Dacia literara si intreaga miscare ideologica, culturala si literara are meritul de a fi pus bazele modernizarii culturii romanesti si reflectă preocupările intelectuale şi sensibilitatea unei epoci, simbolizînd o unitate etnică, lingvistică, teritorială.

La 30 ianuarie 1840 ia fiinta la Iasi revista “Dacia literara” din initiativa si sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, fiind “intaia revista de literatura oraganizata” .(George Calinescu).

Numele revistei este ales semnificativ, pentru a exprima unitatea de neam si de tara, Dacia, revista milita implicit pentru realizarea independenţei, pentru unitatea culturală şi naţională a vechii Dacii. Prin cele trei numere aparute, revista “Dacia literara” a reprezentat un adevarat ferment spiritual ce a generat efecte de lunga durata in intreg spatiul sensibilitatii si al gandirii romanesti.

Cu o aparitie scurta in timp, ianuarie – iunie 1840, revista “Dacia literara” a fost suprimata de catre domnitorul Mihail Sturdza, dupa numai trei numere. Cu toate acestea, in paginile sale au aparut scrieri valoroase si au publicat scriitori ce vor intra in patrimoniul literaturii romane: Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, C.Stamati, Al. Donici. “Pentru a spune totul intr-un cuvant, generatia lui Kogalniceanu are meritul de a fi facut romantismul plauzibil constiintei romanesti”. (George Ivascu) .

In primul numar al revistei, Mihail Kogalniceanu, in varsta de 23 de ani, publica articolul-program Introductie, in care evidentiaza principalele idei care vor sta la baza crearii si orientarii literaturii romanesti si care este considerat primul manifest al romantismului romanesc. Programul revistei preciza că va evita politica şi se va ocupa numai de literatura scrisă de românii de pretutindeni, care trebuie „să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi.“

Introducţia formulează teoria specificului naţional al literaturii şi relevă necesitatea selecţiei operelor după criteriul valoric, crearea şi promovarea unei literaturi originale fiind posibilă numai prin îndreptarea poeţilor şi prozatorilor spre trecut istoric, spre creaţia populară, spre peisajul natural şi social al patriei fiind prezentă o implicită intenţie

patriotică. Colaboratori apropiaţi erau: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Alexandru Donici s.a.

Idealurile spre care isi indreptau eforturil artizanii culturali ai momentului au fost reunite in vocea lui Mihail Kogalniceanu, care semneaza Introductia: crearea unei limbi literare unice si a unei literaturi originale, reprezentative pentru toti romanii. Sursele acestei originalitati nu puteau fi legate decat de folclorul romanesc, de istoria neamului, de natura si de realitatile social-politice ale timpului. In acest sens, fiecare scriitor si om de cultura si-a adus contributia prin lucrari teoretice de popularizare. Kogalniceanu condamna deprinderea de a imita literaturi straine, fara nicio legatura spirituala cu specificul romanesc, iar traducerile unor opere de valoare din literatura universala “nu fac o literatura”. El militeaza pentru crearea de popere autohtone, deoarece operele literare trebuie sa pastreze spiritul original si simtirea romaneasca, ca fiind “insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi”.

Kogalniceanu insusi prezinta in detaliu toate ceremoniile unei nunti; Negruzzi scrie veritabile pagini de proza in care descrie costumele populare romesti, da exemple de poezii folclorice cu un deceniu inaintea celor culese de Alecsandri, iar Russo deplange moartea trecutului si risipirea in timp a obiciurilor populare.

In Cugetari, el arata: “Daca este ca neamul roman sa aiba si el o limba si o literatura, spiritul public va parasi spiritul pedantilor si se va indrepta la izvorul adevarat: la traditiile si obiceiurile pamantului, unde stau ascunse inca formele si stilul; si, de as fi poet, as culege mitologia roman, care-i frumoasa ca si aceea latina sau greaca; de as fi istoric, as strabate prin toate bordeele sa descopar o amintire sau o rugina de arma; de as fi gramatic, as calatori pe toate malurile romanesti si as culege limba”; “Dacia este acel intreg, acel vechi spatiu istoric, spart in mai multe bucati, reprezentatii dorind sa-l recompuna luand subiecte inspirate din istoria zbuciumata a neamului romanesc, din folclorul nepretuit si din frumusetea patriei, care pot constitui oricand cele mai originale izvoare de inspiratie pentru scriitori”.

Mihail Kogalniceanu are conceptii iluministe, ramanand, de altfel celebra fraza, prin care indeamna pe toti romanii sa-si cunoasca originile si identitatea spirituala prin intoarcerea catre trecutul istoric al neamului din care provin: “Intrebati dar istoria, si veti sti ce suntem, de unde venim si unde mergem”.

Scriitorii de la “Dacia literara” sunt primii care resimt necesitatea criticii literare, o dorinta intemeiata daca avem in vedere multitudinea de

texte publicate fara niciun descernamant estetic. Se impunea asadar, un filtru de valori, crearea unui set de principii in functie de care sa fie judecata si apreciata opera de arta. Kogalniceanu anunta o critica nepartinitoare - “vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi ai arbitrariului, nu vom fi arbitrari in judecatile noastre literare” -, dand a intelege ca a trecut etapa aprobarilor, a sloganului: “Scrieti, baieti, numai scrieti!”.

Revistă editată în formulă nouă, din anul 1990 de Muzeul Literaturii Române Iaşi şi Societatea Culturală „Junimea '90“ Iaşi în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România şi Consiliul Judeţean Iaşi revista este condusa de: Alexandru Zub, membru al Academiei Române, iniţiatorul şi coordonatorul seriei noi: Lucian Vasiliu, redactori: Carmelia Leonte, Călin Ciobotari, Liviu Apetroaie, Florin Buciuleac.

Colectivul redacţional îşi propune să atragă cele mai prestigioase condeie publicistice. Fiind publicaţie a Societăţii Culturale „Junimea '90“, Dacia literară , în capitolul „Junimea de ieri, Junimea de azi“, conferă un accent deosebit judecăţii critice a vechii societăţi „Junimea“ şi a contribuţiei la cultura română şi europeană, dar se ocupă şi de activitatea actuală, aşa cum reiese aceasta din creaţia membrilor noii societăţi „Junimea '90“. Secţiunea a treia, „Ferestre luminate”, îşi propune stimularea dialogului cultural, promovarea interviului ca instrument de comunicare şi cuminecare şi a eseului ca mod de a configura o ideatică personală. Cu cel de-al patrulea capitol, „Arca lui Noe“, revista se deschide larg spre fenomenul cultural contemporan, în special spre creatorii tineri din domeniul literaturii şi artei. Tot aici sînt cuprinse comentarii asupra celor mai valoroase cărţi, interviuri cu probleme teoretice, profiluri de creatori, poezie, proză, critică şi teorie literară etc.

Revista publică documente literare inedite şi rodul cercetărilor din domeniul muzeologiei realizate de specialiştii Muzeului Literaturii Române şi de alţi cercetători din instituţiile de specialitate (Academie, Universitate ş.a.).

Dacia literară are un nucleu constant de colaboratori: Al. Zub, Constantin Ciopraga, Al. Husar, Gavril Istrate, Dumitru Irimia, Stelian Dumistrăcel, Mircea Coloşenco, arhimandrit Timotei Aioanei, Cassian Maria Spiridon, Liviu Papuc, Andrei Vartic, Ioan Holban, Cezar Ivănescu, Bogdan Ulmu, Bogdan Creţu, cărora li se alătură, la fiecare număr, scriitori, critici, cercetători tineri, traducători, universitari - din ţară şi din străinătate.

Vasile Alecsandri

Costache NegruzziGrigore Alexandrescu

Mihail Kogalniceanu

DACIA LITERARA