a ăcut pactul cu Teoari eor+escu "nle+ătură cu "ncadrarea le+ionarilor "n noua societate. Si+ur, era un pact deormă, pe care nu l-au respectat şi pentru care Pătraşcu a ost după aceeaarestat şi a şi murit "n "ncisoare, dar eu am asistat la convorbirile lui

Pătraşcu cu Părintele Arsenie Boca. $u am asistat la convorbirile pe malullacului ale Părintelui Arsenie cu cei paraşutaţi prin anii aceia din ermania,care venau să or+ani!e!e re!istenţa românească. 'red că printre ei era şi2ică 8e+ulescu, cel care a scris, de curând, o carte şi nu spune că PărinteleArsenie era le+ionar cumva. 8u9 $l o ăcea "n numele credinţei creştine şi

"n numele datoriei lui "i a4uta pe cei persecutaţi.)

22

22



'u toate acestea "nsă, &toţi cei ce au participat la acele cursuri despiritualitate creştină din anii ;G@-;G6, care alcătuiesc CărareaÎmpărăţiei, ştiu oarte bine că Părintele n-a "ndrumat pe nimeni lare!istenţă şi nesupunere, ci tuturora le-au spus că n-au căderea şi puterea să

"mpiedice ce trebuie să vină, "mbiindu-le trăirea cu toată sinceritatea aidealului creştin, sinteti!at "n Predica de pe Munte, pe care l-a mărturisitpână "n ultimele ceasuri ale vieţii. Deci Dumne!eu este 'el care rânduieştece trebuie să vină asupra oamenilor, "n uncţie de purtările lor, deascultarea lor de Dumne!eu, şi de "ncreştinarea vieţii lor cea de toate

!ilele).<7 $ste oarte potrivit să menţionăm aici mărturia realistă a Părintelui

Arimandrit Teoil Părăian şi să luăm aminte la ea%

&Părintele Arsenie spune undeva, "ntr-o predică de-a lui, este undevascris, că antisemitismul nu ţine de creştinism, că creştinul nu-i voie şi nupoate să ie antisemit. Pe monumentul de la Sâmbăta scrie% JMamă ţară, eipentru tine au muritK. ?i este scris /era0 numele Părintelui% JeromonaArsenie BocaK. 5ri Părintele nu a murit pentru ţară. Părintele poate că o iavut o le+ătură cu vreunul dintre ei, dar nu avea nici un rost. Adicăparti!anii, "n momentul "n care au a4uns "n munţi, nu au mai putut acenimic pentru ţară, pentru binele ţării, cu credinţă reli+ioasă. De ce( Pentru

că ei, din momentul "n care s-au retras "n munţi, nu au mai ăcut altcevadecât să-şi pă!ească pielea. Au re!istat cât au re!istat, dar, se ştie, uniidintre ei au ost prinşi, iar alţii au murit "n luptele cu Securitatea.)

C0i!ia %i* m#*+e&'ât de rumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte

pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea O) /saia , =0.Părintele Arsenie a avut mereu "n vedere nevoinţele ascetice şi aceasta

"ncepând "ncă de timpuriu, de când era student, "ncât "ntre cole+i era

considerat un &sânt).&Dintr-o autentică dorinţă de trăire spirituală, ără "ndoială şi cu multă

sinceritate, a "nceput să ducă o viaţă oarte ascetică. Pleca dimineaţa lapădure, având cu el o scândurică subţire pe care "n+enuncea la ru+ăciune

şi medita "ndelun+.)<;

23

23



Prin urmare Părintele Arsenie avea de4a o pre+ătire ascetică când s-aaşe!at la mănăstire. ?i atunci, dorinţa construirii unei cilii "n inimamuntelui şi dorinţa retra+erii ne pare irească.

După constatările la aţa locului ale Părintelui Boldor, la i!vorul văii

Sâmbăta, pe o mucie de &cleanţ), cu un povârniş aproape vertical,terasea!ă stânca. #n interiorul masivului, &scobeşte) o desci!ătură cu

"nălţimea ;.@-;.= m şi lăţimea de 7.67 m, pe care o lăr+eşte "n interior,cu intenţia de a reali!a o cilie "n &inima) muntelui. vindu-se isuri "nstâncă, construieşte o scelă suspendată "n aţă, spre cursul văii, şi &atacă)rontal muntele printr-o descidere boltită de circa m, "naintea!ă cam ;

m, după care lucrarea se opreşte.<

&Părintele Arsenie a i3at un loc socotit de retra+ere, care până la urmă

nu a ost de retra+ere, nici pentru el şi nici pentru altcineva, pentru că e "napropiere o cabană turistică. 8u Părintele a săpat sin+ur cilia, aşa cum secrede. Părintele a lucrat cu oameni. /Părintele dacă a vrut să acă o treabă+ăsea totdeauna pri!ă la oameni. 5amenii veneau şi "l a4utau. Dacă +ăsea larâu o piatră mare care se potrivea undeva la mănăstire, imediat aran4a cucineva să aducă piatra cu un car cu bivoli.0

'ilia e un "nceput, un ol din care urma să se desacă o cameră "nstân+a. A renunţat pentru că a constatat că se iniltrea!ă apă. ?i atunci, a

renunţat şi din motivul acesta, a renunţat şi pentru că el a plecat, şi s-arenunţat şi pentru că erau parti!ani pe munte şi să nu se acă o le+ătură "ntre Părintele şi parti!ani.) /Arimandritul Teoil Părăian0

/8u ştim dacă Părintele Arsenie ar i vrut să se retra+ă acolo cu totulsau numai "n anumite perioade, "nsă suntem convinşi că dacă s-ar i retras,nu o ăcea de dra+ul sen!aţionalului sau ca să se pre+ătească pentru vreodatorie oarecare, ci ar i ăcut-o cu convin+erea, dra+ostea şi dorinţa pecare au avut-o şi alţi oameni cu viaţă "mbunătăţită care &au u+it de lume)din dorinţa, care-i mistuia, de a rămâne sin+uri cu Dumne!eu.0

Dar, "n cele din urmă, şi cu Părintele Arsenie s-a "ntâmplat ca şi cu alţipărinţi duovniceşti% Dumne!eu a primit iubirea lor şi i-a trimis "napoi "nlumea din care doreau să se retra+ă ca tămăduitori ai ei.

&'iar dacă nu i-ar i trimis "napoi, u+a lor ar i ost la el de creatoareşi ar i avut o "nsemnătate uriaşă pentru societate: iindcă monaul a4utălumea nu prin cele pe care le spune sau ace, ci prin "nsăşi e3istenţa sa, prin

24

24



stare de ru+ăciune ne"ncetată care se identiică cu sinea lor cea mailăuntrică. Dacă Antonie cel Mare şi Sântul Seraim de Sarov n-ar i ăcutnimic altceva decât să se roa+e "n pustia "n care se +ăseau, ar i ost la elde mari ăcători de bine pentru semenii lor. Dar Dumne!eu i-a menit din

veci să slu4ească celorlalţi "ntr-un mod mai direct. Această slu4ire directă şivă!ută era "nsă o consecinţă esenţială a slu4irii nevă!ute pe care o aduceau

prin ru+ăciunea lor.)<< 'ilia Părintelui a rămas până astă!i un loc de pelerina4 unde

credincioşii se roa+ă, pun o loare sau aprind o lumânare.

U!+im#! mare pra6*ic 'ăr1ă+ri+%e Pări*+e!e Ar'e*ie !a S)m1ă+a

Acesta a ost de !vorul Tămăduirii /= mai0 din anul ;G6, şi, dupăspusele unui martor, a ost cel mai "nălţător dintre toate pra!nicele la careparticipase până atunci la Sâmbăta. Mişcarea reli+ioasă de aici avea de4aanver+ură naţională.

&Am ost şi "n anul acesta "n pelerina4 la Mănăstirea de la Sâmbăta deSus din 4ud. 1ă+ăraş. 'u toate că sunt un veci cercetător al mănăstirii,pră!nuirea de acum m-a covârşit cu desăvârşire.

Timpul era neotărât, pe alocuri plouase şi-n alte părţi se pre+ătea deploaie. 2ineri, "n !iua pra!nicului, a "nceput ploaia din !ori la mănăstire, oploaie măruntă şi deasă, stăruitoare. 'u toate că ploaia era binevenităpentru pământul "nsetat, iind o binecuvântare de la Dumne!eu, ne să+etatotuşi inima, "ntrucât ea avea să "mpiedice pe credincioşii pelerini din satelevecine de a veni la pra!nic. ?i ploaia a ţinut până către ora 6. Atunci, caprin minune, norii s-au risipit şi ra!e aurii de soare şi lumină au "nveselităptura +in+aşă a mănăstirii.

'âteva sute de "ncinători veniseră din a4un, iar acum au "nceput săcur+ă miile din toate părţile. 2eneau cu căruţe pe drumul cel mare pietruit,

şiruri, şiruri. 2eneau apoi cete, cete, pe 4os, bărbaţi şi emei, bătrâni şitineri, ete şi copii. Tineretul din Dră+uş, 2işti, Arpaşe, Sâmbete, *isa şialte sate, "n ainele de sărbătoare, măiestrit cusute şi "mpodobite "n celemai elurite şi mai plăcute culori. #ncinătorii cei mai "ndepărtaţi au ost ceidin părţile Braşovului, ale Branului, ale Târnavelor, cu e3cepţia unoroaspeţi distinşi şi studenţi de la Bucureşti.

25

25



Li+#r-0ia ar0ierea'că*a ora .<7 clopotele mănăstirii au "nceput să sune "ntr-un dan+ăt

prelun+ şi "ntr-o armonie cerească. Două !eci şi patru de preoţi "n odă4diide mare sărbătoare au ieşit "ntru "ntâmpinarea #.P.S. Sale 8icolae,

Mitropolitul Ardealului, care venea ca "n iecare an să slu4ească la altarulridicat "n mi4locul pădurii de a+. Miile de "ncinători "şi arătau bucuria şimulţumirea suletească şi "n+enunceau cu evlavie "n aţa "naltului păstor,primindu-i binecuvântarea.

#n tot decursul Sintei *itur+ii, alte şi alte cete de "ncinători soseau,astel "ncât la ceasul predicii am putea spune că se alau "n 4urul altaruluicam ;7.777 de sulete. #ntre+ acest popor păstra cea mai adâncă recule+ereşi urmărea cu evlavie desăşurarea Sintei *itur+ii. Căspunsurile litur+ice

le-a dat şi "n anul acesta corul din 1ă+ăraş, sub oarte iscusita conducere aD-lui Pro. Coşeală, iar troparul #nvierii, Eristos a #nviat, răsuna ca unstri+ăt de biruinţă din miile de piepturi ale "ncinătorilor.

Pre%icarea E&a*-0e!iei2atra Mănăstirii de la Sâmbăta a a4uns astă!i un puternic amvon de

propovăduire. 5bişnuit, pelerinii vin la Mănăstire pentru a se "mpărtăşi cuSintele Taine şi pentru a asculta cuvânt de "nvăţătură şi !idire suletească.Aceste daruri li se "mpărtăşesc "n toată vremea. Mănăstirea de la Sâmbăta

"n această privinţă corespunde pe deplin cerinţelor vremii de astă!i% ea esteo şcoală de luminare a poporului, de deşteptare din somnul păcatelor, deorientare la o viaţă curată şi de olos oamenilor şi plăcută lui Dumne!eu.8u numai la marile pra!nice, ci duminică de duminică şi sărbătoare desărbătoare, slu4itorii mănăstirii, ieromonai cuvioşi ca% Arsenie, Miail,Seraim, ierodiaconul 8icolae, toţi licenţiaţi şi doctori "n Teolo+ie, ţin suspredicarea cuvântului $van+eliei, dând cu putere "nvăţătură poporului. Baunii din părinţii mănăstirii au ţinut cicluri "ntre+i de predici, pentru totpoporul "n +eneral şi pentru studenţi şi tineret "n special. /Aici se ace

reerire la Părintele Arsenie, care, se ştie, or+ani!a acele &vacanţespirituale) la care participau cu mult interes tineri şi studenţi din Bucureştişi din alte centre universitare.0 #n elul acesta predicarea $van+eliei lamănăstire e socotită ca ceva de sine "nţeles şi aşteptată cu sete de

"ncinători.

26

26



#n !iua pra!nicului, rostirea cuvântului u "ncepută de către #.P.S. SaMitropolitul nostru 8icolae. Mulţimea s-a strâns şi mai mult "n 4urulaltarului. $ra "n aţa noastră o mare de capete, mii de pereci de ociatârnau de i+ura senină, impunătoare, bră!dată de cei @@ de ani, dar plină

de părintească iubire, a #.P.S. Sale 8icolae, Mitropolitul nostru. Predica#.P.S. Sale cur+ea natural, ca o apă limpede din i!vorul său. A mânecat dela cuvintele Mântuitorului% JDe "nsetea!ă cineva, să vină la Mine şi să beaK/oan =, <=0, punând "n aţa ascultătorilor icoana vie, plină de lumină şiputere dumne!iască a Mântuitorului Eristos. Mulţimea asculta mişcată şisorbea cu nesaţiu din cuvintele vieţii.

Au urmat apoi la rând alţi 6 predicatori, protopopi, preoţi şi diaconi%Părintele Pro. Dr. Dumitru Stăniloae, a vorbit cu adâncime despre Eristos,

ântâna vieţii şi a nemuririi. Părintele consilier 8anu din Sibiu, custrăul+erări de lumină, a mărturisit despre realitatea #nvierii lui Eristos şidespre datoria noastră de a "nvia cu $l. Protopopul 1ă+ăraşului, Traian'iocănelea, a !u+răvit icoana duioasă a unei cete de emei, "n runte cu obătrână de =7 de ani, care au ţinut să acă pe 4os, reu!ând de a se urca "ncamion, pelerina4ul la mănăstire. Părinţii ieromonai% Arsenie, Seraim şiMiail au vorbit despre marile daruri ale mănăstirii şi despre trebuinţa

"nnoirii suleteşti a "ncinătorilor.Părintele Mladin a evocat "n cuvinte de oc mucenicia pentru Eristos a

celor credincioşi, arătând că ctitorii de la Sâmbăta ac parte din ceatamucenicilor credinţei lui Eristos.

#n "nceiere, Părintele consilier Secaş din Sibiu a lăudat râvna "ncinătorilor, mai ales a emeilor, a căror râvnă este deosebită. A "ndemnat apoi pe ascultători să-şi păstre!e credinţa şi să "mplinească cusinţenie datinile strămoşeşti. #n ine, a adus mulţumiri tuturora pentruosteneala ce şi-au dat venind "n pelerina4.

'ele nouă predici, prin rumuseţea şi puterea lor, au "nviorat pe

ascultători, lucrând adânc "n suletul iecăruia..)*+)*a cea (r#ma'ă'a şi altă dată s-a ăcut sinţirea apei la ântâna de lân+ă altarul

bisericii şi Taina Sântului Maslu pentru bolnavi. *ucrul deosebit al acestuian a ost sinţirea ântânii, bote!ată Jcea rumoasăK din partea #.P.S. Sale.Această ântână, clădită "n mi4locul +rădinii de pomi este o nouă "năptuire

27

27



după desenele şi planurile Părintelui Arsenie. $ste o lucrare de mare artă.

8umele primit la Bote! şi l-a dobândit pe bună dreptate).<G 1ireşte că re+imul comunist nu putea tolera aşa ceva şi era de aşteptat

ca "n cele din urmă să reacţione!e. Avalanşa poporului şi a tineretului spreMănăstirea Brâncoveanu i-a speriat. Se bănuia că acolo unde este o aşa demare adunare de oameni trebuie să ie neapărat şi insti+aţie. ?i cinealtcineva putea i spionat şi arestat decât &insti+atorul), care deveneaincomod şi care, "n mentalitatea lor, putea a4un+e oricând periculos având

"n vedere popularitatea pe care a are.< 5tilia Cădulescu Aroneasa mărturiseşte că l-a re"ntâlnit pe Părintele

Arsenie "n vara anului ;G6 la Securitatea din Braşov, unde a ost dusă şidânsa pentru cercetări.

&Din spusele +ardianului Caicu, un om "n vârstă, care /dupăposibilităţile lui0 m-a a4utat oarte mult, ocrotindu-mă, Părintele Arsenieera "ncis "n subsolul clădirii. Datorită "nsă entu!iasmului enoriaşilor dinScei care aduceau !ilnic, "n +rupuri compacte, mâncare la poartă, saupoate altor interese, "n ultima săptămână a lunii iulie, Părintele era scos lasoare timp de o oră pe !i, pe o terasă a clădirii. *a terasa aceasta aveam şinoi acces. $u şi prietena mea ta Tâmpănaru, eram Jca!ateK "ntr-un birou+ol şi la amia!ă, când era ceva mai multă linişte, puteam ieşi la aer.

Părintele Arsenie era "mbrăcat "n alb şi părea detaşat de tot ce-l "ncon4ura.Din când "n când se uita "nsă la noi, cu o privire pătrun!ătoare. Puţinelecuvinte pe care ni le adresa erau pline de "nţelepciune şi "ncura4are./O0 Dealtel era ştiut că Părintele Arsenie, arestat ca le+ionar, nu era vă!ut cu ocibuni de +uvern şi, poate, nici de mai marii erariei Bisericeşti.

Totuşi, arul său le impunea respect şi teamă.)<@ Aceasta era starea lucrurilor când Părintele Arsenie a plecat

la Prislop.<=

C0ema+ !a +reap+a ar0ieriei#ntr-o cuvântare rostită /liber0 la iunie ;6 "n aula Palatului

Patriariei, cu prile4ul comemorării a 7 de ani de la "ntroni!areaPatriarului Rustinian, #.P.S. Bartolomeu Anania, Ariepiscopul 2adului

28

28



1eleacului şi 'lu4ului, "şi aduce aminte că Patriarul Rustinian se +ândeasă-l ceme pe Părintele Arsenie la treapta arieriei.

&#n această ordine de idei, surprin!ătoare a ost aplecarea lui Rustinian,ost preot de mir, nu numai pentru viaţa monaală, ci şi pentru marile

curente duovniceşti. Primul dintre acestea, ca amploare, a ost cel creat dePărintele Arsenie Boca, pe atunci "n Mănăstirea Sâmbăta de Sus, a căruiputernică inluenţă spirituală cuprinsese, practic, "ntrea+a ţară. ?tiu cusi+uranţă că Patriarul se +ândea să-l ceme la treapta arieriei, dar,precum se cunoaşte, Arsenie a ost arestat, dus "n la+ăre de muncă orţată şi

apoi, practic, obli+at să rămână inactiv.)<6

S+areţ "i %#0&*ic !a Pri'!p

&*a noiembrie ;G6, mitropolitul de atunci al Ardealului, Dr.8icolae Bălan /;-;0, a adus personal la Prislop pe eromonaulArsenie Boca, licenţiat "n Teolo+ie de la Sibiu şi absolvent al Academiei deArte 1rumoase din Bucureşti, până atunci stareţ al re"nviatei ctitoriibrâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus, care, cu două veacuri "n urmă, avuseseaceeaşi soartă ca şi Prislopul, iind distrusă cu tunurile din ordinul+eneralului BuQo. Au ost de aţă noul vicar al Ariepiscopiei Sibiului,preotul Traian Belaşcu, cel care, cu câteva săptămâni "n urmă, a condusacţiunea de revenire a preoţilor şi credincioşilor uniţi la sânul Bisericiistrămoşeşti, aridiaconul oan 'ircov de la catedrala mitropolitană dinSibiu şi preotul Traian 1aur din Silvaşu de Sus. Mănăstirea era "ntr-o stare

4alnică, părăsită de ultimii trei vieţuitori uniţi > cu pereţii tuturor clădirilorplini de i+rasie şi ameninţaţi cu dărâmarea, cu porţiuni mari din terenulalat "n prea4ma clădirilor duse de torentele pârâului Silvuţ, cu acoperişurileclădirilor mâncate de ru+ină, cu o +ospodărie ane3ă oarte săracă şi

ne"n+ri4ită.)< &Poate că a ost o soluţie pe vremea aceea, pentru că Părintele

"ncepuse să ie pri+onit şi urmărit de Securitate. Dar a avut loc şi uneveniment care s-a numit atuncea Jrevenirea +reco-catolicilor "n sânulBisericii 5rtodo3eK. ?i Părintele Arsenie poate că trebuia să plece de laSâmbăta, să nu mai ie "n atenţia mulţimii şi "n atenţia Securităţii. #n urmaacestui eveniment al JreveniriiK, Mănăstirea de la Prislop, care a ost deapt iniţial ortodo3ă, dar a devenit +reco-catolică, a ost părăsită de

29

29



călu+ării +reco-catolici. $rau câţiva şi au plecat şi a rămas mănăstirea+oală. ?i Mitropolitul 8icolae Bălan trebuia să se "n+ri4ească de reactivareaMănăstirii, mai ales că bunurile ostei Biserici reco-catolice au trecut "npatrimoniul Bisericii 5rtodo3e. ?i Mitropolitul l-a dus pe Părintele Arsenie

să or+ani!e!e Mănăstirea de la Prislop. Acesta este motivul ştiut al mutării.Părintele Arsenie, după ce s-a aşe!at acolo, a avut şi el motivele lui ca

să nu se mai "ntoarcă la Sâmbăta. #n ;G a ost o rebeliune la noi laMănăstire. 'eva de ne"ncipuit% călu+ări să se ră!vrătească9 S-au ră!vrătit

"mpotriva Mitropolitului 8icolae Bălan care a restaurat mănăstirea, care i-aăcut călu+ări, care i-a irotonit. A ost un preot şi G monai. ?i părinteleacela care a ost conducătorul acestei rebeliuni a ost sancţionat deMitropolit, la el ca şi ceilalţi patru. Preotul a ost caterisit şi e3clus din

monaism şi ceilalţi au ost e3cluşi din monaism. ?i atunci, părinteleacela, "nainte de a i depus din treaptă a !is% JPărintele Arsenie nu a ostbun > l-a dat aară. Părintele Miail nu a ost bun > un părinte care s-amutat la o altă mănăstire: $u nu-s bun. 'ine-i bun(9K. ?i atunci, un părintede la Sibiu, Părintele eronim rovu, care a ost conducătorul lucrărilor derestaurare de la Mănăstirea de la Sâmbăta, iind el pe atunci consilier laMitropolie la secţia economică, avea nişte scrisori. A scos din arivaMitropoliei nişte scrisori ale Părintelui Arsenie adresate Mitropolitului,scrise de la Prislop, şi nişte scrisori adresate Părintelui eronim rovu > peacestea le avea acasă, nu erau "n ariva Mitropoliei > şi astea le-a adus laMănăstire şi le-a predat Părintelui Seraim să le citească obştii şi să se ştiede ce Părintele Arsenie nu a mai venit la Mănăstire, respectiv să se ştie căMitropolitul l-a cemat pe Părintele Arsenie "napoi la Sâmbăta. #ntre timpce s-a "ntâmplat% Mănăstirea Prislop a a4uns "n $paria Aradului, deciMitropolitul l-a cemat pe Părintele Arsenie, nemaiiind "n $paria lui, l-acemat la Sâmbăta. JPărinte Arsenie, ai la Sâmbăta, că eşti din epariamea, nu rămâne la Arad.K ?i Părintele Arsenie l-a ru+at pe Mitropolit să "l

lase "n continuare la Prislop ca să consolide!e relaţia "ntre ortodocşi şioştii +reco-catolici şi Părintelui rovu i-a scris, ru+ându-l să intervină laMitropolit să "l lase la Prislop. ?i cu acest prile4 Părintele Arsenie i-a scrisPărintelui rovu că J5amenii sunt tot oameniK. Adică cât s-a străduit el săreali!e!e ceva pentru ei /pentru cei de la Sâmbăta0, "nsă oamenii au rămas

30

30



tot oameni, nu i-a scimbat cu nimic. Asta era amărăciunea Părintelui.)/Arimandritul Teoil Părăian0

Dar şi aici, cum vom vedea, Părintele a ost căutat de Securitate.Mutarea, aşa cum s-ar putea crede, nu a ost şi nici nu putea i o re!olvare a

acestei probleme.Deci, Părintele Arsenie, "ndrumat de Mitrolopitul 8icolae Bălan, a

plecat la Mănăstirea Prislop unde a ost numit stareţ apoi duovnic, locunde "şi va pune iarăşi pecetea de !iditor de sulete şi !iditor de aşe!ăminte.$ste cunoscut aptul că Părintele Arsenie a lucrat constant la Prislop, prinimplicarea personală "n restaurarea mănăstirii şi "n toate celelalte munci deaici% tencuiala pentru pre+ătirea rescei, ridicarea scelei pentru pictura cucare dorea ciar dânsul să "mpodobească biserica, icoanele de pe tâmpla

altarului, sculptarea iconostaselor şi a stranelor > "n +eneral lucrarea "ntre+ului mobilier litur+ic, restaurarea bisericii şi a clădirilor ane3e, la carea adău+at altele noi, amena4area şi decorarea "ntre+ii curţi, un adevărat parcnatural /ce ne aduce aminte de cel de la Sâmbăta0, stră4uit de o clopotniţă

pe stâncă, +ândită şi !idită tot de Părintele Arsenie.G7 Primul ram la Prislop a ost "n data de 6 mai ;G, de pomenirea

Sântului oan $van+elistul şi a constituit &prima mare bucurie ortodo3ă a

mănăstirii, după două veacuri de năpăstuiri).G;

*a ;G septembrie ;G, !iua #nălţării Sintei 'ruci, 2lădica Andrei asăvârşit, "n curtea mănăstirii, prima litur+ie arierească ortodo3ă. 'u acestprile4, Părintele stareţ Arsenie a ost irotesit protosin+el. #n cadrulaceleiaşi slu4be au ost tunşi "n monaism% Stelian Manolace, cu numele

de Dometie, şi *eonida PlămădealăG, care a primit numele de Antonie.G< #n curând au ost irotoniţi tot de $piscopul Andrei, unul ca

ieromona, celălalt ca ierodiacon. 'ei doi tineri monai "nsă n-au rămas

mult timp la Prislop.GG

Activitatea Părintelui Arsenie ca stareţ se "nceie "n ;7, pentru că "ntre timp Prislopul devenise mănăstire de maici cu viaţă de obşte. #naprilie ;7, la deci!ia episcopului Andrei, au rămas primele @ surori, careau ost "ncinoviate aici "n luna mai ;7, punând "nceputul vieţii de obşte.Dintre acestea, sora Rulieta 'onstantinescu, licenţiată "n Teolo+ie şi cudiplomă de absolvire a 1acultăţii de 1ilo!oie din Bucureşti, a ost tunsă "n

31

31



monaism la @ au+ust, de pra!nicul Scimbării la 1aţă, primind numele deFamira, "n amintirea celei de a doua ctitoră a mănăstirii. #n ;; MonaiaFamira a ost numită stareţă a mănăstirii. Părintele Protosin+el ArsenieBoca a rămas "n continuare la Prislop ca preot-duovnic, a4utat pentru o

vreme şi de eromonaul Dometie Manolace.G Deci mănăstirea devenise "ntre timp de maici, iar stareţa lor era acuma Monaia Famira

'onstantinescu.G@

Aşa cum am amintit puţin mai sus, Părintele Arsenie a ost "ncontinuare urmărit de Securitate. 5amenii autorităţii de stat "l &ridică) pePărintele Arsenie pentru ancetă "n noaptea de ; spre ;@ ianuarie ;;.#ntr-o scrisoare din @.7;.;;, Părintele Dometie scria către $piscopia5rtodo3ă Comână a Aradului%

&Ola ora dimineaţa, părintele Arsenie Boca, stareţul astei mănăstiri,a ost ridicat de un +rup de ;7 oameni din partea autorităţii. 8u ni s-apre!entat nici un ordin. Procedeul a ost brutal. Au intrat "n ciliile

surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, ără nici o motivare.)G= #ntr-o altă scrisoare, scrisă tot "n data de @.7;.;;, Părintele Dometie

"mpreună cu maicile Prislopului solicită spri4inul ierarului Aradului,pentru stareţul lor. Aşa cum am !is, Părintele Arsenie s-a "ntors la Prislopdupă un an, adică "n ;, de Buna 2estire. A4uns acasă, "i scrie

episcopului Andrei al Aradului următoarele%&De Buna 2estire, cu a4utorul lui Dumne!eu, am a4uns acasă, la

Prislop% sănătos, mult olosit şi tot atâta de senin.Bucuria n-are multe vorbe, de aceea, dimpreună cu obştea, 2-o

"mpărtăşim aşa cum e% cu recunoştinţă şi smerită metanie, pentru că aceţiparte, "n toate privinţele, din motivele ei.

Am alat că după Paşti veniţi la noi. 2ă aşteptăm, aşa cum veciicreştini "şi aşteptau Părinţii. Dar, pe lân+ă motivul străveci, mai e şi unul

local, mai nou% "ndeplinirea ultimelor orme "n conducerea obştei de aci, >ceea ce-mi va asi+ura şi mie ră+a!ul preocupării şi de ceilalţi talanţi ce-iam, cu care "ncă n-am lucrat nimic pentru isus.

Al Prea Sinţiei 2oastre iu duovnicesc, Arsenie. Prislop,

<.7G.;.)G6

32

32



Se ştie că "n această perioadă Părintele Arsenie a ost dus la 'analunde a stat luni de !ile. #n cartea Vi(r*iţa cea mare a lui Dimitrie

Be4anG alăm că Părintele Arsenie a ost dus, "nainte de a i la 'anal7, şila 5cnele Mari. 8u spune "nsă "n ce an.

Părintele Arsenie a rămas duovnic al Mănăstirii Prislop până "n ;,când, prin actul $piscopiei Aradului nr. G7=; semnat şi paraat de

Prea Sinţitul $piscop Andrei Ma+eru, a ost "ndepărtat din mănăstire.;

*a el s-a procedat şi "n ca!ul stareţei Mănăstirii Prislop, Monaia Famira'onstantinescu, cu actul nr. G76;. Prin urmare maicile au ost

alun+ate iar mănăstirea desiinţată. #n incinta ei s-a or+ani!at un 'ămin

de bătrâni.<

După anul redesciderii Mănăstirii Prislop, adică ;=@ şi pe parcursula mai mult de două decenii, toate lucrările eectuate au respectat planurilePărintelui Arsenie, viaţa "nsăşi a mănăstirii iind tributară rânduielilor pecare obştea "ncropită "n ;G şi transormată "n mănăstire de maici "n luna

aprilie ;7, le-a respectat cu sinţenie.G

Pri1e-ia /* B#c#re"+iDupă ce a ost alun+at de la Prislop, Părintele Arsenie şi-a "nceput

pribe+ia "n Bucureşti. A ost an+a4at la Biserica Sântul $leterie ca pictorsecund pe lân+ă pictorul 2asile Cudeanu, iar "n ;@; a ost an+a4at laAtelierul de pictură al Patriariei de la Scitul Maicilor cu "ncadrarea de

muncitor pictor. $ste oarte important să amintim aici că &Părintele Arsenie nu a voit să

"ncalce deci!ia unui ierar, "n semn de adevărată ascultare călu+ărească,nemaislu4ind, ci doar participând la slu4be, ca şi cântăreţ de strană,rămânând "ncă duovnic, ără a spovedi, ci doar "n "nţelesul de "ndrumătorspiritual, pentru +eneraţii de preoţi şi credincioşi, care i-au păstrat şi "i

poartă o recunoştinţă aleasă).@

Pic+area 1i'ericii %i* Dră-ă*e'c#eşind la pensie, o pensie minoră, "n ;@6 a "nceput pictura bisericii

paroiale din Dră+ănescu, de lân+ă Bucureşti, la care a lucrat vreme de ;ani. Părintele Arsenie a pictat-o de două ori, aceasta pentru că, pe alocuri,

33

33



din pricina lumânărilor, pictura s-a &pan+arit) /aumat0, după e3presiaSinţiei Sale. /*a anumite compo!iţii se observă cu uşurinţă cele douăstraturi picturale.0 Aici, cum ciar dânsul spunea, a ost căutat de o&adevărată avalanşă de oameni).

Pictura de la Dră+ănescu nu este una obişnuită, "n "nţelesul că PărinteleArsenie nu s-a limitat strict la pro+ramul icono+raic clasic.

#ncercând să actuali!e!e mesa4ul $van+eliei, Părintele a introdus "npictura de aici, pe lân+ă scenele clasice, de4a consacrate, şi compo!iţii de-adreptul şocante care au un rol vădit cateetic şi care se adresea!ă oamenilor!ilelor noastre.

Dacă i s-a inter!is să predice, o ace acum "ntr-alt cip, cu a4utorulpenelului şi al culorilor. 5amenii care-l căutau aveau ce "nvăţa doar din

lectura picturii, care le +răia direct, ără ocolişuri şi pe "nţelesul tuturor, &casă nu mai orbecăiască şi ei "n noaptea neştiinţei şi a lipsei de sat, de undevin toate relele care cinuiesc pe oameni, "ntunecă vremile şi prea adesea

cruntă pământul).= &Mica biserică de la Dră+ănescu are norocul să simtă pe !idurile ei

!u+răvite predicile ierbinţi, pe care miile de oameni le ascultau la Sâmbătade Sus.

$ o pictură nouă ca şi predica de atunci.)6

'a &predica) de acum să ie cât mai convin+ătoare, Părintele, cusplendida-i cali+raie, aşterne pe !iduri, lân+ă scenele repre!entate,numeroase sentinţe scurte, lămuritoare, care repre!intă o sinte!ă a +ândiriiSinţiei Sale. $le nu sunt simple vorbe de spirit, ci mai de+rabă sunt

aşciile ţâşnite din coerenţa şi vi+oarea unui trunci cu rădăcini adânci. Ar mai i oarte multe de spus şi "n ceea ce priveşte elul "n care

Părintele Arsenie a +ândit pro+ramul icono+raic "n ansamblul lui, adicădispunerea iecărei compo!iţii "n parte, "nsă nu acesta este scopul lucrării

de aţă. Totuşi, nu se poate trece cu vederea o amplă compo!iţie pe carePărintele a !u+răvit-o pe absida altarului. $a ne pre!intă momente &Dinviaţa şi patimile 'uviosului ?tean cel 8ou, pe vremea #mpăratuluiiconoclast 'onstantin 'opronimul, care a tiranisit biserica "ntre anii =G;-==: ar cuviosul primind mucenicia la < de ani ai vârstei sale "n 6 ale

34

34



idelor lui noemvrie, cu vina de pe urmă% J?tean mi-a ăcut temniţa

mănăstire9K).@7

$ste ştiut aptul că "n nici o altă biserică nu este !u+răvită pe absidaaltarului mucenicia acestui 'uvios, care oricum este destul de rarrepre!entată. Deci pictarea ei aici este iresc să ridice semne de "ntrebare,mai ales că ocupă un loc important "n absidă, atât "n ceea ce priveştedimensiunea ei, cât şi "n ceea ce priveşte spaţiul pe care se desăşoară, şianume cel din dreptul ocilor. Prin urmare, este limpede că PărinteleArsenie nu a pus "ntâmplător această compo!iţie aici.

8u aş vrea să iu "nţeles +reşit şi să se creadă că, "n cele ce urmea!ă,doresc să accentue! doar latura proetică a personalităţii Părintelui Arsenie,

"nsă, căutând un răspuns la semniicaţia amplasării compo!iţiei cu pricina

"n acel loc "nsemnat, nu pot să nu observ asemănările dintre cele două vieţi > a 'uviosului ?tean cel 8ou şi a Părintelui Arsenie > şi mai ales aptul că

amândoi s-au săvârşit din viaţă "n 6 ale lunii lui noiembrie9@;

A"e6ăm)*+#! %e !a Si*aiaDupă i!+onirea orţată din mănăstire "n anul ;, obştea s-a

reor+ani!at "ntr-un Aşe!ământ mănăstiresc "n oraşul Sinaia, care acum estemetocul Mănăstirii Prislop. #n acest aşe!ământ Părintele Arsenie şi-a avut

cilia şi atelierul de pictură din anul ;@ până "n anul ;6, când s-asăvârşit din viaţă. Aici şi-a lăsat "ntr-o rânduială desăvârşită şi predici şi

meditaţii şi desene, dar şi ultima dorinţă de a nu-i i date publicităţii.@

Scrieri!e Pări*+e!#i Ar'e*iePe lân+ă aptul de a i ost un mare propa+ator al +ândirii patristice, al

+ândirii ilocalice, Părintele Arsenie a ost şi un "n!estrat scriitor bisericesc.Scrierile Părintelui Arsenie au circulat "ntre credincioşi "n mai multe

variante. 'ea mai cunoscută dintre ele şi cea mai răspândită a ost CărareaÎmpărăţiei. Mai erau apoi cunoscute şi multiplicate /dactilo+raiate0 şipredici ale Sinţiei Sale şi, o dată cu acestea, mare căutare au avut şioto+raiile Părintelui Arsenie din perioada de când era la Sâmbăta,oto+raii care erau şi sunt puse de mulţi credincioşi lân+ă icoane.

De viaţa şi opera Părintelui s-au interesat şi se interesea!ă oameni şiteolo+i de seamă, credincioşi care l-au cunoscut sau nu l-au cunoscut, care

35

35



l-au cercetat sau nu l-au cercetat, care l-au ascultat sau nu l-au ascultatvreodată, aşa "ncât, "n acest conte3t, scrierile Părintelui e iresc săcunoască o rapidă răspândire.

Dar, vă!ând câte variante ale scrierilor Părintelui Arsenie circulă, cei

care-i deţin manuscrisele s-au +ândit că "n cele din urmă este mai bine să lepublice, ciar dacă Părintele Arsenie nu a dorit acest lucru. S-a "nceput cucâteva cuvinte de "nvăţătură publicate "n revista &ândirea), Serie nouă, iar

"n ; şi "n 777 s-a a4uns să se tipărească /"n două ediţii deci0 &ormadeinitivă a Cărării Împărăţiei, cum /Părintele0 a +ândit-o şi cum a lăsat-o

"n ;G, după care vor urma predicile > care şi ele circulă "n nu ştiu câtevariante >, pe care şi le-a le+at sin+ur "ntr-un volum > se pricepea să le+e

oarte rumos cărţile > după o anumită ordine şi cu o cali+raie unică).@<

S-au mai tipărit şi se mai tipăresc şi "n continuare predicile şimeditaţiile Părintelui Arsenie cuprinse "n manuscrisul numit .iii Î*&ierii,

"n &1oaia duovnicească pentru popor > Stră4erul 5rtodo3).De o lar+ă răspândire s-a bucurat şi scrierea Pra&i!a A!1ă, un

manuscris care i s-a urat Părintelui Arsenie şi care pe urmă a ostmodiicat şi rescris. ată caracteri!area pe care o ace Părintele pe unasemenea e3emplar% &Pra&i!a A!1ă > model de strâmbare a unui ori+inal

urat).@G

s-a mai atribuit şi scrierea numită S#*%ar Si*-0 &r1e"+e -!1#!#ipăm)*+e'c, mai puţin răspândită decât celelalte. ată caracteri!area pe careo ace Părintele şi asupra acesteia% &Sundar Sin+ > 'e rumos scrie SundarSin+ şi de ce proastă calitate e apocria aceasta, a unui anatic, incult şi

mincinos).@ 5 altă scriere care o +ăsim de4a publicată "n câteva site-uri ortodo3e

eb este Trep+e 'pre &ieţ#irea /* m*a0i'm, care se adresea!ă "n specialmonailor care doresc să-şi rânduiască viaţa interioară "n vederea urcuşului

duovnicesc. #n inal lucrarea mai cuprinde şi o tâlcuire a rânduieliitunderii "n monaism.Trebuie amintite aici şi !icerile Părintelui Arsenie, care şi ele circulă,

şi pe care mai ales Părintele Arimandrit Teoil Părăian le populari!ea!ă cutimp şi ără timp. /8u e3istă carte a Părintelui Teoil "n care să nu apară celpuţin o !icere a Părintelui Arsenie. 'ele mai rumoase şi cunoscute cuvinte

36

36



ale Părintelui Arsenie le-am cuprins "n cartea Părintelui Teoil Ve*iţi %e!#aţi 1#c#rie, de editarea căreia m-am ocupat personal.0

*a el, nu trebuie uitat că Părintele Arsenie a lăsat acel pro+ram dean+a4are "ntr-o viaţă duovnicească autentică "n cinci puncte% &53i+en,

+lico+en, somn, păstrarea ormonilor şi concepţia de viaţă creştină), "ndreptar de viaţă care nu a ost cuprins "n vreo scriere publicată /de pildăCărarea Împărăţiei0, ci a ost au!it de către un tânăr din +ura PărinteluiArsenie, lucru care nu "nseamnă deloc că nu ar i şi acesta oarte important.

Tot aici trebuie să amintim şi scrisorile pe care Părintele Arsenie le-atrimis celor apropiaţi, pentru că, să nu uităm, scrisorile Părinţilor sunt uneledintre cele mai rumoase opere din literatura patristică. Inele dintre ele auost de4a ăcute cunoscute cititorilor, iar altele probabil că vor urma a i

publicate. Până una alta, mai ales de când e3istă posibilitatea ca ele să ieotocopiate /3ero3ate0, copii după scrisorile Părintelui au a4uns la oartemulţi credincioşi.

Î*%r#mă+r a! m*a0i!r&De vrei să te aci călu+ăr, ă-te ca ocul9) /Părintele Arsenie Boca0

Părintele Arsenie a ost cercetat de mulţi doritori de viaţă monaală.*e spunea Părintele% &Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi ceidin mănăstire se mântuiesc).

$ra şi un oarte bun psiolo+. Dintr-o sin+ură privire şi scimbânddouă-trei cuvinte putea să "nţelea+ă şi să cântărească e3act ce-i de ăcut cudoritorul de călu+ărie ce-i stătea "n aţă. 8imeni nu putea "nşela ociul săua+er cu preăcătorii sau vicleşu+uri. 8u stătea să se tocmească cu nimeni "nprivinţa asta. Spunea răspicat ce avea de spus. Dar, "nainte de a da unverdict "n ceea ce priveşte recomandarea pentru călu+ărie, PărinteleArsenie &căuta să vadă prin tine dincolo de tine). *ua oarte "n serios

problema călu+ăriei. 1oarte elocventă "n acest sens este relatarea despre "ntâlnirea din ;G dintre Părintele Arsenie şi pe atunci tânărul de ;< anioan Părăian /a!i Arimandritul Teoil Părăian0 care dorea să rămână "nMănăstirea de la Sâmbăta%

&'ând m-am dus eu la Mănăstirea de la Sâmbăta "n ;G să mă accălu+ăr, aveam treispre!ece ani şi 4umătate. Părintele era acolo. M-a luat la

37

37



spovedit, am stat de vorbă, mi-aduc aminte şi de amănunte, de "ntrebărilepe care mi le-a pus, "ntre care o "ntrebare care am spus-o eu de multe ori,prin care vroia să intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. Mă

"ntrebă dacă mi-a venit "n +ând vreodată să omor un om. Mie mi s-a părut

oarte curios la vârsta aceea că m-a "ntrebat dacă mi-a venit "n minte săomor vreun om, că nu-mi venise niciodată un +ând de acesta, nici pânăatunci, şi nici de atunci "ncoace, dar i-am mai au!it pe oameni !icând% JTeomor, ire-ai OK şi nu ştiu ce. ?i nu m-am +ândit decât după aceea căPărintele a vrut să vadă de unde vin, care sunt străundurile e3istenţei mele.De ce( Pentru că Părintele avea "n +ândurile lui şi după aceea "n airmaţiilelui, !icerea aceasta că copilul e o+linda părinţilor, că moştenim dinstrăunduri de e3istenţă lucruri po!itive şi ne+ative, că iecare dintre noi

aducem o "ncărcătură "n e3istenţa noastră.A !is odată părintele către unul% JMă, tu eşti sinte!a arababurii dincasa voastrăK. Deci, părintele "şi dădea seama de anumite lucruri, pe careceilalţi nu le observau, sau treceau pe lân+ă ele, sau, "n orice ca!, nu aveauposiblitatea să le ormule!e aşa de ain% JTu eşti sinte!a arababurii dincasa voastrăK.

Deci, dacă vrei să ştii cine eşti, cercetea!ă-te şi ve!i de unde ai venit9?i părintele, bine"nţeles că ştia toate lucrurile acestea, că noi nu "ncepempropriu-!is de la conceperea noastră, ci "ncepem cu rădăcini, mai departe,Dumne!eu ştie de unde, "i cumulăm pe părinţii noştri, pe bunicii noştri.

$u aveam o bunică, mama mamei, şi când !icea câte cineva de unnepot al ei% JSeamănă cu dumneataK, ea răspundea% JPăi numai de-arsemăna cu mine, că-i bineK.

2edeţi, sunt nişte lucruri pe lân+ă care noi trecem uşor. Adevărul estecă iecare dintre noi suntem o sinte!ă, a unei arababuri, a unei linişti,Dumne!eu ştie cum suntem, cine suntem. Dar lucrurile acestea trebuiere!olvate, şi dacă nu le re!olvăm noi, nu le re!olvăm niciodată şi nu le

re!olvă nimeni. ?i atunci părintele ştiind lucrul acesta, şi având capacitateaaceasta de a intui esenţialul "n orice cestiune, ca şi când ar i !is cătremine% JIite ce-i, tu vrei să te aci călu+ăr( Păi "ţi spun eu ce să aci tu,dacă vrei să te aci călu+ăr. 8u te aci călu+ăr, dar aci ce ac călu+ării% !iciru+ăciunea cu care se mântuiesc călu+ăriiK. ?i mi-a spus să !ic% JDoamne,isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine, păcătosulK.

38

38



Mi-a !is aşa% JS-o !ici cu +ândul, deci cu cuvântul +ândit, nu cu cuvântulvorbit, deşi se poate şi cu cuvântul vorbit, e voie, dar s-o !ici cu cuvântul+ânditK. 8u mi-a dat nici o e3plicaţie, bine"nţeles că s-a +ândit la asta, casă o !ic cu cuvântul +ândit, pentru că lupta se dă "n +ând, şi atunci, ca să

scoatem din lucrare +ândurile ne+ative, trebuie să avem +ânduri po!itive:nu mi-a ăcut nici un el de teorie, ci mi-a !is aşa% JFici "n +ând, Doamne,isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine, păcătosulK,lipeşti de respiraţie ru+ăciunea, "n elul următor% "ntre respiraţii !iciJDoamneK, tră+ând aerul "n piept, o dată cu asta !ici Jisuse Eristoase, 1iullui Dumne!euK, şi dând aerul aară din piept, o dată cu asta !iciJmiluieşte-mă pe mine, păcătosulK. Atât mi-a spus, despre altceva nu mi-aspus nimic. Am mai vorbit noi de una, de alta, am plecat, mi-am vă!ut de

şcoală, am ăcut liceul, am ăcut Teolo+ia şi după unspre!ece ani m-amăcut călu+ăr. Deci, "nainte cu unspre!ece ani de a mă ace călu+ăr, ştiamru+ăciunea cu care se mântuiesc călu+ării şi oloseam ru+ăciunea cât oputeam olosi.

nteresant, "nsă, că Părintele nu mi-a dat directiva să iau le+ătura cuvreun practicant al ru+ăciunii, cu vreun duovnic, cu cineva care să mă

"ndrume!e, doar mi-a spus să mă an+a4e! la ru+ăciune. 8u mi-a spus cât să!ic, de câte ori să !ic, cât timp să stau "n ru+ăciune, să am o pravilă, câttimp să !ic ru+ăciunea, dar s-o !ic. Bine"nţeles că mi-am vă!ut de treabă,nu m-am +ândit niciodată că trebuie să o ac cu e3clusivitate, dar am ştiutde ru+ăciune şi de câte ori "mi aduceam aminte !iceam% JDoamne, isuseEristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine, păcătosulK, cum m-a

"nvăţat părintele% "ntre respiraţii% JDoamneK: tră+ând aerul "n piept% JisuseEristoase, 1iul lui Dumne!euK: dând aerul aară% Jmiluieşte-mă pe mine,păcătosulK. Bine"nţeles, nu e absolut necesar să se acă aşa, dar aşa m-a

"nvăţat părintele, şi eu aşa am ăcut.)@@ Au ales calea călu+ăriei mulţi dintre tinerii care l-au căutat pe Părintele

Arsenie. Amintim aici pe cei mai cunoscuţi% *eonida Plămădeală, viitorulMitropolit al Ardealului, Stelian Manolace, devenit vestitul duovnic dela Câmeţi, Rulieta 'onstantinescu, a4unsă stareţă la Prislop, şi lista ar putea

continua.@=

39

39



Petru tinerii de atunci, dar şi pentru tinerii de a!i care doresc săurme!e calea monaală, cât şi pentru cei care au ăcut de4a acest pas,Părintele Arsenie Boca a lăsat o scriere care se reeră la creştereaduovnicească a doritorilor de desăvârşire. $ste vorba despre Trep+e 'pre

&ieţ#ierea /* m*a0i'm, o lucrare destul de puţin cunoscută, din pricinăcă "ncă nu a ost editată.

Dar ne+răit mai importantă decât această scriere este pilda vieţii

Părintelui Arsenie@6, care arată călu+ărilor că pot trăi ca Părinţii dinvecime, &că le poate i viaţa aşa cum le este şi numele) /ArimandritulTeoil Părăian0, adică pot i &bătrâni rumoşi), ciar şi "n mi4locul unei

lumi plină de conu!ie, disperare şi abandonare a adevărului.@

C*cepţia Pări*+e!#i Ar'e*ie %e'pre m*a0i'mPărintele a vă!ut de-a lun+ul vieţii sale şi ca!uri de călu+ări rataţi.

Despre ei !icea% &Inii dintre călu+ări nu sunt călu+ări, ci cuiere de ainecălu+ăreşti).

Pentru a evita apariţia acestora, Părintele Arsenie i-a scris $piscopuluiAradului, Prea Sinţitului Andrei Ma+eru, "n eparia căruia era "n acei ani,spre a-i arăta cu iubirea, e3perienţa şi competenţa cu care scrisese CărareaÎmpărăţiei şi Trep+e 'pre &ieţ#ierea /* m*a0i'm, că "nnoirea

monaismului /atât de dorită şi atunci, ca şi acum0, de care depinde şi "nnoirea mai +enerală a Bisericii şi a societăţii, nu se ace prin "nmulţireanumărului de mănăstiri şi scituleţe şi nici prin simple directive venite &desus).

Alcătuită cu preci!ie, claritate, proun!ime şi cu o putere dediscernământ cu totul aparte, epistola lămuritoare a Părintelui Arsenie > oadevărată sinte!ă a +ândirii Sinţiei Sale despre monaismul contemporan

> poate i socotită, pe bună dreptate, &un luminos punct de reper "ntr-oeventuală "ncercare de "nviorare a monaismului).

&Am vă!ut şi răsăritul şi apusul multor mănăstiri.Căsar, când +răiesc conştiinţei poporului prin simplă e3istenţa lor: şi

apun, când această e3istenţă e pătată de nevrednicia vieţuitorilor lor. Derăsăritul sau apusul acestora atârnă "ncrederea sau ne"ncrederea ce le mairămâne oamenilor "n orţa de creaţie a creştinismului. $ destul să pomenimbisericile şi mănăstirile din Ardeal, "niinţate de ctitorii de peste munţi, ai

40

40



căror vieţuitori au ţinut trea!ă "n conştiinţă unitatea ortodo3ă a neamului.ar când vitre+iile trecutului > ur!ite de 2atican > le-a dărâmat şi ars, s-auarătat mucenicii.

$ un apus rumos.

Acesta ne-a erit de cel ruşinos, al decadenţei actuale, când mănăstirileşi le desiinţea!ă călu+ării.

Aci e ca!ul de popas. 'e re"niinţăm, care situaţie($ rumoasă iniţiativa şi trebuie apreciată, dar ără oameni "ndea4uns

ormaţi, care să conducă cuminte ceea ce se adună la "ntâmplare, nu sea4un+e decât la o situaţie decadentă.

ată câteva decadenţe%Sărăcia, cu care uneori se "ncepe o mănăstire, determină cerşetoria,

umblatul cu Jpantau!aK, pretarea la slu4be pe ruărie, ta3e pe slu4be >ruşini.Din dierenţa de !estre, pe care şi-o aduce iecare, se nasc "n obşte

atitudini umilitoare, "ntâietăţi nedrepte > destrămare suletească.5amenii din aară, care a4ută prin donaţii mai de seamă, ba şi care n-

a4ută cu nimic, dacă nu li se are +ri4a, "ncep să se amestece "n treburileinterne ale mănăstirii, să "nvră4bească obştea şi să se "nvră4bească şi "ntre ei

"naară > smintelile.Sănătatea i!ică a iecărui ins "n parte trebuie medical şi dinainte ştiută.

Aci e un punct +in+aş, care nu mai trebuie ne+li4at. 8u pot i primiţi "naceastă nevoinţă de o viaţă a saturilor evan+elice, decât oameni perectsănătoşi cu plămânii, inima, dar mai ales cu sistemul nervos, sân+ele şi+landele endocrine. Acestea din urmă, pricinuind oarecare 4enă, rămân deobicei la voia "ntâmplării şi pradă unei păreri cu totul pe dos, mai ales "ntreemei, că "ncetarea mai devreme a unor uncţii de natură endocrină, ar i o

"nvrednicire, un preludiu al sinţeniei. De apt e o tra+edie care bate la uşă%de!or+ani!area mintală, "n dierite +rade, de unde "nclinaţia spre e3a+erări,

denaturări, abotnicii, "ncipuiri, năluciri > toate tulburări psiice din cau!enetratate. De multe ori, J"nclinaţia spre mănăstireK nu e de apt o "nclinaţie,ci o inirmitate de adaptare, din cau!e or+anice sau din alte cau!e.Adevărata cemare "nsă nu are nimic cu inirmitatea. 'ura4ul de a ale+eliber acest mod de mântuire nu aruncă ponoase pe celălalt mod demântuire, al amiliei. nirmii văd "n mănăstire% vis, uşurare, litanie, ca să

41

41



sârşească "n decepţii şi sminteli. Adevăraţii cemaţi văd limpede eroicanevoinţă a desăvârşirii, ără ispita sinţeniei.

De asemenea e oarte bine să se ştie de la "nceput care e punctul devedere al iecărui ins asupra răului. Multe structuri psiice sunt pradă

obsesiei răului, a păcatului, a diavolului, maniei asupra trupului şiosânditori ai amiliei > obsesii şi interpretări nesănătoase ca obiecte decu+etare, dovedind un climat nesănătos al minţii sau ducând la el. Speriaţiiaceştia se dedau de capul lor la nevoinţe care le ruinea!ă amândouăsănătăţile > nu sunt de nici o treabă "n mănăstiri. ar dacă totuşi suntprimiţi, sub inluenţa structurii lor, obştea poate a4un+e pradă mâncătoriei,lucrăturilor, viciilor, străini la trape!ă şi ru+ăciune, ba ciar duşmani.nirmii se i3ea!ă pe "n+ustimi neesenţiale creştinismului, ca de pildă pe

amănunte de tipic, de calendar /stilismul0, ciar de pravilă, "n+ustimiabotnice, care au pricinuit Bisericii numai supărări.#ntotdeauna se +ăsesc vieţuitori de mănăstire, dar oarte arareori se

nasc povăţuitorii% stareţii şi duovnicii. Aceştia trebuie să ie minţiluminate, vederi lar+i, buni cunoscători ai omului% limpe!i "n doctrină,

"mbunătăţiţi "n smerenie şi iscusiţi "n dreapta socoteală şi, pe deasupra,structuri cu o ericită "mbinare "ntre iubire şi autoritate. Din câte au ei deăcut pomenesc doar una%

Iniicarea suletească a obştii, ca toţi să ie "ntr-un cu+et. $ atât deanevoios lucrul acesta dar şi atât de mare, "ncât atra+e pre!enţa nevă!ută alui isus "ntr-o atare obşte. ubirea de Dumne!eu şi de oameni, "ntr-o obştede un cu+et, e ridicată de 8oul Testament la valoarea de ar+ument ale3istenţei lui Dumne!eu. Aceasta este ultima *ui deiniţie, poruncă şiru+ăciune. ată rostul şi sarcina povăţuitorilor. Fiduri se pot ace uşor,+ospodărie la el, adunare de vieţuitori oarte uşor > +reutatea-i la ales.'ăci mulţi par buni, luaţi "n parte, dar devin răi adunaţi laolaltă > devinceea ce erau de apt.

5bştile mari, mari din neprevedere, ciar de-ar avea povăţuitori cucalităţi, cu cât sunt mai mari cu atât au o viaţă mai scurtă. 1iecare ins e olume de necunoscute. De aceea, a ace unire "ntre oameni, ciar puţini, e odovadă de lucrare dumne!eiască şi, desăvârşit, numai $l o poate ace.

Deci, ca "nceiere a părerilor% decât reali!ări sortite decadenţei, subraportul aşe!ării, al "n!estrării şi al componenţei personalului, mai bine ără

42

42



ele. 'ăci pietrele, păstrate aşa% moment de culme al trecutului +răiesc maibine conştiinţei poporului, decât reali!ările pre!ente ără năde4de. 8u multemănăstiri, ci puţine% cât mai puţine, dar cu atât mai bune, şi nu prea

mari.)=7

P!ecarea !a ce!e &e"*icePărintele Arsenie a murit la Sinaia, "n 6 noiembrie ;6, acolo şi-a

dat sârşitul.&Se ac el de el de vorbe, el de el de aprecieri de către oameni

necompetenţi, de către oameni care nu ştiu realitatea şi care vreau să "lpună pe Părintele "n atenţia altora. 'ă a vorbit cu 'eauşescu, că i-a spus lui'eauşescu că va muri, şi nu ştiu ce O 8u-i adevărat9 Sunt nişte lucruri

care nu s-au "ntâmplat şi pe care le inventea!ă oamenii şi pe care le citesccredincioşii şi necredincioşii, după care tra+ nişte conclu!ii care nu suntadevărate. A suerit, a avut ceva cu rinicii şi din aceasta i s-a tras şisârşitul. Apoi, la = de ani, nu se mai pune problema din ce pricină aimurit. Mori, că moare lumea la = de ani şi mai devreme. Deci PărinteleArsenie s-a sârşit "n Sinaia, la ora şi ceva seara, "n 6 noiembrie

;6.)=; Proodit de o mulţime impresionantă de credincioşi, Părintele Arsenie

a ost "nmormântat "n cimitirul Mănăstirii Prislop, "n !iua de G decembrie;6.&Mormântul Sinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duul Sinţiei Sale

de la Mănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu, ctitoria Sinţiei Sale de la Sinaia,pictura Sinţiei Sale de la biserica din Dră+ănescu, vor vorbi şi vorbescciar pentru oarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despretrăirea "n Eristos, credinţa "n Eristos, dra+ostea aţă de Eristos, despreadevărul Bisericii 5rtodo3e, mormântul Sinţiei Sale şi crucea de lamormânt iind dintre cele mai cunoscute şi importante "n acelaşi timp şidiscrete locuri de pelerina4, unde vin creştini din toată ţara şi ciar şi dinalte părţi. 2in, se roa+ă, aprind o lumânare, se "ncină şi cer mi4locirea prinru+ăciunea de oc a Părintelui Arsenie pentru ei, pentru amilie, pentru ţară,

pentru lume, pentru Biserică, pentru noi toţi.)=

43

43



*a parastasul de ; ani, P.S. Părinte Daniil Partoşanul, "n predicarostită cu acest prile4, tâlcuind duovniceşte viaţa şi lucrarea PărinteluiArsenie Boca, a spus printre altele%

&Am meditat şi m-am +ândit% 5are ce semniicaţie, printre multe

altele, a avut pentru veacul nostru, pentru timpul nostru, pentru vremeanoastră şi personalitatea şi activitatea şi lucrarea duovnicească şi ceascrisă şi cea repre!entată estetic sau artistic, icono+raic a Părintelui nostruArsenie( ?i am +ăsit o asemănare, am +ăsit o comparaţie, cu ceea ce s-apetrecut "n Babilon pe vremea #mpăratului Belşaţar, când la ospăţulidolatru şi pă+ânesc al acestuia, Dumne!eu trimite o mâna care scrie petencuiala peretelui din interiorul palatului nişte cuvinte. #mpăratul s-acutremurat. 8-a ştiut ce semniicaţie au aceste cuvinte şi nici altcineva din

antura4ul său, dar, proorocul Daniel, cemat de #mpărăteasă, a venit şi atâlcuit cuvintele% &Mene, mene, tecel uarsin) > &8umăraţi, număraţi,cântăriţi şi "mpărţiţi).

Aşa mi se pare că a ăcut şi Prea 'uviosul Părintele nostru Arsenie, "nveacul acesta, "n Biserica noastră, "n ţara noastră, "n poporul nostru, "namiliile noastre, "n suletele noastre% ne-a descirat, ne-a tâlcuit, ne-atălmăcit mesa4ul lui Dumne!eu, cuvântul lui Dumne!eu, arul şi darul luiDumne!eu, ne-a citit ciar şi ne-a descirat parte din semnele timpului pecare noi le trăim şi cu care suntem martori şi contemporani, pentru ca astă!isă ne trăim viaţa noastră creştineşte, "n du curat ortodo3, "n idelitate şicredincioşie aţă de Biserica noastră 5rtodo3ă, cea una sin+ură,sobornicească şi apostolească. De aceea suntem noi astă!i aici, ca şi emeiadin ?unem pe Muntele 'armel, nu din curio!itate, nu din alte +ânduri, cidin necesitate suletească şi spirituală, pentru că, repet, avem nevoie, ca şiSântul $lisei, de pietrele 'armelului, avem nevoie de ocul 'armelului,avem nevoie de urmele paşilor Sântului lie pe 'armel, avem nevoie deduul şi puterea şi ru+ăciunea şi mi4locirea şi binecuvântarea Prea

'uviosului Părintelui nostru Arsenie eromonaul.)=<

44

44



OMAGIU PĂRINTELUI DRAG

8oi, cei ce l-am cunoscut,?i Părinte dra+ l-am avut,Simţim astă!i adâncă durere,Dar şi mare mân+âiere.'ăci noi ştim că şi acum,8u va "nceta nici cum,2iu să ie-n amintiri,

'ipul sintei lui iubiri.?i cu toţi nădă4duim,'u Părintele să im,De vom "mplini curat,Saturile ce ne-a dat.ar acum la despărţire,'u smerenie şi iubire,De la cel plecat "n !are,'erem binecuvântare...

'u nemăr+inită recunoştinţă,Teodosia - Zorica Laţcu,

"mpreună cu toţi credincioşii,copii ai Părintelui.

Braşov,<-G.U.;6

45

45



O SINTE,Ă A G7DIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

Tradiţia vie a apoftegmelor &Din ericire, Părinţii au vorbit iar unele din cuvintele lor au ost

transmise posterităţii, prelun+ind de-a lun+ul veacurilor iradierea pe careau avut-o "n timpul vieţii lor. Pe drept cuvânt, !icerile lor sunt numiteJApote+mele PărinţilorK, căci ele emană de la Părinţi ca atare, "n "nsuşie3erciţiul paternităţii lor. 8u sunt cuvinte rostite "n vă!du, nici sentinţerumoase mai mult sau mai puţin pioase scrise de un autor duovnicesc.

Sunt cuvinte ţâşnite din viaţă şi "ntrupate "n viaţă, pentru a răspunde unei "ntrebări vitale, unei cestiuni stăruitoare şi presante. /...0 Mai mult, trebuieremarcat că transmiterea orală a acestor cuvinte a trebuit să se acă cel maiadesea "n acelaşi conte3t al "ndrumării duovniceşti, iii deveniţi părinţitransmiţând la rândul lor ucenicilor lor ceea ce primiseră. Apoi, cândapote+mele au os aşternute "n scris, ele au continuat să se transmită şi săse propa+e "ntr-o tradiţie monastică vie. /...0

#ncepând de la sârşitul secolului 2 circula "n Palestina o cule+ere ceaduna "n ordine alabetică cuvintele şi aptele atribuite JbătrânilorK celormai aimoşi. $ra ca o +alerie de portrete vii ale marilor strămoşi, "n caremonaii "şi puteau re+ăsi de acum, din +eneraţie "n +eneraţie, portreteleamiliale ale celor pe care-i considerau "ntotdeauna drept părinţii lor, aituturor. 'orespondenţa avvilor 2arsanuie şi oan, aimoşii !ăvorâţi dina!a secolului 2, ne urni!ea!ă o mărturie deosebit de remarcabilă asupralocului pe care, prin intermediul apote+melor, Părinţii deşertului "ldeţineau "n viaţa monailor palestinieni ai acestor epoci, şi nu numai aimonailor, pentru că vedem aici că şi laicii puteau discuta "ntre ei asupra

'uvintelor Părinţilor. Monai şi laici rume+au apote+mele ca pe cuvinteleSintei Scripturi, +ăsind "n ele o rană pe +ustul lor şi potrivită +ustului

iecăruia, ca mana.); Apoftegmele Părinţilor contemporani1ireşte, şi !icerile şi apote+mele marilor duovnici contemporani

e3ercită asupra credincioşilor noştri o atracţie evidentă. 'ine nu cunoaşte

46

46



astă!i, de pildă, cuvântul Părintelui 'leopa% &Mânca-v-ar Caiul9), sau!icerile Părintelui Paisie% &Să ne "ntâlnim la uşa Caiului9), sau &Să nu cre!itot ce au!i, să nu aci tot ce poţi, să nu spui tot ce ştii, să nu dai tot ce ai)(

Mulţi credincioşi le-au au!it şi le-au ţinut minte, "n primul rând pentru

că au "n ele acea notă de spontaneitate, prospeţime şi dulceaţă speciicărostirii mai mult decât scrisului.

'"nd le citesc de prin cărţi parcă şi aud +lasul Părintelui care le-arostit. Mulţi credincioşi mărturisesc acest lucru. 'el mai adesea mi se

"ntâmplă asta când citesc cuvintele Părintelui Teoil. 2ocea inconundabilăa dânsului le "nsoţeşte şi parcă le dă o putere şi mai mare. Acesta-iavanta4ul celor care &cule+) direct de la sursă astel de !iceri.

*a el putem vorbi şi despre cuvintele Părintelui Arsenie Boca, atât de

citite şi citate "n ultima vreme. Pe câţi prieteni sau credincioşi nu i-am au!itrostind !iceri de-ale Părintelui, sau "n câte predici nu am au!it de4acelebrele cuvinte% &Dra+ostea lui Dumne!eu pentru cel mai mare păcătoseste mai mare decât dra+ostea celui mai mare sânt aţă de Dumne!eu.):&#n mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă.): &Mustrarea "nvin+e, dar nuconvin+e.): &'ine ace curte nu ace carte.): &8u toţi din lume seprăpădesc, nici toţi din mănăstire se mântuiesc.): &'ea mai lun+ă cale estecalea care duce de la ureci la inimă.)(

Poate mai mult decât oricare alt duovnic de la noi, Părintele ArsenieBoca are o mulţime de astel de cuvinte care au o e3presivitate propriecelebrelor apote+me din Pateric. 5ricine a citit măcar o predică aPărintelui, se poate convin+e de această realitate. Ficerile, sentinţeleSinţiei Sale, atât de aparte ormulate, "l arată pe Părintele Arsenie ca pe unom cu o putere de sinte!ă deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de a

cunoaşte totdeauna esenţialul "ntr-o cestiune.; Acesta este unul din motivele pentru care am socotit ca oarte

binevenită reali!area, "n partea a -a a lucrării de aţă, unei Si*+e6e a-)*%irii Pări*+e!#i Ar'e*ie Bca, deci reli!area unei antolo+ii, care să

cuprindă cu precădere acele cuvinte scrise "ntr-un limba4 aoristic. In altmotiv care m-a determinat să ac această selecţie, este latura practică pecare am avut-o "n vedere, adică olosul duovnicesc al cititorilor.

47

47



Ficerile şi ra+mentele cuprinse aici au ost selectate din mai multesurse, pe care le voi enumera "n cele ce urmea!ă%

Cărarea Împărăţiei:Predicile Părintelui publicate "n revista &ândirea) /Serie nouă0:

Predicile din manuscrisul intitulat .iii Î*&ierii5 publicate "n &Stră4erul5rtodo3):

Trep+e 'pre &ieţ#irea /* m*a0i'm: Predicile din caietul Părintelui oan 1ărcaş /predici copiate de Maica

Miruna de la Sinaia, care era rudă cu Părintele oan 1ărcaş din Bla4, de peun caiet al Părintelui Arsenie cu notiţe, cu binecuvântarea PărinteluiArsenie, cu speciicaţia ca să nu scimbe nimic din te3t. Părintele oan1ărcaş a "nre+istrat Părintelui Teoil, cu care este prieten, aceste predici pe

bandă de ma+netoon. #ntre timp acest caiet s-a pierdut, dar au rămasben!ile ma+netice.0'aietul cu predicile şi !icerile culese de Părintele Petru 2anvulescu,

un ucenic apropiat al Părintelui:'uvintele culese de Părintele Arimandrit Teoil Părăian, adunate "n

cartea Ve*iţi %e !#aţi 1#c#rie:'uvintele culese de cei care l-au cercetat duovniceşte pe Părintele

Arsenie.Scrierile

Pra&i!a A!1ă şi

S#*%ar Si*-0 &r1e"+e -!1#!#ipăm)*+e'c, atribuite de unii Părintelui Arsenie Boca, dar asprucaracteri!ate ciar de Părintele Arsenie, prima ca iind &un manuscris urat,modiicat şi rescris), iar cea de-a doua ca iind &o apocriă a unui anatic,incult şi mincinos), nu le-am luat "n discuţie.

#ntrucât partea aceasta are structura unui dicţionar, cititorii vor puteaala, ără să mai caute ei "nşişi "n "ntrea+a operă, ce anume "i interesea!ădin +ândirea Părintelui Arsenie. 1orţa ormativă şi varietatea ţintelor atinsede cuvintele Părintelui sper să-i convin+ă pe toţi de utilitatea acestui

demers.

48

48



O SINTE,Ă A G7DIRII PĂRINTELUIARSENIE BOCA ÎN 899 DE CAPETE

ADEVĂRUL:; Adevărul este iinţă vie.<; niţiativa omului spre Adevăr tot Dumne!eu o tre!eşte.=; 5amenii sunt oile cele mai +reu de păstorit. 8u sunt toate oi, mai

sunt şi berbeci şi ţapi: "n veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele.8imic mai "mpărţit pe lume decât părerea oamenilor asupra adevărului.

5are este vina adevărului(Dumne!eu a ştiut această inirmitate a omului, a alării adevăruluicurat, de aceea a dat Bisericii şi slu4itorilor ei le+iuiţi > lor sin+uri >, +ri4a

"nvăţării lui curate.>; &Scriptura nu se tâlcuieşte cum "l taie capul pe iecare), stri+ă

Sântul Apostol Petru.Adevărul nu se "năţişea!ă cum i se năluceşte oricărei minţi

"ntâmplătoare. 'reştinismul nu este ceea ce poate strâmba iecareneputincios din el.

?; 'el mai +reu păcat, veşnic ără iertare este starea omului "mpotrivaadevărului.

ASCE,A@; Termenul de curăţire /asce!a0 are două vârste şi s-a "ncetăţenit sub

numele de puriicare. Perioada ascetică cuprinde puriicarea activă "n careintră toate nevoinţele din partea omului şi puriicarea pasivă, adică decurăţire a irii de patimi dincolo de puterile omului, pe care o ace

Dumne!eu #nsuşi. $l #şi ace loc curat "n cei ce-* caută cu dra+oste, darputerile lor nu le mai a4un+ pentru aceasta şi atunci ei trebuie să suerecurăţiri mai presus de ire, ca să poată locui "n ei cu slavă 'el mai presusde ire.

; 1a!a de culminaţie a asce!ei şi de adâncire a trăirii duovniceşti senumeşte iluminare. #n a!a aceasta Darurile Duului Sânt primite la Bote!

49

49



se de!voltă "n toată deplinătatea lor şi "ntăresc suletul pentru şi mai +rele "ncercări. #n a!a aceasta pot apărea amă+iri şi daruri e3traordinare şi cinele are e sătuit să nu-şi lipească inima de ele, pentru că nu numai că nu

"naintea!ă, dar poate pierde şi tot ce a a+onisit. ar calea e din ce "n ce mai

subţire şi tot mai mult trebuie să te lepe!i de toate.8; Asce!a are şi un caracter ristolo+ic. #n nevoinţe nu e numai omul, e

şi Eristos pre!ent. #n sorţările noastre e pre!entă orţa din irea omeneascăa lui Eristos.

; Partea "ncepătorilor este nevoinţa de a seca i!voarele patimilor dinpământul inimii, precum şi +ri4a de a nu se sui cu mintea "n vă!duulpărerii, căci acolo bat urtuni mari şi se rup aripile minţii.

ASCULTAREA:9; Dintre cele trei ă+ăduinţe /monaale0 cea mai +rea e ascultarea,pentru că are de biruit mai mult patimile minţii care discută cu Dumne!eu

"n loc să asculte ără discuţie.::; Dintre cele trei ă+ăduinţe monaale, ascultarea necondiţionată s-a

dovedit cea mai +rea, din două motive cu totul opuse% unul inirmitateairii, iar celălalt personalitatea ei.

:<; Disciplina ascultării ridică irea din inirmitate precum scoate şimândria din personalitate. Ascultarea ace şi pe leneşi şi pe vicleni să-şide!+roape talantul, precum acoperă şi pe cei talentaţi de 4euirea slaveideşarte.

:=; 'iar când se reali!ea!ă sinţenia, nici aceasta nu de!lea+ă deacoperământul ascultării.

:>; De Dumne!eu ascultăm necondiţionat toată viaţa şi ără abatere.Dacă "nsă povăţuitorii noştri după Dumne!eu, stareţii şi duovnicii, devineretici şi, ca atare, se "ncarcă din partea Bisericii cu pedeapsa aurisirii saucaterisirii, atunci suntem de!le+aţi de ascultarea lor, pentru că ei au

strâmbat dreapta credinţă şi prin conştiinţa lor nu se mai e3primă voia luiDumne!eu. Dar ascultarea de Biserică nu "ncetea!ă.

:?; Mănăstirile cu viaţă de sine au slăbit votul ascultării şi al sărăciei şidin pricina aceasta sunt o ormă decadentă de monaism.

:@; Spre olosul vieţii duovniceşti eşti de mare câşti+ ascultând peoricine.

50

50



:; Ascultarea e lepădarea de sine, luarea crucii "n iecare !i /*uca ,<0.

:8; Ascultarea stin+e orice rământare şi opreşte orice iniţiativă, decitoată ener+ia, cu vremea, trebuie să se convertească "n virtuţi duovniceşti.

:; Ascultarea stin+e personalitatea de pe planul lumii şi, dacă e cevade capul ascultătorului, toată "n!estrarea lui se prescimbă "n sinţenie, pecare, de multe ori, se poate "ntâmpla să n-o ştie nimeni ără numaiDumne!eu.

<9; Aşa creşte ascultătorul o personalitate a spiritului, când i!buteşte sătreacă peste +rămada sa de oase ca şi cum ar trece altul.

ATEISMUL

<:; 5bârşia ateismului este "n Templul din erusalim.<<; Ateismul este o inirmitate, o monstruo!itate şi o eroareundamentală a naturii umane.

<=; Dacă ai bate pe un ateu cu dove!ile ca pisălo+ul "n piuliţă şi tot nuvei desace pe nebun de la nebunia sa.

<>; Mintea care cu+etă că nu e3istă Dumne!eu cade "n propria sasentinţă, căci a te lupta din toate puterile "mpotriva a ceea ce nu e3istădovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi/nebunia0 minţii care o conduce.

<?; 8ecredincioşii, spre ruşinea noastră, "şi cred necredinţei lor maimult decât credem noi credinţa noastră.

AVORTURILE<@; Altă durere pe care o aveţi voi, mamelor, taţilor, sunt copiii

lepădaţi. Acesta este un păcat stri+ător la cer. $ste uciderea la mi4loc, nueste cu nimic mai uşoară.

Ascultaţi toţi cu luare aminte% sân+ele lor cere ră!bunare. De

asemenea, nu vei avea noroc cu ceilalţi, ci numai plâns şi 4ale. Că!bunareasân+elui vărsat se ace ără milă, ori "ţi ia Dumne!eu şi pe ceilalţi, ori vorcere "nsuşi capul mamei.

?tiţi bine că aceasta se "ntâmplă la multe atunci pe loc. ar aceasta aşase tocmeşte că altă supărare vei avea "n casă, că "ţi pier!i cumpătul şi uiţide marea milă a lui Dumne!eu, ce o are cu toţi păcătoşii, şi se apropie

51

51



diavolul de tine şi "ţi ba+ă "n cap +ândul să-ţi iei lumea "n cap şi să-ţi acicapătul. Acesta este +lasul "mpotriva tuturor celor care ac aşa.

<; Mare ispitire păţesc mamele care ac aşa, care au ucis copii. ardacă vrei să scapi tu şi ceilalţi copii, pe care i-ai ăcut, trebuie să pui "n loc

tot atâţi copii, ai altor emei sărace şi să-i bote!i, iar dacă nu, ia-i şi bote!aţi+ata şi să "n+ri4eşti de dânşii ca de copiii tăi, cu "mbrăcăminte, cu

"ncălţăminte, ăină, bani de şcoală, până ce sunt "n stare să-şi câşti+epâinea, şi ce scoţi din copiii tăi, să iasă şi din aceia. ar toate neca!urile pecare le vei avea "n vremea aceasta, ie pentru ei, ie de la ei, să le rab!i petoate, nădă4duind "n mila lui Dumne!eu, că "ţi va ierta păcatul, căci prinrăbdare ispăşeşti păcatul. Milostenia cu osteneală, biruie "naintea 4udecăţii.

<8; 2rei copii puţini, nu lăsa bărbatul să se atin+ă de tine. #nsă ca să

puteţi ace lucrul acesta, trebuie să vă "nrânaţi cu postul, iar eu !ic cuoamea. 'ăci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne ba+ă "n oculiadului. De aceea, ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de potele lui, ci să lemai ucidem cu postul.

<; Te sătuieşte bărbatul ca să uci!i copiii( Satul este uci+aş, nu-lasculta, ci mai bine rabdă să ii alun+ată de la casa lui şi Dumne!eu vavedea osteneala ta şi nu te va părăsi, ci te va milui, de vei i vrednică. #ntoate acestea de până aici se "ncurcă oamenii care nu postesc, căci aceştiasunt i!biţi de toate relele care de la stomac "ncep, iar eu vă spun că şi de labrâu "n 4os.

Prin urmare, să vă pocăiţi şi să nu mai păcătuiţi. Să aler+aţi laspovedanie curată şi la Sânta #mpărtăşanie, căci altel nu vine ocrotirea luiDumne!eu asupra voastră şi asupra avutului vostru. 8u uitaţi "nsă, căpostul este poarta, iar patrairul este uşa. ar, cu acestea, vine ocrotirea viea lui Dumne!eu, ără de care nu putem ace nimic, JMărturisi-voiDomnului ărădele+ea mea şi "ndată a ridicat pedeapsa păcatului meuK/Psalm <;0. Asupra noastră atârnă pedeapsa păcatului şi urmea!ă să-l

ispăşim şi să-l scoatem din obicei. JDe aceea, toată slu+a să se roa+e lavreme, ciar potop de ar veni, să nu-l poată potopiK. 2edeţi cum trebuie săvă ie aşe!ământul minţii, inimii şi trupului vostru, curăţite, căci Dumne!eunu pă!eşte trup spurcat, inimă şi minte cu vicleşu+, iar dacă ne "ndreptăm,!ilele se "nseninea!ă şi ne vom bucura.

=9; Din cau!a avorturilor românilor ne vor stăpânii ţi+anii.

52

52



BĂTR7NEŢEA=:; 8u mai sunt bătrâni > bătrâni venerabili, adevărate cipuri ale lui

Dumne!eu printre oameni.=<; ?i bătrâneţea-i un cavou a4utător.

==; Cuşine este bătrânului plin de pote.

BEŢIA CEI CE2ŞI BEAU MINTEA=>; ro!avă e3presie şi adevărată cuvânt cu cuvânt. 8e reamintim

eectul ormonilor asupra scoarţei cerebrale% e3cită spre potele +ene!ice.$3act acelaşi lucru "l ace şi alcoolul, sub orice ormă şi la orice +rad detărie: aprinde mintea spre aceleaşi pote. 8u suplineşte "nsă nici un ormon

"n rolul său bineăcător, ci pe oriunde trece ameţeşte, arde şi atroia!ă.

5moară alte milioane de celule nervoase şi ire teleonice. Toate isprăvilese trec la activ, "ntocmai ca mai sus şi se transmit !estre părintească lacopii.

Mai +rav% dacă prea din tinereţe se dedau lăcăii la must, se "ntâmplăcă a4un+ neroditori. landele lor +ene!ice se vor atroia şi vor producenişte celule incapabile de rodire. Se apără şi irea pe cât poate% nu ia "nspate orice i se "ncarcă. 'iar dacă se dau la vin mai t"r!iu şi "ncă nu scapăde pedepse. Aşa de pildă, cercetătorii "n cestiune au +ăsit ormemonstruoase de spermato!oi!i, av"nd ba două capete, ba două co!i, ba alteorme, eecte ale beţiei. Beţia "şi "nscrie urmările p"nă şi "n celula +ene!ică,mică de @7 de miimi dintr-un milimetru.

'eea ce e dureros e aptul următor% dacă se "ntâmplă vreo !ămislire cuo atare sămânţă beată, şi care-i mai mult siluire dec"t iubire, urmaşul va i,cu ma3imă probabilitate, epileptic > boală de nervi ără leac. Aceasta e cuat"t mai si+ur, cu cât la scârba şi spaima bietei mame, se mai adau+ă şibrutuluiala c"torva "n4urături de Dumne!eu. Deci, de!ecilibru "n toatepărţile, de!ecilibru "n mediul umoral, de!astre "n patrimoniul erediar,

de!ecilibru moral, o mai i având şi mama ceva de adaus, dacă nu alta, celpuţin spaima ce-o măn"ncă, şi "ncă e de a4uns ca să se arate pe lume, "n locde un cip senin, un cinuit de draci şi martor la 4udecată "mpotrivapărinţilor săi.

53

53



Sârşitul beţivului e sau "n şanţ sau "n casa de nebuni: iar suletul "n iad "ncă de aici. Irmaşii lui > nu mai !ic nimic, mila mă opreşte: totuşi, maiam şi o milă preventivă, pentru viitor, care mă ace să scriu.

BISERICA=?; 'eea ce odinioară era corabia lui 8oe peste puoaiele potopului,aceea e Biserica lui Eristos > 'el cu cruce > peste puoaiele pier!ării.Deosebirea e aceea că corabia lui 8oe a ost "ncisă pe dinaară deDumne!eu şi nimeni n-a mai putut intra /1acere =, ;@0, pe când corabiaBisericii > coarbia cu crucea pe catar+ > are intrarea descisă şi mai potintra oameni "nvălmăşiţi de puoaie. Acolo era 8oe, aci Eristos, iar "nvaluri uci+aşul, "necând pe oameni.

Se "ntâmplă "nsă ceva de ne"nţeles% că cei ce se cinuiesc "n valuri, deşitoţi ţin să trăiască, totuşi nu toţi vor să scape "n coarbie. Mai mult ciar,scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea corăbiei. ar mâinile sunt braţelepărinteşti% braţele celor şapte Sinte Taine ale lui Dumne!eu care i!băvescpe oameni din potop, născându-i din trup "n Du /'oloseni , ;0, dinamărâta viaţă la viaţa cerească.

BLESTEMELE=@; 8u ascultă Dumne!eu toate blestemele nebunilor, dar cei ce

blestemă se osândesc.

BOGĂŢIA=; Dacă de apt şi de drept, proprietatea şi stăpânia lumii e a lui

Dumne!eu, atunci omul e numai un el de ciriaş, un el de administrator şinicidecum proprietarul absolut al lumii. 'ă, de se va crede stăpân absolut allumii, seamănă cu credinţa "n+erului nebun. Pentru ca să "nrâne!e pe omde la o căderea ca aceasta, Dumne!eu l-a numit iconom nedrept, pe de oparte, pe motivul că n-are proprietatea absolută, ci numai proprietatearelativă: iar pe de altă parte, ca să-l erească de căderea "n nebunia

"n+erului rău. Aşadar, de "ndată ce se dă pe sine proprietar absolut al lumii,se ciocneşte cu Dumne!eu, #l tă+ăduieşte, #l "nlătură, #l e3propria!ă, şi cuasta crede "ntocmai ca *ucier. 8u-şi dă seama bietul om că, primind ispita,va i !drobit sub dărâmăturile propriei sale iubiri nebune.

54

54



'ând omul se lipeşte de ăptură, de avuţie, de slavă, acestea i se acmamona, care "nsemnea!ă bani sau bo+ăţii. Deci nu poţi slu4i şi luiDumne!eu şi lui mamona. 'u toate acestea, Dumne!eu laudă pe iconomulpârât, care şi-a ăcut prieteni din mamona nedreptăţii, şi-i ă+ăduieşte că-l

va primi "n "mpărăţie când o va isprăvi de risipit, după le+ea dumne!eiascăa iubirii de oameni > se "nţele+e că e vorba de risipirea mamonei. De aiciputem scoate "nţelesul bo+ăţiei% nu sărăcia te mântuieşte, nici bo+ăţia nu teosândeşte: şi precum nici bo+ăţia nu te mântuieşte, aşa nici sărăcia nu teosândeşte, ci precum ai suletul şi aţă de bo+ăţie şi aţă de sărăcie.

=8; $şti sărac şi !orit cu +ândul după avuţie, iată că nu te mântuieştesărăcia. $şti bo+at, dar desăcut cu inima de bo+ăţia ta, iată că nu teprime4duieşte bo+ăţia ta. 1aptul cum stai cu suletul% şi aţă de una şi aţă

de alta, de asta atârnă mântuirea sau osânda ta.=; 8ici bo+ăţia, nici sărăcia "n sine n-au calitatea de a osândi sauerici pe planul veşniciei. Atitudinea suletului aţă de ele este cea caredetermină veşnicia. Pot i bo+aţi care se mântuiesc şi pot i săraci care nuse mântuiesc sau se osândesc. Dincolo de cele vă!ute, poate "n ondul lor,este Caiul şi adul, două eternităţi paralele, cu o prăpastie de netrecut "ntreele.

>9; Bietul Dumne!eu, săracul, n-are unde să-şi plece capul, că bo+aţiişi pana cea vicleană a cărturarilor /eremia 6, 60 lumii acesteia *-aue3propriat din dreptul de proprietate şi autor al lumii. 'ine ştie, dacă nucumva -a rămas totuşi dreptul să se supere pe ei şi să le măture toate+ândurile cu mamona lor cu tot. 'ăci dreptul de proprietate derivă dinatributul de autor, mai mult ca din actul de proprietate. Deci, când clatinăDumne!eu mamona, e semn că n-a ost iconomisită bine de oameni, şi lecere socoteală: a !is doar% &1ii celor săraci ca un Tată9) /#nţelepciunea luisus Sira0. Deci, iind "n drepturile absolute peste valoarea economică,poate să-şi pună iconomi pe cine vrea, ciar şi pe cei ce-* tă+ăduiesc. 'u

această orânduire atotputernică, prin care Dumne!eu #şi lucrea!ă voia Sa, "ntrebuinţând ciar şi pe vră4maşii Săi, ca să-i tre!ească din "mpietrireainimii cu care ţin *a!ării la poartă.

>:; 'âtă vreme iconomisim averile după le+ea iubirii de oameni,Stăpânul averii ne-o menţine. Dar, dacă u!urpăm dreptul lui Dumne!eu şi

55

55



punem altă le+e "n iconomia lumii, avuţia se ia de la noi sau se risipeşte.'u orice altă le+e decât cea a lui Dumne!eu avuţia se risipeşte.

><; Părinţii au !is că sin+ura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele.'ăci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai ăcut din

nimic. ar, "mplinind condiţia asta, din nimic Dumne!eu a ăcut ăptura, iarăptura a ăcut păcatul.

>=; 8u poţi propovădui #mpărăţia 'erurilor cu plumbul materiei pearipi.

>>; Poate că şi de aceea mai clatină Dumne!eu bo+ăţia bo+aţilor, catotuşi să se mai mântuiască unii din ei.

>?; 8oi "nsă să ne "mbo+ăţim "n Dumne!eu% cu+etându-*, iubindu-*, "mpărtăşindu-ne cu $l, silindu-ne a +ândi şi a iubi ca $l, "ntre toate

"mpre4urările vieţii. ată adevărata bo+ăţie, care nu se va lua de la noi.>@; *a două eluri de oameni le-a !is Dumne!eu &nebuni)% la cei ce&!ic că nu este Dumne!eu) /Psalmul , ;0 şi bo+aţilor, cărora stomacul etot dumne!eul lor /1ilipeni <, ;0.

>; Am bă+at de seamă umblând că aproape la toate porţile bo+aţilor apus Dumne!eu câte un *a!ăr. *a mulţi le-a arătat şi le-a atras aminte derostul lor. Bubele lui *a!ăr şi toată mi!eria lui cutremură ireşte, dar +roa!ane cuprinde când sub strălucirea trupească a bo+atului, vedem ascunsănea+ra mi!erie a unui sulet ără nici o virtute, ără nici o bunătate, un omdecă!ut al tuturor păcatelor, bubele spurcăciunii, pe care nu i le lin+ nicicâinii. Pe acestea i le +âdilau dracii.

BOLNAVII>8; Dumne!eu a pedepsit până şi cu lepră. Deci lepra şi orice lepră,

urmărite la obârşiile ei, arată că păcatul suletului atra+e după sinepedeapsa trupului, dar "i aduce suletului smerenia, sănătatea minţii.

Boala apare "ntâi "n psiic. Aceasta este o propo!iţie a medicinii

moderne. Scriptura vedem că "ntre+eşte cu lămuriri ceea ce spunemedicina. $ste o retra+ere a lui Dumne!eu din susţinerea sănătăţii omului.Poate ciar o i!+onire a *ui.

>; 'ei bolnavi să ţină re+imul bolii "n loc de post.?9; *a boli +rave alear+ă la cel mai bun doctor.?:; Din trei pricini se "mbolnăveşte trupul%

56

56



;. De otrăvuri din lipsa postului. 'arnea este o otravă şi se mistuie totcu a4utorul unei otrăvi care este ierea:

. Din naştere, pentru că ie mama sau tata nu a ost trea! când s-a!ămislit copilul. 1u+iţi de bărbaţi când sunt ameţiţi de băutură, ca de oc:

<. Din desrânare, pentru că trec măsura cuvenită şi "ncepe să-i doarăspatele, spinarea, şalele, slăbesc nervii, devin iuţi şi nerăbdători. Toateacestea, pentru că nu şi-au "nrânat potele /puterile0. $ste tocmai cabo+atul care sărăceşte. Aşa şi trupul care şi-a mâncat toată vla+a.

BOTE,UL?<; $ oarte semniicativă "ntreita cuundare a celui ce se botea!ă "n

numele Sintei Treimi. 'uundarea aceasta totală "nsemnea!ă atât moartea

Domnului pentru noi cât şi moartea omului veci, omul păcatului. 8umaicu preţul acestei morţi ne "nvrednicim de un+erea cu Sântul Mir, prin careni se "mpărtăşesc, după orânduirea lui Dumne!eu, Darurile Duului Sântşi unirea cu 5mul 'el nou, 'el venit din ceruri, prin Taina Sintei#mpărtăşanii.

?=; Mântuitorul nostru nevă!ut se "mbracă cu noi, şi pe noi ne "mbracăcu Sine% &'âţi "n Eristos v-aţi bote!at, "n Eristos v-aţi şi-mbrăcat)/alateni <, =0.

?>; 5mul cel dintâi, luat din pământ şi pământesc, se "mbracă "n omulcel de-al doilea, care este din cer şi se ace ceresc /; 'orinteni ;, G=0. arprimul om ceresc este isus Eristos% 5mul 'el nou, care este cipul şiasemănarea lui Dumne!eu /$eseni G, G0. 1ăptura noastră cea suleteascăsau duovnicească se uneşte cu Dumne!eu, iar $l Se ace > aşa !icând >duul nostru. ată pe scurt ce este tămăduirea irii noastre sau "nnoireaomului.

??; Toţi creştinii sunt bote!aţi şi totuşi nu toţi se mântuiesc. De ce(ată de ce% Darurile Bote!ului stau "nlăuntrul ăpturii noastre nevă!ute,

aşteptând sporirea vârstei şi vremea minţii, când, prin propovăduireaBisericii, alăm despre comoara cerească cea ascunsă "n ţarina iinţeinoastre.

?@; 'urăţirea deplină a irii, "ntâmplată prin Bote!, aşteaptă şi vremeaminţii, când curăţirea e alată eectiv prin porunci.

57

57



?; Deşi "n!estraţi cu darurile Bote!ului, totuşi n-am scăpat de ră!boiulmomelilor. Momeala neiind păcat, e permisă de Dumne!eu să cercecumpăna libertăţii noastre. /...0

Sântul Marcu Ascetul ne lămureşte% Eristos prin cruce şi prin Earul

Bote!ului &slobo!indu-ne de orice silă, n-a "mpiedicat aruncarea +ândurilor "n inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, iind urâte de noi, "ndată să ieşterse: altele, iind iubite, "n măsura "n care sunt iubite să şi rămână: şiastel să se arate şi arul lui Dumne!eu şi voia omului, ce anume iubeşte%ostenelile din pricina Earului, sau +ândurile din pricina plăcerii). Aici stăpricina pentru care noi, deşi bote!aţi, totuşi mai avem trebuinţă şi de aldoilea Bote!, al pocăinţei, "ntrucât nu suntem ca "n+erii nescimbabili.

?8; Darurile Sântului Bote! ne "mbie, lăuntric prin conştiinţă, şi

dinaară prin cuvântul Bisericii, la "mplinirea poruncilor lui Dumne!eu.?; 'el cu un talant din Sânta $van+elie are numai bote!ul şi talantullui i se va da celor ără bote!, dar cu apte.

@9; 1iecare din noi, ori ştim, ori nu ştim, ori credem, ori nu credem,purtăm pe Eristos isus şi pe Duul cel Sânt "n temelia ăpturii noastrecelei duovniceşti. Eristos isus 'el cu 'ruce, este aşadar piatraun+iulară, temelia !idirii noastre celei duovniceşti. Aceasta e adevăratpentru toţi cei bote!aţi.

@:;#n veacul al 2-lea al erei creştine a ost, printre altele, o mare

luptă pentru icoane. A trebuit un sobor ecumenic, ultimul sobor, al 2-lea,să apere cinstirea sintelor icoane. Atunci erau iudeii care pârau icoanele la

"mpăraţi, precum că sunt cipuri cioplite şi "ncinare la lemne. Deşi atuncis-a pus capăt răutăţii şi multe veacuri icoanele au ost "n cinste, astă!i iarăşili se +ăseşte vină. Atunci li se !icea că-s o "ncinare +reşită lui Dumne!eu.A!i vina lor e că amintesc de Dumne!eu.

Dar mai e o icoană "n prime4die% icoana lui isus, pe care o avem "nnoi, "n iecare > căci de la Bote! iecare suntem destinaţi să im o icoană a

lui isus. #mpotriva acestei icoane a lui isus "n noi se dă a!i o luptă maivră4maşă ca odinioară "mpotriva sintelor icoane.

Se dă o luptă "mpotriva icoanei omului9 Inde-i sunt apărătorii9(

CALEA M7NTUIRII

58

58



@<; 'alea mântuirii e ciar cărarea pe care a mers Dumne!eu #nsuşi caom adevărat, ăcându-ni-Se pildă "ntru toate /oan ;<, ;0 şi dându-ne

"ndră!neală. Pe cărarea mântuirii "ncă mer+ două eluri de călători, căci de-atunci... un Tovarăş nevă!ut şi bun mer+e cu noi, cu iecare, "n toate !ilele,

cu iecare rând de oameni, până la sârşitul veacului /Matei 6, 70%Dumne!eu #nsuşi şi cu sinţii Săi, "ntovărăşind nevă!ut pe oameni.

@=; 'alea mântuirii, sau 'ărarea, "ncepe când omul vine > de cele maimulte ori abia viu din +âlceava cu moartea > şi intră "n Biserica vă!ută, ceaadevărată, care e% &Ina, sântă, sobornicească şi apostolească Biserică).

@>; 'alea mântuirii o numim calea lui Dumne!eu, pentru că, cel dintâi,$l a mers pe ea.

@?; 'ine vrea să vadă pe Domnul "n veacul ără de sârşit, după

"nviere, trebuie să mear+ă cu $l toată calea, iar nu numai până la un loc,sau numai până la o vreme. Cămaşi "n urmă de rică /Apocalipsă ;, 60sunt destui "n toate vremile, dar mai ales "n !ilele noastre, temându-se ca nucumva din cau!a credinţei să-şi prime4duiască viaţa aceasta. 8oi "nsă!icem% unde e ericirea aceea, să cădem şi noi "n &prime4dia), "n care acă!ut Dumne!eu( ar de nu ne prime4duim pentru Dumne!eu, e semn că nusuntem vrednici.

@@; $ bine de observat că isus Eristos, "ntrupat "n om adevărat, a biruitpe diavolul ca om, iar nu ca Dumne!eu: căci cu puterea de Dumne!eu, caul+erul l-a aruncat din ceruri /*uca ;7, ;60. isus a venit să se lupte cudiavolul, ca om adevărat, "ntrucât numai aşa ne putea "mpin+e la toată

"ndră!neala câtă trebuie: iar câşti+ând > ca om > o biruinţă desăvârşităasupra lui, biruinţa ne-a dat-o nouă, "n dar, dar numai dacă ne luptăm şi noica $l. 'u biruinţa Sa, Mântuitorul ne-a "nvăţat şi pe noi meşteşu+ulră!boirii, ne-a dat cunoştinţa şi ne-a dat şi puterea. Deci $l e meşteşu+ul,cunoştinţa şi puterea: $l e modelul de luptă, cât ţine cărarea. Mântuitorulde aceea a şi venit, ca să sărâme lucrurile diavolului /; oan <,60 şi să

surpe stăpânirea lui "n care ţinea pe oameni.@; Pe calea mântuirii nimeni nu poate mer+e sin+ur de nu se va lăsa

condus de mâna nevă!ută a Mântuitorului, prin preoţii Bisericii, slu4itoriiSăi vă!uţi. 'ăci !ice% &'ine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte)/Matei ;7, G70. Deci, "n calea Duului, nu poţi mer+e ără ucenicie laduovnic.

59

59



@8; Mulţimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevă!ut, ră!boindu-neprin lucrurile sau oamenii vă!uţi, oricând ar putea scoate pe uceniculDomnului din calea mântuirii şi să-l rătăcească, dacă duovnicul n-ar aveameşteşu+ul, ştiinţa şi puterea de la Dumne!eu, ca să "mprăştie şi mereu să

strice lucrăturile potrivnicului. Pricepem, prin urmare, că ucenicul saucredinciosul e dator cu ascultarea din dra+oste către duovnicul său, căciără darul acestuia e cu neputinţă i!băvirea de neca!uri şi mântuirea.

@; Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească,măcar tot aşa de !ornic, pe cât ne !oreşte oamea şi setea după celepieritoare.

CANCERUL

9; De obicei, pătimesc de cancer cei ce nu postesc niciodată. 'ancerul "ncă n-are leac şi apare ără alte e3plicaţii, decât ca o rână pedepsitoare adesrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilorşi obârşia desrânării.

:; 'ancerul, această misterioasă anarie celulară, mi se pare că vinetot cam din aceleaşi pricini din care vine şi o anarie socială, tot unde!ecilibru dovedeşte "n vreo !onă necunoscută a or+anismului, sau vreoslăbire "n serviciul de si+uranţă al sistemului nervos. Bănuiesc despre roiulcelulelor canceroase că au ciar o altă ormă cromo!omică: "n tot ca!ulrecesivitatea e si+ură.

CĂLUGĂRIA<; De vrei să te aci călu+ăr, ă-te ca ocul9=; Mantia /călu+ărului0, deşi e nea+ră, nu "nseamnă +ândul morţii,

deşi cuvioşii adormiţi se "năşoară "n mantie. Mantia e o "mbrăcăminteplisată, ceea ce aminteşte o "mbrăcăminte de ra!e a unei lumini necreate,ţâşnind ca ul+erele din iinţa lui Dumne!eu aşa cum s-au "nvrednicit s-o

vadă pe Muntele Tabor Petru, acov si oan, şi aceasta numai cât "i este cuputinţă irii omeneşti. Aceasta este "mbrăcămintea nestricăciunii şi asinţeniei, lumina dumne!eiască "n care au strălucit mulţi, &oameni dupăire şi dumne!ei după ar) /S. Simeon 8oul Teolo+0.

>; 'amilaca /pe care o primeşte candidatul la călu+ărie n.n.0 e un văluşor, aproape străve!iu, care po+oară de pe cap la corp. Deşi e ne+ru şi el,

60

60



nu "nseamnă +ândul morţii. $ un simbol al minţii care, sub putereacurăţitoare a Earului, devine străve!ie, devine de culoarea cerului şi sevede pe sine ca lumină "nţele+ătoare.

Aici e o mare taină a vieţii duovniceşti. Altarul minţii "n care s-a

sălăşluit Eristos la Bote! devine tot luminos şi lumina dumne!eiască dinisus străbate catapeteasma, care este trupul "n "ntre+imea lui, şi astelmintea noastră se uneşte cu mintea lui Eristos > cum spune Sântul ApostolPavel > şi tot trupul nostru se ace primitor de lumină "nţele+ătoare. atăunde are să a4un+ă ru+ăciunea minţii, să străbată nu numai luptele, ci şinepătimirea.

#ntr-o atare tărie şi deplinătate de Du mintea nu mai cu+etă +reşit saurătăcit pe Dumne!eu ca obiect, ci ne "ntâlnim noi şi Dumne!eu "n acelaşi

subiect al unei altel de cunoaşteri, mai presus de irea de dincoace a minţii/Dumne!eu este subiectul universului vă!ut şi nevă!ut şi tot universul esteobiectul cu+etării lui Dumne!eu: deci Dumne!eu +ândeşte lumea, iar nuăptura #l +ândeşte pe Dumne!eu: când ace aceasta nu e de mirare că nu-*+ăseşte, de vreme ce-* ace ceea ce nu e% obiect0. #n elul acesta $l Se acerană minţii noastre, căci "n ea s-a sădit putinţa unirii omului cuDumne!eu.

?; #nsemnătatea ăcliei "n rânduiala călu+ăriei vrea să spună că noi "nşine trebuie să ne transormăm "ntr-o ăclie. 8oi suntem pietrele, lemnelesau 4erta de bună voie pe altarul lui lie, altarul de dovedire al adevăratuluiDumne!eu. ar de oc se va "n+ri4i Dumne!eu.

@; ntrarea "n călu+ărie se săvârşeşte "n vremea Sintei *itur+ii, "ndată după intrarea cea mică cu $van+elia. Spre ştiintă, pe scurt, Sânta*itur+ie este slu4ba de căpetenie a Bisericii "n care e pre!entată viaţa şi

"nvăţătura Mântuitorului, precum şi lucrarea de mântuire a omului prinRerta de pe ol+ota. Sânta *itur+ie este repetarea sau continuarea pesteveacuri a aceleiaşi 4erte şi taine. 1ratele care vine la călu+ărie este o roadă

a acestei 4erte. Braţele părinteşti "l aşteaptă descise pe cruce. Aceasta ecea mai puternică cemare ce s-a putut ace vreodată oamenilor.

; *ibertatea conştiinţei e cel mai adânc bun spiritual pe care-l avemla "ndemână "n viaţă. Acesta este actorul de care Biserica ţine seama şi+arantea!ă serio!itatea convin+erii, ale+erii şi statorniciei. Sila

"mpre4urărilor, sila neputinţelor, sila "nrân+erilor, dacă nu se vor converti

61

61



"n convin+ere, nu stau +aranţie pentru călu+ărie. 1ă+ăduinţele călu+ărieisunt, aşadar, pe viaţă, viaţă petrecută "ntr-o mănăstire.

8; 5amenii prea le+aţi de ire nu au "nţeles niciodată vieţuirea ceamai presus de ire, de aceea s-au temut de aceia cu o astel de vieţuire ca de

un rău, ca de o mustrare şi i-au ăcut mucenici.; 'el mai rumos dar pe care "l putem ace lui Dumne!eu e să ne

dăruim *ui pe noi "nşine, pe viaţă. Dumne!eu primeşte şi "mbrăţişa!ă,apără şi "ntăreşte un asemenea dar. Abia cu această dăruire a dra+osteiprindem putere asupra +reutăţii, asupra neputinţei si căpătăm cura4 "nnevoinţe. In du nou se sălăşluieşte "ntru noi din clipa aceasta. #l avem noimai de demult, dar acum a prins el inima noastră "n ra!ele lui. 'ăci dudumne!eiesc este dra+ostea care a ăcut sinţi.

89; 'ălu+ăria e o lo+odnă cu modul mai presus de veac al vieţuirii "n+ereşti. /O0 *o+odna aceasta "ncepe "nsă cu oarecele, unelte care taievălul necunoştinţei de Dumne!eu de pe sulet sau mre4ile patimilor de peminte. *a această tăiere nu numai că te "nvoieşti, dar săruţi şi oarecele,mi4loacele i!ice sau morale cu care se ace această rupere a suletului şi aminţii de patimi. Aceasta a ost ultima !i din viaţă "n care ai mai avut păreripersonale si voinţă proprie. De la lo+odna cu "n+erescul mod de viaţă sub onouă le+e, tăierea voii şi a toată părerea "ţi este le+e.

8:;De la darea numelui, monaul e un nou bote!at, care "şi "nţele+e

personal Bote!ul. Aceasta nu e repetarea primului Bote!, ci "nnoirea lui.2iaţa lui viitoare, deşi continuată pe pământ, va avea să ie o slavă a SinteiTreimi. #ntrea+a Sântă Treime "şi ace sălaş "ntr-un ales. 'emaţii suntmulţi, dar vin numai câte unii care se ale+. 'u acestea "ncepe noua

"mbrăcare "n Eristos.8<; Pe această cale nu poti călători ără prime4die decât condus de

mâna nevă!ută a lui Dumne!eu, prin conştiinţa unei călău!e.8=; 'ălu+ăria se "ntemeia!ă pe saturile evan+elice.

8>; 'inul monaal urmăreşte trăirea creştinismului până la măsuriledesăvârşirii. Dar ca să acă irea omenească o cale atât de lun+ă trebuie

"nţelese bine mi4loacele şi oarte bine cunoscută calea.8?; 1iţi de-a dreptul ucenicii lui isus, cum au ost apostolii: dar putem

i nişte ucenici mai smeriţi ai unui slu4itor al lui isus, cum este duovnicul.'ălu+ăria nu se "nvaţă atât din cărţi, cât din această ucenicie.

62

62



8@; ?tiind isus că patimile opresc suletul de la calea Sa, "ntrucât "llipesc de viaţa aceasta, ne-a cerut să ne lepădăm de tot ce avem, să urâmamilia, ba să urâm şi propria noastră viaţă "n condiţiile lumii acesteia/*uca ;G, @0. 'ălu+ăria stabileşte o altă "nrudire "ntre oameni% rudenia cea

după Du. 'ăsătoria şi copiii "i părăseşti "nainte de a-i avea şi n-o iei pecalea aceasta.

8; 8ici o patimă nu vrea să părăsească irea ără nevoinţe, adicăsilinţe ale conştiinţei "ntărite de voinţă. Din pricina acestei lupte "ntreconvin+eri şi patimi călu+ăria e dătătoare de ar şi e numărată la TainaPocăinţei.

88; Drepte sunt căile Domnului şi cei drepţi mer+ pe ele, dar "ndărătnicii pe aceleaşi căi se poticnesc şi cad. Pentru calea călu+ăriei

trebuie, prin urmare, sănătate deplină şi ma4oritate de minte.8; Mulţi vin la călu+ărie cu o părere bună despre ei "nşişi, părere pecare nemărturisit şi-o păstrea!ă şi "n mănăstire. Părerea sau iubirea de sinee o ormă subţire a mândriei. #n mănăstire visea!ă sinţiri şi litanii şi viaţăericită, iar când aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de tăieriledureroase ale pedepsirii "ntru toată apta bună, visul se destramă şi "ncepede!amă+irea şi nemulţumirea, camulările mândriei. Dacă cel "n cau!ă "şi

"ncide suletul de către povăţuirea duovnicească, pentru că aceasta taieamă+irea de sine din care creşte de!amă+irea, bobul de +râu se scimbă "ntăciune şi se crede +râu nedreptăţit. Aceasta este iubirea de sine pe care omenţine mândria şi punctul de vamă al diavolului.

9; Suletele slăbăno+ite de mândrie stau totuşi pururea "ncordate "nle+itimă apărare de către orice "ndre+ători, +ata să-şi apere dreptatea şi să-şi 4ustiice "ntristarea, să-şi e3plice ei mai bine cau!a şi niciodată nu simttrebuinţă să asculte şi să urme!e, dacă este o cale mai presus de ce pot eipricepe. Aşa se e3plică "ndepărtările, "mpuţinările şi ciar "ntunecările de larostul luminos al călu+ăriei.

:; Monaul leneş de mântuirea sa "ncepe să uite "nţelesul celor ce arede ăcut, se mulţumeşte numai cu intrarea "n călu+ărie, ca şi cum cu aceastaşi-ar i a4uns scopul. Potoleşte râvna de ră!boire cu slăbiciunile iriipatimilor, "mbrăcămintea sa de luptător al duului pierde "nsemnătatea eide la "nceput. Sandalele nu mai alear+ă pe calea +ătirii evan+eliei păcii,calea duului, ci o iau iarăşi pe calea pământului. 8ici nu observă monaul

63

63



molatic de minte când a ost scos din luptă şi redus la un simplu cuier deaine călu+ăreşti. 'u alte cuvinte nu vede că a a4uns o mi!erie că!ută "ntretâlari, un mincinos al Domnului Eristos.

<; Dacă monaul se complace "ntr-o călu+ărie de uniormă şi nu-l

doare stin+erea luminilor suletului său > "ntristarea e cipul unui sulet culuminile stinse > "nseamnă că a dat "n micime de sulet şi a a4uns un om denimic. Potrivit acestei "ndreptări el caută altă rană suletului său% laudaoamenilor, aprobarea voilor sale. De povătuiţorii săi se desparte suleteşte,

4udecându-i şi +ăsindu-le tot elul de pricini. Aşa se cuibăreşte viclenia "nsulet şi "l ace pe mona om cu două eţe, morminte văruite pe dinaară,ne"n+ri4it pe dinăuntru, ipocrit.

=; 'ând monaul a reali!at ăţărnicia, a a4uns pe punctul de a părăsi

călu+ăria. #n ocii lui toţi sunt ăţarnici, e o victimă nevinovată anedreptăţilor, de aceea, osândindu-i, iese dintre ei. De aici se vede destul delimpede că mândria sin+ură, ciar sub cea mai subţire ormă a sa, cum epărerea de sine, dacă nu e tăiată din rădăcini, e "n stare să risipească dinsulet toată viaţa după du. 8u e mândria urâciunea pustiirii( De aceea,când te cre!i bun, să ştii că eşti nebun şi să aştepţi ocara ca să te curăţeşti.#ntunecarea aceasta "nsă ne aduce aminte de "nvinuirile pe care le-a adusisus peste capul celor ce ăţărniceau virtutea.

>;Astă!i pentru obra!ele celor din "ndărătnicie părăsesc lupta

călu+ării. Biserica "ncearcă pedepsirea, scoaterea din monaism, aurisireasau caterisirea. 'reştinii nu au de "nvăţăt nimic bun de la aceşti de!ertori şimincinoşi. Biserica, prin slu4itorii ei, nu ace de+rabă lucrul acesta, dar cenu poate ru+ămintea poate pedeapsa.

Plata neascultării de Biserică este pierderea mântuirii. #ndărătnicii dau,aşadar, de prime4dia pier!ării, ca să se de!meticească. Aşa se "ntâmplă cândse "ntăreşte ariseul şi slăbeşte vameşul.

?; Prinderea suletului "ntr-o viaţă dinaară de du prin tărâţele vieţii,

e totuna cu ducerea lui iarăşi "n temniţa patimilor.@; 'ălu+ăria nu creşte visători ai #mpărăţiei lui Dumne!eu, ci oameni

otărâţi care duc trăirea creştinismului până la ultimele lui consecinţe dedisciplină şi rumuseţe. Altel Eristos nu ne-ar i spus că &#mpărăţia luiDumne!eu) > ciar aceasta lăuntrică > &se ia cu năvală şi năvălitorii punmâna pe ea) şi &#ndră!niţi, $u am biruit lumea).

64

64



; 'ălu+ăria cere smerenie şi cura4. Smerenia şi cura4ul s-ar părea doitermeni opuşi. 'u toate acestea, "n viaţa duovnicească ei se armoni!ea!ă,ba se şi completea!ă. Absenţa sau "mpuţinarea unuia slăbeşte pe celălalt şi

"ntre ei trebuie ţinut un ecilibru. 'ăci viaţa creştină orientată numai spre

umilinţă ia o "năţişare de sclavie spirituală, de pipernicire la literă şi pierdecura4ul. De asemenea, orientarea numai spre "ndră!neală personală şi spreproetism distru+e bisericitatea şi sobornicitatea creştinismului, provocândie ere!ie, ie scismă, deci pierde smerenia.

8; 'ălu+ăria slăbeşte "n sulete slabe şi se "ntăreşte "n sulete mari.; Mănăstirile cu viaţă de sine au slăbit votul ascultării şi al sărăciei şi

din pricina aceasta sunt o ormă decadentă de monaism.:99; 'ea mai bună 4ustiicare a monaismului o ac cele trei rosturi cu

care a străbătut el istoria% rostul spiritual, rostul cultural şi rostul social.:9:; Acesta este rostul de căpetenie al monaismului% trăireacreştinismului până la tensiunile desăvârşirii, când e3istenţa lui Dumne!eudevine un apt de natura evidenţei absolute pentru toţi. 'ălu+ării carereali!ea!ă monaismul sunt "n lume ăcliile aprinse ale lui Dumne!eu.'eilalţi, care nu-l reali!ea!ă, umblă cu ele stinse, iar pentru "nrân+erile lormorale Dumne!eu este ulit printre oameni /Comani , G0. Dar nu aceştiacaliică monaismul, ci cei dintâi.

:9<;'ălu+ăria de!lea+ă pe monai de obli+aţiile "n+ri4irii amiliei "n

lume. 'u toate acestea, le+ătura nu e ruptă, ci rămâne "n dreapta cumpănirea situaţiilor şi a celei mai bune soluţii. Dacă dai stareţului toată +ri4a ta, odai şi pe aceasta, şi cum va rândui, aşa va rămâne. Prea multă "ntâlnire curudele nu e bună, pentru că ele aduc +ri4ile lumeşti, tân+uirea că au ostpărăsite şi elul de a +ândi după lume. Sunt totuşi rude care se bucură cuadevărat de calea noastră. 5 viaţă "mbunătăţită a noastră le-ar i sin+uramân+âiere şi bucurie care ar cântări "n suletul lor mai mult decâtamărăciunile. Acesta-i primul olos suletesc ce se aşteaptă de la noi. ar al

doilea e acela al ru+ăciunilor pentru mântuirea lor.:9=; Precum când mer+ la oaste, oamenii lumii lasă toată +ri4a de

acasă, ca să nu-i "ncâlcească "n vremea ostăşiei, aşa şi nevoitorii mântuiriilasă toată +ri4a lumii pentru #mpăratul cerurilor.

:9>; *epădarea de lume e o convin+ere, pe care poţi s-o ai şi-nmi4locul lumii stând, precum poţi să n-o ai "n mi4locul pustiei petrecând.

65

65



CĂLUGĂRII:9?; 2iaţa monaului este lăuntrică, duovnicească, pe când viaţa "n

lume e "naară. Ina cu alta nu seamănă.:9@; Mirenii mai vin la mănăstire pentru ru+ăciune, călu+ării nu se mai

duc "n lume să se odinească. Toate proesiunile au vacanţă sau concediu,numai călu+ăria nu. Aşa ceva ar "nsemna "ncetarea călu+ăriei.

:9; 'ălu+ărul trebuie să se erească "n suletul lui de cel ce-l iubeşte,ca să nu ie rănit de slava deşartă, precum trebuie să se erească şi de ceice-l ocărăsc, ca nu cumva poate din nepăsarea lui să ie ulit Dumne!eu.De aceea călu+ării nu umblă printre oameni cu ocii pe ei, cătândcunoscuţi sau dorind să stea de vorbă, ci "şi văd de cale cu +ândul laDumne!eu.

:98; Toţi călu+ării care pentru neapărată trebuinţă au mers prin oraşeau simţit trebuinţa ocrotirii lui Dumne!eu. Cu+ăciunile celor din mănăstirei-au "nsoţit ca o mână de apărare. In drum "n lume "ţi ace dovadastatorniciei "n calea cea duovnicească. De altel nici nu se trimit dinmănăstire decât cei mai statornici "n călu+ărie. #n ce constă prime4dia(1irea omenească a ost asemănată cu câlţii, patimile cu ocul. Dacă teatin+i cu ocul, câlţi iind, patimile amorţite prin "nrânare se aprind prinsimpla vedere. 'ălu+ării trăiesc "ntr-un altel de oc al Duului Sânt.Acesta se stin+e când se apropie de ei "ntinăciunea prin simţuri.

:9; 'ipul monaului a tre!it "ntotdeauna şi "n tot locul mâncărimeade limbă a mirenilor. $i caută oarecum ie să deaime modul acesta deviaţă, ie să-l ericească pe al lor.

::9; Mirenii ştiu toate "nrân+erile călu+ărilor, dar nu ştiu niciodată pevreunul din sinţii care să i biruit el aceste "nrân+eri.

:::; Mirenii văd pe călu+ări prin patimile de care sunt stăpâniţi ei şinu le vine a crede că-i cu putinţă şi o viaţă de virtute. 2irtutea ene"nţeleasă, ba uneori e numită ăţărnicie. Aşa rate călu+ăre, "nvăluie pe

oameni "n dra+ostea ta cea din multă ru+ăciune şi vei vedea tre!indu-se "nnecunoscuţii cu care stai de vorbă şi o scânteie dumne!eiască, pe care nuşi-o pot e3prima, ci numai o suspină.

::<; 'ălu+ării, prin viaţa lor de obşte, sunt o icoană străvece a lumiinoi.

66

66



::=; De la aşe!ământul inimii "n duul lui Dumne!eu i!vorăşte toatăpurtarea monaului către cele dinaară, iar cele dinaară, după modul cumle ace, sporesc duul celor dinlăuntru.

::>; In călu+ăr trist, este un călu+ăr cu luminile stinse.

CĂRTURARII::?; Sunt mulţi cărturari &aproape de #mpărăţia lui Dumne!eu). Sunt

toţi cei care cred "n Dumne!eu, dar nu cred "n isus Eristos. Aceştia ausimpliicat tot aparatul reli+iei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbitisus. Au rămas cu un Dumne!eu abstract, care nu le cere mai mult decâtsă-i recunoască e3istenţa. Se mulţumeau oarte bine cu un Dumne!eu pe

'are #l deduc ei, creat de ei, ciar un Dumne!eu al lor, deşi absolut,inaccesibil, dacă nu ciar ine3istent.1ără revelaţia lui Dumne!eu "n isus Eristos şi ără an+a4area "n toate

consecinţele concrete ale acestei Cevelaţii, cărturarii rămân aproape pe&dinaară de #mpărăţie).

CĂSĂTORIA::@; *a căsătorie nu a4un+e numai numărul anilor, "n+ăduiţi de le+e, ci

se cere şi vârsta credinţei "n Dumne!eu, prin care, &pă!ind otarele le+ii),

să se asi+ure stăpânirea acestei patimi. Ma4oratul părţilor "l decide mintea,nu instinctul: credinţa, nu necredinţa: "nrânarea nu desrânarea.

::; 2iaţa noastră are trei a!e "n de!voltarea ei% a!a ve+etativă >până la naştere: a!a bio-psiică, ără limite precise: şi a!a spirituală.Mulţi nu trăiesc decât primele două a!e ale vieţii, iar mai sus nici n-au de+ând s-a4un+ă. Trăind "ntr-o căsătorie cu aceştia, nu poţi i decât "ntr-unpermanent de!ecilibru cu cerinţele spiritului. 2iaţa acestora e o "n4urăturăcontinuă la adresa spiritului, iar pentru partea creştină e un el de

mucenicie ără năde4de si+ură.::8; #n opera recreaţiunii omului "n Eristos, cele două părţi trebuie săse simtă că sunt cemate la cinstea de colaboratori ai lui Dumne!eu /;'orinteni <, 0, care urmăreşte printr-"nşii o intenţie divină, "mbrăcată "npui de om. 5 căsătorie cu o aşa socoteală o binecuvintea!ă Dumne!eu când

67

67



ridică nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de Taină. $sin+ura +aranţie a unei căsătorii durabile şi plăcute lui Dumne!eu.

::; Prin saia proorocul, 'uvântul se tân+uie% &Piere dreptul şi nimeninu ia aminte: se duc oamenii cinstiţi şi nimănui nu-i pasă că din pricina

răutăţii a pierit cel drept) /saia =, ;0.'um pier drepţii şi nimeni nu ia aminte(1oarte simplu% că nu se mai nasc.?i e de vină omul( Trebuie să se "ntrebe omul, de ce nu se mai nasc

drepţii(ată că trebuie, de vreme ce-i alat de vină: iată că dispariţia dreptului e

o problemă, de care suntem traşi la răspundere. 'ăsătoria are cuvântul.:<9; De multe ori aosul "l anunţă prima celulă a mediului% amilia

necreşină.:<:; Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.:<<; Dacă nu-i dă pace la copil "n vremea sarcinii, va avea precocitate

se3uală.:<=; #n timpul sarcinii, mama să nu stea "n um şi să nu ia

medicamente.:<>; 'opiii născuţi numai după distracţii şi destrăbălări au ieşit răi.:<?; 1emeia /luată din bărbat0 are nevoie de completare endocrină prin

contact de la bărbat.:<@; 'opiii neăcuţi strică pe cei ăcuţi.:<; oba+ii aveau câte ;@ copii şi erau slu+i.:<8; Din < amilii, divorţea!ă.:<; 'ăsătoria pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri.:=9; Abstinenţa se3uală dă vi+oare, dar din când "n când, şi mai rar,

trebuie soţii să se "mpreune!e, "n aară de posturi /Sântul Pavel0.

C7RMUITORII DE NEAMURI

:=:; Din toate timpurile se ştie că, atunci când puternicii vremiiridicau mâna asupra slu4itorilor lui Dumne!eu, n-a mai dăinuit puterea lor.

:=<; 'ârmuitorii de neamuri, abia dacă mai pot i vă!uţi ca muritori.Pe vremuri, iubirea "i trecea printre !eii nemuritori.

:==; 'ârmuirea neamurilor tot de sus se ace.

68

68



C$EMĂRILE LUI DUMNE,EU:=>; Dumne!eu "şi ceamă copiii prin mai multe +raiuri, prin mai

multe surle. ată câteva dintre ele%;. 'emarea lăuntrică a conştiinţei:

. 'emarea din aară a cuvântului:<. 'emarea prin neca!urile vieţii:G. 'emarea prin neca!urile morţii:. 'emarea prin semnele mai presus de ire:@. 'emarea prin cinurile de pe urmă de la Antirist:=. 'emarea la 4udecată.:=?; Dumne!eu ne caută, ne ceamă, ne stri+ă, dar dacă nu vrem să

"nţele+em, "ncepe să ne urmărească cu prime4dii şi năpaste.

:=@; 'ând nu mai răspund oamenii la cemarea dra+ostei luiDumne!eu, dau de asprimea dreptăţii Sale, când, spre pedepsirea răutăţii, "n+ăduie ră!boaiele. Atunci viaţa oricui se ală "n prime4die de moarte, şi acelor de acasă şi a celor de pe ronturi.

CONCEPŢIA DE VIAŢĂ CREŞTINĂ:=; Aşa suntem noi "n condiţiile vieţii acesteia% o candelă cu

untdelemn şi itil, dar "ncă neaprinsă.'ând a4un+em la cunoştinţa a ceea ce suntem de apt, că avem o

"nrudire cu Dumne!eu, că locuieşte ciar "n structura noastră spirituală, căsuntem "n pra+ul liberei ale+eri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţinăciar de n-om i pe placul lumii, atunci Dumne!eu aprinde candela şiluminea!ă toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.

:=8; 5bişnuit, concepţia creştină nu prea e dusă, nici ciar decredincioşi şi nici ciar de cei ce o cunosc teolo+ic destul de bine, până lainalitatea sa > mai păstrând şi pentru e+oism o bună parte de &viaţă). 'ualte cuvinte sunt puţine e3emplarele omeneşti care "şi &riscă) toată viaţa lor

pentru Dumne!eu, pentru cau!a lui Dumn!eu "n lume.

CONŞTIINŢA GLASUL CONŞTIINŢEI:=; $ un +rai tăcut, o cemare lină, pe care o au!i sau o "nţele+i că

vine dinlăuntru, dar totuşi de dincolo de tine, de la Dumne!eu. #nsuşicuvântul con-ştiinţă "nsemnea!ă a şti "mpreună, la el. ar cei ce ştiu

69

69



"mpreună, la el, sunt Dumne!eu şi omul. Prin urmare cu+etul sauconştiinţa e ociul cu care vede Dumne!eu pe om şi acelaşi oci cu carevede omul pe Dumne!eu. 'um #l văd aşa mă vede > aşa simt că mă vede >vedere deodată dinspre două părţi.

:>9; Patimile, reaua voinţă şi peste tot păcatele, dar mai ales nebă+area "n seamă a acestui +las, "n+rămădesc nişte valuri peste ociul acesta, niştesol!i, care-i stin+ +raiul, "ncât abia se mai aude. Atunci şi Dumne!eu sestin+e din ociul nostru "ncât ne pare că nici nu mai este Dumne!eu. Prinpăcatele noastre, capătul omenesc al conştiinţei noastre s-a "mbolnăvit.#nţele+em prin urmare, cum se ace că s-a "ntunecat Dumne!eu aşa de tare

"n ocii păcătoşilor, "ncât aceştia a4un+ de bună credinţă, "n răutateanecredinţei care i-a cuprins şi li se pare că abia acum au a4uns la &adevăr).

:>:; lasul conştiinţei "nsă, iind şi capătul lui Dumne!eu din iii Săi,prin irea Sa, nu va putea i "năbuşit mereu, toată vremea vieţii noastrepământeşti. 5dată şi odată "ncepe să stri+e la noi, pârându-ne "naintea luiDumne!eu şi "naintea noastră de toate ărădele+ile ăcute: iar dacă nu ne

"mpăcăm cu pârâşul acesta, câtă vreme suntem cu el pe cale /Matei , 0,drumeţi prin viaţa aceasta, avem cuvântul lui Dumne!eu, că $l va ascultapâra şi-i va da dreptate, şi ne va bă+a "n cinurile iadului.

:><; Sunt oameni care s-au "nvecit "n rele > nevrând să ştie deDumne!eu > şi, mai către capătul !ilelor, când "ndărătnicia irii s-a maistins, s-au pomenit cu o răbunire năpra!nică a conştiinţei bolnave, rupândtoate !ă+a!urile ărădele+ilor şi a!vârlindu-le pe toate "n aţa lor, "ncât şisomnul le-a u+it, iar la unii le-a u+it şi mintea. 'ăci cu adevărat a u+itmintea omului care o viaţă "ntrea+ă nu ace altceva decât să stin+ă +lasulconştiinţei. De aceea nu vrea Dumne!eu să ieşi din viaţa aceasta, ără săştii şi tu că ţi-ai omorât sătuitorul cel mai bun, ce-l aveai la "ndemânăpretutindeni, şi nu te lasă să pleci ără să ve!i, "ncă de aici, unde te veiduce. Aşa sunt tocmite lucrurile, ca odată să vadă iecare, vrând-nevrând,

ceea ce trebuia, prin credinţă, să vadă totdeauna.:>=a; 'onştiinţa, prin natura ei, nu aprobă niciodată viciul şi păcatul,

prin natura ei e de a nu se lăsa "nvinsă, ciar dacă râna ei nu e luată "nseamă şi irea decă!ută săvârşeşte păcatul peste opreliştea ei. De aici vinmustrările de conştiinţă > &pârâşul tău, cu care trebuie să te "mpaci pedrum), care &nu tace) până ce omul nu-şi revi!uieşte "nrân+erile sale şi nu

70

70



se "ntoarce de la păcat, ca să poată primi iertarea lui Dumne!eu. #n ca!ulcând "nrân+erile morale se ţin lanţ prin desimea sau +ravitatea lor,urmea!ă sancţiuni ale conştiinţei, mai +rele decât mustrarea% de!ecilibrulminţii > mai uşor sau mai pround, din care se mai poate reveni > şi celelate

orme mai +rave, sci!orenia, paranoia, nebunia acută şi, "n inal,sinuciderea.

Toate acestea sunt urmarea "n or+anic a capitulării conştiinţei, ca or+anspiritual al omului, şi, ca urmare, cuundarea lui "n "ntuneric şi "n muncă.Aceasta-i perspectiva lu+ubră a vieţii "n păcat.

:>=1; 'ând ai conştiinţa curată să nu te temi niciodată de nimic.

COPIII

:>>; #nsuşirile copilului atârnă de +radul de pervertire la care a a4unsinstinctul maternităţii la emeie. Dacă i-a ost stârnită sen!ualitatea > ceeace e o decădere de la rostul irii sale, o pervertire convenabilă pentrumascul > evoluţia embrionului "n atari condiţii de viaţă intrauterină aducepe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi târ!ie, şi va i un copilarţă+os, ereditar nervos, şi predispus spre boli nervoase. Toată aceastăpovară "şi are rădăcina numai "n această tre!ire aară de cale a sen!ualităţiimamei.

nvers, dacă mama n-a ost "ncă "mpinsă "n acea aprindere asen!ualităţii, nici "n vremea de!voltării intrauterine n-a ost tulburată debărbat şi nici "n vremea alăptării copilului, noul venit va i un copil preapuţin "nclinat spre tre!irea +ene!ică prematură, neatras spre onanie şiaproape deloc dispus spre nervo!itate.

Dacă mama "şi perverteşte rostul maternităţii sale, aduce pe lume copiipredispuşi unor pervertiri sporite care le va distru+e sistemul nervos sau, dese vor căsători, vor mări decăderea şi neca!urile. Vsta-i ocolul de cercuri şise soldea!ă cu stin+erea neamului celui ce apucă pe panta pervertirii

rosturilor irii.:>?; Toată vremea sarcinii şi a alăptării bărbatul trebuie să se

"nrâne!e, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine "n lume cu unanumit rost de la Dumne!eu.

:>@; 5mul care se "ntunecă despre Dumne!eu şi sulet, despre moralăşi orânduirea spirituală a venirii copiilor pe lume, omul care n-are nici un

71

71



Dumne!eu şi nu-l interesea!ă nimic decât desrâul lui, si+ur că roada sa va "nsuma "n sine toată lipsa lui de ecilibru cu marele mediu divin, "n care nemişcăm, trăim şi suntem /1apte ;=, 60.

:>; 8aşterea de ii, deodată cu o petrecere de acest el, e ceva care

contravine instinctului poli+amic şi ără altă socoteală al bărbatului ărăEristos: deci nu e cu putinţă "mplinirea intenţiei divine, decât cu un soţ "nstare de aceeaşi credinţă şi petrecere. 'onvin+erea că se poate şi ceea ce nis-ar părea că nu se poate, e o putere nebănuită: un el de ampliicare avoinţei omului cu voinţa lui Dumne!eu.

Avem probe unde nici n-am bănui% "n i!ica modernă, despre puterilesuletului asupra lumii i!ice, deci şi asupra trupului. Prin simpla atin+ere aunui obiect structura acestuia s-a scimbat "ntrucâtva. Prin simpla

"ndreptare a ener+iei cunoscătoare a suletului asupra unui lucru, acesta seinluenţea!ă şi se scimbă "ntrucâtva, "ncât nu e identic "n mod absolut cuel "nsuşi de mai "nainte de e3perienţă.

De aici reţinem aptul că or+anismul viu "nre+istrea!ă cu atât mai uşorun bombardament al ener+iei suletului şi-i pricinuieşte mutaţiaininite!imală, după dorinţă. ar o mică scimbare "n microbiolo+iede!lănţuie, prin ampliicare, procese uriaşe "n coni+uraţia persoanei,uneori ciar şi "n macrobiolo+ia societăţii.

Deci, cum să nu ie "n stare blestemul unei babe, aproape co4ită dematerie, !vârlit cu ur+ia cea mai mare pe urma unui vinovat, ca voinţa ei sănu-l a4un+ă şi să nu-i scimbe coni+uraţia i!ică şi psiică( ândirea

"ndreptată ca o să+eată poate pricinui la ţintă le!iuni or+anice. ?i iarăşi%cum să nu ie "n stare ru+ăciunea cu iubire să-l olosească şi să-l scimbe,din rău "n bun( 'u ce să ie mai pre4os ru+ăciunea unei mame pentrumu+urele său, !isă cu tot ocul iinţei sale, ca aceasta să nu-l olosească "ncipul pe care "l doreşte( Mai mult% toate stările trupeşti şi suleteşti alecelor doi părinţi, iar mai cu deosebire ale mamei "n vremea celor nouă luni,

se "ntipăresc "n copil, cu tendinţe sau predipo!iţii, pe care copilul le va aveapentru toată viaţa. Supărări, amărăciuni, dureri, predispun copilul latristeţe, melancolie, nesănătate. Deci toate acestea trebuie ocolite. #nvremea aceea, dacă mama ură oarece, copilul va ura toată viaţa. Se

"mbată mama o dată, copilul se va "mbăta toată viaţa > mai ales beţia are şisuport ereditar. Se roa+ă mama lui Dumne!eu, se va ru+a şi copilul.

72

72



:>8; 8ota suletească dominantă "n amilie, cu deosebire din vremeaaceea, şi mai ales a mamei, va i caracteristica "ntre+ii vieţi a urmaşilor.

Acum e vremea când să aci ce vrei din copilul tău, acum eşti cudeosebire datoare să-l pă!eşti de toate relele, cu care n-ai vrea să te supere,

iindcă numai acum poţi şi te ascultă cu desăvârşire.:>; #ndreaptă purtările tale, mamă, către Dumne!eu, 'are săvârşeşte

prin tine minunea "mbinării unui pui de om cu un pui de cer, răsplată deericire pentru ostenelile tale.

#n atari strădanii, orice mamă se va mântui.ată a!a spirituală a vieţii de amilie, răbdând pentru un rost divin o

pravilă sântă, despre care !ice Sânta Scriptură% &'ei ce au pă!it pravilasântă sinţi-se-vor şi cei ce-ar "nvăţa-o vor şti ce să răspundăW

/#nţelepciunea lui Solomon @, ;70.ată de ce vin% isus la nuntă şi nuntaşii la 4udecată.:?9; #n copiii veniţi dintr-o vieţuire curată a căsătoriei, precumpănesc

"nclinările bune şi nu-i biruie "mpre4urările rele ale mediului, ce eventual l-ar +ăsi şi, poate că, ciar "mpotriva acestui mediu sunt rânduiţi. $i sunt demici mai străve!ii pentru Dumne!eu şi prin aceasta se vede că au cemaresă- ie ucenici, iar, dacă vremea le-o va cere, #i vor i şi mucenici.

:?:; #mpărăţia lui Dumne!eu este ă+ăduită copiilor, oamenilor ce oprimesc ără discuţie, asemenea copiilor, oamenilor ce au venit la isus decopii. Deci, cum să nu Se supere #mpăratul, când copiii sunt opriţi de aveni la isus, când isus este inter!is(

:?<; ată o supărare a lui isus. Supărarea că copiii nu sunt lăsaţi, demici să vină la isus.

:?=; 'ei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău casinuci+aşii.

:?>; ndierent cum este diri4ată educaţia copiilor, tot Dumne!eu esteTatăl suletului şi cele ce lucrea!ă educaţia pe dinaară, pot i !ădărnicite

de cele dinlăuntru.:??; *ui isus lucrurile, "ntâmplările, oamenii de tot elul, până şi

copiii #i prile4uiau motive de revelaţie. De la toate lucrurile lumii isusridică oamenii la raţiunile supranaturale ale Providenţei. Pe copii, de pildă,isus i-a +ăsit modelul suletului descis spre Dumne!eu. $i, deşi nu

"nţele+ nimic şi nu sciţea!ă nici o "mpotrivire dialectică, cred totul şi pun

73

73



"ntrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei e3istenţa lui Dumne!eu şipre!enţa divină este un lucru de la sine "nţeles. 8u "n !adar s-au alăturataceste două cuvinte% copilărie şi sinţenie. De apt, omul "ncepe viaţa cusinţenie, apoi o pierde% devine păcătos, devine &"ntrebătorul complicat al

veacului acestuia).:?@; 5 natură bună /"mbunătăţită0 "şi simpliică de la sine principiile şi

mar+inile. S-ar apropia de natura ori+inară, a cărui icoană, printre noi,numai copiii o au.

:?; Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumne!eu, vorbeşte cuDumne!eu despre ei.

:?8; 'opiii neăcuţi strică pe cei ăcuţi.

COPIII ÎNDRĂCIŢI5 NEASCULTĂTORI5NECREDINCIOŞI ŞI DES.R7NAŢI:?; Toţi părinţii, luaţi aminte, ceilalţi, de asemenea, iţi cu mare

bă+are de seamă, ca să nu cădeţi "n astel de +reşeli, când vă va venirândul. 'opiii "ndrăciţi vin din următoarele pricini%

;. Părinţii nu au pă!it postul şi nu s-au putut "nrâna de la poteletrupeşti şi aşa au călcat !ilele şi timpurile ne"n+ăduite care sunt% Miercurea,2inerea, Duminica, sărbătorile de peste an şi posturile "ntre+i. Toţi copiiicare re!ultă, sunt neascultători, "ndărătnici, pentru că nici părinţii lor nu auascultat de poruncile lui Dumne!eu de a pă!i !ilele sinţite.

#ntrebaţi-vă cu+etele şi vă vor spune ce este "n+ăduit. Astel, "i veţivedea plân+ând şi veţi plân+e şi voi şi aşa veţi ispăşi păcatul "n care i-aţi!ămislit. Desi+ur că vă doare, dacă nu le-aţi i ăcut, nici nu v-ar i durut.

. Mamele nu s-au pă!it până la curăţenie deplină şi aşa se nasc copiiplini de bube şi pot muri. ?i dacă "n vremea aceea tata a mai ost şi beat, senaşte un copil ce va i slăbăno+, ie cu mintea, ie cu trupul, ie cuamândouă. ?i iată cum vei avea pocania de la Dumne!eu cu propriul tău

rod.<. #n vremea sarcinii nu te-ai pă!it de bărbat, de aici mulţi copii se nasc

morţi, sau mor de tineri, sau, dacă trăiesc alunecă "n curvie, pentru că s-a "ntipărit pecetea curvească pe ei "ncă din pântecele mamei lor.

74

74



Se +ăsesc acestea "n Sânta Scriptură, căci toate prin câte trece mama, "n vremea celor luni de sarcină, ie bune, ie rele, se "ntipăresc şi "n copil.'ând va creşte mare, toate "i vor răsări "n oale.

COPIII NĂSCUŢI ÎN LANŢURI:@9; Presupunem că un copilandru, la primele anunţări ale instictului,cade "n viciul onaniei. 8u-l ală părinţii, ace e3cese, e din ce "n ce mairetras, mai tăcut, mai obosit, nu mai "nvaţă la şcoală: memoria > scoarţacerebrală a minţii > e atinsă: nu mai e a+erită de ormonii ce i!vorau dinsectorul respectiv, "ncleştat de viciu. 'u alte cuvinte, mintea se tâmpeşte şi

"ncă repede. 'reşterea corpului "ncetinită, cearcănele vinete pe l"n+ă oci "ldau de +ol > pentru cine ştie să vadă. ma+inaţia nu mai e vioaie, nu-i mai

place 4oaca, parcă e bătrân, serios, şi, m"inile > cu care a +reşit > "i tremură.arăşi dovadă că nervii sunt "ntr-o prime4die.Dacă n-are norocul să dea de un sat, sau măcar de o carte, sporind cu

vârsta, sporesc şi urmările viciului, după cum urmea!ă.Pomeneam că +landele +ene!ice au o dublă uncţiune% una endocrină,

vărs"nd ormonii "n sân+e, şi alta e3ternă, ormând celule +ene!ice. De "ndată ce viciul sau desrânarea de orice el, şi la orice vârstă > ca!ul eacelaşi > "ncleştea!ă pe om, atunci ţesuturile +landelor masculine saueminine, sunt peste măsură de mult solicitate şi silite să urni!e!e materiale3tern şi, prin urmare, nu mai pot secreta şi mediul endocrin. Acestde!ecilibru se răsrân+e asupra sistemului nervos, "n elul că celulelenervoase, nemaiavând a+enţi simulatori cuveniţi, de+enerea!ă, mai "ntâiuncţional, şi insul respectiv "ncepe să ie un leşcăit: iar dacă desrânareacontinuă, celula nervoasă moare. Desrânarea omoară milioane de celulenervoase.

Mai trebuie ştiut şi aceasta că toate ţesuturile se reac, aară de celulanervoasă. 5mor"tă o dată, nu mai "nvie niciodată.

Presupunem că tânărul-bătr"n vrea să ie şi el "n rând cu lumea, vrea săse "nsoare. 8u i!buteşte. 8ici pe el nu-l prea atra+e emeia şi nici etele nuse simt atrase spre el. 'e e la m4loc( 2iciile instinctului i-au stinsvioiciunea, i-au şters armecul, l-au leşcăit cu totul, nu mai aprindedra+oste, ci milă. De milă, ca de silă, nu aci casă.

75

75



Doctorii sătuiesc% emeile sau căsătoria. 1ireşte, un viciu nu va ieşi cualt viciu, > cestiunea rămâne mereu "ntr-un cerc vicios. Dar căsătoria,ciar dacă se ace, poartă ponoasele trecutului şi mustrările viitorului.

Astel bărbatului, de pe urma viciilor de tot elul şi de pe urma

de!ecilibrării uncţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se "nt"mplă că pierde râna nervoasă a ritmului său uncţional şi nu se vapotrivi poate niciodată cu ritmul emeii sale > neostenită "n astel de vicii.5steneala şi scârba ei abia acum "ncep, căci mereu va rămâne nemulţumită,ceea ce "i va pricinui nevro!e, dureri re+ionale şi +ânduri de căutare "n altăparte. 8u e ea de vină că-l va părăsi, ci trecutul bărbatului se ră!bună.Bărbatul, aşa cum l-au desrânat viciile, nu mai corespunde instinctuluimaternităţii emeii sale, şi aşa trebuie sa-şi tra+ă plata% rămâne ără urmaşi

şi ără soţie.Dar, să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şiurmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti% o sănătate şubredă,un cip "mbătr"nit, dierite neputinţe ără leac, iar de scapă cu !ile vor inişte cinuiţi ai soartei şi slabi de minte. 'um şi de ce( ată cum şi de ce%ştim de adineaori că toate aptele insului se "nseamnă "n două locuri%undeva "ntr-o contabilitate nevă!ută, şi al doilea, ceva mai vă!ut, "n+răuncioarele de cromatină, "n +ene!ele cromo!omilor, adică "n actorulbiolo+ic al eredităţii. ?i-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celulenervoase( Acestea, nemaireăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şisănătatea la care se +ăsea "n momentul când "şi cema un urmaş pe lume,repre!entând situaţia lui, se şi "nsemnase "n stocul de cromo!omi, cu atâtea+ene!e recesive mai mult, ceea ce n-ar i păţit dacă ar i avut o purtare maibună. 2reţi dovadă la "ndemâna oricui( at-o, nu lovesc pe nimeni,dimpotrivă simt alăturea cu durerea oricui.

Să !icem că o perece de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii,deci n-au sistemul nervos şubre!it dintr-o vină ca aceea. Totuşi, nevoile

vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de apt o ostenire aelanului, a a+erimii, a vioiciunii re!istente a sistemului nervos şi a celorlateţesuturi şi umori. Acestea toate se "nscriu numaidecât "n patrimoniul+enetic al eredităţii, "n vreme şi pe măsură ce se adau+ă. 1actorul biolo+ical eredităţii re!umă starea oricărui moment, precum şi situaţia biopsiică apărinţilor, ie aparte, ie an+a4aţi "n procesul rodirii. Proba o dau copiii,

76

76



care vin la intervale mai mari de vreme. 'ei din tinereţe sunt mai vioi, maisprinteni, mai sănătoşi, mai a+eri la minte: pe când copiii veniţi mai labătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai "mpiedicaţi, mai bătrâni. 8u aunici o vină şi nici un leac. Aşa sunt construiţi +enetic şi ireversibil,

reali!ându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li se dete, "n răstimpuride vreme. Cevenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după careapare "n lanţul cromo!omilor roiul boabelor de ne+ină, +ene!ele recesiveşi rava+iile ce le pot ace ele, dacă nu sunt scoase din lucru de pereceamai sănătoasă a celuilalt părinte.

Mai sunt şi urmări ale desrânării şi destul de +rele "ncă din tinereţe.Poate s-a bănuit din cele de până aici, că or+anismul "ntre+ se piperniceşte,+landele "n totalul lor rămân atroiate, scoase din lucru şi cu toate urmările

acestui de!ecilibru umoral. Aşa se a4un+e pe rând la atroierea dieriteloror+ane "n iconomia +enerală a corpului şi aşa apar sterilitatea, nevro!ele şio stare +enerală de boală, sau o predispo!iţie spre tot elul de boli.

8u mai vorbesc de stările suleteşti% rica, slăbirea minţii, obsesii,ideile i3e, răstălmăcirea "nţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. $reacţiunea suletului la starea mi!erabilă "n care i-a a4uns casa prin patimi.

CREDINŢA:@:; 'redinţa e un risc al raţiunii: Dar nicidecum o anulare ci

dimpotrivă, o iluminare a ei. $ o absorbire a suletului "ntr-un dincolo allumii acesteia, "n modul divin al e3istenţei.

:@<; 'redinţa are revelaţia cu care omul credinţei nu se tocmeşte.:@=; Dumne!eu ne "nsoţeşte mereu şi, pe măsură ce-* cunoaştem,

viaţa noastră biolo+ică şi psiolo+ică se străbate tot mai tare de adevăr şide lumina cunoştinţei. Asta e ceea ce posedă credinciosul printr-o cale multprescurtată, cunoştinţa pe care savantul n-o poate prinde prin ştiinţă, cinumai dacă şi-a "mpins ştiinţa până la toate mar+inile şi i-a recunoscut

neputinţa.:@>; Celi+ia se "ntemeia!ă pe +răuntele de credinţă.răuntele de credinţă este, de apt, +răuntele de comuniune "n care

suntem cu Dumne!eu.

77

77



:@?; isus răspunde odată ucenicilor Săi care- &cereau mai multăcredinţă), le-a spus cam aşa% să "nceapă din a crede că au credinţă şi vorsârşi prin a avea de apt.

:@@; *a temperaturile la care se ale+e aurul iinţei noastre de !+ura

acestei iinţe, "n irea noastră apare modul divin de a i, de a voi şi de a+ândi.

:@; 'redinciosul "n Dumne!eu depăşeşte limitele omului, care estecreator numai "n ordinea conceptelor şi nu intervine, ca Dumne!eu "nordinea realului.

:@8; 'redinţa este un risc% "mpotriva raţiunii, "mpotriva vieţii, "mpotriva limitelor omeneşti, câteodată şi "mpotriva normalului. De aceea,sinţii se şi ereau de a ace minuni, deşi doar "n multe ca!uri era doar

dovada iubirii de oameni şi alinarea suerinţei omeneşti. $ste un actor depuriicare.:@; ri4a !ilei de mâine este o +ri4ă presantă. 'ând conducea pe

israeliteni "n pustie, Dumne!eu nu le "n+ăduia asi+urarea !ilei de mâine%mana se strica.

Pâinea cea de toate !ilele o cerem pentru astă!i. Aşa suntem sătuiţi,ciar nevrând, să trăim prin credinţă.

Sinţii pustnici au trăit numai "n condiţia credinţei. $i au cre!utcuvântului lui isus, având mai "ntâi +ri4ă de mântuire şi pe al doilea plan+ri4a vieţii. De aceea crinii au a4uns până la strălucirile lumii divine.

:9; isus era cemat de durerea unui tată, ca să "ntoarcă la viaţă ocopilă de ; ani.

isus iubea copiii, de aceea mer+ea la ei cu durerea iubirii. Totuşi oemeie bolnavă *-a mai !ăbovit, ba *-a ciar urat pe drum. Stăruim puţinasupra acestui urt, unic "n viaţa lui isus. 5are de unde ştia emeia aceasta,că atin+ându-se, ciar pe uriş, de mar+inea ainei lui isus, se va tămădui(5 ştia din credinţă şi emeia nu s-a "nşelat. Deşi puterea de tămăduire era

de natură spirituală, totuşi, bolnava a urat-o printr-o atin+ere materială.Slu+a sutaşului este un ca! de tămăduire de la distanţă, prin credinţă, adusăde două dele+aţii şi e pur spirituală. Aici isus &n-a simţit puterea care aieşit din $l). Aceasta "nseamnă că boala a "ncetat, "ndată ce or+anismul s-areăcut la plinătatea lui spirituală. Sinţenia este o ener+ie, păcătoşenia > ode+radare. Ina reace or+anismul, alta dărâmă. Dărâmarea se opreşte

78

78



"ndată ce or+anismul "mprumută, sau ciar ură, pe irul credinţei, aceaener+ie rară a sinţeniei. isus "nsă, a vrut să dea pe aţă credinţa emeii şisi+ur că a privit cu dra+oste acest urt ori+inal.

::; isus doreşte de la toţi credincioşii lumii o linişte de adâncime%

liniştea credinţei "n Dumne!eu. Aceasta ar da să se "nţelea+ă că "n 4urulunui om liniştit /din cau!a rădăcinilor lui "n cer0 se ace linişte pe pământ.

:<; Pământean iind, a te otăr" să-* mărturiseşti pe Dumne!eu cuorice preţ şi luare "n derâdere e o şi mai mare bucurie ce te poate duce pânăla desciderea ocilor credinţei% să ţi se descopere isus, 1iul luiDumne!eu. $l, 'are e cu noi "n toate !ilele, până la sârşitul veacurilor.

A vedea pe isus e o ericire ce nu se aseamănă cu nici o bucuriepământească, iar aceasta se "ntâmplă din când "n când şi din neam "n neam,

ca să nu se stin+ă dintre oameni si+uranţa e3istenţei lui Dumne!eu.'redinţa "n Dumne!eu şi mărturisirea *ui sunt ieşirea suletului din "ntuneric "n lumina dumne!eiască, ieşirea "n lumina veacului viitor.

:=; 'ât asculţi de Dumne!eu, atât ascultă şi Dumne!eu de tine.

CREŞTINISMUL:>; 'reştinismul nostru ar i "n mare parte de ne"nţeles, dacă n-am

considera şi realitatea personală a demonului, a "n+erilor că!uţi. 'redinţanoastră ar i incompletă şi s-ar di!olva cu uşurinţă, dintr-o reli+ie revelată,

"ntr-o doctrină umanitară, sau, "n ca!ul cel mai bun, "ntr-un raţionalismprotestant, ără nimic supranatural şi personal.

:?; 'reştinismul e a doua creaţie a lumii, a doua creaţie a omului, ocreaţie din nou a irii.

:@; 1ocul iubirii divine, de dra+ul Adevărului, "ntre potrivnici seaprinde şi se menţine.

Acesta-i parado3ul. 'reştinismul re"nvie "n raport invers proporţionalcu "ncercările de a-l stin+e.

:; intele ultime ale creştinismului nu sunt absorbite total de ormaacestei trecătoare vieţi, ci trec dincolo de moarte. Sântul Apostol Pavelrânea!ă e3a+erarea accentului transcendent, care uneori de!or+ani!ea!ănormalul social. Inii creştini, contemporani cu Sântul Apostol Pavel, dincau!a nostal+iei după "mpărăţia spirituală, nu voiau să mai lucre!e şi nuvoiau să mai aibă copii. Drept aceea, apostolul ridică la ran+ul de imperativ

79

79



şi naşterea copiilor la condiţia de mântuire a emeii căsătorite. Deasemenea a pus capăt pentru totdeauna alarmismului omului şi oricăreiante!ii aprinse spre apocaliptic, descaliicându-le din cinstea unei minţisănătoase.

:8; Misterul creştinismului este misterul unităţii "n dualitate +ăsindu-şi soluţia "n Initate-Trinitate. ată de ce creştinismul are ca ba!ă do+maristolo+ică a naturii teandrice a 1iului şi do+ma Trinitară.

:; 'reştinismul este o concepţie de viaţă, este stilul de viaţă a luiisus, concepţie pe care nu a !druncinat-o nimic din cele ce s-au petrecut

"mpotriva creştinismului, vreme de 777 de ani. Toate celelalte "nţele+eriale lumii s-au "nvecit şi s-au stins. Sin+ur creştinismul este mereu nou,mereu divin.

:89; 'reştinismul nu e numai o aacere de Dumineca, ci o strădanie detoate !ilele, toată viaţa, de a a4un+e stilul de viaţă şi concepţie pe care ni le-a dat isus.

Dacă creştinismul nostru nu e strădania aceasta, care naşte ii luiDumne!eu, el răm"ne o simplă ormalitate şi ne putem tre!i ără ea.

:8:; Să bă+ăm de seamă ca nu cumva creştinismul să se ia de la noi.Pe simplul motiv că noi, creştinii, nu aducem roadele acestui creştinism%oameni după cipul lui isus.

CUNOŞTINŢA M7NTUIRII:8<; 'unoştinţa mântuirii /; Timotei , G0, de unde odată lumina ca

soarele "ntre noroade, a!i abia se mai !ăreşte ca o stea, căci +loatele şed "n "ntunerec /Matei G, @0 şi "n umbra morţii.

:8=; 'unoştinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă "ntre oameni.

CUNOŞTINŢELE:8>; Precum urmărim o armonie "ntre acultăţile suleteşti, tot aşa

trebuie să urmărim o armonie şi "ntre cunoştinţele din cât mai multedomenii, precum şi o sinte!ă a acestora cu viaţa.

CUVINTE INTER,ISE:8?; 'uvântul &nebun) este un cuvânt inter!is. 'ine !ice ratelui său

&nebunule) se pedepseşte cu matca ocului. De ce( 1iindcă şi numai simpla

80

80



alunecare a acestui cuvânt "n obra!ul unui om este "n stare să-i desi+ure!ei!ionomia minţii.

$ste cunoscută e3perienţa mai multor inşi care au or+ani!at odatăurmătorul complot psiolo+ic% şi-au ales victima şi s-au pre!entat, pe rând,

la intervale nere+ulate şi-au "nceput a se nedumeri "naintea omului% 'e-i cutine, parcă te-ai scimbat cumva9 ?i s-au dus. Altă dată, al treilea "i spunemarea sa uimire, că-l +ăseşte aşa de scimbat şi nu "ndea4uns normal.Irmătorul "l +ăseşte cu totul curios la minte. ?i aşa şi ceilalţi, până cândultimul i-a propus să se ducă la un spital de boli nervoase şi să-şi reparederan4urile la minte. ?i biata victimă, pier!ându-şi treptat liniştea şineştiind capcana, a a4uns la nebuni. A trebuit să vină apoi toţi ca să-şidescopere complotul şi cu mare +reutate i-a revenit omului mintea la loc.

Adevărul, abia a putut limpe!i mintea !ăpăcită sistematic de minciună.:8@; 'uvintele inter!ise orientea!ă +reşit sau de!orientea!ă. Deci,trebuie să ii mai presus de cuvintele oamenilor% să nu te atin+ă nici lauda,nici ocara din ele. 'uvintele sunt iinţe vii, capabile să acă treaba la careau ost trimise. ?i iindcă sunt iinţe vii, viaţă din viaţă, pe cel care le-acreat ele-l "nsoţesc până la 4udecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toateconsecinţele lor. Mărturisirea lor cu pocăinţă mai poate scimba situaţia.Taina pocăinţei este o 4udecată milostivă. Aici, ce opreşte aceasta nu maia4un+e la cealaltă. &Fece porunci are "nţelepciunea% de ;7 ori să taci şi odată să vorbeşti şi atunci puţin).

DES.R7NAREA:8; Scurtarea vieţii a venit neamului omenesc ca o plată pentru

căderea "n desrânare. 8ici că se poate mai drept. *-a "n!estrat Dumne!eupe om cu atâtea daruri minunate, ca el să renunţe la ele şi să se coboaresatisăcut la sin+ur rolul de mascul şi emelă( Asta-i toată aspiraţia lui(8e"nvăţat la un ideal mai "nalt, sau nevrând să ostenească mai sus, aşa după

cum a rânduit Dumne!eu o instituţie, Biserica, tocmai cu acest scop, ca să-l "ndrepte şi să-l a4ute spre "mpărăţia spiritului, si+ur că se ală "n disonanţăşi "n de!ecilibru cu Dumne!eu. De Dumne!eu nu scapi pe simplul motivcă nu-* asculţi sau #i tă+ăduieşti e3istenţa, şi- nesocoteşti Biserica, pentrucă $l are o rânduială şi-ţi cere s-o urme!i.

81

81



Solomon, ca unul ce avea s-o păţească, a "ntrevă!ut acestea% &'einele+iuiţi pedepsiţi vor i... 1emeile lor sunt ără minte şi copiii lor stricaţi,iar spiţa lor blestemată) /#nţelepciune <, ;7-;0.

:88; Preoţii vremurilor noastre, cu aceeaşi datorie ca Pavel, nu mai

urmăresc desrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească, "n "ntindere şi "n adâncime, ci o lasă să-şi acă de cap. $i nu mai au "ndră!neala să o măture aară din taina căsătoriei creştine, de aceea sea4un+e la sărăcirea roadelor ei, copiii. Aşa se "ntâmplă că% &lipsindpreotului cunoştinţa le+ii şi bătrânului satul), cum se tân+uia e!eciil/e!eciil =, @0, oamenii orbecăie "n mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sat,care s-au "ntins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni. Acesta este unsemn de prime4die, din amândouă părţile. 'ăci scrie% &Dormind oamenii, a

venit vră4maşul şi a semănat ne+ină printre +râu şi s-a dus) /Matei ;<,0.Deci nu ără rost atra+em luarea-aminte că ne+inele vră4maşului vor

sălbătăci oile "mpotriva păstorilorO:8; Păcatul desrâului şi a toată ărădele+ea "ntâr!ie sau ace cu

neputinţă arătarea şi desăvârşirea vieţii lui Eristos "n noi. 'ă numai de seva arăta viaţa lui Eristos "n noi, vom cunoaşte ţinta spre care trebuie sătindem şi ne vom "nţele+e rostul pe pământ.

DE,NĂDEDEA:9; 5 mare parte din oameni cad "n de!năde4de "n privinţa mântuirii

lor. De!năde4dea e un cip +reşit de meditaţie asupra relelor ăcute: cipulbun e, dimpotrivă, năde4dea. Căul, nimicul, păcatul, diavolul nu suntsubiecte sănătoase de +ândire, căci "mbolnăvesc mintea prin asociaţii deidei. Pocăinţa trebuie să ie o "nseninare din ce "n ce mai mare a suletuluişi a sănătăţii "ntre+i.

::; 2ră4maşul, care pustieşte prin patimi, când ală că mintea,

"mpinsă de stri+area conştiiinţei, vrea să acă răscoală "mpotriva robiei sale,vine cu asuprire mare, dovedind suletului că n-are cip de scăpare. ar capedeapsă, precum că suletul a "ndră!nit una ca aceasta, diavolul umblă să-ldea le+at la un cinuitor mai +reu% duul de!năde4dii.

:<; Aşa e de +rea robia duului acesta, "ncât suletul, adunându-şicele mai de pe urmă puteri, dă lupta de!năde4dii. Atunci se ală suletul

82

82



"ntre viaţă şi moarte. 'âte unii mai scapă, alţii o duc aşa, mai mult morţidecât vii: iar alţii, nemaiputând sueri, li se "ntunecă mintea şi ac şi păcatulcel mai de pe urmă% omorârea de sine. ?i "n sârşit, altora, de durere, li serătăceşte mintea cu totul, dând "n nebunie.

DISCIPLINA:=; Păstrarea capacităţii de "ncadrare "n disciplină a unui sulet ace

dovada armoniei şi valorii sale.

DREAPTA SOCOTEALĂ:>; Dreapta socoteală-i mai mare ca postul.

DREPTATEA LUI DUMNE,EU

:?; *e+ea nestrămutată a dreptăţii lui Dumne!eu aduce peste capultău ce ai adus şi tu peste capul aproapelui tău. 'e ai ăcut ţi se va ace: ce ai!is ţi se va !ice: ce "ncarci pe altul ai să duci şi tu.

'ând dreptatea lui Dumne!eu se "ntoarce asupra noastră a sosit vremeade plată sau ispăşirea. spăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumne!eu, ci unmi4loc de "nţelepţire, o "ndreptare mai aspră. ar iindcă dreptatea luiDumne!eu mereu ţine cumpănă "ntre aptă şi răsplată, putem vorbi ciar dele+ea dreptăţii, ca o le+e milostivă, prin care ne curăţim de petele aptelor

rele. #n vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă lerăbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne a4ută Dumne!eu: iar de nuvrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le "nţele+em, nu ne a4utăDumne!eu, deşi $l ar i vrut.

:@; Dumne!eu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şinumaidecât: precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât.'iar dacă ar ace aşa, atunci şi oamenii ar ace binele de rică: mântuireaar i de silă, iar nu o aptă a libertăţii şi a dra+ostei. Apoi, dacă repede arpedepsi tot răul, Dumne!eu ar i un ricos, un neputincios, micit la omăsură omenească sau cel mult "n+erească, şi ne-ar da să "nţele+em că seteme de rău şi-şi apără stăpânirea, > cum ac oamenii. 'i tocmai pe aptulcă "n+ăduie răilor să-şi acă de cap, şi-i lasă pe oameni ne"nricaţi depedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asuprarăului, > atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şi

83

83



noi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţeiaceluia, "n aţa atotputerniciei lui Dumne!eu, 'are ne "ntăreşte cu linişteaSa.

'u aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât, "i "ntinde ispită

puternică, să se desăvârşească şi ea, spre pedeapsă si+ură "n !iua 4udecăţii.ar dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo ărădele+e, o ace ca sămai pună râu răutăţii "ntre oameni, şi mai ales să nu scadă "n credinţă

"ncepătorii, şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii dupăapte.

Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, ie binele, ie răul, unlucru e si+ur% că vine o răsplată si+ură şi veşnică, şi că biruieşte bineleasupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni,

atotputernicia şi dreptatea lui Dumne!eu, sărâmă mereu porţile iadului, cuputerea Bisericii vă!ute şi nevă!ute.:; 'ând cineva, cu aptele sale păcătoase, cade din dra+ostea Tatălui

său, dă de dreptatea *ui, care, ca pe un rob, "l va readuce la cale cu sila. #idă şi timp, doar va simţi să vină de bună voie: dacă "nsă nu ba+ă "n seamă,

"i ia şi timpul şi cade ără de veste urmărit de dreptate.

DU$OVNICUL:8; Mulţimea ispitelor, vicleniile potrivnicului nevă!ut, ră!boindu-ne

prin lucrurile sau oamenii vă!uţi, oricând ar putea scoate pe uceniculDomnului din calea mântuirii şi să-l rătăcească, dacă duovnicul n-ar aveameşteşu+ul, ştiinţa şi puterea de la Dumne!eu, ca să "mprăştie şi mereu săstrice lucrăturile potrivnicului. Pricepem prin urmare că ucenicul saucredinciosul e dator cu ascultarea din dra+oste către duovnicul său, căciără darul acestuia e cu neputinţă i!băvirea de neca!uri şi mântuirea.

:; Toată slu4ba lămuririi ucenicului "n ale duului, "n ale celornevă!ute le+i, de unde vin peste oameni toate cele vă!ute, n-o poate ace

decât duovnicul. *ui i s-a dat meşteşu+ul, cunoştinţa şi puterea ca să a4uteomului "n "ncercări, să vrea şi el leacul ce i-l "mbie Dumne!eu, după elul şitrebuinţa bolii sale.

<99; &'ine nu se leapădă de sine, nu poate să vie după Mine.) /*uca ,<0. 'ine nu poate să "ntrebe şi nu se poate pleca satului unui părinteduovnicesc, sau nici măcar nu-l caută, nu +ăseşte pe isus.

84

84



<9:; De aceea-s rânduiţi duovnicii să cumpănească duurile cestrăbat mintea, să cunoască măsurile iecărui ins, şi "ncotro "i "nclinăcumpăna.

<9<; Câvna ără "ntrebare şi părerea sar măsura.

<9=; #ntre cei trimişi de Dumne!eu, sunt şi oameni ce au darul să vadădincolo de !are, să audă +raiul şi cuvintele mai presus de ire. Dar aceştia,la vreme de mare "nsemnătate pentru ei, când li se descide ociul vederiişi urecile au!irii celor de dincolo, să nu "ntâr!ie a căuta povăţuirea unuiduovnic, care le va eri inima şi mintea de bucurie străină şi care "i vaocroti cu dulama smereniei.

<9>; Arătarea şi "mplinirea "n irea noastră a tuturor darurilor naşteriinoastre de sus, din Duul Sânt, e ceea ce numim desăvârşirea, cea la

măsura iecărui ins.1iecare e "n!estrat şi trimis să "mplinească un rost al lui Dumne!eu "ntre oameni. De!velirea şi "nţele+erea acestui rost sau destin ascuns "n noi, "n iecare, după atotştiinţa de mai "nainte /Comani 6, 0 a lui Dumne!eu,nu poate i de!+ropat ără cunoştinţa şi luarea-aminte a unui duovniciscusit.

<9?; Duovnicul sau stareţul a4ută şi de!văluie toate intenţiile luiDumne!eu din iii Săi, dăruite lor după măsura credinţei, ce vor avea s-oaibă.

<9@; Toţi nevoitorii trebuie să-şi +ăsească duovnic, deoarece "n celeduovniceşti, tot ce nu e din povăţuire orânduită şi sub ocrotirea smerenieiduce la "nşelare şi la mai mare rătăcire, decât "nseşi patimile.

<9; Prin acea prietenie a duovnicului cu Dumne!eu, despre care nune mai tocmim, el va "ntoarce sau va atra+e voia omului la voia luiDumne!eu, ăcându-l să vrea şi el ce vrea Dumne!eu.

<98; Duovnicul va "ntoarce şi mintea noastră de la atâta umblarepustie "n aară şi o va ace scaun al lui Eristos-Dumne!eu, "n care sunt

ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale "nţelepciunii /'oloseni , <0.<9; Soţul preot poate i şi duovnicul soţiei.

DUMNE,EU<:9; Pe Dumne!eu #l ai sădit, &inoculat), latent, "n structura ta

spirituală. Tu eşti altoit cu un 5m-Dumne!eu, absolut superior condiţiei

85

85



tale pământeşti. Prin aceasta şi tu eşt iu al lui Dumne!eu. /O0 8e-a dat şinouă puterea să im iii lui Dumne!eu. Dacă cineva e conştient şi trăieşteaceastă evidenţă interioară şi pe celălalt plan al e3istenţei, unuia ca acelanici un rău nu i se mai poate "ntâmpla. 8ici omorâţi nu pot i, pentru că

"ntr-"nşii pre!enţa divină e orţă care ace deşartă orice !vârcolire a răuluiasupra lor.

<::; Sin+ura concepţie ără +reşeală şi i!băvită de relativitate o arenumai Dumne!eu > Absolutul >, "nceputul şi inalitatea lumii. $l eSin+urul a 'ărui concepţie ace din aos, cosmos.

<:<; Dumne!eu ne "nsoţeşte mereu şi, pe măsură ce-* cunoaştem,viaţa noastră biolo+ică şi psiolo+ică se străbate tot mai tare de adevăr şide lumina cunoştinţei.

<:=; Dumne!eu se revelea!ă smereniei.<:>; Pe când dreptul cunoaşte un Dumne!eu personal, plin de iubire şiapropiat oamenilor, păcătosul simte un Dumne!eu aspru, ascuns,ameninţător, atotputernic şi tare departe.

<:?; Despre Dumne!eu nimenea nu poate +răi cu competenţă absolutădecât numai $l #nsuşi, când străluceşte slava Sa pe cipul iilor Săi, sinţii.

<:@; Dra+ostea lui Dumne!eu aţă de cel mai mare păcătos e mai maredecât dra+ostea celui mai mare sânt pentru Dumne!eu.

<:8;Dumne!eu nu uită de om cum uită omul de Dumne!eu.

<:; 'el mai rumos dar pe care "l putem ace lui Dumne!eu e să nedăruim *ui pe noi "nşine, pe viaţă. Dumne!eu primeşte şi "mbrăţişa!ă,apără şi "ntăreşte un asemenea dar. Abia cu această dăruire a dra+osteiprindem putere asupra +reutăţii, asupra neputinţei şi căpătăm cura4 "nnevoinţe. In du nou se sălăşluieşte "ntru noi din clipa aceasta. #l avem noimai de demult, dar acum a prins el inima noastră "n ra!ele lui. 'ăci dudumne!eiesc este dra+ostea care a ăcut sinţi.

<:; Dreptatea lui Dumne!eu, deşi cu milă, plăteşte apta.

<<9; Dumne!eu este pretutindeni, cu toată puterea, mila şi a4utorul,pentru cei ce-* caută.

<<:; Dumne!eu ne poartă de +ri4ă "n toate amănuntele vieţii.<<<; Dumne!eu nu ne cere minuni. Acelea le ace $l.<<=; $ste ne"ncipuit de mare nepotrivire "ntre ce cer oamenii luide la

Dumne!eu şi "ntre ce cere Dumne!eu oamenilor.

86

86



<<>; 'red că cea mai deormată iinţă "n capul oamenilor esteDumn!eu.

<<?; *umea "ntrea+ă condusă după le+i "mpotriva lui Dumne!eu tot laDumne!eu a4un+e, dar la Dumne!eu ca &sârşit) al lumii.

<<@; ri4a omului de Dumne!eu simpliică +ri4a omului de om.<<; 'ât asculţi de Dumne!eu, atât ascultă şi Dumne!eu de tine. <<8; Dumne!eu a ăcut totul din partea Sa, mai urmea!ă şi partea din

partea noastră. Deci!iile acestea sau u+a de ele otărăsc veşnicia noastră.<<; Mărturisirea lui Dumne!eu cu preţul vieţii este preţul "nvierii

oamenilor "ntru sinţi.

ENDOCRINOLOGIE5 NEUROLOGIE

ŞI PSI$OLOGIE<=9; landele care i!vorăsc ormonii şi se ală "n sectorul cel mai de 4os al corpului au, pe lân+ă alte rosturi, şi pe acela de a da o coni+uraţiespeciică, oarte ener+ică şi netă, corpului "ntre+, ie ca bărbat, ie caemeie. Mai au pe urmă rostul să stimule!e uncţiunea celorlalte +lande, alecăror ormoni "ncă au misiunea să a+erească şi să active!e alte uncţiuni,printre alte !one ale corpului.

Toate "mpreună au rost şi inluenţă cu deosebire asupra sistemuluinervos şi a capitalei sale, creierul.

<=:; nstinctul, deşi e ără minte, totuşi nu poate trece la aptă, ără "nvoirea minţii şi ără "ncuviinţarea câtorva cen!uri. /'e bine9 ?i ce rău,când "nsăşi stăpânirea minţii e coruptă şi cen!ura cumpărată90 Apoi, căormonii, +loanţele instinctului, iau la ţintă capitala sistemului nervos,creierul, nu pe vreo cale a lor aparte, ci, alându-se "n orice moment "ntoată structura sân+elui, la cel dintâi motiv semnalat de oci, deodată se şireped "n poarta orului de 4udecată, anunţând oca!ia şi poruncileinstinctului. De altel, ocii, urecile, nările şi +ura sunt !one ero+ene: Tot

atâtea porţi de cremene şi iască "n care mediul din aară loveşte cu amnarul "n mediul dinlăuntru şi-l aprinde cu scânteile potelor spre văpaia aptelor.

1uncţiunile +ene!ice se deşteaptă "ncă din vremea copilăriei, cândmintea nu ştie să "nrâne!e unele ca acelea.

De ce oare e rânduiala de-a-ndoaselea(

87

87



Dacă socotim datoria părinţilor de a-şi suprave+ea şi de a-şi prevenicopiii la vreme, despre aceste noutăţi +in+aşe, ireşte că răspundereacăderilor nu rămâne numai "n seama copiilor sau a lui Dumne!eu, cipărinţii au să dea seama. 'opiii se rea!imă pe mintea părinţilor.

#n privinţă neurolo+ică şi endocrină, deci după ire, aşa trebuie să ie% "ncă din copilărie să i!vorască această ener+ie inter!isă, ca, sub acţiunea ei,să se de!volte şi să se a+erească "ntre+ or+anismul şi cu deosebire sistemulnervos. Deci ormonii se dovedesc i!vorând cu rost, dar acţiunea lortrebuie "ntovărăşită de "nrânare, altel creşterea sănătoasă a or+anismuluişi a sistemului nervos ar i pround alterată, atât or+anic cât şi uncţional,ie că ar lipsi ormonii, ie că ar lipsi "nrânarea.

EREDITATEA<=<; ntrăm "n creştinism de mici, tare de mici, prin Bote!. Atunci nise &inoculea!ă) creştinismul. Atunci suntem născuţi a doua oară din apă şidin Du > Bote!ul /...0

?i trec anii, pruncul se ace copil, tânăr, student, asistent...?i vin "mpre4urări neprevă!ute, spontane, care tre!esc străunduri, sau

ac apel la străunduri cu care "ncă nu ăcusem cunoştinţă. Aceste "mpre4urări pot declanşa adevărate cri!e ale raţiunii sau ale conştiinţei.8ere!olvate la timp "n lumina unei raţiuni supreme a e3istenţei, pot duce lade!ecilibru, la sinucidere, la nebunie, sau la o bla!are care nu maideosebeşte binele de rău, ceea ce tot un de!astru suletesc este.

Atenţie9 Suntem invitaţi de o nevă!ută orânduire a lucrurilor să acemapel, să aducem "n sera luminoasă a cunoştinţei şi resorturile latente aleiinţei noatre, care, actuali!ate, depăşesc prin rumuseţe şi putere tot cea+onisisem până aici şi prin rumuseţea şi puterea lor intrinsecă, să neredea liştea şi ecilibrul pe care raţiunea noastră omenească > oricât ar i deantrenată cu ştiinţa sau ilosoia > nu le-ar putea restabili.

<==; #n realitate "mpre4urările, oricât de curioase ar i > şi poate cu atâtmai mult >, nu sunt decât e3citanţii din aară care declanşea!ă mecanismulnostru metai!ic% creşterea noastră spirituală > devenim practic şi real,conştienţi şi de cealaltă dimensiune a e3istenţei, al cărei umil suport bilo+icputem i şi noi, cei "n cau!ă.

88

88



<=>; Dacă omul călătoreşte neatent cu tran!itul său, poate a4un+e lacri!e, la de!ecilibru, la "ndrăcire% pradă a unui du rău sau a unor puterirele, care-l scot clinic dintre oameni.

<=?; $reditatea, mediul şi destinul sunt actorii de căpetenie care

coni+urea!ă dierenţialele persoanei omeneşti.<=@; 1orma, ritmul şi durata: astea dau tonul "n materie de ereditate.<=; Problema eredităţii mai are un capăt, dincolo de biolo+ie şi

probabilitate. 'iar numai actorul eredităţii, ca să ie cunoscut "ndea4uns,depăşeşte limitele ştiinţei po!itive.

<=8; ată enetica modernă, dată "n nucleu lui Moise de Mântuitorul#nsuşi prin revelaţie, acum <77 ani pe muntele Sinai. 8u e nici o mirare%isus avea conducerea spirituală şi "nainte de venirea Sa "n trup omenesc.

Pe urmă, că iniţia pe Moise "n tainele eredităţii nu este nici o mirare, "ntrucât cine poate să cunoască mai bine omul, decât 'el ce l-a ăcut şi i-adat le+ile vieţii( 'uvântul acesta rămâne adevărat ciar dacă Dumne!eu ari ăcut numai prima celulă vie şi "n ea ar i comprimat toate posibilităţileulterioare de de!voltare, până la ormele pre!ente şi viitoare, "ncănebănuite de noi. Dacă va i ost creaţia aşa, Dumne!eu e cu atât mai mare.

<=; Stăruim asupra aptului ca isus e creatorul omului şi ca +enaparte şi ca persoană "ndeosebi până la sârşitul vremii. #n această creaţieconlucră cu părinţii pământeşti, mena4ându-le libertatea, dar prevenindu-ică, "n ca!ul când #i calcă le+ile, calcă viaţa propriilor lor copii.

&$u, Domnul Dumne!eul tău, sunt Dumne!eu râvnitor, 'arepedepseşte vina părinţilor "n copii până la al treilea şi al patrulea neam >pentru cei ce Mă urăsc. ... ?i Mă milostivesc până la al miilea neam, cătrecei ce Mă iubesc şi pă!esc poruncile Mele /Deuteronom , -;70.

<>9; După te3tul Scripturii e clar că toată recesivitatea apare "n părinţide pe urma vreunui păcat. ?tiinţa, neavând termenul, nu poate da răspunsulla "ntrebarea% 'um au apărut "n ascendenţi +ene!ele deective, prin ce

accident, sau după care le+i( Sau, mai pe lar+% Prin ce "mpre4urare,independentă şi anterioară procesului eredităţii, apar "n cromo!omi, deunde nu erau, aceste +ranule ininite!imale de+enerative şi cu urmăride!astruoase, pentru o eventuală pro+enitură( 'a să răspund pe scurt,+ene!ele recesive apar "n ascendeţi "n cip independent, nu după le+ileprobabilităţii, ci după le+ile care atârnă peste ărădele+i.

89

89



<>:; Toate aptele omului, toate mişcările lui se "nseamnă undeva, "ntr-o nevă!ută carte şi se "nseamnă şi "n sămânţa sa şi cu aceasta "şi tra+eurmaşii sub povara isprăvilor sale.

<><; #nainte de a e3ista ca persoane pământeşti, e3istăm ca +ând, ca

intenţie a lui Dumne!eu.<>=; De aptul că suntem oarecumva anteriori aţă de orma noastră

pământească, Dumne!eu ne spune, "nvăţându-l pe eremia, când acesta "ncerca să se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pământ% &#nainte de ate ur!i "n pântece... te-am sinţit şi te-am rânduit prooroc printre popoare)/eremia ;, 0.

<>>; 'ine ştie, dacă nu $l are de adus "n viaţa pământească, "n luviultimpului, atâtea eţe omeneşti, "ncât numărul lor să "mplineacă toate

posibilităţile de coni+uraţie câte le oeră structura noastră +enetică(/8umărul combinărilor ce se pot ace cu cele G de pereci de cromo!omi,se ridică la astronomica ciră de 6.G.<@.G6; de posibilităţi.0

<>?; $reditatea nu i3ea!ă po!iţii atale, din care nu putem ieşi, cilimite mai mult sau mai puţin i3e, după cum e vorba de o "nsuşire sau alta,

"n cadrul cărora mediul ne i3ea!ă po!iţia.<>@; 'ând mediul interior sau e3terior e avorabil +ene!elor recesive,

ener+ia lor latentă nu "ntâr!ie să răbunească prin subconştient asupraconştiinţei, şi astel s-o "nlăture, s-o "ntunece, ş.a.m.d.

Tot "ntr-o situaţie de contrast e şi trupul ce se roa+ă. De aceea unii,nesuerind contrastul, re!olvă situaţia +reşit% nu se mai roa+ă. Sinţii "nsă,puriicându-şi trupul de patimi, au i!butit să-l aducă "n armonie cu ţintelesuperioare ale conştiinţei, "nc"t trupul lor pre!enta multe din caracterelesuletului. Dincoace, multe din patimile trupului se ac şi "nsuşiri alesuletului.

<>; $ cu putinţă, pentru ericite e3cepţii, despovărarea de sub omoştenire mi!erabilă( Da, e cu putinţă, cu preţul şi cu osteneala unei vieţi

curate.<>8; isus Eristos decide, "n ininitul mic, ce calităţi sau deecte să ie

e3pul!ate prin cele două +lobule polare, care cuprind 4umătate din numărulcromo!omilor, şi nicidecum a!ardul. $l "nclină să ie una sau alta dinconi+uraţiile probabile pentru noi şi si+ure pentru Dumne!eu: $l ormea!ădestinul nostru "n aşa el "ncât o aşe!are speciică "n ininitul mic să aibă

90

90



urmări imense "n coni+uraţia şi "n aptele noastre viitoare. Toate acestea leace contabilitatea absolută a lui Dumne!eu, care creea!ă "n dependenţă cuomul şi potrivit cu aptele sale, a4un+ându-l cu răutăţile lui din urmă şi

"ntorcându-i-le "n braţe, sau iertându-l de ele, dacă s-a silit, prin lupta cu

sine "nsuşi, să-şi dobândească iertarea.<>; eşirea din "n+esuirea aceasta nu e cu putinţă decât trăind

pre!enţa nevă!ută a lui Eristos "n noi, trăind "nvăţătura creştină "n toateibrele iinţei, ceea ce ace cu putinţă lui Dumne!eu să scoată aară, prinmecanismul eredităţii, ne+ina recesivă şi, "n vremea străduinţei celui "ncau!ă, să acă să revină mulţime de +ene!e recesive "n +ene!e dominante,ceea ce lui Dumne!eu #i este oarte cu putinţă. Puterile credinţei,ampliicate de puterea şi binecuvântarea lui Dumne!eu, au inluenţă

nebănuit de mare asupra eventualelor noastre inirmităţi.<?9; Dumne!eu pe toţi "i trimite "n!estraţi şi "n stare să ie drepţi. Dar,trecând ei prin poarta naşterii pământeşti, iau "n spate poveri părinteşti,care-i spetesc şi-i "ncovoaie spre pământ. Pe urmă, slăbiţi de ostenealavieţii şi de mediul "ncon4urător, +reu se vor decide să repre!inte cau!a luiDumne!eu.

EREDITATEA ŞI MEDIUL<?:; $reditatea nu i3ea!ă po!iţii atale, din care nu putem ieşi, ci

limite mai mult sau mai puţin i3e, după cum e vorba de o "nsuşire sau alta, "n cadrul cărora mediul ne i3ea!ă po!iţia.

<?<; $ner+ia de creştere şi orânduire a coni+uraţiei nu apare "n modautomat "n cromatină, ci ca o reacţie a cromatinei aţă de un dierenţial almediului. 2iaţa şi or+anismul nu sunt o simplă actuali!are a virtualităţilornative date "n sistemul +ene!elor, ci un re!ultat al intererenţei dintre acestevirtualităţi şi mediu, "n care coni+uraţia +ene!elor se de!voltă. Surprindemla mi4loc şi un mic cerc vicios, dar real% structura +ene!elor atârnă de

mediul > de toate mediile > "n care s-au coni+urat: iar de!voltarea lor "nilo+ene!ă atârnă, pe lân+ă acestea, şi de toate coni+uraţiile mediilorviitoare, din tot parcursul creşterii. Desi+ur că şi ideea aceasta nu poate i

"mpinsă până la absurd: dintr-un ou de muscă nu poţi a4un+e la un pui de+ăină. Acţiunea mediului nu e ără râu: are mar+ini, şi "ncă bine deinite,

91

91



totuşi destul de elastice ca să ne permită > !ic specialiştii > ca printr-unmediu diri4at să obţinem o muscă numai cu un oci, sau cu trei oci.

A denatura irea e uşor, mult mai uşor, decât a scoate denaturareaintrodusă "n ire. 'u alte cuvinte, putinţele de de!voltare, pe care le "ncide

sistemul +enetic, nu se reduc niciodată numai la una sin+ură, ci la maimulte, ciar oarte multe. Din acestea oarte multe, mediul totdeauna ale+euna sin+ură.

<?=; De multe ori aosul "l anunţă prima celulă a mediului% amilianecreşină.

ETREMELE<?>; Au !is Părinţii că "ntotdeauna e3tremele sunt ale diavolului.

Adică şi prea mare iubire de Dumne!eu > "nainte de vreme > poate ipricină de cădere% o iubire oarecum pământească, pătimaşă, neliniştită,nesenină, necurată şi pironită.

.APTELE BUNE<??; 5mul nu se poate odini "n ericirea contemplaţiei până nu a

biruit "n sine contradicţiile, tendinţele rele, până nu şi-a uniicat şiconsolidat iinţa ca să iubească numai binele. ar aceasta nu se poate reali!adecât prin acţiune prelun+ită, prin apte conver+ente spre bine, prin

câşti+area deprinderilor neclintite "n săvârşirea binelui. 'ăci simpla +ândirela bine şi ciar simpla voinţă de a ace binele, ără trecerea deasă > şi aceeao vreme re+ulată > la acerea binelui, nu numai că e departe de a reali!aaceastă armonie, unitate şi si+uranţă, ci, dimpotrivă, tre!eşte opo!iţiatendinţelor contrare. In om de teorie se ştie că e un om slab, măcinat decontradicţii interne, mereu sporite prin rele3iunea care nu trece la apte.

<?@a; Abia apta aruncă o deci!ie "n cumpăna acestor balansări şi care,mai ales prin repetare, aduce deinitiv câşti+ la cau!a tendinţelor bune. 8u

de+eaba virtutea "nsemnea!ă etimolo+ic bărbăţie.<?@1; '"nd un om ace ceva cu intenţii bune trebuie să iasă bine.<?; isus vrea ca apta bună să i!vorască natural dintr-o natură bună

"n cip de!interesat, cum creşte bobul de +râu şi cum i!vorăşte apa dinstânci, ără să se preocupe de bunătatea lor.

92

92



<?8; 1aptele +răiesc mai tare şi-s mai decisive sus. Să le avem ca dar,nu ca blestem. ată condiţia sine qua non a termenului &o turmă şi unpăstor).

.IREA OMENEASCĂ CĂDEREA EI<?; 5ameni suntem toţi: om "nsă, numai din când "n când câte unul%acela care nu-şi de!minte obârşia divină: iar 5m /cu &5) mare0 numaiInul, isus Eristos, 'are pentru oameni, Dumne!eu iind, S-a ăcut 5m.

<@9; ?tiam şi până la $l că avem o obârşie divină, că suntemnemuritori cu suletul, că este un sin+ur Dumne!eu, spiritual, nevă!ut >ştiau aceasta şi dacii lui Falmo3is de pe melea+urile noastre >, dar cuvenirea lui isus Eristos ca 5m "ntre oameni, "n istorie, se repară structural

irea omenească.<@:; 5mul dintâi, !idit după cipul şi asemănarea lui Dumne!eu, aveatoată ăptura sa "ntoarsă spre Dumne!eu, 'are se răsrân+ea "ntr-"nsul casoarele "ntr-un bob de rouă.

Mintea, pota şi iuţimea, sau cu+etarea, iubirea şi voinţa, erau unite "ntreolaltă şi "n aceeaşi vedere sau contemplare a lui Dumne!eu. ar trupul,deşi pământ, neavând "n sine potă pătimaşă, "ntovărăşea > aşa !icând >contemplarea aceasta. Asta era temelia cea străvece, "n care avea săcrească de la cip la asemănare cu Dumne!eu.

<@<; Potrivnicul a dat primul ră!boi cu Adam "n rai şi prin el, cu noicu toţi, "ntrucât toţi eram "n Adam /Comani , ;0. $ primul ră!boi pierdutde om. #nrân+erea lui "nsă o repetă "ntre+ neamul omenesc, mii de ani de-arândul: iar ceea ce a ăcut Adam acem şi noi, iecare. $ limpede că lami4loc a ost o neascultare, o "ncovoiere a unei meniri dată omului deDumne!eu /A se vedea şi Sântul Ma3im Mărturisitorul, Căspunsuri cătreTalasie, 1ilocalia vol. <0.

<@=; ată cercul vicios pe care-l strân+eau cu putere asupra irii

omeneşti, Domniile şi Stăpâniile "ntunericului, "mbrăcându-se pe ascuns "nsimţirea cea după ire şi povârnind-o spre o lucrare contra irii şi contraascultării de Dumne!eu.

<@>; 'ăderea irii "n ispită e totuna cu o sărmare, care l-a ăcut pe ombucăţi. Astel%

93

93



Mintea i-a ost amă+ită de mândrie şi slavă deşartă, cre!ândispititorului, că va i ca Dumne!eu, cunoscând binele şi răul:

Simţirea sau dra+ostea i s-a "ntors spre trup, care s-a aprins de potăpătimaşă:

2oinţa sau iuţimea "n spaimă şi ruşine s-a "ntors şi, vă!ându-se +ol, s-aascuns de Dumne!eu.

ar când l-a stri+at Dumne!eu pe nume, nu *-a mai vă!ut, ci numai *-aau!it, de vreme ce vederea conştiinţei sale era acum "ntoarsă de laDumne!eu la sine, căci s-a vă!ut +ol. Deci, când să-şi recunoască +reşeala,mintea "i era slăbită, inima rănită cu iubirea de sine, "ncât cunoaşterea luidecă!ută scoase vinovat pe Dumne!eu pentru pustiirea sa.

<@?; De atunci irea noastră se ală "n "ndoită "nvră4bire%

. #nvră4brea lăuntrică% cu Dumne!eu: cu sine "nsuşi:. #nvră4birea "n aară% cu semenii: cu irea toată.#nvră4birea aceasta ne urmăreşte ca o le+e de pedeapsă dată irii: ea

"ntunecă cipul nostru cel după Dumne!eu. Dar suletul nu s-a "ntunecat detot, căci a mai rămas conştiinţa, ca o stea ce nu s-a stins de pe cerul Caiuluişi mereu ne aduce aminte de obârşia noastră dumne!eiască şi ne "mbie oreacere.

<@@; Căutatea e o osândă, o moarte anticipată, care cinuieşte irea, darnu e naturală, e o venetică "n ire. Pe aceasta vrea Dumne!eu să oi!+onească din ire, dar cu a4utorul omului, care a introdus-o "n ire. -a datomului apostolia acestei misiuni% &ată eu vă trimit pe voi ca pe nişte miei

"n mi4locul lupilor).1irea perversă şi irea curată, ori+inară, stau laolaltă "n raportul "n care

se ala un miel care bea apă dintr-un râu, aţă de lupul care se ala mai ladeal şi "i bă+a mielului de vină că-i tulbură apa, +ăsindu-i acestuia motivul&"ntemeiat) să-l mănânce. $ absurditate multă şi variată lipită pe ire.Misiunea lui isus, dată şi mieilor, e desco4irea irii de absurditate, de

sălbăticie, de caricatura e3istenţei% demonicul.Aceasta "nsemnea!ă că isus contea!ă pe un mie! ori+inar

necontaminat, e3istent "ncă "n ire, deşi comprimat, dar capabil să-şirecâşti+e dimensiunile şi valoarea paradisiacă% mie!ul capabil de Ear.Precum că acestea sunt aşa, ne stau mărturie mieii lui Dumne!eu, sinţii "nprea4ma cărora se "mblân!eau iarele.

94

94



<@; Păcatul, sau decăderea irii, ne-a ăcut să pierdem% pacea cuDumne!eu, pacea dinlăuntrul nostru, pacea cu oamenii şi pacea cu toatăirea. 8e-am sălbăticit "n toate părţile, cât aproape &să se teamă) şiDumne!eu de noi. ată de ce şi iarele u+ de om.

<@8; 1irea omenească a ost asemănată cu câlţii, patimile cu ocul.Dacă te atin+i cu ocul câlţi iind, patimile amorţite prin "nrânare se aprindprin simpla vedere.

<@; 8u suntem din maimuţă, dar mer+em cu paşi repe!i spre ea.

.UMATUL<9; 1umatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, "ncât

credinţa nu o mai ve!i atât de curat.

<:; 8u-l 4udeca pe cerşetor că umea!ă.GADARENII ŞI SU.LETUL

<<; 8imic n-a ăcut isus la "ntâmplare. Astel S-a suit "n corabie, cuun scop bine determinat% acela de a de!le+a un sulet de muncilele+ătorului de demoni, care se cinuia "n ţinuturile +adarenilor.

Pe mare s-a stârnit ără veste o urtună. isus a certat pe cine avea decertat din spatele vântului şi valurilor apei şi s-a ăcut linişte mare.

De cealaltă parte a mării, #l "ntâmpină pe isus altă urtună, "ntr-un

sulet "n care dracii stârniseră viorul cel mai de pe urmă al pustiirii şidecăderii. 1ăcuseră dintr-un om o iară care rupea lanţurile şi un criminalcare pustiise aceea parte a +adarenilor. Diavolii "i dăduseră "n locul

"nsuşirilor de om, ioroasa libertate de a i "ntre oameni un drac. $i bine,totuşi, omul acesta avea un sulet, isus propovăduise "n multe locuri că&suletul este mai de preţ decât toată lumea, şi ce-ar da omul "n scimbpentru suletul său(). De aceea, cu prile4ul "ndrăcitului din adara, isus oia pe altă cale% arată cu o minune preţul unui sulet. A pus "n cumpănă un

sulet, al celui mai decă!ut dintre oameni cu preţul, deocamdată, al uneiturme de 777 de porci, nu "ncă cu toată lumea. ?i a dat pier!ării turma deporci a +adarenilor, pentru mântuirea unui sulet.

'umpăna aceasta, "ntre preţul unui sulet "n ocii lui Dumne!eu şipreţul turmei de porci "n ocii +adarenilor a ieşit cu scandal. ?i poatetocmai scandalul ce a urmat pune mai bine "n cumpănă valoarea suletului,

95

95



"ntrucât +adarenii au trebuit să mintă preţul suletului pe care "l pierduserăei "n porci.

Căi de pa+ubă cum erau, tot oraşul ieşi "ntru "ntâmpinarea *ui şivă!ându-* #l ru+ară să Se ducă de pe otarele lor /Matei 6, <G: *uca 6, <=0.

'u alte cuvinte, pentru pa+uba pe care le-a ăcut-o &*-au dat pe Dumne!euaară din otarele lor). $i s-au declarat pentru porci, nu pentru sulet9 isusS-a conormat% &ntrând "n corabie, S-a "napoiat). Atâta avea de ăcut%+adarenilor le-a dat un misionar. ?i un ost "ndrăcit nu este un misionar derând.

G7NDURILE<=; $ ştiut că pentru a scoate un +ând rău din mintea cuiva, trebuie să

i-o "nvălui de oarte multe ori cu cuvântul bun, ca s-o i!băveşti din robia+ândului străin. Asta-i calea cea mai lun+ă% de la ureci la inimă.<>; ândurile pătimaşe nemărturisite sau simplu spuse au "nsuşirea că

se "ntăresc şi se ac unii, cum !ic părinţii, şi tra+ mintea la "nvoire şi laaptă, care este păcat.

<?; Păcatul acesta este% "nrân+erea morală a suletului de către un+ând rău. De aceea toate +ândurile trebuiesc spuse "nainte de a se "ntări şide a birui mintea, căci de"ndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda,asupri, stăpâni mintea.

<@; ?i +ândurile bune trebuie controlate cu o altă conştiinţă, mailimpede. 'ontrolul tuturor +ândurilor e le+e "n călu+ărie. 8e"ntrebat nimicnu e bine, nici ce e bine, pentru că sin+ur nu te poţi apăra de să+eţile slaveideşarte.

<; &ândurile), oricât de &nebune) ar i, "ncă nu sunt "nrân+eri şipăcat, oricât &se impun), muncind mintea. Păcatul "ncepe de la "nvoireaspre aptă şi apta propriu-!isă.

<8; Toate patimile sau lucrările "mpotriva irii se ivesc mai "ntâi "n

minte, "n partea cea mai subţire a ăpturii noastre nevă!ute. Aici vine uncip sau un +ând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. ar mintea, dacă ene"nvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor,vede lupul şi se duce la el, cre!ând că e oaie. ar dacă lupul mai e şiviclean, se "mbracă "n piele de oaie şi bietul miel neavând mirosul oiicercat, tot de-a !burda se duce "n colţii lupului lămând.

96

96



<; Prima "ntâlnire "ntre minte şi diavol e la linia momelii, pe care olutură el "n vă!ul minţii. Dacă mintea nu ba+ă momeala "n seamă,vră4maşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o acă iubită minţii.Aceasta e a doua "naintare a ră!boiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a

i!butit să ure mintea cu momeala şi să o acă să vorbească "mpreună, avem "naintare la unire.

Mintea "nsă se tre!eşte c-a ost urată de +ând străin şi că se ală "naltceva decât "n ceea ce-i era dat după ire: iar când "şi dă seama de ea

"nsăşi şi de cele "n care se ală, avem lupta cea de +ând la o clipăotărâtoare. Se va "nvoi mintea să mear+ă după momeală mai departe, sause va "ntoarce de la dânsa( Aici e lupta şi clipele sunt scumpe: şi de celemai multe ori viaţa "ntrea+ă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta

nevă!ută a câtorva clipe. Dacă "ntâr!iem să ne luptăm, se poate "ntâmpla caără veste să im "nvăluiţi la minte din partea potei sau a iuţimii, asupracărora "ncă aruncă vră4maşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al luiEristos, lupta trebuie dată +rabnic şi după le+e.

<89; #ncă din 2eciul Testament se cunoaşte ră!boiul cel de +ând,despre care David scrie acestea% &1iica Babilonului /"nţele+eţi% Jsatană,satanăK0, dornică de pustiire, erice de cel ce-ţi va plăti după apta ce ne-aiăcut tu nouă: erice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi)/Psalmul ;<@, 60.

<8:; ândurile celui rău, nălucirile lui /ideiile i3e ale lui0, momelilesale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau &puii de drac), după cum "inumeşte Sântul Ma3im Mărturisitorul. ar piatra este Eristos sau credinţa

"n $l, temelia cetăţii suletului, piatra cea din capul un+iului, pe care!idarii vremii de atunci n-au bă+at-o "n seamă /Matei , G0. /...0 De piatraaceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. /...0 De aceea Sântul oanScărarul !ice% &'a numele lui isus Eristos, armă mai tare, "n cer şi pepământ nu este9). 'erul este mintea şi pământul inima, "n care trebuie să se

depene ru+ăciunea ne"ncetată a preasântului nume% &Doamne, isuseEristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine păcătosul),

"ntorcându-se ca o armă mereu "ntinsă asupra vră4maşului.<8<; 8ăvala de +ânduri să nu descura4e!e pe "ncepători: toată +ri4a să

le ie să nu se nevoiască cu +ândurile. A nu avea +ânduri e tot aşa de cu

97

97



neputinţă ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumne!eiască,vin şi vremuri ără urtună.

<8=; 1erice de cel ce luptă duovniceşte cu +ândurile, lovindu-le dePiatra un+iulară a iinţei omeneşti isus.

IERTAREA<8>; ertând, şter+i ce ierţi. 'e ierţi la altul, ţie ţi se şter+e. Rudecata

aceasta te scoate de sub 4udecată.<8?; ertarea noastră de la Dumne!eu e pusă, deci, "n atârnarea de noi.

Dumne!eu consinţeşte pentru noi deci!ia noastră pentru alţii. #n ca!ulcând, aptic, noi nu iertăm, ru+ăciunea noastră e "ntoarcere pe dos deaptele noastre şi sună cam aşa% Doamne, nu ne ierta nouă, căci nici noi nu

iertăm altora9IISUS CINE ESTE IISUSF

<8@; Pentru noi isus e Sensul vieţii şi al storiei: rea!emul ei "n ispiteleşi urtunile timpului. isus e asemănarea după care tân4im şi "nsetăm de-alun+ul deşertului lumii% ori+inalul nostru, autenticitatea noastră, dar, maimult decât acestea, isus este Prietenul nostru, sin+urul 'are ne rămânecredincios şi nu ne părăseşte niciodată. ?i mai mult% e Sânta noastră#mpărtăşanie cu desăvârşirea% oamea noastră metai!ică.

<8; isus ormulea!ă o nouă ordine spirituală "n om. isus S-a inte+ratnaturii omeneşti, de aceea $l e mereu viu% şi vine ca iinţă supremă, şi e vie

"n noi, ca iinţă supremă şi posibilitate nesârşită de desăvârşire.&8u ştiţi că Eristos e "n voi( Aară, cumva, dacă sunteţi creştini

netrebnici.) / 'or. ;<, 0. &8u mai trăiesc eu, ci Eristos trăieşte "n mine.Pentru voi, iii mei, trăiesc durerile de mamă, până ce Eristos va prindecip "n voi) /alateni G, ;0. Deci, cum spune 'lement Ale3andrinul%&Dumne!eu S-a ăcut om, ca de la om să "nveţe cum se ace omul

Dumne!eu). Acesta e omul cel nou, ăptura cea nouă, omul născut de sus,omul cu rele3ul veşniciei lui isus, răsrânt "n aară de cip, simplu "ntoată iinţa Sa. 1iindcă isus e omul cerului şi S-a ţesut pe Sine "n irea ceaomenească, de aceea, $l Se impune tuturor oamenilor şi tuturor veacurilor,cu atât mai mult cu cât ar vrea unii să scape de $l.

98

98



isus cere istoriei deci!ia e3istenţei Sale. Dar istoria s-a arătatneputincioasă din primele ei !ile. Aşa a rămas şi mai rămâne. Prin aptul căisus S-a ţesut destinului omenesc şi prin aptul că omul trebuie să sedecidă ce ace cu isus, se e3plică de ce istoria omului e aşa de !buciumată

şi veşnicia lui e aşa de ărţuită şi muşcată de şerpii "ndoielilor şi aicontra!icerilor. Aşa se e3plică de ce pentru isus oamenii s-au iubit şi s-auurât, s-au măcelărit şi s-au a4utat, au cunoscut e3tremităţile pasiunii şi ale

4ertei. De $l a atârnat roata conştiinţei, a rumosului şi a rătăcirii. $l esteorţa interioară pe care orţa veacurilor n-au putut-o istovi. Amintirea *ui evie pretutindeni, pe !idurile bisericilor şi ale şcolilor, pe vârulclopotniţelor, pe toate drumurile, la căpătâiul paturilor şi al mormintelor.Distru+eţi erestrele de biserici, luaţi icoanele din altare şi de pe la case9

2iaţa lui isus umple mu!eele şi bibliotecile. Daţi oc *itur+ierelor,ceasloavelor şi cărţilor de ru+ăciune: #l veţi descoperi pe $l şi toatecuvintele *ui "n toate cărţile literaturilor, ba ciar şi cei care-* blestemă nuac altceva decât să-* mărturisească ără să vrea pre!enţa *ui.

Căsunetul tuturor romanilor, stăpâni ai lumii, a "ncetat o dată cu !ilelelor şi cine se mai +ândeşte să moară pentru aima lor postumă( #n 4urulmultora s-a ăcut mai multă +ălă+ie ca "n 4urul lui isus: iar după mii de ani,numai "n 4urul lui isus "şi pun oamenii problema şi astă!i, pe viaţă şi pemoarte, ca-n primele !ile.

8umai cineva mai viu ca romanii şi care e cu adevărat un idolnemincinos al omului, poate "nteţi lupta aceasta permanentă "ntre oameni.?i astă!i, ca "n !iua 8aşterii Sale, unii #l iubesc, iar alţii #l urăsc. 5ameniisunt antrenaţi "nşişi "ntr-o patimă pentru Patima *ui, iar alţii "ntr-o patimăpentru iubirea *ui. Inii sunt "n destinul lui isus, iar alţii ără destin, nicisens. Deci, dacă "ntrebarea% &'ine este isus() a crescut "n veacuri şi cereiecărei +eneraţii un răspuns decisiv, noi nu putem răspunde decât "ntr-un+las cu Tatăl, "ntr-o rostire cu "n+erii, "ntr-o propovăduire cu apostolii,

"ntr-o mărturisire cu mucenicii şi cu toţi sinţii şi "ntr-o airmare cu toatăcreştinătatea a două milenii% &Acesta este 1iul lui Dumne!eu, Mântuitorullumii). Salutul permanent al iecărui Toma, din "ndoiala omenească şicertitudinea dumne!eiască.

99

99



Dacă cineva a a4uns la si+uranţa aceasta şi poate acoperi cu viaţa, "nacela s-a născut isus, naştere care descide calea veşniciei, "ncă iind "nveac. 'u isus se naşte şi e3plicaţia omului şi e3plicaţia lumii.

'ine este isus( > s-a "ntrebat rod, care alând de la ma+i cine-, *-a

osândit la moarte, cre!ând că omorând ;G.777 de prunci, va scăpa de isus.S-a "ntrebat rod Tetrarul, care au!ind toate câte ăcea isus, nu se dumireace să creadă despre Dânsul.

Se "ntrebau cărturarii şi ariseii, smintindu-se pentru ormalităţi "nrânte: se "ntrebau cine- acesta de iartă şi păcatele(

Se "ntrebau până şi apostolii cine- acesta că ascultă de $l v"nturile şimarea(

?i s-a "ntrebat un şir "ntre+ de nedumeriţi.

S-a "ntrebat puterea lumească.S-a "ntrebat toată truia minţii.S-a "ntrebat toată necredinţa.Toţi aceştia *-au reu!at, *-au osândit şi *-au omorât pe isus şi

aceasta s-a "ntâmplat permanent "n istorie. 'ine este isus pentru noi(Pe contemporanii lui isus "i "nţele+m că le era +reu să-* creadă pe

Dumne!eu. Dar după dovada #nvierii Sale, după dovada dumne!eirii Sale,după apariţia Sa mai presus de ire, prin uşi "ncuiate, petrecere nevă!ută cuoamenii, arătându-Se lui Pavel şi altora din veac "n veac, nu mai putea iără răspuns.

Căspunsurile teolo+ice sunt ştiinţa.De aici, pentru noi, isus e sensul vieţii, rea!imul şi "n ispite şi "n

urtuni. Asemănarea după care tân4im şi "nsetăm de-a lun+ul deşertuluivieţii. 5ri+inalul nostru, autenticitatea noastră.

Dar mai mult decât acestea este prietenul nostru 'are si+ur nu nepărăseşte niciodată: e Sânta noastră #mpărtăşanie, cu desăvârşire şi oameanoastră metai!ică. /...0

<88; #mpăratul #nsuşi Se va ace slu4itorul celor ce *-au aşteptat cutoată iinţa. De altel, acesta e isus% #mpăratul slu4itor al destinuluiomenesc. isus a re"ntors sensul e3istenţei iarăşi "n ara de obârşie%#mpărăţia Sensului şi a e3plicaţiei depline.

Atunci se va odini suletul omului de neliniştea sa.

100

100



Dar "ntrucâtva se linişteşte suletul omului şi până atunci% ştiindu-leacestea precis.

ată o ăclie /cunoştinţa "n parte0 până vine *umina.

IMAGINAŢIA<8; Ciscurile ima+inaţiei sunt ocolite "n duovnicia răsăritului/nălucirile alse0.

De aceea, Căsăritul meditea!ă ără ima+ini, ciar contra ima+inilor,ciar vedeniile reale le reu!ă, nu din rea credinţă sau din "mpotrivire, cidin +ri4a de a nu +reşi, primind orice. ?i se ştie că Dumne!eu nu se supărăcând se stă pe acest punct de vedere. Sin+ura pomenire ortodo3ă este aceeacare nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceşte nici o ima+inaţie

sau ima+ine. $3emplu% &Adevăr), &Du), 8umele lui isus din ru+ăciuneacălu+ărilor% &Doamne, isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-măpe mine păcătosul).

/$3emple practice% iindcă noi nu putem i contemporanii lui isus,este isus contemporanul nostru peste veacuri. nspirăm atotpre!enţa Sa "nPrea Sânt 8umele Său şi e3pirăm aerul stricat al păcatelor noastre. nspiriDuul Sânt, Duul lui Dumne!eu şi e3piri duul rău din tine.0

INSTINCTELE

<9; 'a neamul oamenilor să dăinuiască şi peste tria4ul morţii,Dumne!eu a sădit "n ire câteva le+i undamentale numite instincte /...0care sunt norme i3e de viaţă. 8umai omul poate interveni cu voinţa, culibertatea şi cu uncţia conştiinţei să modiice natura acestor norme i3e.

Această modiicare a uncţiei instinctelor, când nu e păstrată "n starealor ori+inară, poate i ăcută "n două sensuri opuse% "nspre dere+larea lor,când devin patimi şi, "n sens opus, "nspre convertirea sau sublimarea lor,prin virtute, prin luptă metodică, prin nevoinţă.

<:; 'um devine &patimă) un instinct sădit ca le+e de e3istenţă a irii(ată răspunsul unui proesor creştin de medicină% &#mplinirea oricăruiinstinct al irii e "nsoţită de o plăcere. 5mul, numai omul, din toatevieţuitoarele, vrea să despartă uncţia biolo+ică a instinctului "n două% vreasă separe rostul instinctului de plăcerea ce-l "nsoţeşte, ale+ându-şi plăcereaşi reu!ându-i rostul).

101

101



5mul reuşeşte această denaturare, căutată intenţionat > arbitrar > dar "ndauna sănătăţii, cu preţul pierderii libertăţii, a dere+lării altor instinctesuperioare, cu inevitabile urmări ereditare ş.a.m.d.

<<; #n creier uncţionea!ă un centru de cen!ură /medical &inibiţia)0

care are la dispo!iţie tot mecanismul bio-cimic necesar /neuro-psiic,neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static0, capabil să aprobe sau sărâne!e tot ce obli+atoriu trebuie să treacă pe la acest centru de inormaţie.

<=; #ntre cen!ura minţii /centrul inibitor al creierului0 şi "ntreputerea de impunere a orţei oarbe se creea!ă o tensiune, o luptă, ră!boiciar, sau de!ecilibru total.

nstinctele, câtă vreme cineva nu iese din rânduiala lor, nu-i dauomului lupte, pentru că acestea primesc aprobarea, satisacerea şi rostul lor

concret. 'um "nsă marea ma4oritate a oamenilor au dere+lat rostul normalal acestor orţe oarbe ale irii > urmărind e3clusiv plăcerea ce-o coneră,dar reu!ând rostul >, oamenii au a4uns "n robia patimilor. #n ca!ul robiei,cen!ura minţii a slăbit considerabil şi patimile conduc mintea, iar omul şi-apierdut libertatea. 5mul care a a4uns rob patimilor sale nu mai are mărturiaconştiinţei pentru aptele sale > care a a4uns "ntr-un el de &adormire), ca "nsomn, deşi conştiinţa nu doarme: e "ntr-o stare de necredinţă, de uitare deDumne!eu, omul trăieşte "n stare de păcat. 'ăci &păcat) aceasta

"nsemnea!ă% "nrân+erea morală a conştiinţei de către satana, prin patimiletrupului.

<>; 1orţa instinctelor > orţele oarbe ale irii, altel "n serviciul vieţiirânduite >, creşte când de+enerea!ă "n patimi, "ntrucât ele au slăbit stavilacen!urii raţiunii, iar de acum caută să o surpe cu totul şi lumina conştiinţeisă o stin+ă.

<?; 5 mare di!armonie constă "n aptul că instinctul bărbatului e "nconlict cu instinctul emeii. nstinctul bărbatului vrea mereu emeia, caprile4 al descărcărilor sale +ene!ice. nstinctul emeii "nsă e maternitatea.

'opilului până se desprinde de mamă, "i trebuie doi ani, deci, dupărânduiala irii, trebuie să ie lăsată "n pace.

Deci, ce va ace bărbatul( Sau "şi va perverti soţia, ăcând-o să umbleşi ea după plăcerea pătimaşă, căutând să scape de rostul irii sale, sau o vaace criminală, punând-o să-şi ucidă "n pântece iinţa ără apărare, sau vapractica scârba onaniei cu emeia sa /1acere <6, 0, pă!ind-o de rostul

102

102



!ămislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Alţii recur+ lasterili!are, alţii la aventuri, sau la lupanare. In atare bărbat nu-şi va mântuisoţia prin naşterea de ii /; Timotei , ;0, ci o va osândii cu uci+aşii şicurvarii, printre care şi el de asemenea va i /Apocalipsă ;, 60.

Prea puţini sunt bărbaţii care-şi stăpânesc instinctul iraţional, prinputerile raţionale ale suletului, re+lementându-l potrivit cu rostul săuori+inar. ?i iarăşi, şi mai puţini sunt cei ce convertesc ener+ia prin

"nrânare, săltând sensul irii la rosturi mai presus de ire.<@; Plăcerea, căutată numai pentru ea "nsăşi, ceamă repetarea din ce

"n ce mai deasă a actului, până ce a4un+e la distru+erea sistemului nervos.Mai mult ciar% ea aprinde or+anismul şi-l "mpin+e până dincolo deposibilităţile sale uncţionale: ea provoacă rân+erea oricărei cen!uri

morale şi-şi duce supuşii până la doa+a nebuniei.ISPĂŞIREA

<; 'ând dreptatea lui Dumne!eu se "ntoarce asupra noastră a sositvremea de plată sau ispăşirea. spăşirea nu-i o pedeapsă de la Dumne!eu, ciun mi4loc de "nţelepţire, o "ndreptare mai aspră. ar iindcă dreptatea luiDumne!eu mereu ţine cumpănă "ntre aptă şi răsplată, putem vorbi ciar dele+ea dreptăţii, ca o le+e milostivă, prin care ne curăţim de petele aptelorrele. #n vremea ispăşirii, când vin asupra noastră strâmtorările, dacă lerăbdăm de bunăvoie, neumblând cu ocolirea, ne a4ută Dumne!eu: iar de nuvrem să primim cele ce vin peste noi, că nu le "nţele+em, nu ne a4utăDumne!eu, deşi $l ar i vrut.

<8; Pe când dreptul cunoaşte un Dumne!eu personal, plin de iubire şiapropiat oamenilor, păcătosul simte un Dumne!eu aspru, ascuns,ameninţător, atotputernic şi tare departe. Dar sunt păcătoşi cu totulvră4maşi lui Dumne!eu, care nici nu "n+ăduie să li se !ică păcătoşi. Aceştianu sunt "mpreună-lucrători cu Dumne!eu. Peste lucrul lor trebuie să vină

corecturi divine. Aşa se ace că simţim un Dumne!eu atotputernic, carerestabileşte, peste voinţele oamenilor, ecilibrul creaţiei şi ecilibrul vieţii,stricat de ărădele+ile oamenilor. Acţiunea aceasta a lui Dumne!eu, princare constrân+e aptele oamenilor cu urmările lor, o numim ispăşire.

spăşirea e un cip de ve+e a lui Dumne!eu "n destinul insului şi "ndestinul neamurilor. Dar cu toate că răul se pedepseşte prin sine "nsuşi,

103

103



iubirea divină dă totuşi putinţă de ieşire din "nundătura răutăţii ce sepedepseşte pe sine "nsăşi% de se va +ăsi cineva să stea bun pentru raţii săi

"naintea lui Dumne!eu.<; De obicei oamenii stârnesc cu aptele lor anumite urtuni

nevă!ute% acestea tot "n capul lor se "ntorc, dar "n cipul cel mai vă!ut cuputinţă. Dumne!eu, ştiind de mai-nainte sârşitul tuturora, rânduieşteiecăruia ispăşiri "n lumea aceasta.

ISPITELE=99; 2ră4maşul, ca să-şi a4un+ă ţinta ărădele+ii, "mbie suletului ispita

"ntâi, cea prin plăcere, aducându-i momeli plăcute la vedere şi bune la+ustare, potrivite cu iecare putere rântă a suletului "n parte.

=9:; Deşi "n!estraţi cu darurile Bote!ului, totuşi n-am scăpat deră!boiul momelilor. Momeala neiind păcat, e permisă de Dumne!eu săcerce cumpăna libertăţii noastre.

=9<; Sântul Marcu Ascetul ne lămureşte% Eristos prin 'ruce şi prinEarul Bote!ului &slobo!indu-ne de orice silă, n-a "mpiedicat aruncarea+ândurilor "n inimă. Aceasta pentru ca unele din ele, iind urâte de noi,

"ndată să ie şterse: altele, iind iubite, "n măsura "n care sunt iubite să şirămână: şi astel să se arate şi Earul lui Dumne!eu şi voia omului, ceanume iubeşte% ostenelile din pricina Earului, sau +ândurile din pricinaplăcerii). Aici stă pricina pentru care noi, deşi bote!aţi, totuşi mai avemtrebuinţă şi de al doilea Bote!, al pocăinţei, "ntrucât nu suntem ca "n+eriinescimbabili.

=9=; #ncercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost% ne provoacă la+ăsirea sensului ce-l avem "n Dumne!eu, ca ultim rea!im etern al liniştii,iar pe de altă parte ne conduc la +ăsirea de noi "nşine, ca ăpturi renăscute

"n Dumne!eu şi a4unse la libertatea spiritului.=9>; 'âtă vreme mer+em "n voia valurilor, "n voia irii povârnite spre

păcat, n-avem nici o luptă, nu ne tre!im din cursele vră4maşului/ Timiotei , @0: stăm de bună credinţă că mer+em bine, ne isprăvim!ilele "n ericire şi coborâm cu pace la iad9 Dar de"ndată ce alăm ce

"n!estrare avem şi ne tre!im spre ce trebuie să im, puterile iadului vor sărisă ne ceară socoteală pentru nesupunere. Dar nu vor sări cu toată ur+iarăutăţii, că nu le lasă Dumne!eu, ci cu vicleşu+uri şi curse, cu minciuni şi

104

104



cu "nricoşare şi cu alte nemaipomenite !avistii. Pe de altă parte, se vorolosi de unelte ale lor /oan 6, GG0, oameni amă+iţi de ei, care le-ar acetoate câte-i "nvaţă dracii > dacă ar i după ei. De aceea !ice #nţeleptul%&1iule, când vrei să te apropii să slu4eşti Domnului, +ăteşte suletul tău spre

ispite) /#nţelepciunea lui sus Sira , ;0.=9?; Fice un Sânt Părinte% &a ispitele şi "ndată nu mai e nimeni care

să se mântuiască). Că!boiul ispitelor e ocul care lămureşte ce suntemiecare% lemne, pietre, aramă, paie, câlţi sau &pământ şi cenuşă) /1acere ;6,=0, aurul smereniei > dulama lui Dumne!eu.

=9@; Că!boiul duovnicesc seamănă "ntrucâtva cu ră!boiul lumii. ?iunul şi altul te desace de viaţa aceasta. 8umai ispitele, neca!urile şi totelul de "ncercări ale ră!boiului nevă!ut i!butesc să ne tocească pe deplin

+ustul de lumea aceasta şi să ne ducă la un el de moarte aţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a ru+ăciunii ne"ncetate.=9; Dacă mintea se va ala iubind o momeală străină şi satul viclean,

va "nclina cumpăna liberei ale+eri spre momeala şi satul străin. Aşa sedescide spărtură "n cetate şi se năpustesc puoaie de vră4maşi careaşteptau ascunşi aară. ?i repede urmea!ă 4alnică pustiire "n cetateasuletului% "mplinirea cu lucrul şi repetarea aptei aceleia, până a4un+edeprindere sau obicei.

=98;De unde atâta pustiire( De la o clipă ără de Dumne!eu a minţii,

clipă "n care vră4maşul i-a urişat undiţa iadului pe +ât, "nvăluită meşteşu+it "ntr-o momeală a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteştecu momeala plăcerii pe tot omul spre patima spre care-l prinde că arepovârnire mai mare% pe cel aplecat spre trup, cu desrânarea: pe cel "nclinatspre +ânduri, cu "nţelepciunea veacului acestuia /; 'orinteni ;, 70, care pemulţi i-a rătăcit de Dumne!eu şi pe puţini i-a "ntors: pe cei dornici de'uvântul lui Dumne!eu "i ispiteşte cu Biblia / Petru ;, 70, "ncât "n !ilelenoastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura "n mână. Toţi cei ce umblă

după plăceri, de orice el, nu vor scăpa de prime4dii, căci sub orice plăceree "ncolăcit un şarpe.

=9; 2icleanul are două eluri de momeli, după iubirea omului, care "nclină ie spre pier!are, ie spre mântuire. $ste şi o &ispită a mântuirii) "ncare au că!ut mulţi "nşelaţi, !icând că-s mântuiţi, când de apt ei n-ausăvârşit nici aler+area şi nici după le+e n-au luptat. $ste şi ispita sinţeniei,

105

105



este şi ispita misiunii sau a trimiterii de la &Dumne!eu), precum este şiispita muceniciei. #n toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala, minţile

"n+uste, care spun că nu mai au nimic de ăcut, decât să creadă şi să sesocotească a i şi a4uns sinţenia, misiunea, mucenicia şi celelate năluci ale

minţii "nşelate.=:9; 'âte unii mai aprinşi la minte, ie de la ire, ie de la boli,

neavând cercarea dreptei socoteli, scâncesc "n inima lor după daruri maipresus de ire, "mbul!iţi nu de vreo virtute, ci de iubirea de sine. Avândaceştia iubire ără minte pe care vor să o cinstească cu daruri mai presus deire, Dumne!eu "n+ăduie duului rău să-i amă+ească desăvârşit /Tesaloniceni , ;;0 ca pe unii ce "ndră!nesc să se apropie de Dumne!eu,necuraţi la inimă. De aceea, pentru "ndră!neală, "i dă pe seama vicleanului

să-i pedepsească. Astel, când atârnă de la Dumne!eu o atare pedeapsăpentru oarecare, "l cercetea!ă satana luând cip mincinos al lui Eristos şi,+răindu-i cu mare blândeţe, "i trânteşte o laudă cu care-l câşti+ă ul+erătorşi poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea strâmtă /Matei =, ;G0şi cu cinuri ce duce la #mpărăţie, umblă după &plăceri duovniceşti).ată-l cu momeala pe +ât. De-acu, după oarecare şcoală a rătăcirii, când

"ncrederea "i va i câşti+ată desăvârşit şi "i va i "ntărită, prin potriviri desemne prevestite a4un+e "ncre!ut "n sine şi "n ristosul lui, "ncât şi moartede om e "n stare să acă, "ntemeindu-se pe Scriptură.

=::; ubind cele rele, pe irul acestei iubiri, intră vră4maşul "n cetate:adică prin cele de-a stân+a, relele. 'ând "nsă vede că nu poate amă+i pe omcu cele de-a stân+a, sare "n cealaltă mar+ine, de-a dreapta de tot, căutândsă-l amă+ească, ca să-i dea omul cre!are. #i trânteşte o laudă pentrumulţimea credinţei "n Dumne!eu şi a iubirii virtuţii, şi-l "ndeamnă ca ărămăsură şi ără "ntrebare să se silească "n acestea. Pe unul "l tre!ea laru+ăciune, silindu-se să-i strecoare "n minte şi "n inimă părere mare despresine, precum că pe &el) "l tre!esc &"n+erii) la pravilă. Sau dacă cel ocit

spre "nşelare nu-i ciar aşa de virtuos, "i mai "n+ăduie să ume!e, să bea,!icându-i +ândurile că-i trebuie putere şi nu-i păcat. Pe unul l-a să+etatarătându-se "n cipul lui &Eristos) şi spunându-i% &Pentru dumneata mairăsare soarele9). Două!eci şi cinci de ani pe urmă l-a mai dăscălit, ca săa4un+ă să se creadă pe sine că el e iul omului din Scriptură şi dreptul

4udecător, care va despărţi oile de capre şi va "ntemeia #mpărăţia lui

106

106



Dumne!eu pe pământ, şi că "n !ilele lui va i sârşitul şi 4udecata, care se vaace prin el. /De apt era sârşitul 4udecăţii sale, pe care o vedea, nu la sine,ci "n aară, la toată lumea.0 De iecare dată când "l !orea credinţa aceastatrecea, după câte o ispravă, şi pe la casa de nebuni.

=:<; De aceea sunt "n+ăduite "ncercările, iindcă numai ele cocsămânţa pe pământ, a &dumne!eilor) după ar.

IUBIREA=:=; ubirea de Dumne!eu şi iubirea de oameni "n care atârnă toată

*e+ea şi Proorocii /Matei , <=-G70, "mplinindu-le isus ca nimeni altul,prin aceasta se vedea limpede că isus e Dumne!eu şi Dumne!eu esteiubire /; oan G, 60. Pe acestea două ni le-a dat ca porunci. Aci stă taina

pentru care poruncile lui Dumne!eu bat pe vră4maşul, când are cine le trăi.'ăci iată% Dumne!eu Se ascunde "n poruncile Sale, după cum ne asi+urăSinţii Marcu Ascetul /Sântul Marcu Ascetul, Despre le+eaduovnicească, 1ilocalia, Sibiu, ;G@, ed.., vol.;, p.G: şi ed., vol.;,Sibiu, ;G=, p. G=0 şi Ma3im Mărturisitorul /Sântul Ma3imMărturisitorul, 'apete +nostice, 1ilocalia, Sibiu, ;G=, ed., vol., p.;<0.

Trăirea acestor porunci arde pe diavol aşa de cumplit, "ncât acestarăscoală puterile iadului şi cu ele aţâţă pe oamenii lumii, care-s biruiţi deel, şi-i năpusteşte "mpotriva lui isus şi a oricărui ucenic al *ui.

=:>; &Dacă doi dintre voi se vor "nvoi pe pământ "n privinţa unui lucru/mântuirea0 pe care "l vor cere% se va da lor de către Tatăl Meu, 'arele este

"n ceruri. 'ă unde sunt doi sau trei adunaţi "ntru numele Meu, acolo sunt şi$u "n mi4locul lor) /Matei ;6, ;-70.

'uvintele acestea, pe lân+ă "nţelesul literei, mai au şi următorul "nţeles% pământul este trupul, iar mai cu deosebire inima: cei doi sau treisunt puterile suletului care, dacă se vor "nvoi pe pământ, adunându-se "ntr-un +ând, va i şi Dumne!eu "n mi4locul lor. Inirea puterilor suletului pe

pământul inimii, "nsemnea!ă iubirea, căci numai ea uneşte cele "nvră4bite.ar iubirea, cerând ceva de la Dumne!eu, Tatăl răspunde celor doi sau treide pe pământ, dăruindu-le iubirea Sa din ceruri, care este 1iul Său, şi aşane alăm având pe Dumne!eu, 'arele este iubire, "n mi4locul nostru.

=:?; Minunea adunării puterilor suletului, "nvră4bite de apta uci+aşăa păcatului, nu e cu putinţă decât "n numele lui Dumne!eu.

107

107



Cu+ăciunea ne"ncetată a ericitului nume% &Doamne, isuse Eristoase,1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine păcătosul), după "ndemnareaSântului Pavel% &8e"ntrerupt vă ru+aţi), săvârşeşte minunea unirii "ndra+oste a celor "nvră4bite "ntreolaltă de păcat.

=:@; ubirea "nclină libertatea ca pe o cumpănă.=:; &Aşa a iubit Dumne!eu lumea "ncât şi pe sin+urul Său 1iu *-a

dat, ca tot cel ce crede "ntr-#nsul, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică) /oan<, ;@0. $ mai mare iubirea aceasta decât iubirea care a creat lumea. De dataaceasta stăvilarele dra+ostei se ridică şi aceasta se naşte pe pământ, "npersoana lui isus, pâr4ol de 'er "n inimile oamenilor.

=:8; Dra+ostea "n Duul lui Eristos, "n trei vârste se vede%#n iubirea aproapelui ca pe tine "nsuţi /Matei ;, ;0:

#n iubirea mai mult ca pe tine "nsuţi > iubirea de vră4maşi /Matei ,GG0:#n iubirea ca 4ertă pentru oameni /oan ;, ;<0.Până la măsura iubirii de vră4maşi sunt datori să a4un+ă toţi creştinii,

care au de +ând să se mântuiască: pe când la vârsta a treia a iubirii, oartepuţini a4un+.

=:; ubirea n-are mar+inile omului, nici spaţiul, nici timpul: nu piereniciodată, e puternică, "ncât străbate dincolo de mormânt şi a4un+e pe celiubit: străpun+e iadul care nu-i poate sta "mpotrivă şi străbate cerul.

=<9; ubirea e "nsuşirea lui Dumne!eu prin care a creat lumea vă!ută şinevă!ută şi toată ăptura care-* cunoaşte de Tată e străbătută de iubire.Dacă am stărui cum trebuie "n iubirea aceasta ără mar+ini, s-ar răsrân+e şi

"n noi obârşia noastră divină, cipul şi asemănarea iilor cu Tatăl, am aveaşi noi mulţime de "nsuşiri dumne!eieşti, prin ar nu prin natură, "n primulrând n-am i aşa de măr+iniţi "ntr-o mulţime de privinţe.

=<:; ubirea e calea cea mai scurtă şi mai presus de orice cale, spredesăvârşire /; 'orinteni ;, <;0: printr-"nsa avem "nlăuntrul nostru

#mpărăţia 'erurilor.=<<; 1ocul iubirii divine, de dra+ul Adevărului, "ntre potrivnici se

aprinde şi se menţine.

IUBIREA DE SINE

108

108



=<=; Sântul Ma3im Mărturisitorul numeşte iubirea de sine &primul puial diavolului). $a e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneştepotrivnicul "n noi "nşine% iubirea trupească de sine, "ncepătura mândriei.#mpotriva ei ne-a cerut Mântuitorul să ne otărâm pentru lepădarea de sine,

!icând% &5ricine voieşte să vie după Mine să se lepede de sine, să-şi iacrucea sa "n iecare !i şi să-Mi urme!e Mie) /*uca , <0. *epădareaaceasta "nsă o poate ace numai cine s-a ridicat cu mintea mai presus decele deşarte şi s-a desăcut din toată dra+ostea lumească şi şi-a strămutatputerea dra+ostei sale, toată, către Dumne!eu. Sau, cu alte cuvinte% pe cinel-a a4utat Dumne!eu să iasă din le+ăturile iubirii de lume, "l a4ută să iasă şidin le+ăturile dinlăuntru ale iubirii de sine.

=<>; ubirea trupească de sine şi plină de truie, numai dra+ostea

aprinsă a lui Dumne!eu o poate scoate şi desăvârşit s-o acă scrum, prinumilinţele cu care o arde.=<?; 8oi nu prea putem şti "n câtă prime4die ne ba+ă iubirea de sine,

dar o putem deduce din purtarea de +ri4ă a lui Dumne!eu, 'are, cu iubirede oameni, a4ută mântuirea noastră, "n+ăduind "ncercări, certări şi ocăripeste capul nostru, cu rostul ca să ne scârbim de noi "nşine şi să ni setocească tot +ustul de cele de aici, căci altel nu putem muri nouă "nşine casă viem lui Dumne!eu /alateni , ;0. De aceea toţi Părinţii au u+it delaudă şi au iubit ocara şi toată năpăstuirea, ca pe unele ce ucid puii viclenişi aduc mult olos de la Dumne!eu.

=<@; 'ei ce prin darul lui Dumne!eu se i!băvesc şi de le+ăturiledinlăuntru ale iubirii de sine, se poartă şi se mărturisesc pe ei "nşişi străinişi călători /$vrei ;;, ;<0 aici pe pământ. De aceea &suspinăm "n acest trup,dorind să ne "mbrăcăm cu locuinţa noastră cea din 'eruri) / 'orinteni ,0.

=<; &Puiul de drac) al iubirii de sine, ăcându-se bărbat şi a4utat prinvedenii mincinoase de tatăl său, tatăl minciunii, strâmbă mintea bietului

om, "ncât i se va părea păcatul virtute dumne!eiască. Ba "ncă, omorând pecei ce nu cred ca el, i se va părea că ace slu4bă lui &Dumne!eu)/dumne!eul care l-a "nşelat pe el0 /8umerii , =-;<0.

=<8; 'u "n+ăduirea lui Dumne!eu, Satana "i cerne şi "i cule+e pe toţicei ce mai umblă "n lumea aceasta după plăceri, ciar duovniceşti, numaisă-i prindă, că "ncă nu s-au lepădat desăvârşit de iubirea de sine şi de orice

109

109



spurcăciune a vieţii, după atâta şi atâta propovăduire a Bisericii% căcipatima aceasta ace pe om să cadă, lovit de să+eţile laudei şi să se tre!eascăcu mintea "nşelată şi sărită din socoteala smereniei.

=<; Precum "n viaţa pământească lucra Earul asupra celor ce se

sinţeau şi sporea "n ei iubirea, iar la de!le+area lor din trup, rămânând "n#mpărăţia Earului, acesta sporeşte, desăvârşind "n ei iubirea: aşa princontrast, "n starea de iad a conştiinţei, "n "mpărăţia ără de Ear, lucrea!ădemonii asupra suletelor cinuite şi sporesc "n ele ura. Ira aceasta care nupoate ace nimic, !vârcolirea neputinţei urioase, ura demonilor carecinuiesc suletele şi văd că nu isprăvesc nimic, ura aceasta arde, uraaceasta inernală e ocul nestins, care nu luminea!ă nimic. Suletele acelea,care s-au amă+it de potele lumii, de slava deşartă şi de truia vieţii /; oan

, ;@0, "nşelate de iubirea de sine care le-a povăţuit la toate potele, iată-le "necându-se "n ura care le arde şi care s-a "ntărit peste ele ca o mare "mpărăţie a răului. #n această "mpărăţie inernală i-a dus iubirea de sine,primul pui al diavolului şi tată a toată amă+irea.

#ntr-o aşa "mpărăţie au să suere toţi cei ce n-au scos cu desăvârşireiubirea de sine din lăuntrul lor, ci au mân+âiat-o cu toate plăcerile şi i-asurprins moartea "ncă ne"nţelepţiţi la minte şi necurăţiţi la inimă. Au plecatcu năde4de, le rămâne năde4dea. ?i dacă se va ala cineva dintre rudenii sauurmaşi, ca să "mplinească pentru ei aptele iubirii, cu acestea acopărmulţime de păcate şi-i scot din moarte /Tobit G, ;70. ar dacă Dumne!eu nupune nimănui "n +ând să "mplinească mila şi pocăinţa pentru ei, e semnulcă nu are planul să-i scoată din muncă.

IUDA IUDELE==9; Structura lui era o de!armonie, un aos. De aceea satana "ntru ale

sale a intrat.==:; uda nu mai este un anonim, de acum uda este o mare putere% a

devenit o minte satanică. &Marele uda). ată oamenilor mici, o cale de aa4un+e &mari). De acum uda va i prototipul tuturor trădătorilor.

uda va avea ucenicii lui până la sârşitul lumii, care aceeaşi treabă ovor ace-o% vân!ând, reclamând, trădând, dând la moarte% părinţi, raţi,surori, bărbaţi, preoţi, sinţiO uda multiplicat, vinde pe isus mereu.

110

110



1iii diavolului "i cumpără lui uda ucenici. ?i cu preţuri deri!oriiiindcă se "mbie mulţi.

ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNE,EU

==<; #mpărăţia lui Dumne!eu are două vârste.Prima vârstă a #mpărăţiei lui Dumne!eu e deodată cu venirea lui isus "ntre oameni. $l e 1iul şi ener+ia spirituală a #mpărăţiei. $l, născut "niecare sulet prin Duul Sânt, "n sulete devenite ecioare, se multiplică >aşa !icând > dar ne"mpărţindu-se, locuind deodată "ntre o mulţime de raţi,ăcându-i oameni cereşti, ciar dacă după omul dinaară aceştia suăr toateumilinţele şi neca!urile veacului acestuia > şi mai ales dacă le suărmulţumind şi binecuvântând pe Dumne!eu "ntru neca!uri.

#mpărăţia, "n vârsta ei primă e nevă!ută: e mai mult dedusă din&răbdarea sinţilor). $a nu are decât o evidenţă interioară pentru cel ce otrăieşte şi, "n lipsă de ar+umente decisive, el nu are decât airmarea ei prin

4erta vieţii > ultimul cuvânt.#n acest interval al #mpărăţiei nevă!ute creştinul se bucură "ntru

neca!uri, arde "ntr-"nsul ocul aruncat de isus pe pământ% ocul iubirii deoameni.

#n re!umat, #mpărăţia lui Dumne!eu e oriunde se ală un om centratlăuntric de isus. 8u e o "mpărăţie de vedenii > cum cer oamenii. Aci sepune accentul pe virtute, nu pe daruri neobişnuite sau vi!iuni. &'ea maiminunată vi!iune e un om care se distin+e prin puritatea şi smereniasuletului său) /EalQiu, Sancti Paomii, 2itae raecae, Bru3eles, ;<,2ita prima G60.

A i luminat de cunoştinţa de Dumne!eu, curat şi smerit cu inima, esin+urul ar+ument valabil al #mpărăţiei. #ntr-un aşa sulet se străvede isus.$l nu trebuie să vorbească, e destul să e3iste: e3istenţa lui +răieşte mai taredecât cele ce ar spune.

A doua vârstă a #mpărăţiei lui Dumne!eu va veni pe vă!utele% caul+erul de la răsărituri până la apusuri, iindcă e deodată cu a doua venirea lui isus, "n slavă şi mărire.

Până atunci #mpărăţia lui Dumne!eu e contestată: > vinovăţia o purtămşi noi &creştinii netrebnici) / 'orinteni ;<, 0 >, dar atunci va i airmatăde #nsuşi #mpăratul 'erurilor. 8u numai airmată% ci de istov desăşurată,

111

111



din nevă!ută ce era, "n slava ei orbitoare şi transormatoare de eon, "n 'ernou şi pământ nou /Matei ;, 60.

'reştinismul e vă!ut ca a doua creaţie a omului. 'ând va veni#mpărăţia lui Dumne!eu, "ntru slava ei orbitoare, toată ăptura se va "nnoi >

dar &ca prin oc) > şi va deveni spirituală, "n+iţită de slavă şi statornicităpentru nesârşitul veşniciei.

?i când te +ândeşti că "n iecare om > luat la "ntâmplare > e ascunsă#mpărăţia lui Dumne!eu, "n +răunte nevă!ut% desăvârşirea, nici unul din&neca!urile de aţă), /ie ele mii de ispite, ie şi cercarea cu moartea0, nupot să ne despartă pe noi de dra+ostea lui isus, 'el ce ne lucrea!ădesăvârşirea, destinul şi obârşia noastră de ii ai lui Dumne!eu.

5 astel de !are a destinului nu se desluşeşte "nsă omului care nu vrea

să suere nimic.===; #mpărăţia cerurilor, comprimată "ntr-o sămânţă mică, a luat-o un5m şi-a aruncat-o "n +rădina Sa, lumea şi s-a ăcut /creştinul0 copac mareşi păsările cerului s-au sălăşluit "n ramurile lui.

#mpărăţia cerurilor nu este pentru păsări, ci pentru oamenii care trăiesc&ca păsările) > mai desprinse de pământ şi irea pământească, trăind maidupă irea lor cerească trăind mai &"n +ri4a lui Dumne!eu) decât "n +ri4avieţii. Păsările acestea sunt &vulturii) care se vor aduna ca să 4udece lumea/ 'or. @, 0, când pământul va i stârv.

==>; #mpărăţia lui Dumne!eu este un aluat pe care l-a luat o emeie/Sânta 1ecioară Maria0 şi l-a pus "n trei măsuri de ăină /"n ireaomenească de acum "ntreită0% suletul, trupul şi Duul, până a dospit toată.

==?; Pentru veşnicia noastră "n "mpărăţia lui isus nici preţul vieţii şinici un alt preţ nu este prea mare.

==@; 8eca!urile de acum nu sunt vrednice de a i "n cumpănă cu slavanoastră viitoare.

==; Sunt multe cipuri de a intra "n #mpărăţia lui Dumne!eu, dar

numai o sin+ură uşă% isus.==8; Dacă nu puteţi "nţele+e #mpărăţia lui Dumne!eu, cel puţin primiţi-

o ca un copil "n care nu se "ntâmplă nici o răvăşire dialectică.==; isus nu ne lasă numai cu presimţirea > ciar "ntărită > a

Paradisului pierdut, nu ne lasă cu o simplă certitudine a inimii > pe care deapt o are oricine care-şi vinde averea /marea avere &eul), &conştiinţa

112

112



eului), conştiinţa de &sine)0 şi o dă săracilor >, ci ne vorbeşte de ăcliaaprinsă a cunoaşterii acestei #mpărăţii şi a aşteptării ei stăruitoare.

ÎNDUMNE,EIREA

=>9; 1irea "ntrea+ă suspină după arătarea iilor lui Dumne!eu /Comani6, ;0, adică după "ndumne!eirea omului. #n cale stă inirmitatea irii şi oputere potrivnică nevă!ută care caută să "nrâne!e suletul de la un !bormai "nalt decât viaţa veacului acestuia.

ÎN.R7NAREA=>:; $ste o corespondenţă "ntre trup şi sulet, "ntre calitatea trupului şi

calitatea suletului: o "ntrepătrundere ondulatorie. Presupuneţi o noapte culună şi un lac liniştit, "n care cineva aruncă două pietre "n puncte dierite: sevăd valurile apei, "ntretăindu-se "n cercuri şi, pe ele, mişcându-se, petece delună. 'am aşa ceva ar i atin+erea suletului cu undele trupului, deşisuletul e de altă natură, nu mai puţin deosebită de trup decât o+lindirea delună pe vălurelele apei. ?i totuşi se răsrân+ "ntreolaltă.

=><; Eormonii, prin trup, inluenţea!ă spiritul: "ntr-un el al bărbatuluişi "ntr-alt el, al emeii. Astel bărbatul dobândeşte, pe lân+ă coni+uraţiavi+orii anatomice şi sentimentul virilităţii sale. ntelectualitatea biruieasupra sensibilităţii: puterile minţii se dovedesc creatoare. 'u alţii e activ:

"nclinat mai mult spre tiranie, decât spre supunere: mai curând sprebrutalitate, decât spre bunătate. 'u cât notele dierenţiale sunt maiaccentuate, cu atât avem de-a ace cu un caracter mai a+resiv. Mi se pare cătot aici trebuie căutat şi suportul truiei.

Poate de aici "şi are obârşia aptul că, mai ales bărbaţii, nici luiDumne!eu nu vor să se supună, iar când se aprind la mânie, nu +ăsesccuvânt mai e3presiv ca "n4urătura de Dumne!eu şi de toate cele sinte.'aracterul a+resiv al masculului se observă ca o notă comună şi "n irea

animală. 5mul +ândeşte cu toate or+anele sale.=>=; 1oliculina, ormonul eminin, are o acţiune cu totul dierită.Astel, pe lân+ă coni+uraţia anatomică, proprie destinului de mamă, "ipăstrea!ă totuşi "nsuşirile copilăriei% voce subţire, "năţişare de copil,prietena copiilor: mai mult sensibilă decât intelectuală, mai mult primitoaredecât creatoare. Presimte prin instinct, nu prin 4udecăţi. Mintea ei e inima.

113

113



$ "nclinată mai bucuros spre suerinţă şi supunere, decât spre asuprire şidominaţie şi, după Scriptură, veşnic atrasă /preocupată0 spre bărbat /1acere<, ;@0.

Deci, dacă am socoti numai capătul i!iolo+ic al deosebirii bărbat-

emeie, +ăsim o mare disonanţă. Tot rostul i!iolo+ic al bărbatului > ca dealtel al "ntre+ului re+n animal > nu e altul decât aventura, cu prima

"ntâmplată "n cale.Bărbatul e poli+am din ire > aşa ca evreii de odinioară şi ca turcii de

dăună!i. #nţeleptul Solomon avea o mie de emei, "nsă i-au plătit emeilebine > că l-au smintit la minte, "ncât s-a lepădat de Dumne!eu /< Ce+i ;;,<-G0.

Tot rostul şi coni+uraţia emeii e maternitatea. 'iar şi mântuirea ei e

condiţionată de naşterea de ii > dacă stăruie cu deplină "nţelepciune "ncredinţă, "n iubire şi "n sinţenie /; Timotei , ;0.#ntre instinctul poli+amic şi instinctul maternităţii e un adevărat

conlict biolo+ic şi pricină de tra+edii. 'e vrea unul, nu corespunde cu cevrea altul. Drept aceea, li s-au dat oamenilor normele divine şi minte, ca sătrăiască "ntr-o rânduială după ire > rânduială morală şi spirituală, dispuseieraric > iar nu să-şi acă de cap, trăind "mpotriva irii, "mpotriva moralei,

"mpotriva spiritului, cu totul anaric, ceea ce de multe ori au să plătescă cucapul, sau ei, sau urmaşii lor.

=>>; 5r+anismul "ntre+ şi "ndeosebi sistemul nervos se de!voltă binedatorită şi ormonilor +ene!ici > "nsă numai sub o cen!ură de "nrânare. Deaceea, până la căsătoria le+ală, toţi tinerii trebuie să ie curaţi, cu ecioriapă!ită, şi băieţi şi ete. Minunea e şi cu putinţă şi cu trebuinţă.

=>?; Bărbaţii cu un sistem nervos re!istent sunt capabili de "nrânare.Pe când slabii, nervoşii, de!ecilibraţii devin şi mai anormali "n urma

"nrânării potelor lor +ene!ice. Persoanele tari se ac mai tari prin aceastăormă de asce!ă.

ÎNURĂTURILE=>@; Aşa sunt +ândurile de ulă% răbuniri de păcură "n ra!a de soare.=>; 1aptul dra+ostei trupeşti lasă o puternică impresie "n toată pivniţa

iinţei, "n acea !onă de nouă !ecimi a subconştientului. Aci, apta, re!umată "n simbol, se sedimentea!ă ca un conlict cu conştiinţa. 'en!ura morală

114

114



astupă un depo!it de dinamită, după ce n-a reuşit să-l reu!e. 5 "n4urăturăde Dumne!eu e e3plo!ia acestui depo!it. ată de ce, când "n4ură bărbaţiiolosesc cuvântul > ce nu se scrie > al iubirii trupeşti. Partea de "n4osire şipăcat a acestei iubiri pe care o simt "n trupul lor, le i!bucneşte din

subconştient şi, cu ea, i!besc urios cen!ura morală şi idealul de dra+oste >pe Dumne!eul celui pe care-l "n4ură. 5 "n4urătură e un moment de "ndrăcirea mâniei, o clipă de "ntunecare a minţii > aşa plăteşte cen!ura conştiinţeine+ri4a de mai "nainte.

#n4urăturile dovedesc, prin urmare, că această iubire "ntre trupuri a ost "ncisă "ntr-un blestem, "ntr-o ruşine şi "ntr-o necesitate. Totul, scemati!at "n simboluri, coboară "n "ntunericul subconştientului. 'ând deci pe unii cucen!ura slabă > "nţele+eţi +enetic slăbiciunea aceasta > "i scoate din sărite

vreo "mpre4urare oarecare, alu3ul de sân+e şi iere la creier ace de li se "ntunecă orice conştiinţă şi "ncep raalele "n4urăturii.=>8; Inii "n4ură pe Dumne!eu pe aţă. Alţii #l "n4ură când se roa+ă.

Situaţia "n+ro!eşte pe cei ce pătimesc neputinţa asta. $a vine, din cât sepoate vedea, din poveri ereditare, din apte consumate, din au!ire, dinconţinutul memoriei conştiente sau inconştiente, printr-un mecanism alsuprapunerii de ima+ini, şi anume, peste cele cuvioase, cele necuvioase,stârnite de ormoni, sau, "n sârşit, prin mecanismul de contrast.

=>;#n4urăturile au aceeaşi obârşie ca ulele: numai că unele sunt

"nvoite de minte, celelalte sunt cen!urate. De aceea vinovăţia celor de peurmă e neasemănat mai mică. Eulele dovedesc o vinovăţie mai vece nuuna de acum. $le sunt o pedeapsă, "nsă nu duc la nebunie, cum se tem ceimai mulţi. #n4urătura "nsă "l dovedeşte pe respectivul că, cel puţin "nmomentul acela, e un iresponsabil, deci de!ecilibrat "n structura +enetică,

"n mediul umoral, "n serviciul de cen!ură şi "n sistemul nervos. Temniţa "idescide porţile şi-l va lua "n braţe, de nu va i cu luare-aminte.

=?9; Mai bine o ru+ăciune pentru cel care "n4ură decât observaţie.

ÎNTRISTAREA=?:; #ntristarea e cipul unui sulet cu luminile stinse.

ÎNVIEREA

115

115



=?<; isus ne aduce #nvierea > irul transcendenţei noastre, pe care ni-llea+ă de inimă.

=?=; #nvierea este noul stâlp de oc, care conduce de două mii de anineamul creştinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este ăcut

destinul care ne atra+e Acasă.

ERT.A=?>; 8ici Dumne!eu n-a avut alt cuvânt mai tare decât 4erta. Rerta e

ma3ima apropiere a voinţei şi iubirii lui Dumne!eu de libertatea omului. $ae otarul de atin+ere "ntre voinţa divină şi libertatea omului.

UDECATA DREAPTĂ A LUI DUMNE,EU=??; Dumne!eu nu pedepseşte toată răutatea tuturor, aici, şi

numaidecât: precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor, aici, şi numaidecât.'iar dacă ar ace aşa, atunci şi oamenii ar ace binele de rică: mântuireaar i de silă, iar nu o aptă a libertăţii şi a dra+ostei. Apoi, dacă repede arpedepsi tot răul, Dumne!eu ar i un ricos, un neputincios, micit la omăsură omenească sau cel mult "n+erească, şi ne-ar da să "nţele+em că seteme de rău şi-şi apără stăpânirea, > cum ac oamenii. 'i tocmai pe aptulcă "n+ăduie răilor să-şi acă de cap şi-i lasă pe oameni ne"nricaţi depedeapsa năprasnică, ne dovedeşte atotputernicia Sa, veşnic liniştită asupra

răului > atotputernicie asupra căreia, prin virtutea credinţei, stăm liniştiţi şinoi, primind palmele şi scuipările răului, ca pe nişte mărturii ale neputinţeiaceluia, "n aţa atotputerniciei lui Dumne!eu, 'are ne "ntăreşte cu linişteaSa.

'u aceea că nu pedepseşte răutatea numaidecât, "i "ntinde ispităputernică, să se desăvârşească şi ea, spre pedeapsă si+ură "n !iua 4udecăţii.ar, dacă, totuşi, uneori pedepseşte năprasnic vreo ărădele+e, o ace ca sămai pună râu răutăţii "ntre oameni şi, mai ales, să nu scadă "n credinţă

"ncepătorii şi să nu se piardă dintre oameni cunoştinţa răsplătirii după apte.Deci, ori că răsplăteşte, ori că nu răsplăteşte, ie binele, ie răul, unlucru e si+ur% că vine o răsplată si+ură şi veşnică şi că biruieşte bineleasupra răutăţii. Apoi, prin răbdarea multor neştiuţi de oameni,atotputernicia şi dreptatea lui Dumne!eu sărâmă mereu porţile iadului, cuputerea Bisericii vă!ute şi nevă!ute.

116

116



=?@; 5 4udecată dreaptă şi veşnică nu se ace decât cemându-se toţimartorii, toţi oamenii, din toate vremile, să-şi vadă toate aptele şi să-şicunoască toate urmările lor şi pe dreptate să-şi ia plata veşnică. Atuncimateloţii lui 'olumb vor vedea turma de nebuni pentru care au să dea

seama, că le-au adus cu apta lor +ermenele nebuniei. *uter se va vedeapricinuitorul pu!deriei de secte, iar "nşelaţii lui se vor apăra şi ei de ur+ia

4udecăţii, !icând% &Doamne, Doamne, au nu "n numele Tău am proeţit şicu numele Tău am scos demoni şi "n numele Tău multe minuni am ăcut()Dar capătă răspunsul% &8iciodată nu v-am cunoscut pe voi. Duceţi-vă de laMine, cei ce lucraţi ărădele+ea9) /Matei =, -<<0 şi vor mer+e culucrătorii ărădele+ii toţi cei ce-au ascultat de ei. ?i aşa mai departe, iecareva vedea şi va cule+e roadele, nebănuit de mari, ale aptelor sale, ie bune,

ie rele. 'ăci viaţa pământeană era vremea semănatului, iar viaţa viitoare,vremea secerişului.=?; Pe pământ sunt adeseori pu!derii de le+i omeneşti: la 4udecata lui

Dumne!eu sunt numai două% le+ea iubirii de Dumne!eu şi le+ea iubirii deoameni, "n care se cuprinde toată Scriptura. #n loc de dosare, sunt cărţilemorţii şi 'artea 2ieţii, "n care-s scrise toate aptele oamenilor.

=?8; #n !iua 4udecăţii se "mplineşte desăvârşit cuvântul &Mila şiadevărul mer+ "naintea Ta) /Psalm 66, ;0, căci atunci oamenii vor i

"ntrebaţi despre% ;. aptele iubirii şi . mărturisirea dreptei credinţe, dupăcuvântul% &'ine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele "n neamul acestapreacurvar şi păcătos, şi 1iul 5mului se va ruşina de el când va veni "ntrumărirea Tatălui Său, cu sinţii "n+eri) /Marcu 6, <60.

Mila şi adevărul, iubirea şi cura4ul mărturisirii lui Dumne!eu, iar pe dealtă parte, ura şi minciuna, acestea "i despart pe oameni "n două, "n buni şirăi, precum desparte păstorul oile de capre: oile de-a dreapta şi caprele de-astân+a.

=?; Pentru o +reşeală vremelnică, o pedeapsă veşnică(

#ntrebarea aceasta !vâcneşte aproape "n toate minţile. #ntr-adevăr,pentru că n-ai ost milostiv cu săracii, raţii mai mici ai lui Dumne!eu,pentru că nu le-ai dat să mănânce, nu i-ai "mbrăcat, nu i-ai primit când eraustrăini, nu i-ai cercetat când erau "n temniţă, numai pentru atâta vină, ăcută

"ntr-o viaţă scurtă, se poate ca Dumne!eu să te dea ocului şi diavolilor să

117

117



te muncească "n vecii vecilor( 'e taină ar putea răspunde şi la "ntrebareaaceasta(

Totuşi este răspuns% 'el lămând şi "nsetat, +ol, străin şi bolnav şi,peste toate acestea, "n temniţă, "n "nţelesul tainic, nu sunt numai săracii, ci

Mântuitorul isus Eristos #nsuşi, pe 'are #l avem noi, "n iecare, de laBote!.

=@9; 1aţă de Eristos isus din noi şi de Duul Său cel Sânt, temelia şiviaţa noastră cea după Dumne!eu, putem avea "n vremea vieţii noastrepământeşti una din cele două atitudini% ie trădarea lui uda, ie iubirea luioan. De la acestea se decide soarta noastră "n vecii vecilor. Dacă am trăianii lui Matusalem tot aşa am ace.

Prin urmare% &8u este nedreptate la Dumne!eu), când ne dă o plată

veşnică pentru o mică deci!ie.=@:; Mulţi oameni, mai puternicii veacului, sunt reractaripropovăduirii cuvântului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul cuvânt alsinţilor, cel acoperit cu preţul vieţii. *a urma tuturor este dreapta 4udecatăa lui Dumne!eu şi este dreaptă pentru că la toţi Dumne!eu le-a prile4uit omărturisire a cuiva şi deci nu vor avea cuvânt de scu!ă că n-au au!it deDumne!eu.

Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei% toată lumea ispitită să seciocnească de isus.

LEPĂDAREA DE LUME=@<; *epădarea de lume are două trepte. #ntâi ne lepădăm de lumea din

aară şi de tot ce ne-ar putea ţine le+aţi de ea. #n al doilea rând ne lepădămşi de toate asemănările noastre lăuntrice cu lumea. Acestea sunt patimile,năravurile şi toate slăbiciunile noastre personale.

=@=; Să desăvârşim lepădarea de lume cu lepădarea de sine.=@>; *epădarea de lume e o convin+ere, pe care poţi s-o ai şi-n

mi4locul lumii stând, precum poţi să n-o ai "n mi4locul pustiei petrecând.

LEPĂDAREA DE SINE=@?; *epădarea de sine nu este cu neputinţă sau "nrân+ere.

Dimpotrivă, e descătuşarea unei oarte mari puteri suleteşti. Mărturie la "ndemână ne stau "nsăşi prile4urile. Dacă le câşti+ăm, adică ne comportăm

118

118



prin ele după Duul lui Dumne!eu, simţim "n sulet o pace şi o creşteresuletească. Pe când, dacă le pierdem, adică ne comportăm după om saudupă patimi, simţim o tulburare, o mustrare de conştiinţă şi o "mpuţinaresuletească. *epădarea de sine dovedeşte credinţa şi dra+ostea pe care o

avem către isus. Din aceasta i!vorăşte o mare trăire suletească. *epădareade sine trebuie să ne-o acem a doua natură, ca să ne "nsoţească toată caleacălu+ăriei şi să caracteri!e!e călu+ăria.

#n elul acesta seacă i!vorul şi rădăcina patimilor.=@@; *epădarea de sine nu se reali!ea!ă dintr-o dată sau o dată pentru

totdeauna, ci trebuie timp şi răbdare. Timp pentru deprindere şi răbdarepentru +reutatea ei. Căbdare trebuie să avem mai "ntâi cu noi "nşine, ca sănu cădem "n "ntristare, apoi trebuie să aibă şi alţii răbdare cu noi, până

deprindem desăvârşit lepădarea de sine. Dacă "nvăţăm practic lepădarea desine şi sporeşte dra+ostea "n inima noastră, răbdarea "ncetea!ă de a maiavea "năţişarea ne+ativă, de neca! şi se scimbă "n bucurie, cu toată

"ntristarea mea sunt covârşit de bucurie.=@; 'ând avem lepădarea de sine şi dra+ostea, ocara ni se ace ca

lauda şi lauda ca ocara. Căbdarea mai este şi nevoinţă, adică pedepsirea debună voie a irii cu tot elul de osteneli.

=@8; Bobul care nu vrea să moară, ie ciar şi de +râu, nu mai aducenici o roadă.

=@; Mântuirea se lucrea!ă numai pe ruinele e+oismului.

LIBERTATEA OMULUI=9; *ibertatea omului "nclină orientările sale, undeva "n centrul

timpului, iar urmările acestei "nclinări sunt mai neprevă!ute ca ale unei liniice descrie dierite un+iuri mici, la centru, dar nemăsurat de mari la ininit.

=:; 5mul are nevoie de Dumne!eu, +arant al libertăţii sale şi 'are arelibertatea absolută, a armoni!ării totului. De aceea libertatea omului este

"n+rădită &"n soroacele) timpului. 8umai a lui Dumne!eu este ne"n+rădită "n nici un el de timp, ci "ntrucâtva de libertatea omului.

=<; *ibertatea omului cu libertatea lui Dumne!eu stau "n acelaşiraport ca timpul cu eternitatea.

==; Dumne!eu "ntrucât prevede mişcările libertăţii omeneşti, sin+ur$l ştie şi deţine etapele timpului cât va mai i timp.

119

119



=>; 'e uşor poate ace Dumne!eu oci sănătoşi. Scuipă pe ceibolnavi, pune mâinile pe umerii orbului şi-l "ntreabă% &ve!i(). ?i vede.

$videnţa divină n-are nevoie de nici o spri4inire. Totuşi vedem cănecredinţa "i stăvileşte evidenţa. Deci credinţa este o deci!ie a libertăţii.

'ăci numai despre libertatea omului ştiu că se otărăşte numai până la unpunct atotputernicia lui Dumne!eu.

Deci!ia de a crede "n Dumne!eu sau de a i ateu, ireşte este o aptă alibertăţii > sensul po!itiv al libertăţii.

'u nonsensul, sub orice ormă l-a "ntâlnit isus, dar n-a putu acenimic. Aparent lucrurile arătau pe isus neputincios. #n scimb isus #şiascundea atotputernicia slavei, re!ervată pentru a doua venire, cânddeci!iile ne+ative ale libertăţii omeneşti, numai sunt stavilă. Atunci

acestea nu mai au "n+ăduire.=?; 'ine nu se va lepăda de sine nu va i liber.

LUMEA LUMESCUL=@; 5mul care s-a otărât să iasă din calea păcatelor sau din +âlceava

ărădele+ilor, se va tre!i deodată că i se vor ridica "mpotrivă / Timotei <,;0 trei vră4maşi, unul după altul. ar vră4maşii mântuirii sunt aceştia%lumea, trupul şi diavolul. Pe aceştia "i arată ca atare toţi Sinţii Părinţi.

Prin &lume) se "nţele+e cate+oria păcatului, adică turma oamenilornecredincioşi /oan ;, ;70, cei ce din toată voia s-au unit cu saturiledracilor /; oan <, 60. $ lumea pentru care nu s-a ru+at Mântuitorul /oan;=, 0. $ +ura satului, +ura vecinului şi, de multe ori, +ura şi aptele celordintr-o casă cu tine /Matei ;7, <@0. Aceştia, sau lumea, "ţi iartă oriceticăloşie ai ace, oricât ai "ndărăpta cu suletul, dar nu te iartă nicidecum săle-o iei un pas "nainte şi să te aci mai bun. 5amenii aceştia ai lumii au ociudată ruşine de a i buni. Bunătatea ta "i arde şi se trudesc să te scoată devină cu tot elul de ponoase. &*umea) e veacul viclean /alateni ;, G0,

placul oamenilor /$eseni @, @0 şi slava deşartă /; oan , ;@0. ura lumii+răieşte ale stăpânitorului ei /; oan , ;0. De aceea avem poruncă% &8uiubiţi lumea, nici cele din lume% pota trupului, pota ocilor şi truia vieţii,care nu sunt de la Tatăl) /; oan , ;-;@0.

120

120



'ine vrea să biruie această primă piedică "n calea mântuirii, are la "ndemână aceste trei% răbdarea, iertarea şi ru+ăciunea.

=; 'ine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar olosită a iertării,oricâte neca!uri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că

raţii săi stau le+aţi "ntr-o robie străină, "n "ntunericul necunoştinţei deDumne!eu şi de ei "nşişi.

=8; 'ine vrea să biruie lumea se roa+ă Tatălui său "n ascuns sau "n+ând, pentru orice iu al lui Dumne!eu, oricât de "ntunecată purtare ar aveaşi oricâte rele i-ar ace. 'ăci răbdarea răului, iertarea raţilor şi ru+ăciunea

"n ascuns au mare putere "naintea lui Dumne!eu, căci pentru ele biruie $l "nlocul omului, "ntorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate.Stăruind "n acestea te-ai ăcut pricină de mântuire şi pentru ratele tău din

lume.MAICA DOMNULUI

=; Maica Domnului este crinul neamului omenesc.

MARTIRII=89; 'reştinului nu-i poate ace rău nici cel care-l omoară.=8:; Să ne "n+ri4im mai ales de cei care vor primi mucenicia "n

pri+oana de la sârşit.

M7NDRIA=8<; 8eascultători, oamenii tari de cap şi bete+i la minte de umul

mândriei, nu au parte de darurile satului. 'ăci, părăsind satul cel bun datla vreme şi Dumne!eu "i părăseşte şi-i lasă "n satul cel rău.

=8=; 2iaţa duovnicească are multe +reutăţi de "nvins, mai ales dinpartea mândriei.

=8>; Partea importanţei, boala locului de cinste sau a numelui decinste, boala obră!niciei, neascultarea, +răirea "mpotrivă, posomorârea,+roa!a de umilinţă, toate acestea sunt orme "n care se de!voltă şi se

"nmulţeşte mândria "n sulet.=8?; Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conlicte, de nemulţumiri, de

ăţărnicii. Din răcirea dra+ostei şi a umplerii suletului de răutate subinluenţa acestei patimi, mintea alunecă pe panta nebuniei.

121

121



=8@; Suletele slăbăno+ite de mândrie stau pururea "ncordate "nle+itimă apărare de către orice "ndre+ători, +ata să-şi apere dreptatea şi să-şi 4ustiice "ntristarea, să-şi e3plice ei mai bine cau!a şi niciodată nu simtetrebuinţă să asculte şi să urme!e, dacă este o cale mai presus de ce pot ei

pricepe. Aşa se e3plică "ndărăptările, "mpuţinările şi ciar "ntunecările de larostul luminos al călu+ăriei.

=8; Mândria sin+ură, ciar sub cea mai subţire ormă a sa, cum epărerea de sine, dacă nu e tăiată din rădăcini e "n stare să risipească dinsulet toată viaţa după du. 8u e mândria urâciunea pustiirii( De aceeacând te cre!i bun, să ştii că eşti nebun şi să aştepti ocara ca să te curăţeşti.#ntunecarea aceasta "nsă ne aduce aminte de "nvinuirile pe care le-a adusisus peste capul celor ce ăţărniceau virtutea.

=88; spita sinţeniei e cea mai rainată capcană a mândriei. De aceeacând Avva Macarie era dus de "n+eri din lumea aceasta şi pe drum "l "ntâmpinau dracii, !icându-i% ai scăpat de noi, Macarie, suletul lui,răspundea% "ncă n-am scăpat.

=8; 'ea mai prime4dioasă este mândria sântului, de aceea sinţiiadevăraţi sunt cei ce nu ştiu că sunt sinţi, ce ţin morţiş că-s păcătoşi.

M7NTUIREA=9; Mântuirea e apta milostivirii lui Dumne!eu, prin care ne scoate

din păcat, dacă vrem şi ostenim şi noi. Dacă "nsă nu vrem, cu sila, nu nemântuieşte nimeni. Aşa voieşte Dumne!eu, ca darul mântuirii /$eseni ,60 Sale să ie totodată şi roada cunoştinţei, a voinţei şi a dra+ostei noastre.Dar Dumne!eu e aşa de milostiv, că tot $l ne a4ută şi să vrem şi să lucrăm.

=:; 5mul care s-a otărât să iasă din calea păcatelor sau din +âlceavaărădele+ilor, se va tre!i deodată că i se vor ridica "mpotrivă / Timotei <,;0 trei vră4maşi, unul după altul. ar vră4maşii mântuirii sunt aceştia%lumea, trupul şi diavolul.

=<; 8oi nu ştim tainele lui Dumne!eu% pe cine mântuieşte din lume şipe cine osândeşte. Dacă pe cel ce se sălbăticeşte asupra ta, din pricina

"ntunecimii sale, "l ştie Dumne!eu că se va mântui, mântuirea lui o va aceşi cu a4utorul tău, prin aceea că-ţi dă darul răbdării, al iertării din inimă/Matei ;6, <0 şi al ru+ăciunii. Astel pentru smerenia ta "l va biruiDumne!eu şi va alun+a duul potrivnic dintr-"nsul. Dacă "nsă ratele acela

122

122



mai are de cinuit "n robie străină, sau ciar "şi va pierde suletul, lapurtarea ta cea după Dumne!eu, răutatea lui va creşte şi se va sălbătici cutotul "mpotriva oamenilor şi "mpotriva lui Dumne!eu. Prin urmare,nicidecum să nu uităm că ostaşi / Timotei , <0 ai lui Dumne!eu suntem.

Deci ii destoinic, sulete, ştiind cui cre!i / Timotei ;, ;0, cu ale cui armebaţi ră!boi / 'orinteni ;7, G0, cine "ţi a4ută, > ca să nu piardă Dumne!eupe cineva pentru neiscusinţa ta. De aceea au !is Părinţii că pricina mântuiriieste aproapele.

==; Mântuirea nu se câşti+ă cu o aptă ră!leaţă, ci presupune şi o aţăsocială: nimeni nu se mântuieşte sin+ur: de mântuirea sa se mai lea+ă omulţime de oameni.

=>; Darul mântuirii se dobândeşte ciar ca dar, cu mare luptă.

=?; Până la 4udecata din urmă, mântuirea se poate dobândi oriunde, şipe câmpuri de bătaie: şi se poate dobândi şi din iad: şi se poate pierdeoriunde, şi "n mănăstiri, şi "n ceata sinţilor Apostoli, şi s-a pierut şi "n Cai.

=@; Tâlarul, răsti+nit pentru aptele sale, a sărit de pe cruce "n Cai şi*ucier ca ul+erul a că!ut din 'eruri. 5rbul din naştere capătă vederea şi avă!ut pe Dumne!eu şi a vorbit cu $l, iar ariseii templului o pierdeau!icând că-i păcătos şi are drac /Matei , <G0. 'ereau semn /*uca ;;, 0 şiumblau să omoare pe *a!ăr, cel "nviat a patra !i din morţi. 5rbia răutăţii,stând de-a pururi "mpotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă.nima "nrântă şi smerită "nsă, Dumne!eu nu o va ur+isi. De aceea,

"nruntând mândria, a !is că vameşii şi păcătoasele vor lua-o "naintea&drepţilor) /celor ce se cred drepţi n.n.0 /Matei ;, <;0, "n #mpărăţia'erurilor şi că se ace bucurie "n 'eruri pentru un păcătos ce se "ntoarce/*uca ;, =0.

=; Mântuirea se lucrea!ă numai pe ruinele e+oismului.=8; Mântuirea noastră nu e numai un dar de la Dumne!eu, ci şi o

aptă a libertăţii noastre.

=; Mântuirea este prin Eristos, 'are trebuie cunoscut istoric,do+matic şi mistic. Mântuirea este un ar al locuirii lui Dumne!eu "n om,dar şi re!ultatul unui eort al libertăţii şi cunoaşterii omului.

>99; #nsemne! aici cu+etul unei emei simple, dar plin de tâlc.&De m-ar lăsa Dumne!eu să mă uit puţin "n Cai şi-mi a4un+e). 8-avem

si+uranţa mântuirii "n noi, "n puterea noastră. Aceasta "i este omului cu

123

123



neputinţă% să-şi asi+ure eternitatea sa. Dar este cu putinţă şi totul este cuputinţă numai la Dumne!eu. Dar, ciar de am i si+uri că Dumne!eu nemântuieşte şi "ncă n-am scăpa de prime4die, iindcă această si+uranţă nu s-adat nimănuia.

>9:; 'âşti+ăm mântuirea suletului când punem preţ pe ea. Preţul pecare l-a pus isus şi toţi sinţii.

MINCIUNA>9<; Minte câte unul, "n cipul cel mai iresc cu putinţă, de stă soarele

"n loc: iar după ce-i trece unda aceasta, nici măcar nu-şi mai aduce aminte,iar dacă-i aduci probele "n obra!, nu recunoaşte nimic. 5 putere dinlăuntru

"l "mpin+e să mintă mereu şi să i se pară că e omul cel mai cinstit. $ ca şi

când o noapte s-ar i lăsat peste mintea lui, ca şi când o altă persoană ar i "n4urat, ar i minţit sau ar i urat, aşa sunt câte unii de "nundaţi "ncontra!iceri. Acesta e un alt nea4uns al căsătoriilor +reşite, "n care nu s-aţinut seamă şi de calităţile suleteşti ale celeilalte părţi. Acestea se potvedea mai bine "n părinţii celor ce se căsătoresc, "ntrucât vremea le-a scosla iveală toate scăderile sau "nsuşirile, şi aşcia nu sare departe de butuc.

>9=; Minciuna "n treptele ei uşoare, de +lumă poate i dăunătoare.$3perienţa următoare mi-a dovedit-o.

Aveam "n meditaţie un şcolar. #ntâmplându-i-se odată ca să doarmădupă amia!a cam mult, era şi toamnă şi !iua scă!use. 'ând s-a tre!it, eraşapte seara. 'um era somnoros, l-am luat prin surprindere% repede la şcoalăcă-i târ!iu9 Dar parcă este "ntuneric aară, !ise el. Da, dar "n dimineaţaaceasta este eclipsă de soare. S-a conormat, cre!ând situaţia descrisă.*uând ceva "n +ură, da să plece la şcoală. Stai, icule este seară. A, râ!i demine şi dă repede să plece. Au trebuit şi alte a4utoare să-i dovedeascăevidenţa, că este seară şi nu dimineaţă. Atunci am vă!ut cipulde!orientării pe aţa unui copil.

MINTEA>9>; De la cârma minţii atârnă "ncotro pornim şi unde să a4un+em.>9?; 5 minte nebună nu mai "nţele+e cele bune: nu se mai poate sui să

priceapă din cele vă!ute pe cele nevă!ute. 5 minte "ntunecată n-o mai poţicrede, ciar când +răieşte de bine nu mai are statornicie.

124

124



>9@; Mintea care cu+etă că nu este Dumne!eu cade "n propria sasentinţă% va trebui să se tă+ăduiască şi pe sine. 'ăci a te lupta din toateputerile "mpotriva a ceva ce nu e3istă, dovedeşte nebunia acestei lupte:dovedeşte non-sensul, absurdul ei şi, prin urmare, şi a minţii care o

conduce.>9; Ascultarea cea străină a "ncovoiat dra+ostea noastră spre lumea

aceasta şi spre trup. uţimea sau voinţa, care după ire aveau rostul să "ndrepte spre Dumne!eu ca un ac dra+ostea, iar catre diavol mânia, ca pe osă+eată, a aprins-o contra irii şi a transormat-o "n ură, "ncât iara de om,ca ul+erele !vârle să+eţile "n obra!ul raţilor şi "n aţa SântuluiDumne!eu, blestemând şi dând dracului pe toate şi ciar pe sine "nsuşi. arpe biata minte, de unde > după ire > avea să ie o+lindirea sau răsrân+erea

lui Dumne!eu, tronul lui Dumne!eu "n om, locul său cel sânt, ie că o "ntunecă, aumând-o cu mândria, ie că o aprinde să stea "mpotrivaadevărului, sau "ntr-alte cipuri o sarmă şi pune "ntr-"nsa urâciunea pustiriisau idolul /ideea i3ă a0 păcatului.

>98; Mintea obişnuită, ciar a celei mai "n!estrate şi cultivate iri, nupoate ace dovada decisivă nici că este, nici că nu este Dumne!eu, pentrucă mintea irii acesteia e tot atât de dibace de a dovedi şi airmaţia şine+aţia unuia şi aceluiaşi lucru.

>9;'amilaca /pe care o primeşte candidatul la călu+ărie n.n.0 e un

văl uşor, aproape străve!iu, care po+oară de pe cap la corp. Deşi e ne+ru şiel, nu "nseamnă +ândul morţii. $ un simbol al minţii care, sub putereacurăţitoare a Earului, devine străve!ie, devine de culoarea cerului şi sevede pe sine ca lumină "nţele+ătoare.

Aici e o mare taină a vieţii duovniceşti. Altarul minţii "n care s-asălăşluit Eristos la Bote! devine tot luminos şi lumina dumne!eiască dinisus străbate catapeteasma, care este trupul "n "ntre+imea lui şi astelmintea noastră se uneşte cu mintea lui Eristos > cum spune Sântul Apostol

Pavel > şi tot trupul nostru se ace primitor de lumină "nţele+ătoare. atăunde are să a4un+ă ru+ăciunea minţii, să străbată nu numai luptele, ci şinepătimirea.

#ntr-o atare tărie şi deplinătate de Du, mintea nu mai cu+etă +reşit saurătăcit pe Dumne!eu ca obiect, ci ne "ntâlnim noi şi Dumne!eu "n acelaşisubiect al unei altel de cunoaşteri, mai presus de irea de dincoace a minţii

125

125



/Dumne!eu este subiectul universului vă!ut şi nevă!ut şi tot universul esteobiectul cu+etării lui Dumne!eu: deci Dumne!eu +ândeşte lumea, iar nuăptura #l +ândeşte pe Dumne!eu: când ace aceasta nu e de mirare că nu-*+ăseşte, de vreme ce-* ace ceea ce nu e% obiect0. #n elul acesta $l se ace

rană minţii noastre, căci "n ea s-a sădit putinţa unirii omului cuDumne!eu.

>:9; Toate patimile sau lucrările "mpotriva irii se ivesc mai "ntâi "nminte, "n partea cea mai subţire a ăpturii noastre nevă!ute. Aici vine uncip sau un +ând al lumii acesteia şi stă ca o momeală. ar mintea, dacă ene"nvăţată sau neprevenită despre lucrătura străină, ca un miel neştiutor,vede lupul şi se duce la el, cre!ând că e oaie. ar dacă lupul mai e şiviclean, se "mbracă "n piele de oaie şi bietul miel, neavând mirosul oii

cercat, tot de-a !burda se duce "n colţii lupului lămând.>::; Mintea, care odinioară vedea pe Dumne!eu "ntr-"nsa, acum etemplu al idolilor, având "n loc de un sin+ur Dumne!eu, multe cipuri alepatimilor necurate /Sântul Ma3im Mărturisitorul0. Deci, mintea,nemaidepănând "n sine vederea lui Dumne!eu, stăpânitorul lumii acesteia/oan ;G, <70 s-a "ncâlcit "n "năţişările cele supuse simţurilor.

Mintea, iind o putere ar!ătoare, ca una ce avea să sălăşluiască "ntr-"nsa pe Dumne!eu, care "ncă este oc ar!ător /eremia 7, 0, acumnăscoceşte şi aprinde plăcerile trupului, ea "nsăşi iind reţinută astel "nle+ătură pătimaşă cu simţurile9 ată cum s-a urişat "n satul minţii le+eapăcatului, care este plăcerea simţurilor şi pentru care s-a otărât moarteatrupurilor, ca nu cumva răutatea să ie nemuritoare /1acere <, 0.

>:<; 5 minte "nnebunită de simţuri şi de potele contra irii > prin carelucrea!ă toată pota vră4maşă &vră4măşia "mpotriva lui Dumne!eu)/Comani 6, =0 > ce saturi poate ea să dea, decât saturile tâlarilor carecăsăpesc pe cei ce coboară din erusalim "n erion% copiii ce vin "n lumeaaceasta(

>:=; *ucrul cel mai imposibil din lume ar i o uniicare a minţilor.

MOARTEA>:>; Car să +ăseşti un om care să dea sens reli+ios morţii, adică s-o

aştepte cu bucurie, ca pe-o i!băvire si+ură din "mpărăţia păcatului.

126

126



>:?; 'ând sora moarte ne de!lea+ă de trup, ne ace un mare bine, ărăsă ştim şi ără să vrem. Tot ce e rău "n lumea asta% neştiinţă, neputinţă,

"ntunerecul, păcatul cu miile lui de +eare, prin moarte "ncetea!ă. Căul eosândit de moarte, deci moartea ni-i un a4utor. 8u trupul este răul, dar prin

moarte se omoară răul cu desăvârşire, de aceea, la vreme, trupul va "nviadin morţi. #n moarte-i "nvierea.

>:@; 5amenii u+, cât pot mai mult de iorul cunoaşterii > a uneicunoaşteri de ei "nşişi "n relaţie cu Dumne!eu, "n relaţie cu nemurireasuletului, "n relaţie cu binele şi cu răul. 'u un cuvânt, u+ până la moartede orice cunoaştere e3istenţială. Astel, ceea ce nu cunosc ei, iind stăpâniţide o le+e biolo+ică, li se pare că nu e3istă de apt şi dorm vremea vieţiipământeşti pe urecea aceea.

Situaţia se scimbă brusc "n momentul morţii. Toate lucrurile pe caretrebuiau să le cunoască "n vremea vieţii, dar au u+it de ele sau le-aută+ăduit, năpădesc peste ei cu o evidenţă de ne"nlăturat. #n vremea vieţiipământeşti cunoaşterea rămâne la libertatea omului% dacă voia să cunoască,putea cunoaşte: nu voia să cunoască, rămânea "n necunoştinţă. #ndată dupămoarte "nsă, libertatea aceasta se suspendă, şi suletul cunoaşte ără să vreaceea ce s-a erit să acă, pe când era "mbrăcat "n trup.

>:; 'unoaşterea are două momente mari% momentul morţii, cândsuletul se de!lea+ă de necunoştinţă şi momentul "nvierii, când se de!lea+ăşi trupul de necredinţă. 'ăci necredinţa "şi are obârşia mai mult dinconvieţuirea suletului cu trupul. 5ri şi el trebuie să "ntovărăşească şicunoştinţa şi credinţa. Moartea de!lea+ă suletul de trup şi astel suletula4un+e la cunoştinţa spiritualităţii şi a nemuririi sale: "nvierea de!lea+ătrupul desăvârşit de moarte şi de necredinţă. Moartea şi "nvierea "mplinesc,

"n privinţa conştiinţei şi a i!băvirii de rău, ceea ce nu pot "mplini nici celemai impresionante nevoinţe ale sinţeniei. Până ce nu trecem şi prin porţileacestea, cunoştinţa noastră e numai rântură.

>:8; 'ând a sunat ceasul ieşirii din lume, suletul se retra+e din trup şise adună "nspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viaţă duovniceascăintensă, li se "nseninea!ă aţa cu o lumină neobişnuită. *a mulţi dintresinţii nevoitori ai pustiei, "n vremea ieşirii suletului le străluceau eţele casoarele. Suletul e o ăptură spirituală care nu are "n+rădirea pe care o aretrupul şi nici nu-i stau "n cale piedicile trupului. #n vremea aceea, o

127

127



conştiinţă "mpăcată răsrân+e o aţă senină, pe când o conştiinţăne"mpăcată răsrân+e o aţă "n+ro!ită.

MUNCA

>:; #n vremea noastră, conştiinţa aţă de muncă "ncepe să ie un actorde mare preţ "n construirea viitorului oamenilor. Munca iese din stadiulpedepsei şi trece "n cel al consacrării, capătă o sinţenie pentru conştiinţacu care e ăcută.

NEAMURILE><9; Pe locuitorii cu o viaţă stricată, când "i sorteşte Dumne!eu

pedepsirii, nu-i apără nici o +raniţă şi nici o armă, dar pentru o viaţă curată, "i apără Dumne!eu, cum nu-i apără nimic pe lume. 8eamurile au un destinascuns "n Dumne!eu. 'ând "şi urmea!ă destinul, au apărarea luiDumne!eu, când "l trădea!ă, să se +ătească de pedeapsă.

NEASCULTAREA><:; Au !is Părinţii că plata neascultării e pierderea mântuirii: dar şi

aceea au mai !is, că pentru "nmulţirea neascultării a ridicat Dumne!eusatul dintre oameni. ar Scriptura, pentru aceeaşi pricină, mărturiseşte că%&Preotului "i va lipsi cunoştinţa le+ii şi bătrânului satul) /e!eciil =, @0.

?i iarăşi mărturisim% că Dumne!eu n-are pe nimeni de pierdut.NECA,URILE

><<; 'unoştinţa cea din păţanie sau "nvăţăturile din durere > sin+uracale care poate "nvăţa ceva pe oameni.

><=; 8ouă toate neca!urile ne vin de la +reşeli, nu de la Dumne!eu. $lnumai le "n+ăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. 5amenii "nsă tare +reupricep că "ndreptarea prin neca!uri dovedeşte nu părăsirea lui Dumne!eu,ci milostivirea *ui. Ba ciar prin aceea ştim că Dumne!eu are +ri4ă de noi,dacă vom avea neca!uri.

><>; 1iind atotbun şi atot"nţelept, ne poartă de +ri4ă şi ne spală cumilostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom "nţele+e peurmă. 'ăci% &Dumne!eu este "ndelun+ răbdător şi mult milostiv, darnepedepsit nimic nu lasă) /8aum ;, <0. $l aşteaptă o vreme să vadă% ne

128

128



+răbim noi cu pocăinţa de bunăvoie sau nu: "nvăţăm din neca!urile altorasau aşteptăm să ne spar+em şi noi capul de ele, ca şi ei(

><?; Dumne!eu vrea să a4ute pe toţi, dar nu toţi primesc purtarea Sa de+ri4ă. Aşa se ace că sunt oameni păcătoşi care n-au neca!uri. Pe aceştia i-a

lepădat Dumne!eu. 'ăci ştiindu-le irea, precum că nu au leac şi nu pricepnimic din ocârmuirea Sa, "i lasă "n păcatele lor.

><@; 8u ericiţi, aşadar, pe cei ce n-au neca!uri "n lumea aceasta. 'ăci,cunoscându-i Dumne!eu că n-au minte să- "nţelea+ă căile, nu le mairânduieşte o "ndreptare prin "ncercări "n lumea aceasta, ci osânda "ncealaltă.

><; 'alea cea mai lun+ă pe pământ e de la ureci la inimă, "ncât anide !ile nu a4un+, ca să-i dai de capăt. De aceea, iindcă ociul conştiinţei

şi-a mai pierdut vederea şi nici urecea nu "nţele+e cemarea cuvântuluice-şi are obârşia dincolo de vorbe, Dumne!eu Milostivul, ca să nu piardăpe oameni, le rânduieşte o cemare mai tare, cemarea care ustură,neca!urile. /O0 8eca!urile vieţii "nsă iau pe oameni mai aspru dintr-o altăparte, silindu-i să-* caute pe Dumne!eu. 8eca!urile nu sunt apta luiDumne!eu, ci urmarea +reşelilor noastre, urmare pe care "n+ăduieDumne!eu s-o +ustăm spre "nţelepţirea noastră.

><8; 5mul se roa+ă de Dumne!eu să-l scape de neca!uri şi Dumne!euse roa+ă de om să-şi scimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine săasculte mai "ntâi(

><; 8eca!urile vieţii sunt un +rai mai aspru al lui Dumne!eu cătreoamenii mai +rei sau mai vicleni la minte.

>=9; 8eca!urile spală petele păcatelor de pe aina noastră nevă!ută.>=:; #ncercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost% ne provoacă la

+ăsirea sensului ce-l avem "n Dumne!eu, ca ultim rea!im etern al liniştii,iar pe de altă parte ne conduc la +ăsirea de noi "nşine, ca ăpturi renăscute

"n Dumne!eu şi a4unse la libertatea spiritului.

>=<; 8eca!urile de acum nu sunt vrednice de a i "n cumpănă cu slavanoastră viitoare.

>==; Să nu cârtim la neca!uri.

NEPUTINŢELE

129

129



>=>; 8ici unul dintre sinţi nu a scăpat desăvârşit de vreo rânăoarecare a neputinţei, ca nu cumva tocmai la urmă să piardă totul.

NEVOINŢA

>=?; 2remea nevoinţei pentru unii e mai scurtă, pentru alţii mai lun+ă,pentru unii mai uşoară, pentru alţii mai +rea şi pentru oarte mulţi ţine toatăviaţa. Dar pentru cei care nu 4udecă pe nimeni, Mântuitorul !ice că ărănevoinţă intră "n #mpărăţie /*uca @, <=0.

OMUL>=@; După cum unii ridică până la 'er valoarea omului, alţii caută să-i

coboare până la pământ toată "nsemnătatea sa. Ceali!ările sale i!ice sunttoată valoarea şi nemurirea sa.

>=; 5mul, "n "ntre+ul lui, e din ce "n ce mai necunoscut. De aceea, ceice se măr+inesc numai la cunoştinţa unilaterală, inevitabil a4un+ "n

"nundătura aro+anţei care nu ştie nimic > ceea ce păţesc numai peticariiştiinţei.

>=8; 'eea ce se petrece "n mic, "ntr-un om, se petrece şi "n mare, "nomenirea "ntrea+ă. 'eea ce se petrece "n microbiolo+ie se petrece şi "nmacrobiolo+ie, "n societatea omenească: cu deosebirea că o mică strâmbaredintr-un ins, cu "ntinderea şi lun+imea de vreme, poate da "ntre oameni o

rătăcire cum nu s-a mai pomenit. De la aptul ne"nsemnat că unuia, "nvestitcu putere, i s-a strâmbat mintea, e cu putinţă să se a4un+ă la i!+onirea amilioane de oameni de sub ascultarea lui Dumne!eu.

>=; 1aptul că din partea Sa Dumne!eu a ăcut totul pentru om, până şi 4erta Sa de pe cruce, dovedeşte că omul are preţ imens, necre!ut de mare.5mul are dimensiunile intenţiei divine: centrul şi sinte!a creaţiunii Sale%lumea vă!ută "mbinată cu lumea nevă!ută.

ată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine: adică să

trăim deodată, şi ca persoane vă!ute, şi ca persoane nevă!ute: căci omul arevaloarea arătată de 4erta de pe cruce. 'ând omul trăieşte "n adevărata luivaloare, e subiect de istorie, pe când, dacă renunţă la dimensiunile saledivine, a4un+e obiect de istorie, "n rând cu oricare dintre obiecte: nu maipoartă un nume, ci poartă un număr.

130

130



Deci, ce poate să "nsemne!e coborârea omului la simpla valoareeconomică, decât o de+radare a lui "n rândul vitelor, care se vor sălbătăci

"ntreolaltă şi-şi vor "mpin+e conducătorii până la mar+inile nebuniei. Asta "nseamnă treaba unuia, care ar "ncovoia crinii "n +unoi, preţuind mai mult

+unoiul decât mirosul crinului.Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi

"n!estraţii lui Dumne!eu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puterişi cu tot elul de aruri.

>>9; 5amenii sunt oile cele mai +reu de păstorit. 8u sunt toate oi, maisunt şi berbeci şi ţapi: "n veacul acesta oile sunt amestecate cu caprele.

PACEA

>>:; Pacea pe pământ e condiţionată de mărirea care se dă sau sereu!ă lui Dumne!eu. De asemenea şi pacea suletului atârnă de aceeaşicondiţie. Autonomia raţiunii, autonomia societăţii omeneşti nu se poateconstitui ca atare decât cu preţul pierderii păcii: > ceea ce e de apt o

"nrân+ere sau, mai sincer, o mărturisire a nea4unsului, a tra+ediei inerenteconstrucţiilor ără Dumne!eu.

>><; Precum nu se ală vra4bă "n Dumne!eu, aşa să nu se ale nici "ntrecei ce-* au pe $l ca temelie a vieţii. Starea de pace cu toată ăptura e ominune aşa de mare, "ncât uimeşte lumea şi o sileşte să recunoască "ntr-aceasta apta lui Dumne!eu.

>>=; Dumne!eu, trăit din toată sinceritatea iinţei, e sin+ura cale caremai poate aduce pace "ntre oameni şi bună "nvoire: toate celelalte re!olvări,alături de trăirea creştinismului, +răbesc apocalipsul.

>>>; Pacea este o idee speciic creştină şi se condiţionea!ă de obârşiaei divină.

>>?; Pacea de rică e o reală pierdere a păcii. isus aduce omului paceacare vine de la Dumne!eu. Aceasta e un bun spiritual, care nu poate i creat

sau menţinut de arme.

PAGUBELE ASUPRA AVUTULUI>>@; ată pricinile pentru care Dumne!eu trimite pocania /pa+ubele0

asupra avutului vostru%

131

131



;. Inii din stăpâni le drăcuie şi atunci să nu se mire dacă i se "mplineşte cuvântul, căci dă Dumne!eu după cuvântul lui.

. *ucrea!ă Duminica. Dacă Dumne!eu n-a lucrat Duminica, nici ţienu "ţi este "n+ăduit ca să lucre!i şi, dacă vei lucra, vei pierde nu numai ceea

ce ai lucrat Duminica, ci şi ceea ce ai lucrat "n cursul săptămânii. Să nuascultaţi de satul nimănui când este vorba de cinstirea Duminicii. /...0

<. ?i mai are pa+ubă cel ce se uită la a+oniseala sa ca la ocii din cap.?i-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumne!euinima, nu ca să ţi-o "mpotmoleşti cu +unoiul lumii, ci ca să ţi-o "ndrepţispre Tatăl 'el din ceruri. Pe $l să-* iubim, de $l să ne lipim inima, căcineasemănată este plata pe care ne-o dă Dumne!eu, aţă de cea dată delume. De aceea, nu-ţi lipi inima ta nici de proprii tăi copii, căci, de-i pătimi

durere "n cele iubite peste măsură, cine te va mân+âia(G. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mâna care a uratsau de la unul care a curvit. De aceea, mai "nainte de a o amesteca cu aletale, dă-i puţină apă sinţită, cu ăină, căci să ştiţi, păcatele trec şi asuprapământului pe care-l calci şi asupra vitelor.

'ând a ost i!+onit Adam din Cai, Dumne!eu a blestemat pământul%spini şi pălămidă să dea şi prin sudoarea eţei să "ţi câşti+i pâinea, iaremeia "n dureri mari să nască). 5 +reşeală a noastră atârnă asupra "ntre+iiaveri.

. 'ineva se ţine de vră4i asupra ta, iar tu n-ai ocrotirea lui Dumne!euasupra ta. 'ineva lucrea!ă cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale şiatunci tu tân4eşti şi vitele tale. De ce pot lucra aceste puteri( Pentru că tu n-ai ocrotirea lui Dumne!eu. ?i ca să nu mai poată lucra duurile rele,curăţeşte-ţi trupul tău prin post, ă seştanie, pune-ţi o cruce "n curte şiroa+ă-te lui Dumne!eu să te ocrotească.

@. Mai poţi avea neca!uri şi din cau!ă că, "n curtea "n care stai tu, saupe pământul pe care-l lucre!i apăsă 4urăminte, blesteme sau nedreptate% să

luaţi seama, să nu tăiaţi o bra!dă din pământul care nu este al vostru, căciaduce moarte, dar se mai poate să ai asupra curţii şi alte păcate. Poate că aicumpărat această curte cu bani munciţi "ntr-o vreme când poate trăiai "ndesrânare. De aceşti bani, deşi i-ai muncit nu te vei putea olosi, căci şiasupra lor atârnă şi apasă păcatele, de când i-ai muncit şi te urmăreşte

132

132



Dumne!eu până "n pân!ele albe. Pentru ce( Pentru că nu te mărturiseşti,pentru că ţii şerpii "n sân şi Dumne!eu lasă să te muşte.

=. Apasă blestemele părinţilor sau ale altuia asupra casei tale şi asuprata, sau ce este şi mai des, copii lepădaţi şi "n+ropaţi ici, colo. Ba "n +unoi,

ba lân+ă o altoaie. ?i lepădarea copiilor sunt păcate stri+ătoare la cer.6. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu

le-au ispăşit, că nu-i destul să le spui sub patrair, trebuie să le şi ispăşeştide bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumne!eu asupra voastră, peste tot,pe câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.

PATIMILE>>; Sinţii Părinţi au numit &draci) patimile de căpetenie /Sântul

oan Scărarul "n Scara numără = sau 6 patimi de căpetenie0, din cau!acaracterului lor constrân+ător, al obârşiei lor adamice, a capacităţii lor de astrica ecilibrul minţii şi de a o "ntoarce stricată "mpotriva lui Dumne!eu%dracul lăcomiei, dracul desrâului, dracul truiei, şi alţi &draci) ai nervilor.

>>8; In neurolo+ psiiatru a identiicat pentru iecare patimă descrisăde Sinţii Părinţi o +landă endocrină. Adevărat este că o ba!ă biolo+ică apatimilor şi a urmărilor lor o ormea!ă şi +landele endocrine al cărorecilibru sau de!ecilibru uncţional se răsrân+e "n toată iinţa omenească.

>>; #n creier uncţionea!ă un centru de cen!ură /medical &inibiţia)0care are la dispo!iţie tot mecanismul bio-cimic necesar /neuro-psiic,neuro-endocrin, neuro-motor, neuro-static0, capabil să aprobe sau sărâne!e tot ce obli+atoriu trebuie să treacă pe la acest centru de inormaţie.

>?9; #ntre cen!ura minţii /centrul inibitor al creierului0 şi "ntreputerea de impunere a orţei oarbe se creea!ă o tensiune, o luptă, ră!boiciar sau de!ecilibru total.

nstinctele, câtă vreme cineva nu iese din rânduiala lor, nu-i dauomului lupte, pentru că acestea primesc aprobarea, satisacerea şi rostul lor

concret. 'um "nsă marea ma4oritate a oamenilor au dere+lat rostul normalal acestor orţe oarbe ale irii > urmărind e3clusiv plăcerea ce-o coneră,dar reu!ând rostul >, oamenii au a4uns "n robia patimilor. #n ca!ul robiei,cen!ura minţii a slăbit considerabil şi patimile conduc mintea, iar omul şi-apierdut libertatea. 5mul care a a4uns rob patimilor sale nu mai are mărturiaconştiinţei pentru aptele sale > care a a4uns "ntr-un el de &adormire), ca "n

133

133



somn, deşi conştiinţa nu doarme: e "ntr-o stare de necredinţă, de uitare deDumne!eu, omul trăieşte "n stare de păcat. 'ăci &păcat) aceasta

"nsemnea!ă% "nrân+erea morală a conştiinţei de către satana, prin patimiletrupului.

>?:; Diavolul pre!intă patimile din om ca plăcute şi uşoare.>?<; 1iecare din patimile de căpetenie pot duce !idirea lui Dumne!eu

până la decăderea cea mai de pe urmă, ie ea omorârea de sine, ie nebunia,ie ciar "ndrăcirea. De pildă, lăcomia de avere, lăcomia de putere şi umulmândriei, pe câţi nu i-a luat de minte şi s-au omorât9 Bolile de pe urmadesrâului, pe câţi nu i-au adus să-şi pună capăt !ilelor( 'are a sârşit binedintre beţivi, care n-au vrut nicidecum să se lase de patima lor( Dar şilenea poate ace nebunii când se vede "n prime4dii.

>?=; Toată strădania potrivnicului aceasta este% să desacă dra+ostea şicunoştinţa noastră de Dumne!eu şi să le dea, prin patimi, ca obiect depreocupare nimicul şi absurdul. De aceea, vicleanul nu se dă la o parte de areduce la nimic şi la absurd ciar şi virtuţile. Drept aceea, e destul săi!butească o mutare mai "ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtuţilor, şicu asta a redus la nimicul slavei deşarte şi la absurd toată strădania virtuţii.ată-ne, printr-o sin+ură "ntorsătură măiastră a vicleanului, deşertândvirtuţile "n sacul spart al patimilor şi cule+ând, "n scimb, vorbe +oale de laoameni şi rân4etul lui sinistru. Trebuie, deci, multă şi adâncă deosebire a+ândurilor.

>?>; Sunt patimi trupeşti care "nrâuresc suletul şi sunt patimi suleteşticare se răsrân+ asupra trupului.

>??; #n veacurile de aur ale creştinismului, trăirea "n Eristos era maiputernică şi mai "ntinsă "ntre creştini: aceasta le ăcea uşoară lupta cupatimile: "n veacul nostru "nsă, când Dumne!eu a a4uns de râs /eremia @,;70 ciar "ntre creştini, a mai vorbi de luptă cu patimile "nsemnea!ă să-ţiaprin!i paie "n cap. De aceea, a!i, oricât ne-ar costa "ndră!neala aceasta,

trebuie să "nduplecăm pe oameni la o viaţă mai curată > căci de ea atârnă ocredinţă mai luminată şi, deci, mântuirea. Drept aceea, iau "n a4utor proprialor mi!erie, precum şi "nricoşarea de urmări, ca şi mai mari mi!erii. 'aleaaceasta e treabă de cârpaci, pentru că o trăire "n Eristos ne-ar scuti devorbă. De aceştia care "nsă să trăiască viaţa "n Eristos, rar dacă se mai ală:

134

134



trebuie născuţi, altă cale nu rămâne: căci cu ce vine, cum vine, credinţa vaa4un+e să se strâmbe şi "n tot elul să se stin+ă.

PĂCATELE

>?@; Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia,atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadăpeste viaţa noastră. De "ndată "nsă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia,prime4dia morţii o "nlătură Dumne!eu de deasupra noastră.

>?; 'u obişnuinţa de a păcătui trebuie să ne luptăm noi, uneori, toatăviaţa. Această vreme de amărăciune care ne "nvaţă minte ca să nu ne mai

"ntoarcem la cele dintâi e ciar vremea de "ntărire a sănătăţii noastresuleteşti. Aceasta ne "nvaţă cel mai bine calea lui Dumne!eu.

>?8; #mpătrit +reşim% "mpotriva lui Dumne!eu, "mpotriva noastră "nşine, "mpotriva aproapelui şi "mpotriva irii "ntre+i.>?; Păcatul, sau decăderea irii, ne-a ăcut să pierdem% pacea cu

Dumne!eu, pacea dinlăuntrul nostru, pacea cu oamenii şi pacea cu toatăirea. 8e-am sălbăticit "n toate părţile, cât aproape &să se teamă) şiDumne!eu de noi. ată de ce şi iarele u+ de om.

>@9; 8u Dumne!eu este 'el ce nu ne mai iubeşte şi nu ne mai vede, cinoi suntem cei ce nu-* mai iubim şi nu-* mai vedem, căci "ntre noi şi $l e!idul păcatului, iar dincoace de !id, noi% o +rămadă de cioburi mereu!drobindu-ne de !id şi "n tot mai mare sărmare alându-ne.

>@:; Păcat aceasta "nsemnea!ă% "nrân+erea morală a conştiinţei decătre satana, prin patimile trupului.

>@<; Păcatul este "nrân+erea morală a suletului de către un +ând rău.De aceea, toate +ândurile trebuiesc spuse "nainte de a se "ntări şi de a biruimintea, căci de"ndată ce sunt spuse, le piere puterea de a obseda, asupri,stăpâni mintea.

>@=; Păcatele se "nre+istrea!ă "n codul +enetic al iecăruia.

>@>; #nrădăcinarea obiceiului păcătuirii duce "ntocmirea suletească şitrupească a omului până la neputinţă de a se mai "mpotrivi, sau ciar pânăla a nu vrea să se mai "mpotrivească.

>@?; *ucrarea "mpotriva irii i se ace omului &a doua ire) > ireaărădele+ii sau le+ea păcatului /Comani =, =0. Asta e tot una cu pierdereadarului libertăţii voinţei.

135

135



>@@; Totuşi, omul, slăbindu-i puterile, "şi dă seama că robeştevră4maşului, căci de unde odată pruncii vaviloneşti erau micuţi şi "i lua "n+lumă, acum s-au ăcut bărbaţi şi "i simte cum "i ură puterile, iar lui, dinmulta păcătuire, i s-a stins puterea voinţei de a se "mpotrivi. 'ând avea

puterile "ntre+i n-asculta povaţa, iar acum, când nu le mai are, le-ar "ntoarce lui Dumne!eu, dar nu le mai are de unde. Toată vi+oarea tinereţiio dă cui nu trebuie, iar bătrâneţea ârbuită umblă să o dea lui Dumne!eu.

>@; Păcatul este o călcare a le+ilor vieţii: introducerea "n viaţă a unuide!ecilibru consimţit de minte. Dacă urmea!ă mereu aşa, mintea slăbeşteşi nu mai poate stăvili de!ecilibrul din ce "n ce mai mare care invadea!ăspaţiul vieţii cu spectrele sinistre ale morţii pe picioare /Apocalipsă <, ;0.

>@8; Păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci sunt +earele

aosului "n +ruma!ul realităţii, o pândire a nimicului care vrea să "n+ită "nsine toate câte sunt.>@; Părinţii au !is că sin+ura noastră avuţie cu adevărat sunt păcatele.

'ăci, după ei, nu eşti proprietarul decât al lucrului pe care l-ai ăcut dinnimic. ar "mplinind condiţia asta, din nimic Dumne!eu a ăcut ăptura, iarăptura a ăcut păcatul.

>9; Deci, de drept, omul nu e al lui "nsuşi, nici al altui om, ci al luiDumne!eu. Pe de altă parte, păcatul, al cărui autor este, "l reclamă pentru elşi i se ţine de urmă, ca proprietate de drept > balast de accident > care poateduce pe om până la starea să se lepede de Dumne!eu şi să- stea "mpotrivă,ca un creator al unei teribile noutăţi > păcatul > ără să ba+e de seamă căprintr-asta se "ntoarce, cu ispravă cu tot, sub amara tiranie a neantului,adică a aosului de tot elul şi "n toate privinţele şi poate că pentrutotdeauna.

>:; Asta-i noutatea +ro!avă, că omul a putut să acă ceea ceDumne!eu nu poate, adică răul. 1aptul că, după 4udecata tuturora, pe ceipăcătoşi "i "ncide "n cinurile aosului veşnic, nu e o ră!bunare din partea

lui Dumne!eu, ci o consinţire a libertăţii şi a deci!iei viciate a omului,pentru ca acesta să ie "mpreună cu creaţia sa iubită > păcatul > "n ininituleternităţii.

Păcatul, această mamonă cu adevărat nedreaptă a omului, trebuierisipit: trebuie să cerem iertare de la Dumne!eu pentru atare a+oniseală,precum şi a4utorul ca s-o "mprăştiem. Preoţii sunt acei iconomi ai tainelor

136

136



lui Dumne!eu, care scad pentru semenii lor această mamonică a+onisire,iertându-le din datorie. De aceea, *ucier ridică pâră mare asupra lor

"naintea lui Dumne!eu !i şi noapte şi le răscoală "mpotrivă toate ur+iile "mpotrivirii.

&'i ei l-au biruit prin sân+ele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, şinu şi-au iubit viaţa lor, până la moarte)/Apocalipsă ;, ;;0.

De aceea, avea dreptate Sântul oan ură de Aur, !icând că% &Maimulte sunt urtunile care !buciumă suletul preotului, decât tala!urile carebântuie marea) /Sântul oan ură de Aur, Despre preoţie, 'raiova, ;G;,'artea , cap. 2, p. @;0. conomii tainelor, slu4itorii Sintei *itur+ii,sunt şi ei "n măsura iubirii, 4ertă ne"ncetată, arsă "n lumea aceasta, pentrumântuirea lumii.

><; Acum securea stă la rădăcina pomilor şi ocul alăturea pentru toţipomii care nu aduc roadă bună. 2aloarea unui pom o otărăsc roadele ce leace, nicidecum numele pe care "l are.

Mărturisirea de credinţă ără "ndreptarea vieţii nu are nici o valoare.Pentru păcat Dumne!eu este oc mistuitor. Deci, sau te desaci de păcat sauvei i ars cu păcat cu tot.

>=; Păcătoşii au un prieten, pe isus. Din momentul "n care cunoşti căeşti păcătos, te-ai scimbat din vră4maşul lui Dumne!eu "n prietenul luiDumne!eu.

>>; 'ând cre!i despre tine că eşti drept, ai "ncis toate posibilităţiletale de desăvârşire. 'ând ştii că eşti păcătos, când eşti convins denedesăvârşirea ta, este semn că 'el desăvârşit este lân+ă tine şi conştiinţata stri+ă dierenţa "ntre $l şi tine.

>?; Prietenul păcătoşilor aşteaptă pe toţi cei ce au să se mântuiască, "icaută, alear+ă după ei şi ace aceasta până la ultimul om al "mpărăţiei Sale.ată o nevă!ută dimensiune a crucii.

>@; 'el mai +reu păcat, veşnic ără iertare% starea omului "mpotriva

adevărului.>; Aşa-i iresc omului păcătos, c"nd "i loveşti dracii, !ice că tu eşti

drac.

PERSONALITATEA

137

137



>8; Personalitatea este o "n!estrare suletească neobişnuită. #ntr-opersonalitate cipul lui Dumne!eu este mult mai puternic şi mult mailimpede. Toti creştinii au si+ur câte un talant, dar unii au şi câte doi, iaralţii şi câte cinci. Talanţii sunt talente, ener+ii de lucru, ca de pildă o minte

mai străvă!ătoare, o inimă mai lar+ă, o mare capacitate de dra+oste, ovoinţă mai puternică, o memorie mai bună, o in+enio!itate "născută. Acesteener+ii ale cipului prind mai bine, ca nişte antene mai bune, ener+iileEarului care le sinţeşte. Personalitatea are, de asemenea, de ăcut calea dela cip la asemănare. Dar, datorită "n!estrării suleteşti mai puternice,personalitatea ar putea străbate calea "ntr-un timp mai scurt sau ar puteareali!a o neasemănată asemănare. $ destul să ne +ândim la Sântuliţa de laAr+eş, o copiliţă numai, dar cu o capacitate de dra+oste care a ridicat-o

"ntre sinţi.PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV

>; Pe lân+ă omul că!ut "ntre tâlari treceau pe rând, neputincioase%*e+ea şi preoţia 2eciului Testament. 8ici una nu i-a putut a4uta nimic. Avenit Samarineanul milostiv /*uca ;7, <<0, om de alt neam: omul ără depăcat, isus, care l-a luat pe cel rănit şi l-a pus pe dobitocul Său. 'eea ce,ascuns, "nsemnea!ă "ntruparea lui Dumne!eu "n irea de om: omul ără depăcat, adevăratul nostru aproape, "n stare să ne care "n spate dintre tâlari,Acasă.

'el că!ut "ntre tâlari a ost "ncredinţat Bisericii, ca slu4itorii ei săpoarte +ri4ă de dânsul, spălându-i rănile, din neam "n neam, cu vin şiuntdelemn. Bisericii i-a dat celtuială doi bani% 2eciul şi 8oul Testament,adică după trebuinţă, le+ea, povăţuitoare la pocăinţă aspră ca vinul pe ranăşi Earul celor şapte Taine, i!vorând din Eristos, pomul vieţii, ca ununtdelemn ce un+e rănile, curăţite cu asprimea pocăinţei. Amândouătămăduiesc deplin pe om.

>89; Pilda samarineanului nu este numai o pildă, este totodată şirevelaţia misiunii viitoare a Bisericii, este şi an+a4area omului "nasemănarea cu samarineanul, creşterea lui "n neamul samarineanului, /căcisamarineanul era de alt neam decât cel că!ut "ntre tâlari0. Po+orârea dinerusalim "n erion, adică căderea omului din starea de rai a conştiinţei "nstarea din lumea aceasta, rănită şi mai moartă de tâlarii cei din +ând.

138

138



*e+ea şi prorocii, neputând să-l a4ute, au trecut pe alăturea% asemeneaşi leviţii nu i-au a4utat nimic. A venit un străin, i s-a apropiat de răni, le-aspălat cu vin /usturimea pocăinţei0 le-a uns cu untdelemn /celelalte Taine0,i-a luat irea sa "n spate /"ntruparea lui Dumne!eu0. A petrecut "mpreună cu

omul, l-a dat "n +ri4a Bisericii. Dar a doua !i după #nviere, pecetluind cuaceasta unul din cei doi bani de celtuială, 8oul Testament, a dat Bisericii+ri4a de om, precum şi cele două testamente *e+ea şi Earul.

Toată bătaia de cap cu omul şi tămăduirea conştiinţei sale o areBiserica, până la a doua venire a Samarineanului când i se va răsplătiosteneala. ată adevărata "mplinire a le+ii "n iubire. ată Samarineanul,adevăratul aproape al conştiinţei că!ute "ntre tâlari.

ată cu cine să im asemenea şi ce să acem, ca să avem răspuns la

problema vieţii veşnice.PLĂCERILE

>8:; ?tie vră4maşul că plăcerea pământească, pentru cine umblă dupăea, are drăceasca putere să desacă pe om de dra+ostea lui Dumne!eu şi săi-o "ntoarcă spre plăcerea a orice altceva aară de Dumne!eu. Prin urmare,dacă mai avem inima prinsă de ceva de pe pământ, stăpânitorul lumiiacesteia "ncă ne mai ţine le+aţi "n "mpărăţia lui, de vreme ce dra+osteanoastră către Dumne!eu "ncă n-a ars şi aţa aceea.

>8<; Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice el, nu vor scăpa deprime4dii, căci sub orice plăcere e "ncolăcit un şarpe.

>8=a; Plăcerea e momeala cu care &oţul) "nşeală pe om să se po+oaredin erusalim la erion.

>8=1; Să renunţi la plăcerile tale spre a ace bucuria altuia.

PL7NSUL>8>; &Bucuria minunilor te poate pierde "n slavă deşartă) /c. Matei =,

-<0. Pe când "n 'artea 2ieţii se scriu, mai ales, aptele pe care le-aiăcut plân+ând.'u puterea de a i!+oni duurile cureţi pe alţii şi te poţi prime4dui pe

tine: pe când cu lacrimile te curăţeşti pe tine şi-i oloseşti şi pe alţii. isus n-a pus accentul pe minuni, ci pe cunoştinţa de Dumne!eu şi pe curăţiainimii: iar la acestea se a4un+e, de cele mai multe ori, plân+ând.

139

139



POCĂINŢA>8?; Pocăinţa trebuie să ie o "nseninare din ce "n ce mai mare a

suletului şi a sănătăţii "ntre+i.>8@; Mare este Taina pocăinţei, nu numai iindcă te ace din rău, bun,

din vră4maş al lui Dumne!eu, prieten al *ui, ci şi pentru că un lucru aşa demare e acoperit cu cip smerit. Mila cea ără de mar+ini a Tatălui, ca săscape pe iii Săi de 4udecata cea aspră, a dreptăţii după apte, le trimite,coborând din ceruri, pe 1iul Său 'el Inul 8ăscut, să le acă o 4udecatămilostivă şi ără nici o "nricoşare şi iarăşi să-i "mpace cu Sine.

Poate tocmai pentru că e aşa de smerită 4udecata aceasta milostivă, nupot să vie la mântuitoarea ei bineacere aproape nici unul dintre cei cumintea plină de &ştiinţă) şi aumată de mândrie. 'um să poată veni, ei care

ştiu totul, ei care stăpânesc peste oameni, să vie "n +enunci "naintea unuisimplu preot şi să-şi "nşire toate ărădele+ile şi neca!urile lor(9 8u, astamândria n-o poate ace, să vie de bună voie la smerenie. De aceea, ei daude asprimea dreptăţii care-i ierbe "n !eama lor, până li se moaie oaseletruiei.

>8; 'ei veci se ru+au pentru cei ce-i scin+iuiau şi le cuprindeaupicioarele, binecuvântând pe cei ce-i duceau la moarte: iar alţii !iceau că artrebui să cumpărăm cu aur ocările şi neca!urile ce le pătimim de la oameni.Totul e să te "nvoieşti aşa pentru Dumne!eu şi $l "ţi a4ută: căci e adevărat%nu e după ire să iubeşti din toată inima pe cel ce te ucide "n tot elul, ci emai presus de ire. Acesta e "nţelesul şi capătul acestei 4udecăţi milostive alui Dumne!eu% redobândirea iubirii ără mar+ini, "ntoarsă de la toatepăcatele spre Dumne!eu unul şi spre toţi oamenii. 'ât se poate prinde deminunea acestei sinte taine, iată spunem că ea lucrea!ă revenireaoamenilor la nerăutatea pruncilor.

POPORUL IUDEU

>88; Trebuia re-crearea acestei !idiri, povârnită iremediabil spre platapăcatului, spre ne"ndurata moarte. Prin poporul iudeu era prevă!ută eracreştină, cea din urmă strădanie a lui Dumne!eu "n persoană, cea din urmădintre măsurile ce mai rămâneau. Sin+ura re!olvare, care ace viaţaneamurilor cu putinţă, nu ală "ntre iudei decât apta cea mai uci+aşă a lor,cea din curtea lui Pilat şi de pe dealul 'ăpăţânii.

140

140



'rinul Bunei 2estiri, pe care dra+ostea *-a coborât din 'er "ntreoameni, iudeii #l răsti+niră pe cruce. 'u apta aceasta uci+aşă, ei ieşiră dindestinul lor, pentru care ostenise Dumne!eu cu ei atâta amar de vreme, şi-şibă+ară neamul sub roţile blestemului.

>8; Până la plinirea vremii atârnă peste ei blestemul pe care şi l-aucerut "n curtea lui Pilat%

&Sân+ele *ui asupra noastră şi asupra eciorilor noştri) /Matei =, 0.De aceea sunt urâţi de toate neamurile > că şi asta e ponosul blestemului,pe care sin+uri şi l-au cerut peste urmaşi. Blestemul acesta "i !oreşte să ia

"n braţe pe toţi antiriştii vremurilor, până la cel mai de pe urmă, pe careşi-l vor pune re+e. *e va sosi şi vremea aceea mult dorită, dar ciar pentruei ivirea antiriştilor e un destin blestemat. 'ând se vor convin+e de

aceasta, vor veni "nricoşaţi la credinţa creştină.>9; $i n-au "nţeles că de aceea petrec acele &!ile ără număr), !ile deoamete% &8u oamete de pâine şi nu sete de apă, ci de au!it cuvinteleDomnului. ?i ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la Mia!ă-noapte la Căsărit, şi vor cutreiera pământul, căutând cuvântul Domnului,dar nu-l vor ala) /Amos 6, ;;-;0. Asta-i oametea lor de mii de ani%Dumne!eu nu le mai vorbeşte9

>:; Toată tra+edia acestui popor, ce se vră4măşeşte de moarte cu isusEristos, e o mare lecţie a lui Dumne!eu pe care o arată neamurilor creştinepână la sârşitul !ilelor. storia se va repeta cu oricare dintre neamurile carevor ace ce-au ăcut ei. Aceleaşi apte aduc aceleaşi urmări, decipricinuiesc aceeaşi istorie: pentru asta nu trebuie să ii prooroc deloc.

><; 8eam ără semn. 8eam ără "nviere. 8eam ără Dumne!eu. 8eam "mpotriva lui Dumne!eu. Pentru ei isus a trecut pe cealaltă parte a mării "nţelesurilor. $i au rămas dincoace, dar ără idealul care i-a părăsit. OPlată "i aşteaptă. 2or "mbrăţişa pe omul truiei absolute9 5mul care "nnumele său se va proclama Dumne!eu9 Acela-i Antirist > Semnul

Sârşitului9>=; $vreii urau de moarte stăpânirea romană, dar ca să termine cu

isus, erau dispuşi ca să apele!e la oricine. Astel, au ost "n stare de dataaceasta să se acă apărătorii cei mai ascuţiţi "n slu4ba celor mai mariduşmani ai lor, romanii, numai şi numai ca aceştia să-i scape de cel mai

"n+ro!itor coşmar al istoriei lor% isus. Au ăcut-o şi pe aceasta.

141

141



'oşmarul acesta al lor s-a mărit cu veacurile, de proporţiile lumii, "ncât pretutindeni dau de isus.

8ici porţile iadului nu le-au putut a4uta să scape de $l. 8u le-a rămasdecât aruncarea lumii "n Apocalipsă. ?i aceasta o vor ace.

PORUNCILE LUI DUMNE,EU>>; *ucrarea poruncilor, care pă!esc viaţa curată şi dau viaţă celui ce

le "mplineşte /8eemia , 0, tocmai slu4ba aceasta o are% de!+ropareacomorii, sau deşteptarea puterilor sădite "n noi la a doua naştere, tre!irea laviaţa cea după Eristos şi Duul Sânt.

Dumne!eu se +ăseşte "n poruncile Sale şi prin porunci vine la noi şi penoi ne strămută "n Sine: precum şi "ntors% prin ărădele+i se strecoară

vră4maşul şi a4un+em de-o asemănare cu el. Deci cei ce a4un+ la otarulmorţii "n nelucrarea poruncilor, nu se vor mântui, ca unii ce n-au alatcomoara, ba şi talantul de ne+ustorie l-au "n+ropat "n pământ.

>?; Aşa vrea isus să ne "nsuşim "mplinirea poruncilor% precum numulţumeşti servitorului tău care te serveşte, iar acela n-are nici un motiv săse supere tot aşa şi noi aţă de Dumne!eu, nu vom avea pretenţia caDumne!eu să ne mulţumească precum că -am "mplinit poruncile.

POSEDAŢII

>@; Dacă omul călătoreşte neatent cu tran!itul său, poate a4un+e lacri!e, la de!ecilibru, la "ndrăcire% pradă a unui du rău sau a unor puterirele, care-l scot clinic dintre oameni.

>; Mai sunt şi ca!uri când posedaţii sunt ilosoi. $3emplu%8iet!sce, revoltat "mpotriva lui Dumne!eu, voia să scrie osândireacreştinismului pe toate +ardurile, pentru că slăbeşte "n om puterea derevoltă a supra-omului, creaţia sa.

POSTUL>8; Postul e veci şi "ncepe odată cu omul. $ prima poruncă destăpânire de sine.

>; Postul şi ru+ăciunea sunt două mi4loace prin care curăţim irea depatimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumne!eu şi-au smerit suletul

142

142



cu ru+ăciune şi post. ?i isus a postit G7 de !ile, punând postul "ncepătură avestirii #mpărăţiei lui Dumne!eu, deşi *ui nu- trebuia, iind nepătimaş.

?99; Temeiurile mai adânci ale postului şi ru+ăciunii le +ăsim laBote!. Adâncul iinţei noastre se "mbracă "n Eristos. #n acest adânc al

minţii, sau "n altarul inimii, după e3presia Părinţilor, Se sălăşluieşteEristos, i!+onind aară pe satana, care se retra+e "n simţiri. De aici puterilepotrivnicului, patimile, se silesc să "nvăluie şi să prindă voinţa din nou "nmre4ile sale.

?9:; 'u trupul nu putem trata decât prin post. $l nu ştie şi nurecunoaşte convin+eri. De aceea el trebuie uscat, "ncet şi cu socoteală,iindcă, "n mocirla uscată, porcii patimilor nu mai vin să se scalde.

?9<; In or+anism topit cu postul nu mai are putere să scimbe

convin+erile conştiinţei.?9=; Mai bine de 4umătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postullucrea!ă şi asupra acestora. $ lucru de mirare, !ice oan Scărarul, că minteaiind netrupească, de la trup se spurcă şi se "ntunecă şi că, dimpotrivă, ceanematerialnică de la ţărână se subtia!ă şi se curăţă. 5cii văd lucrurile,mintea vede +ândurile.

POVĂŢUITORII?9>; $ bine ca povăţuitorii să +răiască totdeauna din conştiinţa slu4irii

lui Eristos, ca "n aţa lui Eristos şi atunci vor i blân!i "ntru do4ană şismeriţi "ntru mustrare, altel mustrarea lor "nvin+e, dar nu convin+e.

PREUDECĂŢILE?9?; Fice un iloso% e destul să primeşti "n minte o sin+ură

pre4udecată, ca apoi să nu ie prăpăstenie la care să nu a4un+i "n cipul celmai lo+ic cu putinţă. De aceea, Biserica "nşiră printre păcatele minţii şipre4udecăţile.

PREOŢII?9@; *arma vieţii şi +ălă+ia +ri4ilor deşarte stri+ă oamenilor "n ureci

nevoile lor pământeşti, mai tare decât le stri+ă +lasul conştiinţei trebuinţelelor veşnice. 5amenii abia mai aud cele de dincolo şi li se par departe%sur!enia tot mai mult se "ntăreşte şi cemarea lină nu se mai aude. Dar

143

143



Dumne!eu, Milostivul, ca să nu-i piardă "n ărădele+ile lor, le rânduieşte şicemare dinaară prin +lasul slu4itorilor Săi. Prin preoţi nu te ceamă omul,ca să-ţi pui năde4dea "n om, ci te ceamă Domnul ca să-ţi strămuţi viaţa tade om.

?9; Preoţii poartă preoţia lui Eristos: prin iertarea lor, Dumne!eu teiartă, prin +raiul lor, Dumne!eu "ţi vorbeşte. Prin ei, Dumne!eu te ceamă,oricât ai i de păcătos.

?98; Preoţia este, prin Sântul Sân+e al Mântuitorului, ca o nouăiliaţiune.

?9; Preoţia Bisericii urmăreşte ca nici unul din iii Tatălui să nu se "nvră4bească "n sine "nsuşi, sau să se rupă din obşte şi din duul dra+osteilui Eristos. 'ăci $l e 'el ce uneşte obştea laolaltă, deci nimeni nu se

mântuieşte ră!leţindu-se de Biserică, oricât ar crede că "ntr-"nsulsălăşluieşte Duul lui Eristos.?:9; Preoţii vremurilor noastre, cu aceeaşi datorie ca Pavel, nu mai

urmăresc desrânarea ca pe un păcat care dărâmă alcătuirea omenească, "n "ntindere şi "n adâncime, ci o lasă să-şi acă de cap. $i nu mai au "ndră!neala să o măture aară din Taina căsătoriei creştine, de aceea sea4un+e la sărăcirea roadelor ei, copiii. Aşa se "ntâmplă că% &lipsindpreotului cunoştinţa le+ii şi bătrânului satul), cum se tân+uia e!eciil/e!eciil =, @0, oamenii orbecăie "n mulţimea neştiinţei şi a lipsei de sat,care s-au "ntins ca o noapte de osândă peste bieţii oameni. Acesta este unsemn de prime4die, din amândouă părţile. 'ăci scrie% &Dormind oamenii, avenit vră4maşul şi a semănat ne+ină printre +râu şi s-a dus) /Matei ;<,0.

Deci nu ără rost atra+em luarea-aminte că ne+inele vră4maşului vorsălbătăci oile "mpotriva păstorilorO

?::; Preoţii au +ri4a de-a "ndupleca pe oameni "n vremea rânduită "ntoarcerii, ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăţii. *or li s-a

dat marele dar să ierte "n numele lui Dumne!eu. Mare, covârşitor de maredar9 5are de ce nu-l pricep oamenii(

?:<; A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai ără rost. Săim drepţi% slu4ba preoţilor e sântă, darul lor e de la Dumne!eu, e sânt. 'ăirea lor pământească mai dă uneori prile4 de sminteală, iar să im drepţi%neavând cum să vină altel decât prin naştere din trupuri pământeşti "n care

144

144



mişună pornirile ărădele+ilor ca şerpii şi rod "nclinările patimilor caviermii, si+ur că ei vor i covârşiţi de moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea

"ndeplini ără umbră trimiterea lor de la Dumne!eu. 'emarea le este "nvăluită, vor şovăi "n otărâri /saia 6, =0, biruindu-se de lume, "n loc ca

ei să biruie lumea. Si+ur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa poporul săcreadă şi aşa se vor sălbătici oile asupra păstorului şi vor ace bucurielupilor. #n 4urul lor se va "ntări "ntunerecul a toată neştiinţa şi va "ncepeoametea, nu de pâine, ci de 'uvântul lui Dumne!eu, pâinea cea din 'er.Sarea pământului o vor călca-o oamenii "n picioare şi aşa vine că% &?ipreotului i se va "ntâmpla ca şi poporului) /saia G, 0. Dar, de toată stareaasta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e dela părinţi "ncepătură.

?:=; Preotul, şi "n +eneral dreptul, "şi are slu4ba de a tălmăci taineleiconomiei divine, "nduplecând spreolaltă amândouă părţile, şi pe om şi peDumne!eu. De multe ori dreptul o păţeşte, că primeşte să+eţi dinamândouă părţile. &Dreptul care moare osândeşte pe nele+iuiţii caretrăiescO vedea-vor sârşitul "nţeleptului, dar nu vor "nţele+e ce sat a avutDumne!eu cu elO) /#nţelepciunea lui Solomon G, ;@-;=0.

?:>; Preoţii sunt acei iconomi ai tainelor lui Dumne!eu care scadpentru semenii lor această mamonică a+onisire /păcatele0, iertându-le dindatorie. De aceea, *ucier ridică pâră mare asupra lor "naintea luiDumne!eu, !i şi noapte şi le răscoală "mpotrivă toate ur+iile "mpotrivirii.

&'i ei l-au biruit prin sân+ele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, şinu şi-au iubit viaţa lor, până la moarte )/Apocalipsă ;, ;;0.

De aceea, avea dreptate Sântul oan ură de Aur, !icând că% &Maimulte sunt urtunile care !buciumă suletul preotului, decât tala!urile carebântuie marea) /S. oan ură de Aur, Despre preoţie, 'raiova, ;G;,'artea , cap. 2, p. @;0. conomii tainelor, slu4itorii Sintei *itur+ii,sunt şi ei "n măsura iubirii, 4ertă ne"ncetată, arsă "n lumea aceasta, pentru

mântuirea lumii.?:?; Multă pa+ubă ace un preot "n averea de păcate a oamenilor,

şter+ându-le cu darul datoriile a+onisite diavolului, capitali!ate "n om.?:@; $ste un du vră4maş care "ntunecă minţile oamenilor şi "i răscoală

pe unii "mpotriva neputinţelor omeneşti ale păstorilor, dându-le impresia că

145

145



nu sunt obli+aţi să asculte de ei /de preoţi0, iindcă au păcate. isus nu aavut nici un păcat şi, cu toate acestea, ce puţini *-au ascultat9

$ste un cerc vicios, "n care se "ncurcă suletul multora, a prea multoroameni% cercul rătăcirilor. Aceştia din anumite &motive) nu vor să asculte

de preoţii Bisericii. Drept aceea, neascultând "nvăţătura dreptei credinţe şi avieţii "n Dumne!eu, "şi strică mintea cu părerile lor. Aşa se cuundă "npăcate, din neascultare. 5mul se "ntunecă dinspre adevăr şi ia rătăcirea debună. Inii se tre!esc că au trăit "n rătăcire. 2ră4maşul, de care prin amă+ireau ascultat, nevrând să-i piardă din +eare, le pune "nainte neputinţeleoamenilor, ale slu4itorilor le+ali ai Bisericii, acoperindu-le darurile şiarurile. ?i aşa "i duce de minte, să-şi acă sin+uri &credinţa), care trecepeste taina pocăinţei, administrată valid e3clusiv prin preoţi şi arierei,

indierent de nea4unsul lor de oameni.?:; 1raţilor, ascultaţi de Biserică, iindcă cei ce ascultă de preoţii ei,aşa cum sunt, de Dumne!eu ascultă.

PROOROCII ŞI $RISTOŞII MINCINOŞI?:8; Proorocii mincinoşi din !ilele noastre sunt de o "ndră!neală

nemaipomenită şi pălmuiesc smerenia, dându-se pe ei de ceva mai mare%lie, oan, Eristos, 1iul 5mului, Dreptul Rudecător şi aşa mai departe.Pretind ascultare de la oameni pentru că &Dumne!eu) i-a trimis să spună lalume lucruri de care "ţi ţiuie urecile, şi-ţi "n+eaţă inima au!indu-i.

?:; Pe semnele următoare se pot cunoaşte că nu mai sunt "ntre+i laminte%

;. Se dau pe sine de ceva mare, cum s-au dat, de altel, toţi ereticii/rătăciţii0 vremurilor pe care "nsă i-a aurisit Biserica, prin sintele soboare.

. 'ad la laudă, având smerenie mincinoasă.<. Se ţin pe sine mai presus de Scriptură /unul ciar mi-a rupt-o0, mai

presus de Biserică şi sinţi.

G. Mor după a i ascultaţi şi cre!uţi de oameni.. 1ierb de mânie când nu sunt luaţi "n serios.@. Adesea au &+răire "n du), cu &duul) care "i poartă şi "i "nvaţă.=. 8u vor nici "n ruptul capului să-şi controle!e prin preoţi cele au!ite

de la duul lor.

146

146



6. 'âte unii, cu toate acestea, arată o evlavie neobişnuită% mărturisindpe Eristos, pe Maica Domnului, ăcându-şi şi Sânta 'ruce, bătând metanii,sărutând icoanele, ba şi Sânta #mpărtăşanie luând-o9: şi 4urându-se că-soamenii lui Dumne!eu, iar ei sunt "nşelaţi.

. 1ac pe proorocii şi "mprăştie spaimă "ntre oameni. Multe proorocii lise "mplinesc, dar multe nu. Asta atârnă de puterea de străvedere a&duului) care le spune ce le spune, ca unul ce n-are "nvelitoarea trupului şide aceea prinde cu oarecare vreme "nainte cele ce le apropie Dumne!eu deoameni. Dar asta nu e proorocire.

;7. #n numele &dumne!eului) lor sunt "n stare să omoare om, "ntemeindu-se pe Scriptură că şi Avraam a ost "n stare de o atare ascultare,iar 1inees a şi ăcut aceasta şi i s-a socotit acestuia râvnă pentru

Dumne!eul său /8umerii , =-;<0. /'u amă+irea ascultării până la uciderede om, a cercat vră4maşul pe mulţi, "n toate vremurile, ciar şi pe pustnici,de cum pe oamenii lumii.0 Prin urmare iind aşa de săritori cu ascultarea şicredinţa la poveţele &duului) lor, pe care-l cred că e Eristos, sunt oadevărată prime4die pentru oameni: terorişti ai suletelor simple.

;;. Sar de la un lucru la altul şi lea+ă lucruri ără nici o le+ătură.Tălmăcesc +reşit, strâmbă adevărul şi se propovăduiesc din Scripturi, maimult pe ei "nşişi decât pe Dumne!eu, mer+ând +răbit spre cea mai de peurmă sărmare şi sărire a minţii.

;. #n prea4ma lor simţi tulburare şi prime4die, căci mulţi dintre ei auost pe la casa de nebuni sau vor trebui să se ducă. 8u-i blândeţe pe cipullor. 8u-i ocărâm, ci ne pă!im şi "i "nvăţăm şi pe alţii să se pă!ească şi ne

"nricoşăm cât de +roa!nic şi-au tăiat mintea "n Scripturi / Petru ;, 70.?<9; 'eea ce odinioară era corabia lui 8oe peste puoaiele potopului,

aceea e Biserica lui Eristos > 'el cu cruce > peste puoaiele pier!ării.Astel, după trecere de vreme, "n+ăduind Dumne!eu, vră4maşul

mântuirii oamenilor s-a iscusit tot mai mult "n rele% a scornit şi el corăbii şi

cu ele dă târcoale peste apele potopului, ca să culea+ă el pe cei ce-ntindmâinile să scape, dar scuipă Biserica. Pentru ei, pentru iii pier!ării,

"n+ăduie Dumne!eu amă+irea nele+iuită a Satanei / Tesaloniceni , ;70,care li s-a ăcut până acum "n peste 677 de ristoşi mincinoşi /Matei G,G0, care de apt sunt diavoli. 'ăci până acum nele+iuitul a scornit peste677 secte /677 "n ;G@, acum cca. <7770, luntri sau biserici mincinoase, "n

147

147



care pe mulţi "i ia de minte şi-i duce cu el. #nşelăciunea e uşor de prins%corăbierul vră4maş şi ristoşii mincinoşi nu au crucea pe catar+, iar

"nlăuntru nu au cele şapte Taine. #nşelăciunea e şi mai vădită, "ntrucâtoricare din ristoşii mincinoşi, luat "n parte, nu e iul Tatălui: dovadă că

nu-şi lasă ucenicii să !ică &Tatăl nostru), deşi scrie% &Aşa să vă ru+aţi)/Matei @, 0. Prin urmare, ristoşii mincinoşi "şi scot ucenicii dintre iiiTatălui şi-i ac iii pier!ării.

?<:; Căspun!ând celor ce se ţin mai presus de Biserică şi sinţi, edestul să le aducem aminte de "nşelăciunea "n care au că!ut iudeii, uci+aşiidrepţilor, primii călători la iad cu Scriptura "n mână, "ntrebându-i% 8u dupăscripturi /oan ;, =0 au răsti+nit ei pe Dumne!eu (

PROVIDENŢA?<<; isus Eristos, Dumne!eu-5mul, /O0 umblă nevă!ut de oameniicu oci de lut, căutând mereu pe raţii Săi /Matei 6, ;70, pândind şialer+ând după iecare ins, &până-i va prinde pe toţi cei ce se vor mântui, cape Pavel) /Sântul Ma3im Mărturisitorul, 'apete despre dra+oste,1ilocalia, Sibiu, ;G=, ed., vol., p.==0, şi neavând odină până nu-i adunăpe toţi Acasă. ?i aceasta o ace mereu, "n iecare veac de oameni, până lasârşitul lumii. Asta nu se poate tăc ea. ar cine *-a şi vă!ut pe Domnul şineasemănata- 'ruce, pe care "ncă o tot duce printre oamenii ce-*pălmuiesc cu ură de iară până la sârşitul veacului de-acum, unul ca acelasare ca ars din orice iubire conservatoare de sine şi se roa+ă, stri+ând săaibă "n lumea aceasta soarta lui Dumne!eu. Inul ca acesta trăieşte ca unde!le+at de viaţă şi nici o ur+ie a vremii nu-i poate ace nimic, decât a-ldesăvârşi, lămurindu-l ca aurul.

?<=; Dacă simţim suerinţa ără asemănare a lui Dumne!euMântuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curăţeşte şi viaţanoastră: căci acesta-i ocul a!vârlit de Dumne!eu pe pământ /*uca ;, G0%

pâr4olul dra+ostei, care aprinde lumea, arde puterile răului şi străluceşte culumină dumne!eiască pe smeriţii Săi următori, ce se "ntorc Acasă.

?<>; Dorul lui Dumne!eu după cel mai mare păcătos este neasemănatmai mare decât dorul celui mai sânt om după Dumne!eu.

?<?; 'ând cineva se "ncumetă să se lase "n conducerea Providenţei,printr-un elan de iubire de Dumne!eu, adică să-şi depăşească conştient

148

148



condiţia sa umană > sub acţiunea arului de sus, bine"nţeles >, poate vedea "ncă de aici arvuna desăvârşirii sale, "ntr-un sentiment de liberare, ca o "nviere din morţi.

Timpul, cau!alitatea, lumea, viaţa şi toate vămile cunoaşterii, pline de

cinul contra!icerilor, rămân la pământ, ca o +ăoace de ou când iese din eaun pui viu sau, când dintr-o omidă păroasă > trecută aparent prin moarteaunei crisalide > iese şi !boară un luture "n culorile curcubeului.

Aşa suntem şi noi "n condiţiile vieţii acesteia, o candelă cu untdelemnşi itil, dar "ncă neaprinsă.

?<@; 'ând a4un+em la cunoştinţa a ceea ce suntem de apt, că avem o "nrudire cu Dumne!eu, că locuieşte ciar "n structura noastră spirituală, căsuntem "n pra+ul liberei ale+eri a unei concepţii de viaţă de care să ne ţină

ciar de n-om i pe placul lumii, atunci Dumne!eu aprinde candela şiluminea!ă toată viaţa noastră cu concepţia creştină despre lume şi viaţă.?<; #n ca!ul când omul cel veci mereu se obră!niceşte cu

&drepturile) sale biolo+ice asupra omului ceresc şi biruie, atunci,deosebirea celor două naturi care trăiesc "ntreţesute "n noi, a4un+ând "ntr-uncontrast nelimitat, Duul lui Dumne!eu Se retra+e din om şi vin pedepsecolective multiple asupra vieţii păcătoase.

Aşa avem motivarea potopului% &8u va rămâne Duul Meu pururea "noamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci !ilele lor să ie o sutădouă!eci de ani) /ene!ă @, <0. De asemenea, perversiunea sodomiei, care&stri+a "naintea Domnului) /ene!ă ;, ;<0 a atras asupra Sodomei şiomorei prăpădul ocului, care a ars pământul G77 m sub nivelul mării,ormând Marea Moartă, radioactivă până astă!i.

?<8; Toată cărarea de la porunci la cunoaştere, de la ascetică lamistică, nici un pas nu o acem sin+uri.

?<; Dumne!eu vrea să stăvilească năvala anariei "n ăptură, "nsă,respectând libertatea omului, nu poate, decât dacă va câşti+a şi convin+erea

omului pentru intenţia Sa. Pe drepţi "i are câşti+aţi pentru această cau!ă. Penedrepţi, pier!ând aceştia libertatea lor > de vreme ce robesc păcatului >nu-i mai poate câşti+a prin libertatea pe care n-o mai au, de aceea pentruaceştia nu-i mai rămâne decât sabia. Prin sabie se "nţele+e aici% asprimeadreptăţii, le+ea, autoritatea, stăpânirea, pedeapsa, până ciar şi pedeapsa cusabia.

149

149



?=9; ubirea şi sabia lui Dumne!eu lucrea!ă ne"ntrerupt şi deodată "ntre oameni% pentru iecare, după cum "i trebuie: asta nu numai iindcăoamenii sunt amestecaţi, dar şi pentru că iecare ins "şi are vremile salecând "i străluceşte milostivirea, precum şi vremi când "l pri+oneşte sabia >

ca să vie iarăşi la starea de milostivire.?=:; Dumne!eu taie para ocului "n două: cu puterea ar!ătoare, dar

neluminoasă arde păcătoşii, iar cu puterea luminoasă, dar near!ătoarestrăluceşte pe sinţi. Aşa că pe unii "i luminea!ă near!ându-i, ca un Soareneapus "n vecii vecilor: iar pe alţii "i arde neluminându-i, "ntunecaţi şi la

"ntuneric, "n vecii vecilor...?=<; Mulţi oameni, mai puternicii veacului, sunt reractari

propovăduirii cuvântului, dar unii din ei se biruiesc de ultimul cuvânt al

sinţilor, cel acoperit cu preţul vieţii.?==; *a urma tuturor este dreapta 4udecată a lui Dumne!eu şi estedreaptă pentru că tuturor Dumne!eu le-a prile4uit o mărturisire a cuiva şideci nu vor avea cuvânt de scu!ă că n-au au!it de Dumne!eu.

?=>; Aceasta este raţiunea ascunsă a Providenţei% toată lumea ispitităsă se ciocnească de isus.

?=?; Providenţa bate timpurile "n uncţie de om. ar iindcă omul aredorul e3cepţional al ăpturilor spirituale, al libertăţii deci!iei şi timpul are ouncţie variabilă "n Providenţă.

?=@; ?tiind Dumne!eu slăbiciunea credincioşilor şi desrâul răutăţii,mai intervine din când "n când cu "ntâmplări "nricoşătoare "ntre oameni.

?=; Dumne!eu nu pedepseşte toate relele aici şi imediat, precum nurăsplăteşte tot binele aici şi numaidecât.

?=8; Dacă Dumne!eu ar pedepsi toate relele aici, ar putea "nsemna călumea aceasta este sin+ura care e3istă.

Dacă ar pedepsi toate relele imediat, ar "nsemna că se teme de puterearăului, care nepedepsit imediat ar putea periclita stăpânirea lumii.

?=; Dacă Dumne!eu ar răsplăti tot binele aici ar "nsemna acelaşilucru, că e3istă numai lumea aceasta.

Dacă ar răsplăti tot binele imediat ar "nsemna că suletul e3istă numai "n lumea aceasta, "n care Dumne!eu trebuie să se acite ur+ent de "ndatorirea ce i-a ăcut-o omul.

150

150



'ă uneori Dumne!eu pedepseşte răul şi uneori răsplăteşte binele, esteca să ştie că răul se pedepseşte şi binele se răsplăteşte. Dacă o ace rar "nlumea aceasta este semn că o trece si+ur "n cealaltă.

?>9; Dacă Dumne!eu uneori nu pedepseşte răul este că aşteaptă

pocăinţa păcătosului.Dacă uneori nu răsplăteşte binele dreptului este semn că-i lucrea!ă

răbdarea. #n amândouă ca!urile Dumne!eu aşteaptă sârşitul omului, "n cesârşeşte omul, ie că a ost multă vreme bun, ie că a ost multă vreme rău,cele de pe urmă au ultimul cuvânt.

?>:; 5 răsplată aici şi imediată pentru toate aptele ar dăuna libertăţiiomului.

Căul nu s-ar ace de rica pedepsei, iar binele s-ar ace din interesul

răsplăţii. S-ar micşora ceva din slava lui Dumne!eu şi s-ar micşora şipresti+iul iinţei omeneşti.ată, prin urmare, la ce climat de libertate şi dra+oste de!interesată

vrea Dumne!eu să-şi ridice iii, la sensul lor metai!ic cel ascuns "nDumne!eu, care este Du, este iubire şi Adevăr. ?i aceasta ac şi oameniiliberi şi cunoscuţi şi lor "nşişi ca atare.

PSALTIREA?><; Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinţa cea din păţanie, sau

"nvăţăturile din durere, sin+ura cale care poate "nvăţa ceva pe oameni.?>=; Aşa e toată Psaltirea% o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui

Dumne!eu, ţinută "n mână de David, ca o ăclie, mân+âind orice sulet!drobit de pe urma păcatelor. *umina ei atra+e luarea-aminte la cârmuirealui Dumne!eu asupra vieţii omeneşti, "ndeamnă suletul la ascultare şismerenie, cu care oricine poate birui toate potrivniciile din calea mântuiriişi poate răbda toate patimile ispitelor.

RAPORTUL CONUGAL DESPRE RELAŢIILE SEUALE DINTRE SOŢI?>>; 1emeia /luată din bărbat0 are nevoie de completare endocrină prin

contact de la bărbat.?>?; 5 mare di!armonie constă "n aptul că instinctul bărbatului e "n

conlict cu instinctul emeii. nstinctul bărbatului vrea mereu emeia, ca

151

151



prile4 al descărcărilor sale +ene!ice. nstinctul emeii "nsă e maternitatea.'opilului, până se desprinde de mamă, "i trebuie doi ani, deci, dupărânduiala irii, trebuie să ie lăsată "n pace.

Deci, ce va ace bărbatul( Sau "şi va perverti soţia, ăcând-o să umble

şi ea după plăcerea pătimaşă, căutând să scape de rostul irii sale, sau o vaace criminală, punând-o să-şi ucidă "n pântece iinţa ără apărare, sau vapractica scârba onaniei cu emeia sa /1acere <6, 0, pă!ind-o de rostul!ămislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai poate spune. Alţii recur+ lasterili!are, alţii la aventuri, sau la lupanare. In atare bărbat nu-şi va mântuisoţia prin naşterea de ii /; Timotei , ;0, ci o va osândi cu uci+aşii şicurvarii, printre care şi el de asemenea va i /Apocalipsă ;, 60.

Prea puţini sunt bărbaţii care-şi stăpânesc instinctul iraţional, prin

puterile raţionale ale suletului, re+lementându-l potrivit cu rostul săuori+inar. ?i iarăşi, şi mai puţini sunt cei ce convertesc ener+ia prin "nrânare, săltând sensul irii la rosturi mai presus de ire.

?>@; Plăcerea, căutată numai pentru ea "nsăşi, ceamă repetarea din ce "n ce mai deasă a actului, până ce a4un+e la distru+erea sistemului nervos.Mai mult ciar% ea aprinde or+anismul şi-l "mpin+e până dincolo deposibilităţile sale uncţionale: ea provoacă rân+erea oricărei cen!urimorale şi-şi duce supuşii până la doa+a nebuniei.

?>;De ce nu-s părinţii la el de +răbiţi şi cu "nsurarea băieţilor, pe cât

sunt de +răbiţi cu măritarea etelor( 1apta lor +reşită "ncura4ea!ă tăinuit şipe aţă rauda neomaltusiană > onania cu emeie, ereala, pă!irea > ceea cee o pla+ă de o nebănuită "ntindere "n toate mediile sociale. ată că, dupăscurtă vreme, se arată şi pedepsele acestei raude, cu deosebire la emei%tulburări +rave ale sănătăţii, enomene dureroase ale pântecelui, tulburări

"ndeosebi nervoase şi mintale, cu desăvârşire necunoscute nici ciarmedicilor. Aşa !ic medicii. De la pântece durerile se "ntind la rinici şi "n

4osul pântecelui, uneori "n membrele inerioare. Durerile se stârnesc şi

cresc "n vremea mersului, "n vremea ridicării şi aşe!ării pe scaun, a ridicăriivreunui lucru şi peste tot "n vremea intimităţii > lucru care aduce uneori+rave ne"nţele+eri con4u+ale. Deodată cu durerile acestea, apar tulburărilenervoase, care scimbă pround starea psiică şi mintală a bolnavelor.'aracterul scimbător a4un+e iritabil, irascibil până la e3ces. Din nimicuri,e3plo!ii violente, urii, adevărate sincope ale 4udecăţii, care nu mai pot i

152

152



"nrânate sau stăpânite. $ un adevărat de!ecilibru umoral, care ace biatavictimă să treacă de la e3plo!ia violenţei, până la tristeţea şi melancolia ceamai proundă, şi uneori, până la ideea sinuciderii. Asta-i rauda şi isprava.De aceea nu tăcem, ci demascăm, "mpinşi de milă şi de ştiinţă.

?>8; #ntr-un raport con4u+al normal, or+anele +enitale eminine trecsuccesiv printro a!ă de con+estie intensă şi o a!ă de slăbăno+ire bruscă,ce stabileşte cursul re+ulat "n circulaţia sân+elui. Actul con4u+al alsiicat,neisprăvit, ără conclu!ia naturală, lasă să persiste "n vase o stare de "necarece, cu vremea, ia un caracter permanent. Irmea!ă o tulburare a nutriţieiţesuturilor, pe urmă alterarea lor anatomică.

?>; Mulţimea irişoarelor nervoase ale ple3ului ipo+astric, irişoarecare pleacă de la uter şi se unesc cu sistemul cerebro-spinal, "ndură apăsări,

iritaţii, care, la obârşie sunt dureri locale, dar cu tulburări rele3e ladistanţă: iar cu vremea, aruncă pe bolnave "n plin domeniu psiiatric.??9; 'on+estiile acestea cu repetiţie produc alterări intense şi prounde

"n sânul ţesuturilor, care-şi pierd uncţiunea lor normală. Aşa se instalea!ă,cu vicleşu+, sterilitatea deinitivă, incurabilă, după câte o lun+ă perioadă desterilitate voită. Atunci "n !adar mai doreşti copii, mu+urii vieţii, căci ireate pedepseşte cu această crudă "ntoarcere a lucrurilor% "ţi caliică apta şi "ţicondamnă neamul la moarte. Iltimul eect% denatalitatea, depopularea etc.Aşa se stin+e neamul...

RAŢIUNEA??:; 'ând "mpre4urările te aduc "n situaţia să ve!i limitele raţiunii,

cataclismul "n aţă, puterile răului de!lănţuite, nu tremura căci nu eştisin+ur% este 'ineva nevă!ut cu tine, "n tine, care stăvileşte aosul, iar petine te creşte mai presus de om, "mprumutându-ţi şi ţie nimbul divinităţii.

??<; 5 iluminare a raţiunii, datorită &locuirii) lui Eristos "n sulet, nueste de nici o mirare, "ntrucât isus Eristos este numit "ncă "n terminolo+ia

+reacă% &lo+os), 'uvânt, raţiune absolută a lui Dumne!eu.

RĂBDAREA??=; 'u arătarea răbdării suntem datori "n primul rând pentru că, mai

"nainte de a veni la calea lui Dumne!eu sau la ostenelile mântuirii, ăceamşi noi ale lumii, umblând "n ărădele+i şi cinuind pe alţii şi, astel, ne-am

153

153



bă+at datori: deci acum trebuie să plătim ale noastre cele de atunci, capentru răbdare să dobândim mântuirea de la Dumne!eu. Aşa trebuie săplătim acum cu durere cele ce le-am ăcut odinioară cu plăcere.

??>; 'ei ce biruie lumea /; oan , G0 nu sunt nicidecum o adunare de

neputincioşi, o turmă de inactivi, oricât s-ar părea răbdarea răului oslăbiciune a binelui, ci ei sunt ostaşii #mpăratului, care prin răbdarea 'ruciia biruit nu numai lumea, ci şi toată stăpânia morţii. Mântuirea e cununaacestei biruinţe. ar despre nevoinţa care dovedeşte răbdarea şi credinţasinţilor /Apocalipsă ;<, ;70, putem spune că e sin+ura cale "n+ăduită şi "nstare să mistuie puterea răului şi să o acă ără rost şi ără vla+ă "n lume.

???; Căbdarea răului sau umilinţa, "n credinţa lui Dumne!eu, este ceamai uriaşă putere asupra răului "n lumea aceasta.

??@; 'ip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Mântuitorul pe cruce% $l,1iul şi slava Tatălui, Dumne!eu adevărat, nu S-a "mpotrivit, ci a primit sătreacă prin cea mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci ştia ceputere are umilinţa. Căbdând bătăi, scuipări "n obra!, cunună de spini,piroanele şi spân!urarea pe cruce, iar peste sulet ulirea celor ărădele+e,toate acestea "ncă nu erau crucea cea mai +rea: pe aceasta o avea la spate.'rucea cea mai +rea, pe care era răsti+nit cu aţa, era neasemănata durere amilei Sale aţă de oameni.

??;8u le trebuie potrivnicilor pustiire mai mare "n lucrăturile lor,

decât răbdarea cu dra+oste a neca!urilor, căci ea arde datoriile noastre şitoată strădania lor.

??8; Prin răbdarea multor neştiuţi de oameni, atotputernicia şidreptatea lui Dumne!eu, sărâmă mereu porţile iadului, cu puterea Bisericiivă!ute şi nevă!ute.

??; *epădarea de sine nu se reali!ea!ă dintr-o dată sau o dată pentrutotdeauna, ci trebuie timp şi răbdare. Timp pentru deprindere şi răbdarepentru +reutatea ei.

?@9; Căbdare trebuie să avem mai "ntâi cu noi "nşine, ca să nu cădem "n "ntristare, apoi trebuie să aibă şi alţii răbdare cu noi, până deprindemdesăvârşit lepădarea de sine. Dacă "nvăţăm practic lepădarea de sine şisporeşte dra+ostea "n inima noastră, răbdarea "ncetea!ă de a mai avea

"năţişarea ne+ativă de neca! şi se scimbă "n bucurie, cu toată "ntristareamea sunt covârşit de bucurie.

154

154



?@:; Căbdarea mai este şi nevoinţă, adică pedepsirea de bună voie airii cu tot elul de osteneli.

?@<; *a "ncepători, deprinderea răbdării "ncepe cu ocara. #nceputultrebuie "ntărit cu răbdarea, pentru că "n lupta cu mândria şi cu slava deşartă,

acestea au obiceiul să-l arunce "n de!năde4de ca să părăsească lupta. 'inerabdă /"ndreptarea0 până la sârşit se va mântui /Matei ;7, 0.

?@=; Căbdarea este o condiţie a mântuirii, cu condiţia ca să nu iepentru vinovăţii, ci pentru &vinovăţia) de a i creştin.

#n lumea aceasta nu poţi să cre!i "n isus ără să ii pedepsit. Scripturaa prevă!ut de mult cen!ura "mpotrivirii !icând% &1iule, când vrei să teapropi şi să slu4eşti Domnului, să-ţi pre+ăteşti suletul de ispite) /'artea

"nţelepciunii lui Sira0. ar, Sântul Pavel de asemenea ne previne% &Toţi

cei ce vor să trăiască cucernic vor i pri+oniţi) / Timotei <, ;0.?@>; Mulţi tirani s-au "n+ro!it de răbdarea mai presus de ire a sinţilor,prin a mărturisi şi ei pe Eristos, de asemenea, cu acelaşi preţ al vieţii.

?@?; Căbdarea sinţilor "n "ncercări are rostul iubirii de oameni, ai luiDumne!eu.

?@@; Atâta am "nţeles din taina răbdării sinţilor. $ste ascunsă "n ea omare bucurie.

RĂUTATEA?@; 8imic mai +reu, mai periculos decât să te lupţi cu "n+ustimea şi

cu ormalismul.8imic mai prime4dios, decât a combate răutatea, care crede că are

dreptate, că apără adevărul şi că slu4eşte lui Dumne!eu. Aceste orme alerelei voinţe au "nrânt şi pe isus. Deşi Dumne!eu n-a revelat o Scriptură

"mpotriva Sa, ormalismul iudaic a "ntors-o "mpotriva lui Dumne!eu. 8udupă Scriptură *-au câşti+at pe isus( ată ce poate răutatea% să stea

"mpotriva iubirii de oameni şi de Dumne!eu: "mpotriva ei, nu poate nimic,

nici isus. De aceea, răutatea, pentru că nu se poate scimba "n bucurienicidecum, nu are iertare, ea este "mpotriva iertării şi a oricărei tămăduiri,dar are 4udecată. Căutatea a "nrânt pe Dumne!eul iubirii, dar se va

"nrân+e de Dumne!eul Rudecăţii.?@8; isus a tămăduit orbirea ocilor, dar n-a putut tămădui orbia

răutăţii. 5rbia răutăţii nu are leac, dar are pedeapsă.

155

155



?@; Căutatea e o osândă, o moarte anticipată, care cinuieşte irea, darnu e naturală, e o venetică "n ire. Pe aceasta vrea Dumne!eu să oi!+onească din ire, dar cu a4utorul omului, care a introdus-o "n ire. -a datomului apostolia acestei misiuni% &ată eu vă trimit pe voi ca pe nişte miei

"n mi4locul lupilor).1irea perversă şi irea curată, ori+inară, stau laolaltă "n raportul "n care

se ala un miel care bea apă dintr-un râu, aţă de lupul care se ala mai ladeal, şi "i bă+a mielului de vină că-i tulbură apa, +ăsindu-i acestuia motivul&"ntemeiat) să-l mănânce. $ absurditate multă şi variată lipită pe ire.Misiunea lui isus, dată şi mieilor, e desco4irea irii de absurditate, desălbăticie, de caricatura e3istenţei% demonicul.

Acesta "nsemnea!ă că isus contea!ă pe un mie! ori+inar

necontaminat, e3istent "ncă "n ire, deşi comprimat dar capabil să-şirecâşti+e dimensiunea paradisiacă% mie!ul capabil de Ear. Precum căacestea sunt aşa ne stau mărturie mieii lui Dumne!eu, sinţii "n prea4macărora se "mblân!eau iarele.

?9; Celele pe pământ aşa de mult vor strân+e oamenii, "ncât nu mairămâne istoriei altă soluţie decât sârşitul ei.

RĂ,BOAIELE?:; 'ând nu mai răspund oamenii la cemarea dra+ostei lui

Dumne!eu, dau de asprimea dreptăţii Sale, când, spre pedepsirea răutăţii, "n+ăduie ră!boaiele. Atunci viaţa oricui se ală "n prime4die de moarte, şi acelor de acasă şi a celor de pe ronturi.

?<; Dumne!eu, cel milostiv "ntru drepţi, pe cei nebă+ători "n seamăsau potrivnici > dar totuşi oameni cumsecade > abia cu a4utorul prime4diei

"i "nduplecă să vrea şi ei ce vrea Dumne!eu, adică mântuirea, sin+urul lucrucu adevărat de trebuinţă. Al doilea +ând de a4utor e primirea de mai "nainteca bun, a ceea ce orânduieşte şi ace Dumne!eu, şi ştiind că nimic nu se

"ntâmplă ără voia lui Dumne!eu, să ne bucurăm de otărârea *ui, ciardacă nu pricepem aceasta. ar +ândul al treilea e că "n suerinţe ără de voies-au mântuit mucenicii, "n suerinţe de bunăvoie s-au mântuit cuvioşii: totaşa şi cu suerinţele ră!boaielor, mult mai mulţi se mântuiesc pe ront,decât s-ar i mântuit acasă.

156

156



?=; 5bişnuit, lumea crede că mor "n ră!boaie cei răi şi scapă cei buni.$ste şi nu este aşa, pentru că numai sin+ur Dumne!eu ştie şi ţine socotealaiecăruia. Inul din sinţi a !is% &'aprele eu sunt: iar oile Dumne!eu leştie). Pe urmă, numai sin+ur Dumne!eu ştie > şi precum ştie şi ace > dacă

pentru cineva e mai de olos viaţa, sau mai mult "i oloseşte mutarea dinviaţa aceasta. Apoi, Dumne!eu, "n atotputernicia Sa, oloseşte şi pe cei răi,pe necredincioşi, pe cei ără nici un Dumne!eu, ba ciar şi pe draci, caprintr-"nşii să aducă la mântuire pe cei de mântuit.

?>; *upta "ncepe abia "n cei ce s-au otărât la o viaţă mai conormăcu poruncile dumne!eieşti.

??; 'âtă vreme mer+em "n voia valurilor, "n voia irii povârnite sprepăcat, n-avem nici o luptă, nu ne tre!im din cursele vră4maşului

/ Timiotei , @0: stăm de bună credinţă că mer+em bine, ne isprăvim!ilele "n ericire şi coborâm cu pace la iad9 Dar, de"ndată ce alăm ce "n!estrare avem şi ne tre!im spre ce trebuie să im, puterile iadului vor sărisă ne ceară socoteală pentru nesupunere. Dar nu vor sări cu toată ur+iarăutăţii, că nu le lasă Dumne!eu, ci cu vicleşu+uri şi curse, cu minciuni şicu "nricoşare şi cu alte nemaipomenite !avistii. Pe de altă parte, se vorolosi de unelte ale lor /oan 6, GG0, oameni amă+iţi de ei, care le-ar acetoate câte-i "nvaţă dracii > dacă ar i după ei. De aceea !ice #nţeleptul%&1iule, când vrei să te apropii să slu4eşti Domnului, +ăteşte suletul tău spreispite) /#nţelepciunea lui sus Sira , ;0.

?@; Că!boiul duovnicesc seamănă "ntrucâtva cu ră!boiul lumii. ?iunul şi altul te desace de viaţa aceasta. 8umai ispitele, neca!urile şi totelul de "ncercări ale ră!boiului nevă!ut i!butesc să ne tocească pe deplin+ustul de lumea aceasta şi să ne ducă la un el de moarte aţă de lume, care-i smerenia deplină şi condiţia de căpetenie a ru+ăciunii ne"ncetate.

?; 'ei ce nu urmăresc "n viaţa aceasta nimic mai mult decât să ieericiţi "n lume şi tiniţi "n trup, aceştia n-au ră!boi cu diavolul% pe aceştia

"i are ără de ră!boi. /...0 'ăci cea mai prime4dioasă temniţă e aceea "n carete simţi bine% nu vei ieşi din ea niciodată.

?8; Prima "ntâlnire "ntre minte şi diavol e la linia momelii, pe care olutură el "n vă!ul minţii. Dacă mintea nu ba+ă momeala "n seamăvră4maşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o acă iubită minţii.Aceasta e a doua "naintare a ră!boiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a

157

157



i!butit să ure mintea cu momeala şi să o acă să vorbească "mpreună, avem "naintare la unire.

Mintea "nsă se tre!eşte c-a ost urată de +ând străin şi că se ală "naltceva, decât "n ceea ce-i era dat după ire: iar când "şi dă seama de ea

"nsăşi şi de cele "n care se ală, avem lupta cea de +ând la o clipăotărâtoare. Se va "nvoi mintea să mear+ă după momeală mai departe, sause va "ntoarce de la dânsa( Aici e lupta şi clipele sunt scumpe: şi de celemai multe ori viaţa "ntrea+ă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de luptanevă!ută a câtorva clipe. Dacă "ntâr!iem să ne luptăm, se poate "ntâmpla caără veste să im "nvăluiţi la minte din partea potei sau a iuţimii, asupracărora "ncă aruncă vră4maşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al luiEristos, lupta trebuie dată +rabnic şi după le+e.

?; Dacă la ceasul de ră!boi, mai bine-!is "n clipa de luptă, lovimmomeala cu numele lui Dumne!eu, depănând ru+ăciunea, vom vedea lucruminunat% pentru ostaş luptându-se #mpăratul > tocmai "ntors de cum eră!boiul vă!ut. 'ăci #mpăratul nostru s-a luptat până la moarte, şi "ncămoarte pe cruce /1ilipeni , 60, şi printr-"nsa trecând, a rupt !ăvoarele şi aspart porţile iadului, biruind pentru ostaşii Săi şi slobo!indu-i. ar de atuncibiruie ca un Dumne!eu, oriunde e cemat pe nume. ?i% #l ceamădra+ostea.

?89;2remea de luptă are o mare cumpănă, şi anume% dacă mintea nu-

şi aduce aminte cu credinţă de &Doamne isuse...), i se "ntâmplă că "ncuviinţea!ă momeala vră4maşului. Aici e +raniţa "ntre lupta după le+e şicăderea "n ărădele+e.

?8:; Dacă mintea se va ala iubind o momeală străină şi satul viclean,va "nclina cumpăna liberei ale+eri spre momeala şi satul străin. Aşa sedescide spărtură "n cetate şi se năpustesc puoaie de vră4maşi careaşteptau ascunşi aară. ?i repede urmea!ă 4alnică pustiire "n cetateasuletului% "mplinirea cu lucrul şi repetarea aptei aceleia, până a4un+e

deprindere sau obicei.?8<; De unde atâta pustiire( De la o clipă ără de Dumne!eu a minţii,

clipă "n care vră4maşul i-a urişat undiţa iadului pe +ât, "nvăluită meşteşu+it "ntr-o momeală a unui lucru sensibil al lumii de aici. Potrivnicul ispiteştecu momeala plăcerii pe tot omul spre patima spre care-l prinde că arepovârnire mai mare% pe cel aplecat spre trup, cu desrânarea: pe cel "nclinat

158

158



spre +ânduri, cu "nţelepciunea veacului acestuia /; 'orinteni ;, 70 care pemulţi i-a rătăcit de Dumne!eu şi pe puţini i-a "ntors: pe cei dornici de'uvântul lui Dumne!eu "i ispiteşte cu Biblia / Petru ;, 70, "ncât "n !ilelenoastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura "n mână. Toţi cei ce umblă

după plăceri, de orice el, nu vor scăpa de prime4dii, căci sub orice plăceree "ncolăcit un şarpe.

?8=; #ncepătorii pot să vadă cum numele Mântuitorului "i i!băveşte deasuprirea momelilor vicleanului > ceea ce-i "ndatorea!ă cu o mare smerenie

"naintea lui Dumne!eu, ştiind că se luptă $l "n locul lor.?8>; Partea "ncepătorilor este nevoinţa de a seca i!voarele patimilor

din pământul inimii, precum şi +ri4a de a nu se sui cu mintea "n vă!duulpărerii, căci acolo bat urtuni mari şi se rup aripile minţii.

RĂ,BOIUL NEVĂ,UTŞI RĂ,BOIUL MOMELILOR ?8?; ri4ă la minte9 'ăci ră!boiul nevă!ut cearcă pe toată lumea şi n-a

cruţat nici iubirea de Dumne!eu a Apostolilor9?8@; 'ine are darul dra+ostei, al răbdării şi al +ândului smerit, "n

vremea de luptă > dacă luptă după le+e / Timotei , 0, iar le+ea estedra+ostea > poate vedea lucruri minunate, "ntoarceri neaşteptate laDumne!eu.

?8; Deşi "n!estraţi cu darurile Bote!ului, totuşi n-am scăpat deră!boiul momelilor. Momeala neiind păcat, e permisă de Dumne!eu săcerce cumpăna libertăţii noastre. Sântul Marcu Ascetul ne lămureşte%Eristos prin cruce şi prin Earul Bote!ului &slobo!indu-ne de orice silă, n-a

"mpiedicat aruncarea +ândurilor "n inimă. Aceasta pentru ca unele din ele,iind urâte de noi, "ndată să ie şterse: altele, iind iubite, "n măsura "n caresunt iubite să şi rămână: şi astel să se arate şi arul lui Dumne!eu şi voiaomului, ce anume iubeşte% ostenelile din pricina Earului, sau +ândurile din

pricina plăcerii). Aici stă pricina pentru care noi, deşi bote!aţi, totuşi maiavem trebuinţă şi de al doilea Bote!, al pocăinţei, "ntrucât nu suntem ca

"n+erii nescimbabili.?88; Căul, nebunia şi aosul nu sunt literatură% sunt realităţi care

uneori i!besc rontal şi caută să "n+ită relativul tău ecilibru. 2e!i clar,

159

159



uneori cu luciditate unică "n viaţă, că &dintr-asta) numai Dumne!eu tepoate scăpa.

?8; Biruinţa Mântuitorului e unică. 1ără $l nimeni nu mai poatecâşti+a o a doua biruinţa asupra răului. Dar cu Eristos da: "nsă nu e nici

atunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelun+indu-se "n vreme şi "nmulţindu-secu luptătorii.

?9; 'ând "mpre4urările te aduc "n situaţia să ve!i limitele raţiunii,cataclismul "n aţă, puterile răului de!lănţuite, nu tremura căci nu eştisin+ur% este 'ineva nevă!ut cu tine, "n tine, care stăvileşte aosul, iar petine te creşte mai presus de om, "mprumutându-ţi şi ţie nimbul divinităţii.

?:; Pe Dumne!eu #l ai sădit, &inoculat), latent, "n structura taspirituală. Tu eşti altoit cu un 5m-Dumne!eu, absolut superior condiţiei

tale pământeşti. Prin aceasta şi tu eşt iu al lui Dumne!eu. /O0 8e-a dat şinouă puterea să im iii lui Dumne!eu. Dacă cineva e conştient şi trăieşteaceastă evidenţă interioară şi pe celălalt plan al e3istenţei, unuia ca acelanici un rău nu i se mai poate "ntâmpla. 8ici omorâţi nu pot i, pentru că

"ntr-"nşii pre!enţa divină e orţă care ace deşartă orice !vârcolire a răuluiasupra lor. /O0 *umea nu se mai poate atin+e decât de temniţa tabiolo+ică. 8oua ta realitate de o evidenţă absolută, scăpându-i cudesăvârşire. Acestea sunt cuprinse "n cuvântul lui isus% &$u, Adevărul, văvoi ace liberi9). ?i &8u vă temeţi de cei ce ucid trupul > care nu plăteştenimic /"n sine0 > şi mai departe nu pot să acă nimic9)

?<; Tot intervalul de vreme până la moartea i!ică a iecăruia "n parte,precum şi toată istoria acestui mod de e3istenţă decimat de moarte, e uncontinuu ră!boi nevă!ut "ntre binele şi răul din om. /...0 'ând "n om se

"ntăreşte această alternativă, a trupului, care acaparea!ă pentru sine şiorţele naturale ale suletului, mintea > conştiinţa ciar > atunci ră!boiulnevă!ut "ntre binele şi răul din om ia o ormă clinică, psianalitică.

?=; Potrivnicul are două eluri de ispite% prin plăcere şi prin durere.

'u primele umblă să ne amă+ească. Dar cu celelalte umblă să neconstrân+ă să socotim plăcerea ca bine şi durerea ca rău. 'u aceastămeşteşu+ire ar restrân+e nă!uinţele suletului numai la o viaţă comodă "nveacul acesta.

160

160



?>; Dacă vede vicleanul că nu isprăveşte surparea cu ispitele atunciaruncă "n minte ule "mpotriva lui Dumne!eu. 'ovârşirile acestui mândrusă nu sperie pe nimeni căci nu spurcă pe om, nici să nu le bă+ăm "n seamă.

??; 8ici o viaţă sporită nu e cruţată de bântuieli% ie cu vederi

amă+itoare şi tră+ând către slava deşartă, ie cu "nricoşări +ro!ave ducândcătre ieşirea din minţi. #n calea celor dintâi avem lepădarea de vederi, căcimai de olos este a ne vedea păcatele decât a vedea "n+erii, iar "n caleacelorlalte avem lepădarea de sine "n +ri4a lui Dumne!eu. Pe puţinicredincioşi şi molateci vicleanul "i scoate din luptă cu evidenţa neputinţeicu care "i aruncă "n de!năde4de, iar către smerenie le "ncide caleapre!entându-le-o ca umilire. Pe calea aceasta le macină suletul "ntrede!năde4de şi nemulţumire, de unde a4un+ la mania persecuţiei. Adună la

conlict, se "ncid suleteşte "n pre4udecăţi şi aşa alunecă din calea sântă "ncalea proană sau ciar clinică. *a aceştia lepădarea de sine a ost mereu unlucru de silă sau ără convin+ere.

?@; Să ştii că a rămâne "n picioare nu e treaba ta, nici a virtuţii tale, cia arului Aceluia 'are te ţine "n braţele Sale ca să nu ca!i "n "ntristare.

?; Deplin i!băvit de lupte nu este om pământean, nici nu trebuie săie. Altel nu ar mai i luptă, nici ucenicie, nici sporire, nu ar mai trebui niciEarul ne"ncetat de la Dumne!eu. 5mul nu şi-ar mai cunoaşte slăbiciunea şinici de smerenie nu ar mai avea trebuinţă. $ mai de preţ lupta, că ve!ia4utorul lui Dumne!eu şi te smereşti şi te umpli de dra+oste, căci biruinţape mulţi i-a pă+ubit.

?8; Suntem "n urtună cu suletul numai atâta vreme cât trăim lasupraaţă, la e3presia cea mai dinaară a vieţii. 'ând "nsă ne mai adâncimsuletele acolo unde ne aşteaptă Eristos de la Bote!, sau de la oricare altăTaină, primim cuvântul *ui care "mprăştie urtuna. $l este i!vorulsmereniei care reecilibrea!ă suletul din bântuielile mândriei. De laaceastă e3perienţă "ncepând, iubim 'rucea lui Eristos şi crucea noastră, cu

irea primim şi credem că tăierea voii proprii e "ntr-un cuvânt curăţirea depatimi.

?; #ncercările şi neliniştile vremii au şi ele un rost% ne provoacă la+ăsirea sensului ce-l avem "n Dumne!eu, ca ultim rea!im etern al liniştii,iar pe de altă parte ne conduc la +ăsirea de noi "nşine, ca ăpturi renăscute

"n Dumne!eu şi a4unse la libertatea spiritului.

161

161



Căbdarea "nsăşi a ră!boiului e ultima ta ru+ăciune.

RECUNOŞTINŢA@99; Astă!i, când mila lui Dumne!eu vine "n Persoană să caute şi să

cureţe pe pedepsiţii Săi, iată că nu +ăseşte recunoştinţă "n srael. Dar, a+ăsit-o "ntre străini, la un samarinean. ată de ce se spune că bineacerea şicu recunoştinţa sunt două virtuţi care nu s-au "ntâlnit amândouă pe pământ.ată "ncă o amărăciune a lui isus. 8ouă, din !ece, iarăşi se vor i apucat derele.

RELIGIA@9:; #n istoria $+iptului, câtă vreme araonii respectau reli+ia,

dinastiile lor dăinuiau multe mii de ani. #ndată ce şi-au ridicat mâna asuprapreoţilor, s-a isprăvit cu ei: templele şi-au "ncis luminile ştiinţei,piramidele au rămas monumente ale morţii şi dinastiile s-au stins. Inuldintre araoni sârşeşte cu toată oastea "n undul Mării Coşii /eşire ;G, 60.

@9<; Celi+ia nu ace ştiinţă, ci conştiinţă.

RENUNŢAREA@9=; Toată lumea este a ta când ai renunţat la ea. Atunci, eşti mai tare

ca ea şi te ascultă. Această renunţare totală asi+ură &pentru veacul viitor

viaţa veşnică).RESPONSABILITĂŢILE

@9>; 'u cât cineva stă mai sus pe scara răspunderilor obşteşti, cu atât "ipoartă şi Dumne!eu o iubire şi o +ri4ă mai mare.

@9?; Pentru cei ce "nsă au o răspundere "ntre oameni, e neapărat detrebuinţă să-şi cunoască atârnarea lor de Dumne!eu şi *ui să- "ntoarcăcinstea şi slu4ba, pe care le au ei "ntre oameni.

RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNEA MINŢIISAU A INIMII@9@; 5 uniicare a voinţei, ba ciar a tuturor acultăţilor noastre

suleteşti i!buteşte s-o a4un+ă abia ru+ăciunea.

162

162



@9; Cu+ăciunea nu 4udecă, ci se smereşte, aducându-ne aminte+reşelile noastre, nu ale lumii. Cu+ăciunea adevărată cere iertarea lumii, nuosândirea ei. ar asupra smereniei vră4maşul nu poate nimic.

@98; Postul curăţeşte ociul, ru+ăciunea curăţeşte mintea. Aici nu

vorbim de ru+ăciuni care cer lucruri materiale, nici de ru+ăciunea care dădrumul "ncipuirii, după cum nu vorbim nici de ru+ăciunea litur+ică, cinumai de ru+ăciunea minţii. *a intrarea "n călu+ărie ru+ăciunea vameşului,completată poate ciar de isus, e numită deodată cu metaniile &SabiaDuului Sânt). Cu+ăciunea minţii este &Doamne, isuse Eristoase 1iul luiDumne!eu, miluieşte-mă pe mine păcătosul).

@9; 'u numele lui isus spus "ntâi cu +ura, apoi cu mintea, pătrundemdin aară spre "nlăuntrul nostru către isus, 'are la ru+ăciunea noastră bate

ră!boi cu potrivnicul din +ânduri şi ne i!băveşte de asupririle patimilor.@:9; Cu+ăciunea minţii sau ru+ăciunea inimii are temeiul acesta,descoperit de #nsuşi isus, că &ără Mine nu puteţi ace nimic) "n privinţai!băvirii de patimi, deci "n privinţa mântuirii.

@::; Cu+ăciunea mintii are şi stări superioare, când i!băvindu-sepatimile, se deapănă de la sine ără cuvinte, "ntr-o nesârşită dra+oste deDumne!eu, de oameni şi de toată ăptura.

@:<; Cu+ăciunea minţii este sabia Duului, care taie +ândurile rele cu8umele lui isus. Propriu-!is, isus ne i!băveşte ne"ncetat de luptapotrivnică% 'u 8umele lui Eristos isus batem pe vră4maşi. 'ăci armă maiputernică asupra diavolului ca 8umele lui Dumne!eu "n cer sau pe pământnu este /Sântul oan Scărarul0.

@:=; Cu+ăciunea ne"ncetată a ericitului 8ume% &Doamne, isuseEristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine păcătosul), după

"ndemnarea Sântului Pavel% &8e"ntrerupt vă ru+aţi), săvârşeşte minuneaunirii "n dra+oste a celor "nvră4bite "ntreolaltă de păcat.

@:>; Sântul oan Scărarul !ice% &'a 8umele lui isus Eristos, armă

mai tare, "n cer şi pe pământ nu este9). 'erul este mintea şi pământulinima, "n care trebuie să se depene ru+ăciunea ne"ncetată a preasântuluinume% &Doamne, isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pemine păcătosul), "ntorcându-se ca o armă mereu "ntinsă asupravră4maşului.

163

163



@:?; Dacă la ceasul de ră!boi, mai bine-!is "n clipa de luptă, lovimmomeala cu numele lui Dumne!eu, depănând ru+ăciunea, vom vedea lucruminunat% pentru ostaş luptându-se #mpăratul > tocmai "ntors de cum eră!boiul vă!ut. 'ăci #mpăratul nostru s-a luptat până la moarte, şi "ncă

moarte pe cruce /1ilipeni , 60, şi printr-"nsa trecând, a rupt !ăvoarele şi aspart porţile iadului, biruind pentru ostaşii Săi şi slobo!indu-i. ar de atuncibiruie ca un Dumne!eu, oriunde e cemat pe nume. ?i% #l ceamădra+ostea.

@:@; 8e trebuie mai multă inimă "n minte şi mai multă minte "n inimă,căci altel, ără lucrarea de unire a preaericitului nume, o iau ra!na şiinima şi mintea.

@:; 1iindcă noi nu putem i contemporanii lui isus, este isus

contemporanul nostru peste veacuri. nspirăm atotpre!enţa Sa "n Prea Sânt8umele Său şi e3pirăm aerul stricat al păcatelor noastre. nspiri DuulSânt, Duul lui Dumne!eu şi e3piri duul rău din tine.

@:8; 'ine ştie, dacă nu mărturiile unor vă!ători Părinţi despre stâlpulde oc ce urca la câte un sporit duovniceşte până la cer, nu era tocmaiaceastă concentrare a personalităţii ericitului% a minţii "n inimă şi aamândorura "n Dumne!eu, căpătând orma unui stâlp de oc.

SCRIPTURA@:; Sânta Scriptură, 'artea lui Dumne!eu, are literă şi are du. De

aceea şi citiri sunt două. Dacă-ţi de!lea+ă Dumne!eu taina ascunsă "n litereo pricepi: dacă nu ţi-o de!lea+ă, nu pricepi decât litere.

@<9; 5 măsură de a4utor "n biruinţa asupra irii ne-o dă şi citireadumne!eieştilor Scripturi. $ste Duul lui Dumne!eu "n cărţile SinteiScripturi, de aceea citirea ei !ideşte duovniceşte. Dar şi pentru aceastatrebuie puţină preocupare. Mai "ntâi trebuie "nvăţată această carte a luiDumne!eu către oameni, adică "nţeleasă "n rostul ei de revelaţie, "nţeleasă

"n cadrul ei istoric, "n sorţarea ei de a menţine "n conştiinţa poporului alesaşteptarea descoperirii desăvârşite "n isus Eristos.

@<:; 2aloarea spirituală a Scripturii nu se pierde "n istoria pe care ocuprinde. De aceea Biblia e şi sin+ura carte a căreia date istorice au şi oneistorie pe care o cuprinde. De aceea, Biblia e sin+ura carte ale cărei dateistorice au şi o memorie duovnicească.

164

164



@<<; 'itirea cu socoteală a Dumne!eieştilor Scripturi aprinde şirăneşte suletul cu +ândurile lui Dumne!eu, care nu sunt ca +ândurileomului.

@<=; #n !ilele noastre se văd mulţi călători la iad cu Scriptura "n mână.

SECTARII@<>; 8u da cu bâta "n viespile sectare.

S.7NTA CRUCE@<?; 8-ai să +ăseşti Sinte Moaşte mai sinte ca Sânta 'ruce.

S.7NTA ÎMPĂRTĂŞANIE@<@; Spre scimbarea omului din ra!a naturii "n ra!a supranaturii avem

trebuinţă mereu nu numai de pâinea naturală, ci mai ales de pâineasupranaturală a Sintei #mpărtăşanii.

@<; Trupul şi Sân+ele *ui Eristos din Sânta #mpărtăşanie se luptă cutrupul şi sân+ele nostru "mpotriva patimilor, sinţind trupul şi ar!ândpatimile.

@<8; Inde sunt lacrimile când venim să ne "mpărtăşim(

S.7NTA LITURG$IE

@<; Dumne!eu coboară "ntre oameni şi suie oamenii la Sine, pe scaraSintei *itur+ii.@=9; Precum Taina pocăinţei sau mărturisirea este 4udecata milostivă a

lui Dumne!eu, ascunsă sub cip smerit, şi iubitorii de smerenie dau dedarul acesta, asemenea şi Sânta Rertă a Mântuitorului, din Sânta*itur+ie, ascunde, iarăşi sub cip smerit, o taină a ocârmuirii lumii.

@=:; 'ei veci ştiau pricina pentru care nu se arată Antirist "n !ilelelor, căci Sântul Pavel vorbeşte despre taina aceasta "n cip ascuns, dar n-onumeşte / Tesaloniceni , @0. $ Sânta *itur+ie, sau Rerta cea de-apururi, despre care a +răit Domnul prin Daniil /Daniil ;, ;70 şi apoi #nsuşine-a "nvăţat. $a este aceea care opreşte să nu se arate Antirist, sau omulnele+iuirii / Tesaloniceni , <0 decât "n vremea "n+ăduită lui deDumne!eu. 'ăci pentru mulţimea ărădele+ilor, demult ar i trebuitDumne!eu-Tatăl să sârşească lumea, "nsă Dumne!eu-1iul, 'el ce este

165

165



iubirea de oameni şi de toată irea, mereu Se aduce pe Sine Rertă Sântă "naintea lui Dumne!eu-Tatăl, mi4locind milostivirea de la $l.

@=<; Sân+ele Mielului din Sânta #mpărtăşanie mai ţine suletul "n oaseşi lumea "n picioare. Precum Taina Pocăinţei e un dar al 'erului, sub cip

smerit, pentru mântuirea iecărui sulet "n parte, aşa Sânta *itur+ie,marea taină, ascunsă iarăşi sub cip smerit, mântuieşte lumea, sau o ereştede ur+iile Antiristului. ată de ce, toată lumea ar trebui să vie la Sânta*itur+ie, că pentru dăinuirea lumii e darul acesta pe pământ.

@==; Deci, câtă vreme mai sunt oameni ce caută pocăinţa şi Sânta#mpărtăşanie, Satana n-are putere% "l opreşte Dumne!eu. Dar când oameniise vor "ntuneca la minte aşa de tare, "ncât vor "mpiedica Sânta *itur+ie,cu toată voia lor, vrând necredinţă, "n !ilele acelea va "nceta şi Rerta cea

de-a pururi, şi va "ncepe urâciunea pustiirii, precum !ice la Daniil% &?i dinvremea când va "nceta Rerta cea de-a pururi şi va "ncepe urâciuneapustiirii, vor i ;7 de !ile) /Daniil ;, ;;0.

@=>; Sânta *itur+ie mai ţine lumea.

S.7NTUL NICOLAE@=?; Suerinţa pe care o aduna de la toţi "i ăcea iubirea mai

strălucitoare > şi acestea laolaltă > ard ca o ăclie "n viaţa sântului, careapoi, mai multă suerinţă atra+e, sporind ocul iubirii sale de oameni.

Suerinţa şi iubirea se cresc "n pro+resie una pe alta. Aşa se ace căinima lui era mare "n care se revărsau toate lacrimile şi durerile pământului

"şi +ăseau alinare.'red că aceasta este taina &luminătorilor lumii). De apt toate minunile

pe care le-a ăcut Dumne!eu oamenilor, după mutarea Sântului nu au altăe3plicaţie, decât că sunt un răspuns pe care l-a dat Dumne!eu pentruiubirea lor de marele ierar. 'ăci Dumne!eu este ăcătorul de minuni "nSinţii Săi, indierent dacă sunt "n lumea aceasta sau nu.

Dar, marea minune şi din ce "n ce mai rară "ntre oameni este tocmaiaceastă lumină a inimii, căreia Dumne!eu nu-i poate pune otarmormântul. De aceea, Dumne!eu o laudă cu apte mai presus de ire,cinstind cu ele pomenirea iubiţilor Săi, iubitori de oameni sinţi. Dumne!euo laudă cu apte mai presus de ire. Să o lăudăm şi noi măcar cu vorba.

166

166



S.7RŞITUL LUMII@=@; 'ând ărădele+ile vor "ncleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor

sălbătici aşa de tare, "ncât vor !ice că nu le mai trebuie Dumne!eu şiBiserică şi Preoţi, "ncât va i sălbăticirea şi nebunia urii /*uca @, ;;0 peste

tot pământul, atunci vine sârşitul.

S.INTELE TAINE@=; Biruinţa Mântuitorului e unică. 1ără $l nimeni nu mai poate

câşti+a o a doua biruinţă asupra răului. Dar cu Eristos da: "nsă nu e niciatunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelun+indu-se "n vreme şi "nmulţindu-secu luptătorii.

@=8; isus Eristos "mplineşte ceea ce ne lipseşte nouă% ne-a dăruit o a

doua naştere, iertându-ne de prima: ne-a "ntărit irea pentru reacereavirtuţii şi ne-a luminat mintea pentru reacerea cunoştinţei > amândouă detrebuinţă pentru a ne lipi cu dra+ostea mai tare de adevăr decât de viaţaaceasta. Astel, ne-a dăruit şi nouă biruinţa asupra morţii, "ntrucât > celorce trăim viaţa "n Eristos > nu ne mai este o +roa!ă, ci o de!le+are deinitivăde păcate. Moartea pentru noi nu mai este o "nrân+ere a irii, ci omorâre apăcatului şi i!băvirea irii. #n elul acesta !icem că biruim şi noi, dar de apte isus Eristos, 'el ce locuieşte "n noi prin Taine, care câşti+ă ră!boiul şi seoşteşte pentru mântuirea noastră: şi, stăruind şi noi cu dra+oste "n nevoinţalui Dumne!eu, ră!beşte asemănarea Sa peste cipul vieţii noastre.

@=; Aşa ni s-a "mpărtăşit pe Sine, "n primele trei Sinte Taine,iecăruia, "ndată după venirea noastră "n lume /oan ;, 0. Acestea sunt%Sântul Bote!, In+erea cu Sântul Mir şi Sânta #mpărtăşanie, iar la vârstapriceperii, cunoştinţa de Dumne!eu /oan ;=, <0.

@>9; Pre!enţa lui Eristos "n Sintele Taine rămâne un adevăr do+matic.Aici vorbim de trăire, de desăşurarea lui Eristos din Taine "n viaţa noastrăreală. Dacă Domnul este ascuns de la Bote! "n Sanctuarul cel mai

dinlăuntru al iinţei noastre, ca un #naintemer+ător "ndemnându-ne spre "mplinirea poruncilor, printr-"nsele apar pe obra!ul nostru spiritualtrăsăturile Domnului.

@>:; 'eea ce odinioară era corabia lui 8oe peste puoaiele potopului,aceea e Biserica lui Eristos > 'el cu cruce > peste puoaiele pier!ării.Deosebirea e aceea că corabia lui 8oe a ost "ncisă pe dinaară de

167

167



Dumne!eu şi nimeni n-a mai putut intra /1acere =, ;@0, pe când corabiaBisericii > coarbia cu crucea pe catar+ > are intrarea descisă şi mai potintra oameni "nvălmăşiţi de puoaie. Acolo era 8oe, aci Eristos, iar "nvaluri uci+aşul, "necând pe oameni.

Se "ntâmplă "nsă ceva de ne"nţeles% că cei ce se cinuiesc "n valuri, deşitoţi ţin să trăiască, totuşi nu toţi vor să scape "n coarbie. Mai mult ciar,scuipă mâinile ce li se-ntind de la intrarea corăbiei. ar mâinile sunt braţelepărinteşti% braţele celor şapte Sinte Taine ale lui Dumne!eu care i!băvescpe oameni din potop, născându-i din trup "n Du /'oloseni , ;0, dinamărâta viaţă la viaţa cerească.

S.INŢENIA

@><; isus Eristos e 'alea şi naturală şi supranaturală a desăvârşirii.@>=; Sinţenia nu e tristeţe, e bucurie. Sinţenia tristă e o tristăsinţenie.

@>>; Toţi ştim că "nlăuntrul nostru stau ascunse măr+ăritarul, comoara,talantul şi altarul #mpărăţiei lui Dumne!eu. #nlăuntrul nostru avem aşadarposibilitatea sinţeniei. Dar posibilitatea "ncă nu e realitatea. De la sinenumai, posibilitatea sinţeniei nu se transormă "n sinţenie.

@>?; #n viaţa duovniceasă credinţa otărâtă poate ace ca posibilitateasinţeniei să se transorme "n realitatea sinţeniei. $ste nevoinţa monaului.1ără nevoinţă "ntinsă, susţinută de convin+ere, orice posibilitate reală varămâne numai posibilitate sau ciar se va transorma "n imposibilitate.

@>@; 5 sinţenie conştientă ar putea cădea ca ul+erul "n ispitasinţeniei, care e cea mai rainată capcană a mândriei.

@>@; Sinţii Părinţi nu au recunoscut desăvârşirea decât după semnuldesăvârşitei smerenii.

@>; 'ei ce "şi "ntorc mânia şi pota de la cele de aici, unde altel ar i!ăcătorit "n contra irii, aceia scapă de bărbatul sau de emeia dintr-"nşii şi

vin la starea unui sulet de ecioară.Suletul a4uns la starea de ecioară are parte de crinul Bunei-2estiri a

naşterii lui Eristos "ntr-"nsul.@>8; *ui isus lucrurile, "ntâmplările, oamenii de tot elul, până şi

copiii "i prile4uiau motive de revelaţie. De la toate lucrurile lumii isusridică oamenii la raţiunile supranaturale ale Providenţei. Pe copii de pildă%

168

168



isus i-a +ăsit modelul suletului descis spre Dumne!eu. $i, deşi nu "nţele+ nimic şi nu sciţea!ă nici o "mpotrivire dialectică, cred totul şi pun "ntrebări uimitoare de credinţă. Pentru ei e3istenţa lui Dumne!eu şipre!enţa divină este un lucru de la sine "nţeles. 8u "n !adar s-au alăturat

aceste două cuvinte% copilărie şi sinţenie. De apt, omul "ncepe viaţa cusinţenie, apoi o pierde% devine păcătos, devine &"ntrebătorul complicat alveacului acestuia).

@?9; *imitele omului sunt limitele sinţeniei sale. ar sinţenia este dela Dumne!eu. De altel, sin+urul leac al vieţii, s-o scape de năruire numaisinţenia rămâne. Sinţenia este şi eectivă şi preventivă. Datori de a ocâşti+a sunt toţi oamenii care vor să se mântuiască.

@?:; Sinţenia, tare seamănă a sănătate ori+inară, o strălucire lină a

spiritului. Inde sunt acestea şi Dumne!eu Se odineşte, unde lipsesc şiisus #şi pierde răbdarea. $ste lucrul cel mai +reu să "ndupleci omul săurmărească reali!area sinţeniei.

S.INŢII DREPŢII@?<; 5amenii voinţei sunt eroii credinţei şi sinţii creştinismului.@?=; Sinţii sunt convinşi de păcatele lor. De aceea, 4udecându-se pe ei

"nşişi vrednici de iad, primesc de la Dumne!eu Caiul şi, "n dar, mântuirea.@?>; 'ei desăvârşiţi nu simt numai spinul păcatelor lor, ci +ăsesc "ntr-

"nşii murmurând toate păcatele oamenilor. 'ăci prin cei desăvârşiţi serăsrân+e sinţenia lui Dumne!eu, ca printr-o o+lindă şi "ntr-"nşii iarăşitoată irea omenească-şi simte durerea şi păcatul.

@??; Abia lor le "n+ăduie Atotştiutorul Dumne!eu să bată ră!boi custricătorul irii omeneşti şi cu sabia Duului ne"ntrerupt să-l ardă. Dar nuspre el le e privirea, ci având toată ăptura lor absorbită de dar, s-au ăcutca un pâr4ol "ntr-un ru+ near!ător şi, strămutaţi de dra+ostea lui Dumne!eu,ciar şi numai cu atâta, că sunt "n lumea aceasta, ard pe &stăpânitorul) ei "n

inimă, ca o sabie de văpaie.@?@; Acesta e ocul celei mai mari nevoinţe prin care au să treacă cei

ce a4un+ desăvârşirea, că Dumne!eu #nsuşi se ascunde din aţa lor, şi seprăvălesc asupra lor puoaie de ură, căutând cum să-i "n+ită. Dar dedra+ostea lui Dumne!eu nimic nu-i mai desparte /Comani 6, <6-<0% nicisuerinţa, nici "n+erii, nici viaţa, nici moartea, nici iadul, de care se

169

169



dovedesc mai presus, căci desăvârşirea dra+ostei nu mai are pe acestea "n+rădire şi otar.

@?; #n Biserică se nasc de sus şi cresc pe pământ, câşti+ând "nră!boaie, oamenii mai presus de ire sau dumne!eii după Dar.

@?8; #n ştiinţă e savantul care sondea!ă necunoscutul prin teorii şi leveriică pe urmă, dacă aduc lumină şi corespund realităţii sau ba.

#n credinţă, "n reli+ie este sântul, care are alte mi4loace de alare aadevărului.

Sântul nu cercetea!ă. 2iaţa lui curată e mi4locul de cunoaştere a uneirealităţi pe care cercetătorul savant n-o poate prinde niciodată.

?tiinţa nu an+a4ea!ă viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-opoate crea.

@?; 'u toate că răul se pedepseşte prin sine "nsuşi, iubirea divină dătotuşi putinţă de ieşire din "nundătura răutăţii ce se pedepseşte pe sine "nsăşi% de se va +ăsi cineva să stea bun pentru raţii săi "naintea luiDumne!eu.

@@9; Aceştia, prevă!uţi de Dumne!eu cu slu4ba aceasta "ncă mai "nainte de-a se naşte /alateni ;, ;: eremia ;, 0 şi trimişi să o "mplinească, sunt slu+ile Sale, cărora le-a dat avuţia Sa pe mână.

@@:; Să nu se creadă "n+ust că dreptul apare numai "n reli+ie. Dreptulpoate să se arate "n oricare dintre valorile sau talanţii lui Dumne!eu. Dacă

"nsă abia apare "n reli+ie, asta se datoreşte aptului că numai aici se mai ştieceva despre atârnarea omului de Dumne!eu.

@@<; Purtătorul oricărei valori, dacă va a4un+e la cunoştinţa atârnăriisale de Dumne!eu, va a4un+e drept.

@@=; Dreptul e omul lui Dumne!eu, ori de poartă slu4ba preotului, oripe-a "mpăratului, ori pe-a artistului, ori pe-a vistiernicului, ori pe-abo+atului, ori pe-a săracului. In sin+ur lucru i se cere pentru aceasta% să secunoască pe sine ca avându-şi obârşia spirituală şi toată "n!estrarea de la

Dumne!eu. Sunt mulţi drepţi care nici nu ştiu despre ei că sunt drepţi.Pentru ei neştiinţa e o mare acoperire de prime4dii şi anume, prime4diacăderii "n mândrie a celor conştienţi de virtutea lor. #n sânta lor neştiinţă eisunt simpli ca lorile, nu ştiu nimic de rumuseţea lor.

@@>; Sinţii, drepţii prin e3celenţă, pe măsura credinţei şi a curăţiei lormoştenită din părinţi şi sporită cu propria lor osteneală sunt o cuvântare

170

170



vie, pentru că au "ntr-"nşii pe Dumne!eu > 'uvântul, 'el ce stri+ăprintr-"nşii voia Sa către ceilalţi oameni. #n 4urul acestora se "ntăreşte şi se

"ntinde credinţa, şi mulţi se mântuiesc. Prin ei se potoleşte anaria, prin eise restabileşte ecilibrul şi armonia şi prin ei şi ceilalţi "ntrevăd pe

Dumne!eu. Sinţenia e tocmai această transparenţă a lui Dumne!eu "năptura Sa, prietenia aceea de mare cuviinţă a suletului cu Tatăl său >sin+ura situaţie normală şi de la sine "nţeleasă a omului şi a oamenilor.

@@?; Drepţii ac cumpănă "ntre Dumne!eu şi oameni% dobândind de laoameni pocăinţa şi de la Dumne!eu, milostivirea. 'ând lipsesc drepţiidintre oameni, iubirea nu se poate "mplini, ci trebuie să se "mplineascădreptatea.

@@@; Preotul, şi "n +eneral dreptul, "şi are slu4ba de a tălmăci tainele

iconomiei divine, "nduplecând spreolaltă amândouă părţile, şi pe om şi peDumne!eu. De multe ori dreptul o păţeşte, că primeşte să+eţi dinamândouă părţile. &Dreptul care moare osândeşte pe nele+iuiţii caretrăiescO vedea-vor sârşitul "nţeleptului, dar nu vor "nţele+e ce sat a avutDumne!eu cu elO) /#nţelepciunea lui Solomon G, ;@-;=0.

@@; 5are de ce "nvinuieşte Dumne!eu pe oameni de aptul că nu semai naşte dreptul printre dânşii şi că ei nu ba+ă de seamă(

Căspunsul e următorul% drepţii sunt uneltele lui Dumne!eu, prin caresătuieşte neamurile şi, prin rostul lor, ace cu putinţă milostivirea Sa pesteoameni: pe când dacă nu-i are, oamenii vor da peste ur+ia dreptăţii Sale,după aptele lor. 1amilia, cu roadele ei "mpovărate de ărădele+i, #l aducepe Dumne!eu la impas: drept aceea, oamenii sunt traşi la răspundere şi seală "n aceeaşi prime4die cu smocinul ără roadă /*uca ;<, @: Marcu ;;,;<0.

&'ăutat-am printre ei, să +ăsesc un om ca să se poarte cu dreptate "naintea eţei Mele pentru ţara aceasta, ca să nu o pierd, şi n-am +ăsit)/e!eciil , <70.

@@8; &Dumne!eu este "ndelun+-răbdător şi mult milostiv, darnepedepsit nimic nu lasă)/8aum ;, <0. #nsă nimic nu ace ără să aratetaina Sa slu4itorilor Săi /Amos <, =0. ată dreptul ca vestitor al voinţei luiDumne!eu, ca vă!ător "nainte, dincolo de !area dimensiunii a patra, timpul.Sânta Scriptură ar i o copie de pe nevă!uta 'arte de la cârma lumii.Dreptul a4un+e la obârşia Scripturii.

171

171



@@; Slu4ba cea anevoioasă şi plină de prime4dii o au "nsă drepţii, cândtrebuie să dea pe aţă păcatele poporului /Plân+eri , ;G: eremia ;G, ;7:saia 60. &Prin ştiinţa lui, dreptul, slu+a Mea, va "ndrepta pe mulţi) /saia<, ;;0. De aceea trebuie să ie deodată şi stâlp de ier şi !id de aramă

/eremia ;, ;60 şi aţă de cremene /saia 7, =0: şi, pe deasupra, tuturora,trebuie să ie păstorul cel bun, care-şi pune viaţa pentru oile sale /oan ;7,;;0.

#ntr-adevăr, slu4ba aceasta n-o poate ace decât un lepădat de viaţă şiun "ndră+ostit de Dumne!eu. De aceea !ice Petru, că şi dreptul abia semântuieşte /; Petru G, ;60, socotind +reutatea sarcinii. 'ăci nimeni nu edrept ără vreun rost de la Dumne!eu, ără vreo treabă de ăcut.

Mântuirea dreptului e condiţionată de "mplinirea destinului său de la

Dumne!eu şi e prime4duită de cruţarea vieţii proprii, când o ace "n daunaintenţiei divine.

SI.ILISUL@9; Acum cinci veacuri, la ;G, 'olumb aduce "n $uropa vestea

descoperirii Americii, iar mateloţii lui aduc $uropei siilisul. sprava lor aluat proporţii, "ncât, pentru stăvilirea urmărilor de!astruoase alespirocetei, acultăţile de medicină au creat catedră de siili+raie. /...0

$ recunoscută de toţi e3traordinara repe!iciune şi putere de adptare aor+anismului la orice accident şi "mpre4urare: adaptare aproape automată.De pildă, unui tăietor de lemne "i alunecă mâna "n pân!a ierăstrăului său,cu câteva sute de turaţii pe secundă. De-abia a simţit +ro!ăvia şi cade "nnesimţire. In şoc nervos opreşte aluenţa sân+elui la creier, ceea ce aducecăderea "n nesimţire, or+anismul stă astel locului, ără vreo mişcare, căcialtel ar conturba lucrul !orit al apărării automate. In val de sân+e "nvăluierana care se coa+ulea!ă "n atin+ere cu aerul şi ormea!ă un "nveliş i!olator.'a la o comandă, ibrina din sân+e se şi transormă "n mici aţe, pe care le

+emuie ca un dop, "n corpul tăieturii, unde se şi apucă să repare, lipind,completând etc. Temperatura locală se ridică, atin+erea devine dureroasă,ca să ie asi+urată liniştea apărării or+anice. Toată această adaptare la nouasituaţie dovedeşte un serviciu automat de si+uranţă a vieţii. /...0

1aţă de bacilul siilisului, atitudinea serviciului de si+uranţă e cu totulstranie% nu se apără, nu dă alarmă, "i lasă descise toate căile, "i "n+ăduie să

172

172



umble "n inspecţie prin "ntre+ or+anismul şi-l lasă să &mănânce) cepoteşte, până şi scoarţa de pe creier. De aceea a trebuit ştiinţa să ia măsuri

"mpotriva lui, iindcă natura nu vrea să se apere. 8u cumva Treponema asta e o pedeapsă ne"ndurată, aruncată ca o

rână "mpotriva destrăbălării( 8u cumva, "n aţa acestei pedepse i s-a luatirii dreptul de apărare( De ce nu se apără( /...0

Tare-mi vine-a mă +ândi la locul din eremia proorocul, unde !ice%&ată, voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, "mpotriva cărora nu-idescântec şi vă vor muşca, !ice Domnul) /eremia 6, ;=0. /...0

ată, dar, pedeapsa ne"ndurată peste care dă mintea când nu-şi "nrânea!ă potele% e dată 4os de pe tronul conducerii şi, cu totul, trup şisulet, prăvăliţi, le+aţi "n casa de nebuni.

SMERENIA@:; Primirea umilinţei e cea mai mare putere a dreptului: pe când

ră!boiul pentru mândrie e dovada celei mai mari neputinţe.@<; Suerinţa mai are şi un alt rost. Prin ea "n+ăduie Dumne!eu oricui,

ne"nsemnat la slu4bă sau cip, să-ţi sară "n obra! şi să ţi-l pălmuiască cuocările cele mai de pe urmă. ?i cine ar putea să acă mai bine o treabă deasta, decât un om de nimica, dar totuşi de vreo treabă lui Dumne!eu.

@=; #n+ăduie Dumne!eu să-ţi au!i aptele pe nume. 'ăci oarte maritârcoale dă vră4maşul "n 4urul celor "ncercaţi, pentru păcatele lor trecute, casă-i scoată din calea mântuirii, ispitindu-i să nu se smerească, ci să-şi apere&onoarea).

@>; 8e-am putea "ntreba% de ce "n+ăduie Dumne!eu palme peste aţadreptului( Căspundem că nu este altă cale de sinţire şi că, "naintea luiDumne!eu, nici cerul nu este destul de curat /ov ;, ;0: iar sinţire ărăsmerenie nu este. Pe noi "nsă, cei păcătoşi şi +rei la pricepere, Dumne!eunu are cum ne aduce aminte de păcatele noastre, ştiute sau neştiute, ca să ni

le cunoaştem şi să ni le mărturisim > de vreme ce nu luăm aminte lapredica Bisericii > decât luând, cu atât mai vârtos, pră4ina ocărilor. Dacăne-am cunoaşte cât suntem de păcătoşi, ne-ar i mult mai uşoară ispăşireavinovăţiilor. Dar când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne "nşelăm dupăpărerea noastră cu &dreptatea) pe care n-o avem, şi necunoscându-ne, nurăbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumne!eu. Drept aceea,

173

173



când au!i pe cineva ăcându-te tobă de ocări şi blesteme, nu te pripi cumintea şi nu sări cu +ura, răspun!ându-i ce nu trebuie. 8u-l "ntreba pe el%de ce mă ocărăşti, ci "ntreabă-te pe tine oare de ce mă ocărăşte omulacesta( #n orice ca!, răspunde ca David% pentru păcatele mele Domnul i-a

poruncit să mă ocărască şi să mă blesteme: dar nădă4duiesc, pentrunăpăstuirea ocării, mila lui Dumne!eu.

@?; Să !icem că, după părerea ta, ai avea o viaţă bună după voia luiDumne!eu, soţ şi copii cumsecade şi, totuşi, aşa din senin, la o "ntâmplareoarecare, un vecin sau propriul tău copil sau soţ, să-ţi ardă obra!ul!vârlindu-ţi vorbe +rele% prăpădită, uci+aşă, oaţă. ar tu, neştiindu-te devină cu nici una din acestea şi nepricepând ce se lucrea!ă la mi4loc, sepoate să sari, ca muşcată de şarpe, cu şi mai +rele vorbe, apărându-te şi

"ndreptându-te, iar pe cel ce te cearcă, apăsându-l şi uci+ându-l cu mânia.8u e bine, nu te +răbi, ci socoteşte cum trebuie% poate că nu ţi-ai mărturisit,asupra ta, vreo +reşeală cu propriul tău soţ, "nainte de vreme, iar soţul tău

"ţi aduce aminte acum, "ntr-un şuvoi de mânie, ără să ştie că păcatul o datătot răbuneşte, oricâtă uitare s-ar i aşternut peste el. Poate că şi copilul "şistri+ă "n ocara sa vreun păcat al părinţilor, de care trebuia cruţat, ie cuapta, ie cu +ândul. Poate că vreun +ând rău asupra vieţii sale, el la vreme

"ţi aduce aminte, sub ormă de necuviinţă, +reşeala ce era s-o aci asupră-i.Iitaseşi să ţi le mărturiseşti, să te de!le+i de vina lor şi iată, ţi se aducaminte. 'ăci, prin cei apropiaţi primim arsurile cele mai curăţitoare, > ştiutiind că nu este nedreptate la Dumne!eu. ar pe de altă parte, poate căpuţine !ile mai avem şi, din "n+ăduirea lui Dumne!eu, se răstesc la noiviclenii, cei ce ne-au "ndemnat la păcate, şi, prin vreo +ură slabă, ne stri+ăvinovăţiile uitate pe care mărturisirea şi lacrimile noastre nu le-au şters.

Drept aceea, cu lumina cunoştinţei iind, "n neca!uri bucuraţi-vă/; Tesaloniceni , ;@0. 'ăci celui lămurit "n căile lui Dumne!eu tot ce i se

"ntâmplă spre mai multă lumină i se ace, ori pricepem, ori nu pricepem

aceasta. ri4a noastră să ie% de-a nu strica ce tocmeşte Dumne!eu.@@; 2remea de amărăciune ţine de obicei cât ţine aplecarea spre

mândrie: căci celui smerit nimic nu-i poate sta "mpotrivă% nici lucrurile,nici oamenii şi nici dracii.

174

174



#naintea lui Dumne!eu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte,curăţă, apără şi "ntoarce toate spre pace. Deci, când amărăciunea "ncercăriişi-a "mplinit lucrul, iarăşi "ntoarce Dumne!eu toate spre bucurie.

@; Mulţi, până nu-şi "nţele+ +reşelile, se cred curaţi apărându-se% că

n-au omorât, n-au dat oc şi aşa mai departe. De apt ei sunt "ncişi şi le+aţila minte cu un văl de "ntuneric care nu se rupe altel, decât numai când lei!beşti păcatele peste obra!.

@8; &'ui i se pare că stă, să ia aminte să nu cadă). De aceea, stămimprovi!at, "n nesi+uranţă, "n atârnarea milostivirii lui Dumne!eu. 1ireanoastră, "ncă nu este "ntărită ca să poată &sta). &A sta) este "nălţarea care secorectea!ă cu căderea. Depresiunea de asemenea nu este stare de masă. 5cădere "n umilinţă, convins de bineacere şi pe mulţi i-a olosit şi la mai

mari măsuri i-a adus decât pe mulţi dintre nevoitorii conştienţi de caleasinţeniei.@; 8ecertat nu te smereşti. ?i nesmerit nu apare "nrudirea ta cu

crucea, ca să o iubeşti, ca pe ceva "n care eşti smerit /smerenia, iubirea şicrucea sunt din aceeaşi amilie a desăvârşirii0.

?i crucea > cu "nvierea care-i urmea!ă > era punctul de vedere al luiDumne!eu. 5mul voia să-l scape pe Dumne!eu de cruce. Dumne!eu seceartă cu omulO "n numele dra+ostei.

Satana #i era milostiv lui Dumne!eu prin Petru şi uci+aş prin uda.Satana, prin rica de suerinţă a trupului şi prin i+noranţa raţiunilormântuirii, ţine omul "n "n+ustime, "n nede!voltare, "n nonsens, cu uncuvânt% "n sminteală cu Dumne!eu.

@89; Mare este acela care numai de mărimea lui nu se ocupă. $ste celce creşte ără să ştie, ca bobul de +râu "n strălucirea soarelui.

Dacă este o creştere naturală este şi o creştere supranaturală, căciadevărata dimensiune a desăvârşirii este smerenia.

Drept aceea, dacă nu puteţi "nţele+e #mpărăţia lui Dumne!eu, cel puţin

primiţi-o ca un copil "n care nu se "ntâmplă nici o răvăşire dialectică.

SMERENIA ŞI CURAUL@8:; Smerenia şi cura4ul s-ar părea doi termeni opuşi. 'u toate acestea,

"n viaţa duovnicească ei se armoni!ea!ă, ba se şi completea!ă. Absenţasau "mpuţinarea unuia slăbeşte pe celălalt şi "ntre ei trebuie ţinut un

175

175



ecilibru. 'ăci viaţa creştină orientată numai spre umilinţă ia o "năţişarede sclavie spirituală, de pipernicire la literă şi pierde cura4ul. Deasemenea,orientarea numai spre "ndră!neală personală şi spre proetism distru+ebisericitatea şi sobornicitatea creştinismului, provocând ie ere!ie, ie

scismă, deci pierde smerenia.

SMERENIA C$ENO,AH M7NTUITORULUI@8<; Fiditorul ăpturii, Mântuitorul nostru, "ndură o micşorare a Sa "n

Du, pe potriva măsurilor noastre omeneşti, cu iecare vârstă, cu iecarerând de oameni până la sârşitul veacului. ?i se sileşte, ca un mare smerit săne "nduplece, prin ale+erea cea de bunăvoie, să suim la măsura Sadumne!eiască. Se micşorea!ă pe Sine la măsură omenească, dându-se

minţii noastre să-i semuiască preţul, şi, dacă #l va ala, să ridice ireaomenească la măsura dumne!eieştii Sale smerenii, adică să im dumne!eidupă Ear.

@8=; ată pe Dumne!eu cârmuind lumea şi, totuşi, cu mare smerenie,bătând şi aşteptând la poarta !idirii Sale să se descidă şi să ie primit...#ntr-unii Se naşte, "ntr-alţii sporeşte cu vârsta şi cu "nţelepciunea, "ntr-alţiipropovăduieşte, "ntr-alţii minuni săvârşeşte şi "n sârşit "ntr-unii Se scimbăla aţă "n lumină dumne!eiască: iar "ntr-alţii > oarte mulţi de aceştia >neasemănat Se cinuieşte.

SPIRITISMUL@8>; 1ărădele+ea vorbirii cu morţii, sau spiritismul, are vecime mare.

#n !ilele noastre, a a4uns o adevărată modă de lume mare, şi, iind cea maisubţire dintre amă+iri, e şi cea mai prime4dioasă rătăcire. /...0

Biserica nu tă+ăduieşte spiritismul, ci-l opreşte. ată de ce%Spiritul care vine nu poate aduce nici o probă "ndea4uns de

convin+ătoare despre iinţa sau identitatea sa. Poate "nşira dove!i după

dove!i, arătând că ştie lucruri, pe care, ni se pare nouă, numai răposatulputea să le ştie. Dar şi "n+erii răi sau spiritele pot să le ştie tot aşa de bine.#n nici un cip nu putem i si+uri de identitatea celui ce vorbeşte sau scrie

"ntocmai ca răposatul. Se-ntâmplă, adică, cea mai meşteşu+ită substituire apersoanei, care e "nlocuită şi copiată "ntocmai "ntru toate, cum o ştiam şinoi, ca amă+irea noastră cea din bună credinţă să ie desăvârşită% iar noi să

176

176



credem o lucrare de amă+ire, ca pe cea mai adevărată descoperire dedincolo. ?i, vă!ând că cele mai multe descoperiri se "mplinesc mai peurmă, primeşti ără control cea mai de pe urmă "nşelare. ar aceasta opăţesc mai ales cei ce ocolesc sintele Predanii ale Bisericii şi umblă după

măiastra "nşelare ca să-i povăţuiască aceia către lumea de dincolo. $ şi maiuşor% spiritismul nu cere lupta cu sine "nsuşi, nu cere sinţirea vieţii, nu cererecunoaşterea dumne!eirii Mântuitorului, nu opreşte ispitirea de Dumne!eu

> căci tocmai asta e spiritismul. Ba, dacă ţii neapărat la acestea, de teamasă nu te ali "n +reşeală, ţi le cere şi pe-acestea, dar numai ca, pe lân+ă toateacestea, să mai cre!i şi "n spiritism, adică şi "n altceva pe lân+ă Biserica

"ntemeiată de Dumne!eu. ar cu vremea, câşti+ându-ţi "ncrederea, te poţipomeni cu saturi "mpotriva mântuirii, sau pradă nălucirilor care clintesc

mintea din dreapta socoteală.Am putea i "ntâmpinaţi de adepţii spiritismului cu cuvântul că dintresinţi mulţi au +răit cu "n+erii, iar unii cu adevărat au +răit şi cu cei mutaţide aici, ba şi la viaţă i-au "ntors: dar asta a ost din "n+ăduinţa luiDumne!eu, ca o mărturie a nemuririi suletului şi a "nvierii celei de obşte,şi ca o slavă cu care i-a cinstit pe sinţi. Din când "n când se arată "ntreoameni cât ascultă Dumne!eu de sinţi când arde "ntr-"nşii iubirea deoameni şi voiesc să-i scape de vreo mare nedreptate năpăstuită peste dânşii%ei cer de la Dumne!eu mărturia celui de dincolo de mormânt. Dar de laminunile lui Dumne!eu prin sinţi şi până la descoperirile spiritiste e totatâta depărtare, câtă de la sinţi la ispititorii de Dumne!eu. 2iaţa Sântului'iprian, care "nainte de a i creştin era mare vră4itor şi "nşelător de oameni,ne poate sta mărturie şi "n privinţa spiritismului.

Altă pricină, pentru care Biserica "şi opreşte iii de la calea lăturalnicăa spiritismului şi a vră4itoriei de toate treptele e şi aceasta% s-a bă+at deseamă că practica spiritismului duce la nebunie. 1ăcându-se cercetareundeva, "ntr-o casă de nebuni, s-a +ăsit că =7 de inşi la sută ăcuseră spiri-

tism. 'um se a4un+e la nebunie e uşor de priceput% iecare şedinţă se poateace numai dacă toţi cei din adunare se "nvoiesc să "mprumute din ei oanumită putere nervoasă, trebuitoare spiritului de dincolo, care scrie sauvorbeşte printr-unul din cei adunaţi. Acela "şi pierde conştiinţa de sine "nvremea şedinţei, cade "n transă. #mprumutarea puterii nervoase pe care osolicită spiritele spre a putea comunica dincoace e mai mult o "nvoire la 4a

177

177



pe socoteala sănătăţii nervilor, 4a care duce, "ncetul cu "ncetul, pe unii mairepede, pe alţii mai târ!iu la a nu se mai putea slu4i de minte şi de nervi,căci tâlărite de spirite slăbesc şi, oarecum !icând, "şi scimbă irea, "ncâttoate le văd printr-un du străin, altel decât cealaltă lume normală. Aşa

"ncepe pe "ncetul să se arate nebunia, de cele mai multe ori ără "ntoarcere.@8?; Biserica e datoare să-şi cruţe iii de ispita căderii "ntre tâlarii cei

de du: de aceea opreşte lucrul acesta şi-şi previne credincioşii cu satulSântului Pavel, dat Tesalonicenilor, iscoditori şi ei de taine%

&Taina ărădele+ii se "niripea!ă... virea &aceluia) va i prin lucrarealui Satan, "nsoţită prin tot elul de puteri şi de semne şi de minunimincinoase, şi de amă+iri nele+iuite, pentru iii pier!ării, iindcă n-auprimit iubirea adevărului, ca să se mântuiască. Pentru aceea Dumne!eu le

trimite amă+iri puternice, ca să dea /dar0 cre!ământ minciunii, şi să cadăsub osândă toţi cei ce n-au cre!ut adevărul, ci au "ndră+it nedreptatea) /Tesaloniceni , =-;0.

'ăci cale nedreaptă "ndră+esc toţi acei ce iscodesc lăturalnic tainele luiDumne!eu, cele "ncise "n !ile viitoare.

SPOVEDANIA@8@; Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia,

atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadăpeste viaţa noastră. De "ndată "nsă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia,prime4dia morţii o "nlătură Dumne!eu de deasupra noastră.

@8; Să nu uităm "nsă că una e lupta şi suerinţa omului mărturisit şialta e suerinţa omului nemărturisit. Inul e luminat la minte, liniştit şicâşti+ă din nou nevinovăţia: celălalt e "ntunecat, "ndărătnic şi mai rău seaundă. Inul e ascultător de duovnic, > asta-i uşurea!ă răbdarea

"ncercărilor: celălalt nu ascultă de nimeni, ceea ce-i ace "ndreptarea cuneputinţă.

@88; Spovedania deasă trebuie ţinută "nsă la preţul ei. inta suleteascăa monaului aţă de taină trebuie "ndreptată atunci când se dovedeşteuşurătate la mi4loc. De aceea, o prea deasă spovedanie, "n suleteleneadâncite, se banali!ea!ă. De aceea ne a4utăm de cercetarea conştiinţeisau de spunerea +ândurilor, care poate i oricât de deasă.

178

178



@8; Spovedania deasă şi cercetarea conştiinţei au rostul de a slăbi dinire deprinderile patimilor şi a pune "n loc deprinderile bune sau virtuţilecontrare patimilor.

@9; ândurile pătimaşe nemărturisite sau simplu spuse au "nsuşirea că

se "ntăresc şi se ac unii, cum !ic părinţii şi tra+ mintea la "nvoire şi laaptă, care este păcat.

@:; Păcatul acesta este% "nrân+erea morală a suletului de către un+ând rău. De aceea toate +ândurile trebuiesc spuse "nainte de a se "ntări şide a birui mintea, căci de "ndată ce sunt spuse le piere puterea de a obseda,asupri, stăpâni mintea.

@<; ?i +ândurile bune trebuie controlate cu o altă conştiinţă, mailimpede. 'ontrolul tuturor +ândurilor e le+e "n călu+ărie. 8e"ntrebat nimic

nu e bine, nici ce e bine, pentru că sin+ur nu te poţi apăra de să+eţile slaveideşarte.

STĂP7NIREA@=; Apostolul Pavel, tâlcuieşte autoritatea lumii acesteia, ca provenită

din autoritatea lui Dumne!eu, şi cine se "mpotriveşte stăpânirii, luiDumne!eu se "mpotriveşte. Ceacţionarismul este un păcat, este o atitudineals reli+ioasă. Din acest motiv, creştinii trebuie să dea ascultare ce!arului,să se roa+e pentru el, şi să-i plătească da4dia. Supunerea aţă de stăpânireeste din raţiuni divine% din iubire universală de oameni şi nu dinoportunism sau din rică.

STRUCTURA GENETICĂ ŞI CONŞTIINŢA@>; Situaţia, isprăvile şi tendinţele ce le avem, toate se răsrân+, se

re!umă şi se "nscriu "n structura noastră +enetică, dar şi "n sera conştiinţei.Aci, "n conştiinţă, se răsrân+ isprăvile pământului, şi, peste ele, "n aceeaşiseră, tot atunci, sau mai târ!iu, luminea!ă seninul cerului, sau ul+erele

dreptăţii divine.@?; #n iconomia or+anică, +ene!ele recesive, deşi latente, sunt ca şiine3istente, dacă sunt dublate de perecea +ene!elor dominante. 8u tot aşae ca!ul şi "n ce priveşte sera conştiinţei.

arăşi o mică asemănare% de când undele ert!iene ale posturilor deradio-diu!iune circulă "n 4urul nostru, ne străbat ără să prindem nimic,

179

179



oriunde ne-am ala, veştile şi poveştile din lumea "ntrea+ă. *e prind "nsăaparatele de recepţie, care le transormă pe "nţelesul nostru. 'am aşa cevase "ntâmplă şi cu ener+ia +ermenilor inirmi ai structurii noastre +enetice%or+anismul nu "nre+istrea!ă această ener+ie, dar o "nre+istrea!ă sera

conştiinţei, şi ne-o tălmăceşte printr-un conlict străund "n temelia noastră.@@; #nsuşirea suletului de a-şi cunoaşte şi recunoaşte pe Tatăl, sau de

a se lepăda de $l, e dependentă şi de construcţia +enetică a trupului, "n careva avea să petreacă o vreme.

@; #nclinarea suletului ace intererenţă cu "nclinarea trupului "ncare a ost trimis. Deci, dacă vine "ntr-un trup "n care +ăseşte numaide!ecilibru, nu-şi va putea maniesta "nclinarea sa către cele de sus, ci vaasista neputincios lân+ă un aparat stricat, care nu cântă, ci uruie.

Toate cinurile conştiinţei i!vorăsc din simţirea acestor inirmităţi, ce!ac "n străunduri, şi de unde ele răbunesc până "n supraaţa aptelorvă!ute. 'a să uşure!e Dumne!eu povara unui sulet, de multe ori "l cruţă decunoştinţa inirmităţii "n care trebuie să petreacă. Aşa vedem seninătate şila idioţi.

STUDIUL@8; Proesorii ascund soluţiile temelor, ca să ia banii elevilor şi

studenţilor.

@; 8u te răspândi cu multe cărţi.99; 'ine ace curte nu ace carte.

SU.ERINŢA9:; Să nu uităm că una e lupta şi suerinţa omului mărturisit şi alta e

suerinţa omului nemărturisit. Inul e luminat la minte, liniştit şi câşti+ă dinnou nevinovăţia: celălalt e "ntunecat, "ndărătnic şi mai rău se aundă. Inule ascultător de duovnic, > asta-i uşurea!ă răbdarea "ncercărilor: celălalt nu

ascultă de nimeni, ceea ce-i ace "ndreptarea cu neputinţă.9<; 'unoştinţa cea din păţanie, sau "nvăţăturile din durere > sin+uracale care poate "nvăţa ceva pe oameni.

9=; $ bine să luăm aminte "nsăşi mărturia proorocului David >&Mărturisi-voi Domnului ărădele+ea mea9 ?i "ndată ai ridicat pedeapsapăcatului meu) /Psalmul <;, @0 >, precum că "ndată după mărturisire

180

180



Dumne!eu ridică pedeapsa păcatului: totuşi "nduri "ncercări şi de multe oriani de !ile "n şir. Să im "nţeleşi% "ncercările acestea nu-s pedeapsă, cişcoală, lumină pentru minte şi milă de la Dumne!eu. 'ă le simţim casuerinţe( De nu le-am simţi ca atare, n-am "nvăţa nimic.

Precum plăcerea e dascălul păcatelor, aşa durerea e dascălul "nţelepciunii: iar din odină, până acuma "ncă n-a ieşit ceva de olos.

9>; Toate darurile "ncise "n destinul nostru sunt "n+rădite cusuerinţe, şi numai la atâtea daruri a4un+em, prin câtă suerinţă putem ră!bicu bucurie. 8umai atâta bine putem ace, câtă suerinţă putem ridica de peel. 8umai atâta mân+âiere putem aduce "ntre oameni, câtă amărăciuneputem bea "n locul celor ce vrem să-i mân+âiem. Atâta strălucire va arătaiubirea de Dumne!eu şi de oameni "n noi, sau atât de puternice vor i mila

şi adevărul "n noi, câtă văpaie de ură "nruntăm bucuroşi pentru Dumne!euşi oameni.9?; $ bine de ştiut şi aptul că darurile lui Dumne!eu dau o mare

putere de a sueri, cu seninătate, orice potrivnicie "n calea darului şi,răbdând cu linişte, toate piedicile cad pe rând, printr-o nevă!ută rânduialădumne!eiască.

9@; 1ără libertate şi ără ar, nici o suerinţă nu plăteşte nimic, cu atâtmai puţin suerinţa din iad. Suerinţa aceea, deşi oarte mare, nu rodeştenici o năde4de de pe urma ei. Dar libertatea, iubirea şi arul celor de pepământ pot "ndupleca pe Dumne!eu să scoată din muncă suletul ce n-aa4uns la sinţenie deplină.

9; Suerinţa şi iubirea se cresc "n pro+resie una pe alta.98; Durerea nu e obiect sănătos de meditaţie. De durere trebuie să

scapi, să o depăşeşti, să ii deasupra ei. Dar trebuie să vină cineva să tescoată din cercul tău cinuitor de "n+ust. 'ăci durerea ta te ia "n v"rte4ul eişi te "ncide dinspre toată lumea şi dinspre orice lume. $ parcă o prelun+irea iadului după tine.

'u c"t ori!ontul tău e mai "n+ust şi mai "n+ustat de durere, cu atâtneliştea ta e mai mare şi poate să ie mai mare ca "n toată lumea.

SU.LETUL9; Suletul are şi el o parte pătimaşă, care, prin ne+ri4ă, nărăvindu-se

cu viaţa cea trupească, aşa se "nvoieşte şi se lea+ă de tare cu plăcerea din

181

181



lumea aceasta, "ncât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci ar vrea să ieveşnică viaţa aceasta vremelnică. Poate că şi de aceea a lăsat Dumne!euviaţa aceasta aşa de necă4ită, ca să ne mai şi săturăm de ea.

:9; ?i suletul are patimile lui% părerea, slava deşartă şi mândria > iar

dacă scapă de aceste bucurii mincinoase, dăruindu-le Dumne!eu "n scimbadevărate bucurii duovniceşti, cad "n prime4die de a se "ndră+osti aşa detare de propriul lor sulet, pentru aptul că se ace curat, "ncât suletele lorse stin+ şi se pierd. Bucuria ne"nrânată, ciar cea pentru daruri cu adevăratduovniceşti, te poate ace să uiţi că "ncă n-ai ieşit cu totul din "mpărăţiaispitelor.

::; Suletul care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentrusine, ci pentru Dumne!eu > suletul care s-a i!băvit de sine şi petrece ca un

dus din lumea aceasta. 2iaţa şi dra+ostea lui "ntrea+ă este numaiDumne!eu, 'are-* ace să uite de sine, iar când revine "n lumea aceasta, seurăşte pe sine. $van+elistul oan prinde tocmai această a treia treaptă aluptei cu sine "nsuşi, după cuvântul Domnului, care !ice% &'ine-şi iubeştesuletul său "l va pierde: iar cine-şi urăşte suletul său, "n lumea aceasta, "lva pă!i spre viaţa veşnică) /oan ;, 0. Deci, de-am străluci duovniceşteca soarele, ceea ce la puţini se "ntâmplă, de una să ne ţinem% că nu suntemdin lumea aceasta şi nu trebuie ţintuită &aici) dra+ostea noastră.

:<;Dacă "mbinarea suletului cu trupul n-ar i strunită din voia lui

Dumne!eu, "nsuşirile suletului ar i ca nişte ul+ere, care ar pârli "ntr-oclipă ărâma de ţărână a trupului "n care !ăboveşte sularea lui Dumne!eu.

:=; Trupul trăieşte, dacă e locuit de sulet: iar suletul trăieşte, dacă elocuit de Dumne!eu. Aşadar, sunt oameni care au "ntr-"nşii sulete vii, şisunt oameni care au sulete moarte /Apocalipsă0.

:>; Starea suletului dincolo de mormânt este continuarea stării salepământeşti, ie de viaţă, ie de moarte.

:?; 'el ce a "nviat "n suletul său cunoştinţa şi iubirea lui Dumne!eu,

câtă vreme era pe pământ, acela a "nviat pentru veşnicie: iar cel ce a omorâtacestea "n suletul său şi moartea l-a prins "n acestea, acela a murit pentruveşnicie. Acela a omorât #mpărăţia lui Dumne!eu dinlăuntrul său şi a

"nlocuit-o cu "mpărăţia cinurilor veşnice, "n care a intrat "ncă din viaţapământească.

182

182



:@; Suletul, amă+it de convieţuirea cu animalitatea trupului, are săpoarte cinurile răsturnării rolurilor de "ndată după despărţirea sa din robiauneltei sale.

:; 5rice aptă trupească a ost mai "ntâi o aptă suletească. 5 cădere

"n curvie e mai "ntâi o cădere "n spirit. #n spirit e "nclinarea şi căderea. araceasta e de la convieţuirea cu trupul "n care s-a retras ispititorul şi-lmunceşte cu pote. Dar ispititorul nu poate ace nimic ără consimţireasuletului. Această consimţire "nsă "nne+reşte sau spurcă aţă suletului: "lace din ce "n ce mai mân4it de potele "mpotriva irii.

:8; După "ncetarea trupului, potele, stropii aceştia de noroi "mproşcaţi din trup pe sulet, stârnesc "n suletul desăcut de trup o văpaiede pote, care-l muncesc cel puţin tot atâta cât l-ar cinui setea până la

moarte, pe unul care ar trece Saara şi n-ar +ăsi apă.:; Suletul, i!+onit din trup de moartea acestuia, are să se cinuiască "n elul iecărei patimi, care l-a ros "n viaţa pământească.

<9; In iubitor de ar+int, un lacom de avere, un lacom de mâncare, unbeţiv, un curvar, nu scapă de tirania potelor sale, ci acestea "l cinuiescără de sârşit şi se măresc pe măsură ce nu pot i satisăcute > lipsindtrupul, iar conştiinţa "i stri+ă mereu osânda lui Dumne!eu şi !ădărniciasuerinţei sale.

<:;Dumne!eu a pedepsit până şi cu lepră. Deci lepra şi orice lepră,

urmărite la obârşiile ei, arată că păcatul suletului atra+e după sinepedeapsa trupului, dar "i aduce suletului smerenia, sănătatea minţii.

<<; 5are "n Templul suletului nostru se va +ăsi vreun copil saumăcar vreun orb să-* primească pe isus(

<=; Aspiraţia suletului după reali!area desăvârşirii sale, asta estetoată istoria omului.

ŞTIINŢA

<>; Multă ştiinţă apropie pe om de Dumne!eu, puţină ştiinţă "l "ndepărtea!ă şi de ştiinţă şi de Dumne!eu. 5mul atâta preţuieşte câtăapropiere de Dumne!eu şi-a câşti+at "n sine.

<?; ?tiinţa, ilosoia, medicina şi celelalte discipline ale preocupăriloromeneşti, ciar şi dreptul, care pune crucea pe masa de 4udecată, toate la unloc nu pot să dovedească, nici că e3istă Dumne!eu, nici că nu e3istă. Toate

183

183



aceste discipline ale ştiinţei sunt "nsă olositoare când "şi cunosc mar+inileşi când nu trec "ntr-o altă !onă a e3istemţei, unde nu au competenţă şi nicimi4loace de cercetare.

<@; #n ştiinţă e savantul care sondea!ă necunoscutul prin teorii şi le

veriică pe urmă, dacă aduc lumină şi corespund realităţii sau ba.#n credinţă, "n reli+ie este sântul, care are alte mi4loace de alare a

adevărului. Sântul nu cercetea!ă. 2iaţa lui curată e mi4locul de cunoaşterea unei realităţi pe care cercetătorul savant n-o poate prinde niciodată.

?tiinţa nu an+a4ea!ă viaţa, de aceea nici n-o poate pricepe şi nici n-opoate crea.

<; 5mul, "n "ntre+ul lui, e din ce "n ce mai necunoscut. De aceea, ceice se măr+inesc numai la cunoştinţa unilaterală, inevitabil a4un+ "n

"nundătura aro+anţei care nu ştie nimic > ceea ce păţesc numai peticariiştiinţei.<8; A nu şti şi a recunoaşte aceasta, nu e totdeauna o vinovăţie >

uneori e ciar virtute: "nsă a şti puţin, şi a ace +âlceavă că ştii totul, asta edescaliicare şi ruşine, şi totdeauna o vinovăţie.

<; Problema eredităţii mai are un capăt, dincolo de biolo+ie şiprobabilitate. 'iar numai actorul eredităţii, ca să ie cunoscut "ndea4uns,depăşeşte limitele ştiinţei po!itive.

=9;Dacă ştiinţa ar putea prinde momentul când apare "n părinţi o

+ene!ă /+enă0 deectivă, ar "nsemna pentru ea un adevărat trium.=:; Medicul, care crede că, povăţuind pe oameni, n-are trebuinţă de

sulet şi de Dumne!eu > autorul şi stăpânul vieţii > e, până la un loc, unbun veterinar.

=<; ?tiinţa ără Dumne!eu şi "mpotriva omului, s-a apucat să acă şinebunia ei cea mai de pe urmă% desacerea şi aprinderea stiiilor.

==; 5are ştiinţa nu aşteaptă şi ea, ără să ştie, şi nu +ăteşte venirea!ilei Domnului(

TALANŢII=>; Suletul dus "n robie e 4euit pe dată de toată a+oniseala sa

duovnicească. Aceasta-i contabilitatea ricosului% !araii cu banii lor alşiură talanţii noştri buni.

184

184



=?; 'el cu un talant din Sânta $van+elie are numai bote!ul şitalantul lui i se va da celor ără bote!, dar cu apte.

=@; #ntre cei trimişi de Dumne!eu sunt şi oameni ce au darul să vadădincolo de !are, să audă +raiul şi cuvintele mai presus de ire. Dar aceştia,

la vreme de mare "nsemnătate pentru ei, când li se descide ociul vederiişi urecile au!irii celor de dincolo, să nu "ntâr!ie a căuta povăţuirea unuiduovnic, care le va eri inima şi mintea de bucurie străină şi care "i vaocroti cu dulama smereniei.

=; Darurile lui Dumne!eu ascunse "n noi nu le ştim, dar satana levede: şi, ca un tâlar viclean, pândeşte vremea darului de sus să sedescidă "n viaţa noastră şi de nu-l va ala acoperit de smerenie şi dreaptăsocoteală, varsă el, ca pe un 4+eab, pustiirile lui pe ă+aşul lui Dumne!eu.

=8; 'e ţi-a dat Dumne!eu dar, asi+ură-l cu "ntrebarea şi ocroteşte-l cusmerenia şi cu atât mai vârtos nu ieşi din satul unuia dintre nebă+aţii "nseamă slu4itori ai lui Dumne!eu.

=; #n iecare om este "ncisă o măsură a lui, după cum ne asi+ură şiSântul Pavel /Comani ;, <0: peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici sănu se lovească nimeni a o a4un+e.

>9; Toate valorile, talentele, ar trebui să se ne+ustorească "ntreoameni, "n avoarea lui Dumne!eu, căci precum este o ierarie a valorilor,tot aşa este un erar al lor.

>:; A nu lucra cu valorile, "n sensul "n care le-a rostuit Dumne!eu, "nseamnă a ieşi din ierarie şi a ace anarie.

><; Purtătorul oricărei valori, dacă va a4un+e la cunoştinţa atârnăriisale de Dumne!eu, va a4un+e drept.

>=; In bărbat de ştiinţă, care mărturiseşte "n mediul său peDumne!eu, adeseori e mucenic: un conducător de neamuri, dacă se declarăatârnător de Dumne!eu, de asemenea e mucenic, ca şi cum atârnarea deDumne!eu ar i o mare slăbiciune şi vinovăţie. ?i aşa păţesc pe rând toţi

dăruiţii lui Dumne!eu când nu se "nvoiesc la satul lumii, să tâlărească peDumne!eu de darul ce li-l dase spre tot lucrul bun, ce au să-l "mplinească

"n lume.>>; Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea

seama toţi "n!estraţii lui Dumne!eu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri,cu puteri şi cu tot elul de aruri.

185

185



Ce+ele David, "n!estrat deodată cu darul stăpânirii şi cu darulproorociei, a căpătat o straşnică pedeapsă, numai iindcă a "ndră!nit sănumere poporul / Ce+i G0. Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar dinpopor i-au murit =7.777 de oameni > şi doar el +reşise, nu poporul

/ Ce+i G, ;=0.Deci, "naintestătătorii şi deţinătorii puterii au să dea seama, ciar de

venirea sabiei după dreptate.>?; 'u talantul Bote!ului sunt dăruiţi creştinii, talantul "n+ropat şi de

puţini de!+ropat şi sporit.>@; 'onvertirea talentelor este un mare talent. #n!estrările lui

Dumne!eu nu sunt date ca simple ornamente, de care să ne bucurăm numainoi. Talentele sunt "n!estrări de ener+ie divină, spre scopurile ei anumite,

ener+ie pe care lumea nu o cunoaşte. Aceasta dă "ndră!neală mucenicilor,răbdare pustnicilor, darul cunoştinţei, cura4ul adevărului, nebunia pentruEristos, interpretarea vieţii "n perspectiva luminii divine.

>; Pre!enţa lui isus "n toate ra+mentele timpului este ceea ce dătalanţilor valoarea lor de ener+ii divine.

>8; 'el ce recunoaşte Providenţa de la Dumne!eu a talentelor sale vamai primi şi celui ce i se pare că nu le are de la Dumne!eu, i se va lua şiceea ce i se pare că are.

TENSIUNEA DINTRE MINTE ŞI PATIMI>; Să ne apropiem de o anali!ă concretă a tensiunii dintre minte şi

patimi.'are este mecanismul biolo+ic al instinctului de reproducţie(nstinctul acesta are ca obârşie materială o +landă endocrină, care

varsă o substanţă cimică "n sân+e, care la nivelul creierului, eroti!ea!ăscoarţa cerebrală. Această eroti!are constă "n apariţia pe ecranul minţii a+ândurilor şi a ima+inilor "n avoarea satisacerii acestui instinct.

$le cer "nvoirea.'en!ura re!istă, le respin+e.'onştiinţa > care ocroteşte viaţa omului şi sub perspectivă trans-

cendentă > aduce &8umele lui Dumne!eu care arde pe draci) şi aduce'rucea Domnului% Rerta > lepădarea de sine, lepădarea de plăcere.

186

186



'ând aceste +ânduri de re!istenţă, puternice şi luminoase, suntairmate cu toată credinţa şi ştiind cu certitudine că #nsuşi isus Se luptă cuSatana "n locul nostru, atunci "n or+anic se petrece o reacţie cimică "n caresubstanţele endocrine din sân+e, care eroti!au scoarţa cerebrală, se

neutrali!ea!ă printr-o apariţie de anticorpi, care ac această neutrali!are. #nelul acesta &+ândurile) şi &ima+inile) şi &repre!entările), toate pier şi serestabileşte un ecilibru şi o linişte "n minte, asemenea cu liniştea pe care arestabilit-o isus când a venit pe mare la ucenicii Săi "nvăluiţi de tala!urile

"nuriate ale mării, care apoi s-au liniştit. /...0Mărturisirile străunde de credinţă "n Dumne!eu, de pe urma unei

evidenţe divine, au ca urmare convertirea, strămutarea orţei oarbeneutrali!ate "ntr-o ener+ie de o altă calitate şi de o "naltă valoare% a iubirii

de Dumne!eu şi de oameni "n +enere şi nicidecum nu mai rămâne de veunom, ca trup.Aşa prinde putere viaţa reli+ioasă din ciar neputinţa omenească. ată

prile4 de câşti+at la nivel "nalt. /...0?i totuşi, tala!urile mării, "nuriate de patimi, iarăşi vin şi i!besc "n

pereţii corăbiei şi "n di+urile portului...Trupul e indierent: orţele sale sunt oarbe. 'imismul endocrin nu e

biruit > asimilat, neutrali!at > decât după o ciocnire, cri!ă: la obârşie, "n+lande, ormoni, se produc iarăşi şi iarăşi. Satana nu e deinitiv biruit pepământ: abia "n #mpărăţia ce va să vie oamenii nu se mai "nsoară şi nu semai mărită. *upta &de +ând) iarăşi "ncepe. 5mul, ca om, osteneşte: *uareaprin surprindere poate i apri+ă: nevoitorul se sperie. Se vede "nvăluit,de!nădă4duit ciar. Dar Dumne!eu nu te-a părăsit, ciar dacă pe ecranulminţii au apărut +ânduri şi ima+ini de ulă "mpotriva lui Dumne!eu şi teve!i "n imposibilitate de a te mai ru+a ciar. Căbdarea "nsăşi a ră!boiului eultima ta ru+ăciune.

TRINITATEA?9; Cevelaţiile lui Dumne!eu cu altul se "mplinesc "ntr-un al treilea.

Subiectul iubitor şi iubitul +ăsesc deplinătatea vieţii "n "mpărăţia iubirii,care este a treia "mpărăţie a lui Dumne!eu. #mpărăţia omului şi acosmosului iluminat nu se reali!ea!ă decât prin Sântul Du, "n care se

"nceie drama, se "nceie cerul. 8umai "n această &Trinitate) ne este dată

187

187



viaţa divină perectă, "n care subiectul iubitor şi obiectul iubit, creea!ă "mpărăţia lor, +ăsesc conţinutul deinitiv şi deplinătatea vieţii lor.

Trinitatea este un număr sacru, divin, un număr care simpliică,plenitudinea, victoria asupra luptei şi divi!iunii, ecumenismul şi societatea

perectă, "n care nu este opo!iţie "ntre personalităţi, "ntre ipote!e şi iinţaunică.

Misterul creştinismului este misterul unităţii, "n dualitate +ăsindu-şisoluţia "n Initate - Trinitate. ată de ce creştinismul are ca ba!ă do+maristolo+ică a naturii teandrice a 1iului şi do+ma Trinitară.

TRU.IA?:; De!ecilibrul mintal al truiei a contaminat aproape toate valorile

şi le-a pus "n conlict. #n valoarea politică truia stârneşte tirania,terorismul, dictatura: "n reli+ie, inci!iţia, despotismul, protestantismul: "nştiinţă şi economie, materialismul: "n artă, sen!ualismul: "n toate a bă+atanaria aţă de Dumne!eu, erarul lor de drept.

TRUPUL?<; 'ând potrivnicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică

> cea mai uşoară > ce o ridică "n calea robilor lui Dumne!eu prin lume,mândria nu-l lasă să se dea bătut, ci le stârneşte a doua piedică prin viciile

trupului, sau o iubire trupească de sine. *a o atare "naintare a luptei pentrumântuire se tân+uie trupul, ca să te milostiveşti de el: e tân+uirea vicleană astricăciunii, care nu trebuie ascultată, ci scoasă din rădăcină şi irea ăcutăiarăşi curată. De aceea, Părinţii i-au !is trupului% vră4maş milostiv şi prietenviclean.

?=; 1iecare ducem un ateu, necredincios, "n spate > trupul de pe noi.De la starea asta şi până la a-l ace să ie templu sau Biserică a DuuluiSânt /; 'orinteni <, ;@0 e de luptat de cele mai multe ori viaţa "ntrea+ă.

?>; 1irea trupului iind surdă, oarbă şi mută, nu te poţi "nţele+e cu eldecât prin osteneală şi oame, acestea "nsă trebuie conduse după dreaptasocoteală, ca să nu dăune!e sănătăţii. Acestea "l "mblân!esc, "ncât nu semai ţine vră4maş lui Dumne!eu. Cu+ăciunea şi postul scot dracii potei şi aimâniei din trup. 1oamea "mblân!eşte iarele.

188

188



??; 'u tot dinadinsul se atra+e luarea-aminte că toată lupta aceasta sănu se ducă ără "ndrumarea unui duovnic iscusit, care ştie cumpăni pentruiecare ins aparte% măsura, trebuinţa şi putinţa iecăruia. Postul, adică, să iemăsurat după vârstă, după sănătatea rămasă > deşi postul pe mulţi i-a ăcut

sănătoşi > şi după tăria şi elul ispitelor. Aşa cere dreapta socoteală. 'ei ces-au +răbit ără satul dreptei socoteli, toţi au "ntâr!iat sau, "ndărăptând, aupierdut. De aceea, au !is Părinţii, +ândindu-se la cei +răbiţi să stin+ăpatimile, că mai mulţi s-au pă+ubit din post, decât din prea multa mâncare,şi preamăreau dreapta socoteală, ca virtutea cea mai mare /Sântul oan'asian, 'uvânt despre Sinţii Părinţi din SQit, 1ilocalia, Sibiu ;G@, ed. ,vol.;, p.;<7: ?i ed. , vol.;, Sibiu, ;G=, p.;0. Preţuirea pătimaşă atrupului pe mulţi "i "ntoarce "mpotriva duovnicului, deşi "nvră4birea nu-i

ţine mult, boala "i "ntoarce: pe alţii, "nsă, muşcaţi la minte de mândrie, nicinu-i lasă să mear+ă vreodată la duovnic, deşi le tân4eşte cu+etul. *a vremede umilinţă > care cearcă pe toţi > şi aceştia biruie piedica şi intră "n luptamântuirii.

?@; $ de ne"nţeles cum de nu simte omul cu suletul că a ieşit dinomenie, ci abia simte cu trupul că s-a depărtat de Dumne!eu şi a a4uns o+rămadă de doa+e.

$ de ne"nţeles că durerea trupului "l ace pe om să ceară a4utorul luiDumne!eu, pe când durerea suletului, de strâmbătatea şi amorţirea lui, nicică se mişcă.

$ de ne"nţeles cum oamenii alear+ă după sănătatea trupului, dar dupăiertarea păcatelor aşa de puţin9

URA?; Acestor două eluri de oameni le-a !is Dumne!eu nebuni% celor ce

leapădă pe Dumne!eu şi celor ce leapădă pe oameni din inima lor. De apt,nu mai sunt buni decât să acă din viaţa celorlalţi un iad. Ira, această

desi+urare spirituală, ace mii de victime, căci stin+e pe Dumne!eu şi dinocii celorlalţi. Ira "şi ridică "mpotrivă şi mai mare ură, atât a oamenilorcât şi a lui Dumne!eu. $a un e un climat al mediului viciat, o viorniţă, oboare a aosului. $a ace din viaţa aceasta o anticameră a iadului.

?8; Precum "n viaţa pământească lucra Earul asupra celor ce sesinţeau şi sporea "n ei iubirea, iar la de!le+area lor din trup, rămânând "n

189

189



#mpărăţia Earului, acesta sporeşte, desăvârşind "n ei iubirea: aşa princontrast, "n starea de iad a conştiinţei, "n "mpărăţia ără de Ear, lucrea!ădemonii asupra suletelor cinuite şi sporesc "n ele ura.

URMAREA LUI $RISTOS?; isus Eristos e 'alea şi naturală şi supranaturală a desăvârşirii.@9; Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească,

măcar tot aşa de !ornic, pe cât ne !oreşte oamea şi setea după celepieritoare.

@:; 8ouă, neputincioşilor, deşi cu+etăm ale lumii şi umblăm "n caleapăcatelor, "ncă nu ne-a "ndesat nimeni cununa de spini pe runte şi nu ne-abătut piroanele "n tălpi. Fic "nsă% cine vrea să urme!e pe Domnul şi să se

asemene cu $l, "n cruce să se asemene şi, cât poate să cuprindă ireaomenească, asemenea cu $l va i.@<; $ lucru de mirare că, pentru pricini pământeşti se +ăsesc mii şi

milioane de oameni care mer+ cântând la moarte, dar pentru #mpăratul'erurilor abia se mai +ăsesc puţini, din când "n când, care să ie liniştiţi şibucuroşi de moarte.

@=; 'e olos, că urmărit de o iară, scapi până la uşa unei case "npădure, dar n-ai avut +ri4ă ca să iei ceia de acasă. Dar, isus e nu numai'eia, ci şi Işa "mpărăţiei de scăpare.

@>; Sunt mulţi cărturari &aproape de #mpărăţia lui Dumne!eu). Sunttoţi cei care cred "n Dumne!eu, dar nu cred "n isus Eristos. Aceştia ausimpliicat tot aparatul reli+iei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbitisus. Au rămas cu un Dumne!eu abstract, care nu le cere mai mult decâtsă- recunoască e3istenţa. Se mulţumeau oarte bine cu un Dumne!eu pecare #l deduc ei, creat de ei, ciar un Dumne!eu al lor, deşi absolut,inaccesibil dacă nu ciar ine3istent.

1ără revelaţia lui Dumne!eu "n isus Eristos şi ără an+a4area "n toate

consecinţele concrete ale acestei Cevelaţii, cărturarii rămân aproape pe&dinaară de #mpărăţie).

@?; Toţi care nu cred şi nu urmea!ă lui Dumne!eu sunt morţi "naintealui Dumne!eu.

*a aceştia s-a reerit isus când descurca pe al doilea spre rostul său%&lasă morţii să-şi "n+roape morţii lor).

190

190



Ar i surprin!ător răspunsul vreunuia% &Doamne, lasă-mă să-mi "n+ropnecredinţa mea9)

@@; 'ând ţi-a +ăsit Dumne!eu vreo treabă pentru #mpărăţia Sa "ntreoameni, ai isprăvit toate obli+aţiile lumii.

@; A i ucenicul lui isus nu "nsemnea!ă a te opri la mi4loculuceniciei. A i ucenicul lui isus "nsemnea!ă o prevedere, un ră!boi şi a-ţi!idi o cetate. A nu-ţi ace socoteala aceasta "nsemnea!ă a te ace de râs. ara nu te ace de râs "nsemnea!ă a-* urma pe isus "n toată calea vieţii Salepământeşti, ciar dacă ultimul pas al căii "l vei avea de ăcut răsti+nit pe ocruce. &Dumne!eu poartă paşii omului), iar acestea sunt marile otărârispre $l.

@8; 2ecinul tău bate crâşmele, verişoara ta a u+it necununată,

eciorul tău u+e de biserică, copiii tăi umblă la 4oc seara şi scuipă dupăpreot. 8-ai pe nimeni de adus la isus( Poate ai de +ând să te aduci pe tine.@; 5 "ntâlnire cu isus "nseamnă o misiune, "nseamnă cemare la

apostolie şi la toate riscurile trăirii de Dumne!eu "ntre iro!ii neamurilor, pecare, de asemenea, trebuie să-i iubeşti. 8u cumva sunteţi şi voi căutând peisus(

2oi ştiţi despre isus o mulţime de lucruri, dar nu-* ştiţi pe $l. ?i pânănu-* +ăseşti pe Dumne!eu, nu te ali nici pe tine, nu-ţi +ăseşti nici sensultău, nici sensul lumii. $ste la mi4loc o revelaţie tripartită, care trebuie săaibă loc. 5mul este veşnic "n căutare după ceva, ce "nseamnă mai multdecât aina şi mâncarea. $l este "n căutarea lui "nsuşi. Aspiraţia suletuluidupă reali!area desăvârşirii sale, asta este toată istoria omului.

Măr+inirea ta, te doare, ştiu. Dar când aceasta a a4uns un dar alconştiinţei, este semn că Dumne!eu, nemăr+initul vrea să creşti spiritual pedimensiuni divine. Această ţâşnire "n conştiinţă a darului nemăr+inirii, estepentru tine ar+umentul decisiv al e3istenţei Sale şi a rudeniei tale cu $l,dacă te +ăseşti pe tine "n uncţie de Dumne!eu > naşterea ta "n adevăr. Toţi

marii mistici, ără deosebire de conesiune, au "nvăţat că, "n demnitate, "nadâncul lumii spirituale se săvârşeşte un proces divin, "n care apar relaţiilelui Dumne!eu cu omul% naşterea lui Dumne!eu "n om şi naşterea omului "nDumne!eu, adânc "n care se "ntâlnesc iubitorul şi iubitul. Acolo suntadevărurile e3perienţei spirituale, adevărurile vii, nu cate+oriile metai!icesub substanţe ale+orice.

191

191



9; 5 trăire a vieţii lui isus, a prime4diilor la câte te e3pune aceasta,+răbeşte sârşitul.

VEDENIILE

:; Predania Bisericii Căsăritene se ereşte de vedenii şi "şi ereşte şiiii, "ntrucât acestea nu sunt neapărat trebuitoare mântuirii şi, desăvârşirea,la care suntem cemaţi, lasă "n urmă orice vedenie. Cevelaţia e deplină, iarcele ce mai lipsesc le aşteptăm la a doua venire.

<; Ciscurile ima+inaţiei sunt ocolite "n duovnicia Căsăritului/nălucirile alse0.

De aceea Căsăritul meditea!ă ără ima+ini ciar contra ima+inilor,ciar vedeniile reale le reu!ă > nu din rea credinţă sau din "mpotrivire, ci

din +ri4a de a nu +reşi, primind orice. ?i se ştie că Dumne!eu nu Se supărăcând se stă pe acest punct de vedere. Sin+ura pomenire ortodo3ă este aceeacare nu pune nici un tipar pe minte, care nu statorniceşte nici o ima+inaţiesau ima+ine. $3emplu% &Adevăr), &Du), 8umele lui isus din ru+ăciuneacălu+ărilor% &Doamne, isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-măpe mine, păcătosul).

VICLENIA=; Dumne!eu iartă neştiinţa, dar viclenia ba. ar omul cu socoteală

vicleană e acela care-şi dă cu voia toată tinereţea dracilor, rămânând ca luiDumne!eu să- dea o bătrâneţe distrusă. 8u-i va i !vârlită şi bătrâneţealaolaltă cu tinereţea(

VIRTUŢILE>; Dacă Domnul e ascuns "n poruncile Sale, ireşte că este şi "n

strădania pentru dobândirea virtuţilor. $l este puterea sau suletulnevoinţelor virtuţii.

?;Dacă prin porunci Domnul ni Se "mbie, aşa !icând, dinaară, ca

principiu atractiv, prin virtuţi Domnul se maniestă dinlăuntru, ca principiuimpulsiv. Porunca ar i 'uvântul lui Dumne!eu ca "ndemnare din aară, iarvirtutea ar i 'uvântul lui Dumne!eu ca "ndemnare dinlăuntru.

VOTURILE MONA$ALE

192

192



@; Dintre cele trei ă+ăduinte /monaale0, cea mai +rea e ascultarea,pentru că are de biruit mai mult patimile minţii, care discută cu Dumne!eu,

"n loc să asculte ără discuţie.; 5bli+ativitatea voturilor monaale poate "nceta numai "n ca!ul

e3trem de rar când se "ntâmplă din motive clinice a personalităţii omeneşti,deci şi a conştiinţei "n ca!ul deplinătăţii de conştiinţă, "nsă ă+ăduinţelerămân obli+atorii iar lepădarea lor păcat.

8; #ncetarea voturilor e "ncetarea călu+ăriei.; Mănăstirile cu viaţă de sine au slăbit votul ascultării şi al sărăciei

şi, din pricina aceasta, sunt o ormă decadentă de monaism.

VRABA CON.ESIONALĂ

89; 8umai sila unei pri+oane peste tot pământul "mpotriva creştinilor "i va otăr" să lase la o parte orice vra4bă conesională şi să ie una, cum auost la "nceput. 8u vor scăpa de sub tăvălu+ul ur+iilor istoriei până nu vorveni şi la mintea aceea să asculte şi să "mplinească, măcar la sârşit,ru+ămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului "n lume.

Poate că "n vremile acelea abia vor mai i creştini, dar oricâţi vorrămâne, aceia trebuie să treacă peste ceea ce ar i oarte bine să treacăcreştinătatea vremii noastre şi să ie una.

Prime4dia comună s-a arătat "n lume, unirea creştinătăţii "ntâr!ieDoamne, până când(

VRABA ÎN CASĂ8:; 2ra4ba "n casă vine din păcate. Toate "şi au i!vorul "n păcate.

8eapărat vine vra4ba "n casă, dacă%;. 'ăsătoria s-a "nceput cu stân+ul, adică cu desrânarea:. Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc "n căsătorie nele+itimă, sau ără

cununie bisericească. $ste un prim păcat, pe care toţi "l plătesc cu vra4ba.

De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se le+iuiască dacă suntaşa:<. Din curvii nemărturisite, ăcute "nainte sau după căsătorie. Astel au

intrat "ntr-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe suletul lor şipentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spar+ă casa, tocmai pentrucă n-au omorât pe diavolul, care este cel care ăcea acest lucru:

193

193



G. *ăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat sau şi-a căsătoriteciorul. 5 asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a ăcut cu o lucrare adiavolului. De vei mărita ata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sârşicu vra4bă sau cu spar+erea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă

părinţilor cu saturile, când vă măritaţi etele sau vă "nsuraţi eciorii9. 8epotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită etele la ;G-;@

ani, iar la ;6, ; ani ata lor este văduvă şi "ncă cu copil. Aceasta din cau!anepotrivirii de vârstă, căci ce poate ace o ată aşa tânără "n aţa unuivlă4+an, om "n toată irea. Această dierenţă mare de vârstă este un păcat

"naintea lui Dumne!eu. ?i din cau!a aceasta, casa aceea nu ţine, ci sespar+e şi "n aceste ca!uri părinţii trebuie să recunoască că au dat un satprost.

@. Din ne+ri4a de sulet a celor din casă, din ne+ri4a de spovedanie, deSânta #mpărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile luiDumne!eu, care dacă nu se pă!esc, pă!esc pe ale diavolului şi nu pot săaibă linişte:

=. Din petrecere ără post. 'ei ce se umplu de mânie sunt cei plini deiere, care se "nmulţeşte "n corpul omului atunci când mănâncă carne multăşi nu posteşte. Plin de iere iind, te umpli de mânie şi astel "şi sar "n capunii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de ne"nsemnată, pentru o bucată delemn ce nu e la locul ei, "i sare "n cap celuilalt:

6. ?i o ultimă pricină este desrânarea soţilor. Dar soţii cumdesrânea!ă, când sunt le+iuiţi( Aşa bine, căci nu mai ţin seamă demiercuri, de vineri, de !ilele postului şi de sărbători. 8u mai ţin nici orânduială. ?i bate Dumne!eu nerânduiala ca să se acă rânduială.

VRĂMAŞUL ANTI$RIST8<; Potrivnicul a dat primul ră!boi cu Adam "n rai şi, prin el, cu noi

cu toţi, "ntrucât toţi eram "n Adam /Comani , ;0. $ primul ră!boi pierdut

de om. #nrân+erea lui "nsă o repetă "ntre+ neamul omenesc, mii de ani de-arândul: iar ceea ce a ăcut Adam acem şi noi, iecare. $ limpede că lami4loc a ost o neascultare, o "ncovoiere a unei meniri, dată omului deDumne!eu /A se vedea şi Sântul Ma3im Mărturisitorul, Căspunsuri cătreTalasie, 1ilocalia vol. <0.

194

194



8=; Mântuitorul a "nrânt "ntâi pe potrivnicul "n du, "n apariţia luipersonală din pustie, biruind prin dra+ostea de Dumne!eu ispita aceluiacând "l "mbia cu momeala plăcerii din materia lumii. 8oi, muritorii n-avemde a "ncepe lupta de la arătarea ăţişă şi personală a potrivnicului: căci,

după unii, ne-ar u+i mintea de spaima arătării lui "niorătoare. $ lucru ştiutcă sistemul nostru nervos, răvăşit de atâtea vicii săvârşite de noi sau de unşir "ntre+ de părinţi "naintaşi, nu suportă impresii prea tari, ca peste toateacestea să rămână sănătos. 8oi trebuie să "ncepem urmarea Mântuitoruluide la puriicarea de patimi, ca să a4un+em după multă vreme la o sănătate,i!ică şi psiică, "n stare de a ne apropria, ără prime4dii +rave, acolo deunde doar isus a "nceput lupta. $ lucru ştiut şi probat de medicină căspaimele /traumatismele0 peste puterea de răbdare a sistemului nervos "l

de!ecilibrea!ă şi, după slăbiciunea la care-l +ăseşte, poate să-l ducă pânăla boala epilepsiei, care seamănă mult cu "ndrăcirea, descrisă de$van+elii.

1ireşte că şi noi "n lupta cu patimile > treabă de "ncepători, dar carepoate ţine o viaţă "ntrea+ă > trebuie să dăm cu el o luptă "n du. #n aceastăluptă "ncă suntem scutiţi prin rânduiala dumne!eiască de a-l vedea "n toatăioroasa lui pre!enţă.

De la această deosebire "ncolo, lupta pentru mântuire, atât aMântuitorului, cât şi a ucenicului, urmea!ă aceeaşi cărare şi stadii. Astel,după ce isus l-a bătut pe potrivnic "n pustie, a venit să-l bată şi "n lume, "nsocietatea omenească stăpânită de acela. De aceea, urmând pe Domnul,spunem că mântuirea nu se câşti+ă cu o aptă ră!leaţă, ci presupune şi oaţă socială: nimeni nu se mântuieşte sin+ur: de mântuirea sa se mai lea+ă omulţime de oameni.

8>; Mândria lui nu poate răbda bătaie: acesta-i cinul păcatului săucă, totuşi, trebuie s-o capete. Deci, dacă a ost bătut când se lupta cu noidin aară, prin +ura lumii, dacă a trebuit să u+ă ruşinat, după !eci de ani de

lupte dinlăuntru, din trup şi din sulet, atunci suletul şi mintea, ăcându-securate, "l prind "n pre!enţa nevă!ută. Atunci, nemaiavând ce ace, vine "npersoană să se ră!boiască cu noi. De acum "ncepe ră!boiul minţii omuluicu mintea cea vicleană, sau ră!boiul nevă!ut. Spre ră!boiul acesta "nsă sănu "ndră!nească nimeni, de n-a ost cemat de Dumne!eu cu rost de a

195

195



ruşina puterea vră4maşă şi a mai "ntări neputinţa oamenilor spre ră!boi, căcinu e un ră!boi de +lumă.

8?; Asupra diavolului avem aceste trei arme% 8umele Domnului şi alMaicii Domnului, despre care !ice Sântul oan Scărarul că% &Armă mai

tare "n cer şi pe pământ nu avem, ca numele lui Dumne!eu). ar a douaarmă pe care o avem "mpotriva puterii vră4maşe este Sânta 'ruce/; 'orinteni ;, ;60. /Aş "ntreba pe cei ce nu au cruce% cu ce semn vă apăraţivoi de diavol (0 $i "nsă nu au semn, că nu-i lasă /diavolul n.n.0 să-l acă.8u "n !adar semnul 'rucii "l numeşte Biserica% &Armă nebiruită asupradiavolului, 'rucea Ta ne-ai dat). ar a treia armă de apărare este smereniasuletului. Deci, ciar "n ceasul tulburării tale, să !ici "n adâncul inimii%&Pentru păcatele mele pătimesc acestea, Doamne, i!băveşte-mă de cel rău).

?i "ntoarce-te cu inimă bună către Dumne!eu, orice +ânduri rele ai avea,pălmuindu-ţi mintea, căci vede Tatăl osteneala iului şi nicidecum nu-llasă.

8@; #n+ăduie Dumne!eu ispititorului să se apropie, ca un vameş alvă!duului, de robii lui Dumne!eu ca să-i cerce nu cumva să se mai ale laei ceva iubire de sine, ceva mândrie, sau părere "naltă, şi prin aceasta să-i

"ntine!e iarăşi "n cele dintâi, sau "n mai mari să-i cuunde.8; $l e &acela) care va veni "n numele său > nu al lui Dumne!eu >

evreu de neam, care va tirăni sub ascultarea sa tot pământul. 'ăci &acela)va primi să ie "mpărat peste strălucirea tuturor "mpărăţiilor pământului/Matei G, 6-0.

88a; Diavolul dă saturile lui la toţi, dar nu are putere peste cei ce nu-l ascultă9

881; Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştiedoar ce vorbeşti nu şi ce +ândeşti şi ţi le nimiceşte.

8; Diavolul ştie şi el Scriptura, "nsă diavoleşte, deoarece mintea luiiind nebună, strâmbă "nţelesul oricărui cuvânt, de vreme ce el nu stă "n

adevăr, ci "n minciună.9; &Acela) nu se mulţumeşte numai să "nşele pe oameni cu

amânarea pocăinţei pe mâine, pe poimâine, la bătrâneţe, ci luptă nebuncerând% ;. moarte lui Dumne!eu: . moarte "nvăţăturii Sale: <. moartecreştinilor, ucenicilor Săi: G. pustiire Bisericii Sale şi oprirea Sintei Rertecelei de-a pururi, care este Sânta *itur+ie.

196

196



:; 2ră4maşul, ca să-şi a4un+ă ţinta ărădele+ii, "mbie suletului ispita "ntâi, cea prin plăcere, aducându-i momeli plăcute la vedere şi bune la+ustare, potrivite cu iecare putere rântă a suletului "n parte.

<; Diavolul pre!intă patimile din om ca plăcute şi uşoare.

=; Toată strădania potrivnicului aceasta este% să desacă dra+ostea şicunoştinţa noastră de Dumne!eu şi să le dea, prin patimi, ca obiect depreocupare nimicul şi absurdul. De aceea, vicleanul nu se dă la o parte de areduce la nimic şi la absurd ciar şi virtuţile. Drept aceea, e destul săi!butească o mutare mai "ncoace, mai aici, a scopului ultim al virtuţilor şicu asta a redus la nimicul slavei deşarte şi la absurd toată strădania virtuţii.ată-ne, printr-o sin+ură "ntorsătură măiastră a vicleanului, deşertândvirtuţile "n sacul spart al patimilor şi cule+ând, "n scimb, vorbe +oale de la

oameni şi rân4etul lui sinistru. Trebuie, deci, multă şi adâncă deosebire a+ândurilor.>; Diavolul ştie cât iubeşte Dumne!eu pe om, de aceea "l pârăşte

ne"ncetat "naintea lui Dumne!eu, că- risipeşte avuţiile.?; 'el rău vrea să ocupe scaunul lui Dumne!eu.@; 'u trecere de vreme, satana s-a mai iscusit "n rele. Pe cine poate

să-l "ntoarcă "mpotriva lui Dumne!eu, o ace, rân4ind /; Petru , 60bucuros: pe cine iubeşte pe Dumne!eu, dar călătoreşte ără sat şi "ntrebare,

"l "nvaţă şi el să iubească pe Dumne!eu şi-l laudă, că ace bine > ără săpriceapă unul ca acesta că a că!ut la laudă străină şi că "n credinţa lui s-a

"ncâlcit un ir subţire de putere vră4maşă. ; 2icleanul ba+ă de seamă ce ace Dumne!eu şi ace şi el la el.

Trimite Dumne!eu slu4itori, trimite şi el: trimite Dumne!eu vedenii, searată şi el. Propovăduieşte Dumne!eu iubirea de oameni ără deosebiri şimar+ini, propovăduieşte şi el. 'u un cuvânt% contraace tot ce aceDumne!eu şi dă de râpă pe oameni cu mulţimea "nşelăciunilor.

S-a ăcut de-o "ndră!neală nemaipomenită, "ncât şi lumina

dumne!eiască o contraace, nu "n "nţelesul că s-ar putea apropia să strâmbeadevărata lumină, căci l-ar ace scrum şi nu poate sta "ntr-"nsa, ci năluceşteşi el o lumină, cu care amă+eşte pe cine poate şi pe cine vede că umblă cu

"ndră!neală după daruri dumne!eieşti, "nainte de dobândirea smerenieistatornice. Aşa se preace "n cip mincinos şi "n "n+er al luminii /'orinteni ;;, ;G0 şi "n ristos mincinos /Matei G, G0 şi "nşeala pe mulţi,

197

197



!icând% &$u sunt ristos9) /*uca ;, 60. ?i te trimit să propovăduieşti şi săaci cutare şi cutareO

8; ?tiţi cum sunt nebunii% se dau pe sine de ceva mare şi pretind să lise supună oamenii, se cred pe sine stăpâni şi "mpăraţi, că aşa cere boala lor:

cu atât mai vârtos o cere *ucier, "ncepătorul nebuniei. Deci, orice iubire, "n păruta lui "mpărăţie, e o risipire: şi orice ură > după voia lui cea rea > omare aptă bună. Dar, "mpărăţia iind de drept a lui Dumne!eu, care estelumea "ntrea+ă, civernisită de oameni cu ură, nu cu iubire, "n+rămădeştepe celtuitorii ei cu o mare datorie de plată lui Dumne!eu. 5rice ascultarede Stăpânul adevărat al lumii e o daună "n "mpărăţia &stăpânului) nebun şiorice ascultare de stăpânul nebun al pământului "n+rămădeşte pe oamenisub povara unei datorii sau +reşeli ăcute lui Dumne!eu.

; 'um !ice un Părinte, Antirist > care nu se mulţumeşte numai cunecredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora > nu va avea astâmpăr decât "n!iua când ar i!buti să ucidă pe Dumne!eu şi să-* a!vârle din inima şimintea celui din urmă credincios rămas pe pământ: şi nu râvneşte, nebunulla o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumne!eu, iar

"n locul *ui să-şi "mplânte "n suletul omului ca pe o sabie a iadului, cipulsău de iară.

899; 'inurile cele de pe urmă, cele de la Antirist, "n care va lucratoată puterea Satanei, vor "ntrece toate pri+oanele câte s-au "nteţit asupracreştinilor, de la "nceput până "n !ilele acelea.

198

198



CELE MAI .RUMOASE CUVINTE ALE PĂRINTELUIARSENIE BOCA EPLICATE DE PĂRINTELE TEO.IL

Părintele Arsenie a ost un om cu o capacitate suletească deosebită şicred că Părintele, orice ar i ost, ar i ost un om deosebit. Adică dacă erain+iner, nu era un in+iner comun: dacă era proesor, era un proesore3cepţional: dacă era un doctor, era un doctor deosebit. $l a avut o

"n!estrare nativă deosebită şi c"nd l-am cunoscut eu, "n HG, avea < de anişi de4a avea un nume mare. 'um a a4uns la aceasta Părintele nu a spus

niciodată, "nsă eu, personal, cred că a avut o "n!estrare de la Dumne!eu pecare dacă nu o ai nu poţi i niciodată ceea ce a ost Părintele Arsenie. Apoiel a studiat mult, nu numai Teolo+ie, ci a studiat şi artă, a ăcut ?coala deBelle Arte, secţia pictură, a ăcut şi ceva Medicină, cunoştea şi cestiuni demedicină, şi toate acestea la un loc i-au dat capacitatea de a lucra ca un ombine "n!estrat şi cu o cultură bine pusă la punct.

'ândva stăteam "n aţa unei icoane ăcute de Părintele Arsenie laBucureşti pentru mănăstirea noastră, o icoană cu Adormirea Maicii

Domnului, care se +ăseşte acum "n Mu!eul mănăstirii noastre. Stăteam "naţa acestei icoane şi o pre!entam unui cadru universitar de la Sibiu, şi !ic%&$u cred că Părintele Arsenie este un +eniu). ?i respectivul spune% &Asta

"nseamnă că are o cultură perectă şi "ncă ceva). ?i !ic eu% &8u ştiu dacăare o cultură perectă, dar sunt si+ur că are "ncă ceva). Vsta a ost PărinteleArsenie.

Avea o putere de sinte!ă deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de acunoaşte totdeauna esenţialul "ntr-o cestiune. 'ând "i puneai o problemă,el imediat avea răspunsul. ?i de la el au rămas şi cuvinte scrise, "nmanuscrisele lui. De pildă, când l-am "ntâlnit eu pentru prima dată, mi-a şispus un cuvânt, o ormulă. Fice% &Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nicitoţi din mănăstire se mântuiesc). Deci avea o posibilitate de a ormulaceva. Sau cândva spunea el aşa% &#n mintea strâmbă şi lucrul drept sestrâmbă). Asta le place la mulţi, am bă+at de seamă că le place. 'ând lespun că Părintele a !is că% &#n mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă),

199

199



oamenii râd, "n +eneral. De ce râd( Pentru că "şi dau seama că aşa e. 8umaică e +reu să ştii când ţi-e mintea strâmbă. Sau !icea Părintele că% &'ea mailun+ă cale e calea care duce de la ureci la inimă), adică de la inormaţie laconvin+ere. ?i !icea Părintele că% &Mustrarea "nvin+e, dar nu convin+e),

sau că% &Bobul lui de +râu se prescimbă "n tăciune, iar el se crede +râunedreptăţit).

Din câţi oameni am cunoscut eu lucrători "n Biserică, Părintele Arseniea ost unic. Inic prin +ândirea lui, prin stilul lui de lucru.

Dra-'+ea !#i D#m*e6e# pe*+r# ce! mai mare păcă+' e'+e maimare %ec)+ %ra-'+ea ce!#i mai mare '()*+ (aţă %e D#m*e6e#;

Părintele Arsenie a !is o vorbă cât lumea asta de mare > ba mai mare

decât lumea asta9 ?i anume a !is aşa% &ubirea lui Dumne!eu aţă de celmai mare păcătos "i mai mare decât iubirea celui mai mare sânt aţă deDumne!eu). 8u poate iubi un sânt pe Dumne!eu, cât ar i sântul de mare,cât iubeşte Dumne!eu pe cel mai mare păcătos: şi-l aşteaptă: şi vrea să-lprimească: şi alear+ă "naintea lui, după cum citim "n pilda cu iul risipitor,unde se spune că tatăl nu l-a aşteptat pe iul care se "ntorcea: l-a aşteptat

"ntr-un el, dar când l-a vă!ut că vine, nu l-a mai ţinut locul% a aler+at "naintea lui, ca să-l primească, să-l "mbrăţişe!e, să-l sărute, să-l a4ute, să-laşe!e iarăşi "n starea din care a plecat. Pentru că din inima lui, iul n-aplecat niciodată9 $l a rămas "n inima tatălui, aşa cum rămânem noi "n inimalui Dumne!eu, "n inima Mântuitorului nostru isus Eristos, "n inima MaiciiDomnului, oricât de depărtaţi am i, oricâte rele am ace. Până trăim "naceastă viaţă Dumne!eu nu ne părăseşte. 8oi putem să părăsim peDumne!eu, dar Dumne!eu nu poate să ne părăsească pe noi. 'u o astel deairmaţie, Părintele ne dă "ncredere "n bunătatea lui Dumne!eu, "n iubirealui Dumne!eu aţă de noi, păcătoşii, căci se airmă şi "n ru+ăciunile dede!le+are ale sintei noastre Biserici, că mila lui Dumne!eu este tot at"t de

mare, tot at"t de ininită, cum este de ininită şi mărirea *ui, de vreme ce sespune% &'ă precum este mărirea Ta, aşa este şi mila Ta). 'uvântul spus dePărintele Arsenie, "n ormularea de mai sus, ne aduce aminte şi de ceea cespune Psalmistul, prin cuvintele acestea% &'ât e de sus cerul deasuprapământului atât de mare e bunătatea *ui /a lui Dumne!eu0 spre cei ce setem de Dânsul. 'ât de departe e Căsăritul de Apus, atâta a depărtat $l de

200

200



noi ărădele+ile noastre. 'um miluieşte un tată pe copiii săi, aşa miluieşteDomnul pe cei ce se tem de Dânsul) /Psalmul ;7, ;7-;<0.

Să2ţi (ere"+i cap#! %e (ri- "i %e pr'+ie$ un cuvânt care merită să ie ştiut şi urmat, el putând i de olos

tuturor celor ce nu iau aminte la ei "nşişi, tuturor celor care vor să brave!eşi nu se +ândesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudinicare nu sunt destul de bine +ândite şi controlate. Să luăm, deci, aminte lacuvântul de mai sus şi să-l "mplinim "n cele două laturi ale lui.

Î* mi*+ea '+r)m1ă "i !#cr#! %rep+ 'e '+r)m1ă;Aşa obişnuia să spună Părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o

minte dreaptă şi lucruri drepte şi "ndreptare spre mintea cea bună. 2aloarea

acestui cuvânt o intuiesc toţi cei ce "l aud, şi asta se "ntâmplă des, căci noi "laducem "naintea vi!itatorilor şi "ncinătorilor noştri, mai ales atunci cândau prile4ul să vadă o pictură a Părintelui Arsenie repre!entând AdormireaMaicii Domnului, pictură "n aţa căreia se opresc cu admiraţie mulţi dintrecei ce vi!itea!ă Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta. Mintea se strâmbă

"n urma patimilor şi se "ndreaptă pe măsura curăţirii de patimi. 'ândmintea se "ndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele. &#n minteastrâmbă şi lucrul drept se strâmbă). Asta le place la mulţi, am bă+at deseamă că le place. 'ând le spun că Părintele a !is că &"n mintea strâmbă silucrul drept se strâmbă), oamenii râd "n +eneral. De ce râd( Pentru că "şidau seama că aşa e. 8umai că e +reu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.

Cea mai !#*-ă ca!e e'+e ca!ea care %#ce %e !a #rec0i !a i*imă;'ea mai lun+ă cale este calea care duce de la ureci la inimă, adică de

la inormaţie la convin+ere. 5ameni de inormaţie reli+ioasă sunt mai mulţidecât cei ce au convin+eri reli+ioase. $ necesară şi inormaţia, careadeseori se ace prin au!ire. Dar a rămâne la inormaţie "nseamnă doar a i

la "nceputul drumului, &la ureci). Până la inimă mai e o cale lun+ă, &ceamai lun+ă cale).

U* '#(!e+ +ri'+ e'+e #* '#(!e+ c# !#mi*i!e '+i*'e;'uvântul acesta ne aduce aminte de un cuv"nt asemănător, cu

circulaţie mai ales "n lumea din Apus% &In sânt trist este un trist sânt).

201

201



Părintele a ost "ntotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinţanoastră iind &i!vor de bucurie), creştinismul iind &reli+ia bucuriei).Domnul Eristos le-a spus ucenicilor Săi% &Acestea vi le spun, ca bucuriaMea să ie "ntru voi şi ca bucuria voastră să ie deplină) /oan ;, ;;0.

B1#! !#i %e -r)# 'e pre'c0im1ă /* +ăci#*e5 iar e! 'e cre%e -r)#*e%rep+ăţi+;

Aşa caracteri!a Părintele Arsenie pe omul care se abate de la cele buneşi care nu caută şi nu primeşte "ndreptarea, ci "şi e3plică el mai bine celepentru sine condamnând pe cei ce vreau să-l "ndrepte. #nceputul oricărei

"ndreptări este să-ţi recunoşti +reşeala. &'"nd +reşeala s-a ăcut "n tineaşe!are şi adevăr), când o ai ca deprindere şi o mai şi 4ustiici, atunci &numai e +reşeală, ci e păcat de moarte). #ntr-o astel de situaţie, cel ce se

crede a i drept, ără să şi ie de apt, nu mai e bob de +râu, ci doar tăciune.

M#'+rarea /*&i*-e5 %ar *# c*&i*-e;$ste şi aceasta o cu+etare la care e bine să luăm aminte. Are şi

mustrarea rostul şi puterea ei, dar ea, ca şi constrân+ere, doar "nvin+e, "nsăde convins nu convin+e. De la "nvin+ere până la convin+ere e o cale lun+ă,poate tot atât de lun+ă, cât cea de la inormaţie la convin+ere, cât cea de laureci la inimă.

AJ#+aţi2mă 'ă &ă p+ aJ#+a;Asta "nseamnă că nu cel care vrea să te a4ute te a4ută cel mai mult, ci tu

eşti cel care poţi să ii a4utat. Dacă eşti descis spre a4utor te poate a4utaomul de lân+ă tine şi omul superior ţie: dar dacă nu-l recunoşti superior,ba, dimpotrivă, "l 4udeci şi-l calci "n picioare, atunci nu te poate a4uta,pentru că omul este iinţa care poate !ice nu, şi !ice nu9

Dacă ++ +re1#ie 'ă '#(erim5 măcar 'ă *# '#(erim 6a%ar*ic;

Pentru a putea olosi suerinţa spre binele său, omul trebuie să creadăcă suerinţa are un sens pentru el, ciar dacă pe moment nu "nţele+e. Deapt, cel care "nţele+e şi ştie cum să suporte suerinţa, nu mai sueră.

Să ai /*ţe!e-ere (aţă %e *ep#+i*ţa me*ea'că;

202

202



Părintele Arsenie, Dumne!eu să-l odinească, mi-a spus cândva uncuvânt: de apt, nu mie, ci unui părinte, pe atunci student la teolo+ie, uncuvânt pe care eu "l socotesc cel mai important cuvânt pe care l-am au!it dela el din câte ştiu că le-a spus şi le-a scris, anume% &Să ai "nţele+ere aţă de

neputinţa omenească).

Mă5 *# +ţi %i* !#me 'e prăpă%e'c5 *ici +ţi %i* mă*ă'+ire 'em)*+#ie'c;

Avea o putere de sinte!ă deosebită, o putere de intuiţie şi o putere de acunoaşte totdeauna esenţialul "ntr-o cestiune. 'ând "i puneai o problemă,el imediat avea răspunsul. ?i de la el au rămas şi cuvinte scrise, "nmanuscrisele lui. De pildă, când l-am "ntâlnit eu pentru prima dată, mi-a si

spus un cuvânt, o ormulă. Fice% &Mă, nu toţi din lume se prăpădesc, nicitoţi din mănăstire se mântuiesc). Deci, avea o posibilitate de a ormulaceva.

Nici a1#6#!5 *ici re(#6#!;#n le+ătură cu se3ualitatea "n amilie, Părintele Arsenie !icea% &8ici

abu!ul, nici reu!ul).

.iecare %i*+re *i %#cem #* *ecre%i*ci' /* 'pa+e;Ficea Părintele Arsenie reerindu-se la trup% &1iecare dintre noi ducemun necredincios "n spate).

Na'+eţi2&ă '(i*ţiPărintele Arsenie "i "ndemna pe oameni să nască sinţi. Bine"nţeles că

pentru a naşte sinţi trebuie să ii sânt sau trebuie să tra+i de tine spreidealul sinţeniei. ?i când "ncepem să ne ocupăm de noi "nşine, putem să necunoaştem, să alăm ne+ativele noastre, să cunoaştem "ncărcătura dată de

alţii şi pusă "n noi, s-o re!olvăm: dar aceasta cere timp şi osteneală.

C# mi*e %e %#ă ri +re1#ie 'ă 'e /*+)!*ea'că m#!KPărintele !icea că de două ori trebuia să se "ntâlnească omul cu el% o

dată când "i spune şi a doua oară la moarte, să-i spună dacă a ăcut ce i-aspus. 1oarte corect9 'e rost are să mear+ă, cum mer+ unii, că să-i spună

203

203



unul, că să-i spună altul, că un cuvânt de olos, că nu ştiu ceO şi-apoiadună la cuvinte de olos şi nu "mplineşte nimic9

Oi-e*5 -!ic-e*5 'm*5 'ă2ţi pă'+re6i 0rm*ii "i 'ă ai c*cepţie

%e &iaţă cre"+i*ă;A trecut pe la mine un tânăr care a ost la Părintele Arsenie. ?i ştiind

eu că a ost la Părintele Arsenie, !ic% &Măi, ce ţi-a spus Părintele Arsenie().?i tânărul acela spune% &?tiţi ce mi-a spus( 53i+en, +lico+en, somn, să-ţipăstre!i ormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină).

Se cunoaşte că Părintele a "nvăţat medicină şi că de apt el "şi dădeaseama că omul este şi trup, nu e numai sulet. $u am dat un "ndrumarpentru sulet. Părintele vine şi dă ceva pentru trup şi !ice% Oxigen. 'e

"nseamnă asta( Aer cât mai bun, să trăieşti "n aer cât mai bun. Glicogen% săai o rană raţională, căci numai aşa poţi să ai un ecilibru or+anic. Să ai+lico+en, adică !aăr din icat. 'um( Printr-o rană raţională, nici maimult nici prea puţin. După aceea somn. Sunt unii care spun că e destulcălu+ărului să doarmă un ceas. Dacă m-aş "ntâlni cu acela care a spus aşa,i-aş spune că nu are dreptate. ?tiţi de ce( Pentru că somnul e obinecuvântare de la Dumne!eu şi Părintele şi-a dat seama de lucrul acesta.De curând, am +ăsit "n volumul U din .i!ca!ie că trebuie să dormi celpuţin şase ore, e mai raţional Sântul 2arsanuie decât cel care a scris "nPa+eric că e destul să dormi numai un ceas. ?i Părintele Arsenie !icea căcel puţin şase ceasuri de somn continuu. 'el puţin, adică "nseamnă şi maimult. Bine"nţeles, nu vreo !ece ceasuri, cum dorm unii acuma, vara, seculcă pe la !ece şi se scoală a doua !i tot pe la !ece. $ cam prea mult.

Al patrulea punct% să-ţi păstrezi hormonii, adică să nu aci risipă deener+ie se3uală. ?i Părintele şi noi care spovedim, "ntâlnim oamenidărâmaţi prin abu!uri şi, de aceea "ndră!nim să spunem% iţi atenţi, nuaceţi abu!, nu aceţi risipă de ener+ie se3uală.

?i al cincilea punct% să ai concepţie de viaţă creştină, adică să nuumbli după alte concepţii de viaţă, ştiu eu, No+a, !en şi altele.

'oncepţia de viaţă creştină, câtă o avem, ne statorniceşte "n +ândul şidorinţa de a ne ridica mai presus de ire, de a "ndumne!ei irea, prin arulşi "ndurările şi iubirea de oameni a lui Dumne!eu. Tocmai de aceea olosimşi resursele ireşti, câte le avem la "ndemână% aerul /aerul bun0, rana

204

204



raţională, somnul şi ener+ia vitală, pe care nu vrem să o risipim pe plăceri,ci vrem s-o canali!ăm spre binele nostru material şi spiritual. Aşa doreaPărintele Arsenie, care a ormulat "ndreptarul de viaţă, pe care l-a predattinerilor şi oricui care vrea să ia aminte la el.

Dm*#! $ri'+' a ('+ ră'+i-*i+ c# 'pa+e!e pe cr#cea ma+eria!ă "ic# (aţa pe cr#cea 'piri+#a!ă;

U*ii %i*+re că!#-ări *# '#*+ că!#-ări5 ci c#iere %e 0ai*ecă!#-ăre"+i;

Ci*e (ace c#r+e *# (ace car+e;

Pe o pictura ăcută de Părintele Arsenie cu Rudecata de Apoi e scris%3T# e"+i *i4; &Tu eşti noi), ca şi când ar spune aptele oamenilor% 1iiatent că tu cum eşti acum, să ştii că eşti noi, tu eşti ceea ce ai ăcut, tu eşticeea ce ai +ândit, tu eşti ceea ce ai vorbit, tu eşti ceea ce ai simţit, tu eşticeea ce ai citit. Tu eşti noi. 8oi ne-am alcătuit "n tine. 'artea vieţii tale eştitu "nsuţi.

205

205



MĂRTURII

P;S; Da*ii! Par+"a*#!Pări*+e!e Ar'e*ie Bca a1r%are 'impa+e+ică a re!aţiei +)*ăr2

%#0&*ic:

&Părintele Arsenie ştia cX la tinereţe se pune temelia vieţii omului, ade!voltXrii omului pentru mai târ!iu şi pentru totdeauna şi de aceea era şi

"ncon4urat de tineri: "l cXutau tinerii şi "l ascultau şi-i primeau poveţele şi

saturile, venite ca din partea lui Dumne!eu. Simţeai, când "ţi vorbeaPărintele Arsenie, că "ţi vorbeşte Dumne!eu prin Sinţia Sa). Prea Sfinţitul Dr Daniil Partoşanul! "piscop vicar al #itropoliei

$anatului cu atri%uţii &n administrarea "piscopiei 'om(ne din )ugoslaviaDupă ;@7 de ani, credincioşii români ortodocşi din Banatul u+oslav

au episcop, "n persoana P. S. Sale Daniil Partoşanul. 8ăscut la <septembrie ;= "n Eăţă+el, com. Densuş /4ud. Eunedoara0, P. S. Sa esteunul dintre cei ce au lăsat rumoase urme "n spiritualitatea ării Eaţe+ului.

*a martie ;6G /după absolvirea nstitutului Teolo+ic din Sibiu şi acursurilor postuniversitare ale 1acultă9ilor de Teolo+ie 5rtodo3ă dinBucureşti şi Tesalonic-recia0 intră "n monaism la Mănăstirea Eodoş-Bodro+, iind irotonit preot la ;7 aprilie ;6G. Din ;; este cadruuniversitar la 1acultatea de Teolo+ie 5rtodo3ă din Arad, disciplinaPatrolo+ie şi literatură postpatristică. #ntre ;6@ > ; este preot la Prislopşi Densuş. #ntre ;-777 ctitoreşte scitul Cete!at. *a <; martie-;aprilie77; este irotonit episcop vicar al Mitropoliei Banatului, cu atribuţii "nadministrarea $piscopiei Comâne din u+oslavia /cu sediul la 2ârşeţ0.

* Prea Sfinţite Daniil! sunteţi unul dintre puţinii care l-au cunoscut!mai &ndeaproape! pe Părintele +rsenie $oca! pe acest ,ctitor al ilocalieirom(neşti.! cum &l numea un alt mare ctitor al iu%irii de rumos * şi l-amamintit aici pe Părintele Dumitru Stăniloae

> Astă!i, aici, la Timişoara, ca episcop vicar şi administrator al$piscopiei 5rtodo3e de 2ârşeţ, mărturisesc "naintea lui Dumne!eu şi

206

206



"naintea tuturor cititorilor că pentru patru lucruri, "n mod deosebit,petrecute "n viaţa mea, nu sunt şi nu voi i niciodată vrednic a mulţumi

"ndea4uns lui Dumne!eu.#n primul rând, pentru aptul că, la ; ani, mi-a "ndrumat paşii spre

Teolo+ie, respectiv spre Seminarul Teolo+ic din 'aransebeş, apoi sprenstitutul Teolo+ic din Sibiu, după aceea spre cursurile de doctorat de laBucureşti şi, mai apoi, spre 1acultatea de Teolo+ie din cadrul IniversităţiiAristotelice din Tesalonic > recia.

#n al doilea rând, pentru aptul că, la "nceputul celui de-al doilea an destudenţie la Sibiu, Dumne!eu mi-a rânduit paşii, "n !iua de @ octombrie,sărbătoarea Sântului Mare Mucenic Dimitrie !vorâtorul de Mir, sprePărintele Arsenie Boca, pe care l-am "ntâlnit "ntâia dată "n casa paroială a

bisericii sale ortodo3e din Dră+ănescu, comuna Miăileşti, din apropiereaBucureştilor, unde Sinţia Sa, de mai mulţi ani, picta şi lucra "nsemiclandestinitate la biserica ce astă!i "i poartă pictura e3primată şirepre!entată "ntr-un mod deosebit "n stil neobi!antin curat ortodo3,peda+o+ic, duovnicesc şi ciar proetic.

#n al treilea rând, trebuie să- mulţumesc lui Dumne!eu pentru aptulcă mi-a "ndrumat paşii "nspre viaţa monaală, mai "ntâi spre mănăstireaSâmbăta Brâncoveanu unde am ost rate, mai apoi spre mănăstirea Eodoş-Bodro+ unde am ost călu+ărit şi "n cele din urmă spre sânta mănăstirePrislop unde am putut să iu mai mult "n apropierea Părintelui Arsenie, "nultimii ani ai vieţii Sinţiei Sale.

#n al patrulea rând, trebuie să mulţumesc lui Dumne!eu şi să-mi pleccapul cu nevrednicie pentru arul arieriei la care m-a cemat şi pentruslu4ba de ierar şi de episcop "n Biserica Sa, Biserica 5rtodo3ă, acum,pentru raţii noştri români ortodocşi din Banatul u+oslav, care, după ;@7de ani, au "n persoana mea un ierar, silindu-mă şi străduindu-mă să-icălău!esc, să-i păstoresc şi să-i conduc spre Mântuitorul nostru isus

Eristos.#n viaţa mea personală, mai mulţi oameni au avut roluri deosebite. #n

primul rând părinţii mei. Apoi preotul care m-a bote!at şi mi-a "ndrumatpaşii spre seminarul teolo+ic, proesorii de la 'aransebeş, Sibiu, Bucureşti,Tesalonic, cole+ii proesori şi studenţi de la 1acultatea de Teolo+ie5rtodo3ă din Arad unde predau "n continuare Patristica, #.P.S. Sa

207

207



Mitropolitul 8icolae al Banatului, care m-a propus pentru ale+erea şiirotonirea "ntru ariereu, ratele Traian Dor!, conducătorul spiritual al5astei Domnului "n anii H=7 şi H67, pe care l-am cunoscut de asemenea.Dar "n mod cu totul şi cu totul aparte, cu totul şi cu totul deosebit "n viaţa

mea, un rol crucial l-a avut şi-l are persoana şi personalitateaduovnicească, arismatică, de statură neopatristică, a Părintelui ArsenieBoca, atât de cinstit, de cunoscut, de apreciat, de căutat şi de recunoscutciar şi ca sânt de către o mulţime uriaşX de credincioşi.

* #ai vor%iţi-ne puţin despre prima &nt(lnire cu Sfinţia Sa/ > $ram student la Sibiu, "n toamna anului ;=, când, au!ind de la

maicile de la mănăstirea Prislop > unde petreceam vacanţele de vară, satulmeu natal iind la apro3imativ = Qm spre sud de sânta mănăstire Prislop,

din 4ud. Eunedoara > despre Părintele Arsenie. Am a4uns la Sinţia Sa,după ce am călătorit cu trenul o noapte, de la Sibiu spre Bucureşti. Prima "ntâlnire cu Părintele, ca şi toate celelalte, m-a marcat pround, m-arăscolit, m-a remontat, m-a !idit suleteşte şi duovniceşte. PărinteleArsenie, din neericire, era atunci civil, "ntrucât usese pe nedrept scos dinmănăstirea Prislop prin Decretul G;7 din ; /Părintele Arsenie a plecatdin Prislop la "nceputul lui mai Y, şi nu datorită Decretului G;7 n.n.0.După ce a lucrat o vreme "n Scitul Maicilor la Bucureşti, după ce a pictatparţial biserica &Sântul $leterie) din Bucureşti, ieşind la pensie > o pensieminoră, "n ;@6 a "nceput pictura bisericii paroiale ortodo3e dinDră+ănescu, unde a lucrat vreme de ; ani cu multă dra+oste, cu răbdare,prin multe "ncercări, şi unde > cum spunea Sinţia Sa "nsuşi > a ost căutatşi cercetat duovniceşte de o adevărată &avalanşă de oameni). Pun acestecuvinte "n +ilimele pentru că "i aparţin şi eu "nsumi l-am au!it !icândaceasta. Pe Părintele Arsenie l-am recventat discret şi clandestin "n toţianii cât am ost apoi student la Sibiu. După aceea, iind doctorand laBucureşti, am avut prile4ul mai mult şi mai "ndeaproape să-l "ntâlnesc, tot

acolo, "n biserică la Dră+ănescu. De asemenea, cu Sinţia Sa am avutericirea să iu de două ori "n călătorii şi drumeţii "n Munţii Cete!at, o datăla Sinaia, la elar şi "n alte părţi.

* 0nt(lnirile cu oamenii mari răm(n! pentru totdeauna! marcate deamintirea şi prezenţa lor 1e ,urme. a lăsat Părintele +rsenie &n viaţa

Prea Sfinţiei 2oastre3

208

208



> De apt, Sinţia Sa este cel care m-a "ndrumat spre studii şi cursuri dedoctorat. #ntâlnirea cu Sinţia Sa a ost decisivă "n a lua otărârea de a intra

"n monaism. Pe Părintele Arsenie l-am re"ntâlnit de mai multe ori laMănăstirea Prislop > unde am a4uns preot slu4itor, la satul şi povăţuirea

Sinţiei Sale, "ntre ;6@ şi ;66, ;= decembrie, când l-am "ntâlnit pentruultima dată > Sinţia Sa trecând la cele veşnice "n 6 noiembrie ;6.

* 1uviosul +rsenie a fost * o spun cei ce l-au cunoscut şi i-aurecunoscut Cărarea mpărăţiei * unul din cei mai mari teologi-duhovniciai neamului rom(nesc 1are e ,poziţia. Prea Sfinţiei 2oastre faţă deaceastă consideraţie3

> Părintele Arsenie a ost un om e3cepţional, un om e3traordinar, unom al lui Dumne!eu, un mare părinte al Bisericii noastre. Pentru mine

personal, cel mai mare din veacul nostru şi din vremea noastră. 8e"nţelesde mulţi, neiubit de mulţi, neapreciat de mulţi, a ost "nsă căutat, iubit,stimat, cinstit şi "n timpul vieţii, şi mai ales după moarte, de o mulţime decredincioşi, de o mulţime de oameni ai lui Dumne!eu, creştini care suntdescişi mai mult spre acel simţ al sacrului, al sinţeniei, care radia şi pecare-l transmitea personalitatea Părintelui Arsenie.

Despre Părintele Arsenie trebuie să vină vremea, cât mai curândposibil, să se scrie mai mult, să se vorbească mai mult: şi eu sunt absolutsi+ur, şi mărturisesc cu toată responsabilitatea mea de episcop şi membru alB.5.C., că mai devreme sau mai târ!iu va veni timpul rânduit deDumne!eu când Părintele Arsenie Boca va i canoni!at. Sinţia Sa a ost unmare duovnic, a ost un pictor bisericesc, a ost un !u+rav de sulete, aost un predicator de statură patristică, ne-a lăsat Cărarea Împărăţiei cape o călău!ă pentru viaţa duovnicească, şi sunt si+ur că, de acolo de undeeste, ne povăţuieşte, ne călău!eşte, mi4loceşte pentru noi, ne ocroteşte. armormântul Sinţiei Sale de la Mănăstirea Prislop, duul Sinţiei Sale de laMănăstirea Sâmbăta-Brâncoveanu, ctitoria Sinţiei Sale de la Sinaia,

pictura Sinţiei Sale de la biserica din Dră+ănescu vor vorbi şi vorbescciar pentru oarte multă vreme, dacă nu cumva pentru totdeauna, despretrăirea "n Eristos, credinţa "n Eristos, dra+ostea aţă de Eristos, despreadevărul Bisericii 5rtodo3e, mormântul Sinţiei Sale şi crucea de lamormânt iind dintre cele mai cunoscute şi importante "n acelaşi timp şidiscrete locuri de pelerina4, unde vin creştini din toată ţara şi ciar şi din

209

209



alte părţi. 2in, se roa+ă, aprind o lumânare, se "ncină şi cer mi4locirea prinru+ăciunea de oc a Părintelui Arsenie pentru ei, pentru amilie, pentru ţară,pentru lume, pentru Biserică, pentru noi, toţi.

* 1e sfaturi deose%ite vă dădea Părintele3

> *e+ătura dintre un "ncepător, cum am ost şi am rămas eu, şiPărintele Arsenie nu poate i e3primată şi e3plicată "n cuvinte. Am omulţime de cuvinte, de "nvăţături, de povăţuiri, de saturi, dar şi mustrări: şimulţumesc lui Dumne!eu şi Părintelui Arsenie, "n mod deosebit, pentruaceste cuvinte care m-au !idit lăuntric, care mă ţin lăuntric, care suntpietrele de temelie ale vieţii mele duovniceşti, atâta câtă este. Am multecuvinte de la Părintele Arsenie, am au!it multe cuvinte, "mi plăcea să stau

"n apropierea Sinţiei Sale, ascultându-l cum vorbea cu oamenii, cum le

asculta neca!urile, cum le e3plica problemele şi neca!urile şi cum "ipovăţuia şi "i sătuia. Părintele Arsenie a purtat şi a menţinut aprinsă "nveacul nostru o conştiinţă creştină, duovnicească, ilocalică, apostolică şipatristică de cel mai "nalt nivel şi de cea mai adâncă şi proundă simţire şitrăire. $u sunt si+ur că pentru neamul românesc, pentru poporul român,pentru ortodo3ia românească, astă!i, dar mai ales mâine şi, cu si+uranţă,poimâine, "n viitor, Părintele Arsenie va i pentru noi, românii, ceea ce S.Seraim de Sarov a ost pentru ortodocşii ruşi sau S. ri+ore Palamapentru +reci şi pentru ortodo3ia ecumenică sau alţi şi alţi sinţi din istoriacreştinismului, a ortodo3iei şi a Bisericii.

* 1e credeţi că ar spune lumii de azi Părintele +rsenie 4şi o spune! cusiguranţă/53

> Atunci când Părintele Arsenie şi-a isprăvit de scris şi de redactatCărarea Împărăţiei, a căutat un subtitlu acestei cărţi, acestei scrieri-testament a Sinţiei Sale, şi l-a ales pe urmXtorul% U* ră'p#*' cre"+i* !a*e!i*i"+i!e &remii. Prin urmare, mesa4ul Părintelui Arsenie pentru noi, toţi,

"n mod deosebit pentru cei care l-am cunoscut, ca şi pentru cei care nu l-au

cunoscut, ca şi pentru cei care nu l-au recunoscut şi nu-l recunosc, estecredinţa "n Dumne!eu, "n Mântuitorul isus Eristos, "n 5rtodo3ie, "nBiserică, "n Earul şi Darul Sântului Du şi al Sintelor Taine, prinru+ăciune, prin citirea Sintelor Scripturi, prin umilinţă şi pocăinţă, princitirea şi studiul Sinţilor Părinţi şi prin "ntrea+a noastră trăire şi concepţiede viaţă creştină. Părintele Arsenie punea oarte mult accent pe viaţa

210

210



duovnicească, pe conştiinţa atotpre!enţei lui Dumne!eu, pe de!voltarea "niecare om, "n iecare sulet, a acestei conştiinţe, a atotpre!enţei luiDumne!eu. Adică omul, creştinul, credinciosul, monaul, preotul, ierarulsă ie conştienţi de atotpre!enţa lui Dumne!eu, de aptul că Dumne!eu este

"n orice loc şi "n orice timp şi ne vede, ne aude, ne simte şi ne ştie tot ceeace acem, +ândim sau vorbim. ?i, ştiind de acest lucru, trăind acest adevărdo+matic, altele vor i vorbele noastre, +ândurile noastre, simţirile noastre,trăirile noastre. #n e3plicarea neca!urilor şi a problemelor oamenilor, acrucilor pe care oamenii le au de purtat, iecare "ntr-un el sau altul, de laDumne!eu, Părintele Arsenie promova ideea le+ii ispăşirii, a aptului căpăcatele noastre sunt cau!ele durerilor noastre. ?i, cum spunea şi scriaSinţia Sa% &Am vrut să pun mâna pe rădăcina durerii care nu este alta decât

păcatul), păcatul săvârşit sau urmările păcatelor moştenite de la moşii şistrămoşii noştri, de la părinţii noştri, au urmări şi "n viaţa noastră sau lasăurmări şi "n viaţa urmaşilor. De aceea, păcatele se cuvine să ie ispăşite,spovedite, iertate, de!le+ate şi stinse "n arul, puterea şi iubirea luiDumne!eu, prin pocăinţa noastră, prin umilinţă, prin lacrimă, prinru+ăciune, prin smerenie.

Alându-te "n pre!enţa şi "n apropierea Părintelui Arsenie, simţeaipre!enţa lui Dumne!eu şi #l simţeai pe Eristos trăind şi vorbind "n PărinteleArsenie. $ra şi este un lucru e3traordinar > cum spunea cineva > "n viaţanoastră, "n viaţa oamenilor să "ntâlnim un sânt. $u pot să spun că acestlucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceeace spun acum.

* Să a%ordăm puţin relaţia t(năr*duhovnic6 Prea Sfinţia 2oastră * Părintele +rsenie 1um se raporta Părintele la tinereţea şi tinerii vremiiSfinţiei Sale3

> Părintele Arsenie aprecia, ără "ndoială, oarte mult pe tineri şi căutasă-i "ndrume ca să-şi "ncine tinereţea lui Eristos şi Bisericii Sale. Părintele

Arsenie ştia că la tinereţe se pune temelia vieţii omului, a de!voltăriiomului pentru mai târ!iu şi pentru totdeauna şi de aceea era şi "ncon4urat detineri: "l căutau tinerii, şi nu numai, şi "l ascultau şi-i primeau poveţele şisaturile, venite ca din partea lui Dumne!eu. Simţeai, când "ţi vorbeaPărintele Arsenie, că "ţi vorbeşte Dumne!eu prin Sinţia Sa. ?i acesta esteun lucru oarte important şi oarte necesar şi-n vremurile de astă!i, ca să se

211

211



ridice oameni ai lui Dumne!eu, adevăraţi, care să ie călău!e şi care să iepovăţuitori pentru ceilalţi.

* +mintiri! experienţe singulare > #n le+ătură cu amintirile şi e3perienţele şi trăirile deosebite "n

prea4ma Părintelui Arsenie, nu-mi "n+ădui acum să vorbesc despre ele saudespre toate acestea, pentru că este imposibil. Poate va rândui Dumne!eu ovreme când voi scrie aceste lucruri "ntr-o carte despre viaţa PărinteluiArsenie şi despre semnele pe care Dumne!eu ni le-a trimis prin viaţa şilucrarea duovnicească a Sinţiei Sale. #nsă pot să amintesc doar aptul căsimţeai "n pre!enţa Părintelui Arsenie că te vede, te cunoaşte, că-ţi ştie nunumai pre!entul, dar şi trecutul, şi "ţi intuieşte viitorul. 'u doispre!ece ani

"nainte de a a4un+e printr-o bursă să studie! "n recia, Părintele Arsenie

mi-a spus şi mi-a dat de "nţeles acest lucru. ?i multe alte lucruri care s-au "mplinit la vremea potrivită conorm spuselor şi cuvintelor duovniceşti aleSinţiei Sale. #nsă nu vreau să iu "nţeles +reşit şi să accentue! doar aptulşi latura proetică a personalităţii Părintelui Arsenie. ?i aceasta a ost şieste esenţială, dar aceasta se lea+ă de cea duovnicească, de ceaneopatristică, de cea neoilocalică, de cea creştină şi ortodo3ă.

* 7n cuv(nt de m(ng(iere şi de alinare3 > Aş aminti cuvântul Sântului +natie Teoorul, purtătorul de

Dumne!eu > mutat la Domnul "n anul ;7= d. Er., ost episcop al Antioiei,martiri!at la Coma şi sâşiat de iarele sălbatice "n arena romană > scrise şiadresate "n epistola Sântului Policarp către acest episcop al Smirnei,ucenic oarecum şi părinte apostolic, discipol al Sântului oan$van+elistul% &8o9s :airo9s :atam;ntane/. * 'iteşte vremurile9 Datorisuntem şi noi, creştinii, astă!i, preoţi, duovnici, monai, ierari mai ales,să citim, să descirăm, să căutăm să "nţele+em vremurile pe care le trăim şimesa4ul lui Dumne!eu "n vremurile acestea destul de tulburi, destul deinstabile, destul de pline de incertitudine. 'unoaştem cu toţii cuvintele

celebre de pe mormântul lui Lant% &'erul "nstelat deasupra mea şiconştiinţa morală din mine). $u aş adău+a% &'erul "nnorat deasupra noastrăşi credinţa creştină din noi). Aceasta ne ţine, aceasta ne menţine şi aceastane va duce şi ne va trece "n veşnicie. Să căutăm să im creştini cât maimult, ucenici ai lui Eristos, ucenici ai Sinţilor Părinţi, ucenici ai părinţilor

212

212



duovniceşti şi iecare, după măsura noastră, să aducem unul trei!eci, altulşai!eci, altul o sută din roadele duovniceşti.

ar "n "nceiere aş dori să amintesc un cuvânt pe care Părintele Arseniemi l-a spus "ntr-una din primele "ntâlniri. $ram un +rup restrâns de studenţi

teolo+i de la Sibiu şi ne-a !is următoarele% &Să vă "ntăriţi convin+erea "ncredinţă "ncât să iţi +ata să vă puneţi capul pe butuc, dacă timpul o vacere).

Ar0ima*%ri+#! Te(i! Părăia*<

Despre Părintele Arsenie am au!it pentru prima dată "n anul ;G prinaprilie. Mi l-a pus "n atenţie Părintele oan 5priş, care era paro "n satulmeu, satul Topârcea, din 4udeţul Sibiu, un om cult, un preot tânăr. ?tia

despre Părintele Arsenie Boca, ştia despre Mănăstirea de la Sâmbăta. $lmi-a dat şi ideea să mă ac călu+ăr. După ce am alat despre PărinteleArsenie Boca i-am scris o scrisoare. Am "nvăţat "n iunie ;G să scriu lamaşina de scris, notarul din sat mi-a dat voie să olosesc maşina de scris dela Primărie şi i-am scris o scrisoare la care am primit răspuns prinintermediar. Părintele Arsenie Boca l-a dele+at pe un diacon de laMănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus să-mi scrie el un răspuns cadin partea Părintelui, adică să-mi atra+ă atenţia asupra ru+ăciunii cu care se

mântuiesc călu+ării. $ vorba de diaconul 2asile ?ortan care "n cele dinurmă n-a mai rămas la Mănăstire. Mi-a scris ca din partea Părintelui şi mi-aatras atenţia asupra ru+ăciunii &Doamne isuse EristoaseO).

$u am stăruit "ncât m-am "ntâlnit cu Părintele şi "n <7 au+ust ;G. Ama4uns la Sâmbăta "n dimineaţa !ilei de <7 au+ust. $ra o !i de Duminică şiera Duminica "n care s-a citit din $van+elie Pilda cu 8unta iului de

"mpărat, după $van+elia de la Matei, cu adaosul care este numai "n Sânta$van+elie de la Matei, cu omul care neavând aine de nuntă a intrat totuşila nuntă şi care a ost scos aară le+at de mâini şi de picioare şi aruncat "n

"ntunericul cel mai dinaară. Atunci Părintele o ţinut şi o predică. $u deapt pe Părintele Arsenie Boca nu l-am au!it vorbind altădată decât "nDuminica aceea şi a doua !i dimineaţa, luni, "n <; au+ust ;G, ţinând unel de cuvânt "ndrumător pentru credincioşii care erau de aţă la Mănăstire.

Prima predică pe care am au!it-o, prima şi ultima la drept vorbind,ţinută de Părintele Arsenie Boca avea trei teme > mi-aduc aminte oarte

213

213



bine de predica aceea, am ţinut-o minte poate pentru că ştiam că o ţine unom deosebit > anume, mai "ntâi Părintele o vorbit despre aina de nuntă. ?ia spus că pentru el cuvântul din Sânta $van+elie despre cel care o intratără aină de nuntă a ost un cuvânt de care s-o poticnit el de multă vreme,

"n "nţelesul că la un moment dat şi-a vă!ut aina cu care era "mbrăcat, care!ultat al vieţii pe care a dus-o probabil Părintele Arsenie, şi !iceaPărintele că şi-a vă!ut aina, e3presia este a lui &ca o spălătoare), murdarăca o spălătoare. ?i-atuncea, după ce şi-o vă!ut aina murdară ca ospălătoare, o ost preocupat de curăţirea ainei, ca să a4un+ă să aibă &ainăde nuntă). ?i spunea el că ar i ăcut orice numai să-şi vadă aina curată,orice lucru de 4os din lumea aceasta din câte se pot ace l-ar i ăcut, a !isatunci% &Aş i mutat şi ceea ce nu se poate spune aici). După o vreme, nu o

spus câtă vreme o trecut de atunci, iind la Mănăstire la Sâmbăta, n-o spusunde o avut intuiţia ainei de nuntă, adică a ainei pe care o purta, dar laSâmbăta iind, după ce s-a "ncadrat "n Mănăstire, o avut o vedenie. Se ăceacă e "n biserica Mănăstirii, "n locul acela unde se trece din pronaos "n naos,

"n locul acela mai strâmt, a vă!ut un copil care plutea "n aer. 8u sespri4inea de pereţi !icea Părintele, plutea "n aer şi copilul i-a arătat cu mânaspre Părintele. $l atunci s-o uitat la el "nsuşi şi şi-o vă!ut aina cu care era

"mbrăcat, de data aceasta curată, cu o pată pe ea cam de o 4umătate demetru, şi asta repre!enta un păcat. 8u a spus ce păcat, doar că copilul i-aatras atenţia că el mai are un păcat pe lân+ă cel care se arăta "n pata de peaină şi păcatul acela, şi-o dat Părintele seama că e din pricina că o

"ntâmpinat vedenia cu &Doamne), şi-atunci o spus el că cuvântul&Doamne) se adresea!ă numai lui Dumne!eu şi Domnului Eristos, nicimăcar Maicii Domnului, şi şi-o dat seama că el o ăcut acest păcat, păcatcare atunci când şi-o dat seama că l-o ăcut, copilul o !âmbit, ceea ce

"nsemna că o nimerit.Adevărul este, ac aici o parante!ă, că de câte ori l-am "ntâlnit pe

Părintele, sau de câte ori am vorbit despre Părintele, sau am vorbit cu el,sau o venit vorba despre el, niciodată nu m-am +ândit că Părintele Arsenieeste omul cu două păcate, sau cu mai puţin de două păcate, poate ără niciun păcat la drept vorbind. $l s-o pre!entat pe sine atunci public "n aţacredincioşilor care erau de aţă ca un om cu două păcate. Inul relectat peaină, ca o pată, despre care el n-a spus ce este, şi celălalt care a ost de pe

214

214



urma aptului că a "ntâmpinat vedenia cu &Doamne). Mai ac o parante!ă,sau "n continuarea aceleiaşi parante!e, aş !ice eu că nu ştiu dacă cinevapoate să ie vinovat de pe urma aptului că "ntâmpină o vedenie cu uncuvânt, că acel cuvânt nu "l caracteri!ea!ă la drept vorbind şi nu ştiu dacă

e3istă "ntr-adevăr o vină "n cestiunea aceasta.A doua temă pe care a tratat-o Părintele a privit responsabilitatea

preotului, responsabilităţile "ndrumătorului de sulete: o citit din carteaProorocului e!eciel, cuvântul adresat stă4erului, când "i spune Dumne!euproorocului% 1iul omului, dacă eşti pus stră4er şi "i anunţi pe oameni despreiminenţa pericolului ei vor muri pentru păcatele lor dacă nu te vor asculta,dar tu vei i nevinovat. ar dacă nu-i vei anunţa, atunci sân+ele lor se vacere din palma ta.

A treia temă a ost "n le+ătură cu Sânta #mpărtăşanie. A citit dinSânta Scriptură a 8oului Testament, din $pistola către 'orinteni cap. ;;,la sârşitul capitolului, unde sunt cuvintele Sântului Apostol Pavel% &Să secercete!e omul pe sine şi numai aşa să mănânce din această pâine şi să beadin acest paar, că cine mănâncă şi bea Trupul şi Sân+ele Domnului cunevrednicie mănâncă şi "şi bea sieşi osândă. De aceea printre voi sunt mulţislabi şi bolnavi şi bună parte mor).

Mă +ândesc eu acuma că cuvintele acestea ale Sântului Apostol Pavelse reeră mai ales la o boală şi la o slăbiciune suletească, pentru că bolnavinu sunt numai "ntre creştini şi nu sunt numai "ntre creştinii nevrednici să!icem, ci sunt şi "naară de creştinism, respectiv toţi oamenii pot i bolnavişi slabi şi morţi. DaH Părintele a interpretat cestiunea aceasta cumva şi "n

"nţeles i!ic, că şi bolile i!ice de multe ori sunt de pe urma aptelor rele pecare le ac oamenii. Asta a ost predica Părintelui. Am vorbit puţin cu eldupă Slu4bă. $l nu vorbea Duminica cu oamenii pentru că era "mpresuratde mulţi credincioşi şi atuncea el vroia să acă deosebire "ntre o !i de lucruşi o !i de Duminică. 2roia să se odinească, să se retra+ă. Deci nu o ost

posibil să stau de vorbă cu el decât Duminică seara. ?i Duminică seara mi-o spus un cuvânt care mi-o rămas de atuncea% &8u toţi cei din lume seprăpădesc, nici toţi cei din mănăstire se mântuiesc).

#ncă ceva% după ce o ţinut cuvântul către credincioşi, predica, s-oocupat puţin şi de nişte copii care erau acolo de aţă şi le-o vorbit despre

215

215



conştiinţă şi o ormulat deiniţia cu+etului sau conştiinţei ca iind% &lasullui Dumne!eu care vorbeşte "n noi şi arată ce este bine şi ce este rău).

A doua !i o ţinut un cuvânt de "ndrumare pentru credincioşii care eraude aţă, deşi el o şi e3ceptat pe unii, erau nişte copii, pe mine nu m-o

e3ceptat, era vorba despre neca!urile care le vin părinţilor prin copii. *e-o!is despre ca!uri când părinţii sunt responsabili pentru copiii lor care vin "nlumea aceasta cu deecte. 5 atras atenţia asupra aptului de a i oameniicununaţi la biserică, de avea slu4ba cununiei, o pus "n atenţie aptul că soţiinu trenuie să consume băuturi alcolice, căci ciar şi un paar de vin pe care

"l bea cineva care după aceea se an+a4ea!ă la conceperea unui copil estedăunător pentru copilul care urmea!ă să se nască. 5 atras atenţia că atâtavreme cât cineva care a ost "n ră!boi şi se "ntoarce acasă şi "ncă mai are

visuri cu +roa!a pe care o trăit-o pe ront "n timpul ră!boiului, câtă vrememai are astel de traume să !icem, nu are voie să se an+a4e!e la concepereacopiilor, deoarece copiii pot să aibă neputinţe de pe urma aptului căpărinţii nu sunt destul de liniştiţi. Aşa că Părintele era de atunci, din ;G,preocupat de cestiuni de elul acesta, de responsabilitatea părinţilor pentrucopiii lor. *ucruri pe care după aceea le-o de!voltat şi le-o pre!entat "nCărarea Împărăţiei, "n special "n capitolul Ere%i+a+e "i 'piri+ şi "nsubcapitolele Cpii că6#ţi /*+re +)!0ari şi Cpii *ă'c#ţi /* !a*ţ#ri. Dupăaceea Părintele o spovedit "n !iua aceea de <; au+ust ;G, o spovedit "ntâipe un tânăr, pe un student "n medicină care urma să mear+ă pe ront. *-oţinut oarte mult, sau mie mi s-o părut că l-o ţinut oarte mult. După aceeam-o spovedit şi pe mine. A ost sin+ura spovedanie pe care am ăcut-o laPărintele. Aveam ;< ani şi 4umătate. Dorinţa mea era să mă ac călu+ăr. Deapt am avut, aş putea !ice vocaţie pentru asta, "n sensul că "ntotdeauna mi-o părut bine să aud despre călu+ări, mi-aş i dorit să vorbesc cu călu+ări, aşi vrut să ştiu ce ac călu+ării, cum trăiesc, ce mănâncă, cât dorm, cumdorm, cum se roa+ă. 8işte lucruri de elul acesta le-am avut "n vedere de pe

atuncea şi m-am pre!entat la mănăstire la Sâmbăta cu dorinţa să rămân laMănăstire. 8u s-o putut. De apt cestiunea a tratat-o Părintele Arsenie. 8-o trebuit să mer+em mai departe, să mai "ntrebăm pe cineva. Dar, pentru căMitropolitul 8icolae Bălan care o restaurat mănăstirea de la Sâmbăta,mănăstire 2oevodală !idită de 'onstantin Brâncoveanu, dar dărâmată şirămasă "n ruină până "n ;6 când Mitrpolitul 8icolae Bălan s-o "n+ri4it de

216

216



restaurarea bisericii şi de re"niinţarea Mănăstirii, Mitropolitul voia să aibăacolo numai absolvenţi de Teolo+ie. 'u +ândul acesta a pornit. Bine"nţelescă nu şi l-a putut duce la "ndeplinire decât "n parte, pentru că nu s-aupre!entat mulţi absolvenţi de Teolo+ie.

Mănăstirea a "nceput cu trei oameni, cu trei candidaţi la călu+ărie, şianume% cu Părintele Arsenie, cu Părintele 8icolae Mladin, care a a4unsproesor la Teolo+ie prin purtarea de +ri4ă a Mitropolitului 8icolae Bălancare s-a interesat oarte mult de Academia Andreiană pentru care o ormatproesori, şi după aceea "n ;G7 s-a aşe!at şi Părintele Seraim care veneade la studii din recia. Părintele Seraim şi cu Părintele Arsenie au osttrimişi de Mitropolitul 8icolae Bălan la Sântul Munte ca să cunoascărealităţile de acolo. Mitropolitul "şi dădea seama că "ncepe cu oameni

nepre+ătiţi "n altă mănăstire şi atunci i-o trimis la Sântul Munte. PărinteleArsenie o stat acolo trei luni, din ;< din martie "ncepând şi s-o "ntors şis-a aşe!at la Sâmbăta. ?i Părintele Seraim o rămas acolo @ luni la SântulMunte şi un an şcolar la Atena la Teolo+ie.

Părintele Seraim o adus de la Atos un caiet cu te3te ascetico-misticedar nu numai din .i!ca!ie. De e3emplu un cuvânt al Sântului oan urăde Aur despre ru+ăciunea de toată vremea, care de apt nu e autentic, aşa se!ice că nu e autentic, nici nu a ost publicat "n .i!ca!ia.

Părintele Arsenie, după ce a terminat Teolo+ia, pentru că era talentat lapictură, a ost trimis de Mitropolitul 8icolae Bălan la Bucureşti unde ourmat ?coala de &Belle Arte). 5 ăcut pictură şi sculptură. ?i tot atuncea orecventat şi cursuri de medicină, "n special de +enetică. De aceea Părinteleo lucrat cu toată capacitatea lui. $l, după cum !iceau oamenii, şi aveau şidreptate, a ost un om cu dar de la Dumne!eu.

Mitropolitul nostru, !ilele trecute, Duminica trecută, o sinţit o troiţă laintrarea "n Mănăstirea noastră. ?i cu oca!ia asta o spus de câteva ori căPărintele Arsenie a ost un călu+ăr mare. ?i la sinţirea monumentului, acea

cruce de marmoră, a pomenit Mitropolitul de Părintele Arsenie ca de un&mare duovnic al vremii sale) şi ca de un &Falmo3is al neamuluiromânesc). Sunt cuvintele Mitropolitului Antonie, care i-o ost "ntr-un elucenic, "n sensul că o ost călu+ărit de Părintele Arsenie la Prislop.

De aceea, Părintele, având şi cunoştinţe de artă, putea să-şi dea seamaşi de pe i+ura omului despre starea lui suletească. 'iar şi de pe

217

217



oto+raii. 2eneau oamenii la el cu oto+raia cuiva şi !iceau% uite, asta esteata cu care vreau să mă căsătoresc şi Părintele !icea% 8u-i bună. Sau "ibună, contând, cred, şi pe ceea ce "i spunea i+ura.

*a noi la Mănăstire o ost o carte "n bibliotecă, nu ştiu pe unde o mai

apucat sau pe unde mai este, o carte intitulată% Re&e!a+i* %# &i'a-e > cumdescoperă aţa starea interioară. Din ;G ştiu de cartea aceasta. $ra şi cudesene e3plicative. Deci Părintele nu a lucrat numai cu asta, că "idescoperea Dumne!eu, ci el o lucrat şi cu nişte lucruri ştiinţiice. Dee3emplu, "n ceea ce priveşte cunoştinţele medicale. $l "şi dădea seama detarele ereditare şi le e3plica. #i trimitea pe unii dintre credincioşii careveneau la Părintele să se ducă să-şi acă anali!a sân+elui şi să vină cure!ultatul la el. ?i-apoi el tră+ea nişte conclu!ii. Sau o ost un ca! "n

Sâmbăta de Sus, o ată, care vroia să se căsătorească cu un băiat dinEârseni. Băiatul din Eârseni avea un tată care +ân+ăvea. Părintele nu ştiudacă l-o trimis sau nu să-şi acă anali!a sân+elui, dar şi-o dat seama că cevanu-i "n re+ulă. 'ând vorbea, +ân+ăvea. ?i Părintele şi-o dat seama că e otare ereditară, că e un sân+e bolnav. ?i soţia respectivului, deci mamabăiatului, la el, nu era ea ca toţi oamenii, nu era ea destul de luminată laminte. ?i Părintele, ără să-i dea o e3plicaţie i-o spus etei% &Să nu tecăsătoreşti cu eor+e, că nu o să aveţi copii sănătoşi). Dar ea totuşi s-acăsătorit şi-o avut un copil. ?i copilul, de la o vreme, de la trei ani, o

"nceput să aibă "ndărăptări i!ice şi, bine"nţeles, şi spirituale. De la o vreme,nu o mai putut nici să vorbească şi la şapte ani o murit. Bine"nţeles căpersoana respectivă o spus% o avut dreptate Părintele, Părintele are dar de laDumne!eu, că o ştiut că nu o să am copii sănătoşi şi că vor muri. 5riPărintele putea ştii asta şi ără să aibă dar de la Dumne!eu. Dar el o lucratcu toate mi4loacele lui.

Au mai ost şi alte ca!uri, un ca! din *udişor. In bărbat o vrut să secăsătorească cu o ată. 1ata avea ceva la un oci. Părintele şi-o dat seama

că ceva nu e "n re+ulă şi i-o spus băiatului% &5 iubeşti(). ?i el o !is% &Da).?i atuncea Părintele o !is% &a-o). ?i o luat-o. ?i după ce s-au căsătorit eisau dus la 'lu4, la o clinică şi s-a constatat că emeia e bolnavă, are sân+elecontaminat. ?i omul nu o mai vrut să stea cu ea. ?i asta s-a socotit un eşecal Părintelui Arsenie. #n realitate, nu o ost un eşec al Părintelui, de vremece i-o spus că, dacă o iubeşte, să o ia. 'ă el, dacă ar i iubit-o, ar i susţinut-

218

218



o şi "n suerinţă şi nu ar mai i ăcut nici un ca!. 5ri, el s-a despărţit de ea,s-a recăsătorit, el trăieşte şi acuma, are vreo 67 de ani. #nsă acuma o a4unsşi el "n declin. 8u mai recunoaşte oamenii, nu mai are ţinere de minte.'opiii "i sunt sănătoşi.

'eea ce ăcea Părintele, şi asta e interesant de ştiut şi de reţinut,niciodată nu calcula un răspuns. 'e "i venea prima dată "n minte aceeaspunea. ?i cu asta re!olva o cestiune sau nu o re!olva dar, "n orice ca!, "şispunea punctul de vedere. 5 ost şi nereuşite multe "n viaţa Părintelui "nsensul acesta. Să amintesc un ca!% un preot din Sibiu, i-am spus de multeori% măi, tu eşti un eşec al Părintelui Arsenie. #n sensul că l-a "ndrumat săse căsătorească cu ata cu care s-a căsătorit şi nu o duce bine, nu o ducbine. Trăiesc totuşi "mpreună, au un băiat, soţia este uncţionară la o

bancăO Părintele i-a pus-o "n vedere odată când s-a dus el acolo laDră+ănescu, unde lucra Părintele pe atuncea, şi o !is că l-ar interesa o ată,că ar vrea să se căsătorească. ?i atuncea Părintele i-o !is% &ia-o pe asta). -aarătat-o şi după aceea el a ost preocupat de cestiunea aceasta. A luat-o "ncăsătorie, dar acum nu-i bine. Cealitatea este că nu e bine şi i-am !is eu căe un eşec al Părintelui Arsenie. Dumne!eu ştie până la urmă dacă e eşecsau nu-i eşec, dar te-ai +ândi aşa, că dacă te duci la cineva să te "ndrume!e,ar i ca!ul să te "ndrume!e să te căsătoreşti, când e vorba de căsătorie, nu săsuporţi o căsătorie, ci să te ericeşti "n căsătorie. $ste un preot "n apropiereanoastră şi tot aşa s-a dus la Părintele şi tot aşa i-o pus "n atenţie o ată, dar oată inirmă. A dus-o oarte +reu, pentru că ea era inirmă nu numai i!ic,

"n sensul că nu putea mer+e oarte bine, avea un el de şciopătare, avea unpicior mai scurt, sau ceva de elul acesta, şi Părintele i-a spus să secăsătorească. $a nu l-a "nţeles pe Părintele, "n orice ca! nu l-a "nţeles pePărintele ca Părinte şi poate nici ca soţ. Părintele se socotea "ntotdeaunaasuprit de soţia lui. ?i au copii totuşi, dintre care unul e călu+ăr la noi laMănăstire, Părintele 'asian.

Părintele Arsenie era "ntotdeauna la "ndemâna oamenilor. $u, personal,am impresia că uneori şi căuta să acă pe omul care ştie multe şi că ştiebine ce ştie. Dar, "n orice ca!, cu pre+ătirea pe care o avut-o şi cucunoştinţele pe care le-a avut a lucrat mai bine decât am i lucrat ceilalţicare nu aveam astel de cunoştinţe şi pe care nici nu trebuie să le aineapărat ca să ii "ndrumător de sulete.

219

219



*a spovedania mea Părintele m-a "ntrebat un lucru care mi s-a părutcurios că mă "ntrebă. ?i anume, m-a "ntrebat dacă mi-a venit vreodată "nminte să omor vreun om. Acuma, poate că la vârsta aceea, de ;< ani şi

4umătate nu era ca!ul să "mi pună o astel de "ntrebare, deşi, după aceea mi-

am dat seama de ce mi-a pus-o. Pentru că Părintele ştia că copilul esteo+linda părinţilor, că iecare dintre noi aducem o "ncărcătură dinstrăunduri de e3istenţă, că iecare dintre noi suntem sinte!a "naintaşilornoştri > părinţi, bunici, străbunici, până unde a4un+e spectrul vital ale3istenţei noastre. ?i, bine"nţeles că, ciar dacă m-am mirat, i-am datrăspunsul care era de apt, nu i-am dat un răspuns eva!iv, i-am spus căniciodată nu mi-a venit să omor un om. Părintele vroia să intre "n le+ăturăcu "naintaşii mei, să vadă eventual din ce tâlari am apărut eu "n această

lume. Probabil s-a +ândit la aceasta că, iind un nevă!ător, iind un &copilnăscut "n lanţuri), iind un &om născut "ntre tâlari), a vrut să ştie dacăpărinţii mei sunt, "ntr-adevăr, ceea ce +ândea el că sunt. Mulţumesc luiDumne!eu, am avut nişte părinţi, nu pot !ice ca S"nta Tere!a de *isieu3%&Să ştiţi că eu am avut nişte părinţi sinţi). 8u pot !ice lucrul acesta, dar, "norice ca!, au ost oameni de treabă şi-au vă!ut de "ndatoririle pe care le-auavut, ne-au crescut, ne-au "ndrumat bine. 'ă or i având şi ei vreo vinăOmă ro+, Dumne!eu ştie de toate. 8u ne ale+em noi părinţii şi nici părinţiinu ne ale+ pe noi şi venim "n lume "n conte3tul i!ic, i!iolo+ic şi social "ncare am venit "n lume.

M-a "ndrumat Părintele atuncea să ac ru+ăciunea cu care se mântuiesccălu+ării. ?i asta arată că Părintele, de apt, avea o putere de sinte!ă şi oputere de pătrundere şi scotea nişte conclu!ii bune, "n "nţelesul că el, dacăşi-a dat seama că eu nu pot rămâne acolo, neiind absolvent de Teolo+ie şineavând vârsta la care se poate otăr" cineva să se acă călu+ăr şi având şideicienţa cu care am străbătut prin viaţă, Părintele şi-o dat seama de asta şiatuncea a !is, totuşi, că aş putea ace eu ceea ce ac călu+ării, adică să !ic%

&Doamne, isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pe mine,păcătosul). Am luat aminte la ce mi-a !is Părintele. Adică el ce mi-a !is deapt să !ic &Doamne, isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu, miluieşte-mă pemine, păcătosul), mi-o spus că aceasta e ru+ăciunea cu care se mântuiesccălu+ării, mi-o spus că această ru+ăciune să o !ic "n +ând, nu cu cuvântulvorbit, ci "n +ând, s-o lipesc de respiraţie "n elul următor% #ntre respiraţii,

220

220



deci ără să inspir şi ără să e3pir, acolo unde se "ntâlneşte o respiraţie cucealaltă, să !ic &Doamne), tră+ând aerul "n piept, odată cu aceasta, să !ic&isuse Eristoase, 1iul lui Dumne!eu), şi dând aerul aară din piept&miluieşte-mă pe mine păcătosul). Altceva nu mi-a mai spus "n le+ătură cu

asta. De aceasta pot să !ic eu că Părintele Arsenie a ost un ctitor lae3istenţa mea.

'ând l-am "ntâlnit a doua oară, după < de ani, nu-şi mai aduceaaminte de mine şi nici de "ndrumările pe care mi le-a dat. mportant "nsăeste că eu mi-am adus aminte şi că am olosit "ndrumările pe care mi le-adat. ?i nu mi-a !is să iau le+ătură cu un "ndrumător, cu un om care practicăru+ăciunea, cu cineva care ştie ce ispite pot veni, care, având o e3perienţă,ar putea tra+e nişte conclu!ii şi ar putea să mă direcţione!e. Doar mi-a spus

ceva care !ic eu că nu a ost o "ndrumare oarte bine +ândită. ?i anume, euam !is că dacă nu pot să rămân aici la Mănăstire, eu mă duc să ac şcoală.?i Părintele nu a !is să ac şcoală. A !is% &Da, dar şcoala nu te duce lamântuire). Acuma a avut dreptate, că dacă eu m-aş i ocupat de ru+ăciuneade toată vremea cu e3clusivitate, poate că aş i a4uns la nişte perormanţesau la nişte re!ultate pe care le presupunea Părintele. #nsă eu nu am pututace lucrul acesta şi eu i-am spus Părintelui că nici părinţii mei nu ar i deacord să renunţ la şcoală. Acuma nu mă mai pot +ândi ce ar i ost dacă ari ost altceva, pentru că eu am mers pe direcţia şcolii şi eu mă bucur că ammers pe direcţia şcolii. 'iar "n toamna aceluiaşi an, "n ;G, am plecat laTimişoara, la o ?coală Specială. Aveam cinci clase ăcute la 'lu4 şi amcontinuat clasa a şasea la Timişoara la o ?coală Specială şi după aceea amost elev la *iceul *o+a, un liceu de vă!ători, "nsă am ăcut mai mult laără recvenţă. După aceea m-am dus şi la Teolo+ie şi asta m-a avori!at şipentru preoţie. Dacă mă duceam la mănăstire, cred că n-a4u+eam euniciodată mai mult decât un călu+ăr simplu şi călu+ăr simplu simplu.Adică, nu numai simplu ca ormă, ci simplu şi ca +ândire. $u nu am ţinut

seama de ce mi-a !is Părintele şi am ăcut şcoală, care ciar dacă nu m-aadus la mântuire, m-a dus totuşi la ceva, la ceea ce sunt prin şcoală.

'u Părintele nu m-am mai "ntâlnit < de ani. #n ;G cred, pe la "nceputul anului, iind de4a student la Teolo+ie "n anul , am au!it căPărintele a venit la Sibiu şi că e la Proesorul 8icolae Mladin. Mi-a spus unstudent care "l cunoştea de la Sâmbăta.

221

221



Părintele a avut o activitate deosebită şi Părintele a ost o personalitateputernică de atuncea, din ;G;, ;G a intrat "n atenţia oamenilor şioamenii erau sensibili!aţi atuncea, plecau pe ront şi Părintele "i "ndruma.Spunea cineva că i-a spus% &Măi, niciodată să nu tra+i la ţintă9 Tra+i "n

+ol). Mer+eau oamenii să se roa+e pentru ei, să le dea binecuvântare.Mer+eau părinţii copiilor, mer+eau copiii "mpreună cu părinţii. $ra osituaţie specială, care i-a sensibili!at pe oameni.

Părintele a lucrat şi "n nişte condiţii care au avori!at stilul lui de lucru.Dar a avut o activitate cu răsunet "n conştiinţa oamenilor. 8u prea eraupersonalităţi de seama Părintelui pe vremea aceeaO 8ici atunci şi nicidupă aceea.

*a Sâmbăta te puteai duce la doi duovnici% la Părintele Arsenie sau la

Părintele Seraim. Dar toată lumea "l preera pe Părintele Arsenie, nu pePărintele Seraim. Deşi, eu, ca om, l-am preţuit mai mult pe PărinteleSeraim decât pe Părintele Arsenie. Mi-a convenit mie personal mai multPărintele Seraim decât Părintele Arsenie. Dar niciodată nu aş i putut !icecă Părintele Arsenie e mai mic decât Părintele Seraim. 1iecare era mare "nelul lui. Dar nici ei, ca temperament şi ca ormare nu s-au potrivit. S-au

"nţeles "n sensul acesta că nu s-au e3clus. 8u s-au completat, ci iecare aavut stilul lui de lucru.

Părintele Arsenie a ost un om cu o "n!estrare deosebită, "n sensul căorice lucru pe care l-ai i "ntrebat, şi lucruri tenice, cum se ace o casă,orice ştia. 5ri, Părintele Seraim, săracuH, dacă bătea un cui trebuia să-lscoată apoi cineva şi să-l bată cumsecade. 8u putea aşa ceva. De aceea elnu a avut niciodată o "naintare, "n sensul acesta, că el e un om deosebit.Deşi era deosebit şi era mai bun ca Părintele Arsenie ca inimă, era mai deinimă, mai cald la sulet, nu putea să brusce!e pe cineva. 5ri, PărinteleArsenie era dintr-o dată, ca din pleasna bicului, te pocnea şi rămâneaipocnit. 8u "l interesa, nu a avut o caldură suletească. Totuşi, a şi avut. De

pildă, Maica Teodosia *aţcu a avut două iubiri% pe Părintele Arsenie şi pemaica 2eronica. $a a cosiderat că Părintele a ost e3traordinar. Dar, !iceu, nu pentru oricine.

?i, cum !iceam, "n timpul cât a ost Părintele la Sâmbăta, a venit lumemultă. Păi veneau studenţi de la Teolo+ie din Bucureşti. Mitropolitul nostruAntonie, ca student la Teolo+ie "n anul a venit la Sâmbăta "mpreună cu

222

222



cole+i de-ai lui, cu cole+e de-ale lui. S-au or+ani!at la Sâmbăta "ntâlniri cuPărintele Arsenie, Părintele "i primea la spovedanie, Părintele Arsenie leţinea cuvântări "n care punea "n valoare credinţa creştină, punea "n valoarere!ultatele ştiinţei. $ra un om cu o cultură bine pusă la punct.

Mişcarea asta s-a stins repede după aceea. Vsta e neca!ul. Adică eu aş!ice că, şi m-am "ntrebat de multe ori, unde sunt oamenii aceia mulţi careveneau la Părintele( 'e a "nsemnat pentru ei "ntâlnirea cu Părintele, "n viaţalor de toate !ilele, "n societatea "n care au trăit( 'e a "nsemnat inluenţaPărintelui "n e3istenţa lor, "n pro+resul lor spiritual( Deci, Părintele Arseniei-a ascinat, pur şi simplu, i-a ăcut să ie copleşiţi "n aţa lui. Inii s-auspovedit la Părintele. #nsă, "n +eneral, oamenii, aşa cum a !is şi Părinteleodată% &5amenii rămân tot oameni).

Atunci, "n ;G, nu era ciar aşa multă lume "n 4urul Părintelui. Deşiera, pentru că "n acea Duminică "n care am ost eu erau mulţi la mănăstire,mai ales din pătura ţărănească. ntelectuali erau mai puţini, pentru căintelectuali sunt mai puţini şi "n societate. 'ei mai mulţi oameni suntoameni simpli. Pe atuncea, domina omul simplu. ?i ăştia erau cei careveneau. Părintele ţinea o predică otărâtă şi cu iecare vorbea aşa, de lae+al la e+al. 8u !icea &dumneavoastrăW. /O0 Avea aşa o prestanţă, oautoritate, o si+uranţă a cuvântului, o si+uranţă a verdictului. ?i asta a duratla Sâmbăta până "n ;G6. 2eneau oamenii de la G7 de Qm pe 4os lamănăstire, de la Poiana Mărului. In +rup de oameni de 7 sau 7 depersoane porneau din Poiana Mărului dimineaţa şi seara erau la Sâmbăta,venind pe 4os, să-l vadă pe Părintele Arsenie, să-l asculte, să-l admire.2eneau şi de mai departe. Părintele le vorbea la iecare pe limba lui. /O0

$u, p"nă "n ;G, nu am mai a4uns la Sâmbăta. Părintele Arsenie eraplecat când am mai a4uns eu la Sâmbăta. Plecase "n ;G6, la sârşitul luioctombrie. $ram student la Teolo+ie şi eram "n vacanţa de Paşti. PărinteleSeraim era atuncea conducătorul mănăstirii. 'u dânsul m-am "nţeles eu

oarte bine de atuncea şi am rămas "n le+atură toată viaţa, până la sârşitulvieţii Părintelui şi şi după aceea. 5ri, cu Părintele Arsenie nu ştiu dacă aş ireuşit să orme! o le+atură din asta.

#n ;G, să continui ce am "nceput, eram student la Teolo+ie şi amalat că Părintele Arsenie era la Sibiu. Am trimis vorbă printr-un studentcare mer+ea la Sâmbăta, care "l cunoştea de când era elev de liceu şi care

223

223



mer+ea "mpreună cu părinţii la Sămbăta, şi l-am ru+at să-i spună PărinteluiArsenie că sunt şi eu acolo şi că aş vrea să vorbesc cu el. De apt nu atătadoream eu să vorbesc cu el, cât mi-aş i dorit să vorbească el cu mine. ?iPărintele nu mi-a dat-o "n bună, că ai să vorbim. Deşi eu am +ăsit asta, aşa

cumva, o lipsă a Părintelui. Poate nu l-a luminat Dumne!eu, poate nu amost eu vrednic, nu ştiu ce interpretări se pot da. DaH realitatea asta este% nua vrut să stea de vorbă cu mine. 8o bine, nu a vrut, nu a vrut. 8u aveam cesă ac. Mi s-a mai "ntâmplat o situaţie dintr-aceasta "n ;6=. #n ;6=Părintele Arsenie era la Prislop. Acolo era plecat de la Sâmbăta. /...0

#ntre timp Mănăstirea de la Prislop a devenit mănăstire de maici prinstăruinţa Maicii Famira, care era absolventă de Teolo+ie, care "l cunoşteape Părintele Arsenie, care s-a dus şi ea la Prislop "mpreună cu Părintele

Arsenie şi s-au aran4at lucrurile "n aşa el "ncât mănăstirea de la Prislop sădevină mănăstire de maici. ?i Părintele a rămas acolo ca duovnic la obşteadin Mănăstirea Prislop, obşte care a durat până "n ;. Părintele a avutacolo o "ntrerupere, "n sensul că "n ;;-;, cam pe atuncea, a ostarestat şi dus la 'anal. Se ăcea pe atuncea 'analul Dunăre-Marea 8ea+ră,care după aceea s-a părăsit şi la care au lucrat mulţi deţinuţi politici. ?iPărintele a ost "ntre cei care au lucrat acolo. A stat acolo cam vreo luni.Apoi s-a "ntors la Prislop, a ost oarte mult urmărit de Securitate şi maicaFamira l-a a4utat pe Părintele, "n sensul acesta de a-l scuti pe Părintele derelaţiile cu oamenii. A ost oarte dură. 'iar şi călu+ări care se duceau să-lvadă pe Părintele aveau de suerit. #i ba+a "ntr-o ma+a!ie acolo, şi "i ţineade seara până dimineaţa şi dimineaţa le dădea drumul. $u nu ştiu dacă şiPărintele Arsenie cumva nu a avut o amestecare "n toată treaba aceasta. #nsensul acesta că el nu a dorit să mai aibă treabă prea mult cu oamenii, ca săie scutit de deran4ul Securităţii. ?i atuncea, maica Famira a ost cerberulcare l-a a4utat pe Părintele să ie scutit de relaţiile cu oamenii. Bine, maivorbea el cu câte cineva, mai ales cu oamenii mai cunoscuţi, cu cei cu care

avea ceva relaţii sau care erau mai deosebiţi, dar, "n +eneral, ăcea "n aşael "ncât să nu se a4un+ă la el. ?i asta a mers până "n ;.

#n ; a primit ordin din partea $piscopiei Aradului, asta a ost "nmai, să părăsească Mănăstirea Prislop. A ost o dispo!iţie pe care, de apt,a dat-o stăpânirea, uvernul, prin Departamentul 'ultelor, şi nu numaipentru Părintele. ?i de la noi de la Sâmbăta au plecat atuncea vreo patru

224

224



inşi. ?i apoi toamna a ost un decret care a +olit mănăstirile. #n ; a ostdecretul şi s-a aplicat "n ;@7, "n primăvară. 5ri, Părintele, "n ;, "n mai,a părăsit Mănăstirea Prislop şi s-a dus la Bucureşti. ?i având el pre+ătire depictor şi de sculptor s-a an+a4at la Atelierele Patriariei şi a lucrat acolo

vreme de ;7 ani. A pictat icoane, "n special pe email. #n ;@ a "nceputpictura de la Dră+ănescu. 'um s-a a4uns la asta( Maica Famira, care a oststareţă la Prislop, s-a retras şi ea de la Prislop, o dată cu Părintele.Mănăstirea s-a desinţat atuncea, maicile şi surorile s-au dus la Sibiu, austat "n Sibiu şi apoi "n Căşinari, unde au lucrat la Arta Manuală. MaicaFamira s-a dus cu Părintele. Părintele a stat "n Bucureşti până "n ;67,;6;. #n ;6 parcă, s-a sinţit biserica de la Dră+ănescu, pe care Părintelea pictat-o de două ori. A pictat-o "n tempera prima dată şi s-a &pan+arit),

cum !icea el, adică s-a aumat de lumânări. După aceea, a +ăsit modalitateasă scoată lumânările din biserică şi s-a apucat Părintele şi a mai pictat-o odată. #n ;6, cred, s-a sinţit biserica de la Dra+ănescu.

Pentru că a venit vorba de pictura Părintelui Arsenie, prin ;=7 şiceva, "n le+ătură cu epitaul pictat de Părintele şi care se putea vedea devi!itatori "n olul stăreţiei veci, stăteam de vorbă cu un cadru universitardin Sibiu, pe nume Bolo+a. ?i !ic şi eu "n le+ătură cu epitaul% $pitaulacesta este unul deosebit, ăcut de un Părinte despre care !ic eu că este un+eniu. ?i domnul respectiv a !is% &Asta "nseamnă că are o cultură perectăşi "ncă ceva). ?i am !is% 8u ştiu dacă are o cultură perectă, dar, si+ur, pelân+ă cultura pe care o are, are &"ncă ceva).

Părintele, după ce a terminat pictura la Dră+ănescu, s-a retras, a statprin Bucureşti, la Sinaia. Pentru că la Sinaia +rupul acela de surori şi demaici care au ost "n subordinea Părintelui cândva la Prislop şi-au cumpărato vilă, din munca lor. $le au muncit la Munca Manuală, mai "ntâi "n Sibiu,apoi "n Căşinari şi apoi s-au mutat la Sinaia. Acolo este un el deaşe!ământ cvasi-monaal. Părintele a avut acolo o cilie, a stat acolo, acolo

a şi murit "n ;6 şi +rupul acesta mai e3istă. Maica Famira econducătoarea acestui +rup, care nu ai putea !ice că e o unitate monaală.$ o unitate monaală doar "n sensul acesta, că stau acolo nişte vieţuitoarecare trăiesc cum trăiesc călu+ării. /O0

225

225



Părintele la Sinaia a murit. S-au ăcut multe vorbe "n le+ătură cumoartea Părintelui. De apt, el a murit de moarte naturală. A avut ceva curinicii.

8u ştiu dacă am continuat ideea aceea că Părintele, "n ;G, nu a vrut

să vorbească cu mine. Deşi eu !ic că ar i trebuit să vorbească cu mine şipentru că l-am ru+at, dar şi pentru că, iind eu "ntr-o situaţie specială, !iceu, aveam nevoie de un a4utor mai mult decât cineva care este "ntr-osituaţie obişnuită. 8u vreau eu să mă prevale! de nişte lucruri. De e3emplu,Părintele ?oima, un părinte care a ost proesor de mu!ică şi de tipic laTeolo+ie, odată nu mi-a prea convenit mie treaba aceasta, dar după aceeami-am dat seama că a avut dreptate, vroiam să plec acasă. ?i Părintele?oima se +ândea că e mai bine să rămân, era de Cusalii, era o estivitate la

Sibiu "n le+ătură cu Mitropolitul 8icolae Bălan. 8u mai ştiu eu cum a ost,cum n-a ost, dar ştiu că a ost vorba de asta că vreau să plec şi că o maivrut cineva să plece şi nu l-a lăsat Părintele ?oima. DaH !ice% &Dumitale!ice "ţi dau voie, că dumneata nu ai aşa de multe bucurii câte avem noi).Mie nu mi-a prea convenit treaba asta, că a !is el vorba asta, dar dupăaceea mi-am dat seama că a avut dreptate. Adică, domnule, "ntr-o situaţiespecială trebuie şi un tratament special. 8u aşa că nu vorbesc, lasă-l "ncolode Teoil, nu vorbesc cu el. ?i apoi nu am mai a4uns să vorbesc cu Părinteledecât "n ;@. *a Prislop nu am ost. -am mai scris o scrisoare la care arăspuns Părintele, dar nu mie mi-a scris, ci Părintelui Seraim, că o să-miscrie. DaH nu mi-a mai scris. 'ând m-am "ntâlnit cu el "n ;@, mi-a spus%&Măi, "mi aduc aminte de scrisoarea aceea) şi a căutat el o modalitate de ase scu!a, că tocmai de aceea că nu mi-a scris m-a avut el "n vedere maimult decât dacă mi-ar i scris şi m-ar i uitat. Dar, "n sârşit, sunt lucruri pecare Dumne!eu le ştie, nici nu are rost să le "mblăteşti de pe-o parte pecealaltă, că tot ălea-s.

#n ;@ când m-am "ntâlnit cu Părintele, "ntr-adevăt a ost o "ntâlnire

cu rost şi cu olos. Părintele mi-a pus "n atenţie un lucru care, !ic eu, estebine să "l aibă "n vedere oricine. ?i anume despre cunoştinţa de Dumne!euprin Dumne!eu sau despre cunoştinţa de Dumne!eu prin studiu. ?i !iceaPărintele% &Teolo+ie pot să acă şi pă+ânii şi necredincioşii). Dar noitrebuie să căutăm o cunoştinţă pe care ne-o dă Dumne!eu, cumva prinlimpe!imea suletului. Mi-a pus "n atenţie 'atavasia din 'atavasiile

226

226



#nălţării% &'u dumne!eiescul nor iind acoperit, +ân+avul a spus le+ea ceascrisă de Dumne!eu. 'ăci scuturând tina de pe ocii minţii vede pe 'el ceeste şi se "nvaţă cunoştinţa Duului, cinstind cu dumne!eieşti cântări).Bine"nţeles că am reţinut catavasia, pentru că o ştiam şi a ăcut nişte reeriri

la asta şi mi-au plăcut oarte mult reeririle. Adică, aici este vorba despreMoise, despre Duul Sânt 'are-l "nvăluie pe Moise, Dumne!eu 'are "ivorbeşte, despre condiţia de a-ţi vorbi Dumne!eu, "n "nţelesul că trebuie sa-ţi scuturi tina de pe ocii minţii > pentru că avea Părintele vorba% &#nmintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă). Să i!vorască din suletul tăunişte cântări spre slava lui Dumne!eu, cântări din intuiţia măreţiei luiDumne!eu.

Atunci eu am ost la Părintele Arsenie cu un student care a plecat "n

oraş "ntre timp. Părintele m-a dus "ntr-un birou şi se ducea şi lucra şi dupăaceea mai venea şi mai stăteam puţin de vorbă. ?i când să plecăm,Părintele o luat ba+a4ul studentului acela şi am ieşit. $l o ieşit "naintea meaşi nu m-a condus, aşa ca să-l aud eu pe unde mer+e şi să mer+ după el. 8umi-a ost oarte comodă treaba şi mă miram eu aşa. Poate mai avea el şinişte dorinţe de a ace el nişte e3perienţeO ce ştiu eu( Dar, atunci când amost eu "n ;@ la Bucureşti cu băiatul acela, care acum e preot şi econsilier la Sibiu, Părintele Simion Săsău4an era student "n anul < laTeolo+ie. ?i a !is Părintele către el% &Să ii "nţele+ător aţă de neputinţaomenească). Mi-a plăcut oarte mult cuvântul acesta şi eu "l socotesc celmai important cuvânt dintre cuvintele rostite de Părintele Arsenie. &Să ai

"nţele+ere aţă de neputinţa omenească). M-am +ândit de oarte multe ori lalucrul acesta, l-am spus de oarte multe ori şi, mai ales, am constatat căneputinţa omenească este o realitate din care mulţi nici nu pot ieşi. 'iar şinoi "nşine, de multe ori suntem limitaţi cu posibilităţile de a ne maniesta,aşa că e de mare importanţă să ii "nţele+ător aţă de neputinţa omenească.Bine"nţeles, toate cuvintele Părintelui, câte le ştim şi câte le putem şti, sunt

importante, dar cred că de măsura asta nu este nici unul. Deci, "n ca!ulnostru, să-l "nţele+i şi pe acela care te vorbeşte de rău, să-l "nţele+i şi peacela care nu-şi poate ţine +ura, să-l "nţele+i şi pe acela care vrea să acă unlucru peste tine, că vrea el să-l acă, ciar dacă nu vrei tu să-l acă, toatelucrurile acestea să le cate+oriseşti ca neputinţă omenească şi să-ţi daiseama că altel nu se poate.

227

227



$u m-am mai "ntâlnit cu Părintele şi de altă dată. Părintele a ost cum aputut el să ie aţă de mine. $u nu am ost un admirator al PărinteluiArsenie, deşi m-am bucurat de toate airmaţiile lui care au a4uns la mine.Mi-ar i părut tare bine dacă se putea ace un om din doi, şi anume% un om

cu mintea Părintelui Arsenie şi un om cu inima Părintelui Seraim. Ar iost ceva e3cepţional. 8u se poate, iecare este cum este. $u l-am preeratpe Părintele Seraim totdeauna, ciar dacă mi-au plăcut verdictele date dePărintele Arsenie. *-am considerat totdeauna o personalitate puternică, caşi care nu a mai e3istat altcineva "n Biserică, din câţi ştiu eu, din cât cunosceu, contemporani cu noi. 8u mă +ândesc că nu au ost "n istoriepersonalităţi cu mai multă pri!ă la oameni decât Părintele Arsenie. Din câţioameni am cunoscut eu, care au lucrat "n Biserică, consider că Părintele

Arsenie a ost cel mai de vâr, C#!mea &ieţ#i+ri!r "i prp&ă%#i+ri!r /* c*+empra*ei+a+ea *a'+ră. A avut şi autoritate, a avut şi cultură. Săne +ândim numai la "ndreptarul acela de viaţă cu o3i+en, +lico+en, somn,să-ţi păstre!i ormonii şi să ai concepţie de viaţă creştină, de4a ve!i că esteun om de e3cepţie, un om care ţine seama şi de lumea aceasta, nu numai delumea de dincolo. Dacă ne +ândim la toate lucrurile acestea ne dăm seamacă Părintele a ost, "ntr-adevăr, un om mare. A ost un duovnic mare, aost şi un om cu pătrundere, a ost şi om cu dar de la Dumne!eu, a ost şiom cu perspectivă, cu lăr+ime de +ândire, de "nţele+ere. ?i-a dat el seamacă nu poţi să scimbi multe "n lumea aceasta, dar, "n orice ca!, a ost omulcare şi-a dat seama de nişte realităţi la care noi ăştialalţi nu a4un+em. 'utoatea acestea, s-a impus "n conştiinţa multor credincioşi, "n aşa el "ncât nunumai cei care l-au cunoscut l-au avut "n seamă, cât şi cei care nu l-aucunoscut, care au alat de la alţii de Părintele Arsenie, au ost "ndrumaţi. Se

"ndemnau unii pe alţii să mear+ă pe la Părintele Arsenie. Inii dintre ei aureţinut anumite lucruri, cum am reţinut eu ru+ăciunea de toată vremea, cumam reţinut 'atavasia de la #nălţarea Domnului, cum am reţinut aptul că

Teolo+ie pot ace şi pă+ânii, cum am reţinut că trebuie să ai "nţele+ere aţăde neputinţa omenească. Sunt nişte lucruri care au rămas după Părintele. ?iapoi +ândurile lui din Cărarea Împărăţiei. Doar atâta "mi pare rău, că sunt+ânduri de "nceput, nu sunt +ânduri de către sârşit, adică +ânduri de cătresârşitul vieţii. Bine"nţeles că "l caracteri!ea!ă > cu +ândurile cu care a

"nceput cu acelea a şi lucrat "n +eneral. Deşi am impresia că Părintele şi-a

228

228



mai şi scimbat din idei, din +ândurile lui. De e3emplu la "nceput "i "ndruma pe mulţi să se acă călu+ări. 'ătre sârşitul vieţii "ndemna să nu semai acă călu+ări, probabil şi pentru motivul că şi-a dat seama că mulţidintre cei care s-au ăcut călu+ări nu au reali!at ceva deosebit "n viaţa lor,

"n viaţa mănăstirii şi "n viaţa Bisericii..)*+)*iţa Pări*+e!#i Ar'e*ie1ântâniţa de lân+ă mănăstire nu Părintele a descoperit-o. $ra acolo un

i!vor natural. Părintele a ost atenţionat despre e3istenţa acelui i!vor decătre un rate de la mănăstire. ?i ratele respectiv a spus% Părinte, să ştiţi căeu ştiu undeva un i!vor cu nişte apă oarte bună. ?i Părintele a !is că vreasă-l vadă şi el. ?i aşa s-a dus Părintele la i!vor şi a vă!ut că e apă bună. Anişi ani i!vorul acesta a rămas aşa, ără să se "n+ri4ească cineva să acă acolo

nişte bănci şi o masă. Acestea le-a ăcut Părintele $rem, un părinte care amurit "n ;6G. 8u el personal, ci a an+a4at nişte oameni. ?i s-a ăcut ceeace este acolo.

Acolo s-a vindecat o ată care ;= ani a ost "n cărucior şi după ;= ani i-a venit puterea acolo, la ântâniţă.

Părintele eromona Dionisie +nat de la Mănăstirea Albac povesteşte "mpre4urarea cum Maria Sila+i şi-a căpătat "ntre+imea trupului la&1ântâna Părintelui Arsenie).

&$ram student "n anul la Teolo+ie la Sibiu, sunt şi sibian, de loc din'isnădie şi iind "n vacanţa de vară am primit ascultare de la #.P.S. Seraimacuma, atuncea era duovnicul nstitutului de Teolo+ie, Jsă te duci să stai săptămâni la SâmbătaK. 1iind prieten cu Maria Sila+i, iindcă o a4utam totmereu la biserică, "i duceam căruciorul sau o purtam "n spate, pentru căavea sclero!ă "n plă+i de ;= ani. ?i avea tot mereu nevoie de a4utor să oducă cineva, să o urce, să o coboare scările, să o ducă la biserică. 'u vreodouă !ile "naite de a mer+e la Sâmbăta am trecut pe la ea şi i-am !is% uite,m-a trimis P.S. Seraim să stau acolo la Sâmbăta vreo două săptămâni şi

!ice% şi noi ne-am +ândit să venim, dar ştim că e mai +reuO daH !ic eu,aida să mer+em că dacă sunt şi eu acolo vă mai a4ut şi eu să vă mai duc cucăruciorul. ?i a !is că tare ar vrea să a4un+ă la i!vor. ?i eu am !is că aidesă mer+em. $ra "ntr-o vineri când am a4uns acolo. S-a pre+ătit pentruspovedanie şi pentru Sânta #mpărtăşanie, ciar "n vinerea aceea dimineaţas-a spovedit, a ost la Sânta *itur+ie, s-a "mpărtăşit, după "mpărtăşanie a

229

229



stat la Sântul Maslu, iar după Sântul Maslu, pe la ora ; ne-am "nţeles că,după ce se odineşte, să o duc eu cu căruciorul până la i!vor acolo, erauvreo Qm. $ra < au+ust ;7. ?i pe la ora ;G.<7 s-au ridicat nişte nori deploaie oarte mari şi dădea "napoi să nu mai mer+em. DaH am spus% aide să

mer+em, că a4ută Dumne!eu, ne a4ută Părintele Arsenie. ?i am pornit "ncet, "ncet. *a pârâiaşul acela, peste care a trebuit să trecem, erau acolo niştemuncitori care s-au "mpotmolit cu maşina şi !ice% trebuie să ne "ntoarcem

"napoi, că mi-e ruşine să nu mă vadă că mă treci "n spate. ?i am !is că nu-inimica, trecem printr-altă parte. ?i am ocolit puţin maşina aceea şi ne-amdus pe mai "n 4os puţin şi am trecut şi am "mpins căruciorul până acolo sus,la i!vor. *a i!vor l-am tras "n sus, că era mai uşor de tras, decât de "mpinsşi l-am lăsat lân+ă drum acolo sus. Apoi am dus-o "n braţe până la i!voraş.

S-a spălat pe picioruşe, pe mâini, pe aţă, am spus J'uvine-se cu adevăratKşi am mai spus nişte ru+ăciuni.Apoi au venit nişte turişti mai +ălă+ioşi şi am !is ca ai să me+em, că

nu mai "i de noi aicea. ?i !ice% mă ţin de tine, până când ne depărtăm, ca sănu vadă ăştia că mă duci "n spate. ?i !ic, bine, ţine-te. ?i s-a ţinut, a mers şiam a4uns până la cărucior. *a cărucior !ice% simt aşa o putere "n picioareai să mer+em până la drum, că am vă!ut că ai tras +reu căruciorul "n sus,că era pietriş, erau bolovani. ?i când a a4uns la drum, tot aşa a !is% să ştii cănu mă dor picioarele. De obicei, când mer+ea mai mult de ;7 metri i se

"ntorceau picioarele, mâinile i se suceau. ?i când am a4uns la drum am spuscă acuma, dacă tot mer+em, să mer+em până la mănăstire. ?i atuncea amers până la mănăstire, a intrat "n mănăstire pe picioarele ei. $ra sorauliana, era sora Ana, adică Aurica acolo, care au vă!ut şi s-au minunat.#nsă ăcuse ebră musculară şi sâmbăta nu s-a mai putut ridica din pat. DarDuminică la *itur+ie s-a ridicat şi de atunci nu s-a mai aşe!at "n cărucior.Acuma este "n obştea Scitului din Cete!at, "mpreună cu sora ei, care o mai

"n+ri4eşte.)<

230

230



DESPRE 3.7NT7NI4 DU$OVNICIH

&'ei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o +ăsesc: limba lor este uscată desete) /saia G;, ;=0, din pricină că !vorul apei celei vii *-au părăsit şi &şi-au săpat ântâni sparte, care nu pot ţine apă) /eremia , ;<0.

De toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căcitoată decăderea e de la părinţi "ncepătură > &?i preotului i se va "ntâmpla caşi poporului) /saia G, 0. Asta le spunea Părintele Arsenie credincioşilor

atunci când veneau la dânsul să se plân+ă de preoţii lor. #i "ndemna peoameni să nu se mai văicărească, ci să nască sinţi, să nu mai sape &ântânisparte), dacă "ntr-adevăr sunt "nsetaţi.

Deci, cu alte cuvinte spus% &Sapă, rate, sapă, sapă, Până când vei da deapă. 'titor ii ântânilor, ce ura, inima ne-adapă.) /*ucian Bla+a0

&'ele mai multe lucruri au locţiitori% când n-ai la "ndemână un ciocanşi vrei totuşi să baţi un cui, pot i de olos o piatră sau tocul de la panto.'ând "ţi lipseşte masa pe care să-ţi aşe!i rana, un placa4 poate ace şi eldestul de bine treaba. In scaun poate i "nlocuit de un bolovan, un cuţit >de un ciob de sticlă ascuţit, cutia de cibrituri > prin cremene şi iască. Dacăvrei să aci o +roapă "n pământ şi n-ai sapă, poţi "ncerca cu un băţ, dacă n-ai o+lindă să-ţi ve!i cipul, poţi olosi un li+ean cu apă. *a nevoie, cândte prinde urtuna şi n-ai casă, te poţi adăposti "ntr-o colibă sau ciar subbu!a unei stânci, iar un buştean poate uneori servi drept barcă, aşa cumdouă-trei pietre "ncinse bine "n oc pot i "ntrebuinţate drept plită. ?i aşamai departe. Dar o ântână cu ce să o "nlocuieşti(

1ântânile nu au locţiitori.'âte deosebiri nu "ntâlneşti la ântâni9 Inele sunt e3trovertite, precum

cele arte!iene: $le "şi risipesc cu proun!ime şi +enero!itate apa. 'ele maimulte dintre acestea arată un clar de!interes pentru util: cu un vădittemperament de artist, ele ne desată prin nenumăratele curcubeestrălucitoare. 1ântânile de ţară sunt mai reţinute şi mai introvertite. Inele,

231

231



totuşi, semeţe, cele cu cumpănă, "ţi ac semn de departe, te atra+, te "ndeamnă să te serveşti de ele. Pe altele, modeste, pitulate sub câte uncopac, având un mic acoperiş conic, o pălărie de protecţie deasupra, trebuiesă ştii să le +ăseşti. $3istă ântâni princiare, cu +rioni, delini, scoici şi

naiade, toate cioplite "n piatră. $3istă ântâni ca!one, cenuşii, plasate e3act "n centrul curţii "ncise a unei ca!ărmi. $3istă ântâni serioase, +rave, cumecanismele bine unse, dar şi ântâni +lumeţe, care te "mproaşcă şi testropesc atunci când te străduieşti să "ntrebuinţe!i apa pe care ai scos-o dinele. Inele scârţâie de bătrâneţe din toate "nceieturile şi au +i!durileantice şi acoperite de muşci, altele "şi proclamă, cu truie, printr-oinscripţie, vârsta şi cine le-a săpat. $3istă ântâni care astâmpără de "ndatăsetea, altele, care ţi-o sporesc pe ce bei mai mult. De unele n-ai vrea să te

mai "ndepărte!i şi le ţii minte toată viaţa. Pe altele le părăseşti repede şi leuiţi de "ndată ce nu le mai ve!i "n prea4mă. 1ântânile au, iecare, ire,temperament, caracter şi obiceiuri proprii, neasemenea. Dacă n-ar aveaapă, ai spune că nu e3istă nimic comun "ntre ele. Dar au. /...0

1ântânile au şi reputaţii cum nu se poate mai dierite "ntre ele% despreunele se spun poveşti de spaimă, cum că, spre pildă, şi-ar i +ăsit "n elesârşitul vreo ată nemân+âiată. Despre altele se !ice că mi4locesc "ntâlniri,cum usese cea dintre saac şi Cebecca. Inele au renumele de a avea o apăcu virtuţi curative şi de aceea atra+ "n 4urul lor o mulţime de oameni "n!ilele de sărbătoare, iar când renumele le este "ncă şi mai mare, se ac "ntr-acolo veritabile procesiuni. #ntâlneşti ântâni despre care circulă atâteacalomnii "ncât, deşi sunt puse "n mi4locul pieţei oraşului, pe unde trec !ilnicmii de oameni, nimeni nu vrea să se uite la ele. Despre altele, dimpotrivă,se crede că sunt "n stare, contra unui bănuţ aruncat "n apa lor, să-l acă pedrumeţul ce l-a a!vârlit acolo să revină la ele. Ceputaţiile ântânilor se acşi se desac% ântâni importante cândva "şi pierd, nu prea se ştie e3act de ce,mai tot creditul şi a4un+ să ie de-a dreptul abandonate, părăsite. Stau, de

aici "nainte, pierdute, cu trupul prădat de buruieni, cu cumpăna prăbuşită,cu +ăleata mâncată de ru+ină, "nnămolite şi uitate de Dumne!eu. /...0

*a unele ântâni, oricât te-ai roti "n 4urul lor, ve!i numai !idărie, ţevi şilanţuri. *a altele, oricât te apleci deasupra +i!durilor, nu !ăreşti decâttenebrele adâncului. Dar mai sunt şi ântâni din care, atunci când te uiţi "n

penumbra lor, te priveşte, luminos şi albastru, un oci de cer.);

232

232



Prin urmare, rate, &Sapă numai, sapă, sapă, Până dai de stele-n apă9)/*ucian Bla+a0

233

233



CONCLU,II

Am "nceput lucrarea de aţă cu "ndemnul cuprins "n $pistola către$vrei, "n capitolul ;<. Până aici am avut "n vedere prima parte a acestuia, şianume% &Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au +răit vouăcuvântul lui Dumne!eu: priviţi cu luare-aminte cum şi-au "nceiat viaţa...),şi am vă!ut şi cu acest prile4 că Părintele Arsenie Boca este unul dintremai-marii noştri, căruia i se cuvine amintirea noastră. Dar, de-acum, artrebui să ne +ândim şi la ultima parte a "ndemnului de mai sus şi anume la%&urmaţi-le credinţa). Ar trebui, deci, să ne "ntrebăm ce s-a "ntâmplat "n

acest timp care a trecut de la moartea Părintelui Arsenie. -am urmatcredinţa( eneraţia tânără de teolo+i sau monaii, mai ales cei pe care i-a "ndrumat personal, au transormat moştenirea Părintelui Arsenie "ntr-unpunct de plecare "ntru mărturisire(

'ei care au simţit contemporaneitatea cu Părintele drept obinecuvântare, "mpreună cu cei care-l descoperă acum pe Părintele,citindu-i scrierile sau ascultând mărturii despre dânsul, după cuvântul$pistolei amintite, sunt "ndemnaţi să o acă.

Inii "nsă, din pricini numai de ei +ândite, sunt de părere că despreactivitatea şi lucrările Părintelui Arsenie &se cuvine mai mult şi mai bine să

se tacă, decât să se vorbească...);. Acesta este şi principalul motiv pentrucare, despre Părintele Arsenie nu au apărut cărţi, aşa cum au apărut despretoţi marii duovnici ai Comâniei.

#n aară de Cărarea Împărăţiei5 care a dispărut de mult de pe piaţă

/de apt eu nu am vă!ut-o niciodată "ntr-o librărie de carte reli+ioasă0, maisunt multe predici, meditaţii, sciţe şi desene care "ncă nu au ost tipărite,

poate > !ic unii > pentru a respecta ultima dorinţă a Părintelui Arsenie,anume aceea de a nu-i i date publicităţii.'u ele "nsă sau ără ele, tot e3istă un interes crescând aţă de

personalitatea Părintelui Arsenie.$ste ştiut, de pildă, apul că dintre toate mormintele duovnicilor

români, mormântul Sinţiei Sale este cel mai căutat, devenind unul dintre

234

234



cele mai cunoscute locuri de pelerina4 la care mer+ creştini din toată ţara,an de an tot mai mulţi.

Tot "n acest sens, un e3emplu concret şi oarte concludent şi el esteacela că, pe nternet, "n ca!ul vi!itatorilor de Pa+ini de spiritualitate

ortodo3ă, cele mai căutate nume sunt &arsenie) şi &boca), lucru pe care "lilustrea!ă cât se poate de limpede Statistica unui astel de Site, pe care oreproducem "n A*ea III;

Dar, "n le+ătură cu Părintele Arsenie Boca constatăm, cu părere de rău,că e3istă şi e3treme% pe de-o parte, unii "l "nvinuiesc şi "l suspectea!ă de tot

elul de lucruri<, iar pe de altă parte alţii, cei "nsetaţi de le+ende mai mult

sau mai puţin miraculoaseG, e3a+erea!ă "n ceea ce priveşte viaţa şiactivitatea Sinţiei Sale. Din ;6 "ncoace am tot "ntâlnit asel de atitudini

sau mărturisiri apărute "n diverse publicaţii, semnate ie de +a!etari alaţi "ntreabă, ie de omeni care se pretind deştepţi, cu aere de intelectuali, ie deeţe bisericeşti, care au dat dovadă că nu au "nţeles că sunt şi lucruri care sesituea!ă deasupra "ntâmplărilor "n 4urul cărora se pot ace e3erciţii+a!etăreşti, lucruri care trebuie să se continue a se desăşura dincolo de!+omotul şi de curio!itatea "ntreţinute "n 4urul unor realităţi umlate de+a!ete, ca lucrurile sinte şi mari, ca şi creşterea +râului, ca viaţa intimă a

amiliei, ca respiraţia continuă, ca ru+ăciunea !ilnică@.'u toate acestea "nsă şi aceştia, asemenea celor care l-au sur+iunit pe

Părintele Arsenie, nu i-au stins slava, ci, dimpotrivă, i-au "nălţat-o şi maimult, au ăcut-o mai strălucitoare.

&Aşa e cu natura aptelor duovniceşti. 8ici o piedică materială nu leopreşte9 Dimpotrivă, "nloresc şi cresc "n iecare !i. 8u le veşte4eşte nici

timpul şi nu le opreşte nici depărtarea.)=

#n acest "nţeles numea Sântul oan ură de Aur trupurile sinţilor şii!voare, şi rădăcini, şi miruri duovniceşti.

&Pentru că i!vorul, rădăcina şi mirul, adică parumul, nu-şi "n+rădesc "nsuşirile lor numai la ele, ci le răspândesc la mare depărtare "n 4urul lor.De pildă, i!voarele i!vorăsc multă apă, dar nu ţin apele "n sânul lor, ci daunaştere la râuri care cur+ mai departe şi se "ntâlnesc cu marea. ?i aşa,i!voarele, ca o mână "ntinsă, "mbrăţişea!ă prin prelun+irile lor apelemărilor. *a el, rădăcinile plantelor şi ale arborilor stau ascunse "n sânurile

235

235



pământului: dar puterea lor nu rămâne 4os "n pământ: mai ales aceasta este "nsuşirea viţei de vie care se a+aţă de copacii "ncon4urători. 'ând coardeleviţei de vie se a+aţă de ramurile de sus ale copacilor, târându-se pe ele, se

"ntind până la mare depărtare şi ac prin desişul run!elor un acoperiş

"ntins. Asta e şi "nsuşirea mirurilor, a parumurilor. Parumurile suntpăstrate "n casă, dar adeseori mirosul lor plăcut se răspândeşte prin erestrepe uliţe, pe stră!i, "n piaţă şi vesteşte trecătorilor calitatea parumurilor dincasă. Dacă i!vorul şi rădăcina, dacă natura plantelor şi a aromatelor au

atâta putere, apoi cu atât mai mult trupurile sinţilor.)6

'ă spusele acestea nu-s minciuni "l arată marile pelerina4e de lamormântul Părintelui Arsenie.

236

236



ANEA I

C#&/*+ !ăm#ri+r /* pri&i*ţa #*r a(irmaţii %i* a*ea !a3Cărarea Împărăţiei45 pre6e*+a+ă '#1 +i+!#! 3N+ă a'#pra e%iţiei45

'em*a+ă %e M*a0ia ,am(ira C*'+a*+i*e'c#:

Moto%

&Dacă cerţi pe cerşetorul, căruia o pâine-i dai,Caiul nu e pentru tine, nici tu nu eşti pentru rai.Miere ciar de i-ai da astel, nu e aptă de creştin,'ăci până să-ţi +uste mierea, i-ai turnat pe ea pelin).

2asile #ilitaru% Vr1e c# +/!c

Consideraţii generale'artea Părintelui Arsenie, Cărarea Împărăţiei5 apărută recent "n

$ditura $piscopiei Aradului, este urmată de o postaţă, scrisă de PreaSinţitul Timotei Seviciu al Aradului, de o scrisoare adresată PărinteluiArsenie de 8icior 'rainic şi de nişte mărturisiri ăcute de PărinteleProesor Iniversitar Simion Todoran. Toate acestea sunt scrise decent şiodinitor, iar atmosera creată de ele se potriveşte cu cartea pe care opre!intă. 8u tot aşa stau lucrurile "n privinţa N+ei a'#pra e%iţiei, semnatăde Monaia Famira 'onstantinescu, "n care nu se pre!intă observaţiiasupra cărţii > cum era de aşteptat, ci se dau şi unele lămuriri > care, până

la urmă, au şi ele nevoie de lămurire, iar aceasta se ace "ntr-o ormă caretulbură &calea senină), pe care ne-o indică lucrarea Părintelui Arsenie. $ste&veninul) şi &pelinul) turnat peste &mierea) cărţii şi a mărturisirilor care o

"nsoţesc. Toţi cei cu care am venit la vorbă despre Cărarea Împărăţieişi-au e3primat nemulţumirile, pentru aprecierile din N+ă a'#pra e%iţiei,

237

237



care nu privesc ediţia, ci lucruri "n aara ei. Toţi aprecia!ă ne+ativairmaţiile la care ne este luarea-aminte şi de care ne vom ocupa mai 4os.

!ietul Părinte !odogae"#ndată după trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie, ostul său

cole+ de Teolo+ie şi ciar de bancă, Părintele Teodor Bodo+ae, s-a simţit "ndemnat să scrie câteva rânduri Î* ami*+irea Pări*+e!#i Ar'e*ie, pe carele-a publicat "n &Tele+raul Comân), din luna ianuarie ;7 . 8u-mi pot

"ncipui că Părintele Bodo+ae s-ar i putut +ândi că articolul său depomenire a Părintelui Arsenie va i considerat cândva, după aproape şaseani, ca iind scris &la comandă), cu scopul precis de a &minimali!a şicaricaturi!a) &această comple3ă, arică şi marcantă personalitate amonaismului din Ardeal).

*uând aminte la o astel de apreciere sau supo!iţie, +ândul mi se ducela cuvântul Domnului Eristos% &De va i ociul tău curat, tot trupul tău va iluminat, iar de va i ociul tău rău, tot trupul tău va i "ntunecat. ?i dacălumina din tine este "ntuneric, "ntunericul cu c"t mai mult() /Matei @, > <0. Mă +ândesc, de asemenea, la ceea ce i-a spus stăpânul din pilda culucrătorii tocmiţi la vie /Matei 7, ; şi urm.0 unui nemulţumit% &sau ociultău e rău, pentru că eu sunt bun() /Matei 7, ;0. Să nu uităm apoi că &Dinprisosinţa inimii +răieşte +ura) /Matei ;, <G0. In mona simplu, trăitorodinioară "n mănăstirea noastră de la Sâmbăta, spunea% &Pe om, dacă "lcauţi de bun, bun "l +ăseşti, iar dacă-l cauţi de rău, şi rău "l +ăseşti). $u amcitit şi recitit şi am anali!at articolul Părintelui Bodo+ae despre PărinteleArsenie şi n-am +ăsit "n el nimic &minimali!at şi caricaturi!at). *-am

"nţeles ca pe un articol de aducere aminte şi atâta tot.'um stau lucrurile "n le+ătură cu numele Părintelui Arsenie "nscris pe

crucea-monument a luptătorilor din re!istenţa anticomunistă, monument cese +ăseşte "n curtea mănăstirii noastre(

#n toamna anului ; s-a ridicat "n curtea Mănăstirii de la Sâmbăta o

cruce monument, pe care se ală scrise numele celor ce au murit pentruţară, ăcând parte dintre cei ce au luptat "n Munţii 1ă+ăraşului, "n re!istenţaanticomunistă.

Drept cap de listă a ost scris numele Părintelui Arsenie. Spun &a ostscris), pentru că acum nu mai este scris, deoarece "n seara !ilei de ;noiembrie a ost şters, "n mod abu!iv, de către un anatic apărător al

238

238



numelui Părintelui Arsenie. ?i când te +ândeşti că acel anatic este "nrosturi de "ndrumător de oameni şi mai ales de tineri9

8i se reproşea!ă că nu ne-am opus noi, &Prea 'uvioşii Părinţi de laMănăstirea Sâmbăta, cu ştirea cărora s-a ăcut acest lucru, ba mai având şi

binecuvântarea arierească). 'ine poate ace o astel de airmaţie, anumecă lucrurile s-au petrecut cu ştirea noastră şi cu binecuvântarea arierească,

"nseamnă că ştie mai bine decât noi. 5ri, aşa ceva nu se poate.Părinţii de la Sâmbăta s-au vă!ut "n aţa aptului "mplinit. 1ără "ndoială

că binecuvântare şi aprobare pentru monument a ost, şi pentru aşe!area lui "n curtea mănăstirii. 8u cred că s-au discutat şi cestiuni de amănunt, cumar i aceea dacă să ie sau nu scris şi numele Părintelui Arsenie pemonument. Părinţii de la Sâmbăta au luat la cunoştinţă că numele

Părintelui Arsenie e scris pe monument abia atunci când monumentul a ostridicat şi când, la drept vorbind, nu se mai putea ace nimic. ?i mai e ceva%personal, când am alat că numele Părintelui e scris pe monument, mi-am!is% &'ei care l-au scris vor i ştiind mai bine decât mine, decât noi, de ce l-au scris). ?i mai departe, mi-am !is% &'ine ştie ce acţiuni va i desăşuratPărintele, de care noi nu ştim, dar de care ştiu cei ce l-au pus cap de listă).#n sârşit > şi asta nu trebuie să ie trecută cu vederea >, la estivitatea desinţire a monumentului, #.P.S. Mitropolit Antonie, "n le+ătură cu pre!enţanumelui Părintelui Arsenie pe cruce, a spus% &Am vă!ut pe cruce şi numelePărintelui Arsenie Boca, vestitul mare duovnic al vremii, un Famol3is alneamului românesc, şi nu m-am mirat deloc: m-aş i mirat să nu ieO'titorii acestei cruci monumentale ştiu desi+ur de ce au trecut pe cruce şinumele Părintelui Arsenie. 8e vor spune ceva. Pentru istorie, voi puteacompleta şi eu unele lucruri, "n memoriile mele: "n ceea ce poate vor icândva memoriile mele). /'uvintele acestea au ost imprimate pe casetă,de unde le-am redat0. #n această perspectivă au ştiut cei de la Sâmbăta depre!enţa numelui Părintelui Arsenie pe cruce şi nu s-au opus. 'ine s-a

opus, n-a ştiut sau n-a vrut să ştie de acestea.Având "n vedere toate acestea, ne putem da seama că "nscrierea

numelui Părintelui Arsenie pe monumentul de la Sâmbăta n-a ost > cum seairmă > &o ultimă "ncercare de a răstălmăci rostul şi sensul pround creştinal activităţii Părintelui Arsenie).

239

239



$ bine că s-a pus "n atenţie aptul că Părintele Arsenie n-a ost scos dela Sâmbăta de autorităţile locale, ci a primit ascultare de la Mitropolitul8icolae Bălan să or+ani!e!e Mănăstirea Prislop, "nsuşi Mitropolitulducându-l pe Părintele la Prislop. *a acestea se mai poate adău+a că

Părintele a ost cemat de Mitropolitul 8icolae să se "ntoarcă la Sâmbătacând Mănăstirea Prislop a trecut "n perimetrul epariei Aradului, darPărintele Arsenie i-a cerut Mitropolitului să-l lase "n continuare la Prislop.'unosc, "n această privinţă, câteva scrisori ale Părintelui, adresateMitropolitului 8icolae Bălan şi Părintelui rovu, pe cel din urmăru+ându-l să intervină pentru a i se da binecuvântarea să rămână la Prislop.

#$ici mort nu mă mai întorc la %&m'ăta(#n ceea ce priveşte cele "n le+ătură cu locul de "nmormântare, cu

desumarea şi cu o eventuală mutare a osemintelor Părintelui Arsenie laSâmbăta, despre toate acestea am luat la cunoştinţă din cele airmate "ne3punerea ane3ă la &notă asupra ediţiei).

8u mai ştiu de unde şi prin ce "mpre4urare mi s-a "mplântat "n minteideea că Părintele va i "nmormântat la Mănăstirea de la Sâmbăta. Abia lamoartea Părintelui am "nţeles că +ândul meu nu se potriveşte cu realitateaşi abia de curând am alat că Părintele şi-a ales loc de "nmormântare şi că a!is% &8ici mort nu mă mai "ntorc la Sâmbăta), şi cu alt prile4% &Pecetluit să-mi ie mormântul până la a doua venire). 8u-mi amintesc să se i vorbitvreodată "n mănăstirea noastră despre o re"numare la mănăstirea la careşi-a "nceput activitatea. $ste de mirare deci că "n altă parte s-a putut vorbidespre aşa ceva şi că asta "ncepe să se ştie abia acum, din inormaţiilesemnate de Maica Famira. Mulţumim de inormaţii. 8u ne deran4ea!ă cunimic.

)n acatist contestat *i un om defăimat Am lăsat la urmă cele două scrieri ale Părintelui eromona Dometie

Moian, Aca+i'+#! Prea C#&i'#!#i Pări*+e Ar'e*ie şi Viaţa S()*+#!#iPrea C#&i' Pări*+e Ar'e*ie, "n privinţa cărora a ost şi mai este atâta!batere.

Din reeririle ăcute la aceste scrieri reiese că ele au ost scrise şirăspândite &cu "ncuviinţarea Prea 'uvioşilor Părinţi de la Sâmbăta şi cubinecuvântare arierească). Să ştiţi că nu-i aşa9 $u am alat de acatist

240

240



atunci când se dactilo+raia. *-a dactilo+raiat un Părinte, licenţiat "nTeolo+ie, "mplinind ru+ămintea autorului. ?tiind aceasta, nu mi-am ăcutnici o +ri4ă "n ceea ce priveşte conţinutul, căci mi-am !is că Părintele, iindlicenţiat "n Teolo+ie, dacă va i necesar, va ace corecturile de ri+oare.

Astel, acatistul nu m-a interesat, aşa că n-am avut curio!itatea nici să-lcunosc. #n ce-l priveşte pe autor, nu-l ştiam a i &maniac şi e3altat reli+ios)

> cum este "năţişat "n rândurile la care ne este luarea aminte >, ci "l ştiamom inteli+ent, ciar dacă nu avea pre+ătire şcolară, şi "l mai ştiam cu multăevlavie la Părintele Arsenie. #n cuvântul meu de la "nmormântareaPărintelui eromona Dometie, am spus despre el următoarele% &PărinteleDometie, cu rosturile pe care le-a avut, s-a ăcut plăcut oamenilor. ?i săştiţi că ceea ce l-a caracteri!at cel mai mult şi mai mult > poate mai mult

decât pe oricare dintre noi >, a ost evlavia lui la Părintele Arsenie. A ostcopleşit de măreţia Părintelui Arsenie, pe care l-a vă!ut ca pe un om mare,ca pe un prooroc, ca pe un om cu dar de la Dumne!eu, şi tot timpul căutaprile4 să spună ceva rumos despre Părintele. ?i asta l-a dus să alcătuiascăun acatist pentru Părintele Arsenie. Acatistul a "nceput să circule ciar de la

"nceput. $ drept că nu-i la măsurile la care ar trebui să ie un acatist.5amenii totuşi au evlavie la Părintele Arsenie şi la orma aceasta derevărsare de sulet. ?i asta i-a adus Părintelui Dometie nişte neca!uri% aavut şi are nişte "mpotrivitori O *a Părintele Dometie au răscolit unii şi au+ăsit şi anumite rele, "ntre care vina aceasta că a ăcut un acatist PărinteluiArsenie. ?i acum se continuă "ncă, să !icem aşa, &deăimarea lui). ubiţicredincioşi, noi nu suntem cemaţi să spunem ce-i bine şi ce-i rău. #nPa+eric se spune că un călu+ăr a 4udecat pe cineva şi l-a socotit că este rău.#n+erul s-a dus cu suletul celui 4udecat la cel ce-l osândise şi a !is% &Indesă-l pun pe acesta pe care l-ai 4udecat, la bine sau la rău(). Dacă ar veni

"n+erul acum, la noi, să ne "ntrebe% &Inde să pun suletul PărinteluiDometie(), toţi am răspunde% &Să-l pui la bine. Să-l pui la bine, pentru că a

ost un om "n care s-au odinit oamenii, un om de care noi ne-am bucurat:a ost un om util mănăstirii: un om care şi-a vă!ut de treabă, un om cuevlavie. ?i dacă a ăcut totuşi şi ceva rău, dar nu se poate !ice că alcătuireaacatistului pentru Părintele Arsenie este ceva rău, dacă a avut umbre şi petepe sulet, iată că Biserica ne-a adunat să ne ru+ăm ca Dumne!eu să-i iertetoată +reşeala ce a ăcut, cu voie şi ără de voie: să-l aşe!e cu drepţii şi cu

241

241



sinţii. 8oi "l ţinem unde-l avem, adică "n inima noastră, "n cinstireanoastră, "n iubirea noastră, şi ne ducem mai departe viaţa purtându-l "nsuletele noastre).

Punând acum aţă "n aţă airmaţiile celor ce-l deaimă şi cele ale

cinstitorilor, Părintele Dometie, Dumne!eu să-l odinească, apare, pe de oparte, ca iind numai &cu patru clase) > deşi a ăcut "ntrea+a şcoalăprimară, precum şi o şcoală de ucenici >, &maniac şi e3altat reli+ios), iar pede altă parte, &om inteli+ent şi evlavios, "nvrednicit de arul preoţiei, edrept, la vârstă "naintată, dar după mai mult de !ece ani de diaconie şi dupăaproape patru!eci de ani de călu+ărie). 'ine are dreptate( 'ăci pre!entareae dierită.

Mă uimeşte airmaţia că acatistul a ost scris &cu "ncuviinţarea Prea

'uvioşilor Părinţi de la Sâmbăta) şi că această "ncuviinţare i s-a datPărintelui Dometie, &probabil, iind /se "nţele+e, Părinţii de la Sâmbăta0 deacelaşi nivel cu autorul, iar alţii ca să-l deni+re!e). $ +roa!nic să constaţi lace se poate +ândi cineva pus pe deăimare. Adică, de ce să-l deni+răm peun cole+ al nostru(

'ât priveşte răspândirea acatistului, la care ne este luarea aminte,aceasta n-are nici o le+ătură cu mănăstirea şi nici cu Părintele Dometie,care doar l-a scris. Căspândirea au ăcut-o credincioşii, care au evlavie laPărintele Arsenie şi care "şi revarsă suletul cinstitor, prin acatistul pe care

"l au la "ndemână. Dacă ar i unul mai bun, l-ar olosi pe acela: cum acestaeste sin+urul pe care "l au, pe acesta "l şi olosesc. ?i apoi, aşa cum se citescşi alte cărţi apocrie > cum e Vi'#! Maicii Dm*#!#i > spre "nmulţireaevlaviei, de ce nu s-ar putea citi şi acest acatist, tot spre "nmulţirea evlavieisau spre maniestarea evlaviei(

5rice "ncercare de deni+rare a Părintelui Dometie, ca să se pună "numbră acatistul scris de el, este ără rost, deoarece credincioşii nu citescacatistul din evlavie aţă de autor sau raport"ndu-se la autor > despre care

unii nu ştiu nimic sau aproape nimic, iar alţii ştiu prea puţin >, ci dinevlavie aţă de Părintele Arsenie, pentru care este alcătuit. Pe mine nu măderan4ea!ă cu nimic e3istenţa acestui acatist, şi n-am de +ând să-l opresc pecineva de a-l citi, deşi eu "nsumi nu-l citesc, pentru că, deşi am respect aţăde Părintele Arsenie, nu am un cult pentru el.

242

242



Cîteva nedumeririAcestea iind !ise, mi-au mai rămas şi câteva nedumeriri, "n le+ătură

cu rândurile pe care le am "n vedere, "n e3punerea de aţă.'itind cele scrise spre inormare şi lămurire, constaţi că de câte ori e

vorba despre Mitropolitul 8icolae Bălan, el este pomenit ca &MitropolitulBălan). Astel, "n nota la scrisoarea lui 8icior 'rainic, adresată PărinteluiArsenie, e scris% &8icior 'rainic e ocrotit de Părintele Arsenie, cu

"ncuviinţarea Mitropolitului Bălan). Mai departe, "n aceeaşi e3punere,citim% &Părintele a ost dus cu maşina de Mitropolitul Bălan). 8u ştiu pe cese "ntemeia!ă acest el de a spune, dar ie-mi "n+ăduit să airm că e onecuviinţă. $ ca şi c"nd ar airma cineva că lucrarea Cărarea Împărăţiei aost scrisă de Părintele Boca sau că nota asupra ediţiei e semnată de

Monaia 'onstantinescu. De ce să nu se spună, cum e corect% &Mitropolitul8icolae Bălan(). ?i ar i ca!ul să se vorbească corect, mai ales când ne+ândim că Mitropolitul 8icolae Bălan l-a irotonit pe Părintele Arseniediacon şi preot şi că l-a ăcut călu+ăr. Tot Mitropolitul 8icolae Bălan i-adat bursă pentru ?coala de Arte 1rumoase şi l-a trimis şi la Sântul Munte.#n sârşit, Mitropolitul 8icolae Bălan este ctitorul Mănăstirii Brâncoveanu,la care şi-a "nceput Părintele Arsenie viaţa de mănăstire şi unde şi-adesăşurat activitatea vreme de nouă ani, ciar dacă &nici mort nu se mai

"ntoarce la Sâmbăta). +ste vreo deose'ire între săv&r*ire *i moarte,A doua nedumerire este aceea că, de iecare dată când a venit vorba de

trecerea la cele veşnice a Părintelui Arsenie, se e3primă aceasta princuvântul% &săvârşirea din viaţă), "n timp ce, cu privire la Părintele Bodo+ae,e scris% &#nainte de a muriO). $ vorba cumva de vreo nuanţă( Inii mor şialţii se săvârşesc(

Ceva ce nu-ţi poţi închipui

#n sârşit, cea de-a treia nedumerire "mi vine de pe urma constatării căo călu+ăriţă, &Monaia Famira 'onstantinescu), cu mai bine de patru!ecişi cinci de ani de călu+ărie şi cu aproape tot atâţia ani de vieţuire "nprea4ma Părintelui Arsenie, la vârsta de =7 de ani de viaţă, poate purta "nsulet atâta răutate, câtă emană din rândurile pe care le semnea!ă, ca unultim cuvânt "nsoţitor al cărţii Cărarea Împărăţiei. ?i cuvântul, aşa cum

243

243



ne apare, este &pelinul) şi &veninul), turnat peste mierea celor pe care lepecetluieşte. $ ultima impresie şi nu e cea bunăO

Arhimandritul Teofil Părăian

$otăAceste rânduri le-am scris "n !ilele de 6 şi ebruarie ;@. *e-am

scris dintr-o necesitate suletească, ca un el de despovărare de +reutatea ceo purtam pe sulet, de pe urma celor scrise, cu atâta răutate, "n ultimulcuvânt "nsoţitor al Cărării Împărăţiei. 8-am vrut să iu polemic şi cred cănici nu sunt. Inele observaţii trebuiau totuşi să ie ăcute şi le-am ăcut,

ără să iu incisiv. 8-am cu nimenea nimic, aşa cum lumina n-are nimic cuumbrele şi cu petele pe care le descoperă.

244

244



ANEA II

Î* pe!eri*aJ !a S)m1ă+a %e S#':

8iciodată nu mi s-au arătat mai prounde şi mai pline de "nţeles creştincuvintele psalmistului care !ice% &Cidicat-am ocii mei la munţi de unde-mi va veni a4utorul meu, a4utorul meu de la Domnul 'el ce a ăcut cerul şipământul)! ca la oca!ia pelerina4ului la altarul ctitoriei marelui mucenic al*e+ii strămoşeşti şi al neamului românesc, 2oevodul 'onstantin

Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, la care m-am "nvrednicit şi eu să iauparte anul acesta.'u părere de rău de a nu i putut să !ăbovesc mai mult "n 4urul acestui

sânt altar, dar cu inima plină de arul binecuvântării pe care Marele eraral Ardealului #.P.S. Mitropolit Dr. 8icolae Bălan, l-a revărsat asupratuturor iilor săi duovniceşti, voi "ncerca totuşi să aştern aci câteva+ânduri ce m-au ăcut să retrăiesc clipele "n care şi-a desăşurat viaţaBrâncoveanu 'onstantin.

#n adevăr, Mânăstirea de la Sâmbăta de Sus a ost şi va i pentruneamul românesc, dar mai ales pentru cel din ara 5ltului şi din "ntre+Ardealul, simbolul ortodo3iei noastre şi a iinţei noastre naţionale. Aşe!atăciar la picioarele munţilor 1ă+ăraşului, acest loc de "ncinare a ost pentrupoporul românesc din Ardeal o citadelă a re!istenţei lui "n veacul ;6-lea,când ur+ia absbur+ică, susţinută de ura de ne"nţeles a raţilor uniţi, "nrunte cu episcopul de la Bla4, se abătuse asupra Bisericii 5rtodo3e şi apoporului român ortodo3 din Ardeal.

'ând a ost ridicată această mănăstire, Brâncoveanu 'onstantin a

"nţeles că numai acolo "n munţii cari-i dau atmosera prielnică trăiriiintense cu Dumne!eu, este cu putinţă ca românul de amândouă părţile'arpaţilor să se desbrace de aina păcatului şi să se ridice pe culmile celenepriănite de unde să ceară a4utorul lui Dumne!eu "n prime4dii şi nevoi.'ăci ca unul care trăia "n ne"ntreruptă comuniune cu Eristos Domnul şisbăvitorul nostru, el a "nţeles că sânta ortodo3ie a neamului a mai ost

245

245



păstrată mai cu deosebire pentru neamul nostru "n mănăstiri. Mănăstirile auost acelea care au asi+urat neamului nostru "n timpurile de mare vitre+iei!vorul de la care se adăpa el pentru a-şi păstra nealterată conştiinţa căaparţine unei naţiuni care "n Biserica ortodo3ă şi numai prin această

Biserică 5rtodo3ă are a-şi airma drepturile lui la o viaţă mai "naltă, maidemnă şi mai independentă.

Mănăstirile au ost oa!ele unde se odinea suletul neamului nostruromânesc pentru ca reăcut şi "ntărit cu orţe noi, să reia lupta şi s-o ducă labun sârşit.

Dar aceste mânăstiri sunt tot atâtea pilde de trăire creştinească "nmi4locul unei lumi prinsă "n mre4ele secularismului veacului nostru,uci+ător de sulete şi rătăcitor de conştiinţe. #n ele omul modern +ăseşte

cipul cel mai si+ur şi cel mai autentic al trăirii "n ne"ntreruptă le+ătură cu'reatorul său, Dumne!eu.'ăci "n atmosera de evlavie, de recule+ere şi de minunată meditaţie,

el reuşeşte să "nţelea+ă că viaţa nu este dată să o petrecem pentru a slu4ipământului, ci trăind pe pământ să avem certitudinea că altă viaţă va "ncepepentru noi dincolo de mormânt, către care trebuie să tindem ca spre binelenostru suprem. Cuperea le+ăturilor vieţii noastre cu climatul pe caremânăstirile au au ştiut să-l păstre!e ne"ntinat, duce la o "nricoşătoaresărăcie suletească care mai devreme sau mai târ!iu se arată "n toatemaniestările noastre atât ca inşi, cât şi ca societate. ?i de aici isvorăsc celemai mari desordini sociale pe care a putut să le "nre+istre!e istoria.

Poporul nostru "nsă, născut şi crescut de duul 5rtodo3iei "n Biserică,dar mai ales de mânăstirile noastre, a "nţeles că simţul său le+at mai multde adevărurile lui Dumne!eu decât de ceea ce este scimbător şi trecător,că puterea, tăria şi cura4ul lui "n vremurile de cumplită "ncleştare "ntrepopoare, i-a venit numai din luminata trăire cu Dumne!eu "n 4urul altareloracestor sinte mânăstiri, ctitorii voevodale sau particulare. #n 4urul lor şi la

sânul lor el a ştiut să desprindă voia lui Dumne!eu şi să simtă cum braţulatotputernic al Fiditorului "l ocrotea şi-l ducea la biruinţă.

Toate acestea le-a dăruit > şi le va dărui şi "n viitor după restaurare, >poporului român din Ardeal altarul sânt al ctitoriei lui Brâncoveanu'onstantin.

246

246



Duul lui Brâncoveanu se va i bucurat "mpreună cu "n+erii din cerurică "n această !i mare &2inerea) din săptămâna #nvierii Domnului, &svorultămăduirii), poporul român ortodo3 venit pe timp ploios, ca să-şi "ntâmpineierarul care "i poartă bucuriile şi neca!urile "n suletul Său de mare român

şi de mare creştin, a simţit "ncă odată cum se revarsă peste el bineacerilecerului la ru+ăciunile şi binecuvântările pe care cei doi ierari, #.P. SinţitulMitropolit 8icolae, şi P.S. 8icolae 'olan al 'lu4ului "ncon4uraţi de soborde preoţi, le "ndreptau către 'el atotputernic.

#n adevăr, săvârşirea sintei litur+ii a ost pentru toţi cei ce veniseră laSâmbăta de Sus, prile4 de bucurii care au ăcut să stoarcă lacrimi din oci.2reau să vorbesc de mişcătoarea şi emoţionanta tundere "n monaism peseama acestei ctitorii voevodale, a unuia din mulţii şi luminaţii absolvenţi

ai &Academiei Andreiane), păr. diacon Boca, diplomat al şcoalei de Belle-Arte din Bucureşti. Moţ după locul de naştere, crescut şi "ndrumat "nstudiul teolo+iei, tânărul mona a "nţeles să dea ascultare +ândurilormarelui erar al Bisericii noastre, consacrându-şi viaţa lui Eristos prinstudiul picturii bisericeşti, pe care s-o desăşoare acolo "n liniştea munţilorpe care Brâncoveanu "i alesese ca loc de retra+ere şi de ru+ăciune.

ată de ce cred că duul lui Brâncoveanu a tresăltat de bucurievă!ându-şi opera re"nviată şi "mpodobită "n cip atât de minunat deMitropolitul Ardealului din Comânia Mare, care se pare că a ost "nscris "nplanul Providenţei să reia şi să airme "n cipul cel mai solemn testamentul2oevodului martir "mpotriva tuturor +ândurilor celor rele atât dinlăuntrul,cât şi din aara otarelor ţării noastre.

Toate acestea şi-au +ăsit e3presia "nsemnătăţii lor atât reli+ioase cât şinaţionale "n predica pe care #.P.S. Mitropolit 8icolae a binevoit s-orostească dând-o ca pe o rană isvorâtoare de tărie şi de cura4 mai ales "nvremurile tulburi prin care trecem.

#n adevăr, cuvintele #.P. Sinţitului Mitropolit au ost prinos de

recunoştinţă adus memoriei 2oevodului Brâncoveanu, mort pentru *e+eaşi pentru 8eamul românesc, airmarea drepturilor noastre milenare peaceste melea+uri, scăldate de râurile arului ceresc prin aceste locaşuri de

"ncinare care ne-au crescut şi păstrat ca neam, şi "n sârşit, un sântle+ământ pentru viitor, cum că "n strânsă le+ătură cu duul "naintaşilornoştri cari au ştiut să-şi 4ertească viaţa pentru apărarea altarelor lui Eristos,

247

247



vom i şi noi "n stare să le urmăm pilda cre!ând şi trăind ca şi ei "nBiserică. #ntr-o totală dăruire de!interesată "n mâinile lui Dumne!eu,ăcându-i voia, atât "n !ile de pace cât şi "n !ile de sbucium, ca şi printr-oproundă vieţuire cu Eristos, adăpându-ne de la altarul acestor lăcaşuri de

"ncinare, vom avea si+uranţa că nimeni şi nimic nu ne va smul+e pe viitormoştenirea pe care "naintaşii noştri ne-au transmis-o. 'iar atunci cândsuerim, Dumne!eu urmăreşte curăţirea noastră de s+ura păcatului. Dardacă până acum avem pace, apoi este aceasta tot voia lui Dumne!eu carene-a lăsat ră+a!ul necesar pentru a ne "ntoarce la $l. Timpurile prin caretrecem cer de la noi, atât de la cei de la ţară, cât mai ales de la cei din oraşe,revenirea pe cărările lui Dumne!eu, la credinţa "n $l şi la trăirea cu $l.

8umai "n elul acesta vom putea să im una "n 4urul Ma4estăţii Sale

Ce+elui 'arol -lea, care poartă sarcina conducerii destinelor neamuluinostru. #n 4urul lui, spune #.P.S. Mitropolit 8icolae, avem datoria a ne unipentru a i tari şi "n duul lui Eristos se cade a purta sarcina unii altorapentru a asi+ura ţării ma3imum de muncă şi de roade bo+ate. 'ăci dacămoşii şi strămoşii noştri au putut re!ista de-a lun+ul veacurilor, apoi cu atâtmai mult noi datori suntem să le urmăm pilda şi să stăm ca şi ei "nvecinătatea lui Dumne!eu.

8u mai puţin mişcătoare au ost cuvintele pe care P.S. $piscop8icolae al 'lu4ului le-a rostit poporului arătând cât de "nălţătoare şi+răitoare este această !i a svorului Tămăduirii.

#ntrea+a re+iune de la Sâmbăta de Sus şi-a "mbrăcat aina desărbătoare pe care lumina #nvierii Domnului o luminase şi o sinţise.Bucuria #nvierii s-a revărsat şi asupra ei, iar apa din isvorul care a ostsinţit se va i preăcut "n isvor de apă vie care va tămădui toate boalele şitoate neputinţele trupeşti şi suleteşti.

Dar mai presus de toate rămâne reactuali!area testamentului luiBrâncoveanu 'onstantin, pe care #.P. S. Mitropolitul 8icolae a ştiut, cu

măiestria oamenilor care văd peste veacuri, să o acă o vie realitateortodo3ă şi naţională, răscumpărând prin 4erte de tot elul căderea celuicare pe drept cuvânt a ost numit de popor &Satanasie) şi airm"nd sus şitare drepturile noastre de popor creştin ortodo3 şi român pe acestemelea+uri.

248

248



.iacon /aralam'ie Co0ocaru

249

249



ANEA III

250

250



NOTE

ARGUMENT;. *a Mănăstirea 'iucea "n 777, şi la Biblioteca 1acultăţii de

Teolo+ie 5rtodo3ă din 'lu4-8apoca "n 77;.

INTRODUCERE;. 5 relatare mai detaliată a acestei "ntâmplări ne oeră Mi*ei#! lunii

au+ust, care se reduce la următoarele% Suerind de lepră, Ce+ele Av+ar atrimis la Eristos pe arivarul său Eannan /Anania0, cu o scrisoare "n care-

cerea lui Eristos să vină la $dessa pentru a-l vindeca. 'um Eannan erapictor, Av+ar i-a recomandat să acă portretul lui Eristos şi să i-l aducă "nca!ul "n care Acesta ar i reu!at să vină. Alându-* pe Eristos "ncon4uratde mult popor, Eannan s-a urcat pe o piatră pentru a-* vedea mai bine. A

"ncercat să- acă portretul, dar nu a reuşit, din pricina &slavei ne+răite acipului Său care se scimba mereu sub puterea arului). 2ă!ând căEannan de străduieşte să- isvodească portretul, Eristos a cerut apă, S-aspălat, ?i-a şters aţa cu o maramă, pe care a rămas imprimat cipul Său.

/Aceasta este prima icoană a lui Eristos, numită "n Biserica 5rtodo3ă&neăcută de mâna omenească) > acheiropoi<tos.0 -a dat marama luiEannan pentru ca acesta să o poarte "mpreună cu scrisoarea către cel care "ltrimisese.

. Lacrima pri-a*ei Di* !#p+a !e-i*are!r rm)*ce, capitolulE&cări > 5tilia Cădulescu Aroneasa, $ditura ordian, Timişoara, ;G,p. G6.

VIAŢA ŞI LUCRAREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA;. Probabil că numele de Fian vine de la Sân!ian.. Ma4oritatea absolvenţilor liceului brădean au devenit preoţi şi

avocaţi.<. Comulus 8ea+, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca /* A!ma Ma+er

,ara*%e*'i'5 3ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. -@;=, p. 6.G. bid., pp. 6-.

251

251



. bid., p. <7.@. bid., p. .=. #n ceea ce priveşte airmaţiile pe care Monaia Famira

'onstantinescu le ace "n N+ă a'#pra E%iţiei I /ve!i% Cărarea

Împăraţiei, ediţia a -a, pp. <G7-<G;0 "n le+ătură cu articolul PărinteluiTeodor Bodo+ae, "mpărtăşesc "ntru totul opinia Părintelui Teoil Părăian.2e!i A*ea I din această lucrare C#&)*+ !ăm#ri+r /* pri&i*ţa #*ra(irmaţii %i* a*ea !a 3Cărarea Împărăţiei45 pre6e*+a+ă '#1 +i+!#!3N+ă a'#pra e%iţiei45 'em*a+ă %e M*a0ia ,am(ira C*'+a*+i*e'c#.Te3t preluat din% Arimandritul Teoil Părăian, C#&i*+e !ăm#ri+are,$ditura Teo+nost, 77, pp. <-G<.

6. Pr. Pro. Teodor Bodo+ae, Î* ami*+irea Pări*+e!#i Ar'e*ie Bca,

&Tele+raul Comân), nr. -G, ;7, p. G.. c. Comulus 8ea+, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca /* A!ma Ma+er,ara*%e*'i'5 &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. -@;=, pp. @-<;.

;7. $ vorba de Părintele Arimandrit Antipa Dinescu /;6-;G0.;;. Traduceri ale .i!ca!iei e3istau de4a şi se "nscriau "n activitatea mai

+enerală de traducere din Sinţii Părinţi, pentru necesităţile "nvăţământuluiteolo+ic. Părintele Seraim Popescu şi Părintele Arsenie Boca au adus de laAtos manuscrisele româneşti ale .i!ca!iei, care se alau acolo adunatepentru tipar din ;<= şi pentru care monaii, neavând mi4loacele de a letipări acolo, au "ncercat să obţină spri4in din ţară. Se mai ştie apoi că8icior 'rainic planiicase tipărirea tuturor manuscriselor Sinţilor Părinţialate la Sântul Munte. /c. 2lad Protopopescu, Pe*+r# mai %reap+aci*'+ire a !#mii Pări*+e!#i S+ă*i!ae, &Puncte 'ardinale), nr. @;7, iunie;, p. .0

;. Dumitru Stăniloae, din Pre(aţa primului volum al .i!ca!iei,Sibiu, la &8aşterea Domnului), ;G@.

;<. dem, din Pre(aţa volumului al .i!ca!iei, Bucureşti, &#nălţarea

Domnului), ;G=.;G. c. Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu, I'+ria Mă*ă'+irii Pri'!p,

Arad ;6@, p. ;6.;. Dr. ri+orie T. Marcu, &Cevista Teolo+ică), nr. -;7, septembrie-

octombrie, ;G7, p. .;@. bid., p. G.

252

252



;=. Diacon Earalambie 'o4ocaru, Î* pe!eri*aJ !a S)m1ă+a %e S#',&Tele+raul Comân), ; mai ;G7, p. @, ra+ment: ve!i te3tul "n "ntre+ime

"n A*ea II din această lucrare.;6. Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu spune că Părintele Arsenie a ost

itotonit "n iunie ;G7 > c% Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu, I'+riaMă*ă'+irii Pri'!p, Arad ;6@, p. ;6: Părintele 'iprian 8e+rean, "nPreţi r+%c"i /* /*c0i'ri!e cm#*i'+e, $ditura Patmos, 77;, p. ,spune că Părintele Arsenie a ost călu+ărit şi irotonit "n acelaşi an, adică "n;<. #nsă conorm ştirii preluate din &Tele+raul Comân);G, dateleoerite de dânşii sunt +reşite. Părintele 8icolae Stre!a, "ntr-o conerinţăsusţinută la 'lu4-8apoca "n data de ;; aprilie 77, a airmat şi dânsul căPărintele Arsenie a ost irotonit pe data de ;7 aprilie ;G, aşa cum am

calculat şi eu cu a4utorul E&a*-0e!i'+ar#!#i, pornind de la ştirea din&Tele+raul Comân).;. ?tire% Pra6*ic#! %#0&*ice'c %e !a Mă*ă'+irea S)m1ă+a %e S#',

&Tele+raul Comân), ; aprilie ;G, p. G.7. Comulus 8ea+, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca /* A!ma Ma+er

,ara%e*'i'5 &ândirea), serie nouă, anul 2, nr. -@;=, p. .;. 'ât de actual este acest te3t, la care ar cam trebui sa ia aminte

+a!etarii noştri de a!i, atiaţi după sen!aţional şi paranormal9. Dumitru Stăniloae,

L#crarea %e !a Mă*ă'+irea Br)*c&ea*#,

&Tele+raul Comân), 6 au+ust ;G<, Sibiu, pp. ;-.<. Comulus 8ea+, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca /* A!ma Ma+er

,ara*%e*'i'5 &ândirea), serie nouă, anul 2, nr. -@;=, p. .G. bid., p. <7.. Dan *ucinescu, er+(a, $ditura 1ides, aşi, ;=, p. G;.@. Pentru că "n 4urul bisericii s-au construit !idurile care a!i ormea!ă

incinta mănăstirii, nu se mai păstrea!ă aproape nimic din această lucrare aPărintelui Arsenie. Doar câteva mărturii scrise şi puţinele oto+raii din

acele vremuri ne mai arată cât de minunat şi cu câtă pricepere şi bun +ust aost "n+ri4ită &rădina Maicii Domnului) de la Sâmbăta. Puţinele pietre >rămase şi mutate ici-colo, anume alese şi rumos amplasate oarecând dePărintele Arsenie "n acel parc natural dimpre4urul bisericii >, dacă altemărturii au amuţit, "ncă mai +răiesc despre cel ce le-a pus. #n le+ătură cuacest apt, se spune că Părintele 2eniamin Toăneanu /numit stareţ la

253

253



Sâmbăta după plecarea Părintelui Arsenie0, când s-a "ntâlnit la Bucureşti cuPărintele Arsenie, a ost "ntrebat de acesta% &'e mai !ic pietrele de laSâmbăta, Toănene(), cu "nţelesul acesta, că dacă eu tac, pietrele vorbesc.

<. on avrilă 5+oranu, De ce am 'cri' *#me!e Pări*+e!#i Ar'e*ie

Bca pe cr#cea %e !a Mă*ă'+irea S)m1ă+a, &Puncte 'ardinale), nr. @,;@, p.;.

6. A se vedea şi% on avrilă 5+oranu, Bra6ii 'e (r)*-5 %ar *# 'e /*%ie'c, $ditura Marineasa, Timişoara, ;<, vol. ;, p. ;, ;76: 2ir+ilMa3im, Im* pe*+r# cr#cea p#r+a+ă, $ditura ordian ;=, Timişoara,vol. ;, p. ;<, ;G<, ;G, ;6: 8icolae Pop, Păca+#! *er'+irii a%e&ăr#!#i,&Puncte 'ardinale), nr. 667, au+ust ;=, p. =: 2lad Protopopescu,Pe*+r# mai %reap+a ci*'+ire a !#mii Pări*+e!#i S+ă*i!ae, &Puncte

'ardinale), nr. @;7, iunie ;, p. .. Ami*+iri!e Mi+rp!i+#!#i A*+*ie P!ămă%ea!ă, 'onvorbiri cuDra+oş ?euleanu şi 'armen Dumitru, $ditura 'um, Bucureşti, ;,pp.;<-;G.

<7. Cărarea Împărăţiei, Monaia Famira 'onstantinescu, N+ăa'#pra E%iţiei I, p. <<.

<;. *idia onescu Stăniloae, L#mi*a (ap+ei %i* !#mi*a c#&)*+#!#i5Împre#*ă c# +a+ă! me#5 D#mi+r# S+ă*i!ae, $ditura Eumatitas, 777, p.;.

<. c. Comulus 8ea+, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca /* A!ma Ma+er,ara*%e*'i'5 &ândirea), serie nouă, anul 2, nr. -@;=, p. <;.

<<. rZnZe Eauserr, Pa+er*i+a+ea "i /*%r#marea %#0&*icea'că /*Ră'ări+#! cre"+i*, $ditura Deisis, Sibiu, ;, p. .

<G. Martor, Mări+#! pra6*ic %e !a Mă*ă'+irea Br)*c&ea*#,&Tele+raul Comân), ;@ mai ;G6, nr =-6, p. @.

<. &Adevărul este că "n mi4locul mulţimii erau şi unii care nu veneaupentru ormarea lor reli+ioasă, ci doară, doară, să +ăsească "n spusele

Părintelui vreun spri4in al convin+erilor sau ideilor lor.) /Monaia Famira'onstantinescu0

<@. Lacrima pri-a*ei Di* !#p+a !e-i*are!r rm)*ce, capitolulE&cări > 5tilia Cădulescu Aroneasa, $ditura ordian, Timişoara, ;G,p. G6.

254

254



<=. &#n ciuda "nstăpânirii comuniste, poporului român nu-i lipseaumişcările duovniceşti. *a vremea de care vorbim, enomenul ArsenieBoca, de anver+ură naţională, se pecetluia pe sine prin arestareaprota+onistului: la 2ladimireşti se năştea un altul, "n a!a lui pură, al cărui

mie! nu erau atât &vedeniile) 2eronicăi 1urău, cât predica duovniculuioan ovan: ambele cu ecouri pânăYn !ilele noastre: nu trebuie trecute cuvederea cele două mari şi autentice vetre duovniceşti, cea de la Siăstria,prin Părintele 'leopa lie, şi cea de la Tecir+iol, prin Părintele ArseniePapacioc, ambele, de asemenea, străbătând deceniile roşii.) /Bartolomeu2aleriu Anania, 'uvânt "nainte la% Monaul Daniil /Sandu Tudor0,Aca+i'+e, $ditura Anastasia, ;=, p. 60

<6. Bartolomeu Anania, A+i+#%i*i, $ditura Aridiece!ană, ;, p. 6.

<. Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu, I'+ria Mă*ă'+irii Pri'!p, Arad;6@, p. @.G7. c% $+ăr)rea Si*%#!#i Mi+rp!i+a*, cuprinsă "n Cărarea

Împărăţiei, ediţia a -a, $ditura Sintei $piscopii a Aradului, 777, pp.<G@-<G=.

G;. c. Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu, I'+ria Mă*ă'+irii Pri'!p,Arad ;6@, p. =.

G. c. Antonie Plămădeală, "n Ami*+iri!e Mi+rp!i+#!#i A*+*ie

P!ămă%ea!ă, $ditura 'um, ;, p. ;;G.

G<. 8aş la călu+ărie a ost Părintele Daniil /Sandu Tudor0. $ste vorbade cunoscutul scriitor, +a!etar, ost oiţer de marină şi pilot Sandu Tudor/pe numele său adevărat, Ale3andru Teodorescu0, devenit călu+ăr "n ;G6,sub numele de A+aton, "n Mănăstirea Antim din Bucureşti, undeor+ani!ea!ă şi conduce +ruparea duovnicească &Cu+ul Aprins), din careăcea parte şi viitorul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală. După oprimă arestare şi o detenţie de < ani, A+aton se aşea!ă "n Scitul 'rasna dinRudeţul or4, unde este irotonit ieromona. Apoi "mbracă scima cea

mare şi devine eroscimonaul Daniil, "n Mănăstirea 8eamţ, de unde seva retra+e la Scitul Carău: de aici va i arestat de Securitate, "n noaptea de;<;G iunie ;6. /c. Bartolomeu 2aleriu Anania, Aca+i'+e, $dituraAnastasia, ;=.0

GG. eromonaul Dometie /;G-;=0 /"n!estrat de Dumne!eu cudarul deosebit al cântării, a ost numit &'ucu!el) de către Părintele

255

255



Arsenie0 a slu4it ulterior "n dierite paroii "n Transilvania, iar mai târ!iu s-a remarcat ca un iscusit şi apreciat duovnic. Dânsul este cunoscut de ceimai mulţi credincioşi ca restauratorul şi duovnicul mănăstirii de maici dela Câmeţi. 'ole+ul său, ierodiaconul Antonie, trecut "n ;7 la Mănăstirea

Slatina "n Moldova, irotonit ieromona "n ;<, "n ;=7 a ost alesepiscop vicar patriaral, din ianuarie ;67 episcop la Bu!ău, iar dinebruarie ;6 ariepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului. /c. Pr.Pro. Dr. Mircea Păcurariu, I'+ria Mă*ă'+irii Pri'!p, Arad ;6@, p. =0

G. c. Pr. Pro. Dr. Mircea Păcurariu, ibid., p. =.G@. Pentru că e vorba de o carte publicată "nainte de H6, Părintele

Mircea Păcurariu nu a putut spune că Monaia Famira a ost numităstareţă a Mănăstirii Prislop, pentru că de apt mănăstirea rămăsese ără

stareţ, "ntrucât Păintele stareţ Arsenie Boca usese arestat de Securitate "nnoaptea de ; spre ;@ ianuarie ;;. Părintele Arsenie s-a "ntors lamănăstire abia "n ;, de Buna 2estire.

G=. De6&ă!#iri i'+rice Dc#me*+e i*e%i+e %e'pre pări*+e!eAr'e*ie Bca5 '+areţ#! mă*ă'+irii Pri'!p, pre!entate de Arid. MiaiSăsău4an, "n &'alea Mântuirii), nr. ;;, p. G.

G6. bid.G. Dimitrie Be4an, Vi(r*iţa cea mare, $ditura Tenică, ;@, p.

;G-;.7. A se vedea şi% Măr+#ri'i+ri %e %#pă -ra+ii S!#Ji+ri ai

Bi'ericii /* +em*iţe!e cm#*i'+e, Supliment al Cevistei Re*a"+erea, 'lu4-8apoca, ;, p. ;.

;. Părintele Arsenie a plecat de la Mănăstirea Prislop "n mai ;, "nainte de decretul din ;7 noiembrie ;, decret aplicat "n luna mai ;@7,după Paşti, şi care avanta4a călu+ării cu studii teolo+ice. Deci nu a plecat odată cu decretul, aşa cum scrie P.S. Daniil, "n &'ipul 'etăţii), o revistădin Sibiu. /c. Arimandritul Teoil Părăian0

. Din mărturiile celor care au trăit evenimentele din ; şi imediaturmătoare, re!ultă că P.S. $piscop Andrei, "n momentul redactării actelorde reerinţă, nu era "n măsură de a iscăli valid. #n plus, a ă+ăduit că varecema imediat pe cei "ndepărtaţi, după ce va primi avi!ul PatriaruluiRustinian. /ve!i% $+ăr)rea Si*%#!#i Mi+rp!i+a*, cuprinsă "n Cărarea

256

256



Împărăţiei, ediţia a -a, $ditura Sintei $piscopii a Aradului, 777, pp.<G=-<G60

<. Prin Eotărârea Sinodului Mitropolitan "ntrunit la noiembrie ;6semnată de #.P.S. Părinte 8icolae 'orneanu Mitropolitul Banatului, P.S.

Părinte Timotei Seviciu $piscopul Aradului şi Eunedoarei şi P.S. Părinte*aurenţiu Stre!a $piscopul 'aransebeşului, se revine asupra deci!iilor dealun+are din Mănăstirea Prislop a Părintelui Protosin+el Arsenie Boca şi amaicii stareţe stavroora Famira 'onstantinescu şi &socoteşte potrivit cadupă Cevoluţia Comână, când s-au limpe!it aspecte critice din trecut, săreabilite!e pe toţi slu4itorii şi vieţuitoarele de aici, cu osebire pe toatemaicile şi surorile din perioada Decretului G;7;). #n consecinţă, seanulea!ă Deci!iile nr. G7=; şi G76;, considerând reinte+raţi "n

viaţa obştei prislopene pe toţi cei "mpricinaţi. Prin aceeaşi Eotărâre,Aşe!ământul monaal din Sinaia a ost recunoscut ca metoc al MănăstiriiPrislop. /ve!i% ibid., pp. <G@-<G60

G. bid., p. <G=.. Părintele Arsenie, din neericire, era atunci civil. /c. P.S. Daniil

Partoşanul0@. $+ăr)rea Si*%#!#i ;;., ibid., p. <G=.=. Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, 'uvânt "nainte.6. 1ra+ment dintr-o scrisoare dată de 8icior 'rainic Părintelui

Arsenie Boca după "ntâlnirea de câteva ceasuri pe care au avut-o "n toamnaanului ;=;, "n biserica din satul Dră+ănescu.

. Părintele Arsenie a scris multe cuvinte la scenele pe care le-apictat, de e3emplu la &Rudecata de apoi), e scris acolo că ar !ice apteleomului% &Tu eşti noi). Deci &Tu eşti noi), adică noi suntem cele care te-aualcătuit. Sunt acolo o mulţime de cuvinte rumoase şi "ndrumătoare carearată că Părintele Arsenie de apt nu a ost un om de rând. /c.Arimandritul Teoil Părăian0

@7. Am reprodus aici te3tul e3plicativ pe care Părintele Arsenie l-ascris lân+ă această compo!iţie.

@;. 8u trebuie să ne surprindă prea mult acest apt, "ntrucât se ştie, amai spus-o şi Părintele 8icolae Steinardt, că &5rice adevărat artist e şiproet). /8icolae Steinardt, M*a0#! %e !a R0ia ră'p#*%e !a =@? %e

257

257



/*+re1ări i*cm%e a%re'a+e %e ,a0aria S)*-er6a*, $ditura Cevistei&*iteratorul), ;, p.;0

Despre pictura de la Dră+ănescu a se vedea şi% 8icior 'rainic,Scri'are că+re Pări*+e!e Ar'e*ie Bca, &ândirea), serie nouă, anul ,

nr. ;;<, p. ;, sau "n Cărarea Împărăţiei, ediţia a -a, pp. <<;-<<<:5vidiu 2uia, Ar'e*ie Bca5 Ierm*a0#! ar+i'+, &ândirea), serie nouă,anul 2, nr. G-;6, pp. @G-@6: Pro. Tatiana Ser+iu, Pări*+e!e Ar'e*ieBca 'a# U*i&er'#! '()*+ a! c#!ri!r Mi*#*ea %e !a Mi0ăi!e"+iH , te3tcuprins "n volumul U*%e a ('+ Bi'erica, a Pr. Pro. on Bu+a, $ditura S.eor+e 2eci, Bucureşti, 77;, pp. ;6=-;;: 2asile Andru, Mi'+ici %i*Carpaţi, $ditura 'rist, Bucureşti, 777, pp. ;@-;@6. A se vedea apoi şirevista &ândirea), Serie nouă, "ncepând cu anul ;=, unde, aproape "n

iecare număr, sunt reproduceri color după rescele de la Dră+ănescu.@. c. Cărarea Împărăţiei, Monaia Famira 'onstantinescu, N+ăa'#pra e%iţiei I, p. <G.

@<. bid.@G. bid.@. bid., p. <G<.@@. Arimandritul Teoil Părăian, Î*+)mpi*ări, $ditura Soia,

Bucureşti, 777, pp. <6-G7.@=. #n perioada când a ost la Sâmbăta Părintele Arsenie a "ndrumat

oarte mulţi oameni să mear+ă la mănăstire, "n special pe cei din !ona1ă+ăraşului. Dar după decretul din ; nu a mai trimis pe nimeni. A

"ndrumat "n special ete spre Mănăstrirea Bistriţa unde s-au ră!vrătit asupraautorităţilor bisericeşti, a4un+ând "n inal la Mănăstirea Eure!i, Tismana şii+ăneşti.

$3emple de maici% Maica Ambro!ia Stoia /"n pre!ent la Prislop, atrecut pe la Mănăstirea Dintr-un lemn, Bistriţa şi Eure!i0, maicile $uimiaşi 1ilareta Botu /prima la Mănăstirea Cobaia, unde a şi murit, cealaltă la

Mănăstirea Eure!i0, Maica Benedicta din *udişor /Mănăstirea Eure!i0,Maica Timoteia /Mănăstirea Eure!i, Bistriţa, "n pre!ent la Prislop0, MaicileApolinaria şi Paisia de la Prislop, Maica Teodora /Mănăstirea Bistriţa,Tismana, iar ultimii <7 de ani la Sâmbăta unde este şi "nmorm"ntată0.

$3emple de călu+ări% Actualul Mitropolit Antonie Plămădeală şiPărintele Dometie de la Câmeţi, călu+ăriţi de Părintele Arsenie la

258

258



Mănăstirea Prislop. Monaul Ale3ie, omorât la Mănăstirea !buc de tâlari,Monaul eronim ?teănescu, Părinţii 2eniamin şi Timotei Toăneanu,2isarion *eancu, Dometie şi 2arnava, toţi de la Mănăstirea S"mbăta.

1oarte mulţi "nsă se declară trimişi de Părintele Arsenie, "n realitate,

după cum am mai spus, după decretul din ;, Părintele Arsenie nu a maitrimis pe nimeni la mănăstire. /Arimandritul Teoil Părăian0

@6. 'uvântul are o eicacitate deplină numai când are acoperireaaurului care este viaţa celui ce-l rosteşte. c. Dumitru Stăniloae, L#crarea%e !a Mă*ă'+irea Br)*c&ea*#, &Tele+raul Comân), 6 au+ust ;G<,Sibiu, p. ;.

@. #nvăţătura aceasta că adevăratul Părinte spiritual rămâne maide+rabă mista+o+ul decât le+iuitorul /c. AndrZ Scrima, Timp#! R#-#!#i

Apri*', $ditura Eumanitas, p. ;60 reiese şi din următoarea apote+mă dinPa+eric%&In rate l-a "ntrebat pe Avva Pimen, !icând% 8işte raţi locuiesc cu

mine: voieşti să le poruncesc lor( -a răspuns lui bătrânul% 8u, ci ă tu "ntâiaceasta, şi de voiesc să trăiască, ei sin+uri vor vedea. -a !is lui ratele%2oiesc şi ei, Părinte, să le poruncesc. Fis-a lui bătrânul% 8u, ci te ă lorpildă, iar nu dătător de le+e). /Pa+eric#!, Alba ulia, ;7, Apote+ma ;=<de la Avva Pimen, p. ;660

=7. Părintele Arsenie Boca,Scri'are că+re Prea S(i*ţi+#! A*%reiMa-er#5 Epi'cp#! Ara%#!#i5 c# pri&ire !a re/*(ii*ţarea mă*ă'+irii

Gea-i#!#i ca mă*ă'+ire %e maici5 %i* mai :?< , &ândirea), serienouă, nr. ;<.

=;. c. Arimandritul Teoil Părăian.=. P.S. $piscop Daniil Partoşanul, Pări*+e!e Ar'e*ie Bca

a1r%are 'impa+e+ică a re!aţiei +)*ăr2%#0&*ic, /interviu0 "n% Ti*ereţe5i%ea!5 Bi'erică, $ditura A+aton, 1ă+ăraş, 77, pp. G-7.

=<. dem, Din cuvântul rostit cu prile4ul pomenirii săvârşite la

Mănăstirea Prislop "n 6 noiembrie 77;, le+ată de "mplinirea a ; ani dela mutarea la Domnul a Părintelui Arsenie.

O SINTE,Ă A G7DIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCATra%iţia &ie a ap(+e-me!r

259

259



;. *ucien Ce+nault, Viaţa c+i%ia*ă a Pări*ţi!r %e"er+#!#i /*E-ip+#! 'ec!#!#i IV, Deisis, pp. <-<<.

Ap(+e-me!e Pări*ţi!r C*+empra*i;. c. Arimandritul Teoil Părăian.

. 'ele 677 de cuvinte cuprinse aici ar i putut deveni mai multe, darpoate că nu cu mult mai multe, dacă aş i dispus de un material mai bo+at.

O SINTE,Ă A G7DIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA ÎN 899DE CAPETE

;. Trep+e 'pre &ieţ#ierea /* m*a0i'm, cap. 8(lcuirea r(nduieliitunderii &n monahism, /copie după mss.0.

. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0! 1ondiţiile uceniciei

<. bid., Păstorul şi oile.G. bid.. bid., 1rinii pustiei.@. Trep+e ;;;5 cap. 8reptele vieţuirii duhovniceşti.=. bid.6. bid.. Cărarea Împărăţiei, ediţia a -a, p. 77.;7. Trep+e ;;;, cap. Despre sfaturile "vangheliei şi voturile monahale.;;.

Trep+e ;;;, cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitatea

monahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3;. bid.;<. bid.;G. bid.;. bid.;@. Cărarea Împărăţiei, p. ;6;=. bid., p. ;6;6. bid.

;. bid.7. bid., pp. ;6-;;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, )spititorii cu da>dia.. bid., #ărturia unui ateu.<. bid.G. bid.

260

260



. bid., Semănătorul.@. bid., Despre copiii lepădaţi.=. bid.6. bid.

. bid.<7. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite &n %iserica de la

Drăgănescu.<;. Cărarea Împărăţiei, p. @.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite<<. bid.<G. Cărarea Împărăţiei, p. G=.

<. bid., p. ;.<@. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite

<=. Cărarea Împărăţiei, p. .<6. bid.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, ?epăsarea a%solută! o

prime>die infinită.G7. Cărarea Împărăţiei, pp. -<77.G;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 8(nărul %ogat .G. Cărarea Împărăţiei, p. <77.G<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1ei mai %ogaţi săraci.GG. ?e%unii, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<777, pp. -<.G. bid.G@. bid.G=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, ?epăsarea a%solută! o

prime>die infinită.G6. bid., Pedeapsa cu lepra.

G. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite7. bid.;. bid., Despre durerile oamenilor.. Cărarea Împărăţiei, p. ;GG.<. bid., p. ;G.G. bid.

261

261



. bid.@. bid., p. ;=.=. bid.6. bid., p. ;=;.

. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite

@7. Cărarea Împărăţiei, p. <.@;. 0n Duminica Ortodoxiei! &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<;, p.

G<.@. Cărarea Împărăţiei, p. ;G.@<. bid., p. ;@.@G. bid., p. @.

@. bid., p. =.@@. bid., p. 6.@=. bid., p. <.@6. bid.@. bid., p. G.=7. bid., p. .=;. /bid., p. .=. Trep+e ;;;, cap. 8(lcuirea r(nduielii tunderii &n monahism=<. bid.=G. bid.=. bid.=@. bid.==. bid.=6. bid.=. bid.67. bid.6;. bid.

6. bid., cap. 'ăz%oiul nevăzut sau despre ispite.6<. bid., cap. Despre sfaturile "vangheliei şi voturile monahale.6G. bid.6. bid.6@. bid.6=. bid.

262

262



66. bid., cap. 'ăz%oiul nevăzut sau despre ispite.6. bid., cap. 1hipul cel dinlăuntru şi cel dinafară al monahului7. bid.;. bid.

. bid.<. bid.G. bid.. bid.@. bid., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitatea

monahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3=. bid.6. bid.

. bid.;77. bid., cap. 'ostul şi &nsemnătatea monahismului;7;. bid.;7. bid., cap. Purtarea monahului fată de rude! prieteni! cunoscuţi şi

faţă de credincioşii care vin la mănăstire;7<. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.;7G. bid.;7. Trep+e ;;;, cap. Petrecerea monahului &n lume;7@. bid.;7=. bid.;76. bid.;7. bid.;;7. bid.;;;. bid.;;. bid., cap. 'ostul şi &nsemnătatea monahismului;;<. bid., cap. Purtarea monahului faţă de superior şi faţă de o%şte!

faţă de ascultări şi faţă de %unurile mănăstirii

;;G. @icere;;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, ?u eşti departe de

0mpărăţie;;@. Cărarea Împărăţiei, p. @.;;=. bid.;;6. bid., pp. @-=7.

263

263



;;. bid., p. =7.;7. bid., p. @7.;;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite

;. bid.;<. bid.;G. bid.;. bid.;@. bid.;=. bid.;6. bid.;. bid.

;<7. bid.;<;. Cărarea Împărăţiei, p. @.;<. bid., p. @.;<<. bid., p. 66.;<G. bid., pp. 6@-6=.;<. bid., p. ;7.;<@. bid., p. ;;7.;<=. bid., p. ;G6.;<6. bid., p. ;G.;<. bid., p. 6=.;G7. bid.;G;. bid.;G. bid., pp. 6=-66.;G<a. bid., p. ;G.;G<b. Ficere.;GG. bid., p. @G.;G. bid., p. @G.

;G@. bid.;G=. bid., p. =.;G6. bid.;G. bid.;7. bid., p. 6.;;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, S-a supărat )isus.

264

264



;. bid.;<. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite;G. bid., S-a supărat )isus.;. bid., Sfinţenie.

;@. bid., 1a de la sine &nţeles.;=. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite;6. bid.;. bid., Despre durerile oamenilor.;@7. Cărarea Împărăţiei, p. GG-G=.;@;. bid., p. ;G=.;@. bid., p. ;;.;@<. bid.

;@G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 7n grăunte decredinţă.;@. bid.;@=. bid.;@6. bid.;@. bid., 1rinii pustiei.;=7. bid., O minune furată;=;. bid., Suprafaţă şi ad(nc.;=.

.iii Î*&ierii /mss.0, Or%ul din naştere şi sufletele oar%e, pp. @6-

=7, &Stră4erul 5rtodo3), nr. ;77;, p. .;=<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 7n grăunte de

credinţă.;=G. Cărarea Împărăţiei, p. .;=. bid., p. @=.;=@. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, De Sfinţii +postoli

Petru şi Pavel.;==. bid.

;=6. bid., 1hemări la apostolie.;=. bid., Păstorul şi oile.;67. Semne de sf(rşit de s(m%ătă, &ândirea), Serie nouă, nr. G-

;6, pp. ==-=6.;6;. bid.;6. Cărarea Împărăţiei, p. ==.

265

265



;6<. bid.;6G. bid., p. ;7.;6. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1uvinte interzise;6@. bid.

;6=. Cărarea Împărăţiei, p. @.;66. bid., p. =@.;6. bid., p. 6.;7. bid., p. =6.;;. bid., pp. ;=6-;=.;. bid., p. ;=.;<. Ficere.;G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite;. Cărarea Împărăţiei, p. G;.;@. bid., p. pp. ;;-;;<.;=. bid., p. 6.;6. bid., p. <.;. bid., p. G;.77. bid., p. ;G.7;. bid.7. bid.7<. bid., pp. ;-;@.7G. bid., p. ;.7. bid.7@. bid.7=. bid.76. bid., pp. ;-77.7. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


;7. Cărarea Împărăţiei, p. ;G@.;;. bid., p. ;G6.;. bid., p. ;;.;<. bid.;G. bid., p. =6.;. Trep+e ;;;, cap. 'ostul şi &nsemnătatea monahismului

266

266



;@. bid.;=. bid.;6. bid.;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite7. bid.;. bid.. bid., 7n grăunte de credinţă<. bid., Cu+ăciuni nepotrivite.G. bid.. bid., 8(nărul %ogat@. bid., 1rinii pustiei

=. bid., 7n grăunte de credinţă6. bid., ?epăsarea a%solută! o prime>die infinită. bid., Sf(ntul #ucenic Dimitrie<7. Cărarea Împărăţiei, p. <.<;. bid., p. G;.<. bid., p. ;G.<<. bid., pp. ;G-;G@.<G. bid., p. ;G.<. bid., p. G.<@. bid., p. @.<=. bid., p. <G.<6. bid., pp. <-<@.<. bid., p. <@.G7. bid.G;. bid.G. bid.G<. bid., p. <=.

GG. bid., pp. <@-<=.G. bid., p. .G@. bid., p. =.G=. bid., p. @=.G6. bid., pp. @[email protected]. bid., p. @6.

267

267



7. bid., p. 6;.;. bid., p. .. bid.<. bid., p. @7.

G. bid., p. ;;.. bid., p. ;@.@a. bid., p. ;@<.@b. Ficere.=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1a de la sine &nţeles6. .iii Î*&ierii /mss.0, 7n ideal de rugăciune! pp. 6-6<, &Stră4erul

5rtodo3), nr. @77;, p. .. Cărarea Împărăţiei, p. ;G.

@7. bid., p. ;G.@;. bid., p. ;<<.@. bid.@<. bid.@G. bid., pp. ;<<-;<G.@. bid., p. ;<G.@@. 'ăutatea şi irea! &ândirea), Serie nouă, nr. ;-< ;6, p. ;=.@=. Cărarea Împărăţiei, p. ;<G.@6.

Trep+e;;;, cap. Petrecerea monahului &n lume

@. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite

=7. bid.=;. bid.=. bid., Gadarenii şi sufletul=<. Cărarea Împărăţiei, p. G.=G. Trep+e;;;, cap. Spovedania şi despre cercetarea conştiinţei=

1itirea Dumnezeieştilor Scripturi= Aecturi spirituale.

=. bid.=@. bid.==. Cărarea Împărăţiei, p. ;G.=6. bid., pp. ;=<-;=G.=. bid., p. ;=G.67. bid., p. ;=@.

268

268



6;. bid.6. bid., p. 77.6<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Piatra unghiulară6G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, )conomul nedrept

6. .iii Î*&ierii /mss.0, 7n ideal de rugăciune, pp. 6-6<, &Stră4erul5rtodo3), nr. @77;, p. .

6@. 1ine e )isus3, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<6. p. G@,.6=. .iii Î*&ierii /mss.0, 1ine este )isus3, pp. 6-<;, &Stră4erul

5rtodo3[, nr. @777, pp. ;-.66. Bara de o%(rşie, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-< 77;, pp. <G-<.6. /Dincolo de cip, 2anvulescu07. Cărarea Împărăţiei, p. ;;.

;. bid., p. ;.. bid., p. ;<.<. bid., p. ;G.G. bid.. bid., p. @;.@. bid.=. bid., p. G;.6. bid., p. =6.. bid., p. 6=.<77. bid., p. ;<.<7;. bid., p. ;=.<7. bid.<7<. bid., p. ;.<7G. bid., pp. ;=;-;=.<7. bid., p. ;=.<7@. bid.<7=. bid., p. ;=6.

<76. bid., p. ;=.<7. bid., p. ;6<.<;7. bid., pp. ;6<-;6G.<;;. bid., p. ;;.<;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Semănătorul<;<. Cărarea Împărăţiei, pp. <;-<.

269

269



<;G. bid., p. ;@.<;. bid.<;@. bid., p. ;=6.<;=. 7n Om nou se naşte, &ândirea), Serie nouă, nr. @-=;6, pp.

-<;.<;6. Cărarea Împărăţiei, p. 7G.<;. bid., p. <;G.<7. bid.<;. bid.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, De Sfinţii +postoli

Petru şi Pavel<<. Cărarea Împărăţiei, p. .

<G. bid., p. <.<. bid.<@. bid.<=. bid., p. ;6G.<6. bid., p. ;6.<. bid., p. <;=.<<7. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, #arele )uda<<;. bid.<<. 0mpărăţia nevăzută, &ândirea), Serie nouă, nr. G-, p.G-G<.<<<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 0mpărăţia aruncată<<G. bid.<<. bid., 1earta lui )isus cu Petru<<@. bid.<<=. bid., 1ondiţiile uceniciei<<6. bid., +mărăciune divină<<. Bara de o%(rşie, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-< 77;, pp. <G-<.<G7. Trep+e..., cap. 'ăz%oiul nevăzut sau despre ispite

<G;. Cărarea Împărăţiei, p. G.<G. bid., pp. G-G<.<G<. bid., pp. G<-GG.<GG. bid., p. GG.<G. bid., pp. @6-@.<G@. bid., p. .

270

270



<G=. bid., p. @.<G6. bid., pp. @-=.<G. bid., p. =.<7. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite<;. Ficere.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1earta lui )isus cu

Petru<<. bid.<G. Cărarea Împărăţiei, p. =.<. bid., pp. ;;-;;<.<@. bid., pp. <;-<.

<=. bid., p. <.<6. bid.<. bid., p. <.<@7. bid., p. <@.<@;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 8aina ră%dării<@. Trep+e..., cap. Despre lepădarea de sine<@<. bid.<@G. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.<@.

Trep+e..., cap. Despre lepădarea de sine

<@@. bid., cap. Despre ră%dare! m(ndrie! smerenie! tăierea voii!smerita cugetare

<@=. bid.<@6. bid. cap. 8(lcuirea r(nduielii tunderii &n monahism<@. bid.<=7. bid., #ăsurile vremurilor<=;. bid.<=. bid.

<=<. bid.<=G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, O minune cu totul

anevoie<=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1ondiţiile uceniciei<=@. Cărarea Împărăţiei, pp. ;6-;.<==. bid., pp. ;-7.

271

271



<=6. bid., p. 7.<=. bid., p. <.<67. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


<6;. bid.<6. Cărarea Împărăţiei, p. @@.<6<. Trep+e..., cap. Despre ră%dare! m(ndrie! smerenie! tăierea voii!

smerita cugetare<6G. bid.<6. bid.<6@. bid., cap. 1hipul cel dinlăuntru şi cel dinafară al monahului<6=. bid.

<66. bid.<6. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Os(ndirea iertării<7. Cărarea Împărăţiei, p. ;@.<;. bid., p. ;6.<. bid., p. 7.<<. bid., p. <<.<G. bid., p. <G.<. bid., p. ;77.<@. bid.<=. Trep+e..., cap. 8(lcuirea r(nduielii tunderii &n monahism<6. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, De Sfinţii +postoi

Petru şi PavelG77. bid., O privire &n rai.G7;. bid., 1earta lui )isus cu PetruG7. Cărarea Împărăţiei, p. =.G7<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1uvinte interzise

G7G. Cărarea Împărăţiei, p. ;<.G7. bid., p. @.G7@. ?e%unii, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<777, pp. -<.G7=. Cărarea Împărăţiei, p. ;<@.G76. Trepte..., cap. Costul şi "nsemnătatea monaismului.G7. bid., cap. 8(lcuirea r(nduielii tunderii &n monahism

272

272



G;7. Cărarea Împărăţiei, pp. ;=<-;=G.G;;. bid., p. ;<.G;. bid., p. ;G.G;<. bid., p. 6.

G;G. bid., p. ;7;.G;. bid., p. <76.G;@. bid.G;=. bid., p. <7.G;6. bid.G;. Ficere.G7. Cărarea Împărăţiei, p. 7.G;. bid., p. ==.

G. bid., p. G6.G<. bid., p. .GG. bid.G. bid.G@. bid., p. @.G=. bid., p. 6.G6. bid., p. 7.G. bid.G<7. bid., p. ;;;.G<;. bid., p. ;.G<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1earta lui )isus cu

PetruG<<. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostiteG<G. Trep+e..., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitatea

monahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3G<. Cărarea Împărăţiei, p. 7;.G<@. bid., p. ;G.

G<=. bid., p. <<.G<6. bid., pp. =@-==.G<. bid., pp. [email protected]. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Păstorul şi oileGG;. 7n Om nou se naşte, &ândirea), Serie nouă, nr. @-=;6, pp.

-<;.

273

273



GG. Cărarea Împărăţiei, p. 6.GG<a. bid., pp. =-6.GG<b. Ficere.GGG. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, De Sfinţii +postoli

Petru şi Pavel.GG. 7n Om nou se naşte, &ândirea), Serie nouă, nr. @-=;6, pp.

-<;.GG@. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Despre durerile

oamenilorGG=. Cărarea Împărăţiei, p. ;.GG6. bid.GG. bid., p. ;<.

G7. bid., p. ;G.G;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite

G. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.G<. bid., p. ;67.GG. bid., p. <;.G. bid., p. ==.G@. bid., p. G.G=. bid.G6. bid., p. ;<G.G. bid.G@7. bid., p. ;<.G@;. bid., p. ;G.G@. Trep+e..., cap. Spovedania şi despre certarea conştiinţei= 1itirea

dumnezeieştilor Scripturi= Aecturi spiritualeG@<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


G@G. Cărarea Împărăţiei, p. ;=6.G@. bid.G@@. bid.G@=. bid., p. @;.G@6. bid., p. 6.G@. bid., p. <77.

274

274



G=7. bid.G=;. bid., pp. <77-<7;.G=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, )oan! capătul

proorocilor

G=<. bid., Prietenul păcătoşilorG=G. bid.G=. bid.G=@. bid., 1rinii pustieiG==. .iii Î*&ierii /mss.0, Or%ul din naştere şi sufletele oar%e, pp. @6-

=7, &Stră4erul 5rtodo3), nr. ;77;, p. ;.G=6. Trep+e..., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitatea

monahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3

G=. Cărarea Împărăţiei, p. ;.G67. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, SamarineanulG6;. Cărarea Împărăţiei, p. .G6. bid., p. ;=.G6<. bid., p. ;<.G6G. .iii Î*&ierii /mss.0, $ucuriile lui )isus, pp. ==-=6, "n &Stră4erul

5rtodo3), nr. 77;, p. <.G6. Ficere.G6@.

Cărarea Împărăţiei, pp. ;;G-;;.

G6=. bid., p. ;;@.G66. bid., p. <.G7. bid., p. .G;. bid.G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, ?eam fără semnG<. bid., )spititorii cu da>diaGG. Cărarea Împărăţiei, p. ;=;.G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1a de la sine &nţeles

G@. Cărarea Împărăţiei, p. ;G.G=. bid., p. ;7.G6. Trep+e..., cap. Despre post şi rugăciuneG. bid.77. bid.7;. bid.

275

275



7. bid.7<. bid.7G. bid. cap. Purtarea monahului faţă de superior şi faţă de o%şte!

faţă de ascultări şi faţă de %unurile mănăstirii

7. Cărarea Împărăţiei, p. ;G7.7@. bid., p. 66.7=. bid., p. ;;G.76. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite7. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.;7. bid., p. =@.;;. bid., p. 6G.

;. bid.;<. bid., p. 6.;G. bid., pp. <77-<7;.;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, )conomul nedrept;@. bid., Păstorul şi oile;=. bid.;6. Cărarea Împărăţiei, p. ;6.;. bid., pp. ;6-;;.7. bid., pp. ;G-;.;. bid., p. ;@.. bid., p. <.<. bid., p. <@.G. bid.. bid., p. ;G6.@. bid.=. bid., pp. ;G-;.6. bid., p. ;.

. bid., p. 6.<7. bid., p. 6.<;. bid., p. <G.<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 8aina ră%dării<<. bid.<G. bid.

276

276



<. bid., #ăsurile vremurilor<@. bid., Dincolo de &nt(mplări<=. bid.<6. bid.

<. bid.G7. bid.G;. bid.G. Cărarea Împărăţiei5 p. G6.G<. bid., p. 7.GG. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostiteG. Cărarea Împărăţiei5 p. @;.

G@. bid., p. @;.G=. bid., p. @.G6. bid.G. bid.7. bid., p. @<.;. bid., p. ;G=.. bid.<. bid., p. ;.G. bid., pp. 7-;.. bid., p. <.@. bid., p. <.=. bid., p. G.6. bid., pp. ;;-;;<.. Trep+e..., cap. Despre ră%dare! m(ndrie! smerenie! tăierea voii!

smerita cugetare@7. bid.@;. bid.

@. bid.@<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 8aina ră%dării@G. bid.@. bid.@@. bid.

277

277



@=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Omul! Dumnezeufără vreme

@6. .iii Î*&ierii /mss.0, Or%ul din naştere şi sufletele oar%e, pp. @6-=7, &Stră4erul 5rtodo3), nr. ;77;, p. .

@. 'ăutatea şi irea, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<;6, p. ;=.=7. 0n Duminica Ortodoxiei, ibid., nr. ;-<;, p. G<.=;. Cărarea Împărăţiei5 p. ;;7.=. bid.=<. bid.=G. bid., p. ;@.=. bid., pp. ;=;-;=.=@. bid., p. ;=.

==. bid., p. ;=<.=6. bid., p. ;=G.=. bid., p. ;==.67. bid.6;. bid., p. ;=6.6. bid., p. ;=.6<. bid., p. 77.6G. bid.6. bid., p. ;;.6@. bid., p. 7.6=. bid., p. ;=.66. bid., p. ;[email protected]. bid., pp. ;G7-;G;.7. bid., p. ;G=.;. bid., pp. ;G@-;G=.. bid., pp. ;;-;.<. Trep+e..., cap. 'ăz%oiul nevăzut sau despre ispite

G. bid.. bid.@. bid.=. bid.6. bid., cap. Despre ră%dare! m(ndrie! smerenie! tăierea voii!

smerita cugetare

278

278



. Cărarea Împărăţiei5 p. ;, ;@.@77. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Pedeapsa cu lepra@7;. Cărarea Împărăţiei5 p. 67.@7. Trep+e..., cap. Costul şi "nsemnătatea monaismului.

@7<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 0ntre%area&ntre%ărilor

@7G. Cărarea Împărăţiei, p. G<.@7. bid., p. 6;.@7@. bid., p. ;@.@7=. bid., p. 7@76. Trep+e..., cap. Despre post şi rugăciune.@7. bid.

@;7. bid.@;;. bid.@;. bid., cap. 8(lcuirea r(nduielii tunderii &n monahism@;<. Cărarea Împărăţiei5 p. ;@.@;G. bid., p. ;=@.@;. bid., p. ;==.@;@. bid., p. ;G.@;=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Dicolo de chip@;6.

Cărarea Împărăţiei5 p. 6.

@;. bid. p. .@7. Trep+e..., cap. Spovedania şi despre cercetarea conştiinţei=

1itirea Dumnezeieştilor Scripturi= Aecturi spirituale@;. bid.@. bid.@<. Cărarea Împărăţiei, p. ;=.@G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


@. bid.@@. .iii Î*&ierii /mss.0, Socoteală omenească şi socoteală

dumnezeiască, pp. ;-;<, &Stră4erul 5rtodo3), nr. 77;, p. ;.@=. Trep+e..., cap. 8reptele vieţuirii duhovniceşti@6. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


279

279



@. Cărarea Împărăţiei5 p. ;G.@<7. bid., p. ;<.@<;. bid.@<. bid., p. ;G.

@<<. bid., pp. ;G-;.@<G. bid., p. ;<.@<@. Cărarea Împărăţiei, p. ;<.@<=. bid., pp. ;G7-;G;.@<6. bid., p. ;G;.@<. bid.@G7. bid., p. ;G<.@G;. bid., p. ;.

@G. bid., p. @.@G<. #ieii! misionari &ntre lupi, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<6, p.;=.

@GG. Trep+e..., cap. 1hipul cel dinlăuntru şi cel dinafară almonahului

@G. bid., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitateamonahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3

@G@. bid.@G=. bid.@G6. Cărarea Împărăţiei5 p. 7;.@G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Sfinţenie@7. bid., Dincolo de &nt(mplări@;. bid.@. Cărarea Împărăţiei5 p. ;@;.@<. bid., p. 7.@G. bid., p. 7<.@. bid.

@@. bid., pp. 7-7@.@=. bid., p. 7@.@6. bid., pp. ;7-;;.@. bid., p. =6.@@7. bid.@@;. bid., p. 6;.

280

280



@@. bid.@@<. bid.@@G. bid., p. 6<.@@. bid., p. 6G.

@@@. bid., p. 6.@@=. bid., p. 6@.@@6. bid., p. 6=.@@. bid., p. =.@=7. bid., pp. G-;.@=;. bid., p. G<.@=. bid., p. GG.@=<. bid.

@=G. bid., pp. G-G@.@=. bid., p. G@.@=@. bid., p. G=.@==. bid., p. 6.@=6. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, O privire &n 'ai@=. bid., 1earta lui )isus cu Petru@67. bid., +mărăciune divină@6;. Trep+e..., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitatea

monahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3@6. Cărarea Împărăţiei5 p. ;@7.@6<. bid., p. ;@;.@6G. bid., pp. @=-@.@6. bid., p. =@.@6@. bid., p. G.@6=. bid.@66. Trep+e..., cap. Spovedania şi despre cercetarea conştiinţei=

1itirea Dumnezeieştilor Scripturi= Aecturi spirituale

@6. bid.@7. bid.@;. bid.@. bid.@<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, De Sfinţii +postoli

Petru şi Pavel

281

281



@G. Cărarea Împărăţiei5 p. <.@. bid., pp. <-G.@@. bid., p. G.@=. bid., p. .

@6. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite

@. bid.=77. Ficere.=7;. Cărarea Împărăţiei, p. G.=7. bid., p. G6.=7<. bid., p. G.=7G. bid., p. 77.

=7. bid.=7@. bid., p. <;<.=7=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Sf(ntul ?icolae=76. .iii Î*&ierii /mss.0, 1ananeanca, pp. @-@@, &Stră4erul 5rtodo3),

nr. G77;, p. ;.=7. Cărarea Împărăţiei, p. <.=;7. bid., p. G.=;;. bid.=;. bid., p. <76.=;<. bid., p. <;G.=;G. bid.=;. bid., pp. <;G-<;.=;@. bid., p. <;.=;=. bid.=;6. bid., p. <;@.=;. bid.=7. bid.

=;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Pedeapsa cu lepra=. bid., 1hemări la apostolie=<. bid., Ocuparea 8emplului din )erusalim=G. Cărarea Împărăţiei, p. ;7.=. bid.=@. bid., pp. ;7-;;.

282

282



==. bid., p. <<.=6. bid.=. bid., p. <G.=<7. bid.

=<;. bid., p. G.=<. bid., p. 6.=<<. .iii Î*&ierii /mss.0, Siguranţa a%solută, pp. G=-G6, &Stră4erul

5rtodo3), nr. 777, p. ;.=<G. Trep+e..., cap. 1hipul cel dinlăuntru şi cel dinafară al

monahului=<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele


=<@. Cărarea Împărăţiei, pp. ;-;@.=<=. bid., p. ;@.=<6. bid.=<. bid., p. ;.=G7. bid., p. =.=G;. bid., pp. =-67.=G. bid., p. 6;.=G<. bid., p. 6.=GG. bid., p. @.=G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 8alanţii 0mpărăţiei.=G@. bid.=G=. bid.=G6. bid.=G. Cărarea Împărăţiei, pp. ;-;@.=7. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, 1hemări la apostolie.=;. Cărarea Împărăţiei, p. 67.=. bid., p. ;.

=<. bid.=G. bid.=. bid., p. .=@. .iii Î*&ierii /mss.0, )isus şi slă%ănogul, pp. 6@-6=, &Stră4erul

5rtodo3), nr. <77;, p. ;.==. Cărarea Împărăţiei, p. .

283

283



=6. bid., p. <;=.=. bid., p. @.=@7. bid., p. G.=@;. bid., p. .

=@. bid., p. ;;.=@<. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, ?u eşti departe de

0mpărăţie=@G. bid.=@. bid., 'espinşi! chemaţi! trimişi=@@. bid.=@=. bid., 1ondiţiile uceniciei.=@6. bid., 1hemări la apostolie.

=@. bid.==7. 0n Duminica Ortodoxiei, &ândirea), Serie nouă, nr. ;-<;, p.G<.

==;. Cărarea Împărăţiei, p. ;@.==. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Dincolo de chip==<. Cărarea Împărăţiei, p. ;;.==G. bid., pp. ;G-;G<.==. bid., p. ;G<.==@.

Trep+e..., cap. Despre sfaturile "vangheliei şi voturile monahale.

===. bid., cap. 2otul ascultării= 2otul ascultării şi personalitateamonahului= Poate &nceta o%ligativitatea voturilor monahale3

==6. bid.==. bid.=67. Cărarea Împărăţiei5 p. ;<.=6;. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Despre durerile

oamenilor=6. Cărarea Împărăţiei5 p. ;<<.

=6<. bid., pp. <-<<.=6G. bid., p. .=6. bid., pp. -@.=6@. bid., p. G<.=6=. bid., p. ;;.=66. bid., p. GG.

284

284



=6. bid., p. .=7. bid., p. ;.=;. bid., p. ;<.=. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, Din cuvintele

Părintelui +rsenie rostite=<. Cărarea Împărăţiei, p. ;67.=G. 'aietul Părintelui Petru 2anvulescu /mss.0, )conomul nedrept=. bid., Din cuvintele Părintelui +rsenie rostite=@. Cărarea Împărăţiei, p. ;6.==. bid., p. ;6.=6. bid., p. 6.=. bid., p. ;.

677. bid.

MĂRTURII;. P;S; Da*ii! Par+"a*#!5 Pări*+e!e Ar'e*ie Bca a1r%are

'impa+e+ică a re!aţiei +)*ăr2 %#0&*ic5 interviu reali!at de ComeoPetraşciuc, Tmişoara, 5ctombrie 77;, publicat "n Ti*ereţe5 i%ea!5Bi'erică, $ditura A+aton, 1ă+ăraş, 77.

. Ar0ima*%ri+#! Te(i! Părăia*5 "nre+istrare audio la Mănăstirea&Sub PiatrăW, "n au+. 77;.

<. Mărturie culeasă de Părintele Teoil "n ; au+ust 77;.

DESPRE .7NT7NI;. Andrei 'ornea, Pe*#m1ra, $ditura Polirom, aşi, ;6, pp. ;<-

;G.

CONCLU,II;. c. Părintele Daniil Stoenescu, <8 Niem1rie 6i c# cr#ce;;;,

&ândirea), Serie nouă, nr. ;;<, p. 7.. M-am "ntrebat apoi de ce cartea nu are SB8( Asta ar "nsemna că

nici "n bibliotecile publice nu e de +ăsit.<. A se vedea de pildă% Arimandritul oasa Popa, Vcaţia m*a0a!ă

"i c*ţi*#+#! &+#ri!r că!#-ăre"+i, &2estitorul 5rtodo3iei), nr. ;7,

285

285



ianuarie ;G. 1ără să-l numească direct, autorul ace alu!ie la PărinteleArsenie.

G. $ste vorba de te3tele apărute "n &1ormula AS).. leana Marinescu, Umi!ă măr+#ri'ire %e'pre Pări*+e!e Ar'e*ie

Bca, &Transilvania), nr. ;-, ;G, pp. <G-<.@. c. Părintele Dumitru Stăniloae, L#crarea %e !a Mă*ă'+irea

Br)*c&ea*#, &Tele+raul Comân), 6 au+ust ;G<, pp. ;-.=. Sântul oan ură de Aur, C#&)*+ %e !a#%ă !a ce! /*+r# S(i*ţi5

Pări*+e!e *'+r# E#'+aţie5 ar0iepi'cp#! A*+i0iei ce!e Mari, "n% Pre%ici!a 'ăr1ă+ri Împără+e"+i "i c#&)*+ări %e !a#%ă !a S(i*ţi , $BMB5C,Bucureşti, 77, p. <66.

6. bid.

ANEA I;. Te3t preluat din% Arimandritul Teoil Părăian, C#&i*+e

!ăm#ri+are, $ditura Teo+nost, 'lu4-8apoca, 77.

ANEA II;. Te3t publicat "n% &Tele+raul Comân), ; mai ;G7, p. @.

ANEA III;. $ste vorba despre Statistica Site-ului Ni'+ea' Pa-e de la adresa%;. brinQster.coministea

286

286



BIBLIOGRA.IE

A; TETE SACRE ŞI LITURGICE$i%lia sau Sf(nta Scriptură, traducerea Părinţilor Pro. 2asile Cadu şi

ala alaction, ediţiile din ;<@ şi ;<:$i%lia sau Sf(nta Scriptură, $BMB5C, Bucureşti ;<:

#ineiul, luna au+ust, ediţia a -a, Tipo+raia 'ărţilor Bisericeşti,Bucureşti, ;:

2ieţile Sfinţilor pe ?oiem%rie, ediţia a -a, $piscopia Comanului,777.

B; TETE PATRISTICE ilocalia rom(nească, traducere, introduceri şi note de Pr. Pro. Dr.

Dumitru Stăniloae, vol. -2, Sibiu, ;G@-;G6: vol. 2-U, Bucureşti, ;=-;6;: vol. U-U, Bucureşti, ;7-;;:

Patericul, $piscopia 5rtodo3ă Comână, Alba-ulia, ;7:

C; STUDII ŞI ARTICOLE

A5A8$, '., Trancotă '., Desfiinţaţi #ănăstirile * 7n ordin care nua mai sosit , &Ma+a!in storic), au+ust ;6, pp. -<.A8A8A, Ariepiscopul Bartolomeu, +titudini, $ditura

Aridiece!ană, 'lu4-8apoca, ;:A8DCI, 2asile, #istici din 1arpaţi, $ditura 'rist, Bucureşti, 777:BV*A8, Arimandritul oanicie, Pateric rom(nesc, ediţia a -a,

$ditura Ariepiscopiei Tomisului şi Dunării de Ros, alaţi, ;7:BV*A8, Arimandritul oanicie, 2etre de sihăstrie rom(nească,

$BMB5C, Bucureşti, ;6:B$RA8, Dimitrie, 2iforniţa cea mare, $ditura Tenică, Bucureşti,

;@:B*AA, *ucian, Poezii, $ditura pentru *iteratură, ;@=:B5'A, eromonaul Arsenie, 1ărarea 0mpărăţiei, ediţia -a, $ditura

$piscopiei 5rtodo3e Comâne a Aradului, Arad, ;: ediţia a -a, $ditura$piscopiei 5rtodo3e Comâne a Aradului, Arad, 777:

287

287



B5'A, eromonaul Arsenie, 8repte spre vieţuierea &n monahism,copie după un mss.:

B5'A, eromonaul Arsenie, Pravila +l%ă, copie după un mss.:B5'A, eromonaul Arsenie, Predici şi ziceri, consemnate de

Părintele Petru 2anvulescu, &'aietul Părintelui Petru 2anvulescu), mss.:B5'A, eromonaul Arsenie, Predici, copiate dintr-un caiet al

Părintelui Arsenie de Maica Miruna de la Sinaia, &'aietul Părintelui oan1ărcaş), mss.:

B5'A, eromonaul Arsenie, Scrisoare către Prea Sfinţitul +ndrei #ageru! "piscopul +radului! cu privire la re&nfiinţarea #ănăstiriiGeoagiului ca mănăstire de maici! din C mai EF, &ândirea), Serie nouă,anul , nr. ;<, pp. <-G7:

B5'A, eromonaul Arsenie, ?aşterea Domnului nostru )isus Hristos,reproducere după pictura bisericii din satul Dră+ănescu, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. -@;=: &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. @-=;6:

B5'A, eromonaul Arsenie, 1olind armonizat de Părintele +rsenie$oca! pe versuri de ?ichifor 1rainic, &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr.-@;=: &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. @-=;6:

B5'A, eromonaul Arsenie, 0nvierea Domnului nostru )isus Hristos,reproducere după pictura bisericii din satul Dră+ănescu, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. ;-<;6:

B5'A, eromonaul Arsenie, Pogor(rea la iad, reproducere dupăpictura bisericii din satul Dră+ănescu, &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr.;-<;6:

B5'A, eromonaul Arsenie, #isionari &ntre lupi, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. ;-<;6, p. ;=:

B5'A, eromonaul Arsenie, 1ine este )isus3, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. ;-<;6, p. G@:

B5'A, eromonaul Arsenie, Schim%area la aţă, reproducere dupăpictura bisericii din satul Dră+ănescu, &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr.G-;6:

B5'A, eromonaul Arsenie, Semne de sf(rşit de s(m%ătă,&ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. G-;6, pp. ==-=6:

288

288



B5'A, eromonaul Arsenie, 7n Om nou se naşte, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. @-=;6, pp. -<;:

B5'A, eromonaul Arsenie, ?aşterea Domnului nostru )isus Hristos,reproducere după o icoană pictată de Părintele Arsenie Boca, &ândirea),

Serie nouă, anul 2, nr. @-=;6:B5'A, eromonaul Arsenie, 0n Duminica Ortodoxiei, &ândirea),

Serie nouă, anul 2, nr. ;-<;, p. G<:B5'A, eromonaul Arsenie, 0mpărăţia nevăzută, &ândirea), Serie

nouă, anul 2, nr. G-;, pp. G-G<:B5'A, eromonaul Arsenie, ?e%unii, &ândirea), Serie nouă, anul

U, nr. ;-<777, pp. -<:B5'A, eromonaul Arsenie, 7nde mai sunt astăzi lim%ile de foc3,

&ândirea), Serie nouă, anul U, nr. G-@777, pp. -<:B5'A, eromonaul Arsenie, Bara de o%(rşie, &ândirea), Serienouă, anul U, nr. ;-<77;, pp. <G-<:

B5'A, eromonaul Arsenie, 2(rstele li%ertăţii, &ândirea), Serienouă, anul U, nr. G-@77;, p. ;7<:

B5'A, eromonaul Arsenie, Siguranţa a%solută, &Stră4erul5rtodo3), nr. 777, p. ;, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. G=-G6:

B5'A, eromonaul Arsenie, 1ine este )isus3, &Stră4erul 5rtodo3),nr. @777, pp. ;-, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. 6-<;:

B5'A, eromonaul Arsenie, Or%ul din naştere şi sufletele oar%e,&Stră4erul 5rtodo3), nr. ;77;, pp. ;-, din manuscrisul iii 0nvierii, pp.@6-=7:

B5'A, eromonaul Arsenie, Socoteală omenească şi socotealădumnezeiască, &Stră4erul 5rtodo3), nr. 77;, p. ;, din manuscrisul iii

0nvierii, pp. ;-;<:B5'A, eromonaul Arsenie, )isus şi slă%ănogul, &Stră4erul 5rtodo3),

nr. <77;, p. ;, p. <, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. 6@-6=:

B5'A, eromonaul Arsenie, 1ananeanca, &Stră4erul 5rtodo3), nr.G77;, pp. ;-, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. @-@@:

B5'A, eromonaul Arsenie, $ucuriile lui )isus, &Stră4erul 5rtodo3),nr. 77;, p. ;, p. <, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. ==-=6:

B5'A, eromonaul Arsenie, 7n ideal de rugăciune, &Stră4erul5rtodo3), nr. @77;, pp. ;-, din manuscrisul iii 0nvierii, pp. 6-6<:

289

289



B5D5A$, Pr. Pro. Teodor, 0n amintirea Părintelui +rsenie,&Tele+raul Comân), nr. -G;7, p. G:

'5R5'ACI, diaconul Earalambie, #n pelerina4 la Sâmbăta de Sus,&Tele+raul Comân), ; mai ;G7, p. @:

'58STA8T8$S'I, Monaia Famira, O lămurire necesară,&Tele+raul Comân), nr. <-G, ;, p. <:

'58STA8T8$S'I, Monaia Famira, +ţi &ntrecut măsura D-lorintelectuali de la 'evista ,8ransilvania. * Si%iu, &ândirea), Serie nouă,anul , nr. <-G;G, pp. =-6:

'58STA8T8$S'I, Monaia Famira, Precizări, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. ;-;@, pp. <6-<:

'58STA8T8$S'I, Monaia Famira, Post-Scriptum la o lucrare

de istoria isihasmului rom(nesc, &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. ;-<;6, pp. -@:'5CBI, Adrian /eromonaul A+apie0, Despre o mărturie care şi-a

+reşit ţinta, &ândirea), Serie nouă, anul , nr. <-G;G, p. @:'5C8$A, Andrei, Penum%ra, $ditura Polirom, aşi, ;6:'CA8', 8icior, @ile al%e! zile negre, 'asa $ditorială ândirea,

Bucureşti, ;;:dem, Scrisoare către Părintele +rsenie $oca, &ândirea), Serie nouă,

anul , nr. ;;<, p.;:EAISE$CC, rZnZe, Paternitatea şi &ndrumarea duhovnicească &n

'ăsăritul creştin, $ditura Deisis, Sibiu, ;:58A?'I, Arimandritul Ruvenalie, "xperienţa rugăciunii lui )isus

&n spiritualitatea rom(nească, $ditura Anastasia, Bucureşti, 77;:58$S'I, Pr. oan, 1ărarea 0mpărăţiei * 'ecenzie, "n &5rtodo3ia),

nr. <-G;@, pp. ;7-;76:R5A8TV, Mitropolitul Seraim, )sihasmul! tradiţie şi cultură

rom(nească, $ditura Anastasia, ;G:

*I'8$S'I, Dan, Iertfa, $ditura 1ides, aşi, ;=:MA8$A, 2asile, Preoţi ortodocşi &n &nchisorile comuniste, $ditura

Patmos, 'lu4-8apoca, 77;:MAC'I, Dr. ri+orie, )ntrări &n monahism /?tire0, &Cevista

Teolo+ică), nr. -;7;G7, p. G:

290

290



MAC'I, Dr. ri+orie, Pelerina>ul de la #ănăstirea $r(ncoveanu/?tire0, &Cevista Teolo+ică), nr. -;7;G7, p. :

MAC8$S'I, leana, 7milă mărturisire despre Părintele +rsenie$oca, &Transilvania), nr. ;-;G, pp. <G-<:

MAUM, 2ir+il, )mn pentru crucea purtată, volume, $dituraordian, Timişoara, ;=:

M*AD8, Mitropolitul 8icolae, Prelegeri de mistică ortodoxă,$ditura 2eritas, Târ+u-Mureş, ;@:

M5A8, eromonaul Dometie, 2iaţa Sf(ntului Prea 1uviosului Părinte +rsenie $oca, manuscris, Mănăstirea Brâncoveanu, 6 noiembrie;;:

M5A8, eromonaul Dometie, +catistul Prea 1uviosului Părintelui

nostru +rsenie $oca, manuscris, Mănăstirea Brâncoveanu, 6 noiembrie;;:8$A, Comulus, Părintele +rsenie $oca &n +lma #ater @arandensis,

&ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. -@;=, pp. @-<;:55CA8I, on avrilă, $razii se fr(ng! dar nu se &ndoiesc,

volume, $ditura Marineasa, Timişoara, ;<:55CA8I, on avrilă, De ce am scris numele Părintelui +rsenie

$oca pe crucea de la #ănăstirea S(m%ăta, &Puncte 'ardinale), nr. @,ebruarie ;@, p. ;:

PV'ICACI, Pr. Pro. Dr. Mircea, )storia #ănăstirii Prislop, Arad,;@:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, Din cuvintele Părintelui +rsenie$oca, &Tele+raul Comân), nr. ;-;@;7, p.:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, 7n om de care s-au %ucuratoamenii, &Tele+raul Comân), nr. ;-G;;, p.=:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, ?e vor%eşte Părintele 8eofil,$ditura $piscopiei Comanului, Coman, ;=:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, Duhovnici rom(ni &n dialog cutinerii, $ditura Bi!antină, Bucureşti, ;=:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, Aumini de g(nd, $ditura Antim,'lu4-8apoca, ;=:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, G(nduri %une pentru g(nduri %une,$ditura Mitropoliei Banatului, Timişoara, ;6:

291

291



PVCVA8, Arimandritul Teoil, Prescuri pentru cuminecături,$ditura Mitropoliei Banatului, Timişoara, ;6:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, 1uvinte către tineri, $ditura5mniscop, 'raiova, ;6:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, Din vistieria inimii mele,A.S.'.5.C. 'raiova, 777:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, 0nt(mpinări, $ditura Soia,Bucureşti, 777:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, Pentru cealaltă vreme a vieţii mele,$ditura Deisis, Sibiu, 77;:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, 2eniţi de luaţi %ucurie, $dituraTeo+nost, 'lu4-8apoca, 77;:

PVCVA8, Arimandritul Teoil, 1uvinte lămuritoare, $dituraTeo+nost, 'lu4-8apoca, 77:P*VMVD$A*V, Mitropolitul Antonie, +mintirile #itropolitului

+ntonie Plămădeală, /1onvor%iri cu Dragoş Jeuleanu şi 1armen Dumitriu5, $ditura 'um, Bucureşti, ;:

P5P, 8icolae, Păcatul nerostirii adevărului, &Puncte 'ardinale), nr.667, au+ust ;=, p. =:

PC5T5P5P$S'I, 2lad, Pentru mai dreapta cinstire a lumii Părintelui Stăniloae, &Puncte 'ardinale), nr. @;7, iulie ;, pp. 6-:

C$8AI*T, *ucien, 2iaţa cotidiană a Părinţilor deşertului &n "giptul secolului )2 , $ditura Deisis, Sibiu, ;=:

SVSVIRA8, Aridiaconul Miai, Dezvăluiri istorice Documenteinedite despre Părintele +rsenie $oca! Stareţul #ănăstirii Prislop, &'aleaMântuirii), nr. ;;77, p. G:

S'CMA, Andrei, 8impul 'ugului +prins #aestrul spiritual &ntradiţia răsăriteană, $ditura Eumanitas, Bucureşti, ;@:

SCI, Pro. Tatiana! Părintele +rsenie $oca sau 7niversul Sf(nt al

culorii 4#inunea de la #ihăileşti5, "n% Pr. Pro. on Bu+a, 7nde a fost$iserica, $ditura S1. eor+e 2eci, Bucureşti, 77;:

STV8*5A$, Pr. Pro. Dr. Dumitru, Aucrarea de la #ănăstirea$r(ncoveanu, &Tele+raul Comân), 6 au+ust ;G<, pp. ;-:

292

292



STV8*5A$, onescu *idia, Aumina faptei din lumina cuv(ntului 0mpreună cu tatăl meu! Dumitru Stăniloae, $ditura Eumanitas, Bucureşti,777:

ST5$8$S'I, $piscopul Daniil Partoşanul, 0ntre contestări şi

exagerări, &ândirea), Serie nouă, anul , nr. <-G;G, pp. G-:ST5$8$S'I, $piscopul Daniil Partoşanul, 1ărarea 0mpărăţiei! un

răspuns creştin la neliniştile vremii, &ândirea), Serie nouă, anul 2, nr. ;-;@, pp. ;;7-;;;:

ST5$8$S'I, $piscopul Daniil Partoşanul, K ?oiem%rie * o zi cucruce, &ândirea), Serie nouă, anul , nr. ;;<, p. 7:

TID5C, Monaul Daniil /Sandu Tudor0, +catiste, $ditura Anastasia,Bucureşti, ;=:

2IA, 5vidiu, Arsenie Boca, eromonaul artist, &ândirea), Serienouă, anul 2, nr. G-;6, pp. @G-@6:\\\, 8inereţe! ideal! $iserică, $ditura A+aton, 1ă+ăraş, 77:\\\, #ărturisitori de după gratii! Slu>itori &n temniţele comuniste,

Supliment al Cevistei &Cenaşterea), $ditura Aridiece!ană, 'lu4-8apoca,;:

\\\, Aacrima prigoanei! Din lupta legionarelor rom(nce, volume,$ditura ordian, Timişoara, ;G:

\\\, Părintele Dometie de la '(meţi /despre0, $ditura Bi!antină,Bucureşti, 77;:

\\\, Iurnalism! diletanţi şi neadevăruri, &ândirea), Serie nouă, anulU, nr. ;-<777, p.;:

\\\, Praznicul de la #ănăstirea S(m%ăta de Sus /ştire0, &Tele+raulComân), ; aprilie ;G, p. G:

\\\, #ăritul praznic de la #ănăstirea $r(ncoveanu, &Tele+raulComân), ;@ mai ;G6, p. @:

\\\, 1onvor%iri realizate de Sorin Dumitrescu! 41onvor%irea cu

#aica #ina5, $ditura Anastasia, Bucureşti, 77;.

293

293



C#pri*'

RECOMANDARE;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;?

ARGUMENT;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;VIAŢA ŞI LUCRAREA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA :<?coala primară şi liceul......................................;orunul lui Fian.................................................;<nstitutul Teolo+ic..............................................;GIcenicia la Muntele Atos.................................;'titor de runte al 1ilocaliei româneşti...............;@ntrarea "n monaism la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de

Sus.............................................................................;=Preot-duovnic la Mănăstirea Brâncoveanu.......;'urentul spiritual de la Sâmbăta sau &1ilocalia pentru toţi) ;Mănăstirea Sâmbăta, o altă &1ilocalie)..............*e+ătura Părintelui Arsenie cu re!istenţa anticomunistă din munţi<'ilia din munte.................................................Iltimul mare pra!nic sărbătorit de Părintele Arsenie la Sâmbăta ='emat la treapta arieriei..................................<7Stareţ şi duovnic la Prislop...............................<7

Pribe+ia "n Bucureşti..........................................<GPictarea bisericii din Dră+ănescu.......................<GAşe!ământul de la Sinaia....................................<@Scrierile Părintelui Arsenie.................................<@#ndrumător al monailor.....................................<6'oncepţia Părintelui Arsenie despre monaism.G7Plecarea la cele veşnice......................................G<OMAGIU PĂRINTELUI DRAG %e Te%'ia 2 ,rica Laţc#

;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;>?O SINTE,Ă A G7NDIRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA >@O SINTE,Ă A G7NDIRII PĂRINTELUI ARSENIE ÎN 899

DE CAPETE;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;>AD$2VCI*......................................................GAS'$FA............................................................G

294

294



AS'I*TAC$A..................................................7AT$SMI*........................................................;A25CTIC*$..................................................;BVTC]8$$A.................................................

B$A > '$ '$-? B$AI M8T$A..............BS$C'A..........................................................<B*$ST$M$*$..................................................GB5VA..........................................................GB5*8A2.........................................................B5T$FI*..........................................................@'A*$A M]8TIC........................................='A8'$CI*......................................................

'V*IVCA....................................................'V*IVC......................................................@G'VCTICAC....................................................@'VSVT5CA.....................................................@']CMIT5C D$ 8$AMIC.......................@@'E$MVC*$ *I DIM8$F$I......................@@'58'$PA D$ 2AV 'C$?T8V.............@='58?T8A > *ASI* '58?T8$......@='5P................................................................@'5P #8DCV', 8$AS'I*TVT5C, 8$'C$D8'5? ?

D$S1C]8A..........................................................=;'5P 8VS'I #8 *A8IC......................='C$D8A........................................................=G'C$?T8SMI*...............................................=@'I85?T8A M]8TIC............................=='I85?T8$*$..............................................=='I28T$ 8T$CFS$.....................................==

D$S1C]8AC$A...............................................=6D$F8VD$RD$A...............................................=DS'P*8A......................................................=DC$APTA S5'5T$A*V.................................=DC$PTAT$A *I DIM8$F$I......................=DIE528'I*.................................................67

295

295



DIM8$F$I......................................................6$8D5'C85*5$, 8$IC5*5$ ? PSE5*5$ 6<$C$DTAT$A...................................................6G$C$DTAT$A ? M$DI*..............................6=

$UTC$M$*$....................................................6=1APT$*$ BI8$...............................................6=1C$A 5M$8$AS'V > 'VD$C$A $...........661IMATI*.........................................................7ADAC$8 ? SI1*$TI*............................7]8DIC*$.....................................................;$CTAC$A........................................................SIS > '8$ $ST$ SIS(.............................<

MA8AA....................................................8ST8'T$*$...................................................SPV?C$A........................................................=SPT$*$...........................................................6IBC$A..........................................................;7;IBC$A D$ S8$..........................................;7IDA > ID$*$..............................................;7G#MPVCVA *I DIM8$F$I.....................;7G#8DIM8$F$C$A.........................................;7@#81C]8AC$A................................................;7@#8RICVTIC*$..............................................;7=#8TCSTAC$A................................................;76#82$C$A.......................................................;76R$CT1A............................................................;7RID$'ATA DC$APTV A *I DIM8$F$I;7*$PVDAC$A D$ *IM$................................;;;*$PVDAC$A D$ S8$..................................;;;

*B$CTAT$A 5MI*I................................;;*IM$A > *IM$S'I*..................................;;MA'A D5M8I*I......................................;;<MACTC........................................................;;<M]8DCA.......................................................;;GM]8TIC$A..................................................;;G

296

296



CVFB5I* 8$2VFIT ? CVFB5I* M5M$**5C ;G=C$'I85?T8A...........................................;7C$*A..........................................................;7C$8I8AC$A...............................................;7

C$SP58SAB*TV*$................................;7CIV'I8$A > CIV'I8$A M8 SAI A 8M

.................................................................................;7S'CPTICA....................................................;S$'TAC........................................................;S1]8TA 'CI'$............................................;S1]8TA #MPVCTV?A8$............................;<S1]8TA *TICE$....................................;<

S1]8TI* 8'5*A$.....................................;GS1]C?TI* *IM........................................;GS18T$*$ TA8$...........................................;GS18$8A.....................................................;S18 > DC$P.........................................;@S1*SI*........................................................;SM$C$8A......................................................;@7SM$C$8A ? 'ICARI*..............................;@SM$C$8A /'E$85FA0 M]8TIT5CI*I;@SPCTSMI*.................................................;@<SP52$DA8A................................................;@GSTVP]8C$A.................................................;@STCI'TICA $8$T'V ? '58?T8A;@STIDI*.........................................................;@@SI1$C8A....................................................;@@SI1*$TI*......................................................;@6?T8A...........................................................;@

TA*A8.......................................................;=7T$8SI8$A D8TC$ M8T$ ? PATM...;=TC8TAT$A..................................................;=<TCI1A............................................................;=<TCIPI*..........................................................;=<ICA..................................................................;=

298

298



299

8636904 Viata Si Lucrarea Parintelui Arsenie Boca

Documents

Transcript of 8636904 Viata Si Lucrarea Parintelui Arsenie Boca