Dosarul nr. 4-1re-237/13

Curtea Supremă de Justiţie

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

19 decembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:

Preşedinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Petru Ursache, Andrei Harghel,

Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Ion Arhiliuc,

Nicolae Gordilă, Elena Covalenco, Liliana Catană,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

condamnatului Budu Gheorghe,

avocatului Micu Andrei,

a judecat în şedinţă publică recursul în anulare împotriva deciziei Colegiului

penal al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2013, declarat de avocatul Micu

Andrei în numele condamnatului

Budu Gheorghe Vasile, născut la

25 februarie 1986 în or. Călăraşi, domiciliat în

mun. Chişinău, str. N. Zelinski 28/5, ap. 8, cetăţean

al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanţa de fond: 30 iunie– 05 mai 2011,

în instanţa de apel: 03 septembrie – 21 noiembrie 2012,

în instanţa de recurs: 22 februarie – 09 aprilie 2013.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), 453 alin.(1),

457 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,

2

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Micu Andrei şi casează

total decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie

2013 în privinţa condamnatului Budu Gheorghe Vasile, deoarece recursul

procurorului a fost greşit admis.

Menţine decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 21

noiembrie 2012, conform căreia procesul penal în privinţa inculpatului Budu

Gheorghe Vasile pe art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat, din motivul că

părţile s-au împăcat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunţată la 16 ianuarie 2014.

Preşedintele Constantin Gurschi

Judecătorii Iurie Diaconu

Petru Ursache

Andrei Harghel

Constantin Alerguş

Vladimir Timofti

Ion Arhiliuc

Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

Liliana Catană

3

Dosarul nr. 4-1re-237/13

Curtea Supremă de Justiţie

D E C I Z I E

19 decembrie 2013 mun. Chişinău

Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie

în componenţă:

Preşedinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Petru Ursache, Andrei Harghel,

Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, Ion Arhiliuc,

Nicolae Gordilă, Elena Covalenco, Liliana Catană,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

condamnatului Budu Gheorghe,

avocatului Micu Andrei,

a judecat în şedinţă publică recursul în anulare împotriva deciziei Colegiului

penal al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2013, declarat de avocatul Micu

Andrei în numele condamnatului

Budu Gheorghe Vasile, născut la

25 februarie 1986 în or. Călăraşi, domiciliat în

mun. Chişinău, str. N. Zelinski 28/5, ap. 8, cetăţean

al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanţa de fond: 30 iunie– 05 mai 2011,

în instanţa de apel: 03 septembrie – 21 noiembrie 2012,

în instanţa de recurs: 22 februarie – 09 aprilie 2013.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul şi condamnatul au solicitat admiterea recursului pe motivele

invocate.

Procurorul s-a pronunţat pentru respingerea recursului declarat.

Asupra recursului în anulare, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,

4

C O N S T A T Ă:

1. Prin sentinţa Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 mai 2012, Budu

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiţionat pe un termen de probă de 2 ani.

Acţiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunţe instanţa în ordinea procedurii civile.

2. În fapt, instanţa de fond a constatat că la 23 ianuarie 2011, inculpatul

Budu Gheorghe, aflîndu-se în apartamentul nr. 8 de pe str. N. Zelinski 28/5, mun.

Chişinău, ulterior în ograda aceluiaşi bloc locativ, urmărind scopul vătămării

integrităţii corporale, în cadrul unui conflict spontan iscat cu partea vătămată

Cogîlniceanu Victor, intenţionat i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii şi

picioarele în regiunea feţei, capului şi mîinilor, cauzîndu-i vătămare corporală

medie.

Instanţa a reţinut că vinovăţia inculpatului este dovedită prin cumulul de

probe administrate pe caz şi a calificat acţiunile lui în baza art. 152 alin. (l) Cod

penal, ca vătămarea medie a integrităţii corporale şi a sănătăţii, care nu este

periculoasă pentru viaţă şi nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal,

dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătăţii.

La aplicarea pedepsei instanţa a ţinut cont că inculpatul a comis o

infracţiune mai puţin gravă, nu are antecedente penale, că circumstanţe agravante

lipsesc şi a concluzionat că corectarea lui este posibilă prin condamnarea cu

suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art.

90 Cod penal.

3. Avocatul Pavel Struna a declarat apel, solicitînd iniţial casarea sentinţei,

rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie

achitat, deoarece fapta lui nu întruneşte elementele infracţiunii incriminate.

În instanţa de apel, avocatul şi inculpatul au modificat apelul optînd pentru

încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părţilor.

Ei au invocat că inculpatul recunoaşte vina, se căieşte sincer de cele comise,

a achitat integral părţii vătămate prejudiciul cauzat, fiind întocmită şi prezentată

instanţei o cerere de împăcare semnată de părţi şi avocaţii lor.

3.1. A declarat apel şi partea vătămată Cogîlniceanu Victor, cerînd iniţial

casarea sentinţei în latura civilă, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărîri,

prin care să fie admisă integrală acţiunea civilă.

În instanţa de apel partea vătămată a prezentat recipisa privind primirea de la

inculpat 1500 euro în contul despăgubirilor morale şi materiale, solicitînd încetarea

procesului penal în legătură cu împăcarea părţilor.

4. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 21

noiembrie 2012, ambele apeluri au fost admise, casată sentinţa şi pronunţată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanţă.

5

În temeiul art. 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, procesul penal

în privinţa lui Budu Gheorghe pe art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat din

motivul împăcării părţilor.

Instanţa de apel a relevat că instanţa de fond a reţinut starea de fapt în

sarcina inculpatului conform prevederilor art. 152 alin. (1) Cod penal, fiind probată

totalmente vinovăţia lui în cadrul judecării cauzei.

Conform art. 16 Cod penal infracţiunea prevăzută la art. 152 alin. (1) Cod

penal se atribuie la categoria celor mai puţin grave, iar în conformitate cu art. 276

alin. (5) Cod de procedură penală, la împăcarea părţii vătămate cu inculpatul

urmărirea penală încetează. Împăcarea este personală şi produce efecte dacă

intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.

Art. 466 alin. (2), (3) Cod de procedură penală stipulează că hotărîrea primei

instanţe şi hotărîrea instanţei de apel rămîn definitive la data pronunţării deciziei în

apel.

De asemenea şi art. 391 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală prevede că

se adoptă o sentinţa de încetare a procesului penal, dacă părţile s-au împăcat.

În temeiul acestor împrejurări, instanţa de apel a concluzionat că pe caz nu

există impedimente pentru încetarea procesului penal, ori acordul de împăcare între

inculpat şi partea vătămată a avut loc în condiţiile de libera exprimare a voinţei de

împăcare, fiindu-le explicate părţilor consecinţele împăcării.

5. Procurorul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea deciziei

instanţei de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Recurentul a specificat că alin. (2) al art.109 Cod penal prevede că

împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi

penale şi pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Împăcarea în timpul judecării cauzei poate avea loc numai pînă în momentul

cînd instanţa de judecată se înlătură pentru deliberare şi adoptarea sentinţei. Dacă

pînă la acest moment împăcarea nu a avut loc, ea nu mai poate fi admisă la

următoarele etape, prevăzute de căile de atac, deoarece în cadrul acestora se

verifică temeinicia şi legalitatea soluţiilor adoptate.

În timpul judecării cauzei, cereri de împăcare din partea inculpatului ori a

părţii vătămate nu au fost depuse şi asupra acestei situaţii instanţa de fond nu s-a

pronunţat cu o concluzie din lipsă de temei.

Din materialele dosarului rezultă că cererea de împăcare a fost înaintată în

şedinţa instanţei de apel din 21 noiembrie 2012, adică după retragerea completului

de judecată pentru deliberare, ceea ce contravine prevederilor art. 109 Cod penal.

La fel, instanţa a examinat şi admis apelurile apărătorului inculpatului şi

părţii vătămate care au fost introduse tardiv.

Astfel, conform materialelor dosarului penal, instanţa de apel a expediat

părţilor informaţia referitor la redactarea sentinţei la 08 mai 2012.

Chiar dacă în cauză nu există nici o dovadă ce ar confirma primirea de către

părţi a înştiinţării date, la 18 mai 2012 inculpatul Budu Gheorghe a înaintat o

cerere prin care a solicitat permisiunea de a face copii a materialelor cauzei penale.

Cerere ce a fost admisă în aceiaşi zi, fapt confirmat şi de inculpat în instanţa de

6

apel, care a explicat că copii din cauza penală a făcut în ziua cînd a înaintat

cererea.

În continuare, apelul a fost depus de către apărătorul inculpatului, care nu a

participat la judecarea cauzei în instanţa de fond, la 05 iunie 2012, adică după 18

zile din momentul cînd inculpatul a făcut cunoştinţă cu materialele dosarului penal,

făcînd şi copii din dosar.

În asemenea circumstanţe, în situaţia cînd acuzarea în instanţa de apel a

invocat tardivitatea apelului, colegiul penal urma în decizia sa să se refere la

chestiunea vizată.

6. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie

2013, recursul a fost admis, casată total decizia instanţei de apel şi menţinută

sentinţa instanţei de fond.

Instanţa a constatat că apelul apărării a fost declarat în termen, că concluzia

primei instanţe este una legală şi întemeiată, fiind examinată cauza sub toate

aspectele complet şi obiectiv, facîndu-se o apreciere a probelor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală şi just a încadrat acţiunile

inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenţionată medie a

integrităţii corporale şi a sănătăţii, care nu este periculoasă pentru viaţă şi nu a

provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea

îndelungată a sănătăţii.

La stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanţă, ţinînd cont de prevederile

art. 61, 75 Cod penal, corect i-a aplicat o pedeapsă penală în limitele prevăzute de

lege, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal.

Prin urmare, prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală, întemeiată şi

motivată, în care se cuprind temeiurile de fapt şi de drept care au dus la

pronunţarea soluţiei respective.

Totodată, conform art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea în timpul judecării

cauzei poate avea loc numai pînă la momentul cînd instanţa de judecată se înlătură

pentru deliberare şi adoptarea sentinţei. Dacă pînă la acest moment împăcarea nu a

avut loc ea nu mai poate fi admisă la următoarele etape, prevăzute de căile de atac,

deoarece în cadrul acestora se verifică temeinicia şi legalitatea soluţiilor deja

adoptate.

Conform materialelor dosarului, în timpul judecării cauzei în prima instanţă

cereri de împăcare din partea inculpatului ori a părţii vătămate, nu au fost depuse şi

asupra acestei situaţii instanţa de fond nu s-a pronunţat cu o careva concluzie din

lipsă de temei.

Cererea de împăcare a fost întocmită la 16 noiembrie 2012, la etapa

examinării apelurilor, adică după retragerea completului de judecată a primei

instanţe pentru deliberare, ceea ce contravine prevederilor art. 109 alin. (2) Cod

penal.

Astfel, recursul procurorului urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei

instanţei de apel şi menţinerea sentinţei primei instanţe, deoarece apelurile au fost

greşit admise.

7

7. La 28 mai 2013, avocatul Micu Andrei a declarat în numele

condamnatului recurs în anulare, în care solicită casarea deciziei Colegiului penal

lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2013, şi menţinerea deciziei

Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012.

Recurentul a invocat că:

a) potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunţării deciziei. Decizia instanţei de apel a fost pronunţată la

data de 21 noiembrie 2012. Termenul de recurs pentru decizia dată a expirat la data

de 21 decembrie 2012. Însă, recursul a fost declarat tardiv la 02 ianuarie 2013.

În acelaşi timp, instanţa de recurs nici nu s-a pronunţat în decizia adoptată,

asupra tardivităţii recursului ordinar declarat de procuror, tardivitate despre care

apărătorul inculpatului a atras atenţia în referinţa depusă şi a menţionat despre

aceasta în cadrul şedinţei de judecată.

Aceste fapte au condus la violarea art. 6 CEDO şi restrîngerea dreptului la

un proces echitabil şi a dreptului la apărare a inculpatului;

b) prin prisma dispoziţiilor art. 109 Cod penal, împăcarea produce efecte

juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de

judecată pentru deliberare.

Dat fiind faptul că în dispoziţiile normei date nu este exhaustiv menţionat,

pînă la retragerea cărui complet de judecată, a cărei instanţe este vorba - în fond,

apel sau recurs, se impune concluzia că împăcarea poate interveni în orice fază a

procesului penal, atît la judecarea pricinii în primă instanţă, cît şi la judecarea

apelului sau chiar şi a recursului unei cauze.

Art. 20 şi 26 din Constituţia R. Moldova, art. 6 din CEDO, consfinţesc

dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, fără a-i crea

careva impedimente în apărarea drepturilor şi libertăţilor sale, în cazul dat dreptul

la împăcare a părţilor într-un proces penal, iar art. 13 CEDO interzice limitarea

dreptului unei persoane la un recurs efectiv - dreptul inculpatului şi al părţii

vătămate la împăcare, urmînd ca procesul penal să fie încetat, stabilind faptul că

orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de convenţie au fost

încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale.

Astfel, decizia instanţei de recurs este afectată de eroarea încălcării dreptului

părţilor la împăcare, într-un proces penal.

8. Judecînd recursul în anulare în raport cu materialele cauzei şi motivele

invocate, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată. Conform art. 6 pct. 44) şi Cod de procedură

penală, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunţată, se consideră încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor garantate

de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale,

8

de alte tratate internaţionale, de Constituţia Republicii Moldova şi de alte legi

naţionale.

În aspectul prescripţiilor de drept vizate, se impun următoarele concluzii.

În primul rînd, cu referire la motivul recurentului reproduse în pct. 7 lit. a)

din prezenta decizie, se atestă că, conform art. 422 Cod de procedură penală,

termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunţării deciziei. Potrivit art.

231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în

calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlineşte. În corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod

de procedură penală, instanţa de apel pronunţă public dispozitivul hotărîrii, fapt

despre care se consemnează în procesul-verbal; hotărîrea motivată se pronunţă la

fel public, în termen de pînă la 30 de zile.

Conform procesului-verbal al şedinţei de judecată, instanţa de apel a

pronunţat dispozitivul deciziei la 21 noiembrie 2012, iar decizia motivată a fost

pronunţată în şedinţa publică din 12 decembrie 2012 (f.d. 55).

Deci, decizia atacată a fost pronunţată în condiţiile legii la 12 decembrie

2012, iar termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire la

sfîrşitul zilei de 12 ianuarie 2013.

Totodată, potrivit datei de pe ştampila cancelariei, recursul ordinar al

procurorului a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiţie la 04 ianuarie 2013,

adică acesta a fost declarat în termenul prevăzut de lege (f. d. 65).

Prin urmare, argumentul recurentului că instanţa de recurs ar fi admis un

recurs ordinar tardiv este absolut neîntemeiat (pct. 5 - 7 din decizie).

În al doilea rînd, în raport cu motivul recurentului reproduse în pct. 7 lit. b)

din prezenta decizie, se reţine că, conform art. 109 alin. (1) şi (2) Cod penal,

împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară

sau mai puţin gravă, prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum şi în

cazurile prevăzute de procedura penală. Împăcarea produce efecte juridice din

momentul pornirii urmăririi penale şi pînă la retragerea completului de judecată

pentru deliberare.

Potrivit art. 276 alin. (1) şi (5) Cod de procedură penală, urmărirea penală se

porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor

prevăzute în articolele: 152 alin.(1), … Cod penal. La împăcarea părţii vătămate cu

inculpatul în cazurile menţionate urmărirea penală încetează. Procedura în astfel de

procese este generală. Împăcarea este personală şi produce efecte doar dacă

intervine pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.

Astfel, art. 109 Cod penal prescrie că împăcarea părţilor poate avea loc

atunci cînd cauza se judecă de către instanţa de fond, cînd completul s-a retras

pentru deliberare cu adoptarea sentinţei respective. Or, conform Codului de

procedură penală Titlului II, intitulat “JUDECATA”, cuprinde capitolele I-VI.

Dintre acestea, Capitolul III reglementează judecarea cauzei penale în prima

instanţă, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secţiuni. Secţiunea a 4-

a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare - “Deliberarea şi

adoptarea sentinţei”.

9

Prin urmare, pînă la acest moment părţile se pot împăca în cazul

infracţiunilor prevăzute de alin. (1) al art. 109 Cod penal, cu excepţia celor

prevăzute de alin. (1) al art. 276 Cod de procedură penală.

Imposibilitatea de a admite împăcarea părţilor la următoarele căi a procesului

penal, cai ordinare de atac – Apelul şi Recursul, rezultă din prevederile art. 230

Cod de procedură penală, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste

termen.

Fazele următoare a judecării cauzei sînt căi de verificare a temeiniciei şi

legalităţii hotărîrii judecătoreşti, inclusiv şi în partea aplicării procedurii împăcarii

părţilor, potrivit legii materiale şi procesual penale.

Totodată, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 276 alin. (1) Cod de

procedură penală, împăcarea poate interveni oricînd în cursul procesului penal: la

urmărirea penală, în instanţa de fond, de apel, de recurs - dacă pentru unele

infracţiuni nu există calea apelului, dar numai pînă la rămînerea definitivă a

hotărîrii. Or, în corespundere cu art. 466 alin. (2) şi (3) Cod de procedură penală,

hotărîrile primei instanţe şi instanţei de apel rămîn definitive la data pronunţării

deciziei în apel.

Circumstanţele enunţate atestă în mod clar şi concludent că concluziile

conţinute în descriptivul deciziei instanţei de recurs că în cauza de pe rol, privind

condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prevăzuteă la art. 152 alin.

(1) Cod penal, împăcarea părţilor şi încetarea procesului penal nu erau posibile la

faza judecării apelului, este neîntemeiată, contravine stipulărilor art. 276 alin. (1),

(5) Cod de procedură penală şi reprezintă erori de drept de natura unui viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea contestată (pct.

4 şi 6 din decizie).

Astfel, drepturile inculpatului la un proces echitabil, garantate de art. 6

CEDO, au fost încălcate în mod vădit, deoarece a fost ignorată miza acestuia pe

faptul că prescripţiile legislaţiei procesual-penale naţionale în propria cauză vor fi

respectate şi încetarea procesului penal faţă de el îl va absolvi de executarea unei

pedepse penale, nefiind dependent pe viitor de incapacităţile şi decăderile din

drepturi legate de antecedentul penal.

Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

instanţa de recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată şi menţine

hotărîrea instanţei de apel, cînd recursul a fost greşit admis.

Prin urmare, erorile de drept comise de instanţa de recurs, constituind un

viciu fundamental care a afectat hotărîrea atacată, impun soluţia admiterii

recursului în anulare, casării deciziei instanţei de recurs şi menţinerea deciziei

instanţei de apel, deoarece recursul ordinar al procurorului a fost greşit admis.

9. În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), 453

alin.(1), 457 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de

Justiţie,

10

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Micu Andrei şi casează total

decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 09 aprilie 2013 în

privinţa condamnatului Budu Gheorghe Vasile, deoarece recursul procurorului a

fost greşit admis.

Menţine decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 21

noiembrie 2012, conform căreia procesul penal în privinţa inculpatului Budu

Gheorghe Vasile pe art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat, din motivul că

părţile s-au împăcat.

Decizia este irevocabilă, pronunţată la 16 ianuarie 2014.

Preşedintele Constantin Gurschi

Judecătorii Iurie Diaconu

Petru Ursache

Andrei Harghel

Constantin Alerguş

Vladimir Timofti

Ion Arhiliuc

Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

Liliana Catană