6_costul_de_productie

7/31/2019 6_costul_de_productie

http://slidepdf.com/reader/full/6costuldeproductie 1/19

6. COSTUL DE PRODUC IEŢ

Desf şurarea neîntrerupt a activit ii economice presupune ună ă ăţ

consum continuu de factori de produc ie. În condi iile limit rii cantitative aţ ţ ă acestora, firmele aleg categoriile şi cantit ile de bunuri care vor fi produseăţ

şi optimizeaz combinarea factorilor de produc ie disponibili cu obiectivul deă ţ

a maximiza profitul economic ob inut. Maximizarea profiturilor se poateţ

realiza îns numai prin minimizarea costurilor.ă

6.1 Natura şi func iile costului de produc ieţ ţ

Atunci când economiştii vorbesc despre cost, ei se refer , dup cumă ă

s-a ar tat şi în capitolul 1, laă costul de oportunitate al producerii unui

bun sau serviciu. De fiecare dat când alegem s producem un bun sauă ă

un serviciu renun m la alte utliz ri pe care le-am putea da resurselorţă ă

consumate. De aceea, costul oric rei resurse productive într-o anumit ă ă

utilizare este maximul pe care aceasta resurs l-ar putea produce într-oă

utilizare alternativ ă. Acesta este motivul pentru care costurile istorice1

sunt irelevante. Un exemplu va clarifica aceast ultim afirma ie. Popescu aă ă ţ

moştenit un teren de 500 m2 în Bucureşti. În 2005, un teren în aceeaşi zonă

are pre ul de 1000 euro/mţ 2. Popescu se gândeşte ca pe terenul respectiv să

construiasc sediul firmei personale. Care este costul terenului pentru nouaă

firm ? Costul istoric, cel la care Popescu a „cump rat” terenul este zero.ă ă Cu

toate acestea, dac Popescu ar vinde terenul să u,ă în 2005, ar ob ine 1000ţ

euro/m2 X 500 m2= 500000 euro. Suma maxim pe care terenul ar genera-oă

într-o utilizare alternativ este costul de oportunitate al utiliz rii terenuluiă ă

pentru firm . Acest cost este identic cu cel pe care Popescu l-ar suportaă

dac ar trebui s cumpere terenul de pe pia a imobiliar în 2005. Costulă ă ţ ă

istoric este irelevant.

Factorii de produc ie utiliza i în activitatea economic provin, deţ ţ ă

regul , de la al i agen i economici, pentru care produc torul face cheltuieliă ţ ţ ă

cu cump rarea lor. Totodat , în economia de pia , întreprinz torulă ă ţă ă

1 Costurile contabile sunt, de cele mai multe ori, costuri istorice

1



produc tor poate utiliza resurse proprii pentru care nu face cheltuieli c treă ă

ter e persoane. Pentru a delimita cele dou surse de provenien a factorilorţ ă ţă

de produc ie, se utilizeaz no iunile deţ ă ţ cost explicit şi cost implicit.

Costurile de oportunitate care iau forma unei pl i monetare explicite c treăţ ă

proprietarii factorilor de produc ie se numescţ costuri explicite. Costurile

de oportunitate care nu necesit o plat monetar de c tre firm seă ă ă ă ă

numesc costuri implicite. Costurile implicite nu se reg sesc întotdeauna înă

costurile contabile ale unei companii şi în profitul contabil al acesteia. Să

lu m un exemplu pentru clarificare. Pentru a-şi înfiin a propria firm ,ă ţ ă

Bestsoft s.r.l, Ionescu renun la slujba sa de programator la o alt firm ,ţă ă ă

unde salariul s u era de 500 euro pe lun . În acelasi timp, el angajeaz doiă ă ă

programatori pe care îi pl teşte cu 300 euro pe lun . Costurile expliciteă ă

lunare cu for a de munc ale Bestsoft sunt de 2X300=600 euro. La acesteaţ ă

îns trebuie ad ugate costurile implicite, în cazul nostru costul deă ă

oportunitate al muncii prestate de Ionescu, de 500 de euro pe lun .ă

Costurile totale lunare cu for a de munc ale Bestsoft sunt deci costurileţ ă

explicite plus costurile implicite. Nu toate aceste costuri se vor reg si îns înă ă

costurile contabile. În exemplul nostru, costul implicit al muncii lui Ionescu

nu se va reg si în costurile contabile şi nici în calcularea profitului contabil.ă

Profitul contabil este calculat ca diferen a dintre veniturile totale aleţ

firmei şi costurile explicite. O evaluare corect a profitabilit ii firmei se faceă ăţ

îns pe baza profitului economic, care ia în considerare atât costurileă

implicite, cât şi pe cele explicite ale producerii unui bun. Profitul economic se

calculează ca diferenţa dintre veniturile totale ale firmei şi suma costurilor explicite şi

implicite. Să presupunem că unicele costuri ale firmei Bestsoft sunt cele cu forţa de muncă.

Firma, încasează din serviciile furnizate 1000 euro pe lună. Din punct de vedere strict contabil

firma este profitabilă, profitul contabil fiind de 400 de euro pe lună. Din punct de vedere

economic însă, o dată ce toate costurile sunt luate în considerare, firma pierde 100 de euro pe

lună. Cu alte cuvinte, lui Ionescu îi rămân numai 400 euro pe lună în buzunar ca proprietar al

Bestsoft, în timp ce ar fi câştigat 500 ca programator.

Un alt principiu important în evaluarea costurilor este cel al actualizării2. Acesta

semnifică aducerea la acelaşi moment de referinţă a tuturor cheltuielilor incluse în cost; aceasta

2 Vezi şi anexa de la capitolul 11.

2



deoarece o sum de bani nu are aceeaşi valoare economic în momenteă ă

diferite de timp. Ca urmare, costurile prezente sunt diferite de costurile

viitoare. S ilustr m aceast problem cu un exemplu simplu. Să ă ă ă ă

presupunem c ave i de f cut o plat în valoare de 1000 de euro peste ună ţ ă ă

an şi o alt plat , tot de 1000 de euro, mâine. Rata dobânzii pentru ună ă

depozit la termen, în euro, pe 1 an, este de 4%. Cele dou pl i au o valoareă ăţ

economic diferit , pentru c mâine pute i depune în banc numai 961,53ă ă ă ţ ă

euro urmând ca peste un an s retrage i aceşti bani, împreun cu dobândaă ţ ă

aferent , adic exact cei 1000 de euro pe care îi ave i de pl tit la momentulă ă ţ ă

respectiv. Prin urmare valoarea prezent a 1000 de euro pe care îi datora iă ţ

peste un an este de numai 961,53 euro.3 Valoarea prezent a celor 1000 deă

euro pe care îi datorati mâine este, evident, 1000 de euro.

În raport cu volumul produc iei şi în func ie de intervalul de timp laţ ţ

care se raporteaz , costurile de produc ie au un comportament diferit. Deă ţ

aceea, evolu ia costurilor este analizat şi urm rit atât pe termen scurt,ţ ă ă ă

cât şi pe termen lung.

Firmele folosesc o varietate de factori pentru a produce. Unii din

aceşti factori, cum ar fi cantitatea de materie prim , energia şi cantitatea deă

munc folosit pot fi ajusta iă ă ţ imediat pentru a creşte sau sc dea volumulă

produc iei. De aceea, aceşti factori se numescţ variabili Alti factori îns nuă

pot fi ajusta i imediat. Ei includ hale de produc ie, birouri, echipamente,ţ ţ

for de munc specializat etc. Aceşti factori se numescţă ă ă factori ficşi.

Diferen a dintre factorii ficşi şi cei variabili este cea care determinţ ă

distinc ia între dou orizonturi temporale: termenul scurt şi termenul lung.ţ ă

Aşa cum s-a men ionat şi în capitolul „ţ Cererea, oferta şi echilibrul pie ei ţ ”,

termenul scurt este acea perioad de timp în care anumi i factori nu pot fiă ţ

ajusta i, sunt ficşi.ţ Termenul lung este perioada de timp în care to i factoriiţ

pot fi ajusta i.ţ Perspectivele „pe termen scurt” şi „pe termen lung” nu sunt

deci definite în termeni calendaristici. În plus, ele difer în func ie de tipulă ţ

de întreprindere sau de produs.

3 Cum am ajuns la aceasta cifr ? Far a intra în am nunte, valoarea prezent a uneiă ă ă ă

sume viitoare Sn, unde n este num rul de ani, esteă S0= Sn/(1+r) n, unde r este rata anuală

a dobânzii.

3



Costul de produc ie constituie un criteriuţ esen ial în fundamentareaţ

deciziilor întreprinz toriloră privind asimilarea în fabrica ie a noilor produse.ţ

Numai printr-o estimare simultan cât mai exact a cheltuielilor deă ă

produc ie şi a pre ului prezumtiv de vânzare al m rfurilor se poate apreciaţ ţ ă

dac veniturile ob inute vor dep şi cheltuielile şi se va ob ine rata deă ţ ă ţ

rentabilitate acceptabil .ă

Costul de produc ie este şi un indicator de referin al niveluluiţ ţă

eficien ei economice. Urm rirea nivelului real al cheltuielilor de produc ieţ ă ţ

ofer agen ilor economici posibilitatea s cunoasc volumul factorilor deă ţ ă ă

produc ie consuma i şi eficien a acestor consumuri, comparativ cu normeleţ ţ ţ

de cheltuieli prev zute sau cu nivelul consumurilor realizate de c tre firmeleă ă

concurente.

Costul de produc ie constituie un indicator esen ial pentru stabilireaţ ţ

pre ului cerut de vânz torţ ă în procesul de negociere a m rfii cu agen iiă ţ

economici cump r tori. Cunoscând nivelul exact al cheltuielilor deă ă

produc ie, vânz torul va şti între ce limite poate s negocieze pre ul deţ ă ă ţ

vânzare, astfel încât s -şi recupereze aceste cheltuieli şi s ob in şi ună ă ţ ă

profit.

În sfârşit, prin compararea cu pre ul interna ional, costul de produc ieţ ţ ţ

orienteaz întreprinderile s -şi îmbun t easc permanent structuraă ă ă ăţ ă

importurilor şi exporturilor.

6.2. Produc ia şi costurile de produc ie pe termen scurtţ ţ

6.2.1. Func ia de produc ie pe termen scurtţ ţ

Rela ia matematic dintre cantitatea de factori utiliza i şi produc ia ţ ă ţ ţ

fizic maxim ob inut din combinarea acestora poart denumirea deă ă ţ ă ă

func ie de produc ieţ ţ . Pe termen scurt, o parte din factorii de produc ieţ

sunt ficşi, iar sporul de produc ie este realizat numai prin ajustarea factorilorţ

variabili. Pentru simplificare, vom presupune în acest subcapitol c există ă

doar doi factori de produc ie, munca şi capitalul, iar munca este uniculţ

factor variabil pe termen scurt.

4



Faptul c numai factorul munc poate fi modificat face ca, fiind dată ă

un anumit num r de muncitori angaja i, creşterilor ulterioare ale acestuia să ţ ă

îi corespund sporuri de produc ie total din ce în ce mai mici. În termeniă ţ ă

economici, spunem c func ia de produc ie pe termen scurtă ţ ţ are un produs

marginal descresc toră . Produsul marginal este definit drept creşterea

în produc ia total rezultat dintr-o creştere cu o unitate a factorului ţ ă ă

variabil. Cu alte cuvinte:

Qm = ΔQ/ΔL

unde Qm este produsul marginal, ΔQ varia ia în produc ia total , iarţ ţ ă ΔL

modificarea în utilizarea factorului muncă.

S lu m un exemplu numeric. Firma Jeni&Nelu produce sticl curbat .ă ă ă ă

Presupunem c , pe termen scurt, dotarea tehnic a firmei nu poate fiă ă

modificat , iar produc ia poate fi majorat numai prin creşterea num ruluiă ţ ă ă

de muncitori. Func ia de produc ie şi produsul marginal sunt prezentate înţ ţ

tabelul 6.1, iar reprezentarea grafic a func iei în figura 6.1.ă ţ

Tabelul 6.1 Func ia de produc ie şi produsul marginal ale firmei Jeni&Neluţ ţ

Muncă (Muncitori/zi)Capital(utilaje)

Producţie

totală (Q)(bucăţi/zi)

Produsul marginal(Qm)

0 1 0

1 1 0 0

2 1 1 1=(1-0)/(2-1)

3 1 3 2=(3-1)/(3-2)

4 1 7 4

5 1 10 3

6 1 12 2

7 1 13 1

8 1 13 0

5



Figura 6.1 Functia de productie a firmei Jeni&Nelu

0

2

4

6

8

10

12

14

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Numar de muncitori/zi

P r o d u c t i e ( u n i t a t i / z i

Productia fizica totala

Tabelul 6.1 ilustreaz cum, pe masur ce num rul de muncitoriă ă ă

creşte, produsul marginal al unui muncitor scade. Intuitiv, v pute i imaginaă ţ

sursa produsului marginal descresc tor: din ce în ce mai mul i muncitoriă ţ

împart acelaşi unic echipament şi lucreaz într-un mediu din ce în ce maiă

aglomerat. În exemplul nostru, produsul marginal ob inut din angajareaţ

celui de al optulea muncitor este zero.

6.2.2 Func ia de produc ie şi costurileţ ţ

Costul total (CT ) exprim , în form b neasc , consumurile totaleă ă ă ă

de factori de produc ie realizate pentru ob inerea unui volum dat alţ ţ

produc iei. Costul total al producerii fiec rui nivel de produc ie poate fiţ ă ţ

ob inut din func ia de produc ie, prin luarea în calcul a pre urilor factorilorţ ţ ţ ţ

de produc ie folosi i.ţ ţ

S presupunem că ă salariul unui muncitor angajat al firmei Jeni&Nelu

este de 100000 lei pe zi, iar costul capitalului este de 250000 lei pe zi.

Costurile fixe, variabile şi totale se reg sesc în tabelul 6.2.ă

Tabelul 6.2 Costurile totale si marginale ale firmei Jeni&Nelu

6



Producţietotală

Q

Muncă(Muncitori/zi)

L

Costuri cu

munca(variabile) CV

Capital(utilaje/zi)

K

Costuri cucapitalul

(fixe)CF

Costuritotale

CT

Costmarginal

Cm

0 0 0 1 250000 250000

1 2 200000 1 250000 450000 200000

3 3 300000 1 250000 550000 500007 4 400000 1 250000 650000 25000

10 5 500000 1 250000 750000 33333

12 6 600000 1 250000 850000 50000

13 7 700000 1 250000 950000 100000

Dac reprezent m grafic nivelul costului total pentru fiecare nivel ală ă

produc iei ob inemţ ţ func ia costului totalţ (figura 6.2). Prin urmare, func iaţ

costului total deriv direct din func ia de produc ie şi din pre urile factorilor.ă ţ ţ ţ

Din figura 6.2 se poate observa c , de la un anumit nivel al produc iei,ă ţ costul total creşte într-un ritm cresc tor. Aceast evolu ie a costului nu esteă ă ţ

întâmpl toare şi deriv din produsul marginal descresc tor ceă ă ă

caracterizeaz func ia de produc ie pe termen scurt. Dat fiind c , începândă ţ ţ ă

de la un anumit nivel de utilizare, productivitatea fiec rei unit i adi ionaleă ăţ ţ

de factor variabil este din ce în ce mai mic , costurile totale cresc din ce înă

ce mai repede. Creşterea în costul total datorat creşterii produc iei cu oă ţ

unitate se numeşte cost marginal (Cm). Costul marginal este un conceptextrem de important în analiza economic . El se calculeaz ca:ă ă

Q

CT C m

∆

∆=

Atunci când modificarea produc iei este infinit de mic , formula deţ ă

mai sus devine derivata costului total în func ie de cantitate.ţ

Costul marginal al firmei Jeni&Nelu este prezentat în ultima coloan aă tabelului 6.2.

7

1000000

750000

500000

250000

5 10 15 Produc ie (unit i/zi)ţ ăţ

Costultotal

Figura 6.2. Curba costului total al firmei Jeni&Nelu

0



Costul total este suma costurilor fixe şi variabile suportate de c treă

firm :ă

CV CF CT +=

Orice firmă are costuri care nu variaz cu nivelul produc ieiă ţ , numite

costuri fixe (CF). Aceste costuri sunt suportate de aceasta chiar dac nuă

se produce nimic. Dac firma închiriaz capitalul, de exemplu, acest costă ă

este suportat indiferent dac firma produce sau nu şi este acelaşi la oriceă

nivel al produc iei.ţ Combustibilii pentru înc lzitul halelor şi birourilor,ă

costurile cu iluminatul, chiriile, salariile indirecte, dobânzile sunt alte

exemple de costuri fixe. Costul variabil (CV) reprezint consumurileă

factorilor de produc ie, în form b neasc , ce se modific în func ie de ţ ă ă ă ă ţ

cantit ile produseăţ . În aceasta se includ: materii prime şi materiale de bază

şi auxiliare, semifabricate, combustibili pentru produc ie, energie pentruţ

produc ie, ap tehnologic , salarii directe etc. Costurile variabile,ţ ă ă asociate

factorilor variabili, se modific deci o dat cu nivelul produc iei. Uneleă ă ţ

costuri, variaz în mod strict propor ional cu volumul produc iei (deă ţ ţ

exemplu, consumul de materii prime), iar alte costuri variază

nepropor ional, mai repede sau mai încet (de exemplu, consumul deţ

benzin al unui vehicul, orele suplimentare, dincolo de durata normal deă ă

lucru, sunt pl tite cu un tarif superior tarifului normal).ă Fluctua iile costuluiţ

total cu nivelul produc iei reproduc, prin urmare, varia iile costului variabil.ţ ţ

Costul marginal este şi el determinat de evolu ia costurilor variabileţ

deoarece:

Q

CV

QQ

CV CF CV CF

QQ

CT CT

Q

CT C

m∆

∆=

−

−−+=

−

−=

∆

∆=

01

0011

01

01

În tabelul 6.2 de mai sus, cheltuielile cu for a de munc reprezintţ ă ă

costurile variabile, iar cele cu capitalul costurile fixe.

Costurile totale, fixe şi variabile pot fi exprimate pe unitate de produs şi în acest caz se

numesc costuri medii sau unitare.

Costul mediu fix (CMF) reprezint costul fix pe unitate de produs:ă

8



Q

CF CMF =

Costul mediu variabil (CMV) reprezinta costul variabil pe unitate

de produs:

CMV

Q

CV =

.

Costul mediu total sau costul unitar (CM) este costul total pe

unitate de produs:

CMV CMF Q

CV CF

Q

CT CM +=

+== .

Tabelul 6.3 prezint costurile medii şi marginale ale firmei Avensisă S.A., iar figura 6.3 reprezint grafic func iile de cost.ă ţ

Tabelul 6.3. Costurile medii şi marginale pe termen scurt ale firmei AVENSIS S.A

ProducţieCosturi

variabile

(CV)

Costurifixe (CF)

Costuritotale

(CT)

Costulmarginal

(CM)

Costulmediu fix

(CMF)

Costul

mediuvariabil

(CMV)

Costulmediu

total (CM)

0 0 150 150

1 38 150 188 38 150.00 38.00 188.002 72 150 222 34 75.00 36.00 111.00

3 102 150 252 30 50.00 34.00 84.00

4 130 150 280 28 37.50 32.50 70.00

5 155 150 305 25 30.00 31.00 61.00

6 178 150 328 23 25.00 29.67 54.67

7 199 150 349 21 21.43 28.43 49.86

8 220 150 370 21 18.75 27.50 46.25

9 240 150 390 20 16.67 26.67 43.33

10 260 150 410 20 15.00 26.00 41.00

11 282 150 432 22 13.64 25.64 39.27

12 305 150 455 23 12.50 25.42 37.92

13 330 150 480 25 11.54 25.38 36.9214 357 150 507 27 10.71 25.50 36.21

15 388 150 538 31 10.00 25.87 35.87

16 422 150 572 34 9.38 26.38 35.75

17 460 150 610 38 8.82 27.06 35.88

18 502 150 652 42 8.33 27.89 36.22

19 550 150 700 48 7.89 28.95 36.84

20 603 150 753 53 7.50 30.15 37.65

21 662 150 812 59 7.14 31.52 38.67

22 727 150 877 65 6.82 33.05 39.86

23 800 150 950 73 6.52 34.78 41.30

23 880 150 1030 80 6.25 38.26 44.51

9



6.2.3 Rela ia dintre costul marginal, costul mediu variabil şi costulţ

mediu total

Din tabelul 6.3 şi din figura 6.3 observ m c :ă ă

- Costurile fixe medii descresc continuu cu nivelul produc iei, reflectândţ

faptul c acelaşi cost fix este „împ r it” la din ce în ce mai multeă ă ţ

unit i de produs.ăţ

- Costurile medii totale, costurile medii variabile şi cele marginale

descresc şi apoi cresc (au o forma de U). Atât costurile marginale, cât

şi cele medii variabile cresc de la un anumit nivel al produc iei, dinţ

cauza produsului marginal descresc tor al factorilor variabili. Costulă

mediu total reflect evolu ia combinat a costurilor medii fixe şiă ţ ă

variabile. Punctul de minim al costului mediu total se numeşte

m rimea optimă ă pe termen scurt a firmei.

- Costul marginal scade şi creşte mai repede decât scad şi cresc

costurile medii variabile şi totale. Se poate observa c , atât timp câtă

costul marginal este sub costul mediu total sau sub costul mediu

variabil, acestea din urm scad. Atunci când costul marginal esteă

deasupra costului mediu total sau deasupra celui variabil, aceste

costuri cresc. Aceast rela ie nu este întâmpl toare, ci reprezint oă ţ ă ă

regul matematic general . Ca urmare,ă ă ă curba costului marginal va

intersecta curbele costurilor medii totale şi medii variabile în punctele

de minim ale acestora.4

4 Demonstra ia matematic este simpl . Func ia costurilor medii işi atinge minimul cândţ ă ă ţ prima derivat devine zero. Deci:ă

CM Q

CT

CmCT CmQQ

CT QCT Q

QQCT QCM === >=−×= >=

×−∂∂×

= >=∂∂∂∂ = 002

1/

0/)/(/ .

O demonstra ie similar se poate face şi pentru curba costurilor variabile.ţ ă

10



Figura 6.3 Costurile medii si marginale ale firmei AVENSIS S.A.

0.00

20.00

40.00

60.00

80.00

100.00

120.00

140.00

160.00

180.00

200.00

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

Productia (unitati/luna)

C o s t u r i ( m i l i o a n e l e i / l u n a

CM

Cm

CMF

CMV

6.3 Evolu ia costurilor pe termen lungţ

Dac pe termen scurt întreprinz torii pot m ri produc ia numai înă ă ă ţ

limita capacit ilor de produc ie existente, pe termen lung constrângerileăţ ţ

legate de factorii ficşi dispar.

În cadrul unui orizont de timp îndelungat, întreprinz torii auă

posibilitatea s intervin asupra m rimii capacit ii de produc ie prină ă ă ăţ ţ

investi ii, cu ajutorul c rora se dau în exploatare noi capacit i de produc ieţ ă ăţ ţ

(dac se urm reşte creşterea dimensiunilor produc iei) sau prin renun areaă ă ţ ţ

la o serie de capacit i. Deci, pe o perioad lung , practic toate costurile auăţ ă ă

caracter variabil.

6.3.1 Rela ia dintre costurile pe termen scurt şi costurile pe termenţ

lung

Deoarece firmele sunt mai flexibile pe termen lung, ele pot produce la

costuri medii mai sc zute decât cele pe termen scurt. De aceea,ă curba

costului mediu pe termen lung este reprezentat grafic ca o curbă ă

11



înf şur toare a curbelor costurilor medii pe termen scurt (i se mai spune şiă ă

curba-plic). Pe termen lung, firmele îşi pot alege pe ce curb a costuriloră

medii pe termen scurt s se situeze, adic pot alege o anumit dimensiuneă ă ă

a firmei care s le minimizeze costurile producerii unui anumit nivel deă

produc ie. Punctele de tangen dintre curbele costurilor medii pe termenţ ţă

scurt şi costul mediu pe termen lung reprezint costul minim asociat aceluiă

nivel de produc ie.ţ

Câteva exemple vor ilustra mai bine rela ia dintre costurile medii peţ

termen scurt şi costul mediu pe termen lung. În figura 6.4, sunt

reprezentate trei firme identice ca tehnologie: una de m rime mic , alta deă ă

m rime mijlocie şi alta de m rime mare, descrise de curbele costurilor loră ă

medii pe termen scurt. O firm care vrea s produc 10000 de unit i peă ă ă ăţ

lun , de exemplu, va alege pe termen lung dimensiunea medie. Dac ară ă

alege o capacitate mare, costurile ar fi ridicate, pentru c o mare parte aă

acestei capacit ti ar r mâne nefolosit .ă ă ă

Firma de m rime medie reprezentat în figura 6.4 produce 10000 deă ă

produse pe lun la costul mediu de 1 milion lei/bucat . Pe fondul unei cereriă ă

ridicate din partea consumatorilor, firma doreşte îns s -şi makorezeă ă

produc ia la 11000 de unit i pe lun . Pe termen scurt, deoarece nu îşiţ ăţ ă

poate schimba capacitatea (m rimea), aceast firm trebuie s majorezeă ă ă ă

cantitatea de factori variabili utiliza i. Produsul marginal descresc tor alţ ă

acestor factori determin costurile medii totale s creasc la 1,5 milioaneă ă ă

pe unitate de produs. Pe termen lung îns , firma îşi poate creşte şiă

capacitatea de produc ie (şi, ca atare, trece pe o curb a costurilor peţ ă

termen scurt situat la dreapta), ceea ce îi va permite s produc celeă ă ă

11000 de unit i la un cost mediu de aproximativ 1 milion lei.ăţ

Perioada de timp în care firmele îşi pot ajusta capacit ile deăţ

produc ie este diferit de la firm la firm şi de la industrie la industrie.ţ ă ă ă

Construirea unui reactor nuclear dureaz între 5 şi 10 ani. Extinderea unuiă

restaurant, pe de alt parte, se poate face în câteva s pt mâni.ă ă ă

12



Figura 6.4. Relatia dintre costurile medii pe termen scurt şi costul mediu pe

termen lung

6.3.2 Economiile şi dezeconomiile de scară

Creşterea sau sc dereaă , pe termen lung, a capacit ii de produc ie aăţ ţ

firmelor poart denumirea de modificare a scarei de produc ie. O schimbareă ţ

în scara de produc ieţ poate afecta în mod diferit costul mediu pe termen

lung, în func ie de tehnologia de produc ie. Firmele pot avea trei tipuri deţ ţ

randamente de scară.

Atunci când costul mediu pe termen lung scade o dat cu creştereaă

nivelului produc iei firmaţ beneficiaz de economii de scară ă sau deeconomii interne de scar . Atributul deă intern are menirea de a atrage

aten ia c astfel de economii se ob in numai la nivelul întreprinderii (înţ ă ţ

cadrul acesteia), nu şi la cel de ramur sau de economie na ional . Acesteă ţ ă

economii de scar pot fi cuă caracter tehnic sau cu caracter financiar.

Avantajele tehnice ale fabric rii pe scar mare pot fi diverse, remarcându-ă ă

se cele care rezult dîntr-o mai bună ă specializare a sarcinilor în cadrul

întreprinderii şi din folosirea utilajelor moderne din dotarea tehnic . Oă

întreprindere cu capacitate de produc ie mare poate beneficia de lucr toriţ ă

13

CM (termen scurt)Marime mica afirmei

CM (termen scurt)Marime medie afirmei

CM (termen scurt)Marime mare afirmei

Costul mediu pe termenlung (CML)

9000 10000 11000

1.5 mil

1 mil



specializa i în executarea aceloraşi produse, opera ii etc. Timpul lor deţ ţ

munc este astfel mai bine valorificat comparativ cu o întreprindere deă

dimensiuni mici, ob inând astfel o creştere a productivit ii muncii.ţ ăţ

Deoarece utilajele sunt indivizibile, utilajele moderne, specializate, cu

performan e tehnico-func ionale deosebite nu se justific a fi folosite decâtţ ţ ă

atunci când volumul produc iei pe care întreprinderea îl poate vinde esteţ

suficient de mare. Pe lâng economiile de scar cu caracter tehnic, oă ă

întreprindere poate avea şi economii de scar cu caracter financiar,ă

datorate ob inerii, din partea furnizorilor, a unor reduceri de pre uri,ţ ţ

bonifica ii pentru comenzi importante ş.a. Similar, de la b nci o astfel deţ ă

firm poate beneficia de condi ii de credit şi de finan are mai avantajoase.ă ţ ţ

Atunci când costul mediu pe termen lung nu se modific o dat cuă ă

nivelul produc iei, firma areţ randamente de scar constanteă .

Cu anumite tehnologii sau la niveluri foarte ridicate ale produc iei seţ

pot instala dezeconomii de scară, adic s aib loc o creştere a costuluiă ă ă

mediu pe termen lung o dat cu creşterea nivelului produc iei.ă ţ

Dezeconomiile de scar sunt generate deă probleme de coordonare ce apar

în cadrul organizatiilor foarte mari, cum ar fi:

- dificult i manageriale, care se amplific dup ce dimensiunileăţ ă ă

întreprinderii dep şesc anumite limite (când canalele de transmitere aă

informa iilor se complic foarte mult, deciziile fundamentându-se tot maiţ ă

greu, transmiterea lor presupunând un timp îndelungat etc.);

- gestiunea stocurilor devine, de asemenea, foarte costisitoare dacă

dimensiunile produc iei sunt foarte mari;ţ

- adapt rile produc ieiă ţ la schimb rile pie ei se realizeaz tot mai greu,ă ţ ă

Teoretic, curba costurilor pe termen lung ale unei firme poate reflecta

toate tipurile de randamente de scar , caz în care ea va avea forma de Uă

prezentat în figura 6.4. Firmele din figura 6.4 beneficiaz de economii deă ă

scar pân la un nivel al produc iei de aproximativ 9000 unit i pe lun .ă ă ţ ăţ ă

Între 9000-11000 unit ti pe lun randamentele de scar sunt constante, iară ă ă

dup 11000 se instaleaz dezeconomiile de scar . Punctul de minim ală ă ă

14



curbei costului mediu pe termen lung reprezintă dimensiunea optimă a

întreprinderii. Studiile empirice arat c , în practic , zona de economii deă ă ă

scar tinde s fie relativ redus , ea fiind urmat de o por iune relativ lungă ă ă ă ţ ă

cu randamente de scar constante. Zonele de dezeconomii de scar suntă ă

mai putin vizibile şi apar numai la niveluri foarte ridicate ale produc iei.ţ

15



ANEXĂ

Analiza pragului de rentabilitate şi a gradului de senzitivitate

Pragul de rentabilitate este acel nivel al produc iei pentru care profitulţ

realizat este zero. S consider m urm torul grafic simplificat (VT = venită ă ă

total, CT = cost total, CFT = cost fix total, CVT = cost variabil total):

Profitul este zero în punctul unde venitul total este egal cu costul

total:

Profit = 0 = VT – CT = VT – CFT – CVT = P x Q – CFT – Q x CVM

Deci:

Q(P – CVM) = CFT

Rezult c nivelul pragului de rentabilitate este:ă ă

Qr =CVM P

CFT

−

Dac firma care şi-a calculat acest prag de rentabilitate reuşeşte să ă

produc o cantitate mai mare decât Qă r , atunci ea va ob ine un profit pozitiv.ţ

VT

CT

CFT

Q

P

CVT

16



Dac îns nu va reuşi s ajung cu produc ia la pragul de rentabilitate,ă ă ă ă ţ

atunci firma va înregistra pierderi.

Analizând graficul de mai sus, se poate observa c :ă

• O creştere a costului mediu variabil va determina o creştere a pantei

dreptei costului total şi, în consecin , o creştere a nivelului praguluiţă

de rentabilitate.

• O creştere a costului fix va determina o deplasare paralel , în sus, aă

dreptei costului total şi, în acest fel, nivelul pragului de rentabilitate

va creşte.

Consecin a practic a acestor observa ii este urm toarea. O firm cuţ ă ţ ă ă

costuri fixe mari şi costuri variabile sc zute va avea un prag de rentabilitateă

mai ridicat decât una cu costuri fixe mici şi costuri variabile mari. Putem să

consider m c , de regul , firmele cu costuri fixe mari utilizeaz mai multă ă ă ă

capital din punctul de vedere al factorilor de produc ie (sunt mai capital-ţ

intensive), în vreme ce firmele cu costuri variabile mai mari utilizeaz maiă

mult munc (sunt mai intensive în factorul munc ). Deci, firmele cu oă ă ă

capital-intensivitate mai mare îşi vor atinge pragul de rentabilitate la valori

mai mari de produc ie, ceea ce constituie un dezavantaj. Şi atunci de ce arţ

mai investi o firm în achizi ionarea de capital?ă ţ

R spunsul îl d un alt indicator, şi anume gradul de senzitivitate.ă ă

Acesta m soar efectul modific rii cantit ilor vândute asupra profituluiă ă ă ăţ

firmei. Formula de calcul este asem n toare celor din capitolul 3, referitor laă ă

elasticit i, adic modificarea procentual a profitului raportat laăţ ă ă ă

modificarea procentual a cantit ii vândute:ă ăţ

GS =

0

0

%

%

Q

QQ ∆

Π

∆Π

=∆

∆Π

Dac , de exemplu, GS = 3, aceasta înseamn c la o creştere aă ă ă

vânz rilor cu 10%, profitul firmei va creşte cu 30%.ă

Dac vom dezvolta formula de mai sus, vom putea ob ine:ă ţ

17



GS =CFT CMV P Q

CMV P Q

−−

−

)(

)(

Din aceast formul se observ c o firm cu costuri fixe mari şiă ă ă ă ă

costuri variabile reduse va avea un grad de senzitivitate mai mare. Cu alte

cuvinte, deşi trebuie s produc o cantitate mare pentru a-şi atinge pragulă ă

de rentabilitate, totuşi, o dat acest prag dep şit, profitul acestei firme vaă ă

creşte mai repede decât profitul unei firme cu costuri fixe mici şi costuri

variabile mari. La fel de adev rat este îns şi situa ia invers : profitul s uă ă ă ţ ă ă

va sc dea mai repede în perioade de recesiune economic , adic atunciă ă ă

când, se presupune, cantitatea vândut scade sub pragul de rentabilitate.ă

Şi, în plus, firma devine neprofitabil la niveluri mari de produc ie.ă ţ

Concluzionând, nivelul pragului de rentabilitate şi gradul de

senzitivitate au o mare influen asupra deciziei unei firme care analizeazţă ă

posibilitatea de a se transforma dintr-o firm de tip vechi, care foloseşteă

mult for de munc , într-una de tip nou, modern , automatizat , într-ună ţă ă ă ă

cuvânt, capital-intensiv .ă

În anumite circumstan e, o firm nu îşi poate calcula costul mediuţ ă

variabil şi nici pre ul. Aceasta se întâmpl , de exemplu, atunci când firma nuţ ă

produce un singur produs, ci mai multe. În aceste situa ii, nu mai putemţ

folosi formula de mai sus pentru calculul pragului de rentabilitate.

Ceea ce putem face este s calcul m pragul de rentabilitate, dar înă ă

termeni valorici, de venituri. Pentru aceasta, este îns nevoie s accept m oă ă ă

ipotez simplificatoare şi anume c procentul costului variabil în total venită ă

este constant.

Dac , în cazul unei firme multi-produs, procentul costului variabilă

mediu al fiec ruia în pre este diferit, atunci – pentru ca ipoteza formulată ţ ă

s r mân valabil – trebuie ca procentul fiec rui produs în total totală ă ă ă ă

venituri s fie constant.ă

S not m:ă ă

a =VT

CVT

Deci, CVT = a x VT.

Dar ştim c VT = CFT + CVT (defini ia pragului de rentabilitate).ă ţ

18



Deci, VT = CFT + a x VT.

Sco ând venitul total, ob inem nivelul pragului de rentabilitate,ţ ţ

exprimat valoric, în unit i monetare:ăţ

VT = a

CFT

−1

9

6_costul_de_productie

Documents

Transcript of 6_costul_de_productie