64 Ion Iancu Vale - literareclimate.literare.ro/arhiva/64.pdfGeorge Nicolae Stroia Scrisoare mamei...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale64

Anul 6martie2013

Revistă literară şi de cultură româneascăFondată: mai 2007

Grafica acestui număreste realizată de

Akiane

Vă facem cunoscut că din anul 2010 până în anul 2012, revista „Climateliterare” s-a aflat sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa, prin Centrul

Judeţean de Cultură, fapt pentru care le transmitem toate mulţumirile. Redacţia

2 nr. 64 n martie 2013

Daniel Roxin Akiane 3Ana Blandiana Poeme 4Vavila Popovici Adevărul, iubirea şi frumuseţea 5Melania Cuc Ritualuri de trecere 7Petruţa Şerban Poeme 8Maria Luminiţa Rolle Punct de vedere 9Mircea Cotârţă Eterna ispită a iubirii 11Danaela Şoapte şi ploi 12George Nicolae Stroia Scrisoare mamei (poem) 12Elena Buică Departe de ţara cu dor 13Gabriela Genţiana Groza Haiku 14Magdalena Albu Oameni de lângă noi 15Carolina Stroe O nouă ediţie a istoriei... 17Delia Stăniloiu În fapt (poem) 18Grigore Hambu Piceperea de a construi „flori lirice” 19Gheorghe Valerică Cimpoca Femeia la rang de regină 20Adrian Păunescu Cântec femeiesc (poem) 20Adriana Georgiana Epure 1001 întrebări 21Ion Iancu Vale Cea de toate gândurile 21Daniel Ioniţă Darul poeziei 22Elena Armenescu Împărtăşire de lumină (poem) 23Eugenia Ţarălungă Festin ne.normat (poeme) 24Dorel Schor Ziceri 25Propus de B.P. Anecdote istorice 25Elena Toma Nebunii permise (poeme) 27Paul Leibovici Muzeul Coubert 28Constantin Popescu Zestrea toamnei 29Marina Ilie ...frânturi din Ea 30Ştefan Lucian Mureşanu Dragobetele 31Marina Glodici Despre azi şi mâine 32Mariana Zavati Gardner Versuri de departe 33Corneliu Leu Critica de direcţie a lămuririi şi a dumiririi 34George R. Roca Ispas, motan gras 36Stelian Gomboş Despre Mihai Eminescu 38

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

CONT PENTRU DEPUNERI ÎN LEI DESCHIS LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX

3nr. 64 n martie 2013

Oare câte fiinţe extraordinare s-au încarnat în aceste vremuri de cumpănă? Privind la trecătoriide pe stradă, la somnul majorităţii oamenilor, parcă nu îţi vine să crezi că suntem în apropiereaaşa-numitei Epoci de Aur a umanităţii. Şi totuşi, din loc în loc, printre „ştirile de la ora cinci”, te-lenovelele siropoase şi manelele „conlocuitoare”, mai ajung la noi şi informaţii despre fiinţe ve-nite, parcă, dintr-un alt timp şi dintr-un alt spaţiu, pentru a ne umple sufletul de frumos, pentru ane aduce mângâiere şi speranţă... În această categorie se înscrie şi Akiane.

Geniul acestei fetiţe a uimit milioane de oameni din întreaga lume (se pare că mai puţin lanoi; informaţii despre ea se găsesc doar pe câteva siteuri). Ţinând cont de înzestrările excepţio-nale ale acestui copil, putem să o încadrăm, fără rezerve, în categoria „copiilor indigo”.. De ase-menea, merită să intraţi pe siteul ei ca să îi admiraţi toate picturile: www.artakiane.com.

Akianegeniul unui

copil „indigo”de Daniel Roxin

Acest număr apare sub însemnul luminos al zilelor de1 şi 8 martie, cea mai mare parte din cuprinsul lui fiind realizat decătre şi pentru femei.Urăm cu această ocazie colaboratoarelor şi cititoarelor noastresă se bucure în continuare de tot ce este mai frumosşi mai bun pe lume.La Mulţi Ani!


Se face noapte Din oglindă mă privea un trup firavCu claviatura coastelor distinctă,Inima-apăsa pe clape gravŞi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba,că-i ascunsă(Precum inima salcâmului din geamCoşul pieptului de crengio face frunză).

Mă-ntrebam de undel-a-nvăţat şi dacăE aievea cântu-i uniform,Şi ca nu cumva în somn să tacă,Mi-era frică seara să adorm.

Ştiu puritatea Ştiu, puritatea nu rodeşte,Fecioarele nu nasc copii,E marea lege-a maculăriiTributul pentru a trăi.

Albaştri fluturi cresc omizi,Cresc fructe florilor în jur,Zăpada-i albă neatinsăPământul cald este impur.

Neprihănit eterul doarme, Văzduhul viu e de microbi,Poţi dacă vrei să nu te naşti,Dar dacă eşti te şi îngropi.

E fericit cuvântu-n gând,Rostit, urechea îl defăimă,

Spre care o să mă aplecDin talgere - vis mut sau faimă?

Între tăcere şi păcatCe-o să aleg - cirezi sau lotuşi?O, drama de-a muri de albSau moartea de-a învinge totuşi...

Intoleranţă Sunt slabă, probabil. Şi ochii mi-sslabi.Nu deosebesc culorile intermediare.Pentru că se lasă iubită de crabiMi-e scârbă de mare.

Nu trec de hotarul albastru un pasDe teamă că n-o să mai ştiu să mă-ntorc,Ca viermele-n mătase m-am retrasŞi puritatea-n jurul meu o torc.

Vreau tonuri clare,Vreau cuvinte clare,Vreau muşchii vorbelorsă-i simt cu palma,Vreau să-nţeleg ce sunt, ce sunteţi,Delimitând perfect de râs sudalma.

Vreau tonuri clareŞi culori în stare pură,Vreau să-nţeleg, să simt, să văd,Prefer acestei fericiri ambigueÎn totul clar îngrozitorul meu prăpăd.

Vreau tonuri clare, Vreau să spun "fără-ndoială",Să nu mă îndoiesccu toate c-aş avea răgaz,Urăsc tranziţia, mi se pare trivialăAdolescenţa strălucindde coşuri pe obraz.

Sunt slabă? Ochii mei sunt slabi? Voi fi ridicolă în continuare?Pentru că se lasă iubită de crabi,Mi-e scârbă de mare.

Eclipsă Renunţ la milă greu ca la un viciu,Cu milă sunt drogată de copil.Alb înstelată de ridicol plângLângă fricos, lângă învins, lângăumil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,Surâzători sub steaua mea sterilă.De gingăşie tot mai mult mă-ntunecŞi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi Fiare gonind spre mine hămesite,Şi-mi pare rău că n-o să mai sărutŞi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-anu jigni pe nimeni,Mi-au prins în ţărnărădăcini genunchii,Şi-mi trece viaţa încercând să-mi crescLa capetele aripilor unghii.

Autopastel De mulţumirea lumii cu mâhnireMi-s ochii mai uscaţi şipaşii mai înceţi,Şi orice gest se-opreşte la pornire,Şi hergheliile îmi morbuimace pe pereţi.

Oh, nechezatul lor să nu scânceascăÎn râsul lumii prea copilăros,Să nu lucească prea riscanta-mi sanieAlunecând de viaţă mai în jos.

Verzi herghelii născutepe murii mei degeaba,Degeaba peste mineuriaşele ninsori,De mulţumirea lumii cu mâhnireMă refugiez în urşi îngrozitori.

Dar sunt şi urşii mei la fel de laşiŞi mă preling cu zâmbet în prăpăd.Când cu mâhniremulţumirea lumiiDin blana ursului o văd.

Sunt ursul eu,spre mulţumirea lumii,Şi fotograful lângă urs tot eu.Nu muşc, dar pot să muşc, nu muşcŞi mă fotografiez mereu.

Poeme de

AnaBlandiana


Vavila Popovici

Se spune că numeleAdevărului este Iubire.Adevărul are frumuseţedeoarece este esenţa vieţiipe care o trăim în iubire.Întreaga existenţă, ni sespune de asemenea, cuexcepţia omului, trăieşteîn adevăr. Numai omulpoartă cu el minciuna,numai el poate fi uneoriîn afara adevărului. Înclipa în care ne naştem şidevenim o parte a exis-tenţei, adevărul, iubirea şifrumuseţea ar trebui sădevină religia noastră.

Omul are nevoie deAdevărul Absolut ca eta-lon al vieţii. Acesta e unulsingur şi este identificatcu Divinitatea. Se întâm-plă să nu acceptăm cutoată raţiunea şi inimaAdevărul Absolut, din slă-biciune, neputinţă, încă-păţânare, rigiditate.Adevărurile relative pot fimulte: diferite credinţe,gânduri, opinii deduse,repetate sau confirmateprin experienţa vieţii. Peparcursul vieţii ne suntdate adevăruri parţiale,fragmente din MareleAdevăr sau putem aveaparte de adevăruri tempo-rale, false.

De foarte multe ori, înistoria vieţii, chiar a ştiin-ţei, ceea ce era consideratmare adevăr într-o pe-rioadă, s-a dovedit a fiunul fals sau incomplet.De exemplu, astronomul,cosmologul polonez Nico-laus Copernic (1473-1543)a dărâmat teoria geocen-trismului pământului in-stituită de greculPtolemeu (87 d.Hr. - 165d.Hr.), cu noua sa teorie aheliocentrismului, îmbră-ţişată şi de italianul Gali-leo Galilei (1564-1642),teorie completată şi dez-

voltată mai târziu de fizi-cieni, astronomi, mate-maticieni, precumgermanul Johannes Ke-pler (1571-1630), englezulIsaac Newton (1642-1727), italianul GiordanoBruno (1548-1600), ajun-gându-se astfel la ideeauniversului nesfârşit. Ga-lilei a dat şi câteva legipentru teoria relativităţii,legi care contraziceau celeafirmate de fizicienii di-naintea lui. Newton aadăugat principiului rela-tivităţii câteva alte con-cepte, apoi a venit AlbertEinstein (1879-1955) cualte legi care completauadevărurile dinaintea lui.Teoria lui Einstein cu pri-vire la viteza luminii carenu poate fi depăşită, a de-venit adevăr de necontes-tat. Dar, ne întrebăm pebună dreptate, nu va veninimeni cu un nou adevăr?Se discută de pe acumdespre neutrini, particuleelementare ale materieilipsite de sarcini electrice,ce traversează în generalmateria fără a se opri şicare par a fi mai rapizidecât lumina. Dacă teoriava fi confirmată, aceastălimită maximă a mişcăriiva fi depăşită, cercetătoriivor fi obligaţi să regân-dească fizica actuală, in-clusiv teoria lui Einstein.Şi atunci poate se vaadăuga o altă teorie celeicare a dăinuit o mare pe-rioadă de timp, se va faceun pas înainte, multe legi

fiind chiar infirmate? Ex-perienţa vieţii ne-a de-monstrat că oameniitrebuie lăsaţi să-şi ex-prime părerile în urmacercetărilor, a descoperi-rilor făcute. De-a lungultimpului s-au făcut şi gre-şeli: uneori ştiinţa l-anegat pe Dumnezeu – In-teligenţa supremă, iar Bi-serica a greşit prinarderea pe rug al lui Gior-dano Bruno sau prin con-damnarea lui Galilei,acceptând după 200 deani ideea că pământul seînvârte în jurul soarelui şinu invers. În 2008, PapaBenedict al XVI-lea, des-pre care se ştia că în tre-cut scuzase condamnarealui Galileo pentru erezie, adeclarat că înţelegerea le-gilor naturii ar putea sti-mula aprecierea lucrăriilui Dumnezeu.

Adevărul se relativi-zează uneori datorită în-ţelegerii diferite aoamenilor, gradului de in-teligenţă a minţii, surse-lor din care provincunoştinţele dobândite defiecare dintre noi - credi-bile sau mai puţin credi-bile -, structurii fiinţei,sentimentelor, faptelorcare ne pot apropia sauîndepărta de AdevărulAbsolut. Dacă însă, Ade-vărul se va diversificaîntr-o mare măsură, ome-nirea nu poate ajunge laderută? Viaţa ne-a de-monstrat că Iisus cunoş-tea „Calea, Adevărul şi

Viaţa”, sfătuindu-ne să-lurmăm fiindcă El este po-sesorul acestei cunoaşteri,iar noi, s-a dovedit de ase-menea, nu putem singurisă ne creăm o cale adevă-rată, o viaţă curată, fără aurma legile lui Dumne-zeu. Creăm adevăruri re-lative care de cele maimulte ori ne bulverseazăjudecăţile, ori ne obosesc,ne rătăcesc. Rareori se în-tâmplă, ca în final, ele săne apropie de Divinitate.Poate că Adevărul nu neeste îngăduit deocamdatăa-l cunoaşte întru totul,dar calea spre el ne-a fostarătată! „Calea drepţilore ca zarea dimineţii ce semăreşte mereu până seface ziua mare” ne spunPildele lui Solomon.

Fiecare poate aveaDumnezeul, adevărul,calea şi viaţa lui proprie,dar pentru cine judecă,„adevărul nu trebuie sătremure de frig la uşă.”Mintea ne este dată, în eastă ascunsă conştiinţacare evoluează în consenscu Conştiinţa fundamen-tală, trebuie doar să învă-ţăm să o folosim. Minteane ajută, dar este uneoriinfluenţată, înşelată delumea falsă în care trăim.Logica se dovedeşte a fidură de cele mai multeori, iubirea creştină însă,ne mângâie sufletele, fiin-dcă „nu există căl-dură decât în

„Dacă oferi dragoste, frumuseţea va creşteşi toate acestea pentru că dragostea este fru-museţea sufletului.” Saint Augustine

Adevărul, iubireaşi frumuseţea

4


preajma lui Dum-nezeu”.

Criza lumii încare trăim este în primulrând o criză morală, nuştim cu adevărat cine sun-tem şi pe ce cale trebuiesă păşim. Denigrăm su-portul dăruit, fructificatde întregi generaţii – Bi-serica, despre care Brân-cuşi spunea că rămânepentru totdeauna locaş almeditaţiei, denigrămrolul ei, acela de a-i adunape ,,fiii risipitori” şi de a learăta adevărata cale pecare aceştia trebuie să ourmeze. Petre Ţuţea nespunea că religia trans-formă poporul într-omasă de oameni culţi. Agreşit cumva? Bisericaeste o parte a culturiinoastre, ea ne reamin-teşte legile sfinte şi nu-llasă pe om să rămână petreapta inferioară a de-gradării sale morale, ci îidă puterea şi curajul de aînainta spre desăvârşire,spre a se apropia de Ade-vărul Absolut - Divinita-tea. Biserica ajutăsocietăţii ca membrii ei săaibă o moralitate sănă-toasă, o verticalitate în totceea ce fac. Şi cine deni-grează? De obicei oameniicare nu au avut de micicopii contact cu învăţă-tura creştină în care aufost botezaţi sau cei cares-au lepădat de învăţăturacreştină ca de propriul pă-rinte; denigrează oameniilipsiţi de trăirea sufle-tească a religiozităţii; de-nigrează oameniiignoranţi, care nu au cu-noscut adevărata iubire aînvăţăturii creştine, ci auştiut doar să pozeze înviaţă şi să arunce cu gunoiîn alţii, vrând să-şi aratesuperioritatea (crezută deei!) prin invidie, defăi-mare, ură. Este bine să

fim cu persoane de acesttip toleranţi şi umani, darcu măsură, pentru că ris-căm, vorba cuiva, să nenăpădească, aşa cum bu-ruienile năpădesc plan-tele cultivate. Dar, esteştiut că Biserica îşi des-chide larg uşile pentrutoţi oamenii, în mod de-osebit pentru cei care auapucat calea pierzaniei.Pentru că „Dumnezeu vo-ieşte ca tot omul să semântuiască şi la cunoş-tinţa adevărului să vină”(1Timotei 2,4). În fond aredreptul oricine să scrie,să discute decent şi cu ar-gumente, dar fără a fi in-tolerant şi plin de ură saulipsit de respect. A teîndoi sau a nega credinţacu vehemenţă, este cuadevărat o dramă. EmilCioran spunea că „practi-carea îndoielii este adu-cătoare de slăbiciune şiboală”.

Speranţa ne face săcredem că încetul cu înce-tul vom ştii cine suntem,de unde am venit, încotrone ducem, că ne vom treziîn altă lume, cea a spiri-tualităţii adevărate şi numimate, sau renegate.Fără acest drum, fărăaceastă sete de spirituali-tate, viaţa ne va fi într-ocontinuă criză şi crizaduce la frământări carenu sfârşesc bine.

Trebuie să fim con-vinşi că există Adevăr Ab-solut, după matematicacreierii acestui univers şică el există indiferent decredinţa sau părereanoastră. Galileo Galileiafirma cu convingere călegile naturii sunt mate-matice. Suntem departeîncă de descoperirea tutu-ror secretelor universului,adevărului şi nu este oareutil ca omul să aibă unreper bine stabilit în des-

făşurarea activităţii sale?Să nu scăpăm din vederecă rătăcirea înseamnăpierdere din timpul atâtde scurt al vieţii care ne-afost dăruită şi rătăcind,pierdem ceva ce va fi cugreu recuperat mai târziu.

Adevărul este propo-văduit de religie alături deIubire, căreia i se atribuieo natură divină. Iubireaeste un dar preţios. Dacăo pierdem, viaţa nu maiare nici un sens. Filozofulgerman Johann GottliebFichte (1762-1814) părin-tele idealismului german,cel care a dat întâietateideilor, spiritului, conşti-inţei, gândirii, în timp cemateria a trecut-o în pla-nul al doilea, spunea că„Iubirea care este cu ade-vărat iubire şi nu numaiun trecător capriciu, nu seopreşte pe ce este menitpieirii, ci se deşteaptă, seaprinde, sălăşluieştenumai în ceea ce este veş-nic”. Vorbind despre idea-lismul lui Fichte, dr.Vasile Chira de la Univer-sitatea de teologie dinSibiu, subliniază: „Omulşi lumea sunt centrate înDumnezeu. Datoria mo-rală este vocea divinităţii,iar indiciul că suntem înarmonie cu scopurile di-vine este iubirea. Menireaomului în lume nu sepoate întemeia decât peexistenţa unei ordini mo-rale care să-l apropietreptat de perfecţiune”.

Căutând iubirea, îlcăutam inconştient peDumnezeu. Când iubimsimţim ceva deosebit, olumină în suflet, o împli-nire, o stare de fericire.Căutăm iubirea toatăviaţa, avem nevoie de ea,nu putem fi absolviţi deiubire. Dar nu numai noioamenii, ci şi întreaga na-tura din jurul nostru; toţi

şi toate sunt în căutareaiubirii. Tot ceea ce este înlumea aceasta tânjeştedupă iubire. Căutăm nunumai acea euforie a sim-ţurilor, ci în primul rândiubirea sufletească. Iubi-rea ne leagă sufletele, nefericeşte! Cine a simţit căeste părăsit, că iubirea fi-inţei dragi a dispărut,măcar şi pentru puţintimp, a putut realiza golulcreat în sufletul său şi aputut înţelege de ce MarinPreda şi-a încheiat roma-nul Cel mai iubit dintrepământeni folosind cu-vintele „Dacă dragoste nue, nimic nu e!” În Biblie sespecifică: „Chiar dacă aşvorbi în limbi omeneşti şiîngereşti, şi n-aş avea dra-goste, sunt o aramă sună-toare sau un chimvalzăngănitor. Şi chiar dacăaş avea darul prorociei şiaş cunoaşte toate taineleşi toată ştiinţa; chiar dacăaş avea toată credinţa, aşaîncât să mut şi munţii, şin-aş avea dragoste, nusunt nimic. Şi chiar dacămi-aş împărţi toată ave-rea pentru hrana săraci-lor, chiar dacă mi-aş datrupul să fie ars, şi n-aşavea dragoste, nu-mi folo-seşte la nimic…” (1 Corin-teni 13)

Grădina inimii trebuiecultivată cu Adevăr, Iu-bire şi Frumuseţe. Ni seîntâmplă să închidemochii şi să gândim la cevafrumos… Apoi deschidemochii, frumuseţea gându-rilor reflectată în ochipleacă şi ajunge în sufle-tele altor fiinţe…. „Fru-museţea este promisiuneafericirii” scria Stendhal.Ea dă strălucire iubirii,adevărului.

Dacă vom folosi maimult de inima decât decântarul minţii, vor intracu uşurinţă şi Adevărul şiIubirea şi Frumuseţea.

4


Ritualuride trecere

Melania Cuc

Cultura TradiţionalăImaterială Româneascădin Bistriţa Năsăud, vo-lumul I, cu subtitlul dereferinţă RITURILE DETRECERE, actul nostrusecret de identitate euro-peană

Cartea semnată deVasile V. Filip şi MenuţMaximinian, a apărut re-cent la Editura EIKONdin Cluj Napoca. Este unregal editorial, fiind uneşantion de frumuseţespirituală rurală cu va-lenţe din sfera artei culteşi a literaturii de bunăcalitate. Beneficiind de ografică rafinată, de bungust care este în simetrieperfectă cu conţinutulcelor aproape 500 de pa-gini, însoţită şi de un CDcu imagini şi piese muzi-cale, care o îmbogăţeşteîn informaţie, lucrareaeste modernă, surprindeşi te îndeamnă la o clipăde reflecţie. Ca într-o ru-găciune.

Am citit, de-a lungul

vremii destule cărţi de et-nografie şi folclor, unelechiar volume impresio-nanate prin transcen-denţa pe care o făceau culumea care a fost şi ceacare este, dar, recunosccă, nici una dintre acestelecturi nu a avut darul dea mă emoţiona precumcartea de faţă. Este ca ooglindă în care fiecaredintre noi, vieţuitoriiacestei zone mirifice, neregăsim ca într-un act destare civilă.

Faptele decupate dinamintirea bătrânilor dinsatul contemporan, obi-ceiurile care leagă ca unfir de argint etapele şivârstele Omului, de laleagăn până la groapă,sunt detalii vii ale unuimonument editorial devaloare, sigur, euro-peană. Noi, generaţiilecare încă mai avem o le-gătură prin rudele înviaţă, sau prin crucile dinţinţirime, cu ceea ce amai rămas autentic dintradiţia de odinioară, să-tească. Etnologii VasileV. Filip şi M. Maximi-nian au executat un exer-ciţiu de restituire a unorvalori colosale şi care,nedescoperite la timp, arfi riscat să se piardă. Pro-fesionişti şi mânuitori de

condei de mare clasă, au-torii nu s-au rezumat săcompileze teze şi teorii,să mixeze imagini şi mo-mente pe care le-ar fiputut găsi, poate, şi înarhive şi biblioteci. Aucolindat satele din judeţ,au zăbovit în casele ulti-milor ţărani autentici(zic: ţărani! pentru că de,în curând îi vom numi:fermieri). Cu disceră-mânt şi vocaţie de căută-tori de comori care nu facreferinţă la aur sau nes-temate, comori mult maipreţioase pentru noi, ceidoi ne-au mai dat unmotiv să fim mândri căsuntem români.

Vasile V. Filip şiMenut Maximinian ne-au arătatat că există o li-bertate spirituală, ne-aureamintit că aveam ră-dăcini, că avem un rol alnostru pe acest pământ.Ştiinţific lucrat, cu argu-ment bibliografic bineselectat şi aşezat înoglindă cu realitatea pal-pabilă a satului actual,sau a celui doar dinamintiri, autorii au por-nit travaliul facerii cărţiide la punctul Zero, dinsecunda în care ne între-băm cu toţii : De undevin copiii? Ca veritabiliantropologi, etnologi deprofesie, au atins maitoate etapele care leagăviaţa de moarte. Auprins şi subiecte tabu,dar şi altele în care vi-zualul şi rolul colectivsunt decisive pentru o ci-vilizaţie aşezată, agrară,cum a fost a noastră.Satul care demult a suitla Cer, generaţiile demoşi şi strămoşi suntevocate pertinent, prinstilul pregnant ştiinţifical logosului.

Nimic nu este de pri-sos în pagina scrisă şinici în paginile care suntîmbogăţite cu fotografiide demult. Chipuri de ţă-rani trecuţi de acum înstele, ne privesc şi da,noi îi recunoaştem că eisunt cei care ne-au păs-trat curat acest loc. Fru-mos este şi discursulautorilor, meşteşugit şichiar cu strop de mierepoetică uneori. În talge-rul celălat au păstrat mă-sura lucrării bine făcute,au respectat tehnica im-pusă ştiinţific şi datorităforţei constructive pe an-sambul, cartea acestaeste un Document. Vatrebui să-şi găsească unloc al său în marile bi-blioteci din Europa.

Într-o lume sufocatăde frivolităţi de tot felulcând personalităţi noto-rii mai scriu şi lucrări fă-când „copy-paste” - iatăcă doi bistriţeni cu harde la Dumnezeu şi foarteharnici, profesionişti înmaterie, au trudit sisificşi ne demonstrează căsunt autentici. Felicităriautorilor şi aşteptăm cacei în măsură, să facă di-ligenţele necesare pentruca această carte esenţialăpentru cercetarea cultu-rii imateriale din judeţulnostru, să ajungă acolounde îi este locul.


FĂRĂ TITLUîmi spun uniică ar fi binesă rîd mai multcă uite ce minunat sunetscoate bucuria meacum penetrează ea ano-timpurişi oaseşi iubiriîmi spun uniică ar trebui să mă lasde potrivit cuvintecă asta nu e meserie,,bucură-te dragă dacăreuşeştisă faci din firul ăsta deiarbă o capodoperă fără titludar mai binecaută-ţi un rai stabilia trei haine cu tinevreo două mirărişi taci că se aude toamnapeste tot”nu pot să-i ascult

PASTILADE SUFLETbărbatul de la masade alăturiîşi înghite sufletulcu un pahar de vinbărbatul de la masa mealuminează tristprin fumul de ţigarămă strînge taresub pieleştie că împărţimaceaşi grupă de sîngeşi-acelaşi destin

,,ia iubito un paracetamolşi menta asta din paharrămîi vieîntoarce brazde în mineşi stropeşte-mă cu apele talepînă la primăvarăatunci îţi voi răsări”

IT’S A DEALziua astacu toate ale noastrepe care le avem ţi-o vînd ţiela preţul pe carel-am stabilit atunciit’s a dealşi e-n originalo zi în copertă de plastice a ta acumn-o să uiţicum ţi-am deschistoate ascunzişuriledoar cu un singurcutremurat de puls

ALTFEL DE BOALĂcăderea toamneiprin frunzee ca o boalăde care nu potsă mă vindecaşa cum nu potsă mă vindecde tîmpla asta arzîndpe obrazul meusau de minecea carecăuta Oraîn întunericul din şifonierşi fuma prima ţigarăîn magaziade la capătul Lumii

POEMDE INIMĂ VERDEi-am spusîntr-o dimineaţă:nu mai vreausă tot vreauverdele ăstanestingherit de anotimpuriîn care mă aducidoar ca să mă laşi pământrădăcinilor talede atuncimetronom clandestininima îmi numărăpopasurile rămasepînă la apus

ON LINEschweppescu gheaţă şi lămîiecafeaeşti on line şi azise iniţiază conexiunide care nu vrei să ştiizici tu,,ai grijă la podeae udăau alunecat pe ea dejaatîtea ploi”îmi şopteştiiar eu mă aşternpeste tineca o copertinăpeste norul de fum

ULTIMAAPOCALIPSĂ şi de va veni ziua aceeaîn care Sfîntulnu va recunoaştelumina luirodită-n mineatunciCerul va fi scuipat în ochiMarea se va-neca în eaPămîntul va fi călcat denoriiar eu voi trage draperiile

LA DRUMliniştea cu care soareletopeşte asfaltul

nu e şi liniştea meava trebui să scoatem sabiaşi să ne tăiem împletireaeu oricumvoi pleca la drumcu sufletulpe două cărărişi tălpileîntoarse pe dos

JOGGING LA MAL pe faţa cu soare a laculuise face poezie frumoasăse vîsleştese face joggingşi se joacă tenisse mai unduieştecîte-o lacrimă sub ochise mai adapă din tinecîte-o amintire frumoasăsau mai tresare durerostulpina aia verdecare-şi trăieşte ramurileprin venele tale şi de care tu nu ştiipe cealaltă partepriveşte din trup străinîn agonieViaţa

BLONDĂŞI NEAGRĂa venit Moarteaîntr-o sîmbătă searăşi a zis,,salut frumoaso,te mai las o vreme pe aicidar mai tîrziu va trebuisă te împrieteneşti cumine!''întîi m-a certatcă mi-am săpat pe luminădrumul către întunericşi că te-am lăsat să trecide prea multe oriprin mine,,a fugit ca un evadat dintr-un lagăr de scrumeşti blondă şi neagră ca bereaamară...fugi şi mai puneşi tu de-o viaţăpînă mă întorc...''

Poeme de

PetruţaŞerban


Maria-LuminiţaRollé

În Europa de Vest nuse cunoaşte istoria Ro-mâniei şi cei care o vizi-tează acum văd sărăciamaterială de astăzi, şi ni-cidecum milenara ei bo-găţie culturală şispirituală. În plus, pro-paganda maghiară dinSUA se bazează pe mi-lioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanţeazăedituri şi opinii la Bucu-reşti, în timp ce în Elve-ţia am auzit de la undoctor în istorie (la Ge-neva, în iunie 1999) căTransilvania a apărut însecolul XIII şi de la unambasador francez înRomânia (la Lausanne,în noiembrie 1998) căpoporul român a dispă-rut timp de 1000 de anica să reapară, ca prin mi-racol, în secolul XIV!

Cu toate acestea, ni-meni nu menţionează căcea mai veche scriere dinEuropa a fost atestată ar-heologic în 1961, tot înTransilvania, în satulTărtăria, pe râul Somes,în judeţul Albă, de cătreProfesorul NicolaeVlassa, de la Universita-tea din Cluj. În afară deRomânia, Tăbliţele de laTărtăria, datate 4.700î.e.n., au făcut ocolullumii anglo-saxone(Colin Renfrew, MarijaGimbutas) şi au creatdezbateri aprinse pe totglobul. Deşi româniiştiau să scrie acum 7000de ani, acest detaliuesenţial nu este nici înziua de azi, după maimult de 40 de ani, cu-noscut publicului româ-nesc şi nu apare înmanualele de istorie.

Ce ne spun specialiştiidin România? În 1998 s-a publicat «Istoria Ro-mâniei» (EdituraEnciclopedică , Bucu-reşti) de către un colectivacademic sub conduce-rea unei «autorităţi înmaterie», Prof. dr. MihaiBărbulescu, culmea cul-milor, de la aceeaşi Uni-versitate (din Cluj), carenu spune că ProfesorulVlassa a descoperit Tă-bliţele. La pagina 15 aacestui impresionantvolum, Tăbliţele de laTărtăria sunt menţio-nate cu semnul întrebă-rii într-o foarte scurtăfrază, fără nici un co-mentariu: «Într-ogroapă de cult de la Tăr-tăria, s-au găsit (…) treitablete de lut acoperitecu semne incizate(scriere?), cu analogii înMesopotamia.»

Dar Dl. Bărbulescunu-şi aduce aminte oarecă scrierea proto-sume-riană apare cu 1000 deani mai târziu şi că ceacicladică, proto-greacă,

după 3000 de ani? El auitat că metalurgia înEuropa apare tot înTransilvania, în jur de3500 î.e.n.? Că traciisunt primul mare poporindo-european care intrăîn Europa tot în jur de3500 î.e.n., cu mai multde două milenii înainteca celţii, etruscii, roma-nii, germanii, sau slaviisă apară pe harta Euro-pei ? Şi că tracii ocupautot teritoriul intre Mun-ţii Ural şi Tatra de la estla vest şi de la MareaBaltică la Dunăre şiMarea Neagră de la nordla sud?

De asemenea, şi înacelaşi context, nici unspecialist în istoria Ro-mâniei nu atrage atenţiaasupra altui „detaliu”primordial, şi anume călimba traco-dacică estecu mii de ani anterioarălatinei (care apare abiaîn secolul VI î.e.n.) şi că,în consecinţă, limba ro-mână nu se trage din la-tină, pentru că, deşi dinaceeaşi familie, există is-

toric înaintea latinei,deci este o limbă proto-latină. Latină se for-mează din etruscă şigreacă, care, deşi amân-două indo-europene,sunt scrise cu un alfabetfenician, răspândit înlumea mediterană a epo-cii. În plus, estruscii eiînşişi erau o branşa a cel-ţilor, coborâţi în sudulAlpilor în jur de 1200î.e.n. La rândul lor, celţiierau o branşa a tracilorcare migrau spre vestulEuropei, şi erau numiţica atare, adică traco-iliripână în secolul VI î.e.n.,când se deplasează dinNoricum ( Austria ) spreAlpii elveţieni, unde senumesc helveţi. Atâteadetalii ignorate despreoriginea, continuitatea,şi însăşi existenţa popo-rului român dau de gân-dit. Cine schimbă şiinterpretează istoria Ro-mâniei?

În mozaicul de limbişi popoare de pe hartaEuropei, singurii care auo continuitate de 9000de ani pe acelaşi terito-riu, şi o scriere de 7000de ani, sunt românii deazi. Transilvania nu afost maghiară şi nici nuputea fi când strămoşiimaghiarilor de azi locu-iau în nordul Mongoliei,sursă turco-finică nunumai a ungurilor, dar şia bulgarilor (care năvă-lesc în România şi în te-ritoriile Bizantine dinsudul Dunării în secolulVI), a turcilor şi a finlan-dezilor din zilele noastre.Hunii pătrund în Europapână la Paris, Roma şiConstantinopole subAtila în secolul V, dar seretrag spre Uralpână în secolul IX, 4

Punct de vedere:

Istoria adevărată adescendenţei noastre

10 nr. 64 n martie 2013

când năvălesc dinnou în Panonia,teritoriu ocupat la

acea dată de daci liberi(80%) amestecaţi cuslavi (20%).

Poporul şi limba dacăsunt deci cu mult maivechi decât poporulroman şi limba latină,dar cele două limbi eraufoarte asemănătoare, şide aceea asimilarea s-afăcut atât de repede, încâteva secole. Ovidiu,poet roman exilat laTomis pe malul MăriiNegre, nu numai că a în-văţat dacă imediat, darîn şase luni scria dejaversuri în limba lui Zal-moxis! Invadarea Daciei,de fapt a unui coridorspre Munţii Apuseni, aavut ca scop precis cele14 care cu aur pe careÎmpăratul Traian (deorigine iberică) le-a dusla Roma ca să refacă te-zaurul golit al Imperiu-lui. Peste mai mult de1000 de ani, după căde-rea Constantinopoluluisub turci în 1453, tribu-tul plătit sultanilor oto-mani va fi tot în aur, înformă de “ţechini”. Şi totîn aur se plătesc în ziuade astăzi anumite inte-rese în România, după cetezaurul naţional de 80tone-aur a fost vândut deCeauşescu la licitaţie înZürich şi cumpărat deBanca Angliei.

Cele 14, nu care ro-mane ci milioane de ro-mâni din afara Românieiînţeleg şi simt acum, maibine ca niciodată, sensulversurilor transilvane“Munţii noştri aurpoartă, Noi cerşim dinpoartă-n poartă!”

În aceeaşi ordine deidei, Imperiul Bizantin,

care a durat mai mult de1.000 de ani (330-1453),în timp ce Europa deVest dormea sub jugulBisericii Romane şi aanalfabetismului, estecomplet necunoscut peaceste meleaguri. Cul-tură şi civilizaţia euro-peană şi-au mutatcentrul de la Roma laConstantinopole în 330,când Bizanţul devine ca-pitala ImperiuluiRoman. Deşi se studiazăistoria şi limba Grecieiantice, Imperiul Bizantineste nu numai completignorat în istoria Euro-pei, dar chiar considerat„barbar” şi „incult”. Niciun istoric elveţian nu afost capabil să-mi dea unsingur nume de scriitorBizantin, nici măcar AnaComnena!

Nimeni nu cunoaşteaici cultura şi civilizaţiaBizantină, religia orto-doxă (“ortodox” este înlimbile occidentale untermen peiorativ), şi cuatât mai puţin istoria şitradiţia română. Faptul,esenţial, că analfabetis-mul nu exista în Bizanţ,dar exista în Europa deVest în aceeaşi perioadăeste şi mai necunoscut.Academiile “păgâne”(socratice, pitagorice, or-fice, druidice, etc.) aufost toate închise în seco-lul VI, iar când în celedin urmă universităţileau început să apară înOccident în secolul XIII(Oxford, Cambridge, Pa-dova) ele erau controlatede Biserica Romană şistudiau teologia. Numaicălugării şi clericii ştiaucarte, se îmbogăţeauprin exproprierea de pă-mânturi în favoarea mâ-năstirilor, şi luau

puterea în toate ţărilevestice, prin misiona-rism şi prozelitism la în-ceput (prin teroare şiInchiziţie mai târziu),până în secolul XI, cândultimul ţinut liber, al vi-kingilor din Scandinavia, cade sub puterea RomeiPapale.

Renaşterea italianăapare ca o consecinţăclară şi directă a căderiiConstantinopolui (1453),cu emigrarea în masă asavanţilor Bizantinicătre Italia. De exemplu,numai Cosimo de Mediciprimeşte 5000 de sa-vanţi exilaţi din Bizanţîntr-un singur an la Flo-renţa, acolo unde în cu-rând vor scrie Petrarca,Dante şi Boccacio, şiunde vor picta Michelan-gelo şi Leonardo daVinci. Între timp, culturaBizantină este păstrată şicultivată în ţările Ro-mâne (de exemplu laPutna), care nu numai căîşi păstrează autonomiafată de Imperiul Oto-man, plătind-o în aur –ca de obicei -, dar voevo-zii români trimit anualaur în Grecia pentru asusţine mânăstirile orto-doxe (de exemplu laMuntele Athos).

În Occident, o scurtăistorie a României apareîn 1943, scrisă de MirceaEliade în engleză la Lisa-bona şi publicată la Ma-drid (“The Romanians, aConcise History”, Stylos,Madrid, 1943), şi repu-blicată peste alţi 50 deani în România (“TheRomanians, a ConciseHistory”, Roza Vânturi-lor, Bucureşti, 1992). Întimp ce prima istorie se-rioasă a Bizanţuluiapare, tot în engleză, de

abia în 1988 (Lord JohnJulius Norwich, “A ShortHistory of Byzantium”,Penguin Books, London,1988, 1991, 1995, 1997).Cu toată bunăvoinţa luide a reabilita “miste-rioasa” istorie a uitatuluiImperiu Bizantin, dinnefericire nici măcarLord John Julius, de laUniversitatea din Ox-ford, n-a avut acces latexte Bizantine, pentrusimplul motiv că nu ştiegreacă, nici veche nicinouă.

În final, se pune în-trebarea de ce nouă mi-lenii, atestate arheologic,de civilizaţie neîntre-ruptă pe teritoriul Ro-mâniei sunt ignorate nunumai în Europa de Vestdar şi în România? Cu cese ocupă istoricii ro-mâni? Şi reprezentanţiiRomâniei peste hotare?Cine promovează culturamilenară a României?Dacă dentiştii, şi nu pro-fesorii de română, vor săfacă şcoli în română laGeneva, să nu ne mirămdacă profesorii vor des-chide în curând cabinetedentare în acelaşi oraş.

În 1996, când am fostla Bucureşti pentru aface cercetări în mitolo-gia tracică la AcademiaRomână, spre uimireamea, mi s-a pus întreba-rea de ce mă intereseazătracii şi dacii, cândacesta era subiectul depredilecţie a lui Ceau-şescu, fapt pentru caresubiectul trebuie acumtotal ignorat. La rândulmeu, mă întreb ce con-tează 50 de ani de comu-nism în comparaţie cucele 9 milenii de istorieromânească?

4


Mircea Cotârţă

Erosul este ispita ine-luctabilă, filtrată liric deeul ce percepe liric căde-rea în plăcutul abis aleroticului exprimat me-taforic. În poezia Came-liei Ioniţă, eroticul esteun fatum redundant cetransgresează limiteleplăcerii, devenind o sufe-rinţă a sufletului, su-blimă prin latura abisalăa trăirii sentimentului.Valoarea adverbială acuv]ntului “doar” tra-sează semnificaţia aprio-rică a destinului imuabil:“doar tu o să mă poţi iubicu gelozia firelor deiarbă“ (“tu o să mă iu-beşti”). Există în poemulde deschidere a cicluluipoematic “Lumina inter-zisă“ din volumul “Dinanotimpul hulubăriei”,un sentiment acut al pre-destinării, concretizat înipostazele metaforice aleconcretului erotic ce îm-bină magistral faptualulinevitabil cu starea desuflet a provizoriei aş-teptări. Imaginile meta-forice ale poemuluitranspun plastic la nivelde imaginaţiei patimatrăirii sentimentului deiubire în game sufleteştice oscileaz] în limiteleextreme ale fericirii cebrusc poate alterna cusuferinţa aşteptării.

Există în poezia Ca-meliei Ioniţă un senti-ment inefabil, plăcut alaşteptării ca o promi-siune bl]ndă a împliniriica redă senzualitateaplăcerii de a fi, de aexista prin intermediulstării erotice. Ceea ce de-vine spendid în versurilesale este sugerarea unuiiubit, o imagine încă es-

tompată a celui aşteptatdincolo de infinitul sen-timentelor. Putem spunecă este sugestia aşteptă-rii iubitului ce cores-punde unui idealpropriu, un iubit ispitiprin intermediul promi-siunilor ce devin lar]ndul lor o radiografie asufletului poetei, chiar afiinţei sale metamorfo-zată în trăiri de suflet:“pentru tine i-am juratlui dumnezeu/ şi-amfăcut un pact semnat cumacii tăi,/ pentr tine-amstr]ns cu grijă-n decol-teu/ fluturi, greieri, treibujori şi două văi” (pen-tru tine). Asumarea sen-timentului de siubire,snceritatea sa dezar-mantă se face prin dialo-gul cu divinitatea şi cunatura însăşi, într-ostare suflească de conto-pire totală ce transgre-zează temporalitateteluricului.

Dar starea de eros semetamorfozează într-unthanatos de o clipă, deun minut, ceea ce suge-rează puternica trăire li-rică a unei provizoriipărăsiri a celei ce iu-beşte. Starea de dorinţăa dezagregării fizice esteprovocată de intensita-tea insuportabilă a doru-lui, a aşteptării celuiiubit chiar dacă acestaeste în ultima instanţă oproiecţie idealizată. Pro-iecţia iubitului devineastfel îngemănarea din-tre teluric şi inefabil, iarsinuciderea, modalitatea

de a accede la gestul sim-bolic al sărutului: “m-amsinucis azi pentru-o sin-gură clipă,/ c]nd dorul afost o cruce prea grea/ şiam simţit în valea flu-turi, risipă,/ căzută, preaveşnic, peste geanamea// m-am sinucis azipentr-un singur minut,/c]nd, ce m-aş face fărăzare, am întrebat, m-amsinucis pentru un nouînceput/ te vreau şi îngerşi bărbat// (...) m-am si-nucis doar ca să pot să tesărut,/ în vijeliile de gerşi de lumină“ (“m-am si-nucis azi pentr-o singurăclipă“). Avem în aceastăpoezie intensitatea ro-mantică a iubirii care de-vine o golgotă personală,insuportabilă. Extrover-tirea iubirii se metamor-fozează spiritual şisufleteşte într-o sublimăcontopire a v]rtejului deger şi de lumină ce aca-parează tot ce înseamnăviaţă, menţin]nd-o la li-mita dintre devenireaprin nefiinţare şi deveni-rea prin fiinţare. Astfel,intensitatea iubiri ajungela acel prag al echilibru-lui dintre distrugerea desine şi reînviere, ceea cepermite atingerea stăriinirvanice prin erosul de-cantat de orice trăiregregară.

Mistica iubiriiAcest inefabil senti-

ment al iubirii capătă laCamelia Ioniţă şi valenţemistice, ajung]ndu-se laun prag al trăirii ce con-

feră sufletului valoareaeterică a infinitului.Această stare denotă nudoar intensitatea senti-mentului, dar şi o furiesubjugatoare, o dorinţăce devine o imuabilăstare ce sintetizează uni-citatea de veacuri a unuisentiment sublim, reîn-trupat prin cuv]ntul sa-cralizat, exprimat liric decătre poeta ce subli-mează trăirea infernală:“am ieşit din creierulpăm]ntului către afară,/am lăsat întunericulplata atingerilor,/ să tepot iubi prin lum]nare,foc şi ceară/ eu am plătitcălătoria în icoane, înge-rilor // te iubesc cu fricatainei de fecioară îmbă-tată,/ te iubesc ca pe-unimperiu de cătină/ te iu-besc o dată şi-nc-o dată/te iubesc cu preţul de im-periu şi lumină // (...) şidacă nimeni p]n’acumnu ţi-a mai spus,/ c]tăiubire meriţi tu, pe-obra-zul st]nd îţi scrijelesc,nici dumnezeu nu arpermite (at]ta), c]t să fiede ajuns” (“te iubesc cupreţ de moarte şi lu-mină“).

Există în poezia Ca-meliei Ioniţă o extraordi-nară stare de abandorarede sine prin inter-mediul sentimen-

Camelia Ioniţă sauEterna ispită a iubirii

4

12 nr. 64 n martie 2013

tului de iubie ceatinge atât culmi,cât şi abisuri,

trăire ce conferă unici-tate creaţiei sale. Esteextraordinară trecerea li-rică de la iubireapăm]ntească la cea di-vină, teluricul, ca trăire aeul redescoperit, fiindetapa ce intermedieazătrăirea intensă de celes-titate. Practic, poeta seaflă permanent într-osare ce oscilează între iu-birea profană şi ceasacră: “eu am trecut cutine dincolo de trup/sfăr]m]nd schituri,sfăr]m]nd mănăstiri,/pecetele tace de macinegri şi sărut,/ sunt ră-mase-n lume cotropiri //eu am trecut din lume, înlumina ta/ pe aripa coco-rilor de bujori t]rzii,/ tră-iesc cu tine în milenii peo stea/ şi timpul, curgedesfr]nat, în frenezii//eu am trecut cu tine din-colo de lume,/ prohod depreoţi ne slăvesc în litur-ghii, / ne muşcă păcatulflăm]nd din prescură,/ne gustă ascetic venirea-

n copii // eu am trecutcu tine peste limpezime/şi port în spinare, ceamai dulce cruce/ insom-nia vieţii spălată de cru-zime/ pe braţul tău cupsalmi nescrişi mă duce”(“eu am trecut cu tinedincolo de trup”). Înpoezia Cameliei Ioniţăavem acea sublimă înăl-ţare către angelicul stăriide iubire, avem, tot prinstarea de iubire, ca sen-timent, dezagregareatrupului, metamorfoza-rea sa doar în sufletul su-blim, avem sentimentuliubirii ajuns la nivelulinefabil de incantaţie,toate aceste conferindunicitate poeziei sale.Mai mult chiar, poeta re-cunoaşte că poeţii, pen-tru a se desprinde de totce-nseamnă teluric, detot ce înseamnă nefiin-ţare, au încheiat un su-blim pact cu DivinitateaSupremă, astfel înc]t eiînşişi devin o parte aeternităţii infinite.

4 Scrisoaremamei

George NicolaeStroia

Îţi închinaceste rânduri, ca să îţi spun cât de multcontezi pentru mine.

Eşti soarele meu, lumina ochilor mei; fără tine viaţanu are sens; eşti macazulcare mă îndreaptă mereu pe caleacea bună, pe şinele magiceale gândurilor şi sentimentelor bune, ferindu-măde obstacole de care m-aş putea lovi şi pierde în neant.

Tu eşti universul meu trecut, prezent şi viitor, tu eşti scopulşi finalitatea.

Nu-mi potimagina viaţa fără tine.Îmi aduc aminte de fiecare greşealăa mea, pe care o regret acum, dar, dacă nu ai fifost tu, să mă mustri blând, ceva mai răuse putea întâmpla.

Eşti cheia gândurilor şi imaginaţiei mele, eşti cheia creativităţii, de la tineporneşte totul, prin tinese sfârşeşte totul.

Eşti albastrul cerului; când plângi,plânge şi el, dar cel mai mult îmi plânge sufletul.

Multe aş mai aveasă-ţi spun, roade ale pomuluiimaginaţiei, dar nu pot, căci trebuiesă cultiv cuvinte.

Mamă, Te iubesc mult!

Şoapteşi ploi

Danaela

Ploaia destramă seni-nul invelindu-mă în ar-monii.. Le las să curgăalene, alunecări de pa-timă. Ador să privesc se-ninul care-mi striveştetrupul în sărutul prelungcu care se strecoară înviul din sufletul meu.

Adorarea din minecheamă freamătul ne-

născut, cel de dincolo destele. Fior de flacără recee în adâncul picului peploaie. Gândul în caremă las cuprinsă deatâteaori.

Palmele mele răs-

toarnă sărutul, mân-gâindu-ţi fruntea arsă dehoinare umbre. Limpezi-rea din azur transformătotul într-o tandră, veş-nică mângâiere.

Tălpile vor să simtăfreamătul din adânculhaosului. Doar dansul,desprinderea lină a bu-curiei din inima iubiriimă poate transforma înfulgerul cu care să cu-prind totul, fără a mălăsa înlănţuită de nimic.

Linii care se topesc înaer… Dezmierd un gând,o amintire a ploilor.

M-am amestecat în

miile de ploi care au cău-tat un căuş pentru a fisetea astâmpărând vă-paia din graiul trupurilorîn care se năştea ardereadorului. Căuşul însă abăut setea din înalturi,lăsând trupurile într-oînsetare aidoma morţii.Uitarea din clipe a zbu-rat dinlăuntrul ochilor,dincolo de ei, lăsând undeşert în a cărui umbrămulţi se pierd.

Rămân până la sfârşi-tul timpurilor, grai dinploaie- o imensă simfo-nie a iubirii, şoaptă che-mată doar în adorare.


Elena Buică

Cartea scriitoarei Mi-lena Munteanu, „De-parte de ţara cu dor",este aşa cum însăşi au-toarea o prezintă în pre-faţă: „un jurnal aldescoperirii lumii, de-parte de casă... o cule-gere de impresiipersonale, subiective,cele mai multe de călăto-rie, surprinzând reflecta-rea noastră în oglinzi delumi străine". Sunt im-presii pe care le-a pusîntr-o alternativă conti-nuă cu România - ţara cudor, subliniere făcutăchiar în titlu. Cartea estructurată pe capitolecu subcapitole scurte,având titluri din caredesprindem prezenţaţării natale, oriunde s-arafla autoarea : "Madridşi Bucureşti", "Granadaşi Săliştea", "Algarve şiEminescu"... "Bănuiesc,subliniază Milena Mun-teanu, că fiecare dintrenoi a pus o ancoră un-deva, fiecare are un locesenţial, de reper, un locpe care-l poartă în suflet,oriunde s-ar afla. Despremine ştiu că oriunde aş fifăcut umbră pământului,tot acasă am rămas, gra-vitând în jurul stâlpuluicasei".

Prezentările sunt ade-seori concise, făcute întimpul trecerilor pe timpscurt. Cel mai adesea gli-sează, trecând pe re-

pede-înainte, reţinândimagini luate ca dinzbor, nu în tihna unei va-canţe în care totul să sederuleze pe îndelete. Im-portant este că surprindeesenţialul cu scânteieriale imaginilor văzute nunumai cu ochii, ci şi cusufletul, trăind frag-mente de viaţă refăcuteca din cioburile cu carese încheagă întregul. Dincâteva creionări refaceimagini care îţi creazăinefabila iluzie a eterni-tăţii, asemenea unuiabur prin care poţi zăriveşnicia.

Nu de puţine ori, în-semnările sale au trezitîn mine nostalgia dumi-nicilor în care urmăreamla TV emisiunea lui Aris-tide Buhoiu, "Drumurieuropene". Lectura aces-tui volum mi-a amintitcum îmi sărea inima însus de bucurie când au-zeam melodia lui JeffWayne, “War of theworlds a Eve of theWar”, care anunţa emi-siunea şi însoţea repor-tajele despre locurilecare, pe-atunci, nu pu-team visa să le vedemvreodată.

Însemnările scriitoa-rei Milena Munteanu tecuceresc de la bun înce-put prin felul în care ştiesă descopere partea depoezie a locurilor, să ci-tească evenimentele carerefac istoria unor po-poare, trecutul glorios alunor localităţi, poveştileunor clădiri ţesute şipăstrate în tainiţele tim-pului, căci autoarea stră-

bate locurile făcând cu-noştinţă cu lumea prinsenzaţii, imagini şi idei.Ducându-şi existenţaîntr-un mediu culturalexact, Milena Munteanuştie să stăpânească exu-beranţa în faţa imagini-lor locurilor vizitate,poate să-şi temperezeemoţia prin meditaţie,prin căutări, prin intros-pecţie, prin sondări spi-rituale.

Totul pare suprave-gheat de duhul analitic.Însemnările sale au labază o documentare ri-guroasă, dar nu încarcătextul cu date care să tetrimită cu gândul la re-clame turistice, nu suntlipsite de căldură şi înţe-legere umană, nu suntimpersonale, se reflectăşi pe sine în oglinzile tex-tului. Adeseori ne amin-teşte sau ne sugerează căvizita făcută în diverselocuri este o reîncărcaresufletească, ca de exem-plu, atracţia pentru vizi-tarea mânăstirilor care îicrează sentimentul căîntr-o altă viaţă s-ar fiputut să fi fost călugăriţăsau călugăr.

Este cuceritoare min-tea sa iscoditoare cău-tând ineditul căci: "...informaţia nedistilată,nerafinată îşi poate aveafarmecul ei. Am ajuns sădescopăr poezia în locu-rile unde realităţile zil-nice nu păreau, la primavedere, deloc poetice. M-am bucurat să descopărspectacolul lumii şi înstarea lui primară, nepu-rificată. Mai important,

am folosit prilejul călăto-riilor ca să reflectez asu-pra noastră în termenirelativi, prin filtrele stră-inătăţii avute la înde-mână".

Sunt încărcate de lu-mină şi căldură, binetemperate, trimiterile larelaţia frumoasă cu fa-milia. Despre meritelesoţului Marin, profesoruniversitar, care a deter-minat în bună măsurăcălătoriile în marileoraşe ale lumii cu ocaziaparticipării la diverseevenimente, conferinţe,aminteşte discret iardespre copilul lor, Ale-xandru, vorbeşte prinprisma părintelui careobservă şi subliniazăparticiparea acestuia laceea ce vede, surprin-zând reacţia lui la noiledescoperiri.

Cultura aleasă a au-toarei îi crează un bunprilej de a se mişca sim-plu şi firesc în lumea cu-vintelor, pe care lestăpâneşte bine, le mâ-nuieşte cu uşurinţă, într-o exprimare cursivă încare temperanţa este laea acasă, esenţialul ţi seprezintă într-un mă-nunchi bine legat, subti-litatea îţi aduce bucuriaascunsă a semnificaţiilorşi în acelaşi timp, aceastălume a cuvintelor estecreatoare de alese fru-museţi.

În partea a doua a vo-lumului, lumea “ţării cudor”, în care autoarea,prezentând oamenii şilocurile natale, familia şiclimatul în care a trăitbucuriile simple ale copi-lăriei în satul bunicii, Să-liştea din MărginimeaSibiului, creazăpagini de antolo-

Milena Munteanu„Departe de ţara cu dor”

4

14 nr. 64 n martie 2013

gie. E lesne de în-ţeles de ce nu m-am putut dezlipi

de acele pagini şi le-amcitit, revenind de maimulte ori cu plăcerea pecare o ai când ţi-e sete şiai dat de apa bună, şi beide parcă nu te mai sa-turi, cu o satisfacţie carete trimite, parcă, pe oaltă lume. Cu cât teafunzi în lectură, cu atâtmai pe deplin te simţi in-tegrat în familia şi ne-amurile venite în vizită,"la masă sub bolta deviţă de vie luată în stăpâ-nire de savuroase dezba-teri, de intense lecturi,de cântări româneştivechi, care exprimau cetrebuie să însemne; res-pect faţă de tradiţie, co-munitate şi frumuseţe:exprimau demnitatea dea fi ceea ce eşti de fapt".Cine nu şi-ar dori să steala o asemenea masă în-cărcată "de mâncarebine gătită de bunica şide împăcare". Ca cititorte implici total şi guştifarmecul acelei lumi fru-mos chibzuite, în care"totul făcea parte dintr-un tabiet, o reţetă de trai

frumos şi cumpătat. Nula întâmplare, ci cu chi-verniseală, cu băgare deseamă şi recunoştinţă.Totul părea să fie con-form unui ritual ances-tral. Tu doar intrai înrolul ce-ţi era desemnatde totdeauna. Repetaiaceleaşi obiceiuri în rit-muri predefinite, trans-mise ţie de bunici şipărinţi. Era plină desemnificaţii vacanţa laSălişte. Ca un fruct copt,aromat, din care te-nfruptai. Iar noi ne defi-neam, creşteam, cusuflete pline. Iubitoare."

Înţelepciunea săteni-lor autoarei este subli-niată şi de rândurile încare redă câteva vorbebine cumpănite ale no-nagenarului NicolaeStan Petruţiu, aşezateîntr-o carte cu titlufoarte grăitor: "Amintiridin satul cu dor". Este ocarte în care "face o ra-diografie sufletească aromânului...vorbeştedespre memoria colec-tivă, despre ce suntem şice reprezentăm îm-preună", e o carte "ca ocuminecătură, de o ones-

titate frumoasă, ma-tură... o carte ce-ţiajunge la suflet."

Implicarea autoarei înviaţa satului este totală şiacum când trăieşte la miide kilometri distanţă. Odovedeşte şi prin fiul ei,Alexandru, plecat la vâr-sta de cinci ani, dar carea rezonat grozav la reve-derea acestor locuri. "Le-gătura lui cu ţara nuvenea atât din experienţădirectă, căci trăise cel maimult departe de ea, darvenea din ceva maiadânc, ceva ce nu ştiu sănumesc... Poate din isto-ria de mii de ani de cio-bănit, acumulată cumvacu genele lui, poate dinfrumuseţea limbii vor-bite, fără excepţie în casă,din micile tradiţii pe carele continuam de departe?..." La următoarea reve-nire în ţară, Alexandru aînchiriat o maşină şi aplecat să cunoască locu-rile ei minunate pe contpropriu, punându-şi în-trebări la care nu poţi daun răspuns. "De ce guno-iul în România nu searuncă la gunoi?" şi zi-când asta aduna gunoa-

iele aruncate de cei careintrau în peştera Scări-şoara. Se întreba de ceoamenii se plâng, dar nucaută soluţii de rezolvare.Mai mult, s-a implicat îna da un ajutor ţării, in-ventând un sistem de co-municare numit"România optimistă",prin care comunitatea săgăsească soluţii la diverseprobleme.

Te desprinzi cu greude carte. După ce-aiajuns la final, te sur-prinzi revenind ba la unpasaj, ba la altul. Voiajulautoarei fiind unul activ,dinamic, îţi transmite şiţie această stare şi îm-preună pune la lucru re-flecţia şi plăcereadescoperirii unei lumicare începe să-ţi apar-ţină şi ţie ca cititor. Tesimţi alături de autoareîn plăcerea cu care com-pară, cântăreşte, trageconcluzii, defineşte ceeste caracteristic, desci-frează motive, tipologii,structuri perene, toatereţinute de un ochi de-prins cu subtilităţi, de unom cu bun gust format laşcoala rafinamentului.

4

(I) Zbor de pescăruşi-în amurg pe falezănici urme de paşi

Cules de gutui-primul an fără mamaplecată de-aici

Lungi şiruri de ciori

tăind cale prin burniţăzboară niciunde

Leandrul bunicii-lumina fulgeruluifoarte aproape

După furtunăprintre crinii în floaresingur motanul

Miez de Cireşar-pe turla bisericiipoposind îngeri

Cântec de greiercaptiv într-o lacrimă-taina unei nopţi

(II) O crizantemă

în cerdacul veriivesteşte toamna

Bruma toamnei picteazăpe ram de migdalsoare auriu

Parfum de gutui-pe drum alaiulcu mirii în frunte

Păianjeni târziiţes vălul toamneiîn bolta de viţă

Ciorchini de strugurizemuiesc printre frunze-vrăjile toamnei

Marea Nordului-

creasta valuluirăsturnată-n adâncuri

Fire de iarbăîn furca ţăranului-îndată şi toamna

GabrielaGenţianaGroza

Haiku


Magdalena Albu

Aţi aşteptat vreodatăîn viaţă ceva profund ilu-zoriu, lipsit de substanţăşi concreteţe întocmai caîn piesa lui Samuel Bec-kett „Aşteptându-l peGodot”?!... Poate mul-tora dintre noi li s-a în-tâmplat, fie şi pentru osingură dată numai,acest lucru. Alţii însă,dimpotrivă, nu au accep-tat cu niciun chip să de-vină adepţii principiuluipierderii datului lor tem-poral pământesc, trans-formându-şi parcursulexistenţial propriu într-oaltfel de manifestaredramaturgică indivi-duală, unde predomi-nanta comunicăriipermanente cu Ceilalţisă nu fie alta decât caleadirectă şi fără de ocoli-şuri discursive majorefundamentată strict doarpe raţiune şi nimic al-tceva.

Plecând de la acestecâteva considerente deordin general, vă propunsă ne desprindem câtevamomente de vălul speci-fic teatrului absurd bec-kettian spre a nepoziţiona ca manieră degândire şi de analiză cri-tic-interpretativă în sferacomplet antagonică a sa,imaginându-ne deaceastă dată un gen deGodot deloc impersonal,învăluit în aburul delicatal unui suflet ce are ca-pătul de-nceput şi pe celde final deopotrivă de-părtate de torentul nor-mativ complet formal allumii privite ca întreg şinicidecum ca parte. Dinacest punct de vedere,putem contextual afirmafaptul că Godot este pen-

tru noi, de fapt, acel tipde personaj care soseşteoricând şi întotdeauna laoră exactă, cu zâmbetulori cu suferinţa-i aşezateparcă de când lumeaîntre cutele unui chiplipsit de asprime, darmarcat nativ de vizibileaccente oarecum medi-tative. Anulându-şi cu dela sine voinţă limitele fi-inţării proprii între ca-drele înguste ale epociisale de provenienţă, spi-ritul olimpian al luiGodot a transcens din-totdeauna puţinătateaţărânii ancestrale, nedo-rind a o călca cu niciunpreţ în picioare, tocmaipentru că arta umilinţei,aceea care te înalţă, nucea care te zdrobeşte, e

una cunoscută de el, gra-ţie divinităţii, din plin. Odezlegare spirituală, amputea spune, de toţi şi detoate nu în cer, ci aici, pepământ, de ghionturiledurerii mute strânse lao-laltă în greaua de sensurimatrice a verbului onto-logic a fi...

De câte ori încerci săte apropii de esenţă,aproape întotdeauna eştidominat de sentimentulneputinţei. Acela de a nufi în stare să atingi cupropriile tale mâiniparcă sâmburul viu al in-definibilului substrat ab-scons al clipei iniţiale aFacerii, de a-i fixa aces-tuia cu minuţie teritoriulsău unic de acţiune şi dea-i desluşi, încetul cu în-

cetul, partitura sublimăa complexităţii sale se-mantice unice. Deoa-rece, până la urmă,Creaţia în sine cu toateaspectele ei definitoriinu semnifică în modconcret altceva decâtforma ideală unde poatefi aşezat cu multă grijă şideferenţă orice principiuelementar al corpusuluinostru divin. Cel puţinaşa intuim că vede lucru-rile Godot-ul nostrudeloc închipuit, atuncicând încearcă a reducecontinuu produsul ultimla substanţa lui originarăcompletamente singu-lară şi nonconfundabilă,căci, prin forţa intuitivăşi încărcată de profun-zime care îl stăpâneşte,el este întotdeauna capa-bil să distingă profunddincolo de ceea ce actan-tul din faţa lui doreşte alăsa să se vadă în exte-rioritate-i. O încercareevidentă, iată, de a de-zuni Lumina de fiorultrivial şi crud al întuneri-cului duplicitaro-ma-chiavelic, fapt care îireuşeşte în mod vizibil...

Problema actoruluinostru social intitulat înstil specific beckettianGodot este aceea că elpoate fi asemuit cuinfinitul însuşi, in-

„Estragon: Ce să facem? Vladimir: Să-l aşteptăm pe Godot.”

Samuel Beckett

Oameni de lângă noi

Prof. univ. dr.Alexe GheorgheJocul cu cifreîn aşteptarea

unui godotdeloc închipuit

4

16 nr. 64 n martie 2013

finit pe care sestrăduieşte a-l pă-trunde cu bucuria

unei fiinţări telurice to-talmente fireşti, dar şi cudrama interioară de atrăi totdeodată, secundădupă secundă, acel răucotidian insalubru şidezgustător, ce dominăazi societatea de la plusşi până la minus infinitulei. Pământeanul nostruGodot nu se vrea a fi nicidogmatic şi nici habot-nic. Aş putea spune des-pre el că se îndreaptămai degrabă către acelsoi de reprezentare a di-vinităţii transformateîntr-un Dumnezeu al săulăuntric, apropriat sufle-teşte în manieră indivi-duală, de care are însămare nevoie chiar şiatunci când crede că nuo are. Molcom din fire şideosebit de meticulos întot ceea ce concepe, ca-racterizat de un văditsimţ practic şi critic de-opotrivă, mult prea ele-gant în gesturi pentruepoca sa şi pătruns de fi-neţe diplomatică înmodul de comunicare cuCelălalt, înzestrat cu spi-rit sacrificial, dar şi cumultă răbdare în a-şiurma calea, personajulnostru deloc închipuit,aşa cum aminteam cevamai sus, are curajul de arupe în mii de bucăţi ză-gazurile extrem de în-guste ale subiectivităţiiumane, pentru că are ointeligenţă nativă ieşitădin comun. El se joacăprintre sârmele ghim-pate ale propriei sale tra-iectorii destinice cu ceeace cunoaşte cel mai bine- cifrele. În spatele lor,personajul nostru desco-peră un tip de viaţă pe

care nu orice reprezen-tant al speciei umane opoate cu uşurinţă ob-serva. Din acest punct devedere, Godot-ul creio-nat de noi aici pare a fiun gen de aristocrat alspaţiului de dincolo deceea ce se vede, un fel deMontesquieu al limbaju-lui ştiinţific, care şi-aredus condiţia spiritualăiniţial moştenită nicide-cum la absurdul ei, ci lao dimensiune concretălesne perceptibilă, pără-sind cu detaşare şi supe-rioritate zgomotul defiare contorsionate allumii înconjurătoarespre a se retrage cuminteşi fără patimă în linişteaspaţiului său de reflecţiiştiinţelnice şi de cifreaparent anoste cu toatăpovestea lor fundamen-tală cu tot...

Godot nu trece nicio-dată cu tăvălugul invidieişi al urii peste sufletelecelorlalţi, fiindcă el estepur şi simplu altfel con-struit. În schimb, pestenobleţea lui caracteris-tică s-a revărsat, putemspune, cu năvalnicie, defoarte multe ori de-alungul timpului, aerulsufocant al micimii inte-rioare a unor personagiiprofund întunecate înspirit şi gândire, ca şicum arta de a exista peacest pământ s-ar re-zuma numai la a-ţi „des-ăvârşi” cu asiduitate unchip bine încheiat demonstru continuu tăvălitprin noroiul cleios alunui caracter de douăparale brechtiene găuritedizarmonic. Personali-tate puternică, cel pecare am ales a-l numiaici simbolic Godot nu aaşteptat niciodată a se

întâlni, fie doar şi pentruo scurtă perioadă devreme, cu acel antipodcaracterologic al său,irealul, de astă dată, per-sonaj beckettian cu ace-laşi nume - simbolperfect al aşteptării în tă-cere a acelui „ceva”anume complet distinc-tiv, chipurile, şi cu func-ţie indubitabil nodală îndestinul oricărui trăitoral pământului -, şi nicimăcar nu a dorit să-şi in-venteze vreun personajanume la care să aspirezadarnic în taină dinsimplul motiv că acestanu ar fi putut nicio se-cundă să capete echiva-lenţa esteticii superioarea raţiunii umane regăsi-bile numai în spaţiulunei gândiri libere a Fi-inţei înseşi. Din aceastăperspectivă, evident cănu a greşit deloc.

Netributar, precumafirmam cu anteriori-tate, diverselor dogme cufrontiere coercitive, fas-cinantul nostru anti-Godot, mai corect spus,apare întotdeauna la fi-nalul fiecărei piese a des-tinului spre a-şi rosti întăcere ori cu o economievădită de cuvinte şi demijloace de expresie ac-toriceşti, dar răspicat,perfectul său monologcaracteristic, rezumând,spre exemplu, semnifi-caţia aparent complexă amatematicii ca ştiinţăexactă la următoareamaximă deosebit de in-teresantă: „Matematica ebună până la un punct,după care nu mai e bunăde nimic.” Şi are multădreptate aici, fiindcă lapersonajul nostru, înecuaţia comunicării salecu spectaculoasa entitate

a Celuilalt, importantepentru el sunt calitateadiscursivă a actantuluirespectiv, capacitateaacestuia de a fi el însuşişi reuşita sa de a distingedincolo de ceea ce sepoate observa cu ochiulliber la prima vedere.Cea mai importantă lec-ţie de viaţă pe careajungi să o înveţi de laun asemenea Om intere-sant şi singular în origi-nalitatea sareprezentativă este aceeacă, aidoma unui veritabilmagician al artei specta-colului scenic, el face în-totdeauna ca imposibilulsă devină posibil şi nici-decum invers.

În ecuaţia dialogalădintre cei doi vagabonziintrinsec beckettieni,Vladimir şi Estragon, aipiesei „Aşteptându-l peGodot”, la un momentdat, un mic fragment dincel de-al II-lea său act neaşează în faţa ochilor obanală, dar sugestivăschemă de gândire aunor personaje care îşicomunică mai multdecât simplist deznădej-dea proprie, mimândînsă un mod de a fi apa-rent încărcat de o certăsperanţă şi încredere încineva anume, de fapt,inexistent, pe numeGodot, ţesut ca entitatevie, cu rol funciar în des-tinul lor tragic şi singu-ratic peste care soareleasfinte şi se înalţă în fie-care zi aproape la fel.Iată dialogul respectiv:„Estragon: Ce să facem?Vladimir: Să-l aşteptămpe Godot. Estragon:Adevărat (Scurtă pauză.)

4

Continuare înpagina 33


Carolina Stroe

Editura DacoRomână TDC a ti-părit, într-un tiraj modest, ediţiaa doua a lucrării monumentale in-titulate „O ISTORIE A LITERA-TURII ROMÂNE DE LA ORIGINIPÂNĂ ÎN PREZENT”, în formatmai mare decât cel al lucrării luiGeorge Călinescu, adică 36/24cm, aprox.1400 pagini, legată, cu-sută, cartonată, supracopertămodel nou, scrisă de regretatulprofesor universitar doctor IONROTARU, fost şef de catedră lalimba şi literatura română de laUniversitatea din Bucureşti, criticliterar binecunoscut şi autor almultor volume de acest gen, foststudent preferat al marelui Ge-orge Călinescu. Aşa cum afirmaprof. univ. dr. Mihail Diaconescula lansarea de la Uniunea Scriito-rilor din România, autorul a reuşitsă-şi depăşească maestrul. Înacest spirit, consider că aceastăcarte reprezintă, un evenimentdeoarece:

a.- în primul rând, sub aspec-tul volumului de lucru al sintezeirealizate ca opera de autor, esteunică în istoriografia română,prezentând un număr mai marede autori decât Călinescu şi într-un număr, evident, mult maimare de pagini. Porneşte dinpreistorie, de la tăbliţele de la Tăr-tăria, apoi poetul Ovidiu care ascris şi în limba dacilor, dezvoltăprezentarea critică a fenomenuluiliterar românesc până în iarnaanului 2006.

b.- în al doilea rând, totală,pentru că lucrarea cuprinde toţiautorii valoroşi care au scris înromâneşte, indiferent de naţiona-litate, din lumea întreagă, din Ba-

sarabia şi Bucovina de Nord, lasud de Dunăre, din ţările vecine şidin toată Europa, din diasporanoastră din America, Israel şi alteţări ale lumii, de oriunde au fostscriitori români sau de altă naţio-nalitate care au scris în limba ro-mână.

c.- în al treilea rând, este com-pletă în timp pentru că reprezintăpeste 2000 de ani de literaturădacoromânească sub raportultemporal, cartea cărţilor de litera-tură română începe cu operelemarelui Ovidiu care a scris şi înlimba strămoşilor noştri, şi pânăla 1 noiembrie 2006, când opera aintrat în lucru în tipografie. Căli-nescu cercetează doar aprox. 500de ani de la 1500 până la 1940.

d.- în al patrulea rând, este re-dactată ca o valoroasă poveste aaventurii spiritului literar dacoro-mânesc în timp, de la origini pânăîn prezent, ca o manifestare a sa înspaţiul european carpato-ponto-dunărean şi universal.

e) în al cincilea rând, este ceamai valoroasă sinteză a ideilor li-terare din întreaga românime dinţară şi din străinătate. Aceastăcarte a cărţilor culturii noastreeste o adevărată Biblie a literatu-rii române. Totodată, este cea maiamplă şi voluminoasă, cea mai re-prezentativă, cea mai riguroasă şiobiectivă lucrare de sinteză a cul-turii române tipărită până în pre-zent în România.

f) în al şaselea rând, este foarteutilă pentru stimularea creativită-ţii, inspiraţia tuturor creatorilorde literatură, de teorie şi istorie li-terară, în galeria personajelor lite-rare şi generarea noilor ideiliterare.

g) în al şaptelea rând, este cea

mai mare lucrare de sinteză a cul-turii române tipărite de autor unicpână în prezent în România. Astfelde lucrări de sinteză culturală a fe-nomenului literar apar la un secolsau la o jumătate de secol în viaţaunei naţiuni. Este, aşa cum spunspecialiştii, un adevărat paşaportpentru eternitate al identităţii cul-turii naţionale româneşti în Uni-unea Europeană, dar şi pentruautor. A reuşit să vadă încununa-rea muncii sale de peste o jumătatede secol, ediţia întâia a prezenteilucrări. Şi nu am văzut autor maifericit, în viaţa mea, decât prof. Ro-taru care şi-a văzut ”cărţoiul” –cum îşi alinta, mulţumit, lucrareasa, fericit cum nu s-a văzut vreunautor până atunci. După câtevazile, a trecut în eternitate.

h) în al optulea rând, este ooperă aproape irepetabilă în tim-pul viitor. Probabil va fi aproapeimposibil, de acum încolo, ca unsingur autor să mai poată reuşi oastfel de sinteză într-o viaţă depeste 50 de ani de lucru. Deveniseo adevărată maşină de citit. S-arputea să fie ultima istorie literarăromânească scrisă de un singurautor.

Editura DacoRomână TDCeste editorul unic şi exclusivul de-ţinător al copyright-ului în bazacontractului încheiat cu au-torul din timpul vieţii sale,

O nouă ediţie a istorieiliteraturii române de laorigini până în prezent

4

18 nr. 64 n martie 2013

deţine toate drepturile le-gale asupra lucrării, fiindunicul ei distribuitor. Ediţia

definitivă este corectată cu multăatenţie. Editura va traduce lucra-rea în limbile engleză, franceză,chineză, germană, rusă şi spa-niolă, astfel încât personalul di-plomatic, ataşaţii culturali,centrele culturale româneşti, uni-versităţile străine în care se predălimba şi literatura română, pre-cum şi librăriile din străinătate săpoată oferi oficial această lucrareîn mediile politice, culturale, di-plomatice, ştiinţifice şi literare aleUniunii Europene şi din celelaltestate ale lumii.

Nota editorului: Simt datoriade a scrie câteva rânduri despreaceastă carte pentru cititor.Această lucrare a fost adunată şipusă în forma aceasta de cătreautor la imboldul meu. Autoruldorea mai demult această reunireîntr-o singură carte a vieţii sale.Am lucrat trei ani la elaborareaformei actuale. La un momentdat, profesorul a cerut un termenextrem de scurt pentru a vedeaprimul exemplar. Am promis şim-am ţinut de cuvânt. Am grăbittehnoredactarea şi corectura câtam putut de mult. Autorul, proba-bil, presimţise ceva. Eram îngrijo-rat, intuiam ceva rău, dar nucunoşteam, cum, probabil, niciautorul nu ştia mai multe, decâtcă nu îi era bine. A suferit în tă-cere, demn. Nu am intervenit cunimic în textul lucrării. Nu am

cerut, nici nu am interzis nimic înceea ce priveşte reflectarea feno-menului Academia DacoRomânăşi a scriitorilor ei, despre care adorit din proprie iniţiativă să con-semneze, după ce a participat lamai multe şedinţe săptămânaleale acesteia, inclusiv la sesiunianuale de comunicări.

A primit primul exemplar în-ainte de data de 15 decembrie,data limită impusă din primelesemnale tipărite. Nu am văzutîncă un autor mai bucuros, mai fe-ricit, decât profesorul Ion Rotarula vederea lucrării sale de o viaţă.La câteva zile după lansarea lu-crării din 15 decembrie 2006 de laUniunea Scriitorilor autorul a tre-cut în eternitate. Am reluat corec-turile şi tehnoredactarea careanterior au fost făcute sub presiu-nea timpului pentru forma defini-tivă a monumentalei lucrări.Timpul va confirma forţa tempo-rală a autorului şi a cărţii sale careva ţine naţiunea dacoromânăunită în cuget şi simţire peste se-cole. O astfel de sinteză unică, aculturii, a literaturii dacoromânede la origini şi până în iarna anu-lui 2006 era absolut necesară.Este prima în timp prin întindereatemporală şi profunzimea analizeişi sintezei sale, este paşaportulpentru eternitate al marelui criticliterar, şi, în acelaşi timp, paşa-portul pentru Europa şi pentrupatriomniul cultural universal alDacoRomâniei. Profesorul IonRotaru a învins! Mulţumesc şi pe

această cale tuturor culegătorilor,tehnoredactorilor, corectorilor şimeşterilor tipografi! Vivat, cres-cat, floreat!

Preţul lucrării este de numai300 RON, în România şi Mol-dova, iar pentru străinătate, pre-ţul este de 100 euro. Tirajul estelimitat în condiţii de criză econo-mică. Lucrarea se livrează la se-diul editurii in Bucureşti sau prinpoştă, numai la comanda expresăsau telefonică şi cu facturile şi chi-tanţele legale ataşate. Transportulşi taxele de poştă se achita decătre cumpărător. Bibliofilii potachiziţiona ultimele cărţi din edi-ţia întâi tipărită în anul 2006, cu250 RON.

EDITURA DACOROMÂNĂTDC este editorul unic şi exclusi-vul deţinător al copyright-ului înbaza contractului încheiat cu au-torul din timpul vieţii sale, deţinetoate drepturile legale asupra lu-crării, fiind unicul ei distribuitor.Ediţia definitivă este corectată cumultă atenţie. Editura va traducelucrarea în limbile engleză, fran-ceză, chineză, germană, rusă şispaniolă, astfel încât personaluldiplomatic, ataşaţii culturali, cen-trele culturale româneşti, univer-sităţile străine în care se predălimba şi literatura română, pre-cum şi librăriile din străinătate săpoată oferi oficial această lucrareîn mediile politice, culturale, di-plomatice, ştiinţifice şi literare aleUniunii Europene şi din celelaltestate ale lumii.

4

În faptDelia Stăniloiu

În fapt, bacovian mi-e dor de tine Mi te strecori în gînduri ca un fur Mi te îneacă dorul în Amur În plîns tăcut cu litere aldine

Pe toţi cocorii ţi-am trimis iar gânduri Să nu te mai invent trag storul nopţii Dar încă-s zălogită-n casa sorţii Şi îţi citesc uitarea printre rînduri.

De-ai poposi la mine în poeme, Versul mi-ar fi arcuş, glasul vioarâ Toamna s-ar transforma în primăvară Iar pentru plîns nici nu ar mai fi vreme.

Dar suntem anonimi; tangenţial Ne-nscrie viaţa pe cîte-o abscisă Tînjim la fericirea nepermisă Când neputinţe consumăm venal.

Tu nu mai vi, eu încă te mai sper În jur, tăcerea doar mă însoţeşte În timp ce-m mine creşte şi tot creşte Un dor absurd cu gust de efemer


Grigore Hampu

Cu poezia doamneiFlorica Gh. Ceapoiu m-am întâlnit nu de mult şimărturisesc sincer căpentru mine a fost omare bucurie să cunoscprin intermediul „prozo-diei” un om atât de talen-tat şi de o sensibilitatepoetică remarcabilă.

Afirmam cu convin-gere – şi constat că nu m-am înşelat – despredoamna Florica Gh. Cea-poiu, că este o „poetă apermanentelor căutări”,având reuşite deosebite,perpetuând constant„acelaşi mesaj al încrede-rii şi purităţii” cum binespunea Aureliu Goci înprefaţa la volumul „La iz-vorul neuitării” – EdituraSemne, 2010.

Cu o imensă sensibili-tate şi de o distincţiedemnă de urmat, dom-nia sa este un creator depoezie care denotă o per-sonalitate exemplară.

Poezia sa impresio-nează şi cucereşte prinumanismul puternic şimarea înţelegere a fră-mântărilor omeneşti, darşi prin dragostea faţă denatură, către care se în-dreaptă adeseori şi dincare, de multe ori, sereîncarcă de optimism şide puterea de a continuasă lupte pentru învinge-rea greutăţilor vieţii:„Deschideţi larg fereas-tra spre cerul azuriu! / S-aud cum cântă mierla înfaptul dimineţii, / Cândzorii îşi revarsă splen-doarea tristă-a vieţii, / Înboabe mari de rouă, pre-cum argintul viu”.

Este mai mult decâtmeritoriu pentru poeta,din nou sărbătorită azi, cu

prilejul lansării volumului„Reverberaţii pe treptelecuvântului – Zece ani depoezie şi cronică literară:2002-2012” – EdituraArefeana, 2012, să con-staţi „priceperea” de artistcu care construieştemereu, într-un mod re-marcabil, „flori lirice” careîi dau curajul să-şi pună învaloare talentul de a găsi„cuvântul ce exprimă ade-vărul” cum bine spuneaGeo Călugăru.

Spun – fără teama dea greşi – că este admira-bilă simbioza aceastaperfectă între numele(de fapt prenumele) au-toarei şi metafora poe-ziei sale.

În aceste permanente„strădanii” poeticeDOAMNA Florica Gh.Ceapoiu are mereu în ve-dere o bogată arie tema-tică, în care exceleazăprodigios: „dragoste şijertfă, regăsirea timpuluiglorios, istoric, anotim-puri, religie, nobleţea cu-vântului, condiţia artis-tului, orchestrate toateîntr-o paletă de stări su-fleteşti” cum menţio-nează şi Monica Mure-şan în consideraţiile cri-tice referitoare la volu-mul „Dintr-un timp alregăsirii” – Editura Per-pessicius, 2007.

Desigur că nu putemuita aprecierile lui IonMalancu la volumul„Melodii din taina serii”– Editura Tritonic,2004: „de la arte, şi-aluat frumuseţea stilului,

de la tehnică, o con-stantă şi perseverentămuncă de laborator”,creaţia fiind o problemăde adâncime şi respon-sabilitate personală, ostăruinţă îndelungată şirăbdătoare, entuziastă şicinstită pentru atingereaunui punct cât mai înaltşi mai pur în emoţii, îndragoste şi sinceritate.

Toate aceste trăsăturiminunate le întâlnim înprimul rând la omul Flo-rica Gh. Ceapoiu şi ca oconsecinţă, absolut fi-rească, în poezia sa. Dealtfel, cel puţin în ceea cemă priveşte, eu voi ală-tura mereu numelui Flo-rica Gh. Ceapoiuter menul de DOAMNĂ,scris de fiecare dată cumajuscule.

Stoicul grec Epictetspunea că „valoareaomului nu stă în ceea cepare, ci în ce este el”, iarla poeta noastră între celedouă afirmaţii este o in-destructibilă consonanţă.

Nu pot fi decât deacord cu regretatul prof.Ionel Protopopescu carespunea în recenzia la vo-lumul „Melodii din tainaserii” că poezia DOAM-NEI Florica Gh. Ceapoiu„a rămas o poezie cere-brală şi conceptuală, di-namică, vie, angajată înconfruntările şi domi-nantele realităţii”.

Mi-aş face un asprureproş dacă în acestemodeste consideraţii nuaş aminti de aprecierilescriitorului Vintilă Anas-

tasescu, care – prin pre-luarea titlului uneia dinpoeziile capitolului IV, p.70, al volumului „Dintr-un timp al regăsirii” –Editura Perpessicius,2007 – ne-o prezintă peFlorica Gh. Ceapoiu întripla ei ipostază, atri-buindu-i mesianismul de„Înger, Demon, Zbură-tor” în poezie. Spiritulemblematic şi ideile con-ţinute în poeziile createcontribuie plenar ca „şti-inţa şi arta sa să devinăun evantai al priceperilorpoetice şi al harului dă-ruit de divinitate, inclu-siv de aleasa ei cultură şifineţe intelectuală”.

Spuneam nu de mult,undeva, că doar cuvin-tele de susţinere ridicămoralul oamenilor şi,mai ales, le eficientizeazămunca de creaţie, iar cu-vintele de încurajaresporesc într-un chip mi-raculos performanţelecretorilor de frumos. Înacelaşi timp, cuvintelecare reflectă cu adevărattalentele nobile ale oa-menilor se transformăcu vremea în comoritrainice.

Sincer, m-aş bucurasă ştiu că am reuşit puţinîn acest sens, cu respec-tarea ideii lui Quintilia-nus (35-96 e.n.): „Nonmulta, sed multum” (Numulte, ci mult).

Priceperea de aconstrui „flori lirice”

În fiecare an, la 8martie, în întreaga lumese sărbătoreşte Ziua Na-ţiunilor Unite pentruDrepturile Femeilor şiPace Internaţională. ZiuaInternaţională a Femeii,sărbătoare oficializată deOrganizaţia NaţiunilorUnite din anul 1975. Multa trebuit omenirii să re-cunoască că femeia tre-buie apreciată la adevă -rata ei valoare. O valoareinestimabilă care a con-tribuit la evoluţia omeni-rii atât prin perpetuareaspeciei cât şi prin nenu-măratele calităţi fără decare nu am exista. Măcaracum cu ocazia zilei lor,noi bărbaţii, să trimitemgândurile şi sentimentelenoastre încărcate de iu-bire, de admiraţie şi derecunoştinţă, pentru căele şi numai ele suntcreate să ne bucure sufle-tul, să ne aducă în suflettot ce este mai pur şi maisfânt. În ochii unei femeigasesti toata frumuseţeaacesteia, pentru că prinochi ei vezi poarta careduce la inimă, locul undedragostea isi are adevara-tul salas.

Luna martie ridică fe-meia la rang de regină, deînger, de stea străluci-toare, o ridică la superla-tivul de cea mai bunăfiinţă, cea mai sensibilă,cea mai emoţională, ceamai înduioşătoare şi cea

mai iertătoare. Primăvaraîncepe cu bucuria de a ledărui un mărţişor, simbolal trecerii de la iarnă laprimăvară, atribuitnumai lor pentru genero-zitatea de care dau do-vadă în momenteledificile ale vieţii. Pentrupasiunea pe care ne-oarată, pentru atenţiile pecare le face cu dragoste,pentru munca herculeanăpe care o duc ca să ne fiebine, măcar să le dedicămun omagiu, să le preamă-rim precum poeţii carele-au închinat versuri. Săle răsplătim prin dragos-tea noastră, să ne purtămaşa cum ne purtăm cuflorile plăpânde de pri-măvară. Fără ele viaţa nuar mai fi, fără ele inimanu ar mai bate cu atâtaputere şi ne-am stinge ca

o lumină neîntreţinută.Toate lucrurile făcute saunefăcute de noi bărbaţiiseamănă cu ele, de la celemai simple la cele maicomplicate. Au formegingaşe, au o utilitatebine conturată, nimic nueste la voia întâmplării.Nu degeaba cei mai mariartişti, bărbaţi, le-au de-dicat inegalabile opere dearta, caci numai ei puteaupercepe minunea opusu-lui lor. Operele lor nemu-ritoare au avutintodeauna o legăturăstrânsă cu femeia.

Pentru femeia iubită,poeţii au potrivit cele maifrumoase cuvinte iar pic-torii au ales cele mai su-gestive imagini şi culori.Femeia-i lacrimă de dor,un izvor nesecat de bucu-rie, de viaţă, de înţelep-

ciune. Trebuie doar să olăsăm să aleagă ce iu-beşte, ce-i place, ce-şipropune şi ce-şi doreşte.Pe chipul ei vezi gândurice o sapă, vezi amintiri ceo răscolesc. Cu toate că fe-meia este o fiinţă firavă cao trestie, ea rezistă maibine la greutăţile vieţiidecât bărbaţii. Ziua fe-meii este şi ziua păcii in-ternaţionale. Femeia neaduce liniştea şi pacea însuflet. Dacă simbolic ziuade 8 martie este ziua fe-meii, noi bărbaţii ar tre-bui să le acordăm toatezilele lor, deoarece noi neîntâlnim cu dragostea şicu gingăşia lor toată viaţa,de la concepţie şi până lamoarte. De aceea dorescsă ne exprimăm toţi îm-preună şi fiecare în gândo declaraţie de dragostecare ar putea suna astfel:Vă iubim, femei, cumiubim florile. Va iubim,cum iubim viaţa care ni s-a dat. Vă iubim, cumiubim sărbătorile cu toateritualurile lor. Vă iubim,cum iubim pământul pecare ne-am născut, soa-rele dătător de lumină,luna, stelele şi tot univer-sul care ne înconjoară.

Vă iubim şi vă vomiubi întotdeauna.

20 nr. 64 n martie 2013

prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

„Frumuseţea femei nu este în hainelepe care le poartă, în silueta sau înfelul de a se coafa, în estetica feţei,

ci adevărata frumuseţe a unei femei se re-flectă în sufletul ei”. Audrey Hepburn

Femeia la rangde regină

Cântec femeiescAdrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunicaAşa suntem femei lângă femeiPărem nimic şi nu-nsemnăm nimicaDoar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.Ei neglijenţi, iar ele foarte calmeEi încurcând ce ele limpezescEi numai tălpi şi ele numai palmeAcesta e destinul femeiesc.Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?Nimic măreţ, nimic impunător.Schimbându-şi după ei şi drum şi numePun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casăŞi pentru care plată nici nu cerDe-ar fi pornit pe-o cale glorioasăAr fi ajuns şi dincolo de cer.Ei fac ce fac şi tot ce fac se vedeBa strică mult şi ele-ndreaptă totŞi de aceea nimeni nu le credeCând cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.Aşa e mama şi a fost bunicaŞi ca ele mâine eu voi fi.Ce facem noi, femeile? Nimica,Decât curat şi uneori copii.Suntem veriga firului de aţăÎn fiecare lanţ făcut din doiCe greu cu noi femeile în viaţăDar e şi imposibil fără noi…


Adriana GeorgianaEpure

Ideea e simplă… Cumspune o vorbă din popor:dacă eram mai prost,eram mai fericit. Ştim căfericirea e ceva relativdar cu toate astea aler-găm după ea necontenitca la un maraton imagi-nar. De fapt, e ca o oazăîn deşert… Da, exact aşa.Imaginează-ţi că eştipierdut în deşert, exte-nuat de mers spre nică-ieri, epuizat de soarelearzător şi însetat cum nuse poate mai rău… şi, înagonia asta a ta, zăreşti ooază… apă, umbră, 2-3palmieri, exact ca în des-enele animate. Şi îţi facicuraj; cu ultimele forţe

alergi ca şi cum ai alergaspre porţile raiului şi, înfinal, sleit de puteri tearunci cu capul înainteca şi cum ai plonja în celmai răcoritor lac de peplanetă… când colo, tetrezeşti întins pe jos, cunisip fierbinte ieşindu-ţipână şi pe urechi… camaşa şi cu fericirea; cândcrezi că o ai îţi scapăprintre degete ca nisipulde Sahara!

Poate că aş avea-o

dar, problema e că măîncăpăţânez să o fac maigreu de atins… E ca şicum aş sta într-o gară,aşteptând trenul şi, înloc să îl iau pe cel spre“Fericire”, mă urc în celspre “Cele 1001 întrebărişi ipoteze care îţi daubătăi de cap”. Cam aşasunt eu. Poate dacă num-aş mai gândi atât latoate scenariile şi ipote-zele… În fond, cânderam mică şi mă dădeam

în leagăn nu mă între-bam niciodată “Cum ar fisă se rupă leagănul cumine şi să aterizez îngrădina vecinei?”. Poateasta ar trebui să fac; sămă bucur fără să îmi punatâtea întrebări.

Până la urmă, leagă-nul ăla nu s-a rupt nicio-dată …cu mine!

Ion Iancu Vale

În mod cert, nu seputea alege o altă lunămai reprezentativă, încare să se omagieze fe-meia, căci luna martieeste luna începutului deprimăvară când naturarenaşte, revine la viaţă,iar femeia este cea carecu trupul ei misterios şifertil perpetuează fiinţaumană, între ambele mi-racole similitudinea fiindevidentă şi profundă.

După 1 Martie, Mărţi-şorul, ziua de 8 Martie,

Ziua Femeii, vin să încu-nuneze prinosul de con-sideraţie şi iubire, pecare bărbatul le aducefiicei, soţiei sau iubitei,surori şi mamei sale.Cred că nu există pentruun bărbat normal, fie elce-o fi, om de stat, aface-rist, savant, artist, saumăturător, pentru carefemeia să nu fie, macarla un moment dat, prin-cipalul „subiect” dinviaţa lui. Căci dupăFreud, dragostea esteunul din polurile exis-tenţei umane, iar dra-gostea, în modindubitabil este nemijlo-cit legată de existenţa fe-meii, de existenţa acestei

fiinţe, atât de gingaşa, defragilă, de tandră şi careîn situaţiile fireşti deviaţă, devine de ne inlo-cuit.

Din păcate, unii din-tre noi bărbaţii, nu oapreciem cum trebuie siatunci când trebuie, re-gretând deseori, tardiv şifără remediu. Nu putemsa omitem, nici cum,rolul pe care femeia l-aavut, în toate timpurile,în edificarea şi dezvolta-rea societăţii umane. Dela travaliul naşterii şicreşterii copilului, pânăla postura de om de afa-ceri, de politician, artistsau muncitor, femeia afost mereu activă, alături

de bărbat, în lupta co-mună pentru existenţă.S-ar putea spune chiar,că femeia a fost mult maiexpusă de-a lungul tim-pului, vicisitudinilor vie-ţii, datorită condiţieimaterne şi a delicateţeifizice la care natura ei aexpus-o.

“Femeia te ridică, fe-meia te coboară”, spuneo cunoscuta butada. Şiaşa este. Veridicitateaacestei zicale s-a pututstabili categoric de-alungul timpului şi, para-frazând, am putea spunecă „dacă femeia nu este,nimic nu este”. Şi doarcei care într-un fel saualtul, au fost lipsiţi, sauau pierdut apropierea,mângâierea, sprijinul şitandreţea femeii iubite,pot realiza ce înseamnăcu adevărat ea, FEMEIAcea de toate gândurile,speranţele şi dorurilenoastre.

Cea de toategândurile...

1001întrebări

22 nr. 64 n martie 2013

Daniel Ioniţă

Probabil cea mai difi-cilă provocare a fostaceea de a transpune fi-gurile stilistice originaleîn echivalentele lor înlimba engleză. Mulţi din-tre poeţii români din se-colul XIX au termenipoetici, frază şi rime careau extins graniţele con-venţiilor poetice ale zilei,ca şi ale limbajului de zicu zi – într-o modalitatesimilară cu aceea a poe-ziei engleze dinainte de1900. Pentru a repro-duce aceste poeme în en-gleză, a fost necesar ca,din când în când, din fe-ricire nu prea des, să fo-losesc o frazare maigreoaie, specifica timpu-lui. În aceste cazuri amrezistat ispitei de a face otraducere mai lină, maiidiomatică decât origina-lul. Din fericire, majori-tatea traducerilor dinacest volum se ocupă depoeţii care au scris după1900, unde dificultăţilede acest gen sunt maipuţin evidente.

O ediţie bilingvă, caaceasta, va aduce acestesubiecte în prim-planpentru cititorul bilingv.Vom vedea în ce direcţieva cădea decizia lectoru-lui... Trebuie remarcatînsă că intenţia mea pen-tru acest volum este în-dreptată, în principal,către cititorii de limbăengleză. De aceea intere-sul meu primordial a fostca poemele să traversezebine din româna în en-gleză, să curgă bine înversiunea tradusă.

În colaborare cu dnaMunteanu şi Editura Mi-nerva, am decis să aco-perim în această ediţie o

selecţie reprezentativă,pe cât posibil, a poezieiromâneşti moderne, ţi-nând cont de limiteleeditoriale de timp în spe-cial. Însă deoarece o lu-crare de un asemenacaracter nu s-a mai rea-lizat până acum, am luathotărârea, împreună cueditura, să includem şimajoritatea poeţilor con-sideraţi clasici. Am făcutacest lucru nu doar dinmotive de ordin istoric-literar, nici măcar doardintr-un simţ al datoriei.Motivul-cheie pentruaceasta a fost acela de adărui cititorului străinde poezie un simţământcomplet al contextuluiistoric al poeziei româ-neşti. Lucrări ale poeţi-lor mai timpurii, născuţiîn secolul XIX, cum suntAlecsandri, Eminescu,Coşbuc, Macedonski,Minulesu, Bacovia, Ar-ghezi, vor ajuta cititorulstrăin să pătrundă maibine evoluţia artistică apoeziei româneşti. Larândul lui, acest lucru vaconduce, sper, la o maibună înţelegere şi delec-tare în privinţa lecturiipoeţilor moderni şi con-temporani, care ocupămajoritatea spaţiului dinacest volum. În plus, îndreptul acestor poeţi cla-sici, spre delectarea şi re-compensa proprie, amales poeziile mele favo-

rite, după cum s-a în-tâmplat şi în privinţamajorităţii poeţilor mo-derni – ca să clarificacest subiect, în cazul încare cineva ar crede înmod eronat că aş fi fostîn întregime posedat devreun spirit de obiectivi-tate...

Poezia nu este însă oactivitate în întregimeraţională sau nici măcarîn mod predominant,aşa că sper ca această li-bertate pe care mi-amluat-o să-mi fie iertată.Nu am inclus anumiţipoeţi clasici importanţi,cum ar fi Alexandrescu,Bolintineanu, Vlahuţăsau Topîrceanu. Pro-bleme de spaţiu şi timpau determinat unelecompromisuri în aceastăprivinţă. Pe de altă parte,la capătul contemporanal firului, ar fi foarte uşorsă fiu găsit vinovat pen-tru că nu am inclus poeţiprecum Nina Cassian,Traian T.Coşovei, IonStratan, Florin Iaru, Ge-orge Anca, Benone Bur-tescu, Leonid Dimov şialţii. Şi pe bună dreptate.Însă lipsa acestora nu în-seamnă ca i-am conside-rat cumva inferiori. Uniichiar ar avea dreptul săconsidere contrariul cafiind adevărat. Însă, cumam spus mai sus, ele-mental cheie al timpuluiau conspirat împotriva

mea în această privinţă.O viitoare ediţie va in-clude în mod necesar şiaceşti poeţi. Aceasta însperanţa în care ediţiaprezentă nu va fi un de-zastru, şi în momentul încare voi fi uitat durereaprovocată de munca in-tensă şi de detaliu – o adoua ediţie a Antologieipoeziei române moderneîn limba engleză va intraprobabil în plan. Dar…să luăm lucrurile perând.

Sunt anumite per-soane care au jucat unrol crucial în dezvoltareaacestei lucrări adusă laforma ei finală, aşa cumvă puteţi bucura de ea înmomentul de faţă. Înprimul rând Ana Mun-teanu şi Editura Minerva– Victoria Argint şi Cris-tina Dumitrescu pentrucopertă şi concepţie gra-fică, Teodora Tomeş, Ga-briela Ilincioiu şi IrinaGeambaşu pentru toatecelelalte activităţi edito-riale cheie. Apoi soţiamea Luminiţa, mi-a fosto sursă continuă de su-port şi încurajare. Euavând şi un serviciu de zicu zi, este de înţeles fap-tul că o lucrare de o ase-menea anvergură aafectat timpul pre-destinat familiei,

Darul poezieiromâneşti către

universalitate (3)

4


fie el de rutină sautimp liber – iar în-ţelegerea pe care

am găsit-o cu privire laaceastă trudă obsesivă amea, ca şi evaluarea ar-tistic-critică adusă desoţia mea (numai atuncicând aceasta i-a fost so-licitată!!), toate acesteaau valoare inestimabilă.

Doua persoane-cheieau contribuit în modmajor la calitatea acesteitraduceri. Aceştia suntcei doi asistenţi artisticicu care am colaborat,Eva Foster şi profesorulDr. Daniel Reynaud. Evaşi Daniel au petrecutmulte ore împreună cumine revizuind fiecarevers al fiecărui poem, fie-care expresie. Influenţaacestora în privinţa rit-mului, a expresivităţii, asoluţionării unor pro-bleme de rimă etc. şi

chiar a identificării unorgreşeli de ortografie,toate acestea au adus lu-crarea la un nivel supe-rior.

Apoi se cuvine sămulţumesc mamei mele,Rodica, atât pentru ma-terialul genetic transmis,cât şi (mulţumită talen-tului natural şi de ase-menea educat în privinţaliteraturii) pentru suge-stiile ei cu privire launele dintre poeziile in-cluse aici. Acest talentprovine, fără îndoială, dela bunicul meu IoanOgrean, un talent recu-noscut doar de familie,deşi nepublicat, în pri-vinţa poeziei. De cealaltăparte a familiei, am cres-cut de mic copil cu deserecitări de poezie dinpartea tatălui meu, Con-stantin, ca şi a mătuşiimele Lenuţa şi a unchiu-

lui meu Marin – poezii,în special, de factură spi-ritual-religioasă.

În final trebuie sămulţumesc doamneiprofesor Judith Beve-ridge, de la catedra post-universitară, secţiaLiteratură de Creaţie, dela University of Sydney.Prof. Beveridge a dăruitîn mod generos din tim-pul ei pentru a-mi trans-mite perspectiva unicăprovenită din partea do-miei sale ca şi poet lau-reat, publicat pe larg înliteratura de limbă en-gleză contemporană.

Până la urmă...această lucrare repre-zintă tributul meu pen-tru faptul ca sunt român,o datorie împlinită cudragoste. Deşi am petre-cut un timp greu de cal-culat pentru împlinireaei, nu se poate vorbi de

vre un sacrificiu atuncicînd lucrezi la un idealpe care-l iubeşti. Maipresus de aceasta însa,văd acest volum ca pe undar al artei româneştipentru universalitate. Ocontribuţie care era maimult de cât necesară, şipe care poezia româ-nescă o merită cu priso-sinţă, pentru a-şi puteaocupa locul ce i se cuve-nea de mult în cadrul li-teraturii universale, înconştienţa planetei, a iu-biorilor marii poezii.

Cum va fi primit volu-mul „Testament – Anto-logie de Poezie RomanaModernă – Ediţie Bilin-gvă (Engleză/Ro-mână)”? Cititorii, fieromâni, fie cei de limbăengleză, vor decide.

4

Împărtăşirede lumină

Elena Armenescu

Miroase a alb şi a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul şi toată căutarea Adormite în sămânţa lor, ca floarea.

Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor,Din Sfânt Potir, asupra stelelor.

Arhangheli veghetori grăbit aleargă S-ajute ordinea ce veşnic se reîn-gheagă De aceea, cu cap plecat să te închini Ambasadorilor ce ne aduc lumini!

Vin heruvimii să săvârşeasă liturghie Cât Dumnezeu va-ngădui să fie Viaţă, bucurie, sub acest albastru cer Plin de miracole şi mişcător mister.

Merg pe urmele lupilor, spre înălţimi

Las în urma-mi dâre de lumini Sus Îngerii Virtuţii mă mângâie cu vântCuvinte-mi pun pe limbă, legămînt.

Doar aici în munţi, între dalbe zăpezi Cu sacra lumină te înmiresmezi Doar aici te întâlneşti cu îngerii Atras de lumină, uiţi Valea Plângerii!

În văzduh, serafimii dansează lin Cu aripile ating eteric pădurile de pin În ritmul Simfoniei Rotirii, astrelor cereşti Simfonia izbânzii Creaţiei dumnezeieşti.

Sonorităţi purtănd pe aripi: Aliluia!

Se fragmentează-n ramurile de tuia. Altele ajung la mine lin, desăvârşirea Îndumnezeieşte Sfinte, toată firea!

Lor li se adaugă un amplu cor divin Din glasurile îngereşti care îmi vin Din Catedrala Cerului, din nevăzut Prin hăruirea dată mie, dintru început.

Ascult în exaltare şi timpul se opreşte Când înţelegerea în mine creşte. Tot ce e viu vrea hrană cu lumină Ierburile toate, rozmarin şi sulfină.

Mă-mpărtăşesc cu lumină lângă chiparos Spre bucuria Domnului nostru CristosFloare de lotus înflorită tot în lumină Cu miez auriu străluce pe creştet la cină.

Veniţi să ne veselim...Aliluuuiaaa! In inimi să ardem smirna şi tămaia Mireasma gândului bun va cuprinde Cerul şi Pămantul cât se-ntinde!

Miroase a alb şi a văzduh nuntit Tu, Doamne cu lumini ai miruit Din nemărginirea Ta toată fiinţa, Primeşte Bunule acum recunoştinţa!

24 nr. 64 n martie 2013

SKATER PEBALUSTRADĂ

pentru Georgecând stai pe margine ai parte de mai mult cercând îţi construieştiun foişor din lemncu balustradămai vine o porţie de cer

asta nu înseamnă că ai fi ruptde pământfără reverenţe în faţa roadelorşi a puterii de rodire

întinzi o mână Luniica să îi aproximezi vârstaindiferent care va fi sfârşitul

RABATABIL LA CEREREpentru Cătălina-Ioana, sculptoriţă

în devenire – la majoratul eiun corp rabatabil ca de flamingoce păcat că aripilene lipsesc momentan din stoc

numai genunchii sunt altfelei au altă libertate de elansare

omul rabatabil e ca o sferăcu genunchii la gurăşi coatele îndoite la maximumcu mâinile strâns împreunateşi capul plecat

ca să folosim întreagazestre de articulaţiisfera smerită se ridicăşi stocul de aripi se primeneşte la cerere

CÂT TOATE ZILELE TALE pentru Kempes, pentru RezidentEX

şi pentru cei din proximitatea lorcapilarele de cenuşăs-au înnodat zdravănîn numeroase cazuriprimim ceea ce am datwegetwhatwegive.compe înţelesul tuturorla Canalla Canaanîn dulăpiordin criză în remiză

mişcă-ţi picioarele alternativ!este un ordinnu ai alternative şi proptelenu mai e maratonulPietrei Craiului, ce-ţi imaginai?!

fiecare pod e un pasmăsurat riguros cu un goniometruîn expansiunemare cât toate zilele taletoţi suntem nişte ecşinişte rezidenţi

şi revenirea încă nu s-a perfectatelefanţii ţestoasele şi câteva ciori(nu vă miraţi!)s-au adăpostit lângăun radical în baza 2dintr-o rădăcină de ginko-biloba

MANAGEMENTULCONFISCĂRILOR

pentru Florentina-Daniela, cea di-nainte de oblăduirea celor două ore da!,mai ales când confiscările-ţi întunecă de tot orizontul şi destăinuirile sunt uluitoareintrasem sub oblăduireaSfintei Ralucaşi a Sfântului Radu(cel dârz, nu cel frumos)umflăturile nu se mai vedeauscrâşnetele se stinseserăo acalmie grozavăconcura o seninătate

nemaiîntâlnită

străzile pustiiprevesteau noi şi noizile toride în şir indianverişoare de departeale zilelor primăvăraticeşi ale înserărilor purtând marcaBlue Moon againprecum şi alte mărcide mare notorietatela noi sau pe alte meridiane

în noapte ori matinalun saxofon îşi făcea de capiar noi ne făceamprivelişte îngerilorde-a dreptul (ştii, aşa am făcut44 de ani în numai două orechiar aşa)

MAI MULT CA PERFECTnouă ne cere să fim corecţibifăm şiruri de pătrăţele şi de dreptunghiuleţeîn destrămătură

seriozitatea e limba străinăîn care se oficiază vuietul nemuririişi caritatea rezemându-sepe o glorie nesofisticatăreflex circadian al genunchiuluiîn adevărgata pregătit pentru acvaplanare

un examen la armonieîntre o propriu-zisă forţădivinatoriede maximă propulsieiluzie desprepermeabilitateaanamnezei viitoruluimai mult ca perfectexpulzie agrestă printreefebi eşalonaţi

faţa ghimpatăavea chef de vorbă cu copilulcu aportul ceruluiinfluxuri buniceledin ţărilecu cele mai multe erecţiipe cap de locuitorper capitadacă aşa vă convine mai mult

Festin ne.normatPoeme de

Eugenia Ţarălungă

25nr. 60 n noiembrie 2012

n Mai uşor atragiatenţia cu o înjurăturădecât cu o vorbă deş-teaptă.

n Umorul nu se li-vrează cu instrucţiuni defolosire.

n Lipsa de modestienu se pedepseşte...

n În unele oglinzi nune place sa privim.

n Dacă eşti vorbit fru-mos de toata lumea, nupoţi fi invidiat pentrunimic (Nae Cernăianu).

n Poti fi politicos cuDumnezeu, chiar daca nuti-a indeplinit rugaciunea.

n Ca să nu mă îngraş,scriu şi mănânc numai li-tere...

n Teme-te de Nimic !

n L-au împuşcat...Idiotul voia sa se sinucidă.

n Bunicărim, bunică-rim... (Roni Căciularu).

n Să nu râdem de cenu cunoaştem!? Adică sănu râdem niciodată?

n Daca nu le dai în capteroriştilor, abia îşi fac decap.

n A fost promovat ab-solventul unor cursuri demimat inteligenţa.

n O clipă de eternitatedurează doar o clipa.

n „Nu există om nevi-novat, ci doar anchete ne-finalizate de K.G.B.” (I.V.Stalin).

n E o carte mare... Aremulte foi...

n Banii fără educaţiemai rezistă o vreme, dareducaţia fără bani moarede foame.

n Ionatan la 5 ani: Bu-nicul meu e medic, me-rită să fi bolnav!

n Mare e grădina ta,Doamne... Poarta e des-chisă, dar proştii sar gar-dul.

n În ziua de azi, sepoate orice. De exemplu,să-ţi treacă trenul prindormitor (Vlad Nicolau).

n Cand vorbeste ea, oauzi pe ea. Cand vorbesteel, o auzi tot pe ea.

n Partidul EgalităţiiAlternative.

n Medicii ne sfătuiescsă vorbim la telefon cuurechea stângă.

n La baza oricărei ac-ţiuni stă o logica sau olipsa de logică...

Ziceri de Dorel SchorO carte mare

Văd că aziţi-a mers bine!

Omul politic englezNeville Chamberlain nuse despărţea niciodată deumbrela sa. Într-o zi,însă, o uită acasă. Cândcoborî din trenul care-lducea la Londra, fu cât pece să ia umbrela unui că-lător. Necunoscându-l,acesta l-a apostrofattăios. Chamberlain îşiceru scuze şi, pentru aevita repetarea unui ase-mena incident, cumpărăîn ziua aceea trei um-brele.

Pe când se întorcea cutrenul spre casă, nimeridin nou în acelaşi com-partiment cu călătorul dedimineaţă. Văzând um-

brelele, acesta spuse:- Văd că azi ţi-a mers

bine!

Politica şi mustaţaLa scurtă vreme după

ce îşi lăsase mustaţă, SirWinston Churchill a fostinvitat la un dineu.

- Domnule, i s-a adre-sat o doamnă care stătealânga el, ţin să te anunţ cănu-mi pasă cât de negrusub unghie nici de poli-tica şi nici de mustaţa du-mitale.

- Fiţi fără nici o grijă,doamnă, i-a răspunsChurchill, n-aveţi nici oşansă să ajungeţi vreo-dată în contact nici cuuna, nici cu alta!

VinovatulVoluminosul scriitor

Chesterton s-a certat cusfrijitul Bernard Shaw şii-a spus:

- Domnule, dacă ci-neva vă priveşte cu bă-

gare de seamă îşi închi-puie lesne că în aceastăţară a izbucnit o foametecumplită.

- Da, a venit replica luiShaw, dar are să vă tragăla răspundere numai pedumneavoastră. Cine văpriveşte îşi dă seama căsunteţi singurul vinovat!

Cea maifrumoasădeclaraţie

de dragosteUna din cele mai ga-

lante declaraţii de dra-goste este aceea pe careducele de Villa Mediona afăcut-o reginei Elisabeta.Aceasta i-a cerut să-i tri-mită portretul iubitei lui.

Ducele i-a trimis. ooglindă!

Francisc I şifemeia urâtă

Curând după ce a pă-răsit închisoarea din Ma-

drid, regele Francisc I aîntrebat o femeie urâtă,în glumă, de când s-a în-tors din "ţara frumuseţii".

- M-am întors, sire, i-a răspuns ea, chiar în ziuaîn care v-aţi înapoiat de laPavia.

*Pavia, locul undefrancezii sunt înfrânţi în1525 de trupele imperialeale lui Carol V şi FranciscI este luat prizonier

Să mor în locultatălui meu!

După bătălia de la Ac-tium, Octavianus a trecutîn revistă prizonierii pecare voia să-i execute.Printre aceştia se afla unduşman îndârjit al său,anume Mitellus. Fiulacestuia, care luptase subcomanda generalului luiOctavianus, Marcus Vip-sanius Agrippa, i s-aadresat astfel:

- Tatăl meu afost inamicul tău şi

Anecdoteistorice

4

26 nr. 64 n martie 2013

îşi merită moartea.Eu te-am servitînsă cu credinţă şi

merit o răsplată. Dă-mivoie, ca recompensă, sămor în locul tatălui meu!

Octavianus l-a iertatpe Mitellus şi nu a primitjertfa fiului său.

Tot ai să regreţi!Socrate a fost întrebat

de un prieten:- Ce să fac, să mă căsă-

toresc sau nu?- Ori te căsătoreşti ori

rămâi burlac, peste zeceani tot ai să regreţi!

Între funia călăuluişi mireasă

În Evul mediu era obi-ceiul ca atunci când ci-neva era dus laspânzurătoare şi funia serupea, osânditul să fiegraţiat, Dumnezeu ară-tând în acest fel că era ne-vinovat.

Mai era, de asemenea,eliberat dacă o femeie segăsea să-l ia de bărbat.Atunci căsătoria avea locchiar sub ştreang, preotulde spovedanie oficiindunirea celor doi, iar că-lăul fiindu-le naş. Suvera-nul elibera un documentde iertare care dura câtdura şi căsnicia. Dacă ceidoi divorţau, cel iertat ovreme era dus iar laştreang.

Se înţelege că urâtelelocului nu pierdeau nici oexecuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şiatunci se întâmpla să fierespinse.

Se spune că un tâlharcerut în căsătorie la loculexecuţiei a fost atât de în-grozit de urâţenia celeicare îl ceruse de soţ, încâti-a strigat călăului:"Atârnă-mă, atârnă-măiute cumetre!"

Un caz de iertare laştreang îl reprezintă cele-brul haiduc Iancu Jianu.O doamnă din înalta so-cietate, Sultana, prietenăcu Ralu Caragea, fatadomnitorului Ioan Ghe-orghe Caragea, l-a salvatde la execuţie pe IancuJianu cerându-l de băr-bat, nunta având locchiar sub locul spânzură-torii.

Alege cumvrei să mori

Bufonul regelui Frede-ric II a fost amestecatîntr-un complot împo-triva acestuia. Adus înfaţa lui, regele i-a spus:

- Pentru ca ai fost un"nebun" bun, îţi dau voiesă-ţi alegi singur moar-tea.

- De bătrâneţe, Majes-tate, a răspuns prompt"nebunul".

Dacă aţi fiLady Astor i-a spus

într-o zi lui WinstonChurchill:

- Dacă aţi fi soţul meu,v-aş pune otravă în cafea.

- Dacă aţi fi soţia mea -i-a răspuns el - cu sigu-ranţă aş bea-o!

Şi oamenii politiciplâng, nu-i aşa? Plânsul în public nu-l

întâlnim doar la oameniipolitici de la noi. AdolpheThier, preşedintele celeide-a treia republici fran-ceze, a plâns în momen-tul în care Parlamentull-a desemnat Eliberatoral patriei, în 1877.

Richard Nixon a plânsîn momentul în care re-publicanii l-au desemnatcandidat la vicepreşedin-ţia SUA, în 1952. Se parecă a jucat teatru, pentrucă într-un interviu din1977, afirma că el "nu aplâns niciodată, mai cuseama în public".

Nikolai Rijkov, pre-meierul sovietic din tim-pul lui Gorbaciov, a plânscând a vizitat Armeniadevastată de cutremuruldin 1988, fapt pentrucare presa l-a numit bol-şevicul plângăcios.

Bill Clinton a plâns şiel la prima investitură, la-crimile năpădindu-latunci când a observat căobiectivul camerei de luatvederi era aţintit asupralui!

Nu s-a lăsat mai pre-jos nici actualul preşe-dinte american, BarackObama, care, negru fiind,a plâns aflând că a ajunsla Casa Albă!

Mare pagubă! Cind se ducea la repe-

titii la "Scala" din Milano,tenorul italian Enrico Ca-ruso (1873-1921) cum-para ziare mereu de laacelasi vanzator. Intr-odimineata, insa, cantare-tul trecu mai departe farasa se opreasca.

- Signore, ati uitat sacumparati ziarele! - strigavanzatorul.

- N-am uitat, insa n-am portmoneul la mine.

- Nu-i nimic, signore!O sa-mi platiti maine.

- Si daca mor panaatunci?

- Ei, mare paguba!

Vă cred, dar.Henric VIII, regele

Angliei, hotârî să trimităun episcop la Francisc I,regele Franţei, într-ovreme când relaţiile din-tre cei doi monarhi eraufoarte încordate.

Episcopul îi obiectă cămisiunea încredinţată îipunea viaţa în primejdie.

- Să nu-ţi fie teamă! ri-postă Henric. Dacă Fran-cisc te va ucide, voi punesă fie decapitaţi franceziiaflaţi în puterea mea.

- Vă cred, spuse epis-copul. Mi-e teamă însă cănici unul din capetele lornu se va potrivi pe umeriimei!

Propus de B.P.

4


LA RĂDĂCINATIMPULUIpe malul Dunării se sting luminidin umbră voi prindeclipa de aripisă-mi fie reazemla rădăcina timpuluisosit cu tălpile desculţeca un amant rătăcitîn amintirile melee seară de april Dunăreamă cheamă să întemeiem lucruri simple neglijateîn lanţul şirului de anistrecurându-şi valurilemă priveşte în alunecare vede în mine copilul dornicde basme cu zânecai pe pereţi feţi frumoşizmei preocupaţi să-şi împartăpoveştilesub cerul întunecatcuprind cu gândul chipul tău rămas necunoscutundeva aproape de orizontrăsună Psalmiiamintirea de tinecu păr înflorit şi ochii verziobosită de tăcerea meacaută un loc să-şi aşeze cuvintele

ÎN ACESTJOC INOCENTo dorinţă aleargă printre poemetrece de pe o pagină pe altacu un geamăt stinsse agaţă de amintiricrezându-mă poarta deschisăspre lumina lumiim-a găsit în aceastădimineaţă într-un loc aşteptând să renasc din oră în orăcu chip nou şi privire de piatrăpregătită să intre în viaţa meaunde lucrurile sunt aşa cum suntcu ploi dense şi cerul opacdorinţa încolţeşte un zâmbetsprijinit pe conturul buzelordintr-un vers ce prevesteştesfârşitul poemuluipentru că este târziu şivreau să dormmâine am de mersprintre oameni care tac

în acest joc inocentapropiindu-mă de tine

NEBUNIIPERMISEte aştept în casa înaltă a cuvintelorcălătoare într-un ritual unicsă căutăm forma rotundă a culoriice se zbate în cromatici aerieneridicate pe scarasentimentelor suprasaturateprintre nuanţe şi înţelesuriabsconse

te aştept să rememorămsensul luminii confuzeiluzii ce visează la victoriedeşi cad obositela marginea împliniriicu trup mirosind a dăruiresub liniştea impunătoarea dimineţiitrezită în orizonturi diferite

te aştept la jumătatea rugăciuniioarbă într-o singură bătaiea orologiuluice îşi revarsă minutelesă perpetuăm cuvinteîmpărţite de la sinela porţile prezentuluiîmpovărat de nebunii permise

ALĂTURI DESHAKESPEAREam zis să mă mutmai departe de tinemai aproape de nevoia de cuvintelocuiesc sprijinită pe numărul 13eu Shakespeare câtevalucruri mărunterochii un cactus şi viaţa nouăcare va naşte cercuri să am unde-mi agăţa viselesub o lună îndepărtată în noaptenici nu ştiu din ce este făcutăseara aceasta cu miros de vopsea întârziată pe umeriitimpului petrecut în stradafără cerîmpreună cu alte lucruriimportante reţinuteîn subconştientalături de Shakespearedeportez speranţe mai vorbim de una de altapână ajungem în partea cealaltăîncă nevăzută neauzită

ÎNTÂLNIREÎN OGLINDĂne-am întâlnit în aceeaşi oglindăochiul ei adânc cât noaptea vrăjităde luceferiarăta un mers spre alte mări.să punem ţărm în faţa dorinţelorsă nu se lovească de stânci cuvinteîn lumea de basm lângă povesteapescăruşilorzburători spre munţii sufletului.de cele mai multe ori cuvintelese întrec în nemurireasemeni unui pom înfloritcu fluturi stele nimicul sortitstrâng umbra imaginii o aruncnopţii proptită pe rotunda lunăsimt frigul pe margineaclipei executată când stau de vorbăcu un cap de lutse surpă în mine un cântecseminţele silabelorau început să doarăvoi pleca cu un geamantande gânduri mărunteuitată în umbră îţi las noapteacu îngeri întreagă

Nebunii permisePoeme de Elena Toma

28 nr. 64 n martie 2013

Paul Leibovici

Vacanţa din acest anmi-am petrecut-o pe pla-iurile europei, vizitândunele muzee ,particu-lare, în senzul înţelesuluideplin: muzee a căroropere de artă aparţin ar-tistului care s-a născut,inspirat şi creat pe acelemeleaguri.

Gustave Courbet(1819-1877) este fiu alaşezării Ornans (Doubs)din Franţa.

A pictat una din pân-zele cele mai renumitedin istoria artei „O mor-mântare la Ornans” pre-cum şi altele care aparţinde cronica vieţii compa-trioţilor săi.

Dacă aceste peisaje şiîmprejurimile oraşului,falezele şi platourile cît şicele două ape Loue şiLison s-au făcut cunos-cute, un mare merit îlare Courbet.

Arta sa a fost făţişă,de o manieră provoca-toare, căci a dorit să seimpună Parisului. El apozat ca fiind un artistrustic, în înţelesul nobilal cuvântului, ca unţăran din Doubs precumse cunoştea odinioară„ţăranul din Danube”.

Crearea muzeului afost o iniţiativă îndrăz-neaţă care pe lângă fon-duri a cerut din parteainiţiatorilor multă ener-gie şi persistenţă.

Sora pictorului, Ju-liette a aspirat la creareaacestui muzeu încă în se-colul al XX-lea.

În anul 1947, pictorulRobert Fernier (1895-1977), preşedinte al So-cietăţii prietenilor luiGustave Courbet şiautor a primului catalog

al operelor acestuia a în-treprins o muncă şi opropagandă de proporţii.În urma acestor eforturia reuşit să deschidă unmodest muzeu în apro-pierea primăriei, într-ofrumoasă clădire anticăpe malul apei Loue, înanul 1971.

Muzeul a fost inaugu-rat la 10 septembrie 1971de către ministrul cultu-rii din acea vreme, Jac-ques Duhamel. Darsuccesul s-a lăsat aştep-tat.

După o perioadă decâţiva ani a fost achizi-ţionat în 1976 de Consi-liul general din Doubs,atât clădirea cât şi colec-ţia, pentru a se garantadurabilitatea sa.

La moartea lui RobertFernier, fiul acestuia, ar-hitectul Jean-JacquesFernier, succesorul afăcut noi eforturi în sco-pul menţinerii muzeului.De asemenea, Jean-Ja-ques s-a îngrijit de expo-ziţiile permanente alinstituţiei.

Dar, fiind un loc nuprea vizitat, atât de fran-cezi cât şi de turişti, mu-zeul n-a putut rezistatimp îndelungat.

2Consiliul general din

Doubs, împreună cu pre-şedintele, domnul Clau -de Jeannerot, a dus ocontinuu muncă pentrumenţinerea muzeului.

În 2008, muzeulGustave Courbet a fostredeschis, iar expoziţiainaugurală a reunit celemai bune pânze a lui Co-urbet cât şi sculpturile

contemporanului săuClesinger.

Transformările loca-lului care au avut loc auavut ca scop principalmodernizarea arhitectu-rală corespunzătoare ne-cesităţilor vremii.

La două case distanţăde hotelul Hebert a fostachiziţionată clădireaChampereux cât şi clădi-rea Borel. Suprafaţa to-tală achiziţionată este de2000 mp., ceea ce favo-rizează atât prezentareaunei colecţii perma-nente, cât şi a unor ex-poziţii vremelnice.

Datorită noului spa-ţiu, a unui plan arhitec-tual modern, carereuneşte în mod totalcele trei clădiri, muzeulcorespunde necesităţilormoderne.

Arhitectul ChristineEdeikins a respectat ve-chea amenajare,labirin-tul de lemn a clădiriiHerbert şi a introdus îninterior două săli maricât şi o sală pentru pro-iecţiile video.

A pus în evidenţăapropierea de apa Loue,iar faţada a devenit unelement dominant.

Ansamblul muzeisticse poate observa de pepodul care trece pesteapă.

Sălile de expoziţierespectă normele mu-zeale actuale şi astfel pic-turile lui Courbet şi celepatru sculpturi ale salesunt puse în evidenţă.Ele constituie fondul debază al acestui muzeu.

Modul de prezentareaeste cel clasic, începândcu debutul său, ca un

maestru al artei vechi,abordând o pictură sum-bră până la ultimul pei-saj care la pictat în exil,în Elveţia.

Pânzele sale care aucucerit un prim loc mon-dial, sunt expuse laParis, New York Mon-tpellier şi Munich.

Operele sale cele maiizbutite sunt ,,Autopor-tretul de la Saint-Pelagieşi „Vulpea în capcană”.Aceasta din urmă este oaluzie la poziţia comuneiîn care s-a născut.

În sălile muzeuluiputem admira şi o seriede picturi de dimensiunimici, care reprezintă pei-saje şi animale care autrăit prin împrejurimi.Prin acestea se poate în-ţelege dragostea pentrunatură a pictorului.

Observările sale suntatît de precise şi ne su-gerează mediul în care atrăit şi s-a desvoltat Gus-tave Courbet.

3În 1860, Gustave Co-

urbet a proiectat o mareclădire la ieşirea din Or-nans, pe ruta Besancon,pentru aşi instala atelie-rul la o mare înălţime.

Concepţia sa a des-cris-o în scrisorilesale, muncind laproiect până la

Muzeul Courbet

4


exilul său în Elve-ţia, în 1872.

În sfârşit, dinpricina vicisitudiniilor înrăscumpărare, treptat,treptat s-au pierdutamintirile.

Pe locul acela se gă-seşte un depozit de vin.Degradat, supus distru-gerii locul a fost răscum-părat, nu de mult deConsiliul general dinDoubs .

Frumosul peisaj de-corativ pe care Courbetla executat pe plafon, nus-a deteriorat, rămânânddoar un fragment pe ohârtie roşie. Restaurareaacestei clădiri a începutîn 2012.

ARTA lui COURBETÎntr-unele din operele

sale exprimarea este vio-lentă, precum în tabloulintitulat Originea lumii,pictat în 1866.

Încă de la vârsta de 12ani va învăţa la Semina-rul din Omans, tehnicadesenului. La vârsta de18 ani va învăţa picturala Colegiul Regal din Be-sancon.

Odată cu sosirea lui laParis în 1839, pentru aînvăţa dreptul, ia contactcu pictorii Eugene Dela-croix şi Jean Auguste In-gres, va face cunoştiinţăcu Theodor Gericault.

Sub influenţa aces-tora, decide de a învăţapictura şi se va înscrie lacursul academic CharlesSteuber, unde lucreazădupă model.

Apoi, va studia la Mu-zeul Louvre pe maeştriipicturii spaniole, vene-ţiene şi olandeze.

Devine un mare ad-mirator a lui Rembrandtşi Frans Hals, ceea ce-ldetermină să facă o călă-torie în Olanda în scopulcunoaşterii mai bune apicturii olandeze.

Prima pictură a luiCourbet este expusă laSalonul din Paris - 1844,căreia îi urmează alte ex-puneri în 1845 şi 1846.

Dar în 1847 toate ta-blourile i-au fost res-pinse de juriu.

Profitând de faptul căîn 1848 nu a fost consti-tuit o Comisie de primirela Salon, va expune zece

tablouri.În anul următor juriul

va admite 7 tablouri alesale. Statul francez îi vaachiziţiona tabloul inti-tulat „O după amiază laOmans”, iar pictorul va fidistins cu o medalie.

În următorii ani 1849,1850 se va stabili laOmans, unde va pictapânza „O înmormântarela Omans”, în amintireabunicului său.

Este aspru criticat cafiind „socialist” şi e de-nu mit „pictor al urâţe-niei”.

4Iar după trei ani,

atunci când va prezentatabloul „Baigneuses”,atacul criticii se va inten-sifica.

Colecţionarul AlfredBruyes îi va achiziţiona oserie de tablouri. Apoi, îlva invita să locuiască învila sa de la Montpellier(1854), timp în care vacrea tablourile „Întâlni-rea-Bonjour, MonsieurCourbet. În acelaş timpva pleca la Palavas, pemalul Mării Mediterane,

unde va picta tablouri cutematică marină.

Trebuie menţionat căîn 1849 şi-a schimbat sti-lul de pictură, abordândun stil pragmatic în pri-mele sale autoportrete şiîn pictura „Noaptea Wal-pugiului” - În stil realistva crea în 1850 „Ţăraniidin Flagey”, „Revenindla târg”.

După această pe-rioadă va decide de apicta nuduri precum„Scăldătorii” (1853),unde vom vedea femeiacoperite doar de un văl.Ceea ce a şocat critica.

Portretele de femeiale lui Coubert au o maresenzualitate precum „Jo,frumoasa irlandeză”, „LaBalle” (1855).

Unul din peisajele re-numite este „Peisajul dinLanguedoc”.

Trebuie menţionat căîntre 1862 -1863 pe vre-mea cînd va rămâne laSaintes, a participat launele expoziţii colective.

Moartea îl surprindeobosit de tracasările ne-contenite.

4

Emilia Dănescu:

Zestreatoamnei

ConstantinPopescu

Întâmplător (saunu?), volumul EmilieiDănescu, „Zestreatoamnei” (Ed. Singur,2011), s-a deschis singurla pag.76, unde citescpoezia Nu mai slujesccuvintele: dezghioc cu-

vintele şi / le agăţ în co-pacul fără frunze //când privesc spre ele /cu umilinţa pietrelorcălcate în picioare / fie-care celulă îmi cere săţip. Curios, am citit car-tea de debut a autoareide la început, descope-rind o adevărată poeziea toamnei, ca zestre avieţii, comoară de trăiripăstrate în suflet şi dă-ruite în vers. Am găsitdeopotrivă poezii curimă şi ritm de baladă,dar şi versuri libere, cu-

rate în metaforă şi binestrunite. Pe acestea dinurmă le-am simţit maivii, mai încărcate desentimentul unor trăiriadânc desluşite. Am în-ţeles că Emilia Dănescuface contrariul afirmatîn prima poezie citită,adică slujeşte cu adevă-rat cuvintele. Nu amgăsit decât rareori cu-vinte grele (moarte, etc)în versuri, dar cel maides întâlnite sunt me-lancolie, tristeţe,toamnă, septembrie,

cer, dor, poate şi altelecare definesc acestdebut poetic. Ascund înele focul nemuritor aleternei iubiri ce

4

30 nr. 64 n martie 2013

Marina Ilie

Îi plăcea să se as-cundă sub acel cearceafalb. De sub el îşi puteaimagina camera altfel.Îşi putea imagina caacolo, în faţa patului, ci-neva aştepta cu sufletulla gură să-i vadă chipul,apoi să se aşeze lângă ea,să o sărute pe frunte şisă-i arate fereastra spu-nându-i: „Soarele e ne-răbdător să te vadă!”.

Pur şi simplu iubeaploile de vară. Îi plăceasă se lase răsfăţată deele. Parcă în acele mi-nute se strecura puţinăeternitate, parcă îi aler-gau prin vene câte-nlună şi-n stele,parcă oapuca o poftă nebună şitotuşi atât de copilă-rească de a dansa,a sărişi a cânta în legea ei.

Îi plăcea să-şi ofereastfel de clipe de când ocuprinsese teama de a semai apropia de oameni.Lăsa temerile de-o parteşi se bucura că există.Ştia că mai devreme saumai târziu cineva o vadescoperi cu tot cu fe-meia,copilul şi sufletuldin ea.

Uneori se simţea su-

focată de oameni.Se ri-dica de pe locul ei şi plecafără să dea o explicaţie,fără să schiţeze un gestde „La revedere”. Mulţi onumeau nebună, dar ceştiau ei? Lumea lor miro-sea a naftalină, ca şi cumnimeni, de mult timp, n-ar mai fi scos la suprafaţăceea ce avea cu adevăratîn suflet.

Aşa că ea pleca... Îşiinstala gânduri şi senti-mente pe lângă ea,aşacum alţii îşi întindeaurufele. Le citea şi le in-terpreta până când ooboseau. Apoi răsuflamulţumită, îşi strângeaminuţios „lucrurile” şi seîntorcea la ei. Lumea sanu era nici plictisitoare şinici bolnavă ca a lor.

De ceva timp prinsesegustul jocului. Înţelesesecă are puterea de a-şicrea propriile reguli şi secomporta ca atare. Nu!Nu încerca să preia con-

trolul asupra lor, ci voiadoar să menţină contro-lul asupra ei. Controlulei nebun, imperfect, în-cropit din simplu şi com-plex, dar mai presus detoate... original.

Ei, bineînţeles,nu oînţelegeau nici acum.Adică, Dumnezeule?!Oare cum îşi permitea săîşi ofere mai mult decâtle oferea lor?

Simplu! Le răspundeamereu, mai mult ca oconcluzie pentru sine:„Dragilor, de fiecare datăcând nu ţi se oferă cemeriţi, nu înseamnă cănu primeşti nimic. Nuvor mai primi ei, iar tu îţivei oferi la rândul tău”.

O luăsese la fugă peplajă. Îşi dădea jos ro-chia cu o poftă nebunăde a se arunca în braţelemării. Se lăsa dusă de va-luri,cânta şi râdea de unasingură. De fapt nu, eaştia că râde cu marea!

Câţiva curioşi veni-seră să o vadă. Cu toţi ocredeau nebună, dar întoţi treziseră pofta de li-bertate, pe toţi îi făcusesă se îndrăgostească deea... cea care avea cura-jul pe care nici unul din-tre ei nu-l avusesevreodată.

Nu era prima datăcând făcea asta, pentrucă se născuse cu iubireade mare în suflet. Bachiar îi plăcea să creadăcă e fica mării. Putea să-şi imagineze orice,ca deobicei!

Spectatorii? Făceaabstracţie de ei. Eraumult prea anoşti nişteroboţei ce deveniseră debună voie sclavii mono-toniei si vieţii aparente.

definesc sufletulca esenţă divină.

Căderi şi înălţări, paşisau odihnă, frământărişi nostalgice amintiri seîmpletesc în vocea poe-tei, dezvăluind fată deiarbă mi-ai spus / zămi-slită din partea albastră/ a sufletului (pag. 31,poem cu albastru). Carealtă culoare decât seni-nul poate fi asociată as-piraţiei sufletului către

cer? Câte iubiri se-adună, Doamne, / într-un om, / în vanitateaconvingerii lui / de a fiunic (pag. 43, câtă ilu-zie...) e o formă de me-ditaţie filosofică, desîntâlnită printre versu-rile poetei, poate strecu-rate cu voită abilitate.Este una din calităţilecărţii, anume aceea de aoferi spre reflecţie citito-rului teme apropiate

poetei. La loc de cinstese află dragostea, trăită,durută, înălţată şi pu-ruri învingătoare.

Printre file, ilustra-ţiile lui Radu VasileChialda sporesc prin te-matica lor unda unuimister poetic ce străbatevolumul. O poezie casenzaţie (a se vedea J.L.Borges), dar şi ca trezirea unei conştiinţe de sineîntr-o lume deseori per-cepută ca absurdă şi săl-

batică. Un debut promi-ţător, în care citesc Pe-tice de suflet (pag. 66):Iubeşte, muză, cu gustde migdale, / Licoareaascunsă în petic de su-flet, / Destramă triste-ţea-n tuşe domoale / Şirana săpată adânc pesteumblet, cu gândul laversurile VeronicăiMicle, alăturate mareluiEminescu, fără să ştiuprea bine din ce motiv.Dar simt că aşa trebuie.

4

...frânturidin Ea


Ştefan LucianMureşanu

Motto: Dragobeteblând şi darnic, / Se-nfăşoară ca năval-nic, / Patimi vechi lereaprinde, / Dragos-tea în plasă prinde.(Viorica Pop)

Încercare de etimo-logizare a cuvântu-

lui DragobeteSărbători ale iubirii

au existat şi încă dăinuieca date de celebrare încalendarele lumii, casimbol al fertilităţii aceea ce în fapt oameniiau avut cel mai la înde-mână gest de manifes-tare a dragostei, iubirea,de atunci, de când lu-mina a călăuzit dezvolta-rea conştientă aomenescului.

Cercetări recente, faţăde cele care s-au manifes-tat sub influenţa estuluislav, care asociau etimo-logia termenului drago-bete ca provenit din limbaslavă, au indicat că acestcuvânt şi-ar putea aveaoriginea în limba tracă.Însă, mult folosit ca ma-nifestare religioasă şi dedaci, pentru o divinitatecelebrată în această pe-rioadă a anului, a sfârşi-tului de lună a lui făurar,ca o divinitate al căreinume nu s-a păstrat,după cum multe altele,din ceea ce au fost vechiidaci, nu ne sunt cunos-cute până acum. Estelesne de înţeles că aceastămanifestare, la vechiidaci, era sărbătorită într-o perioadă de maximăfertilitate, când muncacâmpului sau păstoritul,ca treburi anulate din

cauza gerului aspru al ier-nii, ar fi putut reprezentao tainică perioadă a pro-creării. Este, totuşi, o ipo-teză şi o aplecare asiduăspre cercetarea mult maiamănunţită a începuturi-lor obiceiurilor româ-neşti, a fenomenelor careau influenţat acceptareaacelor cutume, a aflării şidatării cu mai multăexactitate a existenţialu-lui în cultura tradiţiilorstrămoşilor noştri.

Nu vom ignora niciipoteza etnografuluiMarcel Lutic, de la Mu-zeul de Etnografie alMoldovei, şi nici a cerce-tătorului în etnologie IonGhinoiu, de la Institutulde Etnografie şi FolclorConstantin Brăiloiu dinBucureşti al AcademieiRomâne, care susţin căacest cuvânt, dragobete,ar avea originea dinlimba tracă, iar etimolo-gia lui ar putea distribuiurmătoarea explicaţie:cuvântul trago, de ori-gine dacă, a devenit cutimpul, în limba română,ţap şi simboliza putereade procreare, forţa vi-tală, fecunditatea, iar cu-vântul pede ar putea fitradus cu termenul ro-mânesc, picioare. Poatede aici cuvântul perpedes , pe care romaniişi grecii îl foloseau în ex-primarea mersului pejos, desculţ. Nu este demirare ca sacrificiul iubi-rii să fi avut un canonatât de pătrunzător înpurificarea trupului ca

acela al mersului cu pi-cioarele goale, acolounde iubita îl aştepta pevoinic. Se pare că acestobicei mai dăinuie înunele părţi ale satului ro-mânesc, pentru că ade-sea tinerii se întâlnesc înpoieni ascunse, descăl-ţându-se şi zburdălni-cind pe verdeaţapresărată cu flori. Celedouă cuvinte au suferitîn timpul istoric al civili-zaţiei româneşti trans-formări: trago, spun ceidoi renumiţi etnologi, pecare i-am amintit în rân-durile de mai sus, a de-venit cu timpul drago,iar termenul pede se vatransforma în bete. Bete,folosit în unele zone dinOltenia are înţelesul demulţime, adunare, însăsimbolic acest cuvânt separe că avea să denu-mească, mai târziu, cin-gătorile înguste, frumosţesute, purtate de flăcăiîn zi de sărbătoare. Aces-tea erau aşezate în dia-gonală peste cămaşafrumos brodată sau cafâşii la brâu, pentru lega-rea cămăşii, simbol al iu-birii, al prinderii înmarea taină a procreării,în tainicul port popularromânesc. Desele schim-bări de pronunţie a con-soanelor d în t, b în v saub în p, întrezărind ideeacă termenul drago arputea proveni de la cu-vântul traco sau drago(în limba dacă, chipdrag), derivând în dra-gon, drac şi aşa mai de-parte, care se spune că ar

fi putut da naştere nu-melui zeului iubirii latraci. Să nu neglijăm căterminaţia ”-ete”, sufixaugmentativ, are şi sen-sul, în limbajul româ-nesc, de ironie, nujignitoare, mai degrabă oatenţionare jovială: bă-iete, de exemplu, estesemnificativ în a de-monstra apreciereazburdălniciei, veselieicuiva tânăr.

Semnificaţia sărbă-torii de Dragobete,

la români Lăsând la o parte nu-

mele zeului iubirii la dacinu putem ignora faptulcă obiceiul nuntirii, înperioada menţionată, nua existat la străbuniinoştri traci. Că au fostevenimente în istoriaevoluţiei şi dezvoltăriiacestui popor care nu s-au menţionat în scris,nedescoperindu-se pânăacum vreo mărturie, cidoar sporadice consem-nări străine, nu înlăturăadevărul existent al tra-diţiilor, dovadă fiind obi-ceiurile sătenilor dinMunţii Apuseni dar şi agrupurilor de locuitoride la şes, din acelaşineam de daci, chiar dacăpeste ele a trecut tăvălu-gul popoarelor migra-toare. Va urma

Sărbătoare a iubirii laromâni, Dragobetele

32 nr. 64 n martie 2013

Marina Glodici

Am bucuria apelorcare curg din înălţimeacerească a sufletului şimă înfăşoară destinul cao manta de neprihănire.Îmi vine să trezesc dinsomnul vieţii pe toţi cevor să caute fericirea. Azişi mâine. Iată o men-ţiune destul de filozofică.Asta dacă vrei să apro-fundezi cu inima şi min-tea şi să pui voinţa laînaintarea spre optimis-mul adevărat şi nu sprefalsul entuziasm al gân-dirilor aşa zise pozitive.

Dacă azi e soare şi lu-mina te învăluie până înadâncul sufletului,mâine ar putea fi înouratşi atunci lumina din inte-rior ar trebui să fie înti-părită pe faţă pentru aputea simţi vântul răco-ros adus de nori pentrua-ţi crea ambianţa nece-sară unui simţământ bi-necuvântat. Candidaprivire a florilor ar trebuiamestecată cu mireasmaparfumului lăsată deurma paşilor îngereştiale sufletelor curate depe pământ.

Azi înseamnă acum,exact în momentulacesta. Mâine înseamnămai târziu, cândva, înanumit moment. Iubireaaşteaptă, ea nu fuge şi nuse mâhneşte în faţa amâ-nărilor şi a ezitărilor. Ni-ciodată însă nu există azi

şi mâine atunci când iu-beşti cu adevărat. E lesnede înţeles că veşnicia eînsăşi dragostea îmbră-cată în haine mereu desărbătoare. Simfoniaunei trăiri curate per-sistă peste vreme şi ecântată cu gingăşie deorchestra ochilor, buze-lor şi a chitării inimiicare cântă chiar şi cu la-crimi în strune.

Azi şi mâine. O no-ţiune temporală ce te în-deamnă la cugetarea. Şistă sub cascada clipelorcare udă impetuos tâm-pla pe care curge liniştitgândurile spre privire,limpezind-o. Cum amputea să ne raportăm,oare, la secundele nebă-nuit de grăbite ale cea-sornicului pământean?Să nu pierdem niciodatătrenul unei zâmbiri fru-moase îngemănate cu se-ninătatea curcubeului.Să nu regretăm trecereatimpului care plouăparcă, cernindu-ne tâm-plele şi transformându-ne din copii în adulţi cuvise şi dorinţi ce ţin înbraşele lor finite, fiinţeiubite şi amintirile celemai frumoase.

Fiecare „azi” se trans-formă în mod misteriosîn „mâinele” ce ne pre-sează sub greutatea atâ-tor neîmpliniri sauresponsabilităţi. Lup-

tăm cu înverşunare unulîmpotriva celuilalt şiuităm cât de finite nesunt cărările şi umble-tele pâmântene şi cât delimitat poate fi momen-tul şi unic! Cât de scurtăpare viaţa dacă stai puţinsă contempli asupra tre-cerii ei! Se zice că în clipaîn care te simţi presat detimp îmbătrâneşti. Dar,oare, aşa să fie? Oare,chiar îmbătrânim cuadevărat sau ne lăsăm înmreaja deşertăciunii (fi-inţelor noastre de lutcare se schimbă ca şifrunza, toamna) carereuşeşte să ne deznădăj-duiască şi ne face să numai trăim cu bucurie aicipe acest pământ atât deefemer! Vârstele sunt canişte paşi în vreme; ase-meni paşilor pe care îiparcurgem în fiecare zipentru a ajunge la ţintelepropuse.

Azi şi mâine. Ce facisau ai făcut azi, la sfarşi-tul unei zile? Ai iubit petoată lumea? Ai făcutmăcar un bine? Ai repa-rat un rău pe care l-aifăcut ieri pentru a fi maiplin de pace mâine? Amiertat cu adevărat pe toţice ne-au făcut rău? Da.Trebuie iertaţi pentrutotdeauna pentru capacea divină să o avemîn inimă şi să ne dea ar-monia vieţii şi zâmbetuladevărat pe buze. Da. Şiazi şi mâine. Gânduri

azi, gânduri mâine. Aşteptăm azi un

mâine mai fericit şi maiplin de speranţe. Cei caretrăiesc alături de fiinţaiubită speră să realizezecât mai multe lucruri.frumoase. Şi sunt posi-bile toate lucrurile dacăsunt făcute prin spirituldragostei adevărate. Alţiicare sunt singuri aş-teaptă azi şi mâine să în-tâlnească mareadragoste alături de caresă trăiască sau să-şi con-tinue viaţa într-un chipcreator. Cu mulţumireaşi evlavia în suflet..

Dar între azi şi mâinesuntem toţi care îm-preună putem trăi în ar-monie dacă avem în noiacea pace care întreceorice pricepere ome-nească. Adică pacea co-borâtă din cer , care neleagă de cer şi care nedezleagă de timp şi spa-ţiu trăind astfel liberi şineîncorsetaţi de niciopiedică în calea vieţii.

Azi şi maine. Săiubim, să sperăm, să cre-dem cu putere că suntemîn mâna Creatorului. Săne punem pe altarulDragostei divine simţindastfel fiorul bucuriei, bi-ruinţei şi a bunelor sim-ţiri care cântă mereuacelaşi moment la plusinfinit, oprind timpulîntr-un azi plin de împli-nirile materiale şi spiri-tuale.

Despreazi şi

mâine


ÎNTUNERIC

Picături de tăcereSe preling în brazdeContorsionând peştii la malForme sub ape istericePicături de tăcereAdunate în coş de nuieleSub copacul aspru al vieţii Colţuri de minţi viagerePicături de tăcere

O PROBLEMĂDE VÂRSTĂInsula se tot micşoreazăFără somn, îi cercetez malurileCu satnavs pe hărţi virtualeAerul e-ncărcat de mânieFurtuni mici... furtuni mari...Apar şi dispar la întâmplareDupă anotimp colectezAmintiri zadarnicePrea personale să fei împărtăşiteSatul meu se tot micşoreazăCunosc mai multe locurica înainteŞi mai multe numedin cartea de telefonZilele mele de azi şi de ieriDevin tot mai miciPână dispar într-un punct...

REPETIŢIEZilele copie nopţileIn oglindaIatacului cu tapetŞi anecdote răsuflatePrivesc lagunaPrin fereastra deschisăDe la pervazul meu cu pernuţăPrin casă se fac auzite Cuvinte arzândeFerecate-n întrebări ascuţite Simt tufişuri crescândeÎntr-un joc inventat când surfezPeste lanurile vecernieiAdulmec sudoarea dureriiCum se ridică ceaţă-arcuităBronzată în apa de mareGust ce-am pierdutDespre visul din iatacPe fundal de limbi înroşiteFormele se copie una pe altaÎn oglinda paralizată

De voci joase fără formăFăr’ de-nceput... făr’ de sfârşit...

O ZI DIN NIMICURIPlatforma japoneză intactăPlutise timp de peste un anPână când atinsese plaja cu scoiciDe cealaltă parte-a oceanului

Plutise un an sa ajungă acoloPe plaja cu dune şi lemn plutitorA fost parte din ŞTIRIpe Coasta PacificuluiO macara fusese adusăs-o mute de-acolo.A doua zi – familii cu copii,Oameni cu câini, oameni singuriSosiseră buluc să se zgâie La platforma japoneză intactăCe plutise din Japoniadupă tsunamiMacaraua înţepa nisipul şi scoicileMergeam de-a lungul cărăriiMărginite cu ierbi aromateÎn ultima zi aplatformei japoneze intacteSequoias cu scoarţaimună la insecteUrmau sa fie doftoricitede fiul meuUcenic în ale medicinii,cel care-şi pierdusePijamaua undevaprin acele locuri bizareOrele deveanu gravide-n minuteŞi pâcla înghiţea orizontulEl le îngrijea tinereţeafără bătrâneţeDintr-un hotel indiferentdin Eureka.

Versuri de departePoeme de Mariana

Zavati Gardner

N-a venit? Vladimir: Nu. Estra-gon: Şi acum e prea târziu. Vla-dimir: Da, e noapte.” Un calupdiscursiv imposibil de acceptatpentru anti-Godot-ul nostrudeloc închipuit şi dominat de ovoinţă puternică, care i-a alun-gat din toate ungherele sufletu-lui său întunericul mut şiceaţa...

Ca umbra întinsă pe zăpadăa unui arbore secular, Godot-ulprofund antibeckettian şi unicilustrat cu deferenţă şi admira-ţie de noi în acest sumar cadruportretistic literar poartă, evi-dent, un nume concret: prof.univ. dr. ALEXE GHEORGHE.„Cel care simte chemarea, în a -

dâncul inimii, şiştie să caute, vagăsi acolo prietenistrăvechi, nenumă-rate splendori, şi

tot ce îşi doreşte cu ardoare.”,scria în „Muntele runelor” unuldintre reprezentanţii străluciţiai şcolii romantice de la Jena -Johann Ludwig Tieck. Cred cămatematicianul ALEXE GHE-ORGHE a reuşit ca să îşi afirmeîn mod plenar coordonatele sen-sului său haric între limiteleacestui complicat parcurs exis-tenţial dat, construind cu răb-dare şi migală un veritabil „dis -curs contra piedicilor” (MarcelMoreau), dar şi a duplicităţiispiritului şi raţiunii omeneşti.Iar simfonia destinului nu s-aterminat încă... Vor mai fi multealte lucruri de spus şi de aiciî na inte.

Oameni de lângă noiUrmare din pagina 16

34 nr. 64 n martie 2013

Corneliu Leu

De aici, nu a mai fostnevoie decât de un pas casă dorească să şi scrie. Laînceput au devenit coau-tori, adică scriitorii ade-văraţi, cărora ei le totfăceau observaţii politicepe text, disperaţi să-şi totrefacă literatura, îi luaupe ei coautori ca sa-şivadă opera apărută(adică, exasperat de ob-servaţii şi indicaţii poli-tice, maestrul respectivceda ca la tocmeală: „taietu, adaugă tu, dracului,ce modificări vrei şifacem jumate-jumate!”).Aşa a apărut „Nepoţiigornistului”de Cezar Pe-trescu şi Mihai Novicov,„Pentru fericirea popo-rului” de Aurel Barangaşi Nicolae Moraru,numai Camil Petrescurezistând pe când încer-cau să-i lamineze şi for-jeze textul la „Bălcescu”politizându-i-l mai multdecât făcuse el, fapt pen-tru care, într-o mareconsfătuire a fost demas-cat pentru greutăţile pecare le face îndrumăriide partid. Aceea a fost,însă, o primă etapă,după care mulţi din eşa-lonul pomenit au înce-put să se vrea autoritotali publicându-şi pro-priile lor cărţi. Năravcare s-a perpetuat la ac-tivişti, continuând cât aţinut regimul: Vedeaicum apărea câte unul lapartid care părea maidescuiat, dădea indicaţiimai uşor fezabile, îşicrea, poate, chiar şi cer-cul lui de acoliţi, iar, de-odată, te trezeai cu elautor, venind cu o cartede te durea capul, pecare ţi-o dădea să i-o şi

publici, să i-o şi lauzi!Atunci au început şi

verificările de partid încare-şi plăteau poliţemai vechi chiar ei întreei, activiştii. Nu ne dă-deam noi seama de an-vergura lucrăturilor pedinăuntru, nici nu eramîn poziţia de a tânji dupăfuncţii de vreme ce de-abia debutaserăm, aşa căstăteam pe tuşă şi pri-veam cutremurele alecăror valuri (te ridică, tecoboară) nu ajungeau lanoi ci, cel mult la genera-ţia dinaintea noastră:Geo Dumitrescu, PetruDumitriu, Dimitrie Ste-laru, Ben Corlaciu, Vla-dimir Colin, NinaCassian, Mihu Drago-mir, Neculai Tăutu, A.E.Baconski, Alexandru Ba-laci, Horia Liman,Vlaicu-Bârna, MihneaGheorghiu, Dan Deşliu,Victor Tulbure, MihaiCosma, Lucian Valea saucenacliştii sindicaliştiCristian Sîrbu, Gheor-ghiu-Pogoneşti, I.G. Bol-dici, Haralamb Zincă,Nicolae Nasta, Mihai Ga-vril, Francisc Munteanu,Liviu Bratoloveanu, oristudenţii Cezar Drăgoi,Letiţia Papu, Paul Cor-nea, Vicu Mândra, GicaIuteş, Ion Barna, MarcelGafton, Theodor Mă-nescu, dubioşi, plagiatorişi escroci ca Jean-PaltinJipa, Octav Măgureanu,A. Jurea, Smeureanu,Roda, Ion Nicola, fiindclătinaţii dintre care se

alegeau unii perdanţi şiunii câştigători; unii cuinterdicţii, alţii cu func-ţii. Semnături devenindconsacrate precumStreinu, Cioculescu,Adrian Maniu, DanBotta, Virgil Gheorghiu,Radu Tudoran, NeaguRădulescu, Ion MarinIovescu, Vasile Voicu-lescu, D. Ciurezu, IulianVesper, Mircea Streinu,Constant Tonegaru,Pavel Chihaia, Ion Frun-zetti, Tudor Şoimaru,Ion Luca, Mihail Dru-meş, Octav Dessila intra-seră într-un total con deumbră, dacă nu mai rău.

Gândiriştii şi naţiona-liştii erau în închisoare;cei rămaşi în străinătateerau condamnaţi în con-tumacie; Agârbiceanu,Gala Galaction, EmilIsac, Mihail Sorbul, Al.Cazaban rămâneau casemnături necesare dearticole, dar cu opera li-terară sub obrocul careacoperea la modul grav,de interzicere şi cenzură,valorile interbelice şi oparte din cele clasice, învreme ce avansau pro-ducţiile lui Stancu, Bre-slaşu, Beniuc, Bănuţă,Davidoglu, Ion Pas,Petre Iosif, A.G. Vaida,Carol Ardeleanu, ZoltanFranyo, Margul-Sperber,Mihail Şerban, VictorTorynopol, Nagy Istvan,George Lesnea, IstvanAstaloş, Dumitru Ignea,George Sidorovici, Ale-xandru Jebeleanu,

Eugen Frunză, IoanichieOlteanu, prin pile la to-varăşi mai mari, dintrecei care câştigau terenprin izolarea Anei Pau-ker. Atunci li s-au găsitunora în dosar „petealbe”, care nu erau a binecum ar sugera culoarea,fiindcă însemnau pe-rioade incerte în activi-tate, ca o hartănecunoscută care dămotiv de dubii şi suspi-ciune şi am văzut pe operioadă de câţiva anisalturi mortale de genulintrării într-o retrageretotală a lui Vitner catrepractica universitarăunde, cu toate că a conti-nuat să publice unelestudii, a rămas cantonatdoar la capitolul de apre-ciere critică a proletcul-tismului; de genul fugiilui Novikov să-şi deadoctoratul în literaturăla Iaşi, a căderii de pisicăa lui Moraru, păstrând îngheare direcţia „Vieţiiromâneşti” ca o muncăde jos pe care o primeafiind suspendat din par-tid pentru o verificaremai profundă dar, defapt, consemnându-şiprin asta calitatea de cri-tic de direcţie cu care seflata, harul fiindu-i doarla direcţie, nu şi la actulcritic. Ca şi Novikov care,după doctorat şi-a zis căe istoric, nu critic literar.Tot aşa cum, încazul său fericit de

Completare tristă la un jurnal din 1949

Critica de direcţie alămuririi şi dumiririi (III)

4


scriitor adevărat,nu făcătură de re-cenzenţi ca ceilalţi,

Zaharia Stancu, suspen-dat, a făcut jocul de apleca de la preşedinţiaUniunii Scriitorilor, dars-a păstrat la Teatrul Na-ţional director, ne făcândparte din organizaţia deacolo şi, până să se ob-serve lucrul acesta, areuşit toate temeneleleca să ajungă să fie iertat.În acest context tulbure,lucrurile trebuind să sebirocratizeze, a rămas laCC cu problemele lite-rare, mai mărunt şi, pre-caut, conştient de funcţiasa nedecizională, PaulGeorgescu, recenzent şiel, dar dintr-o generaţiemai citită şi cu facultateaaproape făcută, fapt pen-tru care în scurt timp adevenit şi preparator,lector, etc. Îl cunoşteamoarecum, tatăl său fiindmedic provincial la Ţăn-dărei, cum era mama laMedgidia, iar un unchi alsău avocat din Hârşovafăcând politică împreunăcu tata. Actul lui criticîncepuse a teroriza la unmoment dat, având şigirul micii funcţii de par-tid prin care era pus toc-mai ca să-i informeze pe„tovarăşi” de ce se petre-cea în literatură. Trebuiacultivat, fiindcă oricerând al lui tipărit despretine putea deveni şi textde raport informativ înurma căruia, nu era dejoacă: mai scriai sau numai scriai, aparatul luicritic căpătând anteneprin J. Popper, Fl. Tor-nea, Barbu-Câmpina şiValentin Silvestru la„Flacăra”, Horia Bratu,Silvian Iosifescu, VeraCălin, Emil Suter la

„Viaţa Românească”,Ov.S. Crohmălniceanu,Simion Alterescu, N.Tertulian, F.I.Bociort şiEugen Luca la „Contem-poranul”, Traian Şel-maru, Sergiu Fărcăşan,Ileana Vrancea şi VictorBârlădeanu la „Scân-teia”, N. Bălănescu, An-drei Strihan, VicuMândra şi Savin Bratu la„Scânteia tineretului”, H.Deleanu şi D. Hâncu la„Veac nou”, Andrei Bă-leanu la „Tânărul leni-nist”, Mihai Gafiţa la cemai rămăsese din „Uni-versul”, N. Barbu şiIancu Aronescu la „Iasulliterar”, ziarişti ideolo-gici, adică politruci di-recţi la „Munca”,„România liberă”,„Lupta de clasă”. Până laurmă, s-a speriat şi el deîntorsătura pe care oluau lucrurile şi, dove-dindu-se scârbit de unasemenea act critic, şi-adescoperit preocupări deprozator şi s-a dedicatficţiunii, ne mai voind săaudă de genul infamantpe care-l practicase învă-ţându-i şi pe alţii un ase-menea cinism. Pentrucă, şchiopătând cu defectla un picior, el reedita pecoridoarele redacţiilorunde publica şi ale Co-mitetului Central undepurta informaţiile şi pre-lua deciziile în ceea ce neprivea, imaginea poliţis-mului de curte din isto-riile franţuzeşti; cevaîntre intrigile lui Talley-rand şi măsurile repre-sive ale lui Fouche.

[4]Aşa se configura

structura de dictaturămarxist-stalinistă asupraconştiinţelor artistice în

primele sale forme biro-cratice: Cu critici de spe-cialitate ca funcţionarinu prea înalţi, dar destulde stăpâni pe domeniulpe care li se delegaufuncţiile celor mai marişi mai nepricepuţi, spre afi nişte mici dictatoricare te puteau şi înălţa şicoborî, poliţia de palatbolşevic veghind la puri-tatea ideologică a litera-turii ori altor arte.Pentru că, veghetoriideologici erau mai mulţişi, apoi, au devenit totmai mulţi, exercitândasupra noastră actul cri-tic din diverse direcţii.Erau cei din conducerileşi secţiile de specialitateale marilor cotidianecare, deseori nici măcarnu semnau cu numelelor, ci exista un pseudo-nim (La „Scânteia” într-o vreme: M.Costea) carenu ierta niciodată, exer-citând tăieri în carne vieprin texte la care contri-

buiau mai mulţi politrucişi critici literari care, ast-fel, controlându-ne penoi, se controlau şi unulpe altul şi nici nu se com-promiteau afişând subsemnătură personală tă-ioase şi schematice con-cluzii ideologice.

Tot aşa, din critici(mai mult sau mai puţin)literari, universitari pepuncte de pe la catedre,dar şi reprezentanţi aioamenilor muncii, adicăveleitari cenaclişti de pela sindicate, se făceau,sub conducerea unui po-litruc cu funcţie (şef sauadjunct de şef de secţiela CC) „brigăzi de partid”care analizau rezultateleeditoriale, ale unor re-viste sau ale unor sec-toare, venind cu„măsuri” - adică sanc-ţiuni, schimbări dinfuncţie, trimiteri lamunca de jos sau la cur-suri de ideologizare.

Va urma

4

36 nr. 64 n martie 2013

George R. Roca

Foamea îl scoase dinnou, pe Ispas, afară dincabină. Ieşi pe punte şise aşeză la pândă, aştep-tând să apară vre-unpescăruş, ca să-l poatăînşfăca şi să-l mănânce.Dejeaba! Erau prea de-parte de mal ca vreo pa-săre să se aventurezeîntr-acolo. Foamea îlchinuia din ce în ce maitare. Se duse la provăunde era atârnată plasade pescuit şi o cercetă cuatenţie. În afară de câ-teva alge uscate nu găsinimic. Mirosul de peşte,care se înbibase cu tim-pul în sfoara acesteia, îlinebunea, făcându-i şimai mare foame. Plasaaruncată de furtunăatârna peste bord, pe ju-matate în apă. Cu grijă,coborî pe ochiurile plaseica pe o scăriţă, pânăaproape de nivelul apei.Negăsind nici acolo,macar o rămăşiţă depeşte, dădu nervos dincoadă. Văzu sărind dinapă un peşte aproape totatât de mare ca el. Sesperie şi căzu în apă.Noroc că marea era linis-tită. Noroc că plasaatârna pâna la nivelulacesteia şi avu de ce să seagaţe. Cu mare greutatese urcă pe punte scutu-rându-şi blana udă. Îşiaduse aminte de peştelecare sărise după coadalui şi i-se făcu şi maimare foame. Îşi învinsefrica şi coborî din nou peplasă până aproape denivelul apei. Îşi băgă vâr-ful cozii în apă şi îl mişcăîncet. Imediat în jurulacesteia apărură cârduride peştişori argintii. Cumişcare bruscă, Ispas,

înfipse ghiarele într-unpeşte care era maiaproape de el şi îl scoasela suprafaţă. Ajutându-se cu colţii îl prinse decap şi îl imobiliză. Urcăcu grijă pe punte, fiindatent să nu cadă din nouîn mare şi să nu-i scapevaloroasa pradă. Seaşeză pe burtă şi începusă-l înfulece cu solzi cutot. Niciodată nu mân-case ceva mai gustos.Nici măcar delicateselepe care i-le dăduse răpo-sata Babana nu puteausă-l egaleze. După ce îltermină simţi că nu eraîncă satul, aşa că se dusedin nou la pescuit. Co-borî mult mai sigur peplasă şi în câteva se-cunde prinse un alt peştede toată frumuseţea. Îltârâ pe punte şi îl devorăşi pe acesta cu marepoftă. Începu să se simtăbine şi normal. I se fă-cuse lene şi somn. Ca să-şi facă siesta, ca altădată,coborâ în cabină. Acolodădu de Panait caregemea de durere. Gân-dul motanului, era to-tuşi, la peştii jucăuşi dinapă, care îl săturaseră şiîl făcuseră să se simtă

bine. Poate şi stăpânul ardori să mănânce unul!Mulţi peşti prinsese Pa-nait şi îi impărţise cuIspas. Venise şi rândulmotanului să-şi plătescădatoriile.

Din două sărituriajunse pe punte şi încădin două pe plasă. Multmai stăpân pe sine ca în-ainte, coborî cu dexteri-tate, îşi băgă coada înapă. Când apărură peştii,agăţă unul care i se părumai mare. Îl scoase pepunte şi cu greu îl târâpâna în cabină, pu-nându-l aproape de guralui Panait. Acesta des-chise ochii, văzu peşteleîncă zbătânduse şi îne-bunit de foame îl luă şimuşcă din el. Îşi dăduseama de ceea ce făcuseşi cu mare greutate îşiscoase cuţitul din buzu-nar, curăţă peştele, îl tăieîn bucăţi şi începu să-lmănânce aşa crud cumera. Nu avea un gustprea bun dar totuşi îi as-tâmpără foamea. Ispas,văzându-l ca a terminatde mancat, o zbughiafară şi se mai întoarsecu un peşte. Marinarul îlmâncă şi pe acesta şi

adormi. Se trezi peste câ-teva ore cu o senzaţie demai bine, dar totuşi pi-ciorul îl chinuia foartetare. Lânga el erau aşe-zaţi trei peşti păziţi deIspas. Îi mâncă în grabă,zicând bogdaproste mo-tanului şi apoi se târâpână la pat făcând unefort supraomenesc să seurce în acesta. Din cauzaefortului şi a durerii le-şină din nou. Mai trecurăcâteva zile, timp în carese hrăni cum putu cupeştele crud adus de pes-carul cu patru picioare.Se mai intremă puţin,dar totuşi piciorul îl chi-nuia din ce în ce maitare.

O duse aşa zile şinopţi fără sfârşit, trăinddoar cu peştele adus demotan şi cu apa de băutdin butoiul din cabină.Piciorul i-se mai dezum-flase, dar prinsese o cu-loare pământie pealocuri cu pete vineţii. Îsidădu seama că e can-grenă şi simţi că în cu-rând o să moară. Apucă,cu mare efort, o sticlă derom şi o bău aproape pejumătate. Adormi, fărăsă mai simtă durerea,mirosul greu şi mizeriacare domnea în cabină.Visă că se plimbape nori şi că putea

Ispas, motan gras... (2)(Povestire de pe mare)

4


să meargă pe ace-ştia fără să cadă.Din când în când

ajungea la marginea no-rului şi atunci un picior îialuneca în gol. Cu marieforturi se ridica şi mer-gea mai departe, apoiajungea iar la margine,iar cădea şi iar se ridica.La un moment dat căzucu ambele picioare de penor, ducându-se cu mareviteză spre pământ. Văzumunţi, ape, case şi chiaroameni. Aceşti se uitaula el miraţi, îi făceausemne şi parcă îi spu-neau ceva. Se sperie, setrezi şi dezchizând ochii,văzu în picioare în faţalui doi oameni. Unuldintre ei îl ţinea în braţepe Ispas, mângâindu-lcu tandreţe. Crezu că vi-sează în continuare.Simţi durerea din piciorşi îşi dădu seama că totule real. Unul dintre oa-meni îl intrebă în limbaengleză ce s-a întâmplatcu el şi cu corabia. Abiaputând să lege câteva cu-vinte le spuse despre fur-tună şi despre accident.Cel mai tânar dintre ceidoi necunoscuţi ii exa-mină piciorul şi dădu ne-mulţumit din cap…

Panait îşi pierdu cu-noştinţa trecând din nouîn lumea viselor. Parcăauzea nişte glasuri ciu-date, un freamăt de pă-dure, apoi un zgomot deferăstrău, copaci tăiaţi, odurere ascuţită, şi maiapoi îi dispărură toateimaginile. Zăcu aşa întreviaţă şi moarte pânacând într-o zi se trezi. Îşidădu seama că se afla în-tins pe un pat de spital.Deschise larg ochii şivăzu în faţa sa o tânărăimbrăcată într-o uni-

formă albastră ca cerul.Aceasta îi dădu bunăziua şi îl întrebă cum îlcheamă. Marinarul îşiaduse aminte, cu groazade ceea ce i-se întâm-plase, de piciorul zdro-bit. Totuşi nu mai simteadurerea aceea insuporta-bilă. Încercă să-l mişte...dar piciorul ii dispărusede la genunchi în jos. În-ţelese atunci, de ce eraîntins pe acel pat şi de cese afla acolo la spital.Scoase un oftat şi începusă plângă. Tânăra ilmângâie pe frunte şi îispuse că în curând se vasimţi mai bine, să fie op-timist deoarece nu estesingurul om din lumerămas fără o jumătate depicior. Închise ochii şi înfaţă îi apărură toate im-aginile dezastrului: ura-ganul, catargul rupt,cabina, butoiul cu apă,peştele crud, Ispas...Ispas! unde o fi Ispas?Un ţipăt îi ieşi din gură:

- Unde mă aflu? Undeeste Ispas-Motan Gras?Unde e bunul meu Ispas,cel care mi-a salvatviaţa?

- Nu înţeleg, dom-nule, despre ce motanvorbiţi! îi spuse fata,ştergându-i frunteatranspirată... Pot doar săvă spun că vă aflaţi lasecţia de ortopedie a spi-talului regal din Ply-mouth.

- Plymouth aţi zis?Cum naiba am ajunsaici? Unde este dragulmeu motan?

- V-a adus la spital ocaruţa a administraţieiportului nostru. Despremotan, nu ştiu nimic!

- Vreau motanul!Vreau motanul! Undeeste dragul meu Ispas?

Fata îşi îndreptă pri-virea spre tavan şi dăduîncet din cap, crezând cămarinarul şi-a pierdutminţile. Se indreptă spreuşă cu gândul să meargăsă anunţe medicul deserviciu.

- Domnişoară nupleca! îi spuse Panait,mai stai te rog cu mine,am să-ţi explic…

- Mă numesc Saman-tha, am să rămân, dar terog să îmi povesteşti şi săîmi spui pe nume…

Bolnavul începu să-ipovestească despre fur-tună, despre accident,despre peştele prins deIspas şi despre felul cumi-a salvat viata. Fata în-ţelese totul până la urmăşi îi promise suferinduluică se va interesa desoarta motanului. Dupăcâteva zile Samantha îidădu o parte din veştilecare îl interesau. Fusesesalvat de echipajul uneinave australiene de co-merţ care îl aduseserăpână în portul Plymouth.Despre motan şi corabiaavariată nimeni nu pu-tuse să-i dea nici o ştire.

Trecuse o lună decând era în spital şi Pa-nait se simţea din ce înce mai bine. Începu săiasă singur în parcul spi-talului, manevrând cumâinile, destul de abil,căruciorul cu rotile. Eratotuşi nemulţumit că nuputea să umble. Docto-rul îi dădu o speranţă,spunându-i că o proteză,care să-i prelungeascăpiciorul amputat, l-arface din nou să meargă.Acesta, plin de speranţeîşi comandă imediatuna. I se spuse, că ceimai buni specialişti înconfecţionarea proteze-lor ortopedice se găsescla Londra. Părăsi îngrabă spitalul din Ply-mouth şi se mută la unsanatoriu din mareleoraş. Nu peste mult timpobţinu mult doritulobiect, cu care nu se aco-modă însă prea uşor.Mersul cu proteza înce-puse greu, cu dureri, cucăderi, dar şi cu multesperanţe. După douăluni însă, mergea bini-şor! Va urma

4

38 nr. 64 n martie 2013

Stelian Gomboş

Fiecare om are în sineceea ce numim noi o des-tinaţiune internă. Facul-tatea, puterea, voinţachiar de a dezvoltamereu, de-a produceprin sine însuşi o viaţănouă. Nu e nici un ommulţămit de-a rămâneaetern pe acelaşi punct -omul e oarecum naşte-rea eternă. Această deve-nire eternă află în om oputere numai mărginită.Din această contradic-ţiune a puterii mărginiteşi-a destinaţiunii nemăr-ginite rezultă ceea cenumim viaţa omenească.Viaţa este lupta prin careomul traduce destinaţiu-nea sa, intenţiunile saleîn lumea naturei.Această viaţă întrucâtare de obiect realizareascopurilor personalităţiiîn obiectele naturii senumeşte lucru. Întreagaviaţă omenească este oviaţă a lucrului" (Frag-mentarium, p. 153). Îm-potriva celor ce sedeclarau liber-cugetă-tori, Mihai Eminescu adat o replică în "Timpul"din 2 februarie anul1879: "...a vorbi despre oreligie a liberei-cugetărieste ceea ce se numeşteîn logică o contradictioin adjecto, este ca şi cândai zice "oţel de lemn"".

Mihai Eminescu afost în genialitatea sa unom de o modestie greude întâlnit în lumea con-temporană. Conştient dedarurile cu care fuseseînzestrat, atrăgea totuşiatenţia tuturor ca "nimă-nui să nu-i abată prinminte c-ar fi un geniu.Pământul nostru estemai sărac în genii decât

Universul în stele fixe.Homer şi Shakespeare,Rafael, geniile în arte senasc o dată la 3, 4 mii deani, Newton şi Galilei,Kant şi geniile în ştiinţă,o dată la o mie de ani,încât nu ştiu zău dacă dela Adam până la PapaLeo IX au existat de toţio duzină. Încolo, suntemcu toţi nişte bieţi mizera-bili cărora aceşti regi aicugetării ne dau de lucrupentru generaţii înainte"(Fragmentarium, p.178).

Câteva cuvinte des-pre „naţionalismul”lui Mihai Eminescu

Multă lume şi-a creatimpresia falsă că MihaiEminescu ar fi un naţio-nalist disperat, care de-testa existenţa celorlaltepopoare, dar ceea ceapără el în fapt sunt tra-diţia neamului, limbacurată, românească şicredinţa creştină: "naţio-nalismul este un semnrău la un popor. Nimeninu ţine la esistenţa sadecât acela ce are să opiardă în curând şiaceasta se simte instinc-tiv. Nicăieri nu se mani-festă voinţă de viaţă maitare decât acolo undeviaţa este periclitată sauprin boală internă sauprin pericol estern"(Fragmentarium, p.129). Cosmopolitismu-lui, la modă spre sfârşi-tul secolului al XIX-lea,veacul constituirii naţiu-nilor moderne, cosmo-

politism pe care MihaiEminescu îl învinuia căar fi introdus în estul Eu-ropei "formele costisi-toare de cultură aleApusului", îi opunea cul-tura naţională în adevă-ratul înţeles alcuvântului.

Într-un articol, publi-cat în ziarul "Timpul" la22 ianuarie anul 1880,autorul mărturisea cunedisimulată amără-ciune: "În loc de-a mergela biserică, mergem laCaffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea dintoate unghiurile pămân-tului, scursă la noi caprin minune. Ba pentrucă limba noastră camveche, cu sintaxa ei fru-moasă, dar grea, cu mul-tele ei locuţiuni, îi camjena pe prietenii noştri,am dat-o de o parte şiam primit o ciripitură delimbă păsărească cu sin-taxa cosmopolită pe carecineva, dacă ştie niţicăfranţuzească, o învaţăîntr-o săptămână de zile.Bietul Varlaam, mitro-politul Moldovei şi al Su-cevei, care în înţelegerecu Domnii de atunci şi c-un sinod general al bise-ricei noastre au înte -meiat acea admirabilăunitate care-a făcut calimba noastră să fieaceeaşi în palat, în colibăşi-n toată românimea,şi-ar face cruce creştinulauzind o păsărească pecare poporul, vorbitorulde căpetenie şi păstrullimbei, n-o mai înţe-lege".

Legătura dintre Bise-rica Ortodoxă şi neamulromânesc Mihai Emi-nescu o considera a fifundamentală pentrudăinuirea în istorie a po-porului din care şi elfăcea parte. Rolul pe careBiserica l-a avut în dez-voltarea culturii şi iden-tităţii naţionale esteincontestabil şi aceastapentru că "Biserica răsă-riteană e de optsprezecesute de ani păstrătoareaelementului latin delângă Dunăre. Ea a stabi-lit şi unificat limba noas-tră într-un mod atât deadmirabil, încât suntemsingurul popor fără dia-lecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghiţirea prinpoloni, unguri, tătari şiturci, ea este încă astăzisingura armă de apărareşi singurul sprijin al mi-lioanelor de români caritrăiesc dincolo de hota-rele noastre. Cine-ocombate pe ea şi ritua-lele ei poate fi cosmopo-lit, socialist, nihilist,republican universal şiorice i-o veni în minte,dar numai român nu e"(M. Eminescu, Opere,vol. X, Editura Acade-miei Republicii Socia-liste România, Bucu -reşti, 1989, p. 187).

"Moralitatea estepentru sufleteidentică cu sănăta-

Despre Mihai Eminescu (2)în viziunea Bisericii, despre raportarea sa la învăţăturacreştină, precum şi abordarea vieţii şi operei sale din

perspectiva credinţei creştine…

4


tea pentru trup!"Pasiunea naţio-

nală şi socială ascriitorului venea dindorinţa de a vedea pe ro-mâni ieşiţi din starea ne-norocită în care se aflau:"Populaţia rurală înmarea ei majoritate, maiales cea depărtată de târ-guri, n-are drept hranăzilnică decât mămăligăcu oţet şi cu zarzavaturi,drept băutură spirtamestecat cu apă, trăindsub un regim alimentaraşa de mizerabil, ţăranula ajuns la un grad deanemie şi slăbiciune mo-rală destul de întristă-toare. Chipul unui ţăranromân, om de ţară, trăitîn aer liber, seamănă cual uvrierului stors de pu-teri din umbra fabricilor.Cine a umblat prin satelenoastre, mai ales princele de câmp şi de baltă,a putut constata că de-abia din trei în trei casese găseşte câte o familiecare să aibă un copil,mult doi, şi aceia slabi,galbeni, lihniţi şi chinuiţide friguri permanente".

Educaţia poporuluiconstituia în gândireaeminesciană un pilon desprijin pentru societatearomânească. Instrucţiapublică are în vedere şiintegritatea morală a ce-tăţenilor pentru că "mo-ralitatea e pentru sufleteidentică cu sănătateapentru trup. Un poporimoral este fizic nesănă-tos sau degenerat". Faţăde calamităţile fizice cucare se confruntă ade-seori ţara întreagă, darcare se răsfrâng mai cuseamă asupra celor să-raci, pericolele pe care lereprezintă oamenii co-rupţi, vicleni, superficiali

sunt mult mai mari şidescurajatoare pentrucontribuabilul român:"Între caracter şi inteli-genţă n-ar trebui săexiste alegere. Inteli-genţe se găsesc foarteadesea, caractere, foartearare. Ceea ce trebuie în-curajat într-o societateomenească sunt oameniide caracter. Energia cen-trului lor de gravitate şidreapta ascensiune a li-niei lor de mişcare tre-buie descărcată degreutăţi prea mari. Pre-cum Arhimede cerea unpunct fix, pentru a ridicacu pârghia lumea din ţâ-ţâni, astfel caractereletari şi determinate sunt(ilizibil) împrejurul că-reia se-nvârt lucrurilelumii. Este drept că eleadeseori sunt rezultatulmişcării sociale".

Schimbând acum, re-gistrul discuţiei noastre,mă întreb şi vă întreb:Cum mai este receptat,tratat şi abordat astăziMihai Eminescu? Aşacum spunea într-un in-terviu criticul literarFelix Nicolau, MihaiEminescu este respectatşi amintit doar de zilelenaşterii şi morţii sale,dar mai rău decât atâteste faptul că în ultimiiani s-a pus accentul peomul Mihai Eminescumai mult decât pe operasa. Ce mai ştie generaţiade azi despre cel numitşablonard "poetul nepe-reche al literaturii ro-mâne" şi "poetulnaţional al românilor"?Citeam recent nişte pă-reri ale unor tineri prinunele spaţii virtuale dedezbatere - deloc de ne-luat în seamă - potrivitcărora Mihai Eminescu

ar fi mult mai preţuit cascriitor dacă nu li s-arbăga "pe gâtul elevilor"prin programa şcolară.Dacă ar fi să luăm de bunfaptul că tot ceea ce esteobligatoriu este automatşi rău, probabil ar trebuisă trecem tot ce este deînvăţat în şcoală la capi-tolul "facultative", cădoar la ce bun atâtaefort! Nu părerile aces-tea sunt motiv de îngri-jorare, ci rolul dascălilor.Cât de fără vocaţie tre-buie să fie nişte profesoride limba şi literatura ro-mână pentru ca MihaiEminescu să le devinăindezirabil şi nesuferitelevilor? Când astfel deprofesori nu au ştiinţa dea provoca dragostea delectură la cei tineri, chiarîn condiţiile ispitind la anu citi din lumea de azi,ar fi de preferat ca dinmâinile lor să iasă nişteelevi care să vorbească şisă scrie corect în limbaromână. Dar ştim că nue chiar aşa. De aceea,trecând peste orice vinăde o parte ori de alta acatedrei, este importantca Eminescu să fie citit,pentru că are meritulmai presus de orice de afi turnat în cele mai fru-moase forme limbanoastră.

Prin urmare, altfel, s-ar cădea să ne amintimde Mihai Eminescu, nudoar într-un mod şi într-un cadru festivist, deziua lui, ci recitindu-i opoezie pentru a ne daseama de ce este ungeniu. Iar dacă, de bine,de rău, opera sa poeticăîncă este cunoscută, înschimb, articolele de ziarîi sunt ştiute mai mult despecialişti, de criticii lite-rari şi de o mână de oa-meni pasionaţi.Interesant ar fi să maifacem un salt: de la cu-noaşterea doar a "Lucea-fărului" şi a "ScrisoriiIII" la articolele lui depresă. Poate ne va fi maigreu să facem acestlucru, publicistica safiind strânsă în volumeuriaşe pe care nu le areoricine în casă, dar cu si-guranţă le-am găsi înorice bibliotecă, iar efor-tul ne-ar fi răsplătit deînsăşi lectura textului.

Prezentându-şi ideilepolemic, ca expresie aunui spirit dinamic,Mihai Eminescu arată ocuprinzătoare privire deansamblu asupra lumii,fiind mereu preocupatde evoluţia societăţii mo-derne româneşti.

Va urma

4

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare

40 nr. 64 n martie 2013

64 Ion Iancu Vale - literareclimate.literare.ro/arhiva/64.pdfGeorge Nicolae Stroia Scrisoare mamei...

Documents

Transcript of 64 Ion Iancu Vale - literareclimate.literare.ro/arhiva/64.pdfGeorge Nicolae Stroia Scrisoare mamei...