1

Oraşul

Imaginea oraşului

Imagine contemporană despre Nürenberg

Când s-a publicat Weltchronik de către Hartmann Schedel, în 1493 nu a fost

surprinzător faptul că această cronică conŃinea o imagine a oraşului Nürenberg. Cartea

fusese comandată de doi patricieni, Sebald Schreyer, vitricus al bisericii parohiale Sf

Sebald şi cumnatul său, Sebastian Kammermeister. Pentru a ilustra textul lui Schedel,

care era o istorie a lumii de la creaŃie până la 1493, cei doi patricieni au contractat

atelierul lui Michael Wolgemut (1433/34-1519) şi Wilhelm Pleydenwurff (d. 1494).

Wolgemut era cel mai celebru pictor şi gravor al oraşului la sfârşitul secolului al 15-lea şi

profesorul lui Dürer. Autorul textului, Hartmann Schedel (1440-1514), originar din

Nuremberg era un proprietar de pământ bogat cu educaŃie şi interes pentru umanism.

Tipograful era Anton Koberger, proprietarul celei mai mari tipografii din Europa şi a unei

edituri care vindea carte în toată Europa. El era cetăŃean al oraşului Nuremberg şi naşul

lui Dürer, precum şi primul său patron. Traducătorul ediŃiei germane, care a fost publicată

în acelaşi an cu cea latină era Georg Alt, scribul trezoreriei oraşului. Astfel susŃinută de

elita oraşului, cartea reprezintă un proiect editorial major cu 645 de blocuri de lemn şi

1809 matriŃe. S-au făcut 1000 de copii în ediŃia latină şi 1500 în ediŃia germană. Cartea s-

a vândut în întreaga Europă. Lucrarea stă mărturie pentru imaginea de sine a oraşului

proiectând poziŃia lui în Europa, puterea sa economică şi talentul său în tipografie.

Imaginea din Weltchronik este o icoană vizuală a oraşului, care îi celebra monumentele,

statutul, puterea economică şi cea sacră şi chiar loialităŃile politice. În imagine apar

zidurile şi turnurile de apărare ale oraşului, care simbolizează eliberarea oraşului faŃă de

greavi, reprezentanŃi ai împăratului. Ilustrarea proeminentă a locului de execuŃie face

aluzie la statutul de oraş liber imperial, în timp ce prezenŃa celor două biserici parohiale,

Sf Lorenz şi Sf. Sebald trimite la relaŃia destul de fragilă cu episcopul de la Bamberg.

Ceea ce lipseşte din imagine este piaŃa centrală cu clădirea primăriei care era sediul

guvernării. Oraşul este controlat de o oligarhie paternalistă cu strategii de

autoreproducere foarte bine conturate.

2

Cartea lui Hartmann Schedel (1440-1514), Weltchronik este valoroasă pentru

istorici deoarece prezintă viziunea despre sine a oraşului. Oraşul era prezentat ca agent

principal în desfăşurarea evenimentelor istoriei omenirii. Era o imagine produsă pentru

un public select şi cultivat şi, eminamente masculin. Ea reprezenta interesele segmentului

conducător al oraşului, un patriciat mercantil, îngust şi, din nou masculin. În aceste

imagini, bunăstarea economică a oraşului era asociată cu producŃia lui culturală,

activitatea economică era reflectată de expresia culturală.

Reprezentarea culturală a oraşului era dublată de cea artistică, deoarece imagini

ale oraşului Nürenberg sunt produse de numeroşi artişti talentaŃi, maestrul necunoscut al

polipticului Krell (1483), de Georg Glockendon în 1493-1494, de Veit Stoss, Hans

Beham, Georg Pentz, Erhart Etzlaub, Hans Wurm şi Hans Lautensach în prima jumătate a

secolului al XVI-lea. Albrecht Dürer a produs şi el o imagine a oraşului într-o acuarelă

din 1495-1497.

Toate aceste imagini insistă asupra identităŃii culturale şi artistice a oraşului.

Imaginile oraşului erau reflectarea ideilor unui patriciat care patrona viaŃa culturală a

oraşului şi încerca să-şi subordoneze expresia culturală pentru a promova interesele

politice şi economice ale acestuia.

Oraşul pare să dorească să se prezinte ca oraş liber imperial. În 1423, regalia şi o

colecŃie de relicve ale sfinŃilor au fost mutate de la Praga la Nürenberg. Aceste relicve au

jucat un rol important în viaŃa oraşului în evul mediu târziu. Ele erau expuse publicului cu

ocazia unui bâlci anual numit Heiltumsmesse, adică târgul relicvelor (imagine).

Consiliul l-a angajat pe Albrecht Dürer să picteze portrete ale împăratului Carol

cel Mare şi Sigismund, imagini care erau expuse cu această ocazie (imagine portrete).

Evenimentul era un mod prin care oraşul putea să celebreze identificarea cu cauza

imperială. Identificarea consiliului cu împăratul era amplificată de răspândirea culturii

umaniste la nivelul elitei. Hartmann Schedel a folosit lucrarea lui Aeneas Sylvius

Piccolomini când a compus textul cronicii oraşului Nürenberg în 1493. Conrad Celtis,

care fusese încoronat ca poet laureat al imperiului la Nürenberg de către Frederick III în

1487 a compus un poem despre oraş, care dorea să servească drept model pentru o operă

mult mai ambiŃioasă, Germania illustrata. În poemul timpuriu, Celtis susŃinea că

3

Nürenberg se afla în inima imperiului, aproape de un loc de unde Ńâşneau 4 râuri, o

localizare care se presupune să fie o analogie cu Paradisul.

O a doua imagine proiectată de oraş este autoritatea patriciatului urban. Un aspect

al vieŃii culturale a oraşului, care purta amprenta autorităŃii patriciatului era procesiunea

anuală de carnaval, Schembartlauf. Această procesiune este menŃionată pentru prima dată

în 1449, când a avut loc în asociere cu o tradiŃie mult mai veche, dansul măcelarilor,

acesta din urmă fiind documentat din 1397. În epocă, se considera că această tradiŃie a

fost instaurată după suprimarea revoltei artizanilor. După păreri exprimate în

Schembartbücher, cronici ilustrate care înregistrau evenimentele fiecărei procesiuni,

dansul măcelarilor era un privilegiu acordat acestora de către un consiliu recunoscător,

drept răsplată pentru loialitatea lor în timpul acestor evenimente turbulente. De-a lungul

timpului, importanŃa dansului măcelarilor a scăzut, pe când cea a procesiunii, care a fost

preluată de membrii ai patriciatului, a crescut constant. Una dintre consecinŃele

participării patricienilor a fost aceea că costumele au fost din ce în ce mai elaborate şi mai

luxoase.

Patriciatul era responsabil şi pentru introducerea unor Holle sau care alegorice.

Aceste care au devenit o trăsătură constantă a procesiunilor după 1475, când acestea erau

purtate pe străzi înainte de a fi arse ceremonial în faŃa primăriei. Temele reprezentate pe

aceste care erau diferite de la an la an. Adesea erau preluaŃi - din tematica culturii

aristocratice – topoi literari bine cunoscuŃi, cum ar fi grădina amorului. Mult favorizate

erau temele moralizatoare care utlizau nebunul curŃii – o figură foarte populară printre

grupurile educate, mai ales după publicarea celebrei lucrări a lui Sebastian Brant,

Corabia Nebunilor (Basel, 1494). Carele ilustrau teme care le erau familiare în mod egal

celor educaŃi şi celor needucaŃi.

Hans Ulrich Roller a sugerat că decorul elaborat al Schembartlauf în secolele XV

şi XVI a fost o modalitate prin care patriciatul putea să-şi etaleze puterea economică

precum şi vitalitatea plină de imaginaŃie. Ceea ce începuse ca un acompaniament lipsit de

semnificaŃie al unor sărbători ale artizanilor s-a transformat într-o celebrare a valorilor

grupurilor dominante ale oraşului.

În spaŃiul public, patriciatul se exprima prin Hauptmarkt – piaŃa oraşului –

înconjurată de casele patricienilor, prin primărie – Rathaus – şi sala consiliului, care era

4

sediul guvernării oraşului. Hauptmarkt era rezultatul unui act al împăratului Carol IV din

1349. Hauptmarkt a fost construită pe locul cartierului evreiesc, care fusese distrus în

urma unui pogrom în care 562 de oameni au murit pentru expansiunea economică a

oraşului. Pe locul sinagogii a fost construită o biserică dedicată Fecioarei, aşa numita

Frauenkirche. Ea a fost doată de împăratul Carol IV. Hauptmarkt a devenit curând

centrul economic/comercial al oraşului. ActivităŃile pieŃii dau o imagine a contribuŃiei

variate la bunăstarea oraşului a diverselor grupuri (imagine).

În timp ce Nürenberg era un oraş comercial bogat până în secolul al XVI-lea,

condus de o elită oligarhică a familiilor patriciatului, independent de principii vecini şi

mândru de realizările lui culturale, oraşul era marcat şi de asocierea cu imperiul. Legătura

istorică dintre Hauptmarkt şi împăratul Carol IV (1316-1378) era simbolică pentru

independenŃa politică şi puterea economică case fusese obŃinută datorită protecŃiei şi

sprijinului imperial.

Conexiunea cu imperiul este marcată şi în spaŃiul public. Ceasul de pe

Frauenkirche (1509), făcut de Adam Kraft are figurine mecanise care îl reprezintă pe

împărat şi pe cei 7 principi electori. Ceasul face trimitere la Bula de Aur din 1356, emisă

de Carol IV care a decis alegerea împăratului de către colegiul electorilor. Bula mai

specifica că fiecare împărat trebuia să Ńină prima dietă imperială în oraşul Nürenberg.

O manifestare şi mai proeminentă a conexiunii imperiale avea loc în fiecare an în

spaŃiul public cu ocazia acelui Heiltumsweisung sau expunerea colecŃiei de relicve şi

regalia a imperiului. În 1423, împăratul Sigismund a decis că Nürenberg va păstra şi va

îngriji aceste comori imperiale în perpetuitate. Printre relicve se aflau lancea lui

Longinus, un fragment din adevărata cruce, o aşchie din ieslea din Bethlehem, o bucată

din faŃa de masă de la Cina cea de Taină, un os din braŃul Sfintei Ana şi lanŃurile cu care

au fost legaŃi Petru şi Paul. ColecŃia de regalia imperiale includea coroana lui Otto I,

sceptrul imperial şi globul, veştminte de încoronare şi spada lui Frederick II.

Hauptmarkt, inima economică şi politică a oraşului era locul preferat pentru

prezentarea puterii imperiale şi sacre prin Heiltumsweisung. În a doua vineri după Paşte,

care a devenit Sărbătoarea Lanciei Sacre, relicvele erau expuse într-o construcŃie din

lemn de trei etaje, construite ad hoc, Heiltumstuhl (imagine). Acesta era plasat vis à vis

de Frauenkirche, pe latura de vest a pieŃei, în faŃa unei clădiri numite Schopperhaus.

5

Acest Schopperhaus aparŃinea oraşului şi era folosită pentru păstrarea relicvelor pe durata

bâlciului de două săptămâni, care fusese iniŃiat în oraş cu intenŃia de a profita la maxim

de numărul mare de pelerini. Din moment ce indulgenŃele oferite de Martin V celor care

vedeau relicvele erau considerabile, mulŃi oameni vizitau oraşul în această perioadă.

Heiltumsweisung este reprezentat într-o gravură care acompania un pamflet publicat de

consiliul din Nürenberg şi retipărit în 1493. Cinci abaŃi sunt reprezentaŃi expunând

relicvele mulŃimii din Heiltumsstuhl. AbaŃii sunt flancaŃi de senatorii oraşului. Un cleric

citeşte o descriere a fiecărei relicve. În mulŃime, poate fi identificat un pelerin. Pamfletul

şi gravura sunt destinate pelerinilor potenŃiali cărora le oferă informaŃii. Dar ele sunt şi o

modalitate de a exprima mândria oraşului legată de acest ritual sacru. Oraşul Nürenberg

se promova pe sine drept sponsorul acestei reprezentaŃii, a acestui spectacol paraliturgic

care era pus în scenă în spaŃiul public al pieŃei centrale. Spectacolul făcea accesibile unui

public larg, populaŃia nativă şi vizitatorii, beneficiile terestre şi spirituale ale celei mai

importante comori a imperiului, pe care oraşul o avea în custodie.

Rathaus (primăria) construită între 1332 şi 1340 era cea mai importantă clădire

publică din oraş. Ca reflectare a caracterului comercial al oraşului, etajul de jos era

constituit din magazine boltite, printre care, în anii 1480 se afla şi atelierul de bijutier al

tatălui lui Albrecht Dürer. La etaj, era camera consiliului unde se întâlneau consilierii şi

marea sală în care guvernarea Ńinea alegerile anuale şi recepŃiile, unde familiile

patriciatului organizau balurile şi celebrau nunŃile (imagine cu dansul).

O renovare semnificativă a primăriei a avut loc între 1514 şi 1522. Ea a implicat

construirea unei aripi noi, o faŃadă nouă şi o serie de picturi şi programe decorative pentru

exterior şi interior. În 1521, Dürer – care devenise cel mai celebru pictor din Germania –

a primit o comandă să decoreze sala consiliului cu un ciclu de picturi create de prietenul

său Willibald Pirckheimer (1470-1530), un membru al patriciatului, umanist şi învăŃat.

Dar cum era oare viaŃa într-un oraş în secolul al XVI-lea? Lucien Febvre, în

lucrarea sa referitoare la FranŃa Renaşterii oferă un portret incitant al oraşului. Oraşul era

fortificat. Era înconjurat de ziduri crenelate, punctate din loc în loc cu turnuri. Un drum

desfundat ducea la o poartă îngustă protejată de un pod mobil, păzit zi şi noapte de

soldaŃi. La dreapta porŃii, era o cruce grosolană în timp ce sus pe deal era o spânzurătoare

imensă, mândria cetăŃenilor, unde trupurile spânzuraŃilor erau lăsate să se mumifieze. De

6

multe ori, deasupra porŃii era înfipt un cap, un braŃ sau un picior pentru a acŃiona ca un

mecanism mnemonic asupra trecătorilor, pentru a face mai prezentă în mijlocul

cetăŃenilor forŃa justiŃiei. Drumul care ducea înspre poartă era noroios. Dincolo de poartă,

el se lărgea niŃel şi urma o rută capricioasă prin oraş. Pe mijlocul drumului curgea un

pârâiaş de bălegar lichid, hrănit continuu de ploi şi de grămezile de bălegar. Era noroios

pe ploaie, plin de praf pe vreme caldă. Pe drum alergau copiii săraci, raŃe, pui, câini şi

chiar porci, în ciuda deciziilor magistraŃilor care încercau să controleze această situaŃie.

În oraş, fiecare familie avea casa ei. Fiecare casă avea o grădină în spatele ei,

unde creşteau legume. Fiecare casă avea un pod cu o fereastră pentru a ridica şi a

depozita fânul, paiele, cerealele şi multe alte provizii pentru iarnă. Fiecare casă avea un

cuptor, unde stăpâna casei împreună cu servitoarele cocea pâine în fiecare săptămână.

Fiecare casă avea o presă (teasc), lângă pivniŃă unde se făcea în fiecare toamnă vinul.

Fiecare casă avea un grajd cu cai de călărie şi de povară, un hambar cu vaci, boi şi oi,

duse la păşune în fiecare dimineaŃă şi aduse înapoi în fiecare seară. Prin urmare, viaŃa

urbană era infiltrată de cea rurală Orăşeanul îşi primea chiriaşii de pe domeniul rural

acasă, unde Ńăranii îi aduceau cota parte din produsele lor. AvocaŃii îşi primeau clienŃii în

birourile lor şi erau deseori plătiŃi în natură, cu iepuri, pui şi raŃe. În dormitoare, vara se

aşterneau pe jos flori şi frunze, iar căminele nefolosite erau umplute cu verdeaŃă pentru a

menŃine camerele răcoroase şi frumos mirositoare. Iarna, duşumeaua de piatră, cărămidă

sau Ńiglă era acoperită cu paie. Oraşul era plin cu livezi şi grădini. Prin urmare, în

înŃelegerea lui Febvre, oraşul nu era decât o versiune ceva mai populată a satului.

Ca istorici trebuie să ne întrebăm dacă o astfel de imagine referitoare la oraş este

justă, acurată şi conformă cu realitatea.

Harta urbană a Europei era mai mult sau mai puŃin completă până în secolul al

XIV-lea. În această perioadă au apărut oraşele mari, cu ca. 200000 de locuitori, cum ar fi

Parisul, cu ca. 10000-150000 de locuitori, cum ar fi Granada, VeneŃia, Genova şi Milano,

cu ca. 75000-95000 de locuitori, cum ar fi FlorenŃa, Sevila şi Ghent, cu ca. 50000-60000

de locuitori, de exemplu Cologne (Köln), Neapole, Barcelona, Palermo şi Siena.

Datorită imigraŃiei dinspre zona rurală, Europa este mult mai urbanizată la

sfârşitul evului mediu decât înainte. Deşi, din cauza aglomerării tipic urbane, oraşele

aveau o rată a mortalităŃii mai mare decât satele, pierderile de populaŃie erau compensate

7

prin imigraŃie. Pe lângă aceste efecte pozitive, imigraŃia putea să creeze probleme

semnificative în oraşe, deoarece majoritatea imigranŃilor erau necalificaŃi şi astfel au

invadat piaŃa muncii pentru slujbe la nivel inferior.

Care sunt deci domeniile de activitate în oraşe? În această perioadă, constatăm o

diversificare şi intensificare a activităŃii în oraşe. Activitatea preponderentă a oraşului era

cea de producŃie şi cea comercială. Augsburg de exemplu era capitala financiară a

Europei. Nuremberg depindea pentru prosperitate de comercianŃii săi şi de manufacturile

sale. ComerŃul era stimulat de aşezarea oraşului la intersecŃia unor rute comerciale. Din

punct de vedere al activităŃii manufacturiere, oraşul era un centru de prelucrare a

metalelor. Apoi oraşul avea o industrie tipografică de importanŃă internaŃională.

Nuremberg avea cea mai veche moară de hârtie din Germania care opera din 1390 şi avea

o tradiŃie în xilogravură. Johann Sensenschmidt a întemeiat prima tipografie din oraş în

1469. Până în 1500 la Nuremberg funcŃionau 20 de tipografii. Cel mai celebru tipograf

din Nuremberg este Asnton Koberger care avea 24 de prese şi angaja 100 de artizani în

atelierul său din Nuremberg. Dar el vindea carte în multe alte colŃuri ale Europei (la

Paris, Lyon, Toulouse) şi avea agenŃi la Milano, VeneŃia, Lübeck. Antwerp şi Cracovia.

La sfârşitul evului mediu şi în epoca Renaşterii, manufactura cea mai dezvoltată

în oraşe era cea textilă. Mari producătoare de postavuri erau oraşele din łările de Jos şi

din Italia, cum ar fi Ghent şi FlorenŃa. ProducŃia s-a diversificat în timp, oraşele ajungând

să fabrice tipuri de Ńesături foarte diferenŃiate calitativ. Apare pe piaŃa europeană,

bumbacul şi inul care cer o specializare şi, în consecinŃă o organizare diferită a

producŃiei. Cele două plante nu cresc în orice climat, nu se pot cultiva oriunde. În

consecinŃă, producerea acestor pânzeturi presupune aprovizionarea cu materii prime şi

necesită importarea lor. Unele ghilde s-au concentrat pe producŃia de lux, abandonând

textilele inferioare pentru alte ghilde sau pentru oraşe mai mici. Cu cât forŃa de muncă

dintr-un oraş este mai diversificată, cu cât sunt mai luxoase şi mai diverse bunurile pe

care le fabrica, cu atât oraşul este mai dependent de import, de lână, de coloranŃi şi cu atât

riscul era mai mare în activităŃile lui economice.

Oraşul trebuia prin urmare să desfăşoare şi o serioasă activitate comercială.

Oraşele s-au dezvoltat mai întâi ca pieŃe pentru materia primă a zonei rurale pe care o

controlau. Într-un sens, ele au continuat în această poziŃie, din cauza faptului că aveau

8

nevoie de cereale. Politica economică privitoare la aprovizionarea cu cereale a fost

întotdeauna o preocupare majoră a oraşelor şi o posibilitate pentru elitele acestora de a-şi

consolida capitalul. Multe oraşe stocau grâne pentru a-şi putea hrăni populaŃia pe timp de

criză. Oraşele care aveau controlul ferm asupra zonei rurale înconjurătoare aveau

pretenŃia ca produsele de aici să fie aduse în oraş. Oraşele care nu au un hinterland agrar

suficient de dezvoltat, finanŃau convoaie, încheiau contracte cu negustori şi chiar

stabileau oficii de grâne urbane. Unele oraşe s-au extins prin comerŃul inter-regional, iar

cele mai bogate prin comerŃul la mare distanŃă.

Cele trei secole de după 1300 sunt considerate un triumf al capitalismului

comercial. Capitalismul este un concept mai greu de definit pentru această perioadă a

începuturilor. Am putea să considerăm o primă trăsătură definitorie pentru economiile

capitaliste dependenŃa faŃă de piaŃă. În acest sistem foarte puŃine persoane produc toate

bunurile de care au nevoie. În consecinŃă, bunurile necesare sunt achiziŃionate la piaŃă.

Asta înseamnă că se va şi produce specific pentru vânzare. Capitalismul este echivalat cu

proprietatea particulară asupra mijloacelor de producŃie, care era deja garantată prin lege

de toate regimurile europene. Dar esenŃa capitalismului este probabil investiŃia. Banii

(capitalul) care nu sunt folosiŃi pentru subzistenŃa imediată, pot fi investiŃi pentru a

produce mai mulŃi bani. InvestiŃia implică riscul, pentru că poate să aducă profit dar şi

pierderi apreciabile. Capitalismul crează astfel un sistem concurenŃial, un spirit

competitiv.

O altă trăsătură fundamentală a capitalismului este aceea că munca este răsplătită

printr-un salar. În această perioadă, toŃi lucrătorii urbani şi chiar mulŃi lucrători rurali

primeau bani în schimbul muncii lor.

În practică, mecanismele capitalismului au apărut tot din cauza necesităŃii de a

hrăni populaŃia oraşelor. Dacă hrana era cumpărată, s-a ajuns destul de repede la relaŃii de

piaŃă care implicau monetar. Moneda era modul prin care hrana şi apoi bunurile

manufacturate erau cumpărate, iar apoi modul prin care serviciile erau compensate. Deja

pe la 1300, mulŃi europeni foloseau bani pentru a-şi cumpăra hrana. Salariile se plăteau în

numerar şi banii cu conŃinut mic de metal preŃios erau suficienŃi pentru a îndeplini această

cerinŃă.

9

În acelaşi timp, se constata pe piaŃa europeană o lipsă de monetar. Aceasta este

provocată de faptul că nu exista suficient metal preŃios. Acest lucru devine evident între

1390 şi 1420. De ce nu exista metal preŃios? Pe de o parte, producŃia minelor a scăzut. Pe

de alta, exista o balanŃă negativă a comerŃului. Europa era într-o situaŃie dezavantajoasă

faŃă de Levant în secolul al XIII-lea. Mult metal preŃios, mai ales argint s-a scurs din

Europa în această direcŃie. Problema a fost ameliorată numai prin deschiderea minelor

noi din Europa centrală în secolul al XV-lea şi apoi de noile exploatări din America de

Sud.

Până la 1300, exista deja o reŃea de schimb inter-regional care a continuat să se

extindă în ciuda faptului că nu exista capital din abundenŃă. Lipsa de capital a afectat

tranzacŃiile de amploare care aveau nevoie de monedă de calcul sau de mecanisme de

credit, deşi facilităŃile de credit rămân primitive pe tot parcursul acestei perioade, chiar şi

în oraşele italiene.

Structura socială a oraşelor.

Elita oraşelor este formată din patriciat, care cuprinde iniŃial nobilimea din zona

rurală relocată în oraş, iar mai apoi negustorii - angajaŃi în comerŃul la mare distanŃă - şi

bancherii - angajaŃi în întreprinderi financiare. Unii dintre aceşti nobili ajung în elita

oraşului pentru că ocupau funcŃii imperiale sau regale. La nivelul următor, se află

artizanii care deŃin ateliere proprii, mai ales cei angajaŃi în meseriile mai prestigioase, mai

ales acelea care - prin natura lor - implicau şi activitate comercială. Cei care deŃineau

ateliere aveau dreptul nu doar să angajeze un număr de lucrători ci şi să formeze ucenici.

Cei care nu deŃin atelier propriu lucrează ca angajaŃi în schimbul unui salar.

Elita urbană, în special patriciatul erau cei care particupau direct la guvernarea

oraşului, deŃinând funcŃia de primar şi ocupând locurile din consiliul urban. Pe artizani,

statutul de meşter îi plasa în elita economică a oraşului şi le dădea drepturi politice, prin

eventualul acces în consiliul urban. Societatea urbană era, prin urmare destul de puternic

ierarhizată şi putem presupune cel puŃin tendinŃa înspre o mobilitate ascendentă. De

aceea, artizanii mai ales, cei care deŃineau ateliere şi aveau statutul de meşteri tind să-şi

protejeze interesele constituindu-se în bresle şi ghilde. Deşi grupau oameni angajaŃi în

aceeaşi profesie, toate ghildele au dezvoltat o elită a organizaŃiei, care se ocupa de

10

cumpărarea de materii prime pe care le vindeau celorlalŃi membrii. Ghildele, mai ales

cele care garantau un loc în consiliul urban au devenit tot mai restrictive în evul mediu

târziu. Ele au făcut obŃinerea unui brevet de meşter dificilă – cerând o pregătire mai

îndelungată şi mai intensă -, au avut tendinŃa să facă statutul de meşter ereditar, au fixat

taxe mai ridicate pentru intrarea în breaslă. Cea mai mare parte a producŃiei artizanale se

desfăşura în casă, unde taŃii îşi formau fiii, uneori şi fiicele. O ucenicie formală era

necesară pentru cei care nu au fost pregătiŃi în meserie de tatăl lor, sau pentru cei care

erau trimişi să înveŃe o altă meserie. De exemplu, Albrecht Dürer s-a format ca bijutier

sub îndrumarea tatălui său, iar apoi ca pictor în atelierul lui Michael Wolgemut, la

Nürnberg. Meseriaşii care au făcut ucenicie dar nu puteau plăti taxa sau nu întruneau

condiŃiile impuse de breaslă puteau lucra ca angajaŃi contra unui salar.

Dacă reflectăm la piaŃa muncii dintr-un oraş din această perioadă constatăm că

slujbele care necesitau o calificare înaltă nu erau numeroase – de exemplu Michael

Baxandall a demonstrat în cartea sa, The Limewood Sculptors of Renaissance Germany

că, în multe oraşe nu putea exista o breaslă a sculptorilor pentru că doar oraşele mari

aveau nevoie de mai mulŃi artizani în această meserie. Slujbele necalificate existau în

abundenŃă, dar - în afara sectorului domestic - erau intermitente, predominând contractele

de muncă cu ziua sau contracte care nu depăşeau o săptămână.

În caz de boală, obligaŃiile unui meşter artizan erau preluate de familie. Dar în

cazul unei calfe, mai ales dacă lucra intermitent, boala putea să fie foarte disruptivă. O

familie putea să ajungă rapid la sărăcie în timp foarte scurt dacă capul familiei nu lucra.

Prin urmare, în context urban există de cele mai multe ori o sărăcime care nu găseşte de

lucru constant şi o periferie a societăŃii care nu-şi găseşte locul în schema socială

tradiŃională.

Prin urmare, în oraşe asistăm la o nuanŃare a spectrului social – pentru că se

colorează şi se umple de conŃinut acea lume generică de laboratores – dar şi la o

puternică polarizare a acestuia. În primul rând, este vorba de o polarizare economică, dar

şi de una politică, determinată de accesul la putere şi participarea la decizia politică. La

nivelul superior, patriciatul urban aspiră la statutul nobiliar pe care speră să-l atingă

cumpărând pământ. Pe de altă parte, oraşul se delimitează tot mai strict de spaŃiul rural,

încercând să limiteze cuantumul populaŃiei sale cu drepturi depline. Oraşele, deşi mai

11

puternic afectate de epidemia de ciumă şi pierzând populaŃie în cifre absolute, au câştigat

populaŃie în raport cu lumea rurală. Din această cauză guvernarea oraşelor a acordat

indigenatul cu mai multă dificultate, încercând să limiteze dreptul străinilor de a se aşeza

în oraş. RestricŃiile erau, în mare parte dictate de faptul că această populaŃie imigrată era

în general angajată în meserii mai puŃin lucrative şi, în consecinŃă săracă. Foarte mulŃi

indivizi se aşezau la oraş iar apoi nu găseau de lucru, îngroşând rândurile sărăcimii.

Societatea urbană este prin urmare obligată să ia act de sărăcie ca fenomen social.

Până la 1300, sărăcia este greu de depistat pentru că sursele care se referă la acest

fenomen folosesc ‚sărac’ în sensul de slab (slăbiciune fizică) mai degrabă decât pentru a

desemna o stare economică. Biserica îi desemna pe săraci în sens scriptural, cei care nu

se puteau întreŃine fără ajutor. În aceată categorie intrau văduvele, orfanii şi cei

incapacitaŃi fizic. După 1300-1350, sărăcia în sens economic a devenit vizibilă. Ea a fost

exacerbată - în zona rurală - de scăderea preŃurilor cerealelor şi - în oraşe - de numărul

mare de imigranŃi şi, în multe cazuri de refugiaŃii de război. Ratele înalte ale decesului,

întotdeuna mai ridicate în mediul urban au accentuat problema văduvelor, care nu aveau

o calificare profesională. Oraşele aveau astfel o populaŃie destul de numeroasă care era,

fizic, capabilă să muncească, dar care nu găsea de lucru, la început în condiŃiile

suprapopulării de la începutul secolului al XIV-lea şi apoi în condiŃiile de incertitudine

economică de după 1348. Dacă până la 1300 sărăcia îi ameninŃa doar pe cei care nu erau

capabili să muncească şi erau în special în grija bisericii, în secolul al XIV-lea sărăcia îi

ameninŃa pe cei care munceau dar câştigau prea puŃin pentru a se întreŃine.

Dincolo de impresia că standardul general al existaneŃei era mai ridicat în evul

mediu târziu, impresie creată de abundenŃa mai mare de bunuri manufacturate pe piaŃă,

de cantitatea mai mare de hrană şi de creşterea generală a salariilor, realitatea este uşor

diferită. Atât salariile mari, cât şi abundenŃa de hrană sunt determinate de scăderea

populaŃiei. Estimarea nivelului de viaŃă real al europenilor din evul mediu târziu poate

veni doar din comparaŃia dintre veniturile lor reale şi puterea lor de cumpărate, raportate

la nevoile şi gusturile lor. Ceea ce se poate decela din surse - care nu sunt de loc

generoase - este o discrepanŃă între nevoi şi resurse, valabilă pentru mai multe categorii

sociale. În acest context, fluctuaŃiile de preŃ sunt cele care determină starea materială a

populaŃiei. Un salar care era adecvat într-un an cu preŃuri rezonabile putea, în anul

12

următor să ducă la marginea prăpastiei. Dacă se face o comparaŃie între nivelul salariilor

şi preŃul alimentelor, constatăm că un meşter care lucra constant putea să trăiască bine.

Un artizan fără atelier, care câştiga cam jumătate din cât câştiga un meşter era în poziŃia

de a lucra continuu pentru a întreŃine o familie. În schimb, dacă artizanul era angajat

temporar se crea un dezechilibru. Muncitorii necalificaŃi aveau o poziŃie şi mai grea.

Veniturile familiei ajungeau să fie suplimentate de caritate, sau de o a doua slujbă, sau cu

ajutorul femeilor din familie, care se angajau. Deci, nivelul de viaŃă mai ridicat era

accesibil doar celor care aveau destul pământ pentru a-şi întreŃine familia sau erau

angajaŃi permanent. Problemele care dominau oraşele erau o lărgire a prăpastiei între

săraci şi bogaŃi, un standard al vieŃii mai ridicat, dar care nu era accesibil tuturor,

şomajul, restructurări pe piaŃa muncii şi restricŃii în domeniul participării politice. În mod

paradoxal, disidenŃele în mediul urban nu par să fi fost provocate în primul rând de

insatisfacŃii de natură economică.

Ca o reacŃie la situaŃia dată, în toată Europa încep să apară asociaŃii ale

salariaŃilor. În general, autorităŃile considerau aceste asociaŃii revoluŃionare şi potenŃial

disruptive şi încercau să se le dizolve. Este adevărat că oraşele erau aglomerări

dezordonate de populaŃie cu un nivel mai ridicat al violenŃei. ViolenŃa este provocată şi

de comportamentul celor bogaŃi, mai ales de conflictele dintre familii, şirul lung de

răzbunări pe care un cuvânt sau un gest le puteau genera. Dar există şi un nivel difuz al

violenŃei, pe care Huizinga de exemplu îl sesizează şi îl explică prin intensitatea

emoŃională a epocii, prin „patosul existenŃei”, care este influenŃat de precaritatea

existenŃei populaŃiei.

Ce favorizează violenŃa în oraşele medievale? În primul rând, violenŃa este

favorizată de prezenŃa armelor. Guvernarea oraşelor interzicea portul armelor şi multe

oraşe aveau reguli care cereau ca armele să fie depuse de noii veniŃi la poarta oraşului.

Dar între regulă şi implementarea ei există întotdeauna o discrepanŃă semnificativă. Cele

mai multe persoane aveau cel puŃin un cuŃit. Unii artizani aveau - prin natura meseriei -

arme, de exemplu măcelarii care aveau cuŃite mari. Ei erau printre breslele bogate dar şi

printre cele mai turbulente elemente ale oraşului medieval.

ViolenŃa era apoi încurajată de locurile de socializare, tavernele, bordelurile, băile

publice – care de multe ori erau o acoperire pentru prostituŃie – şi numeroasele case

13

pentru pariuri. Un alt element favorizant este alcoolul. Cifrele de impozite semnalează un

consum de bere şi vin per capita care şochează sensibilităŃile moderne.

Am amintit deja solidaritatea familială, puternică în familiile mai vechi şi mai

înstărite ca o posibilă cauză a violenŃei urbane. Numeroase vendetta erau provocate de

insulte, vorbe, gesturi care declanşau incidente violente. ViolenŃa era întreŃinută de

justiŃia însăşi. Majoritatea tribunalelor orăşeneşti nu aveau dreptul să dea sentinŃe care

implicau violenŃa. Dar sentinŃele care implicau execuŃia sau mutilarea, care erau decise de

tribunalul princiar erau executate în oraşe în spectacole publice groteşti. În general, în

suburbiile oraşului exista un loc special de execuŃie. Putem ajunge la concluzia că mediul

urban era saturat de violenŃă.

În afara acestei violenŃe difuze şi generalizate, exista şi revolta urbană. Cea mai

mare parte a activităŃilor revoluŃionare urbane erau politice mai degrabă decât economice.

Factorul declanşator erau, de multe ori, impozitele ridicate. Astfel s-a întâmplat în cazul

Jacqueriei la Paris (1358) care a pornit ca revoltă rurală împotriva unei fiscalităŃi

excesive. În cazul revoltei ciompilor la FlorenŃa este vorba de accesul în ghilde a cărui

restricŃionare avea atât consecinŃe politice cât şi economice. Cei care lucrau lâna,

dărăcitul şi ciompii (vopsitorii) nu erau recunoscuŃi formal ca ghildă. ToŃi aceşti

meşteşugari, pentru că nu erau meşteri şi nu făceau parte din meseriile omologate iniŃial

în oraş nu aveau acces la decizia politică. Prin urmare, nu particupau nici la decizii care

afectau economia oraşului. Dar agitaŃiile urbane nu aveau şansa să-şi atingă scopul decât

dacă transfugii din cadrul patriciatului aduceau mişcării populare credibilitate şi coerenŃa

unui program. Şefii mişcărilor erau recrutaŃi în mod natural din meseriile mai active şi

cele mai bogate.

Pentru a evita revoltele urbane, magistraŃii oraşelor creau facilităŃi pentru a se

ocupa de sărăcime. Conceptul de ‚spital’ se referea mai mult la un soi de azil caritabil

decât la un centru medical. Până la 1300, majoritatea oraşelor aveau câteva spitale. Tot

până în acest moment, majoritatea fundaŃiilor erau private, aparŃinând unor donatori

individuali şi erau administrate de biserică, mai ales de ordine religioase, de exemplu

ordinul ospitalier. Dar, în evul mediu târziu, aceste instituŃii au fost suplimentate de

stabilimente caritabile întemeiate de ghilde pentru meşteri indigeni şi chiar pentru

angajaŃi, pentru văduve şi orfani sau de către comunitatea laică la nivel parohial.

14

Conducerea oraşului oferea asistenŃă financiară acestor fundaŃii, supraveghiindu-le uneori

cheltuielile. Majoritatea acestor fundaŃii erau în continuare conduse de biserici, de

organizaŃii parohiale laice sau de descendenŃi ai fondatorilor. Bisericile au dezvoltat şi

confraternităŃi caritabile care cultivau devotamentul pentru un sfânt patron şi erau

angajate activ în munca carităŃii.

Oraşele nu erau mulŃumite de prezenŃa sărăciei la suprafaŃă, în ochiul public. În

consecinŃă, până la 1400 mai multe oraşe au început să alunge săracii din spaŃiul lor, mai

ales pe cei care se adunau să cerşească în jurul bisericilor. Conducerea oraşelor a început

să fie preocupată de tendinŃele revoluŃionare ale săracilor din oraş. Deci, se făcea o

apropiere foarte explicită între vagabondaj, sărăcie şi crimă. Multe oraşe, Parisul de

exemplu au forŃat cerşetorii care păreau apŃi de muncă să lucreze la diverse proiecte

publice ale oraşului.

DiscuŃia despre sărăcie şi săraci ne conduce înspre examinarea acestui segment de

populaŃie care nu este integrat în schemele sociale existente. Este vorba despre marginali.

Ce este deci marginalitatea socială?

Ocupându-se de marginalitate, Jean Claude Schmitt nu se limitează la o definire a

acesteia ci încearcă şi un istoric al preocupărilor pentru marginali. Pornind de la premisa

că evoluŃia societăŃii va influenŃa modul în care se scrie istoria, Schmitt examinează

contexul intelectual şi politic în care apar aceste preocupări în anii 1960. Este o epocă

neliniştită din punct de vedere politic, marcată de o ascensiune a stângii, de dezintegrarea

sistemului colonial, de contestarea deciziei politice, de mişcări protestatare. Intelectual,

epoca suportă o revoluŃie a educaŃiei, echivalabilă cu contestarea unui sistem tradiŃional

perceput ca fiind conservator. În atmosfera intelectuală generală, are loc o revoluŃie şi în

cadrul disciplinei istorice. Până în acel moment se practicase o istorie văzută de la centru.

Istoria omenirii era echivalată cu o istorie dinastică, în timp ce istoria bisericii devenea o

istorie a ierarhiei ecleziastice. În anii 1960, istoria va fi afectată – e adevărat mult după

alte discipline, pentru că teoria lui Einstein a afectat în primul rând disciplinele înrudite –

de o relativizare a perspectivei. O atenŃie pentru periferia societăŃii vine atât dinspre

antropologie – care susŃine evitarea etnocentrismului - cât şi dinspre sociologie. Datorită

impulsului sociologic, istoria a evoluat, dezvoltând interes pentru istoria socială şi apar

analize, de multe ori cantitative, referitoare la comportamentul maselor. Tentativa de a

15

crea serii documentare îi obligă pe cercetători să ia act de cei excluşi, de cei a căror voce

nu se face auzită prin examinarea documentelor clasice. Antropologia impulsionează

atenŃia pentru propria societate, pentru periferia acesteia, interesul pentru criminalitate,

pentru neintegrarea socială, pentru vaganbondaj. Acest interes va fi proiectat şi înspre

trecut. Datorită acestor sugestii istoricii vor reflecta asupra efectelor revoluŃiei industriale,

asupra efectelor urbanizării rapide şi superficiale care a dus la declasarea unor indivizi.

Vor reflecta la efectele crizei din 1929, care pot fi surprinse inclusiv în producŃiile literare

ale momentului, de exemplu în teatrul lui Brecht. În scurt timp, astfel de cercetări vor

avea drept subiect şi societatea medievală. În fine, în lumea turbulentă a anilor 1960 se ia

act – vrând, nevrând – de marginalitatea conştientă, de acele grupuri care se separă voit

de societatea dominantă, beatniks, hippies, crusties, new age travellers, punks. În fine se

ia act de marginalitatea impusă de societate elementelor incomode sau mai puŃin

apetisante. Apar astfel ghettouri, favellas, shanty towns şi bidon villes în diverse părŃi ale

globului.

Pentru a se apropia de o definiŃie a marginalităŃii, Schmitt face o diferenŃă între

marginalitatea conştientă, voluntară, asumată şi cea involuntară. Această distincŃie îl

determină să reflecteze la discuŃia asupra marginalităŃii care se face din perspectiva

integrării în societate sau din cea a rupturii (adeseori rituală) de societate. Schmitt ajunge

la concluzia că marginalitatea este un fenomen care poate fi înŃeles în cadrul stabilităŃii

structurale a societăŃii studiate. În cazul nostru a societăŃii medievale europene.

Pentru europeanul medieval, marginalitatea este în primul rând şi la cel mai

vizibil nivel, spaŃială. Marginal este tot ceea ce este în afara Europei creştine. În aceste

teritorii exotice sunt plasate universuri onirice. Pentru a recupera aceste imagini mentale,

imaginile vizuale sunt foarte importante. Istoricii trebuie însă să fie foarte atenŃi la

capcanele procesului de interpretare, de decodificare.

Există două moduri în care ne putem raporta la aceste teritorii îndepărtate. În

primul rând, există o grilă a asimilării. Gravura olandeză din secolul al XVII-lea descria

nativul brazilian cu arc şi săgeŃi foarte asemănătoare cu cele ale lumii antice. Aceste

gravuri asimilau necunoscutul unor lumi în imagini familiare. În acelaşi mod, un lama

tibetan era reprezentat ca un preot catolic iar mărgelele lui de rugăciune erau reprezentate

ca un rozar. Din nou are loc o asimilare a necunoscutului în cunoscut. Celălalt devine o

16

reflectare a sinelui. De exemplu, Saladin este un cavaler, în timp de Vasco da Gama în

India vede statui cu Brahma, Vishnu şi Shiva şi le numeşte Sfânta Treime.

A doua modalitate de raportare este construirea – conştientă sau inconştientă – a

acestei culturi ca opusul culturii proprii. De exemplu, în Cântecul lui Roland, Islamul este

o inversiunea diabolică a creştinismului. Musulmanii adorau o treime infernală, compusă

din Apolo, Mahomet şi Tergamant. Apoi, acest tărâm fantastic este un teritoriu al

sexualităŃii deviante sau al credinŃelor deviante, al ereziilor. De fapt, este locul în care

sunt exilate toate deprinderile inadmisibile în societatea creştină.

De ce o astfel de raportare? În momentul unei întâlniri culturale apare, aproape

inevitabil, stereotipul. Acesta nu este neapărat fals în totalitate dar tinde să exagereze

anumite trăsături ale realităŃii, în timp ce omite altele. Stereotipul este simplificator şi, de

cele mai multe ori ostil şi chiar agresiv. În acest context, merită să introducem în discuŃie

conceptul de ‚gaze’ adică privire, termen împrumutat de istorici (mai ales de artă) de la

psihanalistul grancez Jacques Lacan (1901-1981). Aceasta este - plus, minus - un

echivalent al punctului de vedere care există atât pentru artist cât şi pentru spectator.

Privirea, the gaze este condiŃionată cultural. Există prin urmare un punct de vedere

occidental, colonial, turistic, masculin sau chiar ştiinŃific. Acest punct de vedere poate

exprima temeri sau dorinŃe care sunt proiectate asupra celuilalt.

Există fireşte şi stereotirpuri pozitive, de exemlu nobilul sălbatic. Conceptul apare

în secolul al XVI-lea şi face carieră în secolele următoare culminând cu secolul al XVIII-

lea. Prin acest stereotip se idealiza societatea primitivă, ca o lume a purităŃii, paradisul pe

pământ. Acesta are, în timp diverse localizări spaŃiale, Patagonia, Tahiti, Polinezia.

Reversul acestei idealizări este sălbaticul echivalat cu un canibal.

Prin urmare, cele mai multe stereotipuri sunt ostile, dispreŃuitoare,

condescendente. O lectură psihologică ne-ar face să căutăm stratul de teamă care

dublează această ostilitate, proiectarea inconştientă a unor aspecte indezirabile din eul

spectatorului asupra celuilalt. Stereotipurile sunt deseori inversiuni ale imaginii de sine a

spectatorului. ‚Noi’ suntem umani şi civilizaŃi, în timp ce ‚ei’ sunt animale. De aici,

probabil producŃia de rase monstruoase care sunt locuitorii acestor lumi îndepărtate. Ele

au fost deja imaginate de greci ca existând în locuri îndepărtate cum ar fi India, Ethiopia

sau China. André Bonnard, într-o remarcabilă analiză culturală a Iliadei şi Odiseei

17

remarcă că Odiseea a fost scrisă pentru o societate care explora lumea mării de la vest.

Această mare era mai greu de străbătut pentru că nu se putea practica doar cabotajul. Din

această cauză probabil, călătoria este imaginată ca fiind plină de peripeŃii, pericole cu

care se confruntă Ulise. Grecii îşi imaginează oameni cu cap de câine, oameni fără cap,

cu un singur picior, canibali, pigmei, amazoane. Plinius a transmis aceste stereotipuri

evului mediu. Ele se regăsesc în literatura medievală în texte cum ar fi Călătoriile lui

Mandeville.

Pe de altă parte, rasele monstruoase erau folosite drept argumente pentru a ilustra

teorii despre climă. Indivizii care trăiau într-un climat prea rece sau prea cald nu puteau

să fie în totalitate umani.

Aceste imagini sunt percepŃii distorsionate şi stereotipuri ale unor societăŃi

îndepărtate. Pe măsură ce India şi Etiopia deveneau teritorii mai familiare europenilor,

stereotipurile au fost relocate în lumea nouă. Oamenii din Ńări îndepărtate erau

monstruoşi, atât fizic cât şi moral. Acuza de canibalism este caracteristică în acest sens.

Într-o gravură produsă imediat după descoperirea Braziliei, indigenii sunt reprezentaŃi

drept canibali. În realitate, masculii adulŃi din tribul Tupinamba consumă carne umană

(cea a inamicilor lor) dar numai în anumite ocazii, puternic ritualizate. Gravura însă, dă

impresia că aceasta era hrana obişnuită a tuturor indienilor. Acuza de canibalism are o

funcŃie foarte clară, îl dezumanizează pe celălalt.

În afară de această lume de dincolo de frontierele geografice reale, lumea

europeană mai are şi frontiere interioare. De exemplu, pădurea crează un asemenea spaŃiu

alternativ, în afara celui jalonat de normalitate. Metafora lui Jacques Le Goff, „pustia-

pădure” ne îndreaptă spre spaŃiul predilect al unei culturi alternative.

Pustiul, real sau imaginar a jucat un rol important în marile religii eurasiatice,

iudaism, creştinism, Islam. El reprezintă valorile opuse oraşului şi civilizaŃiei. În Vechiul

Testament pustiul este un loc al singurătăŃii, loc al retragerii din lume, loc al unor

încercări, locul rătăcirii. În Noul Testament, pustiul este un loc primejdios, un loc al

ispitelor, un loc diabolic, un loc de refugiu şi un loc al izolării. Cum modelele culturale

ale occidentului medieval sunt foarte tributare bibliei nu ne surprinde să găsim idei

referitoare la pustiu în literatura medievală.

18

Începând cu secolul al IV-lea, orientul creştin valorizează pustiul ca loc de

retragere al eremiŃilor, al asceŃilor, Antonie, Ieronim, Pavel din Teba. Eremitismul

occidental neavând pustiul l-a înlocuit cu marea şi cu insulele. Acesta este adus în

patrimoniul creştin de călugării celŃi şi nordici, în special scandinavi. Este evident că

aceştia caută pustiul în marea nestrăbătută. Ideea apare în Vita lui Columban (540-615)

scrisă în secolul 6 şi în Navigatio Sancti Brendani care relatează traversarea Atlanticului

de călugări irlandezi într-o barcă de piele.

Astfel, la începutul monahismului creştin, pustiul şi civilizaŃia erau în opoziŃie

foarte clară. Monahismul însemna în primul rând retragerea din lume, căutarea izolării.

Din această epocă datează o viziune paradisiacă a pustiului care implica familiaritatea cu

animalele sălbatice. Modelul timpuriu este Ieronim şi Pavel din Teba, iar cele medievale

sunt Columban, Godric şi Yvain.

Dar pustiul poate să fie şi un loc al întâlnirii cu satana şi cu demonii. Este un loc

al vrăjitoarelor, unde se desfăşoară sabatului demonic.

Pădurea este un domeniu firesc al excluderii având numeroase funcŃii simbolice.

Acestea sunt în primul rând exprimate de producŃiile imaginarului, de romanul medieval,

Tristan, Yvain, Percevaal ou la Conte de Graal, Aucassin şi Nicolette, de trubaduri

(Bernard Mardi, Renard de Mauntabon, Gerard de Roussilon) şi de tradiŃia germano-

celtică, de exemplu de Saga lui Harald Sugudarson scrisă de un islandez, Snori Sturluson

în secolul al XIII-lea.

Pădurea este şi un loc al marginalităŃii, de exemplu în cazul disidenŃilor

sistemului, Robin Hood. Cei care caută pădurea caută într-un sens marginalitatea, ei caută

să trăiască ca oameni ai naturii, fugind de lumea culturii.

Pădurea este un loc al activităŃii economice alternative, Ńărani care caută în pădure

miere, ceară, ghindă.

Tehnica este de asemenea un domeniu care creează o lume în afara normei. De

exemplu, moara ca spaŃiu de socializare facilitează schimbul de idei, făcând loc

speculaŃiei teologice şi chiar ereziei. Menocchio, Ńăranul din Friuli cu opinii teologice

extrem de originale, analizat în cartea lui Carlo Ginzburg era morar.

Oraşele sunt şi ele excluse din normal prin criteriul ocupaŃional. OcupaŃiile din

oraşe sunt încărcate de o serie de tabuuri, legate de sânge, murdărie, ban etc.

19

Integrarea socială se face prin muncă, prin ideea de utilitate sau inutilitate socială.

În acest sens, există o coalizare între biserică şi autoritatea seculară. Integrarea se face şi

prin familie sau prin grupuri asociative, solidarităŃi de diverse tipuri. Omul medieval se

simte bine doar în grup, atâta timp cât este integrat într-un sistem de solidarităŃi.

După conciliul al IV-lea de la Lateran, biserica este mult mai preocupată să

integreze laicatul în viaŃa religioasă construită de cler. Formele asociative,

confraternităŃile devoŃionale sunt încurajate.

Marginalitatea crează o civilizaŃie paralelă, existând o cultură a marginalităŃii,

exprimată prin limbaj, vestimentaŃie etc. Acest lucru este evident în lumea circului, în

lumea spectacolului, unde actorii, jongleri, clovnii au un mod de a exista şi de a se

prezenta care le este specific. Cistercienii, care doreau iniŃial să se retragă din lume

pentru a reveni la puritatea iniŃială a regulii benedictine (dar care au sfârşit prin a crea

adevărate oraşe în mănăstirile lor, de exemplu Foutain Abbey în Yorkshire) şi

franciscanii care crează o regulă nouă care glorifica sărăcia şi emularea modelului christic

au ales să-şi exprime identitatea şi prin costum. ‚Ereticii’ (definiŃi astfel de biserică),

adică comunitatea cathară, FrăŃia Boemă, anabaptiştii, huteriŃii, menoniŃii îşi crează şi ei

o cultură alternativă, exprimată la nivel ritual mai ales. Ei se separă voluntar de societatea

cadru şi îşi asumă situaŃia de marginal.

Studentul etern, begardul rămâne şi el în afara structurilor sociale acceptate.

Pentru unii marginali, simbolurile distinctive sunt alese de societatea cadru. De

exemplu, în cazul evreilor şi al leproşilor. Acestea sunt grupuri respinse global de

societate, alături de eretici, săraci, delicvenŃi, Ńigani şi vrăjitori. Ei sunt priviŃi cu

suspiciune ca potenŃiali criminali. În multe cazuri aceste grupuri sunt izolate (din nou

evreii şi leproşii) şi asistăm la un proces de segregare, ghetoizare sau mai modern

containment.

Această situaŃie ne face să ne întrebăm dacă evul mediu era o societate

persecutorie. Problema este discutată în cartea lui R.I. Moore, The Formation of a

Persecuting Society. Power and Deviance in Western Europe pentru Europa evului mediu

târziu. Este o societate care foloseşte criteriul utilităŃii sociale – în special prin valoarea

muncii – şi ideologia creştină. El constată existenŃa a trei stadii în evoluŃia atitudinilor

societăŃii faŃă de aceste grupuri incomode: clasificarea, stigmatizarea şi persecuŃia

20

propriu-zisă prin intervenŃia agenŃilor birocratici. Bob Scribner nuanŃează această

abordare sugerând că clasificarea însăşi este o stigmatizare pentru că accentuează

diferenŃa unui grup. De asemenea, el pune problema receptării unui bagaj cultural,

manipularea unui fond cultural de stereotipuri pentru a induce ostilitatea socială faŃă de

aceste grupuri.