TERORISMUL INTERNATIONAL

Actele de terorism reprezinta diferite actiuni de violenta, prin care persoane sau grupuri de persoane: atenteaza la viata si la integritatea corporala sau bunurile unor demnitari, personalitati politice, a membrilor de familie ai acestora; savarsesc asemenea acte, impotriva unor grupari politice, organizatii sociale, institutii, grupuri de persoane reunite, in mod organizat sau aflate, in mod intamplator, in locuri sau localuri publice sau private.

Daca asemenea acte sunt indreptate contra ordinii internationale, atunci ele pun in pericol relatiile internationale, constituie o amenintare directa impotriva pacii, pot crea tensiuni si inrautati relatiile dintre state, produc instabilitate intr-o anumita zona geografica ori situatii de confruntari si-n orice caz, prejudiciaza climatul international.

In viziune proprie terorismul este o modalitate brutala,sangeroasa,o actiune in care paroxismul atinge punctul culminant,caci viata sub diferite forme este pusa in pericol de cele mai multe ori premeditat si aceasta cu scopul atingerii unui singur tel-“dobandirea puterii”, a suprematiei economice la nivel macro.Terorismul isi are de fapt fundamentul in egoismul uman,in dorinta de dominatie a omului,caracteristica dominanta de-a lungul timpului si direct proportionala cu evolutia tehnologica. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele “traditionale” s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a.

Terorismul nu este un fenomen de datã recentã, ci unul istoriceste atestat încã din antichitate, însotind toate perioadele istorice.1Recrudescenta acestui fenomen, cu precãdere în secolul al XX-lea, a determinat autori ca Jay Mallin sã afirme, încã din deceniul opt al secolului trecut, cã: „Nu mai existã pace, nu mai existã rãzboi, existã doar terorism”2. Afirmatia a pãrut multora, la sfârsitul anilor 1970, ca fiind exageratã, însã evenimente tragice de datã recentã si de o intensitate fãrã precedent, cum au fost cele de la 11 septembrie 2001, cele de la Madrid din 11 martie 2004 sau de la Beslan, au confirmat ideea lui Mallin. Terorismul – ca fenomen – se aflã în centrul preocupãrilor comunitãtii internationale, însã pânã în momentul de fatã nu s-a ajuns la o definitie legalã general acceptatã pe plan international, asa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul agresiunii: „Adoptarea Tratatului General de renuntare la rãzboi a consolidat curentul celor ce insistau pentru definirea agresiunii si agresorului, ceea ce a permis adoptarea Conventiei de la Londra din iulie 1933. (…)Textele adoptate precizeazã cã «nici o consideratiune de ordin politic, militar,economic sau alta nu va putea servi drept scuzã sau justificare a agresiunii»

.Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in cadrul Societatii

Natiunilor. Iar un proiect al Conventiei pentru instituirea unei Curti penale internationale impotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist roman Vespasian V. Pella in 1935 si prezentat Societatii Natiunilor. Statele parti la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului din 1937 se angajau sa previna si sa reprime activitatile de acest gen, sa-si dea reciproc concursul in acest sens, astfel, se “reafirma principiul de drept international dupa care este de datoria oricarui stat sa se abtina el insusi de la orice fapt destinat a favoriza activitatile teroriste indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acesta se manifesta”.Dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, Adunarea Generalã a O.N.U. a format un Comitet Special, din care a fãcut parte si România, care a completat definitia datã agresiunii în 1933 (…). Definitia completã a agresiunii a fost adoptatã de Adunarea Generalã a O.N.U. la 14 decembrie 1974”3.De la înfiintarea O.N.U. si pânã în prezent, terorismul a constituit o preocupare constantã a acestui for mondial, care a avut ca rezultat adoptarea a nu mai putin de 12 conventii pentru prevenirea si combaterea terorismului. Cu toate acestea, încercarea de a elabora o definitie legalã general acceptatã a terorismului nu a dus la rezultatele scontate. Lipsa acestei definitii ridicã probleme dintre cele mai complicate. Spre exemplu, dupã atentatele de la 11 septembrie 2001, Consiliul de Securitate al O.N.U. a chemat statele membre sã lupte împotriva terorismului. S-a format o coalitie globalã fãrã precedent, condusã de SUA, care a declansat asa numitul „rãzboi împotriva terorismului”.

In legatura cu combaterea si incriminarea terorismului, la momentul dat, pot fi invocate de asemenea urmatoarele conventii internationale: Conventia cu privire la prevenirea si reprimarea infractiunilor comise contra persoanelor ce se bucura de protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 3166 (XXVIII) din 14 decembrie 1973, Conventia internationala impotriva luarii de ostateci, adoptata la 17 decembrie 1979 de Adunarea Generala la Haga din 10 decembrie 1970, privind reprimarea capturarii ilicite de aeronave si prin Conventia privind reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile semnata la 23 septembrie 1971, la Montreal.Actele de terorism savarsite impotriva lui Aldo Moro in Italia, sau cele savarsite de Brigazile Rosii, Mafia, sau cel impotriva lui Olaf Palme in Suedia s.a. au fost calificate ca infractiuni de drept comun. Pe cand actele de terorism comise la Jocurile Olimpice din 1974, desfasurate in R.F.Germana, sau atacurile de la New Yorck si Wachington din 11 septembrie 2001 sunt calificate ca infractiuni internationale. Calificare unui act de terorism international are loc numai atunci, cand, “autorul sau victima sa nu fie cetateni ai statului pe teritoriul caruia s-a comis actul,sau ca autorul sa fi refugiat dupa comiterea actului pe teritoriul altui stat si, ca prin actul comis, sa se afecteze interesele mai multor state”.

Dar ce e terorismul? Evident, existã rãspunsuri, existã si definitii legale, unele dintre ele foarte riguroase. Problema este cã, inclusiv în cadrul acestei largi coalitii antiteroriste, nu existã o întelegere comunã asupra termenului. Mai mult, unii autori au observat cã si în interiorul aceluiasi stat, autoritãtile, de la caz la caz, au interpretãri diferite ale fenomenului.Revista consilierilor juridici din armatã, nr. 1 / 2005DREPT INTERNATIONALADRIAN ALEXE– Consilier juridic, Directia Cooperare Militarã Internationalã

Spre exemplu, în Statele Unite ale Americii, FBI opereazã cu urmãtoarea definitie: „…folosirea ilicitã a fortei sau violentei împotriva persoanelor sau proprietãtii, cu scopul de a intimida sau constrânge un guvern, populatia civilã sau un segment al acesteia, pentru atingerea unor obiective politice sau sociale”4.La Departamentul Apãrãrii, definitia utilizatã este sensibil diferitã: „…folosirea calculatã a violentei sau amenintãrii cu violenta pentru a induce teamã,cu scopul de a constrânge sau intimida guverne sau societãti în urmãrirea unor obiective care sunt de obicei politice, religioase sau ideologice”5. Pe de altã parte, Departamentul de Stat are urmãtoarea întelegere asupra fenomenului: „…violenta premeditata motivatã politic, îndreptatã împotrivatintelor necombatante de cãtre agenit subnationali sau clandestini, de obicei cu intentia de a influenta publicul”6.

Pentru evitarea unor posibile complicatii pe plan international, în contextul rãzboiului antiterorist, ar fi necesar ca societatea internationalã sã-si sporeascã eforturile în vederea adoptãrii unei definitii general acceptate. Din nefericire, eforturile din cadrul ONU au rãmas fãrã o finalitate.Întrebarea care se pune este de ce în cazul agresiunii, de exemplu, s-a ajuns la o definitie acceptatã pe plan international, de vreme ce terorismul este, în momentul de fatã, o amenintare la adresa securitãtii internationale, cel putin la fel de gravã ca agresiunea.Una dintre posibilele explicatii ale esecului definirii terorismului international este aceea cã în legãturã cu acest fenomen existã douã optiuni greu de conciliat.Astfel, prima optiune, promovatã mai ales de cãtre democratiile occidentale, devenite tinte predilecte ale terorismului, în ultima perioadã, propune definirea ca acte teroriste a actiunilor violente prin care se urmãresc obiective politice, religioase etc. A doua optiune este exprimatã de unele state (ex. Siria), care considerã cã definitia propusã de cãtre democratiile euroatlantice confundã terorismul cu lupta de eliberare nationalã si, prinurmare, sub pretextul combaterii terorismului se îngrãdeste constituirea unor state nationale.Pornind de la realitatea cã societatea internationalã nu a ajuns la o întelegere comunã asupra fenomenului terorist, unii autori au sustinut chiar cã definirea notiunii de terorism este imposibilã, orice încercare de definire esuând în purã tautologie. Nu putem fi de acord cu o asemenea asertiune deoarece obstacolele în definirea terorismului nu sunt de naturã juridicã si nici nu au caracter insurmontabil. Dificultatea de a defini terorismul se datoreazã unor viziuni politice diferite care pot, prin negociere, sã fie armonizate într-un viitor mai mult sau mai putin îndepãrtat.În opinia noastrã, o altã explicatie a lipsei unei definitii internationale a terorismului este aceea cã s-a încercat explicarea acestuia pornind de la efecte si nu de la cauze. În ceea ce priveste aceste cauze, ele sunt de naturã diversã si tin, în ultimã instantã, de diversitatea axiologicã a numeroaselor grupuri etnice, religioase, sociale ale lumii. Cauzele terorismului nu constituie subiectul acestui demers, însã trebuie mentionat cã unii specialisti considerã încercarea de a defini terorismul, pornind de la cauze, deosebit de riscantã:„... a cãuta cauzele acestui fenomenechivaleazã cu încercarea de a-i asigura legitimitatea”. (Edward Hyams, 1975).În orice caz, dincolo de aceste optiuni divergente, „în prezent este tot mai rãspânditã opinia cã legitimitatea unei cauze nu justificã prin ea însãsi recurgerea la anumite forme de violentã,în special, împotriva inocentilor”7.Acest punct de vedere, în opinia noastrã, ar putea constitui baza consensului comunitãtii internationale asupra unei posibile definitii a terorismului international.

NOTE:1 Printre exemplele clasice de actiuni teroriste sunt invocate cele ale zelotilor care, din motive politico-religioase, nu acceptau stãpânirea romanã în Israel. Mijloacele folosite cu precãdere de zeloti, în vederea atingerii scopurilor lor, erau asasinatele.Asasinatul politic nu a fost strãin nici societãtii romane, exemplul cel mai cunoscut fiind cel al uciderii lui Cezar, care pe lângã efectul politic imediat de înlãturare de la putere, a avut ca efect si propagarea terorii în acele segmente ale societãtii romane care-l sustineau pe acesta. În perioadele istorice urmãtoare au existat actiuni teroriste, dar niciodatã acestea nu au atins dimensiunile si rãspândirea din perioada contemporanã.2 Jay Mallin, The terrorism as a military weapon, International Terrorism in the Contemporary World, Greenwood Press,London, 1978, p. 389-401.3 Dumitru Mazilu, Diplomaþia. Drept diplomatic si consular, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2003, p. 209-210.4 The Terrorism Reader, Routledge, 2001,citat în Cristian Jura, Terorismul international,Editura All Beck, Bucuresti, 2004,p. 20.5 Idem.6 Idem.7 Dumitru Mazilu, Dreptul international public, vol. II, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 10

In ziarul “Iuridicescaia gazeta” nr.9 din 1991 se precizeaza ca actualmente exista aproximativ 500 de grupari si organizatii teroriste care au savarsit 6500 de actiuni violente specifice terorismului international,acestea finalizandu-se cu 5000 de victime si peste 12000 de raniti. Preambulul Statutului de la Roma aminteste, ca “in ultimii o suta de ani milioane de copii, femei si barbati au devenit victimele unor atrocitati incredibile, care au zguduit constiinta umanitatii. Aceste grave crime prezinta un pericol pentru pacea, securitatea si bunastarea generala” si ca “cele mai serioase crime, ce trezesc ingrijorarea intregii comunitati, nu trebuie sa ramana nepedepsite”.

Atacurile din 11 septembrie asupra WORLD TRADE CENTER,cele asupra Turciei si ambasadei Angliei readuc in actualitate actiunile de terorism si formele lui sinucigase.Amenintarile teroriste din intreaga lume,din anii ’80,’90 si 2000, au stimulat un val de cercetari despre violenta politica,ale caror concluzii sunt in pericol de a fi ignorate sau neglijate.Gruparile teroriste nu sunt formate de obicei din oameni violenti,cu tulburari psihice sau de personalitate,ci din indivizi care folosesc intimidarea civililor si violenta ca arma pentru a-si atinge scopul ideologiei lor.Violenta poate sa reprezinte un obiectiv strategic,care sa implice costuri si beneficii calculabile si sa fie folosita ca parte a unui angajament moral pentru o anumita cauza.E posibil ca teroristii sa urmeze o atare cauza,ghidati fiind de sentimente de loialitate,altruism si dreptate,pe care daca ar avea alte consecinte,le-am putea considera admirabile.Indivizii care aleg calea violentei sunt,de obicei,oameni simpli,care fac parte din grupuri iesite din comun,iar pentru a le putea intelege comportamentul ar fi mai indicat sa urmarim nu atat psihologia individuala,cat pe cea de grup.Exista accente din antecedentele teroristilor care pot fi comparate cu acelea ale membrilor unor bande sau culte religioase,la care cautatrea indentitatii prin aderarea la grup faciliteaza adoptarea unei gandiri radicale.Studiul felului

in care oamenii adera la grupari violente scoate in evidenta,adesea,mai multe detalii despre legaturile de prietenie si dragoste decat despre problemele politice.Ideologia poate deveni un teren de testare pentru aderare,demonstrand angajamentul fata de cauza gruparii.Transformarea cauzei intr-un razboi a fost importanta pentru teroristi,care cautau sa-si verifice credinta prin confruntarile militare.Cu toate ca sunt ,de obicei,limitate,resursele de care dispun teroristii au un impact puternic,din cauza pagubelor fizice produse.Amenintarea poate fi transformata intr-o criza de catre mijloacele media,implicate profound in transmiterea pericolului unei audeinte mai largi decat cea afectata in mod direct.Boala sociogenica de masa,declansata,in SUA,de frica de antrax,este un bun exemplu in acest sens.Specialistii in terrorism de la Rand Corporation au definit terorismul ca un fenomen de observare a unei multimi de personae care privesc,nu omultime de personae care mor,desi a mai prezis,cu mai mult de 10 ani inainte,o crestere pe scara larga a vilolentei.Incercarile de a invinge terorismul prin forta militara pot fi mult mai periculoase pentru govern decta pentru teroristi,deoarece legalitatea sa se deterioreaza.Restrictiile si represaliile impuse timp de un sfert de secol nu au atenuat amenintarea Israelului de catre gruparile palestiniene violente,iar indoielile organizatiilor drepturilor omului asupra legalitatii acestui raspuns au fost nocive.Adesea,o natiune reactioneaza la violenta gruparilor mici cel mult la fel ca in situatia in care ar fi fost vorba despre un act criminal fara rezonanta politica.Gruparile violente fac parte,de regula,dintr-o retea cu legimitate psihologica si ideological care le furnizeaza sprijin material si moral.In miscarea ETA,de exemplu, din Spania,este inclusa si gruparea Basque.Simpatizantii sai considera ca,pentru a-si apara legimitatea,violenta grupare este nevoita sa infrunte rigorile impuse de lege si de autoritatea statului.Aflarea faptului ca guvernul Spaniei a sponsorizat,in anii 80,trupe de lupta impotriva membrilor ETA, a sporit valul de simpatie fata de respectiva miscare,in ciuda reactiilor negative starnite de caracteru nediscriminatoriu si salbatic al actiunilor ei.Violenta de ambele parti poate influenta judecata opiniei publice si orice guvern ar trebui sa ia in calcul toate aspectele problemei inainte de a lua vreo masura nedreapta sau brutala,care ar putea sa-I slabeasca pozitia morala si sa-i diminueze sprijinul.(Delcea,2006)

Tipologia gruparilor teroriste scoate in evidenta descrierea detaliata a profilurilor si aplicatiilor teroriste de pe glob,formele sinucigase si psihologia actelor criminale din randul gruparilor teroriste.Fiecare grupare terorista este unica in felul ei,prin forma de legitimare,fie violenta,fie teroare,iar in spatele actelor criminale,gruparile teroriste,detin o doctrina sincretista politico-religioasa fundamentata la rang divin,bine intiparita in mintile lor.Gruparile teroriste se intend pe toate continentele de pe glob.Cele mai mari grupari teroriste sunt in Orientul Mijlociu,Europa de Vest,Rusia,Europa de Est,America de Nord,America de Sud si Africa.Studiul clasifica gruparile teroriste conform urmatoarelor patru tipologii:nationalist-separatiste,fundamentalist religioase,nou-religioase si social-revolutionare.Aceasta grupare este bazata pe supozitia ca gruparile pot fi differentiate prin ideologia lor politica.Categoria social revolutionara a fost numita si “idealista”.Teroristii idealisti lupta pentru o cauza radicala,o convingere religioasa sau o ideologie politica,inclusive pentru anarhism.Desi unele grupari nu se incadreaza practice in nici una dintre aceste categorii,tipologiile generale sunt importante deoarece toate campanile teroriste sunt diferite,iar intentiile gruparilor din aceeasi categorie generala tind sa aiba mai multe in comun decat cele de categorii diferite.De exemplu

IRA,ETA,LTTE au toate motivatii nationaliste puternice,in timp ce fundamentalistii islamici si gruparile lui Aum Shinrikyo sunt motivate de convingeri religioase.

O a cincea tipologie,pentru teroristii de aripa dreapta,nu este inregistrata,deoarece teroristii de aripa dreapta nu fac subiectul acestui studiu.In orice caz, se pare ca nici in lista Departamentului de Stat al SUA nu apar.Teroristii de aripa dreapta sunt doar amintiti aici.Aceasta nu inseamna ca extremistii de dreapta din SUA nu reprezinta o amenintare reala pentru securitatea SUA,lucru demonstrate de altfel si de bombardamentul din Oklahoma City din 19 aprilie 1995.

Toate gruparile teroriste au ceva in comun si anume strategiile lor de lupta individuala sau de grup restranse.Iar categoriile terorismului sunt de tip sinucigas,violent,agresiv,distrugator netinand seama de civilii nevinovati si de organizatiile cu character religios sau politic.Tehnicile lor de lucru sunt:asasinatele individuale si collective,rapirile si luarea de ostatici,deturnarile de avioane,distrugerea avioanelor civile,lansarea de bombe explozibile,manipularea prin mass-media,instrumente de persuasiune,instruirea psihofiziologica eficienta de rezistenta si motivatie criminala.In urmatorul tabel sunt prezentate cele mai importante si mai periculoase grupari de pe glob:

DESCRIEREA GRUPARILOR TERORISTE DE PE GLOB

Gruparea Abu Sayyaf(ASG)ASG este cea mai mica sic ea mai radicala dintre gruparile separatiste islamice

care opereaza in sudul Filipinelor.Unii membri Asg au studiat sau lucrat in Orientul Mijlociu si au dezvoltat unele legaturi cu mujahadin cand au luptat si s-au antrenat in Afganistan.Gruparea s-a scindat in Moro National Liberation Front in 1991,sub conducerea lui Abdurajik Abubakar Janjalani,care a fost ucis intr-un conflict cu politia filipineza in 1998.Relatarile presei il situeaza pe fratele sau mai mic,Khadafi Janjalani,ca fiind liderul nominal al gruparii,car este compusa din mai multe factiuni.

Actiuni teroriste:se ocupa de asasinari bombardamente,rapiri si escrocherii pentru a promova un stat islamic independent in vestul Mindanao si arhipelagul Sulu,zone din sudul Filipinelor,puternic populate de musulmani.A jefuit Turnul Ipil din Mindanao in aprilie 1995 si a rapit mai mult de 30 de straini ,inclusive americani in 2000.

Forta numerica:se crede ca are mai mult de 200 de luptatori “de inima”.dar mai mult de 2000 de indivizi motivati de perspective primirii unei recompense pentru ostaticii straini,au fost adaugati in august.

Locatia/Zona de operare:sudul Filipinelor cu membrii care calatoresc ocazional la Mamila,dar gruparea si-a extins operatiunile si in Malaezia.

Ajutor extern:probabil primeste ajutor din partea extremistilor islamici din Orientul Mijlociu si Asia de Sud.

Gruparea Al-Fatah(Al’Asifa)Profilul:condusa de Yassir Arafat,Fatah s-a alaturat Plo in 1968 si a castigat rolul

de conducator in 1969.Comandantii ei au fost expulzati din Iordania,urmand confruntari violente cu fortele iordaniene in perioada 1970-1971.Invazia israeliana a Libanului in 1982 a dus la dispersarea gruparii in mai multe tinuturi din Orientul Mijlociu,incluzand Tunisia,Yemen,Algeria,Irak si altele.Mentine mai multe escadrille militare si de strategie care au indeplinit atacurile teroriste,incluzand Forta 17 si Sectorul de Vest.Doi dintre liderii sai,Abu Jihad si Abu Yiad,au fost asasinati anii trecuti.

Actiuni teroriste:in anii ’60 si ’70 Fatah ofera pregatire unui polygon intins de teroristi din Europa,Orientul Mijlociu,Asia si Africa si grupari rebele.A indeplinit numeroase acte de terorism international in Vestul Europei si in Orientul Mijlociu pana la jumatatea anilor ’70.Arafat a semnat Declaratia Principiilor cu Israel in 1993 si a renuntat la terrorism si violenta.

Forta numerica:de la 6000 la 8000 de membrii.Locatie/zona de operare:sediul se afla in Tunisia,cu baza in Liban si in alte tari

din Orientul Mijlociu.Ajutor extern:a avut legaturi politice si financiare apropiate cu Arabia

Saudita,Kuweit si alte state mijlocii din Golf.Aceste relatii au fost dezbinate de criza din Golf din 1990-1991.De asemenea a avut legaturi cu Iordanul.A primit arme,explozibil si pregatire de la fosta URSS si fostul regim communist din statele din Estul Europei.China si Coreea de Nord au furnizat indirect cateva arme.

Armata Japoneza Rosie(brigade Internationala Antiimperialista)

Profilul:o grupare terorista internationala formata in 1970.Dupa ce s-a despartit de Japanese Comunist League Red Army Faction.JRA a fost condusa de Fusako Shigenobu pana la arestarea ei in Japonia din 2000.Telul istoric al JRA a fost sa infranga guvernul japonez si monarhia si sa ajute la infrangerea revolutiei lumii.Dupa arestarea ei, Shigenobu a anuntat ca-si urmeaza telul,folosind o legitimatie de partid politic in locul violentei revolutionare.Ea urmeaza sa poata controla sau cel putin sa aiba legaturi cu AIIB;de asemenea sa aiba legaturi cu Frontul Democratic Anti-Razboi-o organizatie politica de stanga-in interiorul Japoniei.

Actiuni teroriste:in timpul anilor 1970,JRA a inceput o serie de atacuri in jurul lumii,recunoscand masacrul din 1972 de la aeroportul LOd din Israel,doua linii aeriene japoneze si o incercare de preluare a Ambasadei Americane in Kuala Lumpur.In aprilie 1998,mecanicul JRA,Yu Kikumura, a fost arestat la New Jeresy Turnpike,apparent planuind un atac care sa coincide cu bombardarea clubului Naples,o operatiune JRA suspecta in urma careia au murit cinci personae,inclusive o femeie de serviciu americanca.A fost gasit vinovat si condamnat la o perioada mare de detentie in SUA,Tsutomu Shirosaki,prins in 1996,este de asemenea inchis in SUA.In 2000 Libanul a deportat in Japonia patru membri pe care ii arestase in 1997,dar a acordat azil politic unui al cincilea mechanic,Kozo Okamoto.Liderul Shingenobu a fost arestat in noiembrie 2000 si a recunoscut acuzatiile de terorism si fraude de pasaport.

Forta numerica:aproximativ 6 membri,un numar nedeterminat de simpatizanti.Locatie/zona de operare:Locatie necunoscuta,dar calatorii posibile in Asia sau

Siria –zone controlate ale Libanului.Ajutor extern :necunoscut.

In loc de concluziiUltimele evolutii din domeniul relatiilor tranatlantice si al raporturilor dintre

principalele organizatii responsabile pentru securitatea europeana NATO si Ue semnaleaza o perioada de mari transformari si renegocieri ale principalelor aranjamente de securitate pentru spatial euro-atlantic.

Largirea NATO inseamna si intrarea de “facto”,cu drepturi si indatoriri in marea coalitie ale fortelor combatante pe frontal contra terorismului mondial,in general a amenintarilor transfrontaliere.Numai ca noii aliati vor contribui la activitatea Aliantei atat cu punctele lor forte,cat si cu propriile vulnerabilitati ce pot atrage atentia teroristilor.

Necesitatea redefinirii parteneriatului dintre America si Europa in contextual generat de interventia in Iraksi demersurile europenilor(mai ales dupa atentatul de la Madrid din martie 2004) de edificare a dimensiunilor comune de aparare a devenit subiectul principal pe agenda expertilor in domeniul securitatii internationale.

In general politica de securitate are o acceptiune publica ce poate fi vizualizata “ca o retea de decizii legate intre ele prin alegerea obiectivelor, mijloacelor si resurselor allocate pentru atingerea lor in situatii specifice”.

Securitatea se bazeaza atat pe stabilitate politica cat sip e cea militara,acestea fiind intr-o relatie de conditionare complementara.Un system mobil de securitate europeana va putea fi edificat numai daca vor fi consolidate cele doua componente.Politica de securitate bazata pe cooperrare presupune renuntarea la orice idee de a impune

stabilitatea prin mijloace de confruntare.Scopul este promovarea cooperarii in vederea prevenirii conflictelor in sfera politica si a reducerii pericolului confruntarii armate.De asemenea aceasta urmareste evitarea escaladarii potentialelor pericole,punand un accent deosebit pe promovarea deschiderii si a transparentei.Apararea si securitatea colectivaPe de o parte,si securitatea bazata pe cooperrare pe de alta parte sunt instrumente fundamental diferite,dar complementare ale politicii internationale de securitate.Accentul din cadrul acestui conept este pus nu doar pe recunoasterea problemelor ce interactioneaza cu un conflict militar,ci si pe luarea in consideratie a evenimentelor ce pun in pericol statutul national si cetatenii acestuia,o data cu ariile transnationale sau regionale de impact,ca urmare a diversitatii amenintarilor asimetrice la adresa securitatii statului.

Totodata printre efectele positive ale securitatii prin cooperare se numara:deschiderea accesului la comertul international,reducerea costurilor pentru securitate parallel cu impiedicarea statelor de a acumula mijloace de actiune ofensiva impotriva altor state.

Modelul “cooperare pentru securitate” a fost analizat de Richard Cohen in revista Centrului European de studii de securitate “George Marshall” si urmareste sa puna in valoare printre altele eficacitatea NATO care are capacitatea de a asigura securitatea si in afara teritoriului statelor care o compun.

Sistemul strategic al cooperarii pentru securitate concentreaza in jurul unui nucleu mai multe state democratice,intre care exista stranse legaturi concretizate in aliante sau institutii cu character formal sau informal care actioneaza in baza unor principii comune si coopereaza in domeniile:economic,politic si al apararii.

O extensie a conceptului de securitate,”acxeea de securitate colectiva”,promovata initial de catre Liga Natiunilor, a fost preluata si continuata prin organizatii precum ONU sau OSCE.Acest concept presupune ca un grup de state suverane isi promit reciproc sa se protejeze impotriva unui atac declansat,de o natiune, ce este parte a acelei organizatii.O alta acceptiune a conceptului de securitate “aparare colectiva” consta in aceea ca un grup de state se organizeaza pentru a se proteja impotriva unei agresiuni externe(Tratatul de la Varsovia,NATO).

Relevant in sistemul de cooperare pentru securitate sunt atat ideea de baza a diversitatii de roluri si diviziunii sarcinilor cat si obiectivele de securitate nationala ale fiecarui stat ce interactioneaza,contribuind la coerenta si adaptarea intregului sistemu prin “patru inele de securitate” axate pe:

-securitatea individuala (care vizeaza promovarea si protejarea drepturilor omului in cadrul teritoriului national);

-securitatea colectiva(se refera la mentinerea pacii si stabilitatii in spatial comun al statelor semnatare);

-apararea colectiva(presupune protectia reciproca impotriva unei agresiuni externe);

-promovarea stabilitatii(se refera la inducerea active a stabilitatii in alte spatii unde conflictele ameninta securitatea realizata in cel de-al treilea inel,folosindu0se mijloace politice,economice si poate chiar militare);

In esenta securitatea prin cooperare vizeaza activitatea interactive dintre state si organizatii internationale care contribuie la eliminarea razboiului sau a consecintelor acestuia,strategie care reclama eforturi conjugate ale statelor,organizatiilor,”actorilor”

nestatali de a obtine securitatea lor ca raspuns la amenintarile sau provocarile commune.Una dintre premisele acestei strategii de cooperare consta in faptul ca securitatea este indivizibila ca rezultat al efortului comun.

Bibliografie:1. Diaconu, Dumitru Virgil, Terorismul,repere juridice si istorice, Editura All Beck,Bucuresti, 2004;2. Jura, Cristian, Terorismul international,Editura All Beck, Bucuresti, 2004;3. Mallin, Jay, The terrorism as a militaryweapon, International Terrorism in theContemporary World, Greenwood Press,London, 1978;4. Mazilu, Dumitru, Diplomatia. Dreptdiplomatic si consular, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2003;5. Mazilu, Dumitru, Dreptul internationalpublic, vol. II, Editura Lumina Lex,Bucuresti, 2002;

6. Pivniceru, Mona Maria, Rãspundereapenalã în dreptul internaþional, EdituraPolirom, Iasi, 1999.

Revista “Terorismul azi”-Asociatia de Studii si Crcetari ale Terorismului,editura ASCET,Eftimie Murgu,Nr.2,Cluj-Napoca.

PROIECT GEOPOLITICATEMA:”TERORISMUL INETRNATIONAL”

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE,BUCURESTIFACULTATEA FABBV

REALIZATOR:POPA ANDREEA CATALINA,GRUPA 1528,SERIA F.

2007