Eugen Lovinescu si modernismul interbelic

Eugen Lovinescu si modernismul interbelicModernismul este un curent literar initiat la noi in 1919 de Eugen Lovinescu, a carui doctrina porneste de la ideea ca exista "un spirit al veacului" care impune procesul de sincronizare a literaturii romane cu literatura europeana, cunoscut si ca principiul sincronismului. Ideea de la care porneste Eugen Lovinescu este aceea ca civilizatiile mai putin dezvoltate sunt influentate de cele avansate, mai intai prin imitatia civilizatiei superioare, "Teoria imitatiei" emisa de francezul Gabriel Tarde, iar dupa implantare, prin stimularea crearii unui fond literar propriu. De aceea, teoria formelor fara fond sustinuta de Titu Maiorescu este acceptata si de Lovinescu, dar acesta considera ca formele pot sa-si creeze uneori fondul.In literatura romana, Eugen Lovinescu (1881 - 1943) este cel care teoretizeaza modernismul, punand bazele acestui curent prin intermediul revistei si al cenaclului Sburatorul. Cenaclul Sburatorul" si-a desfasurat activitatea intre 1919 si 1947, iar revista a aparut la Bucuresti, intre anii 1919 si 1922, apoi intre 1926 si 1927. Urmarind promovarea tendintelor moderniste in literatura si a tinerelor talente, Sburatorul" a constituit centrul de iradiere a directiei moderniste in cultura si literatura romana, atragand scriitori care doreau sa se delimiteze de conventiile artistice traditionale, sa depaseasca orizontul problematicii rurale. La sedintele cenaclului si in paginile revistei lui au inceput astfel sa fie cunoscute nume precum Ion Barbu, Ilarie Voronca, Anton Holban, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu. criticul Eugen Lovinescu reprezint cea mai autorizata voce in analiza fenomenului literar din perioada interbelicain perioada interbelica, Eugen Lovinescu contribuie la infiintarea uneia dintre cele mai importante grupari literare, concentrate in jurul revistei "Sburatorul" (1919-1922 si 1926-1927) si al cenaclului cu acelasi nume, de la locuinta criticului din strada Campineanu, numarul 40, unde vreme de peste douazeci de ani, in sedinte duminicale, s-au adunat numeroase personalitati literare ale epocii. Din aceasta postura, de mentor literar, Lovinescu a promovat cu staruinta talentele literare ale vremii si a actionat pentru afirmarea ideilor sale literare si estetice. principiile modernismului promovate de Eugen Lovinescu la revista si cenaclul literar Sburatorul sunt:( spiritul veacului duce la omogenizarea culturilor prin faptul ca civilizaiile mai puin avansate sufer influenta binefctoare a celor dezvoltate( teoria imitaiei duce la sincronizarea spirituala, diminund decalajele existente intre spatii culturale diferite( sincronism nu nseamn insa o simpla adaptare a noului, ci triri in acelai spaiu spiritual( mutaia valorilor estetice are loc pe baza principiului simulare stimulare: se importa mai intai forma, pentru ca, ulterior, sa se creeze un fond autentic, reprezentativ pentru spiritualitatea romana( promovarea tinerilor scriitori prin publicarea in paginile revistei Sburatorul a operelor acestora; apar astfel lucrri ale lui Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu Eugen Lovinescu elaboreaz doua mari lucrri in care fixeaz principiile modernismului:Istoria literaturii romane contemporane

Istoria culturii romane moderne

Modernismul romanesc are trei etape:1) modernismul lovinescian estompeaz grania dintre literatura romana si cea occidentala, valorificnd o parte din ideile momentului anterior2) avangarda micare radicala ce cuprinde o serie de curente care se opun radical tradiiei: expresionism, dadaism, suprarealism3) neomodernism propune o aciune de recuperare, de reintegrare, o ntoarcere a poeziei la ea insasi; reprezentani: Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov, Mircea Ivanescu- Lovinescu este considerat ntemeietorul modernismului romnesc potrivit teoriei imitaiei i a sincronismului- teorii:1. Teoria imitaiei:- replic la teoria formelor fr fond- teoretizat dup teoria popoarelor tinere a lui Gabriel TardSuntem un popor tnr cu o mare capacitate de a sincroniza din mers cu marile culture europene astfel nct formele fr fond nu reprezint o piatr de ncercare peste care nu putem trece E.L.- reorientarea lit. ctre occident- preluarea prin imitaie i crearea unui fond propriu- lit. fie ea rneasc dac suntem n spiritual veacului nseamn c suntem moderni- modernismul nu este o negare a specificului tradiional, ci a tradiionalismului de tipul smntorismului2. Teoria sincronismului:- are la baz ralierea lit. romne la civilizaiile europene, la spiritul veacului Exist un spirit al veacului explicat prin factori psihologici i morali care imprim un proces de modernizare, de omogenizare a civilizaiilor, de integrare a acestora ntr-un ritm de dezv. sincronic. n condiiile n care exist un decalaj ntre civilizaiile cele mai puin dezvoltate sufer influena binefctoare a celor avansate.- influena se realizeaz n 2 timpi:( Se adopt mai nti prin imitaie formele civilizaiei superioare( Se creaz fondul propriu- societatea romneasc a preluat forme occidentale care ulterior au permis crearea unui fond modern=>teoria sincronismului presupune realizarea schimbului de valori, atitudini i elemente ce confer noutate i modernitate fenomenului literar; nu este vorba despre un mprumut fr discernmnt, ci de o integrare a lit. ntr-o formul estetic, viabil, n pas cu dezvoltarea artei europene Modernismul cuprinde un ansamblu de curente si de orientari care ignora regulile creatoare traditionale.

Simbolismul este un curent de tranzitie spre modernism, deoarece printre inovatiile notabile pe care le aduce se afla folosirea versurilor libere, albe sau cu rima aleatorie.

Curentele moderniste sunt expresionismul si cele de avangarda: dadaismul, futurismul, constructivismul, cubismul, suprarealismul. Unele curente de avangarda, de ex. dadaismul,neaga chiar ideea de arta, promovand antiliteratura, antimuzica, antipictura.

In literatura romana, modernismul este teoretizat de Eugen Lovinescu, prestigios critic si istoric literar, care in 1919 fondeaza cenaclul si revista Sburatorul.

Intentioneaza sa promoveze tinerele talente si in acelasi timp sa-si atraga scriitorii consacrati. Astfel in paginile revistei apar nume de referinta ale literaturii romane: Ion Barbu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadac Bengescu, Victor Eftimiu.

Eugen Lovinescu publica articole referitoare la orientarea modernista a lit. romane, orientare pe care o considera absolut necesara. Ideile sale sunt cuprinse in Istoria literaturii romane contemporane, in 5 volume. Aceste idei se disting prin 2 aspecte majore: teoria sincronismului si teoria mutatiei valorilor estetice. Teoria sincronismului se bazeaza pe principiul imitatiei. Astfel popoarele care au o cultura mai putin dezvoltata trebuie sa le imite

pe cele cu o cultura mai avansata asa cum copilul il imita pe adult. Exista o stransa relatie intre simulare si stimulare. Aceasta este o viziune contrara cele maioresciene, a formelor fara fond.

Lovinescu este de parere ca formele atrag dupa ele fondul, deoarece exista un spirit al veacului care uniformizeaza civilizatiile.

Teoria mutatiilor estetice cuprinde: trecerea de la o literatura preponderent de inspiratie rurala la una de inspiratie urbana; evolutia prozei de la subiectiva la obiectiva; evolutia poeziei de la epica la lirica; intelectualizarea prozei si a poeziei, cultivarea prozei analitice.

Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor idei. A apreciat romanul Ion de Liviu Rebreanu, cu toate ca sursa de inspiratie este de natura rurala. A remarcat forta epica, obiectivitatea si analiza

psihologica.

Fata de curentele de avangarda a manifestat intelegere.

Un rol deosebit de important in epoca au avut, de asemenea, ideile sale despre raportul dintre estetic, etnic si epic.

Rolul cenaclului si al revistei Sburatorul in dezvoltarea literaturii romane din perioada interbelica poate fi comparat cu acela al societatii Junimea si al revistei Convorbiri literare din a doua

jumatate a sec. al XIX-lea.

Particularitati ale poeziei moderniste:

tipologia poeziei moderniste: poezia filosofica, de meditatie estetica (arta poetica) si existentiala (conditia umana, dilemele omului modem, poetica uratului existential"), poezia ermetica;

construirea viziunii poetice pe repere ale unui univers existential modern, pe simboluri cultural - filosofice si stiintifice;

cultivarea unei poezii intelectualizate, cu functie de cunoastere, cu referinte din sfera culturii.

Expresivitatea limbajului poetic este generata de:

inlocuirea metaforei plasticizante cu metafora revelatorie" (L. Blaga), cu metafora oximoronica (Arghezi), cu metafora inchisa" (I. Barbu);

ambiguizarea deliberata prin tehnica sugestiei sau "ermetizarea" discursului;

noul model de poeticitate bazat pe accente afective, versuri inegale ca masura;

sintaxa poetica: discurs liber prin tehnica ingambamentului.

Lexic poetic care rezolva criza limbajului prin revigorarea discursului generata de:

utilizarea unor termeni neologici din domeniul filosofiei si al celorlalte arte (Blaga, Arghezi, Barbu), din sfera stiintelor exacte (Barbu);

termeni religiosi (liturgici) utilizati si cu sensuri laice (Arghezi, Blaga);

termeni din limbajul popular, colocvial, argou, jargon (Arghezi);

limbaj autoreflexiv (Barbu, Blaga, Arghezi).

Particularitati ale prozei moderniste este caracterizata prin mutatii in sfera problematicii: substituirea problematicii sociale si morale cu domeniul psihologicului si cu problematica existentialista; cultiva introspectia si retrospectia, analiza constientului si a subconstientului;

temele sunt orientate spre universul citadin si spre spatiul interior al constiintei si al psihicului; urmaresc existenta individuala, cazuri de constiinta, dileme existentiale etc. (tema intelectualului, a cunoasterii si a creatiei, iubirea, moartea, razboiul, alienarea, etc);

literatura a autenticitatii exprimata in formulele estetice moderne: persoana intai narativa, principiul memoriei involuntare, discontinuitatea narativa / fragmentarismul;

personajele prozei secolului al XX-lea reprezinta ipostaze existentiale ale omului modern: fragilitatea fiintei umane in fata neantului, solitudinea, spaima de moarte, esecul existential.