65493641-INFORMATICA-JURIDICA
3
INFORMATICA JURIDICĂ A vor bi des pr e inf or matica jur idică, dup ă unii autori nu înseamnă folosirea unei expresii originale; după alţii, este un abuz de limbaj pentru că informatica este o ştiinţă, iar intervenţiile sale în lumea dreptului reprezintă aplicaţii juridice. Noi suntem adepţii noţiunii de informatică juridică pe care o definim ca ştiinţa tratării logice, cu mijloace automate a informaţiei juridice . Ea cuprinde ansamblul aplicaţiilor informatice în serviciul dreptului. Disciplină tânără şi în pl ină dezvoltare, ea este pr ofund marcat ă de caracterul pr ac ti c al răspunsurilor şi mijloacelor sale, remarcându-se prin creativitate şi reflecţii teoretice asupra gândir ii şi limbajului juridic. Informatica juridică are particularităţi care o disting de celelalte tehnici făcând din ea un instrument original de schimbare. Materia sa primă este informaţia juridică; ea reprezintă celula fundamentală a întregului sistem juridic; de aceea, prin prelucrarea informaţiei juridice, ea are o puternică influenţă asupra modelelor de gândire, asupra structurilor, mentalităţilor, oamenilor şi lucrurilor. Informatica juridică este un remarcabil instrumen t în serviciul dr ept ului, dar şi un fac tor de mutaţie important în domeniul juridic. Este dificil de întocmit un tablou de ansamblu al aplicaţiilor informaticii în drept, ele sunt variate şi numeroase, fiind legate de realizări juridice confirmate, unele în curs de experimentare sau studii teoretice. Un prim efort de clasificare tinde să distingă clar informatica juridică - obiect al dreptului, de informatica pură şi de dreptul informatic , creat în urmă cu 10 ani, care este o disciplină distinc tă a ştiinţelor juridice. Pentru ca juriştii să cunoască din ce în ce mai multe dosare, acte de procedură, probleme de contencios şi pentru regl area rapoartelor de af aceri, ac eş tia folosesc calculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident înţesate de noţiuni tehnice, cum ar fi dreptul construcţiilor, procedura penală ori criminalistica. Nu există motive fundamentale pentru a concluziona că aceste domenii sunt pur tehnice sau că experţii sunt auxiliari ai juriştilor, iar mecanismul dreptului comun este ineficient în găsirea unei soluţii corecte. Este adevărat că în această viziune se procedează la o analiză limitată în dreptul privat şi în special în dreptul obligaţiilor. Informatica interpelează juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrări consacrate acestor probleme este semnificativ mai mare. Aceste întreb ări sunt genera te de tehnica în s ă ş i , pe ntru c ă în considerarea lor ele sunt fără precedent, soluţiile nu sunt întotdeauna atât de simple pe cât par, dacă ne referim la reglarea unui banal conflict între furnizorul şi consumatorul de valori informatice. Bineînţeles, se pune apriori problema ataşării la o tehnică juridică pe care partizanii teoriei autonomiste preferă să o pună pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea unei dis cip line or igj nale: "Î n mod sig ur, se abandonează pl ă cerii ce afirmă că informatica este cea care doreşte înfiinţarea unui nou drept şi a unor noi jurişti. Ideea este valorizată (fiind rezultatul unui ezoterism sau, dacă preferaţi, a specialiştilor care deţin cunoaşterea şi sunt permanent flataţi) şi comodă (ea dispensându-se de necesitatea existenţei unui drept exterior, prin definiţii valoroase ale altora). Dezbaterile nu sunt inutile, pentru că ele se înscriu în necesitatea cunoaş terii, în ţ e legerii tehnologiei, care este nu numai nouă , ci ş i revoluţionară; în sens sociologic al termenului, ele se integrează în sistemul nostru jur idic într-un pri m caz, dar for mează, în acelaş i timp, obiectul reglementărilor punctuale, de circumstanţă, inspirate din hazardul definiţiilor fort contre le faible, mai puţin în funcţie de progresul tehnic şi de concepţiile politice. Dar discuţiile neacadaemice sunt de natură să constate cu uşurinţă cantitatea şi varietatea temelor concrete care sun t abordate cu ocazia
Transcript of 65493641-INFORMATICA-JURIDICA
7/29/2019 65493641-INFORMATICA-JURIDICA
http://slidepdf.com/reader/full/65493641-informatica-juridica 1/3
INFORMATICA JURIDICĂ
A vorbi despre informatica juridică, după unii autori nu înseamnăfolosirea unei expresii originale; după alţii, este un abuz de limbaj pentru căinformatica este o ştiinţă, iar intervenţiile sale în lumea dreptului reprezintă
aplicaţii juridice.Noi suntem adepţii noţiunii de informatică juridică pe care o definim caştiinţa tratării logice, cu mijloace automate a informaţiei juridice. Ea cuprindeansamblul aplicaţiilor informatice în serviciul dreptului. Disciplină tânără şi înplină dezvoltare, ea este profund marcată de caracterul practic alrăspunsurilor şi mijloacelor sale, remarcându-se prin creativitate şi reflecţiiteoretice asupra gândirii şi limbajului juridic. Informatica juridică areparticularităţi care o disting de celelalte tehnici făcând din ea un instrumentoriginal de schimbare. Materia sa primă este informaţia juridică; ea reprezintăcelula fundamentală a întregului sistem juridic; de aceea, prin prelucrareainformaţiei juridice, ea are o puternică influenţă asupra modelelor de gândire,asupra structurilor, mentalităţilor, oamenilor şi lucrurilor. Informatica juridicăeste un remarcabil instrument în serviciul dreptului, dar şi un factor demutaţie important în domeniul juridic. Este dificil de întocmit un tablou de
ansamblu al aplicaţiilor informaticii în drept, ele sunt variate şi numeroase,fiind legate de realizări juridice confirmate, unele în curs de experimentaresau studii teoretice.
Un prim efort de clasificare tinde să distingă clar informatica juridică -obiect al dreptului, de informatica pură şi de dreptul informatic, creat în urmăcu 10 ani, care este o disciplină distinctă a ştiinţelor juridice. Pentru ca juriştiisă cunoască din ce în ce mai multe dosare, acte de procedură, probleme decontencios şi pentru reglarea rapoartelor de afaceri, aceştia folosesccalculatoare adaptate ori spre scopuri vizate. Aceste dosare sunt evident
înţesate de noţiuni tehnice, cum ar fi dreptul construcţiilor, procedura penalăori criminalistica. Nu există motive fundamentale pentru a concluziona căaceste domenii sunt pur tehnice sau că experţii sunt auxiliari ai juriştilor, iarmecanismul dreptului comun este ineficient în găsirea unei soluţii corecte.
Este adevărat că în această viziune se procedează la o analiză limitată
în dreptul privat şi în special în dreptul obligaţiilor. Informatica interpelează juristul asupra unui spectru mai larg al problematicii, iar cantitatea de lucrăriconsacrate acestor probleme este semnificativ mai mare.
Aceste întrebări sunt generate de tehnica însăşi, pentru că înconsiderarea lor ele sunt fără precedent, soluţiile nu sunt întotdeauna atât desimple pe cât par, dacă ne referim la reglarea unui banal conflict întrefurnizorul şi consumatorul de valori informatice. Bineînţeles, se pune aprioriproblema ataşării la o tehnică juridică pe care partizanii teoriei autonomistepreferă să o pună pentru stigmatizarea vidului juridic, pentru justificarea uneidiscipline origjnale: "În mod sigur, se abandonează plăcerii ce afirmă căinformatica este cea care doreşte înfiinţarea unui nou drept şi a unor noi
jurişti. Ideea este valorizată (fiind rezultatul unui ezoterism sau, dacăpreferaţi, a specialiştilor care deţin cunoaşterea şi sunt permanent flataţi) şicomodă (ea dispensându-se de necesitatea existenţei unui drept exterior,
prin definiţii valoroase ale altora).Dezbaterile nu sunt inutile, pentru că ele se înscriu în necesitateacunoaşterii, înţelegerii tehnologiei, care este nu numai nouă, ci şirevoluţionară; în sens sociologic al termenului, ele se integrează în sistemulnostru juridic într-un prim caz, dar formează, în acelaşi timp, obiectulreglementărilor punctuale, de circumstanţă, inspirate din hazardul definiţiilorfort contre le faible, mai puţin în funcţie de progresul tehnic şi de concepţiilepolitice.
Dar discuţiile neacadaemice sunt de natură să constate cu uşurinţăcantitatea şi varietatea temelor concrete care sunt abordate cu ocazia
7/29/2019 65493641-INFORMATICA-JURIDICA
http://slidepdf.com/reader/full/65493641-informatica-juridica 2/3
dezbaterilor referitoare la doctrină. Trecând în revistă problemele puse, ne punem o primă întrebare: ce
este informatica şi care este domeniul pe care îl acoperă dreptul său? Estenecesar a integra tot ceea ce, mai mult sau mai puţin, necesită utilizarea unuiordinator sau crearea, pe lângă dreptul informatic, a unui drept al banilor(monétique), a unui drept al televiziunii (télématique), a unui drept alcomunicaţiilor (communicatique)? Este suficient să credem că pentru juristul
modern este numai un tic, mai puţin o înclinaţie incorigibilă spre descoperireade noi comparaţii sau trebuie să constatăm că interferenţa noilor tehnologiicu dreptul se produce la diferite nivele, având în vedere totalitateaclasificărilor juridice recunoscute, şi care par singurele artificiale în lotulsoluţiilor acestei materii tradiţionale, pentru amalgamarea unei disciplinemonolitice creată din toate punctele componente.
Pentru a face o panoramă succintă, este necesară stabilirea uneiparalele cu un alt fenomen al societăţii: automobilul. Este necesară, dupăcum se vede, demonstrarea găsirii unui sistem de drept viabil, avândpropriile sale mecanisme, cu structuri normative şi pretoriene care să-l facăpropice pentru încadrarea unei tehnologii noi.
Utilizarea de bună-credinţă a unui vehicul este frecvent generatoare dedistrugeri, de accidente de circulaţie. Această problemă este progresivreglată pe fondul responsabilităţii delictuale printr-o jurisprudenţă adecvată,pe care legiuitorul o consacră, conformează sau precizează de la caz la caz.
De asemenea, folosirea normală a unui calculator este generatoare deneînţelegeri, cel mai adesea între furnizorul unui material inadaptat cerinţelorprevăzute şi clienţii săi. De la celebra afacere Flammarion împotriva IBM,abordarea contenciosului a demonstrat că fundamentul clasic alresponsabilităţii contractuale oferă judecătorului puţine posibilităţi desoluţionare a conflictului.
Generalizarea folosirii automobilului a condus Statul la instaurarea şiperfecţionarea regulilor de prevenire, fixând un anumit comportament pentruconducătorii auto. De la impunerea codului rutier, un cod de conduită legalăse impune pentru exploatarea fişierelor nominale publice şi private; (în Franţaeste legea "Informatică şi libertate".)
Perfecţionările tehnice impun noi soluţii juridice. Argumenteleperformanţelor potenţiale ale autovehiculelor reclamă reglementărireferitoare la limitarea vitezei şi tehnici particulare aferente constatăriiinfracţiunilor. De aceeaşi manieră, circulaţia informaţiilor pe suport magneticare influenţe considerabile asupra dreptului de probă.
Astăzi, cu toate că nu există un mecanism propriu de protecţie acreaţiei, Dreptul a produs, atunci când a avut nevoie, un sistem de protecţiea creaţiei intelectuale informatice.
Legiuitorul român exclude statutul de inventator, optând pentruconsiderarea dreptului de autor drept principal mijloc de protecţie aprogramelor de calculator prin "Legea dreptului de autor şi a drepturilorconexe", publicată în Monitorul Oficial nr.60/26 martie 1996.
Băncile de date reclamă un regim juridic, un statut, având în vederecaracterul difuz al relaţiilor care se stabilesc între actul informatic şi drept.Astăzi, băncile de date nu mai sunt suporturi primare ale cunoaşterii, cinumai vectori amplificatori ai instrumentelor de colectare sistematicăorganizată. Această organizare pune o primă problemă: aceea de fixare adreptului respectiv de producător de material magnetic şi de proprietar alacestor bunuri. Afacerea Microfor/Le Monde, care nu şi-a găsit nici astăzisoluţie judiciară definitivă, prin rezistenţa opusă de judecătorul de fondasupra poziţiei exprimate de Curtea de Casaţie, ilustrează complexitateaacestor dezbateri care constau în concilierea dintre principiul liberei circulaţiia informaţiei şi dreptul de autor.
În această materie, discuţiile se rezumă la ideea că proprietateaasupra donaţiilor nu este unică, precum şi pe extraordinara posibilitate de
7/29/2019 65493641-INFORMATICA-JURIDICA
http://slidepdf.com/reader/full/65493641-informatica-juridica 3/3
amplificare dată de informaţiile din vastele fonduri documentare, caresuscită, în drept, o altă problemă. În mod provizoriu, întrucât băncile de datenu constituie o activitate aducătoare de beneficiu, aspectul fiscal al regimuluiacestora nu poate fi primordial. În termeni iniţiali, problemele în materie deevaluare a fondului documentar, de contabilizare a investiţiilor existente înmomentul constituirii sistemului, pot deveni de cel mai mare interes.
Pe planul libertăţilor publice, legiuitorul a dorit să prezinte băncile de
date ca făcând parte din sistemul reglementărilor referitoare la comunicaţiileaudio-vizuale şi să le doteze cu un statut embrionar, în sensul că estenecesară declararea prealabilă.
Evidenţa raporturilor juridice de drept privat născute între furnizorii deinformaţie şi clienţii lor poate pune probleme. Contractul, sui generis sau nu,contractul "de abonament", încheiat între producător şi beneficiar, notează -şi nu numai - particularitatea că nu este necesară reducerea cercetăriiechilibrului între obligaţiile sinalagmatice simple. Este necesară explicarea,directă sau indirectă, a acestor relaţii sub forma unui patrulater format dinrelaţiile contractuale născute între abonaţi, producători, utilizatori şi furnizoriai materialelor terminale indispensabile consultării. Deci, acest patrulaterpoate interveni inevitabil la un moment dat pentru preluarea responsabilităţii
într-o situaţie juridică astfel creată. Ne gândim, în primul rând, laintermediarii care prosperă, prin titluri plătibile sau nu, care se substituieclienţilor. Nu este mai puţin importantă aplicarea dreptului obligaţiilor înraporturile dintre furnizorii şi beneficiarii de reţele de telecomunicaţii, careconstituie unul dintre domeniile care necesită implicarea juriştilor.
Scopul acestei dezvoltări teoretice este de a răspunde câtorva din întrebările pe care informatica le pune unui jurist, fără a le anticipa pe cele pecare integrarea modelelor electronice de comunicare juridică urmează a lepune.
Înfiinţarea unei tehnologii atât de tentaculare precum informatica justifică o reflectare globală a fenomenului şi analiza evoluţiei tehnologieiinformatice, în conceptul societăţii comunicaţiilor, fundamentând cercetareastatutului său pe "ipoteza că o teorie juridică a informaţiei poate servi cafundament pentru un drept al viitorului care presupune transformări şitransferuri".
