„Prin credinţă”iAcov

Evrei 11:21

„Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.” (NTR)

„Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Cornilescu)

Una din întrebările pe care trebuie să ni le punem în viaţă este CE VREM SĂ LĂSĂM ÎN URMA NOASTĂ? Ce fel de moştenire vrem să lăsăm în urma noastră?

Dacă ar fi ca cei care ne cunosc să scrie într-o singură frază viaţa noastră, CE AR SCRIE?- Că am fost buni la bancuri? (miştocari?)- Că am fost iubitori?

Chuck Smith, fondatorul mişcării Calvary Chapel, a fost intervievat cu puţin timp înainte de a pleca la Domnul, şi a fost întrebat „Când vei fi la Domnul, cum ai dori să-şi amintească oamenii de tine?” El, a zâmbit şi a spus „Când voi fi la Domnul, cred că toată gloria şi atenţia va fi asupra lui Isus Cristos! Asta vom dori cu toţii, ca Isus să fie înălţat în toată gloria, înaintea sfinţilor Săi!”

Astăzi, mergem mai departe în incursiunea noastră din cartea Evrei, cap.11, capitolul care ne învaţă credinţa, într-un mod practic şi încă relevant pentru fiecare din noi astăzi.

Versetele 20 la 22 din Evrei 11 sunt foarte scurte şi „criptice” (ascunse), dar ele vorbesc despre, ceea ce noi numim azi, PATRIARHII poporului Israel – Dumnezeu se autointitulează „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov ... şi avea să fie şi „Dumnezeul lui Iosif”

istoria vieţii lor este acoperită în capitolele 12 la 50 din cartea Genesa în cartea Evrei, cap.11, avem numai câte un verset pentru fiecare din ultimii 3:

Isaac,Iacov şi Iosif. Credinţa acestor oameni este de admirat:

avem, în/prin ei, 4 GENERAŢII de CREDINŢĂ: Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif ei nu au fost oameni perfecţi, având carenţe şi căderi, dar Dumnezeu a văzut în fiecare

din ei „oameni ai credinţei”! – aceasta este o încurajare pt fiecare din noi! ei nu au fost oameni perfecţi, dar fiecare din ei au devenit în timp, oameni devotaţi lui

Dumnezeu, crezând că EL EXISTĂ şi crezând că EL RĂSPLĂTEŞTE pe cei care se încred în Cuvintele Sale.

Ei nu au avut o Biblie, totuşi CREDINŢA lor a fost TARE şi au transmis PROMISIUNILE lui Dumnezeu de la o generaţie la alta, în ciuda slăbiciunilor şi eşecurilor lor.

APLICAŢIE: NU SE MERITĂ SĂ LE UMRMĂM EXEMPLUL???

Astfel: De la Avraam învăţat CREDINŢA care SE DEZVOLTĂ, până acolo de trece testul

suprem (Trece testul)

De la Isaac am învăţat duminica trecută: CUM să acceptăm SUVERANITATEA lui Dumnezeu şi să ne încredem în planurile Sale, care sunt mai bune decât ale noastre!

Astăzi ne oprim asupra lui IACOV – şi o să învăţăm, de asemenea, câteva lucruri despre CREDINŢA care ne face plăcuţi înaintea lui Dumnezeu! (Evrei 11:6)

CINE este IACOV? Cel născut „în probleme” – Domnul „Problemă” era porecla sa!

o din pântecele mamei (Gen.25:22) – „copii se băteau în pântecele mamei”

o la naştere (Gen.25:23-26) – îl ţinea pe fratele său de picior – astfel a fost numit

„Iacov” - „Cel ce ţine de picior”, cu sensul de „înşelător”o mai târziu, îl face pe fratele său să-şi piardă „dreptul de întâi născut” (Gen. 25:27-

34) în Genesa 27, împreună cu mama sa, pune la cale „furtul secolului” – fură

binecuvântarea fratelui său, de la tatăl său Isaac, minţindu-l şi înşelându-l cu privire la identitatea sa, la mâncarea pe care i-o ceruse...

La acest moment, viaţa lui Iacov era un dezastru!... era dărâmată! Era un proscris... un fugar, departe de casă, el care era obişnuit să stea în casă... să fie

liniştit, sub oblăduirea mamei! Singurul lucru pe care îl avea era binecuvântarea tatălui... dar era o binecuvântare

furată! ... ştia bine ce făcuse! o Dar întrebarea sa era: Era binecuvântarea aceasta de la Dumnezeu??? Era un

moment critic în viaţa sa! APLICAŢIE:

Viaţa trăită prin puterile noastre şi fără Dumnezeu, este un eşec!... (mai devreme sau mai târziu)

Lucrul interesant aici este că DUMNEZEU intervine şi i se arată! (Genesa 28:10-22) Vom vedea că Dumnezeu face acest lucru la fiecare moment critic din viaţa lui Iacov.

De remarcat este şi faptul că Iacov fusese îndemnat să meargă la rudele sale (Laban) pentru a-şi căuta soţie, iar acum el chiar acolo se îndrepta (vs.7,10)

Dumnezeu îi vorbeşte în vis (vs.13-15) o îl asigură că este Dumnezeul său - „Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac” (vs.13a)

o îl asigură de moştenirea ţării (vs.13b)

o îl asigură de urmaşi (vs.14a)

o îl asigură de binecuvântarea lui Avraam, făcută în Gen.12:3 – „toate familiile

pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta” (vs.14b)o îi promite protecţie (vs.15)

Reacţia lui Iacov (vs.16-22) – începutul vieţii de credinţă a lui Iacov! o conştientizează prezenţa lui Dumnezeu (vs.16)

o experimentează „frica Domnului” (vs.17)

o se închină lui Dumnezeu (vs.18)

o ia decizii importante pt viitorul său (vs.19-22)

APLICAŢIE: Dumnezeu va interveni în viaţa noastră, pentru că El este întotdeauna Cel care

iniţiază primii paşi ai relaţiei cu El şi a realizării planului Său în/cu noi. Să deschidem bine ochii şi să acceptăm cu credinţă ceea ce ne spune El.

Prov. 1:7 – „Frica de Domnul este începutul înţelepciunii...”

Eclesiastul 12:13 – „Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.”

Dar, UMBLAREA/AVENTURA CREDINŢEI nu este un lucru uşor! Iacov avea să se lase greu de obiceiurile sale vechi, precum spune un vechi proverb: „Obiceiurile vechi, mor greu!”

În Genesa cap.29-30 – îl vedem pe Iacov „descurcându-se” în ţara nouă în care merge, neîntrebând pe Dumnezeu cu privire la CE şi CUM să facă.

În căutarea soţiei – nu-L întreabă pe Dumnezeu şi nu-i cere ajutor (Gen.29:1-14) – în contrast cu slujitorul lui Avraam care a fost trimis să caute soţie lui Isaac (Gen.24)

În planurile sale, Iacov este înşelat de socrul său Laban – pt femeia iubită, ajunge să slujească dublu de ani pt Rahela (Gen.29:15-30)

o este de apreciat faptul că Iacov a avut răbdare să slujească lui Laban 20 de ani

pt Rahela – Dumnezeu lucra la caracterul său, fără să-şi dea seama, pe fondul dragostei sale pt Rahela. Aşa face şi în vieţile noastre!

o Dumnezeu îl binecuvântează cu copii (Gen.29:31-30:24), împlinind o parte din

promisiunea făcută lui Iacov – „sămânţa ta va fi ca pulberea pământului” (Gen.28:14)

Dar, Iacov nu se lasă uşor – el reuşeşte să-i plătească poliţa „cu vârf şi îndesat” socrului său, ajungând să-l „jefuiască” în averile sale de turme (Gen.30:25-43).

În Genesa 31, vedem cu situaţia avea se strice din nou pt Iacov, pentru că invidia fierbea în familia lui Laban, care nu mai suporta să vadă prosperarea lui Iacov. Ne putem imagina cum Iacov, uşor, uşor, începea să se teamă de Laban şi familia sa...

Din nou, Dumnezeu care privea la toate acestea, INTERVINE şi îi VORBEŞTE din nou lui Iacov (Gen. 31:3) – „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi... şi Eu voi fi cu tine”.

Iacov îşi dă seama că situaţia devenise nepotrivită pt el şi familia sa (Gen.31:2) dar şi Dumnezeu îi vorbeşte!

APLICAŢIE: La fel face Dumnezeu şi cu noi – ne vorbeşte prin situaţii, dar şi prin Cuvântul Său.

Ps.119:105 – „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”

Iacov vorbeşte cu familia sa – el comunică familiei ce ce Dumnezeu îi descoperise (Gen.31:4-13) – de subliniat cât de bine vedea el pe Dumnezeu în viaţa sa (vs.5,7, 9, 11,13)

APLICAŢIE: Este bine să ne consultăm cu familia, atuci când vrem să luăm decizii importante şi

legate de ei. (chiar dacă ştim clar voia lui Dumnezeu)

În Gen.31:17-21 – Iacov mai face o mutare în necredinţă! – El pleacă pe furiş... fuge de frică, împreună cu familia, de Laban, în loc să se încreadă în DumnezeuRezultatul a venit imediat (Gen.31:22-55) – Laban îi urmăreşte şi îi prinde repede!

Deşi, viaţa lor era în pericol, Dumnezeu intervine şi îl protejează pe Iacov şi familia sa (Gen.31:24) – astfel, Dumnezeu îşi împlineşte promisiunea făcută în Gen.28:15.

APLICAŢIE:

Încă odată, vedem cum Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale, făcute nouă, în ciuda slăbiciunilor şi neascultării noastre... a necredincioşiei noastre.

2 Timotei 2:13 – „Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.”

În Genesa 32, Iacov avea să dea piept cu cea mai mare FRICĂ a vieţii sale: ÎNTÂLNIREA CU FRATELE SĂU!

Mai de vreme sau mai târziu, unele fapte ale TRECUTULUI ne vor ajunge din urmă!Prov.18:19 – „Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită...”

Iacov aici, este un exemplu al felului cum credinţa se îmbină cu omenescul, dar în final Dumnezeu este CEL CARE ÎNVINGE!

o Iacov experimentează o mare frică (vs.7)

o Iacov se roagă (vs.9-12)

Iacov se luptă cu Dumnezeu (vs.24-32)o Acesta este momentul crucial în viaţa lui Iacov! – un moment în care Iacov „a

rămas singur” (vs.24) – este obligatoriu! o Întrebarea „Care este numele tău?” – are de-a face pe de-oparte cu realizarea

„moştenirii” păcătoase pe care o avea – viclenia şi şiretenia sa!, iar pe de-altă parte, are de-a face cu minciuna pe care o spusese odată, când fusese întrebat de tatăl său: „Cine eşti, fiule?” (Gen.27:18)

o Ceea ce dorea Iacov, era binecuvântarea lui Dumnezeu! – bună alegere!!!

Aceasta se obţine doar prin supunere totală – prin pierderea bătăliei cu Dumnezeu, prin capitularea înaintea Lui!

Astfel experimentăm victoria! – 2 Cor. 12:10b – „...căci când sunt slab, atunci sunt tare.”

Un nou nume – un nou început! o nouă identitate! Rezultatele: Genesa 33 – Iacov se împacă cu EsauGenesa 35 – Dumnezeu îi vorbeşte din nou Genesa 37-47 – Dumnezeu îl protejează pe Iacov şi familia sa, prin Iosif, fiul „pierdut”

Genesa 48:1-22 – Iacov binecuvântează fii lui Iosif

„Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” (Evrei 11:21) Citind textul, vom vedea cum Iacov binecuvântează pe Efraim peste Manase, care era

întâiul născut – asta face ca pt a 5-a oară în Genesa, se inversează dreptul acesta: Dumnezeu, în suveranitatea Sa, a ales pe Abel peste Cain, pe Isaac peste Ismael, pe Iacov peste Esau, pe Iosif peste Ruben şi acum, pe Efraim peste Manase!

Iacov a făcut aceasta, „prin credinţă”, fiind condus şi ascultând de Duhul lui Dumnezeu Ascultarea sa a fost considerată „închinare” faţă de Dumnezeu!

Întrebări: Cum vrem să plecăm din această lume? Cum vrem să ne încheiem viaţa? Vrem să lăsăm amărăciunile, trecutul şi să fim o binecuvîntare pt cei din jur?